Capitolul 1

Ecuaţii diferenţiale

an univ 2001/2002
Teoria ecuaţiilor şi a sistemelor diferenţiale reprezintă unul din domeniile fundamentale
ale matematicii cu largi aplicaţii în tehnică ca de exemplu în mecanică, în studiul circuitelor
electrice,al oscilaţiilor şi în teoria comenzii automate. O condiţie esenţială pe care trebuie
să o îndeplinească un proces fizic pentru a fi rescris de ecuaţii diferenţiale este aceea ca
prezentul să conţină predicţia viitorului local ca şi reconstituirea trecutului local. Un proces
fizic care satisface o astfel de condiţie se numeşte sistem determinist. Un proces fizic este
finit-dimensional şi diferenţiabil dacă este descris de un număr finit de parametri de
stare (mărimi dependente de timp a căror cunoaştere determină dinamica procesului) care
sunt funcţii derivabile de variabila timp.
În liceu s-au studiat doar ecuaţii de forma f (x) = 0 cu f funcţie reală: ecuaţii algebrice,
logaritmice, trigonometrice etc. Se impune însă şi studiul unor ecuaţii în care necunoscuta
este ea însăşi o funcţie. Astfel de ecuaţii se numesc ecuaţii funcţionale. Printre acestea se
află ecuaţii diferenţiale ordinare (în care necunoscuta este o funcţie de o singură variabilă
independentă), ecuaţii cu derivate parţiale (în care necunoscuta este o funcţie de două sau
mai multe variabile independente), ecuaţii cu diferenţe finite, ecuaţii integrale etc. Procesele
descrise de ecuaţii diferenţiale sunt procese continue.
Definiţia 1.1 Se numeşte ecuaţie diferenţială o relaţie de dependenţă funcţională ı̂ntre
variabilele independente, funcţia necunoscută şi derivatele sale. Dacă funcţia necunoscută
depinde de o singură variabilă independentă, dependenţă funcţională se numeşte ecuaţie
diferenţială ordinară, iar dacă funcţia necunoscută depinde de mai multe variabile in-
dependente, dependenţă funcţională se numeşte ecuaţie cu derivate parţiale. Ordinul
maxim de derivare al funcţiei necunoscute care este efectiv implicat în ecuaţie poartă den-
umirea de ordinul ecuaţiei diferenţiale.
Exemplul 1.1 Ecuaţia x00 (t) + x(t) = sin t cu funcţia necunoscută x de variabilă reală t
∂u ∂u
este o ecuaţie diferenţială ordinară de ordinul al doilea, iar ecuaţia + = 0 cu funcţia
∂x ∂y
necunoscută u, depinzând de variabilele reale independente x şi y, este o ecuaţie cu derivate
parţiale de ordinul întâi.

1
2 CAPITOLUL 1. ECUAŢII DIFERENŢIALE

1.1 Ecuaţii diferenţiale rezolvabile prin cuadraturi

O ecuaţie diferenţială de ordinul ı̂ntâi este o relaţie de dependenţă funcţională de
forma:
F (t, x, x0 ) = 0 (1.1)
ı̂ntre variabila independentă t, funcţia necunoscută x = x(t) şi derivata ei x0 = x0 (t), iar F
este o funcţie definită pe o submulţime Dom(F ) ⊂ R3 cu valori în R, neconstantă în raport
cu ultima variabilă.
O ecuaţie difernţială ordinară de ordin n este de o relaţie funcţională de forma:

F (t, x, x0 , . . . , x(n) ) = 0 (1.2)

ı̂ntre variabila independentă t, funcţia necunoscută x = x(t) şi derivatele ei x0 , . . . , x(n) iar
F este o funcţie definită pe o submulţime Dom(F ) ⊂ Rn+2 cu valori în R, neconstantă în
raport cu ultima variabilă.
În anumite condiţii de regularitate asupra funcţiei F (cerute de aplicabilitatea teoremei
funcţiilor definite implicit), ecuaţia (1.2) poate fi scrisă sub forma:
x(n) = f (t, x, x0 , . . . , x(n−1) ) (1.3)
numită forma normală a ecuaţiei diferenţiale ordinare de ordin n.
Forma normală a ecuaţiei diferenţiale ordinare de ordin întâi este

x0 = f (t, x). (1.4)

Definiţia 1.2 Prin soluţie a ecuaţiei diferenţiale (1.2) ı̂nţelegem orice funcţie x : I → R,
Int(I) 6= ∅, x = x(t), de clasă C n (I,R) care satisface
(t, x(t), x0 (t), . . . , x(n) (t)) ∈ Dom(F ) şi ı̂ndeplinind condiţia
F (t, x(t), x0 (t), . . . , x(n) (t)) ≡ 0, ∀t ∈ I.
Definiţia 1.3 Prin soluţie a ecuaţiei diferenţiale (1.1) ı̂nţelegem orice funcţie x : I → R,
Int(I) =6 ∅, x = x(t), de clasă C 1 (I,R), care satisface
(t, x(t), x0 (t)) ∈ Dom(F ) şi ı̂ndeplinind condiţia F (t, x(t), x0 (t)) ≡ 0, ∀t ∈ I.
Definiţia 1.4 O familie de funcţii {x(·, C) : I → R, C ∈ R} definite implicit de o relaţie
de forma

G(t, x, C) = 0 (1.5)
în care G : Dom(G) ⊂ R3 → R, este o funcţie de clasă C 1 în raport cu primele două
variabile, cu proprietatea că prin eliminarea constantei C din ecuaţia
(
d
[G(t, x, C)] = 0
dt
G(t, x, C) = 0
se obţine (1.1), poartă denumirea de integrala ecuaţiei (1.1) sau soluţia generală a
ecuaţiei (1.1).
1.1. ECUAŢII DIFERENŢIALE REZOLVABILE PRIN CUADRATURI 3

Principala problemă pe care o vom aborda va fi aşa numita problemă a lui Cauchy sau
problema cu date iniţiale referitoare la (1.4). Mai precis, dat (t0 , x0 ) ∈ Dom(f ), problema
Cauchy pentru ecuaţia (1.4) cu datele (t0 , x0 ) constă în determinarea unei soluţii x : I → R
cu t0 ∈ I şi x(t0 ) = x0 .
Vom prezenta mai multe tipuri de ecuaţii diferenţiale ale căror soluţii pot fi determinate
prin operaţii de integrare a unor funcţii cunoscute. Aceste ecuaţii poartă denumirea de
ecuaţii rezolvabile prin cuadraturi. Prin cuadratură înţelegem metoda care constă în
reducerea rezolvării unei probleme de analiză matematică la calculul unei integrale definite
sau nedefinite, Denumirea provine de la procedeul de calcul al ariei unei figuri plane, foarte
utilizat în antichitate, procedeu numit cuadrare deoarece el consta în construirea cu rigla
şi compasul a unui pătrat având aceeaşi arie cu aceea căutată.

1.1.1 Ecuaţii diferenţiale de ordin ı̂ntâi cu variabile separabile

Primele ecuaţii cu variabile separabile au fost rezolvate de Isaac Barrow (1630-1677), pro-
fesor al lui Isaac Newton (1642-1727), unul din precursorii calculului diferenţial.
Foma generalã a unei ecuaţii diferenţiale de ordin întâi cu variabile separabile
este
x0 (t) = f (t)g(x(t)) (1.6)
unde I, J ⊂R; f : I → R, g : J→ R sunt două funcţii continue cu g(y) = 6 0, ∀y ∈ J.
Rezolvarea ecuaţiei diferenţiale de ordin întâi cu variabile separabile: Fie x = x(t) o
soluţie a ecuaţiei (1.6). Observăm că ecuaţia (1.6) poate fi rescrisă sub forma
x0 (t)
= f (t), ∀t ∈ I.
g(x(t))
Integrând
Z această
Z egalitate membru cu membru rezultă
x0 (t)
dt = f (t)dt, ∀t ∈ I.
g(x(t)) Z Z
du
Obţinem deci G(x(t)) = f (t)dt + C unde G este definită prin relaţia G(x) = .
g(u)
Observăm că g nu se anulează pe J şi este continuă, deci păstrează semn constant pe
J. Putem presupune că g(y) > 0, ∀y ∈ J , schimbând eventual semnul funcţiei f. Atunci G
este bine definită şi strict crescătoare pe J, deci inversabilă. Rezultă
’Z “
−1
x(t, C) = G f (t)dt + C (1.7)

Demonstrăm că funcţia definită de relaţia (1.7) este soluţia generală a ecuaţiei (1.6).
Fie G1 (t, x, C) = 0, din definiţia
’Z soluţiei“generale, ’Z “
−1 −1
G1 (t, x, C) = x(t) − G f (t)dt + C , x(t) − G f (t)dt + C = 0 ⇔
Z
G(x(t)) − f (t)dt + C = 0.
Derivăm în raport cu t relaţia anterioară şi rezultă
4 CAPITOLUL 1. ECUAŢII DIFERENŢIALE

1
G0 (x(t))x0 (t) − f (t) = 0 ⇒ x0 (t) − f (t) = 0 ⇒
g(x(t))
x0 (t) = f (t)g(x(t)),
ceea ce conduce la ecuaţia (1.6). Deci (1.7) este soluţia generalã a ecuaţiei (1.6).

Exerciţiul 1.1 Să se determine soluţia generală a ecuaţiei

x0 cos t ln x − x = 0, t ∈ (0, π2 ), x > 0.

Rezolvare.
x 1 x
Scriem ecuaţia sub forma x0 = ⇒ f (t) = , g(x) = . Pe (0, π2 ), f este
cos t ln x cos t ln x
continuă iar pentru x > 1, g este continuă şi strict pozitivă, iar pentru x ∈ (0, 1), g este
continuă şi strict Znegativă. Obţinem Z
ln x 0 1 ln x(s) 0 1 1 2t + π
x = ⇒ x (s)ds = dt ⇒ ln2 |x| = ln tg +C ⇒
x cosv
t x(s) cos t 2 4
u
u
t
2t + π
2 ln tg +C
x(t, C) = e 4 , C ∈ R.
1 2t + π
Verificăm că x(t, C) este soluţia generală. În acest caz G(t, x, C) = ln2 x−ln tg +
2 4
d x0 1 1 1
C. Calculăm [G(t, x, C)] = 0 ⇔ ln x · − =0⇔
dt x 2t + π 2t + π 2
cos2 tg
4 4
x0 1 x0 1
ln x · − = 0 ⇔ ln x · − =0⇔
x 2t + π x cos t
sin
2
x0 cos t ln x − x = 0.

Exerciţiul 1.2 Să se determine soluţia generală a ecuaţiei

x0 = tx2 + 2tx.

Rezolvare.
Avem f (t) = t, g(x) = x2 +2x. Observăm că x(t) = 0 şi x(t) = 2 sunt soluţii ale ecuaţiei.
Pe orice interval I = R,’ J ⊂ (−∞,“0) ∪ (2, ∞) sau J ⊂ (0, 2) avem
1 1 1 1 Œ x Œ
x 0
= tdt ⇒ − x0
= tdt ⇒ ln Œ Œ = 2t2 + ln C ⇒
2 + 2x x+2
x
ΠΠ2 x x + 2
Πx Π2 2
Œ Œ = Ce2t2 ⇒ x(t, C) = 2C e2t 2 , x ∈ (−∞, 0) ∪ (2, ∞) şi x(t, C) = 2C e2t 2 ,
Œ x + 2Œ 1−Ce2t −1−Ce2t
x ∈ (0, 2) .

1.1.2 Ecuaţii diferenţiale de ordin ı̂ntâi reductibile la ecuaţii cu

variabile separabile.
Definiţia 1.5 Funcţia f = f (x, y) se numeşte omogenă de grad α ∈ R dacă

f (λx, λy) = λα f (x, y). (1.8)

1.1. ECUAŢII DIFERENŢIALE REZOLVABILE PRIN CUADRATURI 5

Observaţia 1.1 a) Dacă α = 0, funcţia f din relaţia (1.8) se numeşte omogenă de grad
zero.
P (x, y)
b) Dacă P (x, y) şi Q(x, y) sunt omogene de acelaşi grad, atunci f (x, y) = este
Q(x, y)
o funcţie omogenă de grad zero.
c) Dacă f este o funcţie omogenă de grad zero, atunci f (x, y) = f (x, x xy ) = f (1, xy ) =
f ( xy , 1).

Forma generalã a unei ecuaţii diferenţiale de ordin întâi omogenă este

x0 (t) = f (t, x(t)) (1.9)

unde f este o funcţie continuă şi omogenă de grad zero.

Observaţia 1.2 Ţinând sema de Observaţia 1.1 c), ecuaţia (1.9) poate fi scrisă sub forma
’ “
0 x(t)
x (t) = g , (1.10)
t
’ “ ’ “
x(t) x(t)
unde g = f 1, , g : I → R o funcţie continuă şi g(y) =
6 y, ∀y ∈ R.
t t

Rezolvarea ecuaţiei diferenţiale de ordin întâi omogenă se face fãcând schimbarea de

funcţie

x(t) = tu(t) (1.11)

şi se ajunge la o ecuaţie cu variabile separabile. Pentru aceasta derivăm relaţia (1.11)
x0 (t) = u(t) + tu0 (t), înlocuim în (1.10) şi obţinem: u(t) + tu0 (t) = g(u(t)) ⇔ u0 (t) =
1
[g(u(t)) − u(t)] care este o ecuaţie cu variabile separabile.
t
În 1693 Gottfried Wilhelm von Leibniz a utilizat pentru prima datã substituţia (1.11)
pentru rezolvarea ecuaţiilor omogene.

Exerciţiul 1.3 Să se determine soluţia generală a ecuaţiei

x(t) x(t) π
x0 (t) = + tg , t 6= 0, x(t) 6= k t, k ∈ N.
t t 2
Rezolvare. ’ “
x(t) x(t) x(t)
Observăm că g = + tg . Facem substituţia x(t) = tu(t) şi obţinem
t t t
1
u(t) + tu0 (t) = u(t) + tg u(t) ⇔ u0 (t) = tg u(t) ⇔
Z Z t
u0 (t) 1 u0 (t) 1
= ⇔ dt = dt ⇔ ln |sin u(t)| = ln t + ln C ⇔
tg u(t) t tg u(t) t ” •
x(t) x(t) 1 1
sin u(t) = Ct ⇔ sin = Ct ⇔ = arcsin Ct, t ∈ − ,
t t C C
6 CAPITOLUL 1. ECUAŢII DIFERENŢIALE
” •
1 1
⇒ x(t, C) = t arcsin Ct, t ∈ − , .
C C
x(t)
Verificăm că x(t) este soluţie generală. G(t, x, C) = sin − Ct . Derivăm în ra-
’ “’ 0 t “
x(t) x(t) x (t) x(t)
port cu t relaţia sin − Ct = 0 ⇒ cos − 2 −C = 0 ⇒ C =
t t t t
’ “’ 0 “ x(t) x(t) x(t)
x(t) x (t) x(t) sin + cos
cos − 2 . Înlocuim C în G(t, x, C) = 0 ⇒ x0 (t) = t t t ⇒
t t t x(t)
cos
t
x(t) x(t)
x0 (t) = + tg .
t t
Remarcãm cã ecuaţia diferenţială de ordin întâi de forma
’ “
0 a1 x(t) + b1 t + c1
x (t) = f (1.12)
a2 x(t) + b2 t + c2
unde I ⊂R; f : I → R este o funcţie continuă, ai , bi , ci ∈ R, ai2 + b2i + c2i =
6 0, i = 1, 2, poate
fi redusă la o ecuaţie cu variabile separabile.
Rezolvarea ecuaţiei (1.12) se face în funcţie de compatibilitatea sistemului
š
a1 x + b1 t + c1 = 0
. (1.13)
a2 x + b2 t + c2 = 0
Distingem trei cazuri: Œ Œ
Œ a 1 b1 Œ
Cazul I. Dacă sistemul (1.13) este compatibil determinat, ∆ = ŒŒ Œ 6= 0, cu
Œ
š a 2 b2
x(t) = y(t) + x0
soluţia (t0 , x0 ) atunci prin schimbarea de variabilă şi de funcţie ,ecuaţia
t = s + t0
(1.12) poate   fi adusã la forma
! ecuaţiei omogene
y(s)
a1 s + b1
y 0 (s) = f .
a2 y(s)
s
+ b2
Œ Œ
Œ a1 b1 Œ
Cazul II. Dacă sistemul (1.13) este compatibil nedeterminat ∆ = ŒŒ Œ
Œ = 0 şi
’ “ a 2 b2
a1 b1 c1
rang = 1, atunci există λ 6= 0 astfel încât (a1 , b1 , c1 ) = λ (a2 , b2 , c2 ) şi
a2 b2 c2
ecuaţia (1.12) se reduce la x0 (t) = f (λ). Œ Œ
Œ a1 b 1 Œ
Cazul III. Dacă sistemul (1.13) este un sistem incompatibil ∆ = ŒŒ Œ = 0 şi
Œ
’ “ a 2 b2
a1 b1 c1
rang = 2 atunci (a1 , b1 ) = λ (a2 , b2 ) şi prin schimbarea de funcţie y(t) =
a2 b2 c2
a1 x(t) + b1 t se obţine
’ ecuaţia“cu variabile separabile
0
y (t) − b1 y(t) + c1
=f .‡
a1 λy(t) + c2
1.1. ECUAŢII DIFERENŢIALE REZOLVABILE PRIN CUADRATURI 7

Exerciţiul ’1.4 Să se determine

“2 soluţia generală a ecuaţiei
x(t) + 1
x0 (t) = 2 ,t + x − 2 =6 0.
t + x(t) − 2

Rezolvare.
Observăm că x(t) = −1 este soluţie a ecuaţiei diferenţiale date. Considerăm sistemul
algebric
š
x+1=0
. (1.14)
t+x−2=0
Œ Œ
Œ 0 1 Œ
Deoarece ŒŒ Œ = −1 = 6 0 sistemul algebric (1.14) are soluţie unică, t0 = 3, x0 = −1.
1 1 Œ š
t=s+3
Făcând schimbarea de variabile şi de funcţie se obţine ecuaţia diferenţială
x=y−1
2
’ “2 ’ y(s) “
y(s) s
y 0 (s) = 2 . Ecuaţia se mai poate scrie sub forma y 0 (s) = 2 care este
s + y(s) y(s)
1+
s
o ecuaţie omogenă. Efectuăm schimbarea de funcţie y(s) = su(s) şi obţinem ecuaţia
’ “2
0 u(s) −u(s) − u3 (s)
u(s) + su (s) = 2 ⇔ su0 (s) = su0 (s) = ⇔
1 + u(s) (1 + u(s))2
’ “
(1 + u(s))2 0 1 1 2 0 1
3 (s)
u (s) = ⇔ + 2 (s) + 1
u (s) = ⇔
u(s)
Z ’ + u s“ u(s) Z u s
1 2 0 1
+ 2 u (s)ds = ds ⇔
u(s) u (s) + 1 s
u(s)
ln u(s) + 2 arctg u(s) = ln s + ln C ⇔ = Ce−2 arctg u(s)
s
x(t) + 1
y(s) x(t) + 1 x(t) + 1 −2 arctg
t−3 .
Dar u(s) = = ⇒ = Ce
s t−3 (t − 3)2

Exerciţiul 1.5 Să se determine soluţia generală a ecuaţiei

t − x(t) + 1
x0 (t) = , t − x(t) + 2 =
6 0.
t − x(t) + 2

Rezolvare.
Considerăm
š sistemul algebric
t−x+1=0
.
t − x + 2 = 0Œ Œ ’ “
Œ 1 −1 Œ 1 −1 1
Deoarece ∆ = ŒŒ Œ = 0 şi rang = 2 sistemul algebric (1.14) este
1 −1 Œ 1 −1 2
incompatibil. Prin schimbarea de funcţie y(t) = −x(t) + t se obţine ecuaţia cu variabile
separabile
8 CAPITOLUL 1. ECUAŢII DIFERENŢIALE

−y 0 (t) + 1 y(t) + 1 1
= ⇔ y 0 (t) = ⇔
1 y(t) + 2 Z y(t) + 2 Z
(y(t) + 2)y 0 (t) = 1 ⇔ (y(t) + 2)y 0 (t)dt = 1dt ⇔
1 2 1
y (t) + 2y(t) = t + C ⇔ (−x(t) + t)2 + 2(−x(t) + t) = t + C.
2 2

Observaţia 1.3 Există multe alte ecuaţii diferenţiale care pot fi aduse la ecuaţii diferenţiale
omogene şi apoi la ecuaţii diferenţiale cu variabile separabile, deci la ecuaţii diferenţiale
cărora li se poate determina soluţia. De obicei pentru o ecuaţie diferenţială care nu poate fi
încadrată în unul din tipurile de ecuaţii studiate se încearcă o schimbare de funcţie necunos-
cută de forma x(t) = y m (t), unde m este un număr real nedeterminat. El se determină din
condiţia ca noua ecuaţie obţinută în funcţia necunoscută y(t) să fie omogenă.

Exerciţiul 1.6 Să se determine soluţia generală a ecuaţiei

2t4 x0 (t)x(t) + x4 (t) = 4t6 .

Rezolvare.
Facem schimbarea de funcţie x(t) = y m (t), m ∈ R, y(t) > 0 ⇒ x(t) > 0, x0 (t) =
m−1
my (t)y 0 (t)
3
2t4 my m−1 (t)y 0 (t)y m (t) + y 4m (t) = 4t6 ⇒ m =
2
6 6
4t − y (t)
3t4 y 2 (t)y 0 (t) + y 6 (t) = 4t6 ⇒ y 0 (t) =
3t4 y 2 (t)
care este o ecuaţie diferenţială omogenă. Facem schimbarea de funcţie y(t) = tz(t).
4 − z 6 (t) 4 − z 6 (t) − 3z 3 (t)
z(t) + tz 0 (t) = ⇒ tz 0
(t) = ⇒
3z 2 (t) Z 3z 2 (t) Z
3z 2 (t) 0 1 3z 2 (t) 0 1
z (t) = ⇔ z (t)dt = dt
−z 6 (t) − 3z 3 (t) + 4 t −z 6 (t) − 3z 3 (t) + 4 t
Pentru
Z a calcula prima integrală facem Z schimbarea de variabilă w(t) = z 3 (t)
2
3z (t) 0 w0 (t) 1 w(t) − 1
z (t)dt = − dt = − ln
−z 6 (t) − 3z 3 (t) + 4 w2 (t) + 3w(t) − 4 5 w(t) + 4
Rezultă v
u’ “
s u y(t) 3
u −1
1 z 3 (t) − 1 z 3 (t) − 1 u t C
ln 3 = − ln |t| + ln C ⇔ 5 u5
= Ct ⇒ u ’ “3 =
5 z (t) + 4 3
z (t) + 4 t
t y(t)
+4
t
2
Dar
’ 2 y(t)
“ = x (t) de unde rezultă
3

x (t)
− 1 ’ “5 ’ “5
t3 C x2 (t) − t3 C
’ 2 “ = ⇔ 2 3
= .
x (t) t x (t) + 4t t
+4
t3
1.1. ECUAŢII DIFERENŢIALE REZOLVABILE PRIN CUADRATURI 9

1.1.3 Ecuaţii cu diferenţiale exacte.

Forma generalã. Fie D o mulţime nevidă şi deschisă din R2 şi P , Q :D → R două funcţii
de clasă C 1 pe D, cu Q(t, x) =
6 0 pe D. O ecuaţie de forma

P (t, x(t))
x0 (t) = − (1.15)
Q(t, x(t))
se numeşte ecuaţie cu diferenţială exactă dacă există o funcţie de clasă C 2 , F :D → R,
astfel încât

Observaţia 1.4 a) Condiţia (1.16) pune în evidenţă că P (t, x)dt+Q(t, x)dx este diferenţiala
dF a lui F în punctul (t, x) ∈ D.
b) Ecuaţia (1.15) mai poate fi scrisă sub forma
P (t, x(t))dt + Q(t, x(t))dx(t) = 0.

Rezolvarea ecuaţiei cu diferenţială exactă. Dacă (1.15) este o ecuaţie cu diferenţială

exactă, atunci x este soluţie a ecuaţiei dacă şi numai dacă P (t, x(t))dt + Q(t, x(t))dx(t) =
0, ∀t ∈ Dom(x), egaliatate care împreună cu faptul că F satisface (1.16) este echivalentă
cu dF (t, x(t)) = 0, ∀t ∈ Dom(x). Această egalitate este echivalentă cu F (t, x(t)) = C.
Determinarea lui F se face astfel: considerãm sistemul de ecuaţii cu derivate parţiale


 ∂F
 ∂t (t, x) = P (t, x)

. (1.16)

 ∂F

 (t, x) = Q(t, x)
∂x
Următoarea teoremă o prezentăm fără demonstraţie.

Teorema 1.1 Dacă D este un domeniu simplu conex, atunci o condiţie necesară şi sufi-
cientă ca ecuaţia (1.15) să fie cu diferenţială exactă este ca

∂Q ∂P
(t, x) = (t, x), (t, x) ∈ D. (1.17)
∂t ∂x
Exerciţiul 1.7 Să se determine soluţia generală a ecuaţiei
(et + x(t) + sin x(t))dt + (et + t + t cos x(t))dx(t) = 0, ex + t + t cos x =
6 0.

Rezolvare.
∂P ∂Q
P (t, x) = et +x+sin x, Q(t, x) = ex +t+t cos x, (t, x) = 1+cos x, (t, x) = 1+cos x,
∂x ∂t
(1.17) este satisfăcută ⇒ este o ecuaţie cu diferenţială exactă. Rezultă că există o funcţie
∂F ∂F
de clasă C 2 , F astfel ı̂ncât (t, x) = (et + x + sin x) şi (t, x) = ex + t + t cos x. Integrăm
∂t Z ∂x
prima relaţie ı̂n raport cu t, F (t, x) = (et +x+sin x)dx = (et +xt+t sin x)+h(x). Calcuăm
10 CAPITOLUL 1. ECUAŢII DIFERENŢIALE

∂F
derivata ı̂n raport cu t, (t, x) = (t+t cos x)+h0 (x). Egalăm expresiile derivatelor lui f ı̂n
∂x
raport cu x şi obţinem h0 (x) = ex ⇒ h(x) = ex +C1 ⇒ F (t, x) = et +xt+t sin x+ex +C1 ⇒
F (t, x(t)) = C2 ⇒ et + x(t)t + t sin x(t) + ex(t) = C, C = C2 − C1 .

1.1.4 Ecuaţii cu factor integrant.

În general dacă (1.17) nu este satisfăcută, metoda de determinare a soluţiei generale a
ecuaţiei (1.15) nu este aplicabilă. Există totuşi cazuri ı̂n care, deşi (1.17) nu este satisfăcută,
ecuaţia (1.15) poate fi redusă la o ecuaţie cu diferenţială exactă. O metodă de reducere a
ecuaţiei (1.15) la o ecuaţie cu diferenţială totală este metoda factorului integrant. Jean
Bernoulli (1667-1748) a aplicat pentru prima datã metoda factorului integrant la rezolvarea
unor ecuaţii diferenţiale.
Rezolvarea ecuaţiei cu factor integrant. Dacă ecuaţia (1.15) nu este cu diferenţială ex-
actă, căutăm o funcţie µ : D → R, de clasă C 1 cu µ(t, x) 6= 0, ∀(t, x) ∈ D astfel încât
µ(t, x)P (t, x)dt + µ(t, x)Q(t, x)dx să fie diferenţiala unei funcţii F : D → R. Din Teorema
1.1 rezultă că o condiţie necesară şi suficientă pentru aceasta este:
∂ ∂
(µ(t, x)Q(t, x)) = (µ(t, x)P (t, x))
∂t ∂x
care este echivalent cu
∂µ ∂Q ∂µ ∂P
(t, x)Q(t, x) + (t, x)µ(t, x) − (t, x)P (t, x) − (t, x)µ(t, x) = 0
∂t ∂t ∂x ∂x
sau ’ “
∂µ ∂µ ∂Q ∂P
(t, x)Q(t, x) − (t, x)P (t, x) + (t, x) − (t, x) µ(t, x) = 0, ∀(t, x) ∈ D.
∂t ∂x ∂t ∂x
Aceasta este o ecuaţie cu derivate parţiale de ordinul ı̂ntâi cu µ ca funcţie necunoscută.
Vom studia două cazuri particulare de rezolvare a acestui tip de ecuaţii. Cazul general
va fi studiat la capitolul ecuaţii cu derivate parţiale de ordinul ı̂ntâi liniare omogene şi
cvasiliniare.
Observăm’ că dacă “
1 ∂P ∂Q
(t, x) − (t, x) = f (t)
Q(t, x) ∂x ∂t
este independentă de variabila x, putem căuta funcţia µ ca funcţie independentă de variabila
x. Această funcţie este soluţie a ecuaţiei liniare omogene
µ0 (t) = f (t)µ(t).
Analog,’dacă P (t, x) 6= 0, ∀(t,“x) ∈ D şi
1 ∂Q ∂P
(t, x) − (t, x) = k(x)
P (t, x) ∂t ∂x
este independentă de variabila t, putem căuta funcţia µ ca funcţie independentă de variabila
t. Această funcţie este soluţie a ecuaţiei liniare omogene
µ0 (x) = k(x)µ(x).

Exerciţiul 1.8 Să se determine soluţia generală a ecuaţiei

(x(t) + ln t) dt− tdx(t) = 0, t > 0.
1.1. ECUAŢII DIFERENŢIALE REZOLVABILE PRIN CUADRATURI 11

Rezolvare.
∂P ∂Q
P (t, x) = x + ln t, Q(t, x) = −t, (t, x) = 1, (t, x) = −1,
’ “ ∂x ∂t
1 ∂P ∂Q 2 2
(t, x) − (t, x) = = f (t) ⇒ µ0 (t) = µ(t) ⇒ ln µ(t) = −2 ln t ⇒
Q(t, x) ∂x ∂t −t −t
1 1 1 ∂F 1 ∂F 1
µ(t) = 2 ⇒ 2 (x(t) + ln t) dt − dx(t) = 0 ⇒ (t, x) = 2 (x + ln t) , (t, x) = − .
t t t ∂t t ∂x t
Dintre aceste două relaţii se integrează cea a cărei integrală se poate calcula mai uşor,
x ∂F x
de exemplu integrăm a doua relaţie ⇒ F (t, x) = − + u(t), (t, x) = 2 + u0 (t) ⇒
t ∂t t
0 ln t ln t 1 x(t) ln t 1
u (t) = 2 ⇒ u(t) = − − + C1 ⇒ + + = C ⇒ x(t, C) = Ct − ln t − 1.
t t t t t t

1.1.5 Ecuaţia diferenţială de ordin ı̂ntâi liniară.

Isaac Newton a rezolvat în 1687 pentru prima datã o ecuaţie diferenţială de ordin ı̂ntâi
liniară.
Forma generalã. O ecuaţie diferenţială de ordin întâi liniară este o ecuaţie de
forma

x0 (t) = a(t)x(t) + b(t) (1.18)

unde a, b : I → R sunt funcţii continue pe I. Dacă b ≡ 0 pe I ecuaţia se numeşte liniară şi
omogenă, iar în caz contrar liniară şi neomogenă.

Teorema 1.2 Soluţia generală a ecuaţiei (1.18) în condiţiile a, b : I → R sunt funcţii con-
tinue pe I, este de forma:
 Z 
R
Z − a(t)dt
 
x(t, C) = e a(t)dt C + b(t)e dt (1.19)

Demonstraţie.
Prezentăm două metode de rezolvare a acestei ecuaţii diferenţiale.
Prima metodă este metoda variaţiei constantelor a lui Lagrange.
Soluţia generalã a ecuaţiei (1.18) se scrie ca sumă dintre soluţia generală a ecuaţiei omo-
gene, xo (t, C) şi o soluţie particulară a ecuaţiei neomogene, xp (t), deci x(t, C) = xo (t, C)+
xp (t). Justificãm afirmaţai fãcutã. Dacã xo este soluţia generalã a ecuaţiei omogene, ea
depinde de o constantã arbitrarã C şi satisface ecuaţia x00 (t, C) = a(t)x0 (t, C), ∀x ∈ I..
De asemenaen avem xp satisface ecuaţia x0p (t) = a(t)xp (t) + b(t). Rezultã de aici cã
x0p (t) + xo0 (t, C) = a(t)(xp (t) + xo (t, C)) + b(t).
Etapa I. Determinãm soluţia generalã a ecuaţiei omogene. Fie ecuaţia omogenă x0 (t) =
a(t)x(t) care esteZo ecuaţie cu variabile separabile. Soluţia ei este
a(t)dt
xo (t, C) = Ce , C ∈ R.
12 CAPITOLUL 1. ECUAŢII DIFERENŢIALE

Etapa II. Căutăm o soluţie particulară a ecuaţiei neomogene de forma

Z soluţiei ecuaţiei
a(t)dt
omogene, presupunând constanta ca funcţie necunoscutã, x(t) = u(t)e unde u este o
funcţie
Z derivabilă. Funcţia necunoscutã se determină impunând condiţia
Z ca funcţia x(t) =
a(t)dt − a(t)dt
u(t)e Z să verifice ecuaţia neomogenă. Rezultă că u0 (t) = e b(t) ⇒ u(t) =
Z − a(t)dt
b(t)e dt (nu am menţionat constanta deoarece cãutãm o soluţie particularã a
Z Z
a(t)dt
Z − a(t)dt
ecuaţiei neomogene). Deci xp (t) = e b(t)e dt.
Z  Z 
a(t)dt
Z − a(t)dt
 
Verificăm că x(t, C) = e C + b(t)e dt este soluţia generală a ecuaţiei
Z  Z 
a(t)dt
Z − a(t)dt
 
(1.18). G(t, x, C) = x(t) − e C + b(t)e dt .

C) = 0 în raportZ cu t. Obţinem

Derivăm ZG(t, x,   Z Z
a(t)dt
Z − a(t)dt a(t)dt − a(t)dt
 
x0 (t) − a(t)e C + b(t)e dt −e b(t)e =0⇒

Z Z
− a(t)dt
Z − a(t)dt
C = (x0 (t) − b(t)) a−1 (t)e − b(t)e dt ⇒
Z  Z Z Z 
a(t)dt − a(t)dt
Z − a(t)dt
Z − a(t)dt
 
x(t) = e (x0 (t) − b(t)) a−1 (t)e − b(t)e dt + b(t)e dt

⇒ x(t)a(t) = x0 (t) − b(t) ⇒ x0 (t) = a(t)x(t) + b(t).

În 1775 Joseph Lagrange (1736-1813) introduce metoda variaţiei constantelor.
A doua metodă utilizează factorul integrant. În ecuaţia (1.18) putem considera
P (t, x) = a(t)x + b(t) şi Q(t, x) = −1 ⇒ Z
’ “ − a(t)dt
1 ∂P ∂Q a(t) 0
(t, x) − (t, x) = , µ (t) = −a(t)µ(t) ⇒ µ(t, x) = e
Q(t, x) ∂x Z ∂t −1 Z Z
− a(t)dt − a(t)dt − a(t)dt
şi obţinem:
 x0 (t)e
Z  = a(t)x(t)e
Z + b(t)e ⇔

d  − a(t)dt − a(t)dt

x(t)e  = b(t)e ⇔
dt
1.1. ECUAŢII DIFERENŢIALE REZOLVABILE PRIN CUADRATURI 13
Z Z
− a(t)dt
Z − a(t)dt
x(t)e = b(t)e dt + C ⇔
Z  Z 
a(t)dt
Z − a(t)dt
 
x(t, C) = e C + b(t)e dt .‡

Exerciţiul 1.9 Să se determine soluţia generală a ecuaţiei

t
x0 (t) + x(t) = t + arcsin t, t ∈ [−1, 1] .
1 − t2

Rezolvare.
Metoda variaţiei constantelor. Determinăm soluţia Z 0 generalăZa ecuaţiei omogene
0
t x (t) t x (t) t
x0 (t) + x(t) = 0 ⇔ = − ⇔ dt = − dt ⇔
1 − t2 x(t) 1 − t2 x(t) 1 − t2
1 √
ln x(t) = ln(1 − t2 ) + ln C ⇔ x0 (t) = C 1 − t2 .
2 √
Căutăm o soluţie particulară a ecuaţiei neomogene de forma xp (t) = u(t) 1 − t2 . Im-
punem condiţia să verifice ecuaţia neomogenă.
√ t t √
u0 (t) 1 − t2 − u(t) √ + u(t) 1 − t2 = t + arcsin t ⇔
1 − t2 1 − t2 Z Z
0
√ 0 t + arcsin t 0 t + arcsin t
2
u (t) 1 − t = t + arcsin t ⇔ u (t) = √ ⇔ u (t)dt = √ dt ⇔
1−t 2 1 − t2
√ 1
u(t) = − 1 − t2 + arcsin2 t.
2
’ “
√ 1 2
√
2
Rezultă că xp (t) = − 1 − t + arcsin t. 1 − t2 , iar soluţia generală este
2
√ 1√
x(t, C) = x0 (t) + xp (t) = C 1 − t2 − (1 − t2 ) + 1 − t2 arcsin2 t.
2 Z
t
dt 1
2
Utilizând a doua metodă, ı̂nmulţim ecuaţia diferenţială cu e 1 − t = √ şi
1 − t2
obţinem
1 t 1 1 1
x0 (t) √ + 2
x(t) √ = t√ +√ arcsin t ⇔
’ 1−t
2 1“− t 1−t 2 1−t 2 1 − t2
d 1 1 1
x(t) √ = t√ +√ arcsin t ⇔
dt 1 − tZ2 ’ 1 − t2 1 − t2 “
1 1 1
x(t) √ = t√ +√ arcsin t dt ⇔
1 − t2 1 − t2 1 − t2
1 √ 1
x(t) √ = − 1 − t2 + arcsin2 t + C ⇔
1 − t2 2
√ 1√
x(t, C) = C 1 − t2 − (1 − t2 ) + 1 − t2 arcsin2 t.
2
14 CAPITOLUL 1. ECUAŢII DIFERENŢIALE

1.1.6 Ecuaţia Bernoulli.

În 1697 Jean Bernoulli a reuşit pentru prima datã sã rezolve ecuaţia care iî poartã numele
în cazul particular al coeficienţilor constanţi.
Forma generalã. O ecuaţie de forma

x0 (t) = a(t)x(t) + b(t)xα (t), (1.20)

unde a, b : I → R sunt funcţii continue pe I, neidentic nule pe I şi neproporţionale pe I, iar
α ∈ R \ {0, 1} , poartă denumirea de ecuaţie Bernoulli.
Observaţia 1.5 Restricţiile impuse asupra datelor a, b şi α se explică astfel: dacă a ≡ 0
atunci (1.20) este o ecuaţie diferenţială cu variabile separabile; dacă există λ ∈ R astfel
încât a(t) = λb(t) pentru orice t ∈ I, atunci (1.20) este o ecuaţie diferenţială cu variabile
separabile; dacă b ≡ 0 atunci (1.20) este o ecuaţie diferenţială liniară şi omogenă; dacă
α = 0 atunci (1.20) este o ecuaţie diferenţială liniară; dacă α = 1 atunci (1.20) este o
ecuaţie diferenţială liniară şi omogenă.
Teorema 1.3 Dacă a, b : I → R sunt funcţii continue pe I neidentic nule şi neproporţionale
pe I, iar α ∈ R \ {0, 1} atunci x este soluţie pozitivă a ecuaţiei (1.20) dacă şi numai dacă
funcţia y definită prin

y(t) = x1−α (t) (1.21)

este pentru orice t ∈ I este o soluţie pozitivă a ecuaţiei liniare şi neomogene

y 0 (t) = (1 − α)a(t)y(t) + (1 − α)b(t). (1.22)

Demonstraţie.
Dacă x este o soluţie pozitivă a ecuaţiei (1.20), ı̂mpărţim această ecuaţie prin xα şi
obţinem:

x0 (t)x−α (t) = a(t)x1−α (t) + b(t), (1.23)

şi prin schimbarea de variabilă (1.21) obţinem
y 0 (t)
= a(t)y(t) + b(t) ⇔ y 0 (t) = (1 − α)a(t)y(t) + (1 − α)b(t)
1−α
care este o ecuaţie difernţială de ordin ı̂ntâi liniară neomogenă. Analog se arată că dacă
y este o soluţie pozitivă a ecuaţiei (1.22), atunci x dat de (1.21) este o soluţie pozitivă a
ecuaţiei (1.20).‡
Exerciţiul 1.10 Să se determine soluţia generală a ecuaţiei
tx0 (t) + x(t) = x2 (t) ln t, t > 0, x(t) > 0.
Rezolvare.
Împărţim ecuaţia prin x2 (t) şi obţinem x0 (t)x−2 (t) + t−1 x−1 (t) = t−1 ln t, notăm y(t) =
1 1
x−1 (t) şi obţinem y 0 (t) = − y(t) + ln t care este o ecuaţie liniară. Soluţia este y (t) =
t t
1 −1 1
t
(t ln t − t + C) ⇒ x (t, C) = t
(t ln t − t + C) .
1.1. ECUAŢII DIFERENŢIALE REZOLVABILE PRIN CUADRATURI 15

1.1.7 Ecuaţia Riccati.

În 1715 Jacobo Riccati (1676-1754) a iniţiat un studiu sistematic al ecuaţiei care-i poartã
numele. În, 1760 Leonard Euler (1707-1783) a observat cã, dacã se cunoaşte o soluţie
particularã a ecuaţiei Riccati, atunci aceasta se pote reduce printr-o simplã substituţie la
o ecuaţie liniarã. Prin studiu sistematic al acestui tip de ecuaţie, Euler a pus bazele teoriei
ecuaţiilor difernţiale.
Forma generalã. O ecuaţie de forma

x0 (t) = a(t)x(t) + b(t)x2 (t) + c(t), (1.24)

unde a, b, c : I → R sunt funcţii continue cu b şi c neidentic nule pe I poartă denumirea de

ecuaţie Riccati.

Observaţia 1.6 Din definiţie s-au exclus cazurile b ≡ 0 când ecuaţia (1.24) este liniară şi
c ≡ 0 când ecuaţia (1.24) este o ecuaţie Bernoulli cu α = 2.

Teorema 1.4 Fie a, b, c : I → R sunt funcţii continue cu b şi c neidentic nule pe I. Dacă
x1 : J → R este o soluţie a ecuaţiei (1.24), atunci soluţia generală a ecuaţiei (1.24) pe J
este dată de
x(t, C) = y(t, C) + x1 (t)
unde y este soluţia generală a ecuaţiei Bernoulli
y 0 (t) = (a(t) + 2x1 (t)) y(t) + b(t)y 2 (t).

Demonstraţie.
Prin calcul direct obţinem x(t) = y(t) + x1 (t) ⇒y 0 (t) = y 0 (t) + x01 (t) ⇒
y 0 (t) + x01 (t) = a(t) (y(t) + x1 (t)) + b(t) (y 2 (t) + 2y(t)x1 (t) + x12 (t)) + c(t) ⇒
y 0 (t) = (a(t) + 2x1 (t)) y(t) + b(t)y 2 (t) care este o ecuaţie Bernoulli cu α = 2.‡

Exerciţiul 1.11 Să se determine soluţia generală a ecuaţiei

2
x0 (t) = x2 (t) − 2 , t > 0.
t
Rezolvare.
1
Observăm că x1 (t) = este o soluţie particulară a ecuaţiei date.
t
1 1 1 1 1 2
Fie x(t) = y(t) + ⇒ x0 (t) = y 0 (t)− 2 ⇒ y 0 (t)− 2 = y 2 (t)+ 2y(t) + 2 − 2 ⇒ y 0 (t) =
t t t t t t
1 1
2y(t) + y (t) ⇒ y (t)y (t) = 2y (t) + 1, u(t) = y (t), u (t) = −y (t)y (t) ⇒ −u0 (t) =
2 0 −2 −1 −1 0 0 −2
t t
1 1
2u(t) +1 ⇒ u (t) = −2u(t) −1. Înmulţim ecuaţia cu e2 ln t = t2 ⇒ u0 (t)t2 +2u(t)t = −t2 ⇒
0
t t
d t3 t 3
(u(t)t2 ) = −t2 ⇒ u(t)t2 = − + C ⇒ u(t, C) = − + Ct−2 ⇒ y(t, C) = −2
⇒
dx 3 3 3Ct − t
3 1
x(t, C) = + .
3Ct−2 − t t
16 CAPITOLUL 1. ECUAŢII DIFERENŢIALE

1.1.8 Ecuaţia Lagrange.

Forma generalã. O ecuaţie diferenţială de forma

x(t) = tϕ(x0 (t)) + ψ(x0 (t)) (1.25)

în care ϕ, ψ : R → R, funcţii de clasă C 1 pe R, ϕ(r) = 6 r, ∀r ∈ R, se numeşte ecuaţie

Lagrange. (este o formã nenormalã).
Acest tip de ecuaţie se poate integra folosind metoda parametrului. Ea constă în
determinarea
š soluţiilor de clasă C 2 nu sub formă explicită x = x(t) ci sub formă paramertică
t = t(p)
, p ∈ R.
x = x(p)
Rezolvarea ecuaţiei Lagrange. Fie x o soluţie de clasã C 2 a ecuaţiei Lagrange. Derivăm
ecuaţia (1.25) membru cu membru şi obţinem:
x0 (t) = ϕ(x0 (t)) + tϕ0 (x0 (t))x00 (t) + ψ 0 (x0 (t))x00 (t).
Notând x0 (t) = p(t) avem x00 (t) = p0 (t) şi rezultă
p(t) = ϕ(p(t)) + tϕ0 (p(t))p0 (t) + ψ 0 (p(t))p0 (t) ⇔

dp ϕ(p(t)) − p(t)
(t) = − 0 . (1.26)
dt tϕ (p(t)) + ψ 0 (p(t))
Presupunând că p este inversabilă şi notând inversa ei cu t = t(p), ecuaţia (1.26) se mai
scrie sub forma

dt ϕ0 (p) ψ 0 (p)
(p) = − t(p) − . (1.27)
dp ϕ(p) − p ϕ(p) − p
Ecuaţia (1.27) este o ecuaţie diferenţială de ordin întâi liniară şi poate fi integrată prin
una din metodele prezentate în Teorema 1.2. Vom găsi t = θ(p, C), p ∈ R şi C o constantă
reală. Folosim ecuaţia (1.25) deducem:
š
t = θ(p, C)
, p ∈ R. (1.28)
x = θ(p, C)ϕ(p) + ψ(p)

Observaţia 1.7 În cazul în care în (1.28) putem elimina parametrul p, obţinem soluţia
generală sub formă implicită sau chiar sub formă explicită.

Exerciţiul 1.12 Să se determine soluţia generală a ecuaţiei

1
x(t) = tx0 (t) + (x0 (t))2 .
2
Rezolvare.
Derivăm ecuaţia Lagrange în raport cu t şi obţinem notând x0 (t) = p(t):
1 1
x0 (t) = x0 (t) + tx00 (t) + 2x0 (t)x00 (t) ⇔
2 2
1 1 0
p(t) = p(t) + tp (t) + 2p(t)p0 (t).
2 2
1.1. ECUAŢII DIFERENŢIALE REZOLVABILE PRIN CUADRATURI 17

Facem schimbarea de funcţie p(t) ←→ t(p) şi obţinem

1 Π1
t0 (p) = t(p) + 4p Œ · ⇒
Œ’ p “ p
dΠΠ1 1
Œ t(p) = 4 ⇒ t(p) = 4p + C ⇒ t(p) = 4p2 + Cp ⇒
dp p p
(
t(p) = 4p2 + Cp
1 .
x(p) = (4p2 + Cp)p + p2
2
Observăm că ecuaţia admite şi soluţia x(t) = 0.

1.1.9 Ecuaţia Clairaut.

Forma generalã. O ecuaţie diferenţială de forma

x(t) = tx0 (t) + ψ(x0 (t)) (1.29)

în care ψ : R → R, funcţie de clasă C 1 pe R se numeşte ecuaţie Clairaut.
Ecuaţia Clairaut se rezolvă tot prin metoda parametrului.
Rezolvarea ecuaţiei Clairaut. Fie x o soluţie de clasă C 2 pe R a ecuaţiei (1.29). Derivând
ecuaţia (1.29) obţinem:
x0 (t) = x0 (t) + tx00 (t) + ψ 0 (x0 (t))x00 (t) ⇔ x00 (t) (t + ψ 0 (x0 (t))) = 0.
Notând p(t) = x0 (t), ecuaţia de mai sus este echivalentă cu
p0 (t) (t + ψ 0 (p(t))) = 0.
Dacă p0 (t) = 0 rezultă x0 (t) = c cu c ∈ R, şi înlocuind în ecuaţia (1.29) obţinem

x(t) = ct + ψ(t) (1.30)

numită soluţia generală a ecuaţiei Clairaut care, din punct de vedere geometric,
reprezintă o familie de drepte.
Dacă t + ψ 0 (p(t)) = 0 deducem
š
t = −ψ 0 (p)
, p ∈ R. (1.31)
x = −pψ 0 (p) + ψ(p)
sistem care defineşte parametric o curbă plană numită soluţia singulară a ecuaţiei
Clairaut şi care nu este altceva decât înfăşurătoarea familiei de drepte definite de (1.31)
(infăşurătoarea unei familii de drepte este o curbă cu proprietatea că familia de drepte
coincide cu familia tuturor tangentelor la curbă).‡

Exerciţiul 1.13 Să se determine soluţia generală a ecuaţiei

x(t) = tx0 (t) − (x0 (t))2 .

Rezolvare.
Derivăm ecuaţia Clairaut în raport cu t şi obţinem notând x0 (t) = p(t):
x0 (t) = x0 (t) + tx00 (t) − 2x0 (t)x00 (t) ⇔ x00 (t) (t − 2x0 (t)) = 0 ⇔ p0 (t) (t − 2p(t)) = 0 ⇒
18 CAPITOLUL 1. ECUAŢII DIFERENŢIALE

p0 (t) = 0 ⇒ x(t) = ct + d ⇒ ct + d = ct − c2 ⇒ d = −c2 ⇒ x(t) = ct − c2 care reprezintă

soluţia generală a ecuaţiei.
tš− 2p = 0 ⇒ t = 2p ⇒
t = 2p
x = p2
care reprezintă soluţia singulară a ecuaţiei Clairaut. Ecuaţia implicită a curbei este x(t) =
t2
. Aceasta reprezintă o parabolă. Tangentele la parabolă duse prin punctul (t0 , x0 ) de pe
4
tt0 t2 t0 t2
parabolă au ecuaţia x + x0 = . Dar x0 = 0 ⇒ x = t − 0 care reprezintă ecuaţia
2 4 2 4
2 t0
x(t) = ct − c cu c = .
2

1.2 Ecuaţii diferenţiale de ordin superior.

Vom prezenta câteva clase de ecuaţii diferenţiale de ordin n care, deşi nu pot fi rezolvate
prin metode elementare, pot fi reduse la ecuaţii de ordin strict mai mic decât n.

Definiţia 1.6 O familie de funcţii {x(·, c) : I → R, c = (c1 , c2 , . . . , cn ) ∈ Rn } definite im-

plicit de o relaţie de forma

G(t, x, c1 , c2 , . . . , cn ) = 0 (1.32)
ı̂n care G : Dom(G) ⊂ Rn+2 → R, este o funcţie de clasă C n ı̂n raport cu primele două
variabile,
 cu proprietatea că prin eliminarea celor n constante c1 , c2 , . . . , cn din sistemul
 G(t, x(t), c1 , c2 , . . . , cn ) = 0



 d
 [G(t, x(t), c1 , c2 , . . . , cn )] = 0
dt
.
 ..



 dn
 [G(t, x(t), c1 , c2 , . . . , cn )] = 0
dtn
şi ı̂nlocuirea sa ı̂n (1.32) se obţine (1.2), poartă denumirea de integrala ecuaţiei (1.1) sau
soluţia generală a ecuaţiei (1.2).

I. Ecuaţii de forma
x(n) (t) = f (t), n ≥ 2,
unde f : I → R o funcţie continuă. Aceste ecuaţii pot fi integrate complet, soluţia lor
generală exprimându-seZprin
’Zn ’integrări
Z succesive.
“ Obţinem
“
x(t, c1 , c2 , . . . , cn ) = ... f (t)dt . . . dt dt + c1 tn−1 + c2 tn−2 + · · · + cn−1 t + cn ,
(c1 , c2 , . . . , cn ) ∈ Rn

Exemplul 1.2 Să se determine soluţia generală a ecuaţiei

x(3) (t) = sin t.
1.2. ECUAŢII DIFERENŢIALE DE ORDIN SUPERIOR. 19

Rezolvare.
t2
x00 (t) = − cos t + c1 ⇒ x0 (t) = − sin t + c1 t + c2 ⇒ x(t) = cos t + c1 + c2 t + c3 ⇒
2
t2
x(t, c1 , c2 , c3 ) = cos t + c1 + c2 t + c3 .
2
II. Fie ecuaţia de ordin n incompletă
€ 
F t, x(k) , x(k+1) , . . . , x(n) = 0 (1.33)
unde 0 < k < n şi F : Dom(F ) ⊂ Rn−k+2 → R. Substituţia y(t) = x(k) (t) reduce această
ecuaţie diferenţială la una de ordinul n − k cu funcţia necunoscută y
 0
‘
F t, y, y , . . . , y (n−k) = 0. (1.34)

Să presupunem că putem determina soluţia generală a ecuaţiei (1.34), y = y(t, c1 , . . . cn−k ).
În aceste condiţii, soluţia generală a ecuaţiei (1.33), x = x(t, c1 , . . . cn ) se obţine integrând
de k ori identitatea x(k) = y.

Exemplul 1.3 Să se determine soluţia generală a ecuaţiei

1
x000 = − x00 + 3t, t > 0.
t

Rezolvare.
Substituţia x00 = y conduce la ecuaţia diferenţială de ordin ı̂ntâi liniară
1
y 0 = − y + 3t
t R dt
a cărei soluţie generală se obţine ı̂nmulţind ecuaţia cu e t = t ⇒ y 0 t = −y + 3t2 ⇒
c1 c1 t3
(yt)0 = 3t2 ⇒ yt = t3 + c1 ⇒ y(t) = t2 + ⇒ x00 (t) = t2 + ⇒ x0 (t) = + c1 ln t + c2 ⇒
t t 3
t4 t4
x(t) = + c1 (t ln t − t) + c2 t + c3 ⇒ x(t, c1 , c2 , c3 ) = + c1 (t ln t − t) + c2 t + c3 .
12 12
III. O altă clasă se ecuaţii diferenţiale care pot fi reduse la ecuaţii de ordin mai mic
decât cel iniţial este clasa ecuaţiilor de ordin n autonome.

Definiţia 1.7 O ecuaţie de forma (1.3) sau (1.2) ı̂n care funcţia f respectiv F nu depinde
ı̂n mod explicit de variabila independentă t se numeşte ecuaţie autonomă.

Fie ecuaţia

F (x, x0 , . . . , x(n) ) = 0, (1.35)

unde F : Dom(F ) ⊂ Rn+1 → R. Notăm cu p = x0 şi-l exprimăm pe p ı̂n funcţie de x.
Remarcăm că
20 CAPITOLUL 1. ECUAŢII DIFERENŢIALE

 x00 = dp = dp dx = dp p



 dt ’ dx “
dt dx’ “ 2
’ “2
d dp d dp dx d p dp

000
 x = p = p = 2 p2 + p

 dt dx dx dx dt dx dx
 ···
dp dk−1 p
În acest mod, pentru fiecare k = 1, 2, . . . , n, x(k) se exprimă ı̂n funcţie de p, , . . . , k−1 .
dx dx
dp dn−1 p
Înlocuind ı̂n (1.35) derivatele funcţiei x ı̂n funcţie de p, , . . . , n−1 obţinem o ecuaţie
dx dx
diferenţială de ordinul n − 1.
Exemplul 1.4 Ecuaţia diferenţială de ordinul al doilea
g
x00 + sin x = 0
l
cunoascută sub numele de ecuaţia pendulului, se reduce prin metoda de mai sus la
ecuaţia de ordinul ı̂ntâi (cu variabil separabile)
dp g
p = sin x
dx l
având drept funcţie necunoscută p = p(x).
IV. Ultima clasă de ecuaţii diferenţiale pe care o prezentăm este cea a ecuaţiilor de
forma

F (t, x, x0 , . . . , x(n) ) = 0, (1.36)

unde funcţia F : Dom(F ) ⊂ Rn+1 → R este omogenă în raport cu variabilele x, x0 , . . . , x(n) .
Ecuaţiilor de acest tip li se poate reduce ordinul cu o unitate prin schimbarea de funcţie
x0 (t) = x(t)y(t). Efectuând schimbarea de funcţie menţionată, obţinem:
x00 (t) = x0 (t)y(t) + x(t)y 0 (t) = x(t)y 2 (t) + x(t)y 0 (t) = x(t) (y 2 (t) + y 0 (t))
0
x000 (t) = (x(t) (y 2 (t) + y 0 (t))) = x0 (t) (y 2 (t) + y 0 (t)) + x(t) (2y(t)y 0 (t) + y 00 (t)) =
x(t) (y 3 (t) + 3y(t)y 0 (t) + y 00 (t)) .
Îlocuind ı̂n ecuaţia (1.36) obţinem o ecuaţie de ordin n − 1 ı̂n funcţia necunoscută y(t).
Exemplul 1.5 Să se determine soluţia generală a ecuaţiei
3(x0 )2 − 4xx00 = x2 .
Rezolvare.
Ecuaţia este omogenă de grad doi. Efectuăm schimbarea de funcţie x0 (t) = x(t)y(t) şi
ecuaţia devine
3 (x(t)y(t))2 − 4x2 (t) (y 2 (t) + y 0 (t)) = x2 (t) ⇒ 3y 2 (t) − 4 (y 2 (t) + y 0 (t)) = 1 ⇒ −y 2 (t) −
1
4y 0 (t) = 1 ⇒ y 0 (t) = − (y 2 (t) + 1)
4
care este o ecuaţie cu variabile
Z separabile. Rezolvăm
Z ecuaţia.
y 0 (t) 1 y 0 (t) 1 1
2 (t) + 1
= − ⇒ 2 (t) + 1
dt = − dt ⇒ arctg y(t) = − t + c ⇒ y(t, c) =
’ y “ 4 y 4 4
1
tg − t + c .
4
1.2. ECUAŢII DIFERENŢIALE DE ORDIN SUPERIOR. 21

Înlocuind y(t) ’
obţinem o“ecuaţie cu variabile
’ separabile
“ Z 0 Z ’ “
0
0 1 x (t) 1 x (t) 1
x (t) = x(t) tg − t + c ⇒ = tg − t + c ⇒ t ∈ dt = tg − t + c dt ⇒
’ ’ 4 ““ x(t) 4 ’ x(t) “ 4
1 1
ln x(t) = 4 ln cos − t + c + ln c0 ⇒ x(t, c, c0 ) = c0 cos4 − t + c .
4 4

1.2.1 Modele matematice descrise de ecuaţii diferenţiale

Dezintegrarea unei substanţe radioactive. În anul 1902, Ernest Rutherford (1871-
1937) şi Frederick Soddy (1877-1957) au formulat legea dezintegrãrii atomilor radioactivi
care afirmã cã viteza instantanee de dezintegrare a unui element radioactiv este proporţionalã
cu numãrul de atomi radioactivi existenţi la momentul considerat şi nu depinde de alţi fac-
tori externi. Deci dacã notãm cu x(t) numãrul de atomi dezintegraţi la momentul t şi
presupunând cã x este o funcţie de clasã C 1 pe [0, ∞) , conform legii enunţate anterior,
deducem cã
−x0 = ax, ∀t ∈ [0, ∞) , unde a > 0 este o constantã specificã elementului respectiv,
numitã constantã de dezintegrare şi care poate fi determinatã experimental cu o precizie
destul de bunã.
Soluţia generalã este datã de
x(t) = Ce−at = x(0)e−at
pentru t ≥ 0, C ∈ R+ . Subliniem cã acest model simplu se bazeazã pe metoda de datare cu
izotopul de carbon 14 radioactiv. Alegerea izotopului de carbon 14 radioactiv s-a bazat pe
simpla observaţie cã toate substanţele organice îl conţin. Metoda constã în determinarea
la un moment dat T > 0 a numãrului de atomi x(T ) a acestui izotop dintr-un obiect de
origine organicã. Din cele precizate anterior rezultã cã x(T ) = x(0)e−aT unde x(0) > 0 este
numãrul de atomi de izotop de carbon 14 la momentul iniţial, care este practic cunoscutã. În
relaţia de mai sus atât x(0) cât şi x(T ) sunt cunoscute aşa încât putem determina vechimea
obiectului reprezentatã prin T.
Un model demografic. Primul model matematic al creşterii populaţiei a fost propus
în 1798 de cãtre Thomas Robert Malthus (1766-1834). Notând cu x(t) un numãr de indivizi
la momentul t şi cu y(t) cantitatea de resurse utilizate pentru supravieţuire, dupã Malthus,
viteza instantanee de creştere a resurselor este constantã. Avem atunci un model matematic
exprmat
š 0 prin douã ecuaţii diferenţiale de forma
x (t) = Cx(t)
, C, k ∈ R+ .
z 0 (t) = k
Soluţia
š generalã este datã de
x(t, ξ) = ξeCt
,
y(t, η) = η + kt
unde t ≥ 0, ξ şi η reprezintã numãrul de indivizi şi respectiv cantitatea de resurse la momen-
tul t = 0. Se constatã cã acest model descrie relativ bine fenomenul real numai pe intervale
foarte scurte de timp. Din acest motiv au fost propuse alte modele mai rafinate şi în acelaşi
timp mai realiste care pornesc de la observaţia cã numãrul de indivizi la un moment dat nu
poate depãşi un anumit prag critic care depinde de resursele din acel moment. Astfel, dacã
22 CAPITOLUL 1. ECUAŢII DIFERENŢIALE

notãm cu h > 0 cantitatea de hranã necesarã unui individ pentru a supravieţui momentului
t, putem
( presupune cã x şi y verificã
‘ un sistem de forma
0 y(t)
x (t) = Cx(t) h − x(t)
y 0 (t) = k,
care exprimã o legãturã mai fireascã între evoluţia resurselor şi creşterea sau descreşterea
populaţiei. În unele modele, precum cel propus de Verhulst în 1845, pentru simplitate se
considerã k = 0, ceea ce exprimã matematic faptul cã resursele sunt constante în timp
(y(t) = η, ∀t ≥ 0), ajungându-se la o ecuaţie diferenţialã de forma
x0 (t) = Cx(t)(b − x(t))
numitã ecuaţia logisticã şi ea este o ecuaţie cu variabile separabile.