Bradul - Bogdan Petriceicu Haşdeu

Cand arde soarele de mai,

Cand vantul iernii geme,

Maretul brad, pe -naltul plai,

Sta verde-n orice vreme.

O radacina de colos,

Si-a sfredelit in stanca,

Si de pe stanca, maiestuos,

Mai sfredeleste inca !

De mult cu blocul de granit,

El s-a facut totuna,

Si pe-amandoi, necontenit,

Ii zguduie furtuna.

Si lemn si piatra la un loc,

Verdeata-i ne-ntrerupta;

Aspira ger, indura foc,

Cu trasnetul se lupta !

La piept cu viforul turbat,

La cap cu norul rece,

De-atatia ani nestramutat,

El tot asa petrece.

De-ar fi sa-i dati in vai adanci,

Odihna dezmierdata,

Rapindu-i viscole si stanci,

L-ati omori pe data !

Cand arde soarele de mai,

Cand vantul iernii geme,

Maretul brad, pe -naltul plai,

Sta verde-n orice vreme.