Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ÎNDRUMĂTOR: CANDIDAT
ȚINTARU SMARANDA ANA PERJU ANCA
2015
MOTIVAŢIA
Nu este nimic mai frumos și nobil în viață decât să ajuți și să alini durerea și suferința
aproapelui tău, iar dacă avem în vedere aici și creștinul din noi, atunci rezultatul nu poate
decât să ne bucure în egală măsură asistent-pacient.Tumorile aparatului genital sunt boli care
au făcut și încă mai fac victime în rândul femeilor de toate vârstele.
M-am implicat serios în timpul stagiului de practică în îngrijirea bolnavelor cu aceste
afecțiuni, care în unele cazuri se diagnostichează prea târziu. De aici încolo începe misiunea
1
noastră și anume de a liniști psihic pacientul, de a-l ingriji cu mult devotament si
profesionalism, asa cum am învățat în școală și așa cum ne dictează conștiinta.
Perju Anca
MOTTO:
Vasile Pârvan
ABREVIERI
2
P – puls
Sc - subcutan
T - temperatura
TA - tensiune arterial
CUPRINS
TITLUL LUCRĂRII……………………………………………………….pag
MOTIVAŢIE……………………………………………………….............pag
ABREVIERI……………………………………………………………......pag
3
CAPITOLUL I
CAPITOLUL II
CAPITOLUL III
- evaluare finală
- fişa tehnologică
o Cazul plan de îngrijire al pacientei Balaș Drăgălina- 36 ani……..………..pag
- evaluare finală
- fişa tehnologică
o Cazul plan de îngrijire al pacientei Trașcă Gena- 52 ani………..…………pag
- evaluare finală
- fişa tehnologică
CONCLUZII………………………………………………………………….,pag
BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………pag
ANEXE…………………………………………………………………………pag
CAPITOLUL 1
4
GENITAL FEMININ
- vaginul
- uterul - corp
- istm
- col (cervixul)
- trompe - porţiunea interstiţională
- porţiunea istmică
- porţiunea ampulară
- ovarele
5
UTERUL
Este organul în care nidează şi se dezvoltă produsul de concepţie şi care produce expulzia
acestuia după dezvoltarea la termen. Este situat în regiunea pelviană, pe linia mediană şi
reprezintă raporturi anatomice; (vezi anexa 2 figura 2)
- anterior – cu vezica urinară
- posterior – cu rectul
- inferior – se continuă cu vaginul
- superior – cu organele intestinale şi colonul
- lateral – cu ligamentele largi
Uterul este un organ cavitar, care masoară la nulipare 6,5 cm lungime, iar la multipare 7,8
cm lungime, are un diametru transvers de 5 cm la bază şi 3 cm în porţiunea medie a colului şi
un diametru antero-posterior de 2,5 – 3 cm. Este format din trei porţiuni:
- corpul,
- istmul
- colul.
o Corpul uterin – are aspectul unui con turtit antero-posterior căruia i se descriu două
feţe si două margini.
- Faţa anterioară – uşor convexă este acoperită de peritoneu până la istm, unde acesta
se reflectă pe vezică formând fundul de sac vezico-uterin.
- Faţa posterioară – mai convexă, cu o creastă mediană este acoperită de peritoneu
care coboară pe istm şi pe primii centimetri ai peretelui vaginal posterior, apoi se
reflectă pe rect formând fundul de sac vagino-rectal (Douglas). Este în raport cu
ansele intestinale şi colonul ileo-pelvin. Marginile laterale sunt rotunjite şi în raport
cu ligamentele largi. Pe marginile uterului se găsesc vasele uterine şi se pot afla
vestigii ale canalului Wolff cum este canalul Malpighi – Gartner.Marginea
superioară sau fundul uterului este ingrosată şi rotunjită, concavă sau rectilinie la
fetiţe şi net convexă la multipare. Prin intermediul peritonelui este în contact cu
ansele intestinale şi colonul pelvian. Unghiurile laterale denumite coarne uterine se
continuă cu istmul tubar şi sunt sediul de inserţie al ligamentelor rotunde şi utero-
tubare.
o Istmul - continuă corpul uterin şi reprezintă o zonă retractilă a acestuia.
o Colul uterin (cervix)-este porţiunea inferioară a uterului cuprinsă între istmul uterin
şi polul inferior al organului. Are forma unui con cu vârful uşor rotunjit. După sarcini
repetate el capată o formă cilindrică. Axa colului formează împreună cu axa corpului
uterin un unghi cu deschidere anterioară denumit unghiul de anteflexie.Colul uterin
are un diametru longitudinal de aproximativ 3 cm. La multipare el poate ajunge să
reprezinte 2/3 din lungimea totală a uterului.La palpaţie, colul prezintă o rezistenţă
reductibilă,asemănătoare cu aceea a vârfului degetului sau mai bine cu cea a vârfului
nasului. În graviditate colul prezintă o consistenţă moale, catifelată.Culoarea
6
organului este roz-palidă;în preajma menstruaţiei sau în sarcină devine roz-violaceu.
Inserţia vaginului pe col îl împarte pe acesta din urmă în două porţiuni:o porţiune
superioară,supravaginală,denumită porţiunea supravaginală a colului uterin şi o
porţiune inferioară,intravaginală,denumită porţiunea vaginală a colului uterin. Colul
uterin este străbătut de canalul cervical.
a) PORŢIUNEA SUPRAVAGINALĂ este situată în cavitatea pelviană şi este
cuprinsă între inserţia vaginului pe col şi un plan transversal care trece prin
orificiul intern al canalului cervical.Această porţiune vine în raport înainte cu
vezica urinară prin intermediul septului vezico-cervical,care prezintă o densificare
a ţesutului conjunctiv subperitoneal. Posterior porţiunea supravaginală a colului
vine în raport cu rectul. Lateral,ea vine în raport cu baza ligamentului larg şi prin
intermediul acestuia,cu porţiunea terminală a uterului şi artera uterină,ambele
situate la aproximativ 2 cm. de col şi 15mm. de fundul de sac lateral al vaginului.
Artera uterină formează la acest nivel un arc ce trece pe deasupra ureterului,care la
acest nivel are un traiect oblic în jos şi înăuntru.
b) PORŢIUNEA VAGINALĂ a colului uterin are o situaţie intravaginală şi este
delimitată în sus de inserţia extremităţii superioare a vaginului pe col. Inserţia
vaginului pe col se face mai sus pe faţa posterioară decât pe cea anterioară,de unde
rezultă o inegalitate a fundurilor de sac vaginale:fundul de sac posterior este mai
mare decât cel anterior. La nivelul inserţiei vaginale pe col,stratul muscular al
vaginului se continuă intim cu cel al uterului. Porţiunea vaginală are forma unui
con cu varful rotunjit orientat în jos. Are o lungime de 10mm. La extremitatea sa
inferioară se gaseşte orificiul extern al canalului cervical.
c) CANALUL CERVICAL este un canal care strabate axul longitudinal al
colului,având o formă alungită,fuziformă,fiind mai strâmt la cele două extremitaţi.
Pereţii săi sunt tapetaţi de o mucoasă la care nivelul orificiului intern se continuă
cu mucoasa cavităţii uterine,iar la nivelul orificiului extern se continuă cu
porţiunea vaginală a mucoasei colului uterin. Capacitatea canalului cervical la
nulipare reprezintă1/3din capacitatea cavităţii uterine şi este de aproximativ 1cm3.
La multipare această capacitate se dublează. La fetiţele impubere,deşi colul este
mai lung decât corpul uterin,capacitatea canaluli cervical este mai mică, el
reprezentând un traiect foarte strâmt,cu pereţi aproape lipiţi. Turtirea în sens
antero-posterior a uterului face ca şi canalul cervical să prezinte două
feţe,anterioară şi posterioară şi două margini,dreaptă şi stângă. Faţa posterioară
prezintă în porţiunea mediană numeroase pliuri foarte fine,prelungite,denumite
arbore al vieţii.Canalul cervical comunică cu vaginul printr-un alt orificiu mai
stramt numit orificiu intern. El se prezintă de fapt ca un inel cu rol de
sphincter,fiind format dintr-o bandeletă circulară de fibre musculare netede,având
o lâţime de aproximativ 6mm. şi un diametru de3-4mm. Astfel,orificiul intern
apare nu ca un simplu orificiu ci ca un canal mai ingustat dispus între cele două
cavităţi:cea uterinâ şi cea a canaluli cervical. Calibrul lui este diminuat de
persistenţa până la nivelul său superior a pliurilor longitudinale ale arborelui
vieţii. În mod normal orificiul intern permite trecerea unei sonde cu diametrul de
7
3mm.Încetarea menstruaţiei cu instalarea menopauzei duce la o retracţie
progresivă a orificiului,putându-se uneori închide complet. Rolul orificiului intern
este de a închide în mod virtual comunicarea cavităţii uterine cu canalul cervical şi
vaginul Canalul cervical comunică cu vaginul printr-un alt orificiu extern,situat la
extremitatea inferioară a colului. Orificiul extern al canalului cervical împarte
porţiunea vaginală a colului în două buze,una anterioară,mai mare şi mai
proeminentă şi una posterioară mai mică.Forma orificiului extern variază în
funcţie de vârstă şi de starea fiziologică a femeii. La virgine apare mic şi
punctiform,iar la primipare apare ca o linie transversală. La multipare are de
asemenea o dispoziţie transversală însă deschizătura sa este mai mare. La femeile
care au născut de multe ori şi în special la cele care au suferit rupturi ale
marginilor orificiului cu ocazia naşterilor şi aceste rupturi nu au fost suturate sau
au fost suturate incorect sau incomplet,orificiul extern este mare de formă sinuasă,
neregulată.
Ca parte integrală a uterului,colul uterin este format dintr-un ţesut muscular neted,care
intră în constituţia miometrului. Acesta este tapetat atât la nivelul canalului cervical cât şi la
nivelul porţiunii vaginale de o mucoasă care se aplică direct pe miometru fără intermediul
unei submucoase.
Stratul muscular al colului uetrin este format în majoritate din fibre musculare netede care
provin din musculatura corpului uterin. În constituţia sa intră însă şi fibre musculare netede
provenite din tunica musculară a vaginului care,la nivelul liniei de inserţie a vaginului pe col
se continuă cu ţesutul muscular al colului.
În porţiunea sa superioară,colul uterin este format în cea mai mare parte din fibre radio-
spiralate ale arhimiometrului. Fascicolele musculare se intreţes strâns şi merg până în
apropierea canalului cervical. Ele sunt mai numeroase şi mai groase în porţiunea
supravaginală. Aceste fascicole sunt unite între ele printr-un ţesut conjunctiv elastic care mai
ales în porţiunea vaginală este foarte vascularizat. În jurul vaselor de calibru mai mare,fibrele
musculare sunt mai groase şi mai rare iar ţesutul conjunctiv este foarte bogat.
Pe masură ce fibrele musculare netede devin mai rare,spre porţiunea inferioară a
colului,fibrele elastice devin tot mai numeroase. La nivelul porţiunii vaginale predomină un
ţesut conjunctiv elastic, fibrele musculare fiind în număr mai restrâns,şi cu dispoziţie oblică.
Există însă şi observaţii care descriu existenţa la acest nivel a unor fibre musculare radiate
care fac legătura între straturile musculare periferice şi cele profunde. În sfârşit,în unele
8
cazuri,chiar în această porţiune,ţesutul neted predomină net cantitativ faţă de cel conjunctiv-
elastic.
Mucoasa colului uterin
Colul uterin reprezintă segmentul inferior al uterului, care este vizibil prin vagin Este o
parte importantă a tractului genital, îndeplinind mai multe funcţii:
- funcţie menstruală: colul este un canal prin care sângele mestrual se scurge din uter în
vagin; în caz de absenţă congenitală a colului sau în urma obstrucţiei acestuia, sângele
mesntrual stagnează în uter (hematometrie).
- funcţie în statica pelvină: prin situaţia sa între uter şi vagin, asigură menţinerea unei
poziţii normale a organelor pelvine.
- funcţie sexuală: având o bogată inervaţie, prin excitarea colului creşte secreţia
glandelor cervicale şi se declanşează secreţia unor hormone.
- funcţie de fecundaţie: secreţia glandelor endocervicale (glera cervicală) prin
compoziţia sa favorizează ascensiunea spermatozoizilor.
- funcţie în sarcină: colul are un rol foarte important atât în timpul sarcinii, el fiind o
barieră între vagin şi uter, cât şi în timpul travaliului.
Ţinând cont de toate aceste funcţii, prevenirea şi tratarea afecţiunilor de la nivelul colului
uterin poate avea numeroase efecte benefice asupra sănătăţii femeii.
9
- Faţa anterioară – este ridicată de ligamentul rotund, cordon rotunjit de 15 cm, care
de la corpul uterin se indreaptă antero-posterior determinând formarea aripioarei
anterioare a ligamentului larg, apoi se angajează în canalul inghinal, terminându-se
prin numeroase fascicule fibroase în ţesutul celulo-grăsos al muntelui lui Venus şi
al labiilor mari.
- Faţa posterioară – a ligamentului este ridicată în porţiunea mijlocie de către ovar şi
ligamentele utero şi tubo-ovariene formând aripioara posterioară .
- Marginea superioară -a ligamentului larg este locul unde cele două foiţe se
continuă una pe alta, fiind străbătute de trompa căreia îi formează mezosalpingele
sau aripioara superioară. Baza ligamentului larg cu o grosime de 2.5 cm în plan
sagital reprezintă hilul principal prin care penetrează vasele şi nervii uterului şi
vaginului.Ţesutul celular din partea inferioară a ligamentului alcătuieşte
parametrele.
o Ligamente utero-sacrate
Vascularizaţia şi inervaţia
- Artera uterină ram a iliecei interne (hipogastrică) din care se desprinde cel mai
frecvent în trunchi comun cu artera ombilicală la nivelul festei ovariene.
- Artera ovariană trimite un ram terminal care pătrunde prin ligamentul utero-
ovarian, se anastomozează cu uterina participând la irigarea uterului.
- Venele uterului se formează din toate tunicile şi confluează într-un sistem de
sinusuri cu peretele endoterial la nivelul statului plexiform. De la aceasta se
formează marginile uterului, veritabile plexuri venoase uterine de unde sângele
drenează prin venele tubare şi ovariene în vena ovariană. În jos, se formează venele
uterine ce se varsă în venele iliace interne. O mică parte din sângele venos urmează
calea ligamentului rotund.
- Limfaticele. Pornite din endometru şi miometru, formează sub seros o bogată reţea
mai abundentă posterior. De aici pornesc trunchiurile colectoare care de pe
marginile uterului se indreaptă spre diferite grupe ganglionare. O parte urmează
calea ligamentului rotund şi ajung în ganglionii inghinali superficiali, iar alta prin
ligamentul larg la cei iliaci externi. Limfaticele colului impreună cu alte parţi
inferioare ale corpului şi superioare a vaginului colectează la nivelul a trei staţii
ganglionare.
10
1. – Este formată din ganglionul arterei uterine şi ganglionul obturator iliac intern
şi extern
o Inervaţia
TROMPELE UTERINE
Sau salpingele sunt cele două conducte musculo-membranoase situate în partea superioară
a ligamentelor largi. Ele se întind de la coarnele uterine până la faţa superioară a ovarelor.
(vezi anexa 5 figura 5).La nivelul trompei are loc întâlnirea ovulului cu spermatozoizii şi
constituirea iniţială a oului. Trompele au o lungime de 10-12 cm cu diametre care variază pe
traiectul lor între 2 – 4 cm până la 6 – 8 cm, în partea terminală.
Fiecare trompă prezintă 4 părţi:
Partea interstiţială situată în grosimea peretelui uterin.
Istmul care continuă partea internă şi are o lungime de 3 – 4 cm.
Ampula cu o lungime de 7 – 8 cm – mai dilatată.
Pavilionul, porţiunea terminală, cu o formă de pâlnie care este dotată cu câte 10 – 15
franjuri pe margine (fiimbrii)
Trompele sunt dotate cu o mare capacitate de mobilitate. Poziţia lor este asigurată de
ligamente largi, ligamente ovariene, precum şi mezosalpinx. Vascularizaţia arterială este
asigurată de ramuri din arterele ovariene şi arterele uterine.
11
1.2 FIZIOLOGIA UTERULUI
MUCOASA UTERINĂ este divizată în două straturi: profund sau bazal ce nu suferă
nici o modificare în timpul ciclului menstrual. Ciclul endometrial are mai multe faze:
- faza de linişte postmenstruală : durează 3 zile; faza proliferativă : endometrul se
dezvoltă, vasele se refac, glandele devin sinuoase, substanţa fundamentală a
corionului devine abundentă;
- faza secretorie : endometrul continuă să se dezvolte, glandele se dilată, celulele
glandulare produc glicogen, vasele se dezvoltă; corion lax (2 zile după ovulaţie);
- faza de regresie (2-6 zile înaintea menstruaţiei) apar modificări: stază,
vasoconstricţie, ischemie, endometrul se reduce; cu 2 zile înainte de menstruaţie
apar leucocite în corion; hematiile extravazează şi ele;
- faza de menstruaţie: endometrul se reduce şi mai mult, glandele devin mici,
extravazarea leucocitară şi eritrocitară se intensifică.
Modificările histochimice ale endometrului sunt caracterizate prin :
- bazofilie-activitate enzimatică;
- producţie de mucopolizaharide şi de glicogen.
Mecanismul menstruţiei Sângele menstrual este incoagulabil; factorii de coagulare arată:
lipsa fîbrinogenului, scăderea accentuată a complexului protrobinic, scăderea numărului de
trombocite. Aceste două procese de coagulare şi fibrinolizare se produc simultan.
12
CAPITOLUL 2
ÎN
Definiție
Cancerul de col uterin este o tumoră malignă care se dezvoltă din epiteliul exo- sau
endocervical.
Etiologie
13
a. cancerul exocervical
b. cancerul endocervical
2. Anatomo-patologic,microscopic se descriu două forme :
a. forma ulceroasă-mai agresivă
b. forma vegetantă-mai puţin agresivă
Localizarea cancerului la nivelul colului uterin este cea mai frecventă. La fetiţe şi la
fetele tinere de vârsta pubertăţii regiunea colului uterin este acoperită cu un strat de celule
subţire,care poate fi uşor lezat de infecţii(lipsă de igienă)sau de traumatisme(când viaţa
sexulă începe de la o vârstă prea tânără).
Există câteva semne de boală ale leziunilor colului uterin, care permit descoperirea
acestora :
leucoreea-scurgerea albă din vagin
hemoragia-simptom important în afara menstruaţiei sau după menopauză.
În faza de început cancerul de col uterin nu are semne caracteristice, mai adesea este vorba
de semne obişnuite în cele mai variabile boli ale organelor genitale. Pentru aceste motive
orice femeie constientă are datoria să se prezinte la medic odată cu apariţia celor mai mici
semne de boală, afectează femeile de diferite vârste şi de diferite categorii, pretutindeni în
lume. Debutează la nivelul colului uterin - porţiunea din uter care se deschide în vagin - şi
devine treptat din ce în ce mai invaziv dacă este lăsat netratat.
Cancerul de col uterin este cauzat de infecţia persistentă (infecţia care continuă sau
recidivează în timp) cu un virus extrem de frecvent şi contagios: papilomavirusul uman
(human papillomavirus, HPV), este o afecţiune malignă a celulelor ce căptuşesc suprafaţa
colului. Cancerul de col uterin (CCU) este o boală cronică gravă, de mare importanţă
medico-socială, cu evoluţie foarte severă, mai ales când este depistată în stadii avansate.
Importanţa problemei rezultă din faptul că neoplasmul colului uterin reprezintă una din
principalele cauze de deces al populaţiei feminine, ocupând locul al doilea ca frecvenţă, pe
primul loc situându-se cancerul sânului. Cancerul colului uterin însumează 44% din totalul
neoplaziilor genitale feminine, fapt ce justifică eforturile depuse pe plan naţional şi
internaţional pentru studierea acestei maladii, afectează cel mai frecvent femeile tinere (35-
50de ani) în perioada de activitate sexuală, în timp ce cancerul de corp uterin, mai rar, apare
mai ales la menopauză.
Factori de risc
a. Comportamentul sexual creşte riscul apariţiei cancerului de col, prin:
- începerea vieţii sexuale înaintea vârstei de 18 ani
- contacte sexuale neprotejate, care măresc riscul infectării cu HP
14
- mai mult de 3 parteneri sexuali pe parcursul vieţiii
- contacte sexuale cu un partener care a avut parteneri sexuali multi
b. Vârsta: displazia cervicală este frecventă la femeile între 20 şi 30 de ani.
Decesul din cauza cancerului de col uterin este rar la femeile sub 30 de ani şi la
cele care-şi fac screening în mod regulat. Şansele de deces din cauza cancerului
de col uterin cresc o dată cu vârsta. Cele mai mari şanse le au femeile albe între
45 şi 70 de ani şi femeile de culoare de 70 de ani.
c. Rasa: decesul din cauza cancerului de col cervical apare mai des la femeile de
culoare decât la femeile albe.
d. Infecţia cu HPV: reprezintă cel mai important factor de risc pentru cancerul
cervical. Deşi majoritatea femeilor cu cancer de col uterin au infecţie cu
papillomavirusul uman (HPV) nu toate femeile cu infecţie HPV dezvoltă cancer
cervical. Multe tipuri de HPV pot afecta cervixul dar numai unele transformă
celulele normale în celule anormale care pot duce la cancer. Unele infecţii cu
HPV se vindecă fără tratament. Femeile care nu sunt incluse în screening au risc
crescut pentru cancerul de col uterin. Infecţiile cu HPV se transmit în primul
rând prin contact sexual. Femeile care încep viaţa sexuală la o vârstă fragedă şi
au multipli parteneri sexuali prezintă un risc crescut pentru infecţia cu HPV.
Alţi factori de risc pentru cancerul de col uterin:
- numarul mare de sarcini la termen
- numarul mare de parteneri sexuali
- primul contact sexual la o vârstă foarte fragedă
- consumul de ţigări
- contraceptivele orale
- sistemul imunitar slăbit.
Simptome in CCU
o La început, afecţiunea este asimptomatică, fiind cel mai uşor de analizat cu ajutorul
testului Papanicolau. Odată instalat procesul canceros, există o serie de simptome. Iată
câteva dintre cele mai importante:
- durere în timpul actului sexual (dispareunia)
- secreţie vaginală anormală, prezentă în cantitate mare şi uneori amestecată cu
mici cantităţi de sânge
- sângerări vaginale anormale, sau modificări notabile în apariţia ciclului
menstrual
15
- sângerări la nivelul cervixului în timpul contactului sexual sau în momentul
inserării diafragme
o În cazul cancerului avansat de col uterin, simptomele se modifică, astfel:
- apare anemia datorată pierderilor necontrolabile de sânge
- survine durerea pelviană, a membrelor inferioare sau lombară
- comunicarea anormală dintre vagin şi rect, afecţiune numită "fistulă vaginală",
aceasta apare din cazua extinderii procesului canceros la nivelul ţesuturilor
alăturate.
- scădere în greutate (mai multe kilograme în câteva săptămâni, luni)
16
reprezentând excizia printr-o manevră specială a zonei suspecte de la nivelul
colului. Conizaţia reprezintă atât o metodă de diagnostic cât şi, pentru unele cazuri,
terapeutică.
o Diagnosticul leziunilor invazive: leziunile vizibile (macroscopice) de la nivelul
colului uterin se biopsiază, eventual se face şi chiuretajul endocervical dacă
leziunea se prelungeşte spre canalul cervical, examinarea la microscop a
materialului excizat punând diagnosticul de malignitate.
După confirmarea malignităţii, evaluarea preterapeutică a cazului necesită efectuarea
altor investigaţii: examene uzuale (radiografie toracică, examene de sânge, EKG) şi alte
investigaţii complementare utile pentru aprecierea extensiei loco-regionale a bolii
(tomografie computerizată abdomino-pelvină, urografie, eventual cistoscopie sau rectoscopie
dacă există suspiciune de invazie a organelor vecine).
Pentru a vedea în ce stadiu de află procesul canceros, sunt necesare urmatoarele
investigaţii:
- homoleucogramă completă
- biochimia sângelui
- rezecţia cu ansa diatermică (pentru a vedea cât de întins este cancerul)
- histerescopia
- citoscopia
- proctoscopia
- urografia
- radioscopia toracică
17
Clasificarea stadială a cancerului serveşte la atingerea următoarelor obiective:
- indicator asupra prognosticului
- laborarea planului de tratament
- evaluarea rezultatelor tratamentului
- schimburi de informaţii între centrele de tratament
- cercetare ştiinţifică
A fost introdusă în 1929 de Organizaţia Sănătăţii a Ligii Naţiunilor Unite ca primă variantă
a stadializării pentru cancerul colului uterin, fiind în permanenţă modificată şi îmbunătăţită.
Aplicarea oricărui sistem de stadializare trebuie să ţină seama de două elemente:stadializarea
să se realizeze înaintea începerii tratamentului, în caz de ezitare între două stadii, se alege
întotdeauna stadiul cel mai puţin avansat, penrtu a nu se mări nejustificat cifra vindecării în
stadiile avansate.
Principalele sisteme de stadializare în cancerul colului uterin sunt:
- stadializarea FIGO – elaborată de Federaţia Internaţională de Ginecologie şi
Obstretică, care se limitează doar la categoria de T, facând abstracţie de starea
ganglionilor limfatici.
- sistemul de stadializare MD Anderson ce include evaluări ale volumului tumoral
- sistemul de stadializare TNM aparţinând UICC (Uniunea Internaţională contra
Cancerului)- cel mai complex, ţinând cont şi de stadiul ganglionilor lmfatici şi a
metastazelor la distanţăsistemul de stadializare propus de “American Joint
Committee on Cancer”- care reprezintă un sistem de clasificare patologică
18
acceleratorul liniar sau aparatele de telecobaltoterapie) şi brahiterapia (sau iradierea
intracavitară, adică introducerea de surse radioactive la nivelul uterului sau
vaginului). Pentru stadiile incipiente (IA, IB, IIA) radioterapia exclusivă şi chirurgia
au rezultate similare. Pentru restul stadiilor tratamentul este de obicei combinat
radio-chirurgical.Ca şi în cazul altor cancere, cancerul de col uterin poate avea
câteva variante de tratament.
Decizia asupra metodei de tratament care va fi urmată, va fi luată de medic şi pacientă
împreună,luând în considerare mai mulţi factori, printre care:
- Dimensiunile cancerului şi dacă a metastazat (s-a răspândit) sau nu
- Vârsta pacientei şi starea ei de sănătate general
- Preferinţele pacientei
După ce aceşti factori au fost luaţi în considerare, medicul va recomanda cel mai probabil
una din următoarele metode de tratament, sau o combinaţie de metode.
1) Excizie chirurgicală-Este vorba despre o operaţie prin care se înlătură partea afectată
de cancer.
2) Radioterapie-Această metodă foloseşte raze X cu energie înaltă pentru a distruge sau a
afecta celulele canceroase
3) Chimioterapie-Aceasta este o metodă care foloseşte un medicament sau o combinaţie
de medicamente pentru a trata cancerul. De obicei se injectează intravenos sau se
administrează pe cale orală.
4) Hormonoterapia – utilizează terapia cu hormoni feminine
Un plan de tratament complet va include de asemenea şi vizite de urmărire şi posibil
examinări cu raze X, biopsii şi teste de sânge suplimentare sau alte examinări.
C. Tratamentul de intreţinere. Perioada de recuperare este foarte importantă pentru
că scopul ei este acela de a preveni recidivele. Starea emotională joacă şi ea un rol
crucial în maniera în care pacienta reuşeşte să treacă peste această perioadă grea. Pe
lângă recuperarea individuală, femeia are nevoie şi de sfatul medicului oncolog,
respectiv al ginecologului.
Este nevoie de controale medicale regulate, şi anume:
- examen ginecologic complet şi examen citologic Papanicolau, la fiecare 3
luni, în primii 2-3 ani de la stabilirea diagnosticului
- examen ginecologic şi test Papanicolau la fiecare 6 luni după primii 2-3 ani de
la diagnostic
- examene medicale anexe, în cazul în care medicul a stabilit că celulele
canceroase s-au extins şi la alte organe
19
D. Terapii complementare
Aceste terapii nu trebuie să fie privite ca şi terapii substitutive ale celor standard,
folosite în tratarea cancerului cervical. Înaintea demarării unui astfel de tratament,
este bine să se discute cu medicul în legătură cu eventualele efecte secundare pe care
acesta le-ar putea avea asupra afecţiunii canceroase.
Iată câteva astfel de terapii complementare:
- acupunctura
- fitoterapia
- meditaţia
- yoga
- suplimente nutritive şi vitamine
20
2.3 PROGNOSTICUL ȘI EVOLUȚI BOLII
21
2.4 PROFILAXIE
Multe cazuri de cancer de col uterin sunt asociate cu factori de risc, cunoscuţi, specifici. unii
factori de risc nu pot fi evitaţi dar mulţi dintre ei pot. Infecţia cu HPV: infecţia cervicală cu
HPV este factorul de risc cel mai important pentru cancerul de col uterin. Există peste 80 de
tipuri de tulpini de human papillomavirus (HPV). Aproximativ 30 de tipuri se transmit pe
cale sexuală (se transmit prin contact sexual) şi infectează cervixul. Aproximativ jumătate
din aceste cazuri sunt corelate cu cancerul de col uterin. Oricum, infecţia cu HPV este
frecventă şi doar un numar mic de femei infectate şi netratate vor face cancer de col uterin
În prezent se studiază un vaccin pentru prevenirea unei tulpini frecvente de HPV.
Antecedente de contact sexual: infecţia cu HPV care duce la cancer de col uterin se
transmite în primul rând prin contact sexual. Femeile care încep viaţa sexuală precoce şi
femeile care au avut multipli parteneri au risc crescut pentru infecţia cu HPV şi dezvoltarea
cancerului de col uterin. Unele metode de prevenire a bolilor transmisibile sexual (BTS)
reduc riscul de a face cancer de col uterin.Utilizarea metodelor de contacepţie locale şi/sau a
gelurilor spermicide oferă protecţie parţiala dar nu completă faţă de BTS.
- Antecedente personale fiziologice: numarul mare de sarcini la termen ( 7 sau mai
multe) creşte riscul unui cancer de col uterin.
- Utilizarea de contraceptive orale: utilizarea pe termen lung a contraceptivelor orale (5
ani sau mai mult) creşte riscul pentru cancer de col uterin
- Screeningul: controlul ginecologic regulat şi testul Papanicolau ajută la prevenirea
unui cancer de col uterin. Modificările patologice ale colului cervical pot fi detectate
prin testul Papanicolau şi pot fi tratate înainte de a se dezvolta cancerul. Femeile care
nu fac teste Papanicolau regulat au risc crescut pentru cancerul de col uterin. Fumatul:
consumul de ţigări este asociat cu riscul crescut pentru cancerul de col uterin. Dieta:
multiple studii au sugerat că unii micronutrienţi (vitamine şi minerale) pot reduce
riscul de a face cancer cervical, dar nu a fost dovedit. Cunoaşterea factorilor de risc
pentru cancerul de col uterin poate ajuta la evitarea dezvoltării cancerului de col uterin.
22
- Vaccinarea împotriva cancerului de col uterin Virusul HPV este dovedit că ar cauza
peste 99% din totalul cazurilor de cancer de col uterin. Până la 80% dintre femeile care
sunt sau au fost vreodată active sexual au probabilitatea de a se infecta cu virusul HPV
la un moment dat în cursul vieţii. Începerea vieţii sexuale devreme, expunerea la mai
mulţi parteneri sexuali, dar cel mai important, transmiterea pe cale sexuală a unor
virusuri (virusul papilloma, virusul herpes simplex) care sunt incriminate în etiologia
leziunilor de col, sunt factori de risc. Cu cât o femeie este mai tânără atunci când se
infectează cu HPV oncogen (cancerigen), cu atât riscul de apariţie a cancerului de col
uterin este mai mare. Având în vedere consecinţele deseori letale ale depistării tardive
a tumorilor maligne de col uterin, compania Medicover lansează Campania de
prevenire a cancerului de col uterin, dedicată informării şi educării femeilor cu privire
la importanţa măsurilor de prevenire.. Campania de prevenire a cancerului de col
uterin lansată de Medicover susţine efecutarea anuală a examenului citologic
Babeş–Papanicolau, pentru femeile active sexual.
Pentru fetele între 15 şi 25 de ani, Medicover a pus la punct un program special de
vaccinare care constă în:
- consultaţia de pre-vaccinare, care se face de către pediatrul personal pentru fetiţe şi de
către medicul personal sau la ginecolog pentru femei. Acesta va explica pacientei
importanţa vaccinării, tipurile de vaccin, precum şi necesitatea efectuării anuale a
examenului Babeş-Papanicolau.
- vaccinarea propriu-zisă- procedura constă în efectuarea a trei doze cu frecvenţe
diferite în funcţie de tipul de vaccin ales.
- monitorizarea stării pacientei după vaccinare.
23
- Cancerul de col uterin este una din cele mai frecvente tumori maligne la femeile
din România;
- Cancerul de col uterin se depistează în fază incipientă printr-o metodă simplă:
examenul Babeş-Papanicolau;
- Testul se efectuează o dată pe an;
- Prezervativul este obligatoriu în cazul expunerii la mai mulţi parteneri sexuali;
- Femeile care fumează excesiv sau consumă alcool în cantităţi mari au un risc
mai crescut de apariţie a bolii; Este mai uşor să previi cancerul de col uterin
decât să îl vindeci
Prevenirea CCU
24
.
CAPITOLUL 3
3.1 Cazul I
Din discuțiile purtate cu pacienta în vederea culegerii de date pentru întocmirea planului de
îngrijire am aflat că; este de naționalitate ucrainianca religie ortodoxă, are studii superioare
este profesoară, căsătorită, mamă a unui copil de 13 ani, locuiește cu familia intr-o casă
confortabilă și salubră, soțul este profesor. Condițiile de viață sunt bune, pacienta are
deprinderi și obiceiuri corecte de viață. Din istoricul medical al familiei am aflat că mama
paciente a fost operată de fibrom uterin . În trecut a manifestat bolile specifice copilăriei ; a
fost diagnosticată cu AB formă medie; insuficienţă cardiacă – de la 43 de ani este in
menopauză indusă datorită unei histerectomii subtotale; a avut menarha la 14 ani; ciclu
menstrual neregulat la 34 de zile, cu durată de 4 zile, cu flux crescut; o sarcină, o naştere ,
a suferit 2 avorturi .
G = 72kg;
I = 155 cm;
grup sangvi AB IV Rh+
25
tegumente şi mucoase :palide;
ţesut celular subcutanat : normal reprezentat;
sistemul ganglionar superficial : nu se palpează;
sistem muscular : normoton, normokinetic;
sistemul osteo-articular : integru, mobil;
aparat respirator : torace normal conformat, sonoritate pulmonară;
aparat cardio-vascular : relaţii normale; P = 89 bătăi/min.; TA = 140/80 mmHg;
aparat renal : loji renale libere, Giordano negativ.
EXAMENE DE LABORATOR
Glucoză 110 mg./dl.
Uree 29 mg/dl.
Creatinină 7,3 mg./dl.
T.G.O. 18 U/L.
T.G.P. 31 U/L.
Fibrinogen 488mg. %
APTT 41,1’’
Hemoglobină 9,4 g%
Hematocrit 30,7 %
Leucocite 6300/mm³
Ts 2´20˝
Tc 1´23˝
SUMAR DE URINĂ REZULTAT
Bilirubina Negativ
Corpi cetonici Negativ
26
Glucoza Negativ
pH 6
Proteine Negativ
Urobilinogen Negativ
Nitriţi Negativ
Densitate urinară 1025
EXAMENUL SECREŢIEI Negativ
VAGINALE
EXAMEN CITOLOGIC
Babeş Papanicolau : frotiu de tip III –
CARCINOM ATIPIC T10NXM0 cancer
clinic manifestat cu leziuni strict
limitate la col flora bacteriană – coci
reduşi.
27
APLICAREA PLANULUI DE NURSING
28
APLICAREA PLANULUI DE NURSING
29
APLICAREA PLANULUI DE NURSING
30
APLICAREA PLANULUI DE NURSING
31
APLICAREA PLANULUI DE NURSING
32
APLICAREA PLANULUI DE NURSING
33
APLICAREA PLANULUI DE NURSING
34
APLICAREA PLANULUI DE NURSING
35
APLICAREA PLANULUI DE NURSING
36
APLICAREA PLANULUI DE NURSING
37
APLICAREA PLANULUI DE NURSING
38
APLICAREA PLANULUI DE NURSING
39
APLICAREA PLANULUI DE NURSING
40
APLICAREA PLANULUI DE NURSING
41
APLICAREA PLANULUI DE NURSING
42
APLICAREA PLANULUI DE NURSING
43
APLICAREA PLANULUI DE NURSING
44
APLICAREA PLANULUI DE NURSING
45
APLICAREA PLANULUI DE NURSING
46
APLICAREA PLANULUI DE NURSING
47
APLICAREA PLANULUI DE NURSING
48
APLICAREA PLANULUI DE NURSING
49
APLICAREA PLANULUI DE NURSING
50
EVALUARE FINALA
- Durere abdominal
- Sângerare vaginală abundentă
- Stare generală alterată
În urma examenului clinic și paraclinic se confirm diagnosticul de Tumoră ce invadează
1/3 inferioară a vaginului fără extensie a peretelui pelvin T3aN1Mi
se efectuează histerectomie totală .
Pacienta a primit tratament nmedicamentos cu:
Preoperator cu scop anestezic
Mentinere
Fentonyl 0,5mg 1-1-1
Pavalon 4mg
Na Cl 9%- 500ml
Ringer -500ml
Glucoză 5%- 500ml
Trezire
Miostin-2,5mg
Atropină -1mg
Miofilin -240-mg
HHC100mg
Aspirarea secrețiilor
O2 prin sondă
Diazepam/ algocalmin/ mialgin fl ½
Intraoperator
Fentonyl fl
Glucoză 5% 200ml
Ser fiziologic 200ml
Postoperator
Algocalmin fl1-0-1
Fortral 0-0-1
Cerucal f 1
Clexane 1-0-0
Glucoză 5% 200ml
Ser fiziologic 200ml
Penicilină 4 milioane U.I./zi1 milion / 6 h I.M.
Diazepan 1 cp/zi 0-0-1 P.O.
51
În urma intervenției chirurgicale, a repausului la pat , a regimului dietetic şi a
îngrijirilor de nursing aplicate precum şi a tratamentului medicamentos, evoluţia este
favorabilă. Starea generală s-a îmbunătăţit problemele s-au diminuat, pacienta se
odihneşte bine şi se alimentează normal.
52
CAZURI CLINICE-PLAN DE ÎNGRIJIRE
Cazul II
53
sistemul ganglionar superficial : nu se palpează;
sistem muscular : normoton, normokinetic;
sistemul osteo-articular : integru, mobil;
aparat respirator : torace normal conformat, sonoritate pulmonară;
aparat cardio-vascular : relaţii normale; P = 99 bătăi/min.; TA = 130/100 mmHg;
aparat renal : loji renale libere, Giordano negativ.
EXAMENE DE LABORATOR
Glucoză 120 mg./dl.
Uree 22 mg/dl.
Creatinină 6,2 mg./dl.
T.G.O. 18 U/L.
T.G.P. 29 U/L.
Fibrinogen 488mg. %
APTT 39,5’’
Hemoglobină 9,2 g%
Hematocrit 30,1 %
Leucocite 6100/mm³
Ts 2´10˝
Tc 1´15˝
SUMAR DE URINĂ REZULTAT
Bilirubina Negativ
Corpi cetonici Negativ
54
Glucoza Negativ
pH 6,5
Proteine Negativ
Urobilinogen Negativ
Nitriţi Negativ
Densitate urinară 1025
EXAMENUL Negativ
SECREŢIEI
VAGINALE
Babeş Papanicolau :
55
APLICAREA PLANULUI DE NURSING
56
APLICAREA PLANULUI DE NURSING
57
APLICAREA PLANULUI DE NURSING
NEVOILE INTERVENTII
DIAGNOSTIC
DATA FUNDAMENTAL OBIECTIVE EVALUARE
DE NURSING AUTONOME DELEGATE
E
09.02.201 Alterarea stării Pacienta să – și Execut pregătirea La recomandarea 10.02.2015
5 de sănătate recapete stare de preoperatorie medicului recoltez
datorită bolii de sănătate și să Informez pacienta cu probe biologice, Examen de sânge
58
APLICAREA PLANULUI DE NURSING
59
APLICAREA PLANULUI DE NURSING
60
APLICAREA PLANULUI DE NURSING
61
APLICAREA PLANULUI DE NURSING
62
APLICAREA PLANULUI DE NURSING
63
APLICAREA PLANULUI DE NURSING
64
APLICAREA PLANULUI DE NURSING
65
APLICAREA PLANULUI DE NURSING
66
APLICAREA PLANULUI DE NURSING
67
APLICAREA PLANULUI DE NURSING
68
APLICAREA PLANULUI DE NURSING
69
APLICAREA PLANULUI DE NURSING
70
APLICAREA PLANULUI DE NURSING
71
APLICAREA PLANULUI DE NURSING
72
APLICAREA PLANULUI DE NURSING
73
APLICAREA PLANULUI DE NURSING
74
APLICAREA PLANULUI DE NURSING
75
APLICAREA PLANULUI DE NURSING
76
APLICAREA PLANULUI DE NURSING
77
APLICAREA PLANULUI DE NURSING
78
APLICAREA PLANULUI DE NURSING
79
APLICAREA PLANULUI DE NURSING
80
EVALUARE FINALA
81
În urma intervenției chirurgicale, a repausului la pat , a regimului dietetic şi a
îngrijirilor de nursing aplicate precum şi a tratamentului medicamentos, evoluţia este
favorabilă. Starea generală s-a îmbunătăţit problemele s-au diminuat, pacienta se
odihneşte bine şi se alimentează normal.
După 5 zile de spitalizare pacienta se externează cu stare ameliorată din punct de
vedere clinic cu următoarele recomandări:
- Să evite efortul fizic prelungit.
- Tratament radioterapic după 4 săptămîni
- Tratament chimioterapic
- Să evite activitatea sexuală 2 luni
- Să respecte programul de somn şi odihnă.
- Să consume lichide în cantități suficiente
- Să evite expunere la frig și umezeală
- Să adopte un regim de viață sănătos.
- Să se prezintă la control la recomandarea medicului după 1 lună,
- Să fie dispensarizată.
82
CAZURI CLINICE-PLAN DE ÎNGRIJIRE
Cazul III
Planul de îngrijire al pacientei TAMAȘ GEANINA în vârstă de 56 de ani
83
EXAMEN LOCAL DE SPECIALITATE
abdomen suplu, elastic, participă la mişcările respiratorii, nedureros;
organe genitale externe de primipară;
la examenul cu valve : vagin cu pereţi supli, col de multipară, pe baza posterioară
o zonă erozivă semilunară, pierde sânge în timpul examinării;
la tuşeu vaginal : vulvă, vagin – suple, elastice; col în butoiaş, orientat spre
dreapta, formaţiune tumorală cât un grapefruit, ce face corp comun cu uterul, contur
policiclic,consistenţă fermă, imobilă, dureros;
Anexele nu se palpează.
EXAMENE DE LABORATOR
Glucoză 89 mg./dl.
Uree 28mg/dl.
Creatinină 7,5 mg./dl.
T.G.O. 15 U/L.
T.G.P. 30 U/L.
Fibrinogen 465mg. %
APTT 40,1’’
Hemoglobină 9,7 g%
Hematocrit 31,7 %
Leucocite 8300/mm³
Ts 2´10˝
Tc 1´33˝
SUMAR DE URINĂ REZULTAT
Bilirubina Negativ
Corpi cetonici Negativ
Glucoza Negativ
pH 6
Proteine Negativ
Urobilinogen Negativ
Nitriţi Negativ
Densitate urinară 1025
84
EXAMENL Negativ
SECREŢIEI
VAGINALE
Babeş Papanicolau :
85
APLICAREA PLANULUI DE NURSING
86
APLICAREA PLANULUI DE NURSING
NEVOILE INTERVENTII
DIAGNOSTIC
DATA FUNDAMENTAL OBIECTIVE EVALUARE
DE NURSING AUTONOME DELEGATE
E
19.06.201 Alterarea stării Pacienta să – și Execut pregătirea La recomandarea
5 de sănătate recapete stare de preoperatorie medicului recoltez probe 19.06.2014
datorită sănătate și să Informez pacienta cu biologice, hematologice
87
5 contacteze Iau măsuri de evitare a medicului administrez cu În urma
88
APLICAREA PLANULUI DE NURSING
89
APLICAREA PLANULUI DE NURSING
90
APLICAREA PLANULUI DE NURSING
91
APLICAREA PLANULUI DE NURSING
92
APLICAREA PLANULUI DE NURSING
93
APLICAREA PLANULUI DE NURSING
94
APLICAREA PLANULUI DE NURSING
95
APLICAREA PLANULUI DE NURSING
96
APLICAREA PLANULUI DE NURSING
97
APLICAREA PLANULUI DE NURSING
98
APLICAREA PLANULUI DE NURSING
99
APLICAREA PLANULUI DE NURSING
100
APLICAREA PLANULUI DE NURSING
101
EVALUARE FINALA
BIBLIOGRAFIE
103
1 Ghid de nursing Vol –I - Lucreţia Titircă -Viaţa medicală romănească - 2008
2 Breviar de explorări funcţionale şi îngrijiri speciale acordate bolnavilor -
Lucreţia Titircă Viaţa medicală romănească – 2008
3 Compendium anatomic - Cezar Th.Niculescu,Radu Cârmaciu,Bogdan
Voiculescu - 2007
4 Alimentația inteligentă- Rădulescu, E., Editura Viață și sănătate, București, 2003
5 Manual de medicină internă pentru cadre medii - Corneliu Borundel - Ed. Bic-
All Bucureşti - 2000
6 Agenda medicală* 98-Editura Medica - 1998
7 Farmacologie generală - Aurelia Nicoleta Cristea - Ed:Didactică si Pedagogică
104
ANEXE
ANEXA 1
Fig 1
Poziția aparatului reproducător feminin
105
ANEXA 2
FIG. I
VASCULARIZAREA ȘI INERVATIA APARATULUI
REPRODUCATOR FEMININ
FIG. 2
Musculatura si fixarea uterului
106
ANEXA 3
Fig 2
Cortexul cervical .
107
ANEXA 4
Fig 1
Ciclul menstrual
108
ANEXA 5
Fig 1 ,2
Modificări celulare la
nivelul colului uterin
Fig 3
109
ANEXA 6
Fig 1
Metode de recoltare
Fig 2
110