Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ED Curs1 PDF
ED Curs1 PDF
Ecuaţii diferenţiale
an univ 2001/2002
Teoria ecuaţiilor şi a sistemelor diferenţiale reprezintă unul din domeniile fundamentale
ale matematicii cu largi aplicaţii în tehnică ca de exemplu în mecanică, în studiul circuitelor
electrice,al oscilaţiilor şi în teoria comenzii automate. O condiţie esenţială pe care trebuie
să o îndeplinească un proces fizic pentru a fi rescris de ecuaţii diferenţiale este aceea ca
prezentul să conţină predicţia viitorului local ca şi reconstituirea trecutului local. Un proces
fizic care satisface o astfel de condiţie se numeşte sistem determinist. Un proces fizic este
finit-dimensional şi diferenţiabil dacă este descris de un număr finit de parametri de
stare (mărimi dependente de timp a căror cunoaştere determină dinamica procesului) care
sunt funcţii derivabile de variabila timp.
În liceu s-au studiat doar ecuaţii de forma f (x) = 0 cu f funcţie reală: ecuaţii algebrice,
logaritmice, trigonometrice etc. Se impune însă şi studiul unor ecuaţii în care necunoscuta
este ea însăşi o funcţie. Astfel de ecuaţii se numesc ecuaţii funcţionale. Printre acestea se
află ecuaţii diferenţiale ordinare (în care necunoscuta este o funcţie de o singură variabilă
independentă), ecuaţii cu derivate parţiale (în care necunoscuta este o funcţie de două sau
mai multe variabile independente), ecuaţii cu diferenţe finite, ecuaţii integrale etc. Procesele
descrise de ecuaţii diferenţiale sunt procese continue.
Definiţia 1.1 Se numeşte ecuaţie diferenţială o relaţie de dependenţă funcţională ı̂ntre
variabilele independente, funcţia necunoscută şi derivatele sale. Dacă funcţia necunoscută
depinde de o singură variabilă independentă, dependenţă funcţională se numeşte ecuaţie
diferenţială ordinară, iar dacă funcţia necunoscută depinde de mai multe variabile in-
dependente, dependenţă funcţională se numeşte ecuaţie cu derivate parţiale. Ordinul
maxim de derivare al funcţiei necunoscute care este efectiv implicat în ecuaţie poartă den-
umirea de ordinul ecuaţiei diferenţiale.
Exemplul 1.1 Ecuaţia x00 (t) + x(t) = sin t cu funcţia necunoscută x de variabilă reală t
∂u ∂u
este o ecuaţie diferenţială ordinară de ordinul al doilea, iar ecuaţia + = 0 cu funcţia
∂x ∂y
necunoscută u, depinzând de variabilele reale independente x şi y, este o ecuaţie cu derivate
parţiale de ordinul întâi.
1
2 CAPITOLUL 1. ECUAŢII DIFERENŢIALE
G(t, x, C) = 0 (1.5)
în care G : Dom(G) ⊂ R3 → R, este o funcţie de clasă C 1 în raport cu primele două
variabile, cu proprietatea că prin eliminarea constantei C din ecuaţia
(
d
[G(t, x, C)] = 0
dt
G(t, x, C) = 0
se obţine (1.1), poartă denumirea de integrala ecuaţiei (1.1) sau soluţia generală a
ecuaţiei (1.1).
1.1. ECUAŢII DIFERENŢIALE REZOLVABILE PRIN CUADRATURI 3
Principala problemă pe care o vom aborda va fi aşa numita problemă a lui Cauchy sau
problema cu date iniţiale referitoare la (1.4). Mai precis, dat (t0 , x0 ) ∈ Dom(f ), problema
Cauchy pentru ecuaţia (1.4) cu datele (t0 , x0 ) constă în determinarea unei soluţii x : I → R
cu t0 ∈ I şi x(t0 ) = x0 .
Vom prezenta mai multe tipuri de ecuaţii diferenţiale ale căror soluţii pot fi determinate
prin operaţii de integrare a unor funcţii cunoscute. Aceste ecuaţii poartă denumirea de
ecuaţii rezolvabile prin cuadraturi. Prin cuadratură înţelegem metoda care constă în
reducerea rezolvării unei probleme de analiză matematică la calculul unei integrale definite
sau nedefinite, Denumirea provine de la procedeul de calcul al ariei unei figuri plane, foarte
utilizat în antichitate, procedeu numit cuadrare deoarece el consta în construirea cu rigla
şi compasul a unui pătrat având aceeaşi arie cu aceea căutată.
Demonstrăm că funcţia definită de relaţia (1.7) este soluţia generală a ecuaţiei (1.6).
Fie G1 (t, x, C) = 0, din definiţia
Z soluţieigenerale, Z
−1 −1
G1 (t, x, C) = x(t) − G f (t)dt + C , x(t) − G f (t)dt + C = 0 ⇔
Z
G(x(t)) − f (t)dt + C = 0.
Derivăm în raport cu t relaţia anterioară şi rezultă
4 CAPITOLUL 1. ECUAŢII DIFERENŢIALE
1
G0 (x(t))x0 (t) − f (t) = 0 ⇒ x0 (t) − f (t) = 0 ⇒
g(x(t))
x0 (t) = f (t)g(x(t)),
ceea ce conduce la ecuaţia (1.6). Deci (1.7) este soluţia generalã a ecuaţiei (1.6).
Rezolvare.
x 1 x
Scriem ecuaţia sub forma x0 = ⇒ f (t) = , g(x) = . Pe (0, π2 ), f este
cos t ln x cos t ln x
continuă iar pentru x > 1, g este continuă şi strict pozitivă, iar pentru x ∈ (0, 1), g este
continuă şi strict Znegativă. Obţinem Z
ln x 0 1 ln x(s) 0 1 1 2t + π
x = ⇒ x (s)ds = dt ⇒ ln2 |x| = ln tg +C ⇒
x cosv
t x(s) cos t 2 4
u
u
t
2t + π
2 ln tg +C
x(t, C) = e 4 , C ∈ R.
1 2t + π
Verificăm că x(t, C) este soluţia generală. În acest caz G(t, x, C) = ln2 x−ln tg +
2 4
d x0 1 1 1
C. Calculăm [G(t, x, C)] = 0 ⇔ ln x · − =0⇔
dt x 2t + π 2t + π 2
cos2 tg
4 4
x0 1 x0 1
ln x · − = 0 ⇔ ln x · − =0⇔
x 2t + π x cos t
sin
2
x0 cos t ln x − x = 0.
Rezolvare.
Avem f (t) = t, g(x) = x2 +2x. Observăm că x(t) = 0 şi x(t) = 2 sunt soluţii ale ecuaţiei.
Pe orice interval I = R, J ⊂ (−∞,0) ∪ (2, ∞) sau J ⊂ (0, 2) avem
1 1 1 1 x
x 0
= tdt ⇒ − x0
= tdt ⇒ ln = 2t2 + ln C ⇒
2 + 2x x+2
x
2 x x + 2
x 2 2
= Ce2t2 ⇒ x(t, C) = 2C e2t 2 , x ∈ (−∞, 0) ∪ (2, ∞) şi x(t, C) = 2C e2t 2 ,
x + 2 1−Ce2t −1−Ce2t
x ∈ (0, 2) .
Observaţia 1.1 a) Dacă α = 0, funcţia f din relaţia (1.8) se numeşte omogenă de grad
zero.
P (x, y)
b) Dacă P (x, y) şi Q(x, y) sunt omogene de acelaşi grad, atunci f (x, y) = este
Q(x, y)
o funcţie omogenă de grad zero.
c) Dacă f este o funcţie omogenă de grad zero, atunci f (x, y) = f (x, x xy ) = f (1, xy ) =
f ( xy , 1).
Observaţia 1.2 Ţinând sema de Observaţia 1.1 c), ecuaţia (1.9) poate fi scrisă sub forma
0 x(t)
x (t) = g , (1.10)
t
x(t) x(t)
unde g = f 1, , g : I → R o funcţie continuă şi g(y) =
6 y, ∀y ∈ R.
t t
Rezolvare.
Observăm că x(t) = −1 este soluţie a ecuaţiei diferenţiale date. Considerăm sistemul
algebric
x+1=0
. (1.14)
t+x−2=0
0 1
Deoarece = −1 = 6 0 sistemul algebric (1.14) are soluţie unică, t0 = 3, x0 = −1.
1 1
t=s+3
Făcând schimbarea de variabile şi de funcţie se obţine ecuaţia diferenţială
x=y−1
2
2 y(s)
y(s) s
y 0 (s) = 2 . Ecuaţia se mai poate scrie sub forma y 0 (s) = 2 care este
s + y(s) y(s)
1+
s
o ecuaţie omogenă. Efectuăm schimbarea de funcţie y(s) = su(s) şi obţinem ecuaţia
2
0 u(s) −u(s) − u3 (s)
u(s) + su (s) = 2 ⇔ su0 (s) = su0 (s) = ⇔
1 + u(s) (1 + u(s))2
(1 + u(s))2 0 1 1 2 0 1
3 (s)
u (s) = ⇔ + 2 (s) + 1
u (s) = ⇔
u(s)
Z + u s u(s) Z u s
1 2 0 1
+ 2 u (s)ds = ds ⇔
u(s) u (s) + 1 s
u(s)
ln u(s) + 2 arctg u(s) = ln s + ln C ⇔ = Ce−2 arctg u(s)
s
x(t) + 1
y(s) x(t) + 1 x(t) + 1 −2 arctg
t−3 .
Dar u(s) = = ⇒ = Ce
s t−3 (t − 3)2
Rezolvare.
Considerăm
sistemul algebric
t−x+1=0
.
t − x + 2 = 0
1 −1 1 −1 1
Deoarece ∆ = = 0 şi rang = 2 sistemul algebric (1.14) este
1 −1 1 −1 2
incompatibil. Prin schimbarea de funcţie y(t) = −x(t) + t se obţine ecuaţia cu variabile
separabile
8 CAPITOLUL 1. ECUAŢII DIFERENŢIALE
−y 0 (t) + 1 y(t) + 1 1
= ⇔ y 0 (t) = ⇔
1 y(t) + 2 Z y(t) + 2 Z
(y(t) + 2)y 0 (t) = 1 ⇔ (y(t) + 2)y 0 (t)dt = 1dt ⇔
1 2 1
y (t) + 2y(t) = t + C ⇔ (−x(t) + t)2 + 2(−x(t) + t) = t + C.
2 2
Observaţia 1.3 Există multe alte ecuaţii diferenţiale care pot fi aduse la ecuaţii diferenţiale
omogene şi apoi la ecuaţii diferenţiale cu variabile separabile, deci la ecuaţii diferenţiale
cărora li se poate determina soluţia. De obicei pentru o ecuaţie diferenţială care nu poate fi
încadrată în unul din tipurile de ecuaţii studiate se încearcă o schimbare de funcţie necunos-
cută de forma x(t) = y m (t), unde m este un număr real nedeterminat. El se determină din
condiţia ca noua ecuaţie obţinută în funcţia necunoscută y(t) să fie omogenă.
Rezolvare.
Facem schimbarea de funcţie x(t) = y m (t), m ∈ R, y(t) > 0 ⇒ x(t) > 0, x0 (t) =
m−1
my (t)y 0 (t)
3
2t4 my m−1 (t)y 0 (t)y m (t) + y 4m (t) = 4t6 ⇒ m =
2
6 6
4t − y (t)
3t4 y 2 (t)y 0 (t) + y 6 (t) = 4t6 ⇒ y 0 (t) =
3t4 y 2 (t)
care este o ecuaţie diferenţială omogenă. Facem schimbarea de funcţie y(t) = tz(t).
4 − z 6 (t) 4 − z 6 (t) − 3z 3 (t)
z(t) + tz 0 (t) = ⇒ tz 0
(t) = ⇒
3z 2 (t) Z 3z 2 (t) Z
3z 2 (t) 0 1 3z 2 (t) 0 1
z (t) = ⇔ z (t)dt = dt
−z 6 (t) − 3z 3 (t) + 4 t −z 6 (t) − 3z 3 (t) + 4 t
Pentru
Z a calcula prima integrală facem Z schimbarea de variabilă w(t) = z 3 (t)
2
3z (t) 0 w0 (t) 1 w(t) − 1
z (t)dt = − dt = − ln
−z 6 (t) − 3z 3 (t) + 4 w2 (t) + 3w(t) − 4 5 w(t) + 4
Rezultă v
u
s u y(t) 3
u −1
1 z 3 (t) − 1 z 3 (t) − 1 u t C
ln 3 = − ln |t| + ln C ⇔ 5 u5
= Ct ⇒ u 3 =
5 z (t) + 4 3
z (t) + 4 t
t y(t)
+4
t
2
Dar
2 y(t)
= x (t) de unde rezultă
3
x (t)
− 1 5 5
t3 C x2 (t) − t3 C
2 = ⇔ 2 3
= .
x (t) t x (t) + 4t t
+4
t3
1.1. ECUAŢII DIFERENŢIALE REZOLVABILE PRIN CUADRATURI 9
P (t, x(t))
x0 (t) = − (1.15)
Q(t, x(t))
se numeşte ecuaţie cu diferenţială exactă dacă există o funcţie de clasă C 2 , F :D → R,
astfel încât
Observaţia 1.4 a) Condiţia (1.16) pune în evidenţă că P (t, x)dt+Q(t, x)dx este diferenţiala
dF a lui F în punctul (t, x) ∈ D.
b) Ecuaţia (1.15) mai poate fi scrisă sub forma
P (t, x(t))dt + Q(t, x(t))dx(t) = 0.
Teorema 1.1 Dacă D este un domeniu simplu conex, atunci o condiţie necesară şi sufi-
cientă ca ecuaţia (1.15) să fie cu diferenţială exactă este ca
∂Q ∂P
(t, x) = (t, x), (t, x) ∈ D. (1.17)
∂t ∂x
Exerciţiul 1.7 Să se determine soluţia generală a ecuaţiei
(et + x(t) + sin x(t))dt + (et + t + t cos x(t))dx(t) = 0, ex + t + t cos x =
6 0.
Rezolvare.
∂P ∂Q
P (t, x) = et +x+sin x, Q(t, x) = ex +t+t cos x, (t, x) = 1+cos x, (t, x) = 1+cos x,
∂x ∂t
(1.17) este satisfăcută ⇒ este o ecuaţie cu diferenţială exactă. Rezultă că există o funcţie
∂F ∂F
de clasă C 2 , F astfel ı̂ncât (t, x) = (et + x + sin x) şi (t, x) = ex + t + t cos x. Integrăm
∂t Z ∂x
prima relaţie ı̂n raport cu t, F (t, x) = (et +x+sin x)dx = (et +xt+t sin x)+h(x). Calcuăm
10 CAPITOLUL 1. ECUAŢII DIFERENŢIALE
∂F
derivata ı̂n raport cu t, (t, x) = (t+t cos x)+h0 (x). Egalăm expresiile derivatelor lui f ı̂n
∂x
raport cu x şi obţinem h0 (x) = ex ⇒ h(x) = ex +C1 ⇒ F (t, x) = et +xt+t sin x+ex +C1 ⇒
F (t, x(t)) = C2 ⇒ et + x(t)t + t sin x(t) + ex(t) = C, C = C2 − C1 .
Rezolvare.
∂P ∂Q
P (t, x) = x + ln t, Q(t, x) = −t, (t, x) = 1, (t, x) = −1,
∂x ∂t
1 ∂P ∂Q 2 2
(t, x) − (t, x) = = f (t) ⇒ µ0 (t) = µ(t) ⇒ ln µ(t) = −2 ln t ⇒
Q(t, x) ∂x ∂t −t −t
1 1 1 ∂F 1 ∂F 1
µ(t) = 2 ⇒ 2 (x(t) + ln t) dt − dx(t) = 0 ⇒ (t, x) = 2 (x + ln t) , (t, x) = − .
t t t ∂t t ∂x t
Dintre aceste două relaţii se integrează cea a cărei integrală se poate calcula mai uşor,
x ∂F x
de exemplu integrăm a doua relaţie ⇒ F (t, x) = − + u(t), (t, x) = 2 + u0 (t) ⇒
t ∂t t
0 ln t ln t 1 x(t) ln t 1
u (t) = 2 ⇒ u(t) = − − + C1 ⇒ + + = C ⇒ x(t, C) = Ct − ln t − 1.
t t t t t t
Teorema 1.2 Soluţia generală a ecuaţiei (1.18) în condiţiile a, b : I → R sunt funcţii con-
tinue pe I, este de forma:
Z
R
Z − a(t)dt
x(t, C) = e a(t)dt C + b(t)e dt (1.19)
Demonstraţie.
Prezentăm două metode de rezolvare a acestei ecuaţii diferenţiale.
Prima metodă este metoda variaţiei constantelor a lui Lagrange.
Soluţia generalã a ecuaţiei (1.18) se scrie ca sumă dintre soluţia generală a ecuaţiei omo-
gene, xo (t, C) şi o soluţie particulară a ecuaţiei neomogene, xp (t), deci x(t, C) = xo (t, C)+
xp (t). Justificãm afirmaţai fãcutã. Dacã xo este soluţia generalã a ecuaţiei omogene, ea
depinde de o constantã arbitrarã C şi satisface ecuaţia x00 (t, C) = a(t)x0 (t, C), ∀x ∈ I..
De asemenaen avem xp satisface ecuaţia x0p (t) = a(t)xp (t) + b(t). Rezultã de aici cã
x0p (t) + xo0 (t, C) = a(t)(xp (t) + xo (t, C)) + b(t).
Etapa I. Determinãm soluţia generalã a ecuaţiei omogene. Fie ecuaţia omogenă x0 (t) =
a(t)x(t) care esteZo ecuaţie cu variabile separabile. Soluţia ei este
a(t)dt
xo (t, C) = Ce , C ∈ R.
12 CAPITOLUL 1. ECUAŢII DIFERENŢIALE
Z Z
− a(t)dt
Z − a(t)dt
C = (x0 (t) − b(t)) a−1 (t)e − b(t)e dt ⇒
Z Z Z Z
a(t)dt − a(t)dt
Z − a(t)dt
Z − a(t)dt
x(t) = e (x0 (t) − b(t)) a−1 (t)e − b(t)e dt + b(t)e dt
d − a(t)dt − a(t)dt
x(t)e = b(t)e ⇔
dt
1.1. ECUAŢII DIFERENŢIALE REZOLVABILE PRIN CUADRATURI 13
Z Z
− a(t)dt
Z − a(t)dt
x(t)e = b(t)e dt + C ⇔
Z Z
a(t)dt
Z − a(t)dt
x(t, C) = e C + b(t)e dt .
Rezolvare.
Metoda variaţiei constantelor. Determinăm soluţia Z 0 generalăZa ecuaţiei omogene
0
t x (t) t x (t) t
x0 (t) + x(t) = 0 ⇔ = − ⇔ dt = − dt ⇔
1 − t2 x(t) 1 − t2 x(t) 1 − t2
1 √
ln x(t) = ln(1 − t2 ) + ln C ⇔ x0 (t) = C 1 − t2 .
2 √
Căutăm o soluţie particulară a ecuaţiei neomogene de forma xp (t) = u(t) 1 − t2 . Im-
punem condiţia să verifice ecuaţia neomogenă.
√ t t √
u0 (t) 1 − t2 − u(t) √ + u(t) 1 − t2 = t + arcsin t ⇔
1 − t2 1 − t2 Z Z
0
√ 0 t + arcsin t 0 t + arcsin t
2
u (t) 1 − t = t + arcsin t ⇔ u (t) = √ ⇔ u (t)dt = √ dt ⇔
1−t 2 1 − t2
√ 1
u(t) = − 1 − t2 + arcsin2 t.
2
√ 1 2
√
2
Rezultă că xp (t) = − 1 − t + arcsin t. 1 − t2 , iar soluţia generală este
2
√ 1√
x(t, C) = x0 (t) + xp (t) = C 1 − t2 − (1 − t2 ) + 1 − t2 arcsin2 t.
2 Z
t
dt 1
2
Utilizând a doua metodă, ı̂nmulţim ecuaţia diferenţială cu e 1 − t = √ şi
1 − t2
obţinem
1 t 1 1 1
x0 (t) √ + 2
x(t) √ = t√ +√ arcsin t ⇔
1−t
2 1− t 1−t 2 1−t 2 1 − t2
d 1 1 1
x(t) √ = t√ +√ arcsin t ⇔
dt 1 − tZ2 1 − t2 1 − t2
1 1 1
x(t) √ = t√ +√ arcsin t dt ⇔
1 − t2 1 − t2 1 − t2
1 √ 1
x(t) √ = − 1 − t2 + arcsin2 t + C ⇔
1 − t2 2
√ 1√
x(t, C) = C 1 − t2 − (1 − t2 ) + 1 − t2 arcsin2 t.
2
14 CAPITOLUL 1. ECUAŢII DIFERENŢIALE
Observaţia 1.6 Din definiţie s-au exclus cazurile b ≡ 0 când ecuaţia (1.24) este liniară şi
c ≡ 0 când ecuaţia (1.24) este o ecuaţie Bernoulli cu α = 2.
Teorema 1.4 Fie a, b, c : I → R sunt funcţii continue cu b şi c neidentic nule pe I. Dacă
x1 : J → R este o soluţie a ecuaţiei (1.24), atunci soluţia generală a ecuaţiei (1.24) pe J
este dată de
x(t, C) = y(t, C) + x1 (t)
unde y este soluţia generală a ecuaţiei Bernoulli
y 0 (t) = (a(t) + 2x1 (t)) y(t) + b(t)y 2 (t).
Demonstraţie.
Prin calcul direct obţinem x(t) = y(t) + x1 (t) ⇒y 0 (t) = y 0 (t) + x01 (t) ⇒
y 0 (t) + x01 (t) = a(t) (y(t) + x1 (t)) + b(t) (y 2 (t) + 2y(t)x1 (t) + x12 (t)) + c(t) ⇒
y 0 (t) = (a(t) + 2x1 (t)) y(t) + b(t)y 2 (t) care este o ecuaţie Bernoulli cu α = 2.
dp ϕ(p(t)) − p(t)
(t) = − 0 . (1.26)
dt tϕ (p(t)) + ψ 0 (p(t))
Presupunând că p este inversabilă şi notând inversa ei cu t = t(p), ecuaţia (1.26) se mai
scrie sub forma
dt ϕ0 (p) ψ 0 (p)
(p) = − t(p) − . (1.27)
dp ϕ(p) − p ϕ(p) − p
Ecuaţia (1.27) este o ecuaţie diferenţială de ordin întâi liniară şi poate fi integrată prin
una din metodele prezentate în Teorema 1.2. Vom găsi t = θ(p, C), p ∈ R şi C o constantă
reală. Folosim ecuaţia (1.25) deducem:
t = θ(p, C)
, p ∈ R. (1.28)
x = θ(p, C)ϕ(p) + ψ(p)
Observaţia 1.7 În cazul în care în (1.28) putem elimina parametrul p, obţinem soluţia
generală sub formă implicită sau chiar sub formă explicită.
Rezolvare.
Derivăm ecuaţia Clairaut în raport cu t şi obţinem notând x0 (t) = p(t):
x0 (t) = x0 (t) + tx00 (t) − 2x0 (t)x00 (t) ⇔ x00 (t) (t − 2x0 (t)) = 0 ⇔ p0 (t) (t − 2p(t)) = 0 ⇒
18 CAPITOLUL 1. ECUAŢII DIFERENŢIALE
G(t, x, c1 , c2 , . . . , cn ) = 0 (1.32)
ı̂n care G : Dom(G) ⊂ Rn+2 → R, este o funcţie de clasă C n ı̂n raport cu primele două
variabile,
cu proprietatea că prin eliminarea celor n constante c1 , c2 , . . . , cn din sistemul
G(t, x(t), c1 , c2 , . . . , cn ) = 0
d
[G(t, x(t), c1 , c2 , . . . , cn )] = 0
dt
.
..
dn
[G(t, x(t), c1 , c2 , . . . , cn )] = 0
dtn
şi ı̂nlocuirea sa ı̂n (1.32) se obţine (1.2), poartă denumirea de integrala ecuaţiei (1.1) sau
soluţia generală a ecuaţiei (1.2).
I. Ecuaţii de forma
x(n) (t) = f (t), n ≥ 2,
unde f : I → R o funcţie continuă. Aceste ecuaţii pot fi integrate complet, soluţia lor
generală exprimându-seZprin
Zn integrări
Z succesive.
Obţinem
x(t, c1 , c2 , . . . , cn ) = ... f (t)dt . . . dt dt + c1 tn−1 + c2 tn−2 + · · · + cn−1 t + cn ,
(c1 , c2 , . . . , cn ) ∈ Rn
Rezolvare.
t2
x00 (t) = − cos t + c1 ⇒ x0 (t) = − sin t + c1 t + c2 ⇒ x(t) = cos t + c1 + c2 t + c3 ⇒
2
t2
x(t, c1 , c2 , c3 ) = cos t + c1 + c2 t + c3 .
2
II. Fie ecuaţia de ordin n incompletă
F t, x(k) , x(k+1) , . . . , x(n) = 0 (1.33)
unde 0 < k < n şi F : Dom(F ) ⊂ Rn−k+2 → R. Substituţia y(t) = x(k) (t) reduce această
ecuaţie diferenţială la una de ordinul n − k cu funcţia necunoscută y
0
F t, y, y , . . . , y (n−k) = 0. (1.34)
Să presupunem că putem determina soluţia generală a ecuaţiei (1.34), y = y(t, c1 , . . . cn−k ).
În aceste condiţii, soluţia generală a ecuaţiei (1.33), x = x(t, c1 , . . . cn ) se obţine integrând
de k ori identitatea x(k) = y.
Rezolvare.
Substituţia x00 = y conduce la ecuaţia diferenţială de ordin ı̂ntâi liniară
1
y 0 = − y + 3t
t R dt
a cărei soluţie generală se obţine ı̂nmulţind ecuaţia cu e t = t ⇒ y 0 t = −y + 3t2 ⇒
c1 c1 t3
(yt)0 = 3t2 ⇒ yt = t3 + c1 ⇒ y(t) = t2 + ⇒ x00 (t) = t2 + ⇒ x0 (t) = + c1 ln t + c2 ⇒
t t 3
t4 t4
x(t) = + c1 (t ln t − t) + c2 t + c3 ⇒ x(t, c1 , c2 , c3 ) = + c1 (t ln t − t) + c2 t + c3 .
12 12
III. O altă clasă se ecuaţii diferenţiale care pot fi reduse la ecuaţii de ordin mai mic
decât cel iniţial este clasa ecuaţiilor de ordin n autonome.
Definiţia 1.7 O ecuaţie de forma (1.3) sau (1.2) ı̂n care funcţia f respectiv F nu depinde
ı̂n mod explicit de variabila independentă t se numeşte ecuaţie autonomă.
Fie ecuaţia
Înlocuind y(t)
obţinem oecuaţie cu variabile
separabile
Z 0 Z
0
0 1 x (t) 1 x (t) 1
x (t) = x(t) tg − t + c ⇒ = tg − t + c ⇒ t ∈ dt = tg − t + c dt ⇒
4 x(t) 4 x(t) 4
1 1
ln x(t) = 4 ln cos − t + c + ln c0 ⇒ x(t, c, c0 ) = c0 cos4 − t + c .
4 4
notãm cu h > 0 cantitatea de hranã necesarã unui individ pentru a supravieţui momentului
t, putem
( presupune cã x şi y verificã
un sistem de forma
0 y(t)
x (t) = Cx(t) h − x(t)
y 0 (t) = k,
care exprimã o legãturã mai fireascã între evoluţia resurselor şi creşterea sau descreşterea
populaţiei. În unele modele, precum cel propus de Verhulst în 1845, pentru simplitate se
considerã k = 0, ceea ce exprimã matematic faptul cã resursele sunt constante în timp
(y(t) = η, ∀t ≥ 0), ajungându-se la o ecuaţie diferenţialã de forma
x0 (t) = Cx(t)(b − x(t))
numitã ecuaţia logisticã şi ea este o ecuaţie cu variabile separabile.