Acest roman a fost digitizat în cadrul proiectului ASTRA Data Mining.

Muzeul Digital al Romanului

Românesc din Secolul al XIX-lea, inițiat de Revista Transilvania, organizat de Complexul Național
Muzeal ASTRA și co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național (AFCN).

Sugestie de citare a arhivei:

Baghiu, Ștefan, Vlad Pojoga, Cosmin Borza, Andreea Coroian Goldiș, Daiana Gârdan, Emanuel Modoc,
David Morariu, Teodora Susarenco, Radu Vancu, Dragoș Varga. Muzeul Digital al Romanului
Românesc: secolul al XIX-lea. Sibiu: Complexul Național Muzeal ASTRA, 2019.
http://revistatransilvania.ro/mdrr

This novel was digitized for the project ASTRA Data Mining. Muzeul Digital al Romanului Românesc din
Secolul al XIX-lea, initiated by Revista Transilvania, organized by ASTRA National Museum Complex
and co-financed by The National Cultural Fund Administration (AFCN).

Citation suggestion:
Baghiu, Ștefan, Vlad Pojoga, Cosmin Borza, Andreea Coroian Goldiș, Daiana Gârdan, Emanuel Modoc,
David Morariu, Teodora Susarenco, Radu Vancu, Dragoș Varga. The Digital Museum of the Romanian
Novel: The 19th Century. Sibiu: Complexul Național Muzeal ASTRA, 2019.
http://revistatransilvania.ro/mdrr

,
 :.... ^

l
Mi

if
ti PETRU RARESIU’ ^
jfl
/ ^'V

iţ.Î
I): Principele Moldaviei.
o .

%
i P-CU. -oDPCBo-
t
( 4)c
;
.'Îi NOVELA ISTORICA ORIGINALA
• î
 l9Sé
!■

BIBLIOTECA
.
Centrala a ,.Astreif< :'
r
SIBIU
I! ■

i-
1251

?G-Vl.
!
6, ?yfl/àtii&nU'.
A Á-yf.MZ.

CENfŞŞş
a „Asowmr
s'LsibH^'/

^6
■ ■
 , CiïiTgfr
S • 'W\
4^ ;.TÔCi/:ÏÏ»‘
■
:

v. ni

L PIR'
V.
«
/ ,'.

PETRU RARESIU V

Principele Moldaviei. un
BIBLIOTECA „ASTREI"
(Asociaţi« pánim n«.roa. şlcsltcra rosrfàl n: àc
Centrala Sibiiu.

Nr, 1 2 5T
3
NOVÉLA ISTORICA ORIGINALA

de

Dr. At. HI. IHarieiiescu.

Sibiiu,
t tipografi’a lui S. Fi lisch.
1862.
19fcS ,
«

.934 •f

UM
m
J •%v . :.
t. • •*« • •
• . ..v » «

. I ■ *. ?. í

?
* ?
* ! i
-
!

: ■

*
 »
a „ÂSGOlAŢSUNiP
»
''HIÜ
/

Dómneloru
si

DOMNISIÓRELOEU
ROMANE
in

Lugosiu
CU
stima si devotinne
se
dedica.

*
 J-

*-
/. • • \
; ■ .. • ■ . • ‘iv *»

•>
V U ! :

; • V * i ~i - . '

mWÂ w

A4

■v
 Catra cetitori!
Indemnulu, de a servi secsului frumosu cu o cărti­
cică de cetire, mi a datu ide’a, ca se scriu acést’a novéla
istorica si eu ara nizuitu, cá se aretu obieptulu ei
câtu mai curatu istorice, cá servindu de o cărticică de
petrecere, se animeze totu deodata si pentru cunóscerea
istoriei natiunale.

O pretensiune a timpului e, cá se infiintiamu o fóia

bcletrésteca pentru petrecerea si cultivarea deosebi a ge­
nului femeinu; dar’ si panacandu atare literatu romanu
s’ar aflâ in pusetiunca plăcută dc-a o redege, voiescu
prin acest’a cărticică a mi implini antai’a datorintia si pe
acestu teremi literariu; si decumva voiu fi curespunsu
scopului unei novéle istorice, éra de alta parte on. publicu
vâ irabracatîsiâ cu căldură întreprinderile mele literarie,
voiu lucrâ si mai departe cá se servcscu genului femeinu
cu astufeliu de daruri.

Lugosiu 15. noemvre 1861-

servu umilitu
Dr. Marienescu.
 On' . fjlnf' : »:*î.I
• ihii i : > : ■ •’« ■: ■ ! » •

i Í *! . ‘/..hoftir
•j 1 j-.: ; 5 î {» h nri.i ■ . •' -i : f ■ . • ni ; •

.• v‘«.v

, "j n

. ’• ’>• • ' :• ;; : ■ * ' . i . ' ' : '

, •• •'.[ • L/'■ . • — •

VI7Rm;»'[ '!•’ ••-î.-.i ; ■ »<:•••« •, ** ï*.I» ' . •«

■ '■ 7 ' •

•••; v.VVOni' y fi i' ' .• '> .

'• - ' ’i j ' VI JJ') î. !»*•'• •• t : ' >;■ f! •

Í '!<"* - •. ’ . } • •' : ; : ’ • ,

•f-ÎK ! •: »• '«•’•••; -»5,.’ ' !’■•-. ; •' ' ‘ ' >

• i i
.mr;ni'- oj «.* ' u.f

-r r; • •.< .# î J
«•' î ; J ; if. !» I; ! "î ■:

,û3*9tnhfiPl .ifl •

' _________
r
/ 9?'
0 ;j / L /' lijfj L
\*

I.
„Ah! numai o învingere, si atunci suin fericitul“

Eră o demanétia plăcută!

r
Aurora se inveliâ cu radicle sórelui in splendctia,
si iraprastiâ o lumina rosictica asupra orisonului. Unu
rin, cc curgea aprópe dc palatiulu principelui romanu
dc Suceava, incctii din muraturile sale de nópte, si
radiele straluciâ pe fcti’a lui cristalina, ea o oglinda ar-
gcntîta. Arborii din gradin’a palatiului aruncara umbre
lungurctic pe cărările, cc era împresurate cu atâte tute
de flori fruraósc. NU se audia nici unu versu, dccâtu
alu pasoriloru, cari se desmerdau in suflarea unui zcliru
dulce si linu, cc şuiera prin frundicle cele verdi.
„Domne! câtu suntu de minunate lucrurile talc!“
cugeta o fetitia bruneta, inchidicndu - si cartea dc ruga-
tiunc, si preamblandu - se pe calea de catra curtea prin­
cipelui.
Ea cautâ cu atâta plăcere in fcti’a aurorei, ce în­
cepu a se înveli in hainele - i albastre ; si ea ’si netedî
 8

porain carbuneu, ce érâ incretîtu, si erá illustratn cu

flori câ din o cununa de mirésa.
„Tóté le-ai facutu, Dómne! spre desfetarea óraeni-
loru, carii asia de putînu tî se inchina!“ continua copi-
liôr’a, si figur’a ei cea subtire si naltisióra se misicà inca
câţiva pasi. —
„Nu sciu, de e mai frumósa nóptea cu liui’a si ste­
lele, — séu demanóti’a cu auror’a, séu díu’a cu sórele?
Tóté eu intieleptiune le-ai facutu! medita princes’a ti-
nera, admiraiidu framséti’a natúréi.

„Ah! câtu e de dulce viéti’a in o lume asiá fru­

mósa! grai siesi, — si aruncandu-si ochii asupr’a unei
roze de luna, o rapse. Ah! pentrace nu e si victi’a o-
raului câ si a acestei flori? Candu unele roze cadu de
pe ramuri, altele resara si se desvelescu. — Tremura de
cugetu, ca si fetele tinere, — tinere câ si flórea, inca se
vestediescu, dar’ neraica nu este pe ele, ce so mai in-
tinerésca odata .... de ce nu se schimba si ele câ aceste
flori de luna ... ha, ha, ha, se fia pururea tinere !
Si atunci insa-si zîmbi cu buzele-i rumene si in-
cantatóre, la aceste idei supranaturale, — si câ si candu
s’ar fi terautu, ca cineva scie cugetulu ci, făcu pasi mai
iuti, si se uità in prejuru, si nu vcdiù pe nime, decâtu
unu vulture legatu la redacin’a unui arbore.

Crivetiu! — asia numiâ ca pe vulture — nu ti-ar

placé mai bine se fii libera?
Vulturele se apleca la piciórele ei, si ’i lingusiâ, câ
si candu ar fi voitu se dîca: „Da-mi tu libertate, scapa-
me se fiu ferice!“
 9

Ferice c acelu liberu cu anim’a, pare ca fetiti’a ’i

respundea, si suspina. Libertatea animei, a iubi pe cine
vrei,------- ab! aceea e libertate! si atunci curseră doue
lacrime lucióse din ochii cei veneti a-i Rues an drei,—
si ea remase uimita, meditandu in ilusiimile amorii sin­
cere si curate.

Unu sgomotu, ce se audîse la usi’a gradinei, ’i între­

rupse suspinele.

Laşa-me se intru ... se intim . . . resuná o bóce

cunoscuta princesei mandre, — si ea incepíi a tremurâ,
si facil pasi nenumerati catra usia.

Nu poţi se intri, se sciu ca treci preste trupulu meu

ucisu! — erâ respimsulu custodiei militare.

Hatmanulu aruncâ o punga cu bani in man’a custo­

diei, si impingendu usi’a, élu intra in gradina calcandu
pe degete, si plinu de ingrigire, câ nu cumva principele
se-lu observezo din palatiu.

— Barbovschi! pentru Dclicu! ce făcuşi?

— Rucsandra! aibi linişte, numai unu minutu cu

tine, si voiu rentórco!

— Si de va audî, sóu sîmtî tatalu meu?! nu scii, câtu

e de aspru pentru intclnirea nóstra?

— Rucsandra, angerulu meu! numai unu momentu se

te mai vedu! Si atimei hatmanulu apucandu-o de mana,
grăbi sub umbr’a imui arbore latîtu la crangi, unde nu
se vedea nemica de pe ferestrele curţii principelui mol-
dovénu.
 10

Barbovschi apuca nian’a cea alba cá alabastru a

copiliórei mandre, si rcdicandü-Ó, i-o sarutà. Suspinele
lui erá cá si zefirii intra flori, si necasurilc, ce purcedea
din anima, avea putere, se-i faca feti’a palida.
Ei se asiediara la o mésa in filegori’a invescuita cu
flori de diori, si discurs era de amórc cu atat’a modestia
si innocintia. Trecu deja o óra, dar’ lui ’i parea unu
minutu, admirandu ochii veneti, si sprencenclc negre a
le amantei sale. -— Atat’a fericire! cautâ uimiţi unulu la
altulu, si tacendu, ei lacrimă.
— Se póte cá se vedu si pe genele talc asia lacrime
ferbinti? întreba Rucsandr’a.
Anim’a mea e maltratata de unu focu nestinsu alu
amórei, si acelu focu a incaldîtu rou’a ochiloru mei!
Ierta-mi aceste lacrime, si nu te mirâ de suspinele mele
grele, — me temu, ca suntu la o despărţire eterna!
— Eterna ! ? întreba Rucsan d r ’a, spariósa ; au dóra
numai in minutele dcslcgarii de crcdintia au junii amo-
rosi datina se lăcrimeze? cá se scota cu insiclatiunc
nesce lacrime si delà nevinovatele lom amorese, . . . sc-
racele, asia patiescu cele usiom credietórc ....

Incéta! — întrerupse hatmanulu — nu-mi surpă

ßufletulu cu aruncături nedemne. — Eu nu me despartu
de amóre, ci de tine, — eu speru ca voiu renturna, si
te rogu se nu me scuiti pana candu voiu mai renturná,
------ - s‘éu de cumva hû ne vomu mai vede, se-ti aduci
aminte de mine, barem in raomintele cele triste ....

Nu te intielegu! respunsc fetiti’a, cu o bôcc plina de

ingrigire, si suspiciu.
 11

Scii ca suin ostasiu, — si oştea ’mi c mic inere*

clintiata — grai hatmanulu tineru. Patri’a nóstra o in
perichiu, serman’a Moldávia! — Tatalu teu, carele se
vede a fi cu consideratiunc catra mine, mc tramite la
lupta, rai-a destinatu o sorte ’nalta, si pote ca-i mai
bunu catra mine, dccâtu ’lu cugetasem.
— Cu debunasema, elu ’ti cunóscc meritele.
— Intru adeveru i-ain fostu unu orau credintiosu.
— Si unde vei se pleci?
— Oştea lesicsca a intratu peste marginile Moldayiei
nóstre, a pradatu pela Cerna u tiu, si pana la B o tu­
si ani, —- si tatalu teu rac mana, ca se. devastezu si
ardu Podoli’a. — Vai de inimicii, ce ine silcscu se
rac indepartu de tine, angeru dulce!
Atunci hatmanulu ’si întinse gura, si sărută fruntea
princesci superato ; dar’ ca ’si intórse câpulu la o parte,
si astupandu-si fcti’a cu o marama curata ca si neu’a, o
umedî de lacrerai!
Nu plânge! o mengaik hatmanulu — róga-te lui
Ddicu, câ se me intornu cu învingere, ca eu me voiu
rugâ se te aflu sanctósa,—: si speru, crcdu ca atunci....
Ce atunci? întreba fetisiór’a curiósa.
— Atunci, tocma asia me vei iubi câ si' adi, precum
cu, totdeun’a. Cimun’a viptoriei asupra inimiciloru va ti
mai frumósa, de va ilustrâ si capulu teu — innaintea
altariului. —-
Rucsandra rosi pe fétia ci si o roza, si de atat’a
modestia, aruncandu-si ochii cei nevinovaţi si sclipitori
 12

cá stelele catra pamentu; ’si razimase fruntea pe ume-

rulu hatmanului incantatu.
— Ce angerule? nu vrei se ai acea sperantia, ce ’mi
promite ceriulu, iubindu-te, éra tu, jurandu-mi mie?
Fa-me ferice! redica-ti ochii cei de stele, si cauta in
féti’a mea!
Si atunci Rucsandr’a’i zimbi câ si unu angeru.—
Fia .cunun’a viptoriei si cunun’a amórei nóstre, — învinge
dara, câ se o meritezi delà tatalu meu! ’i grai amant’a.
Hatmanulu sari atunci de bucuria de pre scaunu, si
strigâ:'„Ah! numai o învingere, si atunci siun fericitul“
peurma sarutandu-i fruntea, si stringendu-o de mana ’i
dîse: Remani sanetósa! si s’a dusu.

Rucsandra remase uimita, si fara suspiru.

Hatmanulu plecâ, dar’ ’si mai intórse ochii se o mai

véda odata. Ea purcese printre flori, câ lun’a printre
stele, si privirea lui cea gelósa se mai intelniâ cu cu­
getele ei, — pana ce Barbovschi si esise pe usi’a
gradinei. —
— Ah! elu se duse, si eu am remasu éra singura!
Câtu sum de ferice a fi cu elu! Du-te si învinge, câci
tu vei fi alu meu! O scara vomu face, si ne vomu sui
la ceruri, se vedemu, de póte fi mai dulce viéti’a acolo!
. . . Dar’ de nu te voiu mai vedé, atunci unu cugetu
despre tine e condamnarea animei mele .... serman’a
de ea, asia de sinceru palpita dupa tine! — meditâ prin-
ces’a tinera cá diu’a in demanétia, plăcută ca unu an­
geru, si U8ióra cá zefirulu, si candu erâ confusa de ilu-
siunile cele mai dulci a amórei si sperantiei, candu se
 13

cutremurá de nesce temeri imaginate. — Totu in acelu

minutu vedea innaintea sa pe Barbovschi cu cunun’a
delà altariu — si ucisu in lupta!
Unu argatu intrase in gradina, fara cá se-lu obser-
veze ea, asiá de tare erá ocupata cu cugete misterióse.
— Princesa! dejunulu e gata; se binevoesci a veni in
palatiu !
Rucsandr’a pareca se spariá, si féti’a, pe carea se
cetiá o ingrigire, aretà o mania, cá si candu argatulu
i-ar fi inganatu ilusiunile plăcute. —
— Voiu se vinu! grai, si plecà in palatiu, éra arga­
tulu ’i uríná cu tóta aderinti’a.
 ?:r
IiImu.': mI ji.../}' -• .-ki}:wi: f.- ' •••■ • • ■ In y :
. I ■ ’• ■■■,; : <: iui ..i • i !■ / •<>

. • * ' li ■.iiji] }>• ’1 ': • ••

vJ.üií.mí i/jfßj’i*: un i
.;•* v • • ; i: ' î •« *• li ’

ni luv/ :• *• .
! -ifU !>:•]

■.»>. ! ■ '}:'> î ‘î- . .«j ' • .î » V-O H

I»fiiJi.'v* \ i'r-. i : . . ?.. « ; •' ». >V,

rit. I» J '■ :

î ‘..Í. *• •: ’ : .ir r. ! i

.J; 'îiii'* /i i; !.. ' ! !'■» i :

.
 li Hí ÍJ

II.
..Pune cuiuin'a Iui de învingere si pe eapiilii meu.“

In palatiulu domnesçu din Sueeav!a, erá o sala mai

múltú kmgurctia, decatu padvata.
Parctii erá ilustraţi cu portretele unoru domnitori a-i
Moldavici, séu, si unoru a-i României, ineatu erá dom­
nitori rari, si se tragea din o familia. — In prejurulu
unom icône erá acatiate atatc stindarde si scuturi, pre­
cum si alte arme, ec Ie apucasem acei domnitori câ
nesce spolie măreţie delà inimici in bataia.
Trei policandrc, înzestrate cu cercei de sticla si cu
alte lustre mici aurite, aterná de mediloculu plafonului,
cc avea fonna unui lirmamentu semiluuariu, — si radiole.
sôrelui. ce ştrabatea prin acele siepto ferestre de catra
resaritu, se scalda intra cristalele de sticla a polieandre-
lom si reda atâte curcubee pe paretele ;de catra apusu
a sălci. —
• •
Principele Moldáviai, unu spiritu neodihniţii, si pu­
rurea ocupaţii cu cugete de rosboiu. avea marc plăcere
 16

se petréca adeseori cu famili’a sa in acestu magazinu de

anticitati si museu de raritati.

Rares iu siedea pe unu scaunu lenga o mesutia ro­

tunda, si aprópe de elu petrecea famili’a lui pe o sofa
scunda, desfetandu - se in naivele respunsuri aceloru doi
iii tineri.
Nesce cugete pare ca tragea atinti’a princepului in
alte parti, — căci El en’a, muierea lui, demulteori si a
treiaóra ’lu intrebâ, pana capetâ respunsu. —

„Nu mai am pace nici catu de vecini — întrerupse

Rar es iu cliscursulu familiarii cu o intonare de mania —
acuşi cu Ies ii, acuşi cu secuii, atâtu de lucru! si a-
parendu ingrigitu de sóríea tierei, ’si puse capulu pe
man’a rezimata de mesa.
— Tu n’ai se fii superatu, timpulu domnirii tale e
maretiu, istori’a va insîrâ numai învingerile tale asupr’a
inimiciloru, Petru Raresiu are óste brava, noroculu ’i
calea pe urma, apoi si Raresiu a aretatu ca c erou in
resboiu, e moldovénu, de care se temu vecinii tierei! —
Acest’a mengaiere ’i dedea dómn’a tierei, cugetandu ca-i
va mai resfird ideile.
— Nu, scumpa Elena! nu sum superatu pentru mine,
ci pentru acésta tiéra frumósa, carea ne’ncctatu e campulu
resboieloru, .si pentru acestu popom bunu, câ si carele
n’a mai facutu Ddieu altulu pe pamentu, si totuşi, câta
sufere de multu!
— Mai bine a suferi câ invingatoriu, decâtu câ sub­
jugata; dulce e învingerea, chiaru se fia cu perdere ne­
spusa! •— respunse Elen’a. —
 17

Tata! intrebà Ili as iu fiulu mai mare alu lui Ra-

resiu, — pentruce nu me laşi se mergu si eu la resboiu?
Acuma alu patrule resboiu Ti porti cu lesii, de treiori
ai batutu pe secui, si pe mine nici odata nu mai dusu
cu tine, nici mai lasatu cu hatmanulu ostiloru tale! —
Principele cautâ cu o fétia suridietóre la fiulu seu. —
Atat’a mengaiere símtiá anim’a parintésca. — Va veni si
timpulu teu — grai principele — abiâ ai trecutu de anii
copilăriei; se fii erou, candu vei avé se aperi tronulu si
tiér’a ta, apoi inca nu e tardiu a merge la resboiu. —
Numai tata, candu voi fi mai mare, si pe mine ine
duci la resboiu? întrerupse fiulu celu micu Stefanu.
Domnitoriulu, pareca ’si perduse întristarea de pe
fétia, si nutritu de sperantiele cele mai dulci pentru fiii
sei, scapà cateva lacrime ferbinti, — dar’ câ se-si a-
scunda slabitiunea acést’a înaintea fiiloru soi, se scufii de
pe scaunu, si se intórse privindu pe feréstr’a palatiului
in gradina. —
Voi veti fii viitorii eroi ai Moldaviei! grai Elen’a
catra prunci, si inbratisiandui ’i sarutii asia dulce.—Herulii
nu póte se cada departe de tr’unchiu, adause princes’a.—
Rucsandr’a se vedea cea mai nefericita! pentru
ea nu suntu sperantie de viptoria si gloria; dara si cuge­
tele ei sburâ asemene catra resboiu, inse nu se ocuptl in
lupta cu inimicii, ci cu idealulu seu; amórea ’i e mai
presusu de tóté. — Ah! de-ar renturna odata hatma­
nulu! — cugetâ in sînc, si ingrigirea - i seriósa, ’i dede
curagiu se adreseze o întrebare catra tatalu seu: De a
venitu vr’o faima din campuiu resboiului, si de hatma­
nulu e inca viu?
Petru Rarosiu» 2
 18

Domnitoriulu pricepea destula clin cuvintele fetei sale,

si la rostirea cuvenţului „hatmanulu“ se sîmtiâ patrunsu
câ de unu junghiu, ce vine repede si fara durere, dar’
remase datoriu cu respunsulu, câ se nu mai nutrésca ilu-
siunile Rus andrei. —

— Eu sum ingrigitu — adause domnitóri’a — asid

visu neplacutu amu visatu ; me temu de învingerea ini-
miciloru; pareca am vediutu, vodă! pana ce spad’a ta a
cadiutu de pre părete, si tu nu o puteai se o ridici iéra,
asiá erá de grea ; dar’ veni unu ostasiu necunoscuţii, si
ti-o dede in mana, totu turtită . . .

— Séu dóra te ticni de crcdinti’a babeloru? întrerupse

Petru Rar esi u. — Nu scii, sa visurile suntu imagina-
tiunile desierte a le sufletului, ce inca mai fungéza pana
trupul e amurtîtu?!

— Nu me tienu, — dar’ adeseori au o esplicare via.

— Ha, ha, ha, — rîse principele. —
Unu argatu de curte intrâ, si atenţiunea principelui
fu îndreptată catra densulu.
— Dómne! unu ostasiu din campulu bătăliei voiesce
a intrâ.
— Se vina! grai Rares iu — si facil vreocativa pasi
catra usia, ca se Iu intimpine cu unu minutu mai curendu.
Ostasiulu intra, si preda o epistola lui Petru Ra­
re s i u.
— Hatmanulu delà óste scrie: dise nunciulu.
Barbovschi! escliiamâ Rucsandr’a.
 19

Principele intardîà a deschide epistol’a, si aruncà a-

chii cu o căutătură aspra asupra fetei sale. — Ce indres>-
nire? o întreba tatalu seu, pcurma desvali serisórea.
Rucsandr’a rosi la fétia, si cu o părere de reu
se retrase.
— Si avut’ati lupta?
— Avutu, lenga S î r e t u ! respunse ostasiulu si zimbi
cu trufia.
Gloria lui Ddieu, si lui Petru Raresiu principelui
Moldaviei! — Acést’a adresare era destula se incaldésca
anim’a domnitoriului, si se-i dee sperantia. — Elu con­
tinua peurma cetirea mai departe.
„Oştea moldovéna a intratu in P o do li a, a arsu
O e r v o n u 1 u, I a g e 1 n i t i i, si C i o r n o c o j i n t i i. Lesii
veniră mnaintea nóstra, si ne intimpinara Ieng’a ap’a Se­
re tul ui. Facuramu unu atacu asupr’a loru câ se-i im-
pingemu in apa, dar’ ci observandu piuictidu de strategia
alu nostru, fugiră carii scapara ; ceialalti suntu taiati, in-
necati si prinşi. De arip’a drépta a loru era hatmaiiulu
Ni colac Sinevszki; éra de acea de steng’a Ti eins z-
ki. — Dintre cei de frunte ai loru Benglinszki si
Pelitzki suntu morţi; éra Blides si Vladek cu alti
mai multi suntu prinşi. — Inca o victoria la cunun’a
gloriei tale. — Februariu 1538. hatmanulu Barbovschi.“
Pe féti’a principelui ridea bucuri’a. —- Nune inse se
bucurii mai tare de catu Rucsandr’a. Numai o în­
vingere trebuiá, pentru câ se fia fericita. —
Raresiu! nime e mai norocoşii de catu tine; — tu
ai oştea cca mai brava, — ostasiulu moldovénii e erou ;
2*
 2Ö

elu învinge totu de un’a, de are doranitoriu bunu, — —

dise Elena, si sarutà.féti’a bărbatului seu.
Vod’a scóte o mana de galbeni, si dandu - i ostasiului,
’i dîse: Aprodu vei fi in curtea mea, pana vei trai, pen­
tru ca adusesi acést’a faima buna. Cum ’ti este numele?
eroule !
— Nitia Vechia! respunse soldatul, si la semnulu
principelui esi. —
— Ah! de s’ar esplica visulu meu cu acést’a învin­
gere, — se fia Barbovschi celu ce ti-a redicatu spa-
d’a turtită, — grai El én’a.
Ddieu nu laşa pe poporulu celu erou, carele insusi
se scapa de inimici; respunse principele, câ si candu ar
fi vrutu se dîca, ca glori’a e a poporului raoldovénu. —
Ilusiunile lui de glori’a erâ cu multu mai prosaice, pen­
tru ca anim’a lui erâ dedata a sîmti asemene bucuria, —
cugete seriöse ’i preocupa mintea. —
— Si de vâ renturna, ’ti va placé de elu? întreba
copiliér’a, carea nu - si mai perdea din cugctu idealulu seu.
— Hatmanu, hatmanu! intonà Rares iu, câ si candu
ar fi vrutu se esprime o mania la audiulu acestui nume.
Nu pentru ca dóra Barbovschi nu i-ar fi o pcrsóna
plăcută, ci câ se mai nedusiésca amórea fetei sale. —
Si ai puté fi superatu pe celu ce razima tronulu teu
cu barbati’a sa? ai puté fi rece catra celu ce me adóra
pre mine, fiic’a ta? — Nu, unu domnitoriu trebuie se
renumere pe eroulu viptoriei câştigate la Seretu, pentru
glori’a tronului si a Moldaviei! si o remunerare mai
plăcută nu - i pótc fi, dccatu aceea ce - i doresce anim’a. —
I

• • - -* W- -"N.
*■ < > \

-■c\
21 v
î G . *
R a r e s i u cautâ uimita la reflccsiùuilé aceste. — Tă­
cerea lui, pareca erâ unu respunsu, ce consimte ou'aiiimîa
princesei tinere. —
Rucsanclr’a se apropia ele tatalu seu si cu o linguşire
modesta ’i sărută man’a. Vecii catu ti de crcclintiosu!
continua fetiti’a. Unu domnitoriu n’are destule pungi se
cumpere unu asia barbatu. Da-mi sperantia se fiu feri­
cita ca elu, pune cimun’a lui de învingere, si pe capulu
meu — innaintea altariului, ca ’lu iubescu! rosti fét’a
mandra, ca si candu ar fi dîsu o rugatiune pia.
Principele nu mai putea traganâ cu respunsulu, si
dorindu câ se mai paciuiésca liniştea sufletului înamorata :
Nu voi fi in contra la timpulu seu — respunse Ruc-
sandrei — tu esti inca tinera, abia ai trecutu de 15. ani.
Mam’a clăti din capu, câ, si candu ar aprobâ respun­
sulu bărbatului; iéra Rucsandr’a ’i sărută pe amendoi
părinţi. —
 IS
r . ni Ivii • u !• •
ff ) ; ■< 'I , J J J* .. .î‘

nrf 1
::"Uf . . il •

> il
ar.

;î:JKT'V. • ; ■v< •

■" J
V

uimn
ïa ,111 ■

. =. Yü . ia!: irîïti;
j
) i*
' V \ : j -• î

*• CT] » ï', i# ? r, fjV

!;
(
 m.
„O strângere de mana c ca unu juranientu.“

Rarcsiu de cateori íiniá cate un resboiu cu sucesu

stralucitu, ordinâ, ca tiér’a se tiena ospetiu de învingere.
In curtea lui — cu asemené ocasiuni éra petre­
cerea cea mai amusanta; mulţime de boieri lua parte la
ospetiele de învingere.
Invitatiunile se făcură si dc astadata catra toti boierii
din Suceava, si carii locuia in prejuru pela mosielo loru.
Pregătirile grandiose curgea nentreruptu pentru o asiâ
solemnitate, ca unu triumfu pentru tiéra si famili’a dom-
nitória.
Sér?a petrecerii s’a apropiaţii. Carutiele fruntasilorii
tierci duraiá intrandu prin pórta palatiului. — Arnautii
aştepta la pedestalulu trepteloru câ se ajute coborîrea
ôspetiloru, carii se suiá pc covórele cele mai scumpe, ce
înzestra treptele, pana la intrarea in salonu.
De stang’a salonului erá o chilia destinata pentru
boierese si toalét’a lom; de drépt’a pentru barbati, —

I •
 24

Usielc salonului do ambele laturi se deschiseră, si Raresiu

cu Elen’a intimpinâ pe óspeti. —
Dupa o representare scurta, si catev’a minute de
conversare cordiala, principele dedu semnu capelei de
rausice, cá se incépa hor’a. —
Se am onóre boerésa! se angaja Raresiu cu muie­
rea lui Pe tras ic a, carea ’i era indemana.
Unu complimentu areta multiiunirea damei, si acést’a
onóre ’i nutriá sperantiele, ce le avea fétia cu domni-
toriulu. —
Se jucamu hor’a, óspetíloru amati! intona Raresiu,
si toti se inrolara la acesta dorintia intr’o cununa de
dantiu.
Raresiu, carele avea o natura de totu seriósa, erá
unu omu si fórte viu, si glumetiu intra asiâ împrejurări. —
Atate fete si mueri mandre! vestmentulu loru erâ
pitorescu, dar’ fórte elegantu si modestu; nescc caracte­
ristice orientale erâ inverstate intru trasurile originare a
le portului. Unu omu lacom ar fi avutu cea mai marc
plăcere se caute coleele si brisletele prctíóse, precum si
petrele scumpe pe aconcetur’a perului. Domnisiórclc boe-
riloru, deşi inca nu erá primevéra, se întrecea eu flo­
rile cele mai mandre; erá cá atate dîne a le floriloru,
apeloru si muntiloru!
Domne! de este fiintia pamentésca fét’a ta! Rucsan-
dr’a e regin’a societăţii! — siopti principelui boerés’a in
dantiu.
Domnitoriulu zimbi, — si de si se bucurâ de acestu
complimentu, da’ nu afla virtutea imci dame a se cuprinde
 25

in frumsétia, si pentru acésta parca de sila aprobi păre­

rea dantieresei sale.

Grozca, vorniculu mare, ci unu barbatu cu confi-

dintia catra faraili’a casei, vediendu pe Rares iu celu
seriosu saltandu in hor’a moldovéna, se arunca ci unu
vatavu in raediloculu ospetîloru, si voindu a contribui la
petrecerea loru, incepù a improvisa nesce descântaturi
catra mai multi din cei de fétia.

Esti cá roz’a intra flori,

Esti cá stcu’a cea de diori, —
Si nu pótc nici unu sufletu
Se ghicésca alu teu cugetu, —
Dar’ de-ar fi cá dorulu meu,
Asiu schimbi cugetulu teu!

Se pricepea, ca acést’a descantare sunâ Rues an­

drei; si principele se vedea ocupatu cu o privire lunga
la fct’a sa. Dantierés’a lui ’i considera tacerea de o re­
cela catra dens’a, si aroganti’a ci o insemna cu titlu reu
in anim’a sa, — inse observatiunea - i secreta őrá ne-
drepta, Raresiu se ocupâ a intielege versurile descantate.

Vorniculu, cá unu vatavu glumetiu, se apropia, si

dcscantà mai departe.

Jóca vodă ’n hori cu noi,

Stai in frunte cá ’n resboiu, —
Ca pe lesi tu i-ai plesitu,
Pe 6ecui i-ai caruntîtu, —
Bin’ ti-ar stâ in dantiu de nunta,
Dar’ mai bine-ti sta in lupta. —
 26

Aceste vershiri, ce cuprindea o lauda pentru Dom­

nitorii!, era si ceva comicu, câ se casiune zimbirea, seu
rîsulu de plăcere a multora.
Vomiculu trecii mai departe, si descantâ si altora.

Danticrésa principelui se tienea inca de objetulu di­

scursului seu. Karesiu câ si candu ar fi pricepuţii ten-
dinti’a éi: de observu bine — o întreba — dantieriulu
fetei mele e fetiorulu Dtale?

— E Medru alu meu ! respunsc boerés’a Petrasica.

Asia de bine-i sta lenga Rucsandr’a!

Ea nu ar fi datu pentru multu ocasiimea de a se

puté esprime in acestu modu catra tat’a fetei, de dom-
nitoriu. —
Karesiu a intielesu destulu din vorbele aceste, si ’i
parii bine ca hor’a s’a incheiatu, si la spargerea cununei
de dantieri, confusiunea nu mai pretindea câ se-i dee
respunsu. Cu atat’a mai nendestulat’a a remasu boerés’a.

Unii dintre boieri intimpinara pe Karesiu, câ se-i

gratule dantiulu, poftindu-i continuarea la învingeri noue
asupra inimiciloru. — Elu primiá ovatiunilo, peurma pro­
voca pe tineri se continue hora; iéra pe betrani ’i imbia
a se petrece in discurse in altu saloml. —

In cateva minute se si impartira, — si publiculu de

dantiu începu o promenada prin salonu. Medru se vedea
a fi amusatu de mandretiele Rucsandrei, ce se vedea a-i
urmâ, si a o privi cu. atata plăcere-----: Anima de feru
e aceea, carea nu e mişcata, la o privire, la unu cuventu
alu Rucsandrei,
 27

O privire peste salonu dedea unu prospetu maretiu;

erâ unu paradisu ; atat’a numai ca nu erà naturalu, ci mai
multu artificiosu. —
Pe firmamentulu salonului spendiura o candela, si cu
sticl’a ei aurea, figurá ca de lun’a de pe cern. In preju-
rulu ei, nesce kistere aparea câ cateva sute de stele pin
aerulu seninu.
Ferestrele salonului, intra murii cei de trei urme de
lati erá prefăcute in nesce pavilóne de gradina; florile
cele mai rari si esotice incungiurá câ nesce tufe mesutiele
din pavilóne. — In juni, era doue sire de sofe de cati­
fea roşia, pe care odihnia tandrele fetitie dupa dantiu. —
In unulu din acele pavilóne se putea observa prin-
ces’a Elen ’a, cu boerés’a Petrasica. — Unu privitoriu
din departe ar fi observatu, ca discursulu loru cuprinde' si
ceva secreţii.
Rucsandr’a in preumblarea sa se apropiâ de densele,
vediendu inse ca presinti’a ei irapedeca chiam si siopti-
rea, se îndepărtă si nu audi decatu: „Rucsandr’a e déjà
, de maritu, — si unu asiâ norocu nu póte refusá“. —

Aceste vorbe plantara o curiositate in anim’a fetitiei,

si se îndemna a trece mai adeseori pelenga densele. —
Nu putea se intieléga mai multu, decatu despre „Medru“
si „cununia“ — si atata ’i era destul semnu, ca se fia
precauta.

Unu tuietu, ce se audia in chili’a barbatiloru, atrase

si atinti’a publicului de dantiu, si curiositatea ’lu aduna
la usia; — conversatórele intrara acolo, — si boerés’a
delocu siopti ceva lui Petrascu,
 30

— Se-mi érti a-mi escusa indresnirea, ca asia tardiu

si neinvitatu conturbu petrecerea.

— Se fii bineveniţii hatmane! ’lu saluta voda, si ’lu

stónse de mana. Unu erou, carele s’a purtatu asiá bine
la Seretu, e o persóna grata. —
— Se traiesci Barbovschi! ’lu sarutà Grozea.

Petrasica avea o anima, câ si candu ar sta intabera,

fétia cu inimiculu. Speranti’a lui pentru Medru decadea;
planulu de intrige ’si capetâ unu teritoriu mai largu in
anim’a lui resbunetóre.

Hatmanulu dupa eateva minute se afla lenga Rucsan­

dr’a in salonulu de dantiu. Ochii tuturor’a priviâ la clu.
Suprinderea, ce era pe fctâ principelui, nu se putea a-
scunde, vediendu pe amantele seu renturnatu din resboiu.
Bucuri’a ce o sîintiâ, era mărturisită de zimbetcle ei cele
didci, ce amagiâ ocliii amorosului. Atata fericire in doue
anime, ce in rainutulu de intőimre se prefăcură intr’unu
sufletu.
Amórea numai acea sminta are, câ seracia, ca nu o
poţi ascunde; inse seraculu hatmanii nu putea se scia
secretele in contra fericirii sale, si nici putea se ins ie Ie
părerile familiei Petrasica.

Medru cautâ cu supărare, observandu confidinti’a amo-

rosiloru; nu-Iu durea inse, pentruca de si ’i placea de
Rucsandr’a, dar’ amórea lui era dictata de politic’a
altor’a. —

Hatmanulu trebuia negritu iimaintea principelui, si

atunci Rucsandr’a e mai apropo de anim’a lui Medru!
 31

dise Petrasica, dupa ce music’a incepù, si sioptirea lui

nu o putea audî altulu, decatu amicii lui de o causa si
interesu. —

Neci unu medilocu và remané nefolositu, ’ti garan­

tezi! Petrasica, dise Stefanu. — Noi trebue se dictamu
lui Raresiu, de nu, ...

De nu, atunci Stefanu e voda!

Părintele dedii atunci man’a eu toti de-aren du. O

stringere de mana e cà unu juramentu! adause
episcopulu^ —

Àsiediarea ôspetiloru la mésa, sparse societatea

secreta, pentruca óspetii era inverstati printre boerese.

Părinte vlădică! ocupa loculu infnmtea mesei! pre­

tinse vod’a.

Anastasiu se imbiâ, concedendu loculu pentru prin-

ces’a, dar’ imbiatu si de acésta, lu ocupà.

Dii cursulu celu mai placutu erâ intra Rucsandr’a

Medru, si Barbovschi. Dar’ nu putea se aiba altu ceva
de objetu, decatu florile, dantiulu si — arau rea. Hatma-
nulu ’si descoperiâ atata sinceritate prin nesce cuvinte
tientitóre, fara cá se sci’a de rivalulu seu.

Nóptca se apropiase de diori, si óspetii se impra-

stiara.

Abia trecură cateva dîle, si Petrasica se vedé in-

trandu adeseori in curtea principelui. Cetatienii erá cu­
rioşi1 de atat’a visita. —
 32

Anastasiu si Stefanu lucrara totu cu o tendintia, inse

adeseori urmata de o simulatiune, si pentru acést’a,
Raresiu ’i uriâ nespusu in anim’a sa, pentru ca simtiâ
sierpele ascunsu sub tufe. —
încercările remasera dosierte, ma anim’a lui Raresiu
reci de totu de catra Stefanu, carele cu maniera sa ne-
modésta, parea ca yre se pună pe principele Moldaviei
sub curatela sa.
O respingere rece din partea principelui avea destula
putere magica, câ se atitie o mania infocata in anim’a
lui Stefanu. Acesta mania erâ si de Petrasica adeseori
manifestata, si nici ca a remasu neurmata de persecută­
rile principelui.
Raresiu, acelu omu blandu, incepù a fi aspru si
severu, nu cu alţii decatu cu unii boieri. Cea mai mare
neplăcere a simtit’o Stefanu, delà carele Raresiu nu putea
se pretindă alt’a de catu amóre si sinceritate.
Căuşele se incurcara, si Stefanu pentru cá dóra se-si
scape cliiaru si viéti’a de mani’a lui Raresiu, fugi la C011-
stantinopoiu, lucrandu la sultanulu in contr’a principelui
moldovénu, si astéptandu ór’a de resbunare asupr’a lui!

*
 IV.
„Semilun a vá cutremura auiin'a in voi!“

1538! unu anu dintru cei mai rci pentru MoldaviJa

frumósa! scraca tiéra! catu a mai suferitu ea!

Lesii tienura sfatu, si trimisera pe Kretko vszk i,

castelanulu din Brescu cil si solu la Suliraanu II, impc-
ratulu turcescu in Tiarigradu. — Solulu pretinse in nu­
mele lui Sigismundu I, regelui Poloniei, câ Sultanulu se
scóta pe Petru Rarcsiu din tronu si Moldavi’a, deórecc li
făcu atate rcutati in patru resboie. Seu ca de nu-Iu vá
scóte, lesii vom ocupâ tiér’a delà Karesiu. —

Sultanulu se vedül atacatu de o asiá solia, candu

Sigismundu sciá, ca impcratulu turcescií dupa contractulu
lcgatu cu llarcsiu c si suzeranulu Moldaviei, !— si ama-
nuntià cu rcsboiu pc lesi, de vorn indresní se calce mar­
ginile Moldaviei. —

Solulu se intórsc la Poloni’a. Petru prin acést’a mai

tare fii favoritulu Sultanului. —
Petru Rnresiu. 3
 34

Regele Poloniei, inganfatu de superbi’a sa, determina

resboiu in contr’a lui Raresiu. — Ionu Tarnovski, liatma-
nulu lesiescu, trece cu óste mare peste Nistru, câ se in-
cungere cetatea Hotinului, si se bata orasiele din pre-
giuru. —'Augustu, feciorulu regelui din Poloni’a, ’si aduna
o alta óste la Liovu, cil se intre pe alta parte in
Moldavi’a. —

Raresiu se preparâ de alu 5-le resboiu- in contr’a

Lesiloru. Apropierea hatmanului lesiescu, de si nu insuflâ
respectu lui Raresiu, dar’ erâ o spaima pentru tiér’a,
carea nu mai avuse repausu de bătălii, de si cu învin­
geri, dar’ secatóre de avuţii.

Spirtulu de bataia si dictatur’a absoluta a lui Raresiu

in asemene caşuri erâ inganarea arogantiei boierimei.
Inimicii lui dintra boieri nici lasara vre o ocasiune
nefolosita. —

Erâ capetulu limei lui Iuliu. — Lun’a galfedîa, ce se

aretil catra mediulu nopţii, incepii asi aruncâ lumin’a
decatra munţii resaritului. —

Pe stradele Suceavei, capitala Moldavici, nu se mai

preumblâ nime, decatu vigiii’a de nóptc, si nu se mai
audiil nimicu, decatu cate o data buciumulu ei.

Unu omu, imbracatu cu unu paliu lungu, ’si iutiâ

paşii, astupandu - si féti’a sub căciulă si arip’a drépta a
paliului, si oprindu-se la ferestr’a unui boieriu batii si
intrebii: dormi? am unu cuventu!

Feréstra se deschise, si in siopotitur’a lina se audî

întrebarea: Tu esti Petras c’a?
 35

Eu suni, C r a s ri o s i u ! aci e déjà Cosm’a? întrebă

Petrasc’a. l. ' • . - v
— Aci! repunse Crasnesiu, boieriulu casei, — vina la
. pórta, singurii ti - voi deschide. — Esti omit de parola Pe-
trasca! energi’u ta e nespusa.

Feréstr’a se incliise, si in cateva minute Petrasc’a e

in lairitni.
— Bine ai venitu amice! ’lu salută Cosm’a, si ’lu
strinse de mana. —
— De ar fi multi asiá sinceri cá noi, atunci usio.ru
ara pute dispune cu tronulu Moldaviei, ’— dise Crasnesiu,
si strinse si clu de mana pe Petrasc’a.—

— Nici trebuia se fia mai multi in capulu causei de

catu noi trei — adause Petrasc’a. — Episcopulu mea ne
sta in ajutoriu, fara cil se se dec pe fétia; sum convinsiij
elu c inimicii ne’mpacatu alu lui Raresiu.
— Nu trebuia se seuitamu, ca prin patriarculu Ieromie
din Tiarigradu are mare jnfluintia la Sultan ulu — obser­
va Cosm’a. —
— Stefanu — se inticlege, — cà mai energiosu va sei
sprigini caus’a sa. — Elu c ne’ncctatu cu vczirulu in Con-
•'li-
versatiune, — adause Crasnesiu.
— Icta o epistolă de catra Nistru. — Unu amicu de
Iota încrederea, — alu cărui mimé ’lu retacu — dar ca­
rele consimte cu caus’a nóstra, ’mi scrie, ca ura poporului
incontr’a lui Raresiu cresce cu apropierea1 lesiloru. îie-
ranii suntu no’ndes.tulati,pentru,: atatea resbói e , si.acóst’a
e unu motivu mare pentru noi f—? disc Petrasc’a. r îjjiÿ
3*
 36

— La pretensiunea Lesiloru catra Sultanulu, cá se scôta

pe Raresiu din tronu, mai trebuià o plansóre din partea
tierei, si atunci Raresiu celu sumetiu si beatu de invinge-
rile sale, si-a finiţii cursulu gloriei. Si atunci Crasnesiu
spumegà de mania asupr’a principelui, si resbuná din
dinţi pentru rcsbunarea, ce colcaiá in anim’a lui. —- A-
cést’a e si parerea episcopului, si cá se nu se véda Şte­
fanii amestecata in caus’a sa, plansórea o vá aretá pa­
iriarculu. —
— Se spunem Sultanului, ca Moldovenii cu voi’a lui
Raresiu arscra C h i 1 i ’a, si macelara presiediulu militariu
turcescu.
— Se spunemu Sultanului, ca Raresiu e contielesu cu
Ferdinandu I, inimiculu turciloru. —
— Se infricamu pe Sulemanu, ca tiór’a e gat’a se se
închine Lesiloru, numai se capete altu doranitoriu si se
fia pace.
— Se facernu ori ce, numai Raresiu se nu mai fia
vodă, încheia Pctrasc’a. —
j

Plansórea se se faca inca mane pe bas’a raotiveloru

atinse. Tiér’a nu voesce pe Raresiu, si pace! reflecta
Cosm’a, si se trenti pe sofa, sucindu-si mustetielc cele
rari si lunguretie. Ocliii lui cá de noparca, si infocati
ardea de trufia si astutîa.
— Se se subscrie toti amicii si contielesii noştri.
— Se se ; subscrie toti, pe cati ’i cunóscemu, cu nu­
mele — dîs.e Petrasc’a. —
— Si cine se duca plansórea la Tiarigradu?
— Acést’a e mai putinu. Episcopulu o tramite pe unu
calugeru, fara a sei élu de causa, si fara de a cadé in
 37

suspitiulu cuiva, avendu si as iá corelatiuni cu patriarculu

din Tiarigradu. Mai departe, grigea lui Stcfanu, si a
lui I erem ie. — Si atunci se puse Crasnesiu la mésa,
si scrise unu proiectu de plansóre. — Amicii tacea, ca se
nu - i conturbe liniştea, si storcea incetu cate unu pacharu
de vinu, câ pe sub ascunsu.

— Aci c! si Crasnisiu ceti proicctulu.

— E bine, respunse -Petrasc’a. Mane sera vorau fi la

cpiscopu la cina, — ca sc espedamu catu mai euren du
plansórea. —

Petrasc’a ’si suci mustetiele cele rosicatc, si dandu

man’a cu Crasnesiu, se îndepărtă cu Cosm’a. —■

Trecură cateva dîle, si calugerulu Filacs ajunse Ia

Tiarigradu. —

Ieremia si Stefanu capetara plansórea, — si patriar­

culu o inmanua Sultanului. — Accst’a inversiunatu de
scirca, ca lesii trecură Nistru, abia ’si putea innecá furi’a
asupr’a lui Petru. Nemien ’lu vatemâ mai tare de catu
uciderea turciloru in Chili ’a, si contielêgerca lui Paresiu
cu Fcrdinandu I. — Inse numai Ddicu scia, irícátu suntu
adeverate aceste inculpări.
Giauri ! cschiamii Sultanulu furiosu, — vói mai bucu­
roşii v’ati predá iniraicilóru lesi, decatii sc remancti cu
celu ce vc da pace! Alah! alah! de voi porni cu semi-
lun’a, va cutremura anim’a in voi ! si Sultanulu dc furia
arunca plansórea la pamentu, si o calea cu piciórele.
7r

Vezirulu stâ incremcnitu. Àniro’a. paţriarcului era

inghiatiata.
 38

Se ’mi câştigi óstea in dîlc scurte — demandk vezi-

rului; — eu însumi voiu sc plecu la Moldavi’a. Raresiu
nu e mai multu in grati’a mea, — ticr’a lui c pasiali-
culu meu!
Sultanulu se puse la mésa, si scrise cateva sire. Cei
de fetia nu cutediá nici se resufle. —
— Acesta epistola o tramite de locu hanului tata-
rescu,— se plece de locu cu óstea sa asupra Moldavici.— .
Radu vod’a dinRomani’a se-si impreune óstea cu a mea,
continua imperatulu turcescu. — Vai de lesi, si de acei
ce nu mi se vorn umili! —
' ' •
— Inticlegu Maiestate! resppnse vezirulu — si’si aretk
umilinti’a pana la pamentu. -— Mahumedu iii in ajuto-
riulu nostru !
Vezirulu atunci esi cu patriarculu. — Accst’a tremura
de bucuria, si redicandu-si crucea de pre peptu o sărută,
si recitk ceva din psalmii lui Davidu. —
Vezirulu se sfatul atunci cu Stefanu cmigratulu.
—- Nu voicscu mai puţinu de catu pe Raresiu, séu viu,
séu mortu ; — dîse turculu inganfatu.
— Voi dâ de scirc lui Petrasc’a si Anastasiu, si se va
face! respunse Stefanu.
: — Ei voru ave grati’a Sultanului. —
— Interesulii tronului imperatescu pretinde.* Am încre­
dere in boierii mei de acasa.
Seraca Moldavi’a! tiéra de gele, ce nuori grei se
rădică asupr’a orizonului teu!
 V.
Descoperirile Iui Herca.

Petru Rarcsiu Ia inceputulu lunci Augustu ’si în­

dreptă, armat’a catra Hotinu, pe unele ajunseră lcsii sub
hatraanulu Ionu Tarnovszki, ca so-i lovcsca cum póte
mai aspru.
In scurtu timpu observa inse, ca planulu boicriloru
c de a se desbina do eiu; iéra ti cran ii, atîtiati do conju-
ratori, sc manifestară in contr’a rcsboiului cu lcsii. —
La acestea sc mai adaugea si faim’a cca sigura, ea
turcii si tatarii vinii in contr’a lui Rarcsiu. — Principele
fu incunosciintiatu despre adcverulu faimei; dar’ in asiâ
strimtorarc ce sc faca? —

Nu era alţii câ se’lu consulte si mengaia, dccatu era

Grozea si Barbovschi. —

Sc facemu pace cu lcsii — dísö Rarcsiu — si sc in-

tórccmu armele nóstre in contr’a paganiloru.
— Sc facem pace cu lcşii — aprobara amicii lui.
 40

— Dar armat’a nóstra e mica in contr’a turciloru si

tatariloru — observa vorniculu — me temu, ca singuri
vorau reschira’ tiér’a. —

— Radu are datorintia sc ne ajute — pretinse hatma-

nulu intr’ unu tonu deobligatoru. — Elu e romanu, élu c
crestinu cá si noi. —

De multeori am ajutatu eu pe regele Ionu Zapolya —

dise Raresiu, se ceru alianti’a lui, asemnea cà a lui Ra­
du. — Ei tocrna in aöea mesura suntu amanuntiati de
turcu cá si mine. De nu i voru pune creştinii muru lă­
comiei, in timpii scurtu dispune cu Europ’a intréga. Se
ne aperamu cá vecini ! —

Raresiu tramise atunci pe Trifon Cioplanu cá si solu

la Ionu regele, cá se primesca alianti’a de aperare comu­
na in contr’a turcului, câ se medilocesca pacea cu lesii.
O scrisoare intima catra Radu din Romani’a, erâ de tie-
nóre cu asemene pretensiune. Alianti’a de trei s’a si în­
cheiaţii prin unu contractu.

Ionu Zapolya recomendâ lui Sigismundu !.. regelui

Poloniei, pacea cu Raresiu. — Acesta pace o dórik chi-
aru si Ferdinandu I. imperatulu romaniloru, si pentru a-
ccst'a regele lisiescu imputeri pe Ionu Tarnovszki hatrna-
nulu lesiescu, ca sc lege pace cu Raresiu. —

Principele Moldaviei pleca catra Hotinu, cá se se in-

tielégá cu capitanulu óstiloru lesiesd. —

Contractele legate intra Vladislavu si Cazimiru regii

Poloniei, si intra Stefanu si Bogdanii principii Moldaviei
se rennoira si intarira. —
 "'s

41
1 Q. jSQCÍAWNlf"
9
Prinşii din ambele parti se se-döc ifidereptu ; si emi­
granţii se sc mane acasa. Moldovenii sNf^^efeRPW
si margineie cele vechie se remana.

Turcii porniseră deja cate Dunăre; tatarii erâ la

tiermii Nistrului.

Pacea, ce i-o castigâlonu regele, cá semnu de ami-

cctia pentru incursiunile lui Raresiu in contr’a sccuiloru,
dar in favo.rea lui Zapolya, era forte de lipsa, cá se si
continue pregătirile in contr’a turciloru si tatariloru. —

Raresiu cunoscca si ncndestularea boieriloru cu elu,

dara fara câ se scia pe adeveratii inimici a-i sei. —
Ca vai! de scia, atunci dupa datin’a principilorucadea
capulu intr* unu minutu la mai multi boieri. Dar’ mai
multu credea unu reu imparutu in tiera, si va trece ca
flacar’a de paie.

Principele sta odata meditandu la fereşte. Spiri-

tulu lui erâ ocupatu cu planuri strategice, si calculâ, ce
ar face, candu ar ii incungiuratu de inimici in capital’a
ticroi ?

Domne! Herea chclariulu c aci! insciintieza unu

argatu. • ii.un

Raresiu, smintiţii din meditatiimile sale, facil.unu

scnniu, ca pote intra.

— Se viedi Mariata! grai Herea facendu-si inebina-

tiunca, si tacii , cá si candu s’ar ii terautu se mai dîca
vre unu cuventu.
— No si ce voiesci ? întreba vodă curiosu.
 42

— Domne! vei şeii ca sum unu servu credintiosu?!

— Pana acuma asiii am crediutu.
— Totu acea convingere se o ai pana la morte — si
dupa cateva suspirari — tronulu si tiér’a e in perich iu,
adausc Herea.
Perichiu! eschiama vod’a cu unu zimbotu ironicu. E
deja ceva cunoscutul
— Sciu multu, si mai multe, — tc asiguru Dómne!
pe adeverulu cuvinteloru melc.
— Si ce e? graiescc!
— Oştea turcésca sub Sulimanu a trccutu Dunarea,
hanulu tatariloru Nistru. Tntra boieri e o conjuratiunc.
— Conjuratiunc! striga vodă plinu dc furia, si sc miş­
ca câţiva pasi.
— Poti scii, ca conjuratorii nu tc iubcscu.
— Si scii tu. numele loru?

— Numele loru ... ci suntu nenumerati. —Petras ca

cu Crasnesiu si Cosm’a plecara catra Gâlatiu, ca sc intim-
penc pe Sulcman, si de am inticlcsu bine, si pc Ştefanii
fratele de mania.

Stefanu ! si fratele dc mama sc aduca turcii in con-

tr’a mea, si in ticra! si Petrasc’a, carele sc teraîâ pc féle
de umilintia innaintca mea ! — Si atunci principele sc
puse pe unu scaunu, cá sc - i pdinésca necasulu din
anima.

— Si ce dîcu tieranii? întreba Itarcsiu,

 43

— Si ei vreu sc te parasésca! si atunci lacremcle u-

dara féti’a lui Pierea. —
Pia, ha, ha! tieranii se me parasésca! — Pentru ci
m’am ingrigitu cá tata, si am ridicatu tiér’a lom la mă­
rire! Sirntu ei siguri, ca vom ave domnii mai bunu dc-
câtu prc Raresiu, carele a suspinatu la necasulu lom, si
. a lacrcmatu cu ei dimpreună la nefericirile Moldavi ei? —
A Ah! nu se póte nu nu credu, acestu popom cu multu
c mai bunii, decatu se nu iubésca pe celu bunu si dreptu
catru densulu.
Poporulu, poporulu! grai Hcrea. Pe popom usioru
’lu poţi scote dintre, in sperantic de unu viitoriu mai
» bunu, ce nu e in stare sc faca? Domne!- nu poporulu ti
inimicu, ci boierii, — insa aceştia usioru ’lu conducu !—
— Si poţi se-mi adeveresci de Petrasc’a si. soţii lui?
— Ei plccara pe sub ascunsu, si atât’a c destulu.
— Nu c destulu, — pretindu mai multu.
— Econom’a lui c din rudeniile mele. Delà ea am pri­
cepuţii do conjuraţi une, am rugat’o si am pretinsu se-mi
descopere tête ce scia.— Mi-a spusu, ca boierii vreu se
te prindă, si sc te dec viu in man’a sultanului furiosu,—
seu mortu. ...
— Mortu ! întrerupse Raresiu, si ’si razima capulu pe
mana. — Scrac’a famili’a mea, cugeta in sine. — Herea!
nu mc voiu seuitâ de acestu meritu catru tronulu meu.—
Hcrea icsa, principele remanc in cugetări.
Se póte, se póte.— strigà sarindu de pe scaunu,
si prcambulandu - sc sînguru prin chilia — se póte? cá
 44
ti ér a mea asia se‘•mi resplétesca învingerile asupra ini-
miciloru! De aeést’a e dreptu, si cu putintia, atunci sé­
mi resbunu cu cruclíme asupr’a conjuratoriloru. Insa nu­
mai uhu cuventu, si intr’ unu minutu o suta de boieri
perfidi si perdu capulu.
Unu strépetu la usia impedecà furi’a lui.
Grozea si Barbovschi intrara.
Hei! bine-ati venitu — ’i saluta Raresiu. — Cu voi
si numai iera cu voi impartu plăcerile si necasurile vieţii
mele. — Hatmanc ! tu esti bunu de spada, iera consiliulu
teu, Grozea, e intieleptu. Auditi! si voda povestesce cu
amaratiune descoperirile lui Herea. — En spuneţi, ce e
de facutu? aliaţii mei inca nu avura tirapu de pregătire!

— A stringe armata câtu de mica, si a da fétia cu

tatarii si turcii, cà.se aperamu patri’a— respunsc hatma -
nulu èrou. Au dóra strămoşii noştri nu învinseră ini­
mici cá iórb’a de multi?

— Reulu celu mai mare c intra domhitoriu si boieri —

reflecta Grozea —; déca tiéra nu e un’a, se ucidu mol-
davenii intra sine, si apoi inimicii mai usioru ’i prcpa-
du. — De voru ocupa paganii ticr’a prin învingeri de
resboiu, atunci nu vom mai esi din ea. Moldavi’a nu va
mai fi.
— Si nu se póte, cá se stamu cu manile in peptu.
— Se pote ! observa Grozea — inca nu scimu cc-i pla-
nulu loru. Póte ca punu numai domnu nou, si rcntorcu. —
— Si noi, credintiosii lui Raresiu, am puté yabdâ a-
cést’a? întreba haitinanulu.
 45

— Pre multa aderintia — dîse domnitoriulu — se ve-

demu patri’a scapata, si atunci si tronulu ei va fi man-
tuitu. Se facernu asia, câ se nu periciitamu soartea po­
porului.
— Sórtea poporului e legata de viéti’a lui Raresiu, ob­
serva vorniculu mare. Pazindu viétia măriei tale, ape-
ramu pe omulu celu mai bunu alu poporului. — Nu vo-
iescu inse se purtamu resboiu cu turcii si tatarii, câ se
nu damu materia furiei lom. Dómnc ! se treci cu famili’a
la Ardélu, acolo ai pe Ionu regele de amicu. Noi rema-
nemu acasa cu oştea, carea inca nu e deslegata de jurá­
mén tulu catra tine. — De va fi lipsa, vei veni cu aju-
toriu la noi, si mai greu va fi de a scapil, déca cumva
vei fi prinsu de boieri séu chiam si ucisu.

Asia ! disc si Barbovschi — se nu te sacrificarau pe

tine, si famili’a ta Domne! Nesce năimiţi pentru asasinu
usioru potu se vc perda chiaru in cetate. — De vei trai,
chiaru se ocupe cineva tronulu pe unu minutu, — ’lu
vomu recastigâ. —

Raresiu tacea seriosu, si mai multa ascultâ părerile

amiciloru sei. — Simtieminte durcróse maltratá anim’a
lui ; si cugetele nu - i mai putea recreá crerii. Se póté ?
intrebà — cá unu domnitoriu se parasésca patri’a in dî-
lele cele mai grele a le ei?!

Ai demustratu adeseori, ca scii inverti spad’a câ si e-

rou in lupta, si ca ti-ai iubitu patri’a si poporulu. Inde-
partandu-te dar acuma, vei demustrâ ca prin crutiarea
sângelui tocma asia te interesedi de sórtea ei, câ altu
candu prin resboiu. Acuma asia dicteza iraprej urările, —
 46

si peste Carpati ’ti vei a fl A asilu pentru familia. — Asiá,

asiá se faci, — pretinse Grozca. —
Raresiu celu determinaţii facea mai totudeun’a dupa
planurile sale. — De astadata se da dupa părerea altora. —
Asiá suntu si medicii cei mai buni, pe alţii ’i scóla din
morbulu de mórte, pe sîne nu se potu vindecâ adeseori
nici de cataru. —
Se fiţi dara ómeni de parola — dise Raresiu — se
mai demustrati credinti’a catra tronulu meu; si de nu-Iu
puteti tiené pentru mine, se-Iu aperati pentru Moldavi’a.
Ddieu se ne ajute.
Principele ’si întinse manele catra densii, si strin-
gendu-i cu căldură, se despartira.
Astufelu e adeseori sórtea unui domnitoriu !
 VI.
„Audia - te dommilii in dioa necäsului.“

Ionu regele, témenduse, ca Sulemànu va inrumpe

si in Transilvania, tramise pe Stefanú Mailatű bcliducele,
cd se pezésca cu óstea' pasuiu Oituzu la marginea Mol-
davici.
Radulu IX, principele României, intielesu cu Zápolya
si Petru, ’si puse o armata aprópc de 80,000 pe picidre,
inse dupa ce intielesc, ca Sulemànu imporatulu trece cu
armat’a sa in Moldávia, fara ca se atace vre unu drepţii
alu Romanici, reraasc pe pace, si gat’a spre tóté.

Suli manu intra aceste innaintasc tare catra Suceav’a.

Mai cateva dîle, câ se intre cu armat a sa in Cetate.

Moldovenii ’si retraseră oştea din calea lui, câ se

nu dee ansa la bataia. —

Dómne! nu lásd se tréca dîlelc indesiertu — dise

Grozea —; aproprierea turciloru da curagia co nj urători-
loru, si usioru poţi cadé in curs’a loru. —
 48

Se tréca mai nainte famili’a — observa hatmanulu —

la mosiele clin Arclélu. — Ciceulu, Cetatea de Balta si
Bistriti’a suntu a Mariei Taie ; Mate’a le a datii lui Stefann
celu mare, Ferdinandu ti le - a intaritu.
Asiâ e! respunse Raresiu — eu singurii mai usioru
’mi potu scuti capulu. —
Principele deschise atunci usi’a de steng’a a Salonu­
lui si se vediii o capela formala. Pe paretele de catra
resaritu erá icôn’a Vergurfel Tfariei ilustrata de a tâte petri
scumpe si argintarii, iera innáintea ci dependà o can­
dela, ce ardea cu o lumina rosietica si. lâncezi, arun-
candu umbra candelei la pamentu. — '
Princcs’a tocm’a ’si cetia rogatiunele de demanétia.
Lenga ea ingenunchiii Rucsandra si fraţii ci, ascultandu :
„Audia-te domnulu“ in dîu’a necasului.“
Deschiderea usici conturbâ rugatiunea pia ; si la sim­
ţirea strépetului Elen’a ’si intórse capulu. Pe fetiá ei se
vedea lacremele lucindu, câ stelele intra nuori cu plóia.
— Dómn’a mea! gatesce-te de plecare!
— Si se n’ain linişte nici la o rogatiune? intrebâ pe
Raresiu.
—; JDdieu te vá iertâ, si de nu-ti inchei rugatiunea,—
elu 'o induratoriu ! conjuratorii, si inimici, carii suntu a-
própe, conturba sufletulu teu, ei suntu tiranii noştri, —
aduna fiii mei la bratiulu teu, si pióca curendu.
— Si tu vei se me laşi singura?
— ’Ti vom unná in o dî, doua, nu se póte altucum.
Tóté suntu gafa, te astépta, numai ór’a de plecare a
\
 49

fostu neprevediuta. Se pleci curendu, de inca-ti'iübesci

viéti’a si fiii!
O linişte că din mormentu ocupă spiritele loru, si
nime nu putea se dîca vre unu cuyentu. Momentulu a-
cestu tristu a infrantu anim’a loru, si numai lacremiie fier­
binţi aretă durerile ei. ; ■*:

Vod’a ’si imbratîsiă pruncii, si-i sărută; si peurma

remase câ o statua muta, razimatu pe bratiulu Elenei,
muierei sale. — jî;.

Opresce-ti lacremole, scump’a mea ! Ddieu inca nu

nea parasitu, ori câtu de multi se fia inimicii noştri -lo­
virea acóst’a e momentana, — nu, nu laşa Ddieu dureri
dupa ea, si desperare lungă.

Grozea sărută manile princesci, si mengaianclu - o, se

adresă si catra Raresiu. — Celu ce a purtatu resbóie
glorióse cu acestu popom bravu — ’i disc, nu póte se fia
urîtu de elu din anima. Acestu popom inca va fi alu.
vostru, si elu te vá innaltiá de nou pe tronulu celu ma-
retiu alu Moldaviei.
Se fii profetu vorbeloru tale! — grai ^ppices’a ,ca­
tra Vornicii, si strîngnidu-i mana se ’ndepartă.
• r . •
Anim’a hatmanuLui crá asiâ de slăbită, ihcätu nu a-
vea cuvinte la despărţirea lui de Rucsandr’a.
— Se nu me seuiti! ’i grai, si sărută man’a amo-
•- •V« i
‘i - > : . ■ • i
resei sale. —
• tJ' . :
O stringere tandi’a de mana eră promisiunea Rucsan-
drei, ca riu-lu vă seiiită. . Inca paria/acum acést’a nu
o observase delà amores’a sa. — c I
Pclru Raresiu. 4
 50

Grinces’a ’si puse pruncii pe o carutia cu patru cai,

cá leii cei mai furioşi. — Inca o sărutare cu vocla, —
şi surugiulu pocnindu cu sbiciulu, pleca, urmatu de câ­
ţiva piâiesu pe alesu. -— Âsâtu ’i era. asiguranti’a in con-
tr’a atâtoru mii de inimici. —

Ea a plecatu, plecatu catra Carpáti, se-i tréca, de

ar puté, cá vulturulu celu.ce innóta prin nuori. —

Vod’arentórse in salonu. — Ochii amiciloru lui erâ

îmflati de píansu.

—' Ce? şi pe voi ve dóré cá si pe mine? li dise Ra-

rèsiii, si greu de necasu, se puse se odihnésca pe scaunu.

— Asià; asiâ — continua domnitoriulu,— pe mine me

parasira.toti ! Si nu mai amu cu credintia sincera catra mine,
de câtu pre voi! Ddieu va alege, de am meritatu ur’a
. publica, ■— si de eu sum vin’a, fia-mi resplat’a drépta.
Cimosciinti’a sufletului meu e curata; de am facutu cui-
và reu, -— am facutu inimiciloru Moldaviei ióra nu pa-
triotilorû niei!

Barbovschi! dise Raresiu, — de ’mi remani inca eu

credintia, dorulu teu se va implini.

— Dorulu meu?
* * *
— Rucsandr’a va fi a ta, esplicà tat’a.

— A mea! eschiamà hatmanulu eu zîmbetu de bucu­

ria,- si prin o inchinatiune ’si esprimà multiamirea. —

:s — Nici tîe -ti voiu remané detoriu, amate Grozea! de

nu cá domnitoriu, -r- cá araicu.

 51

— Datorintiele melè catra^. tiéra si tronu me lóga de

Mari’a ta! respunse vorniciilu.
Ei se despărţiră, — turcii se apropiara. — iJ y‘
i.:n »V;- ' . ijya&rr u '( /îi: ' *i'J • -
La cateva dîle Raresiu, chiamâ pe acei doi eredin-
tioşi la sîne. !J> fi j

— Eu plecu de locu — la grai; —voi se-mi urmaţi

călări iu vestmentu de venatu cu vre o câţiva-plaiési, cá
trecerea mea pe stradele Suçeavei şe nu fia suspiciósa. In
pădure me voiu face perdutu, si ;voi se sciţi, ca. am ple­
caţii catra Ardélu, cá se aflu pe dómn’a mea. ţt ; ,r
Amicii primiră propunerea, ; si esira, cá se se prega-
tésca yle venatu. - . î'

Raresiu demanda, si tóté ’i stau gat’a. •.■lir.t vJ'

— Acésta scrisóre se se dee in mana lui Simeon, par-

calabulu, — dise vodă; — s,e. faca cei - ara demandaţu.
Argatulu primi scrisoréa si plecà. Adéeá ërà o?
imputerire asupra cetatii Suceavéi; Simeonu efà unulu dih
aceia, in care mai,avea çâtuya încredere, — j /
Hatmanulu si vorniculu veniră insotîti de siesé’plaiesi
gigantici, si asteptà in curte. .y fi Ci

Raresiu incalecà pe unu armigii. Nitia !' strigà ëlii —

se ai grige derpalatiu si, de avutiole .mele! _-
Nóue călări ■ gafati de venatu' esira din curtea princi­
pelui, şi . in; pasi rari trecea pe stradele , Suceavei., •—
La cas’a unui !boieriu , carele caütá ' cu ' urîtiime! dup!
densii, se deschise o foróstra.-Misieiloru ! inca aveţi timpii
4*
 52

de venatu, de v’-ati venà viéti’a! murmurà o bôce in-

tunecôsa.
Numai hatmanulu, carele mergea de catra feréstra f
intielese batujocur’a; dar o retacù, cà se nu mai supere
pre principe; inse cautandu ageru, cá se cunôscaferéstr’a?
cugetà in sine: Inca ne vomu mai intelni!
Incetu, incetu ajunsera in padurea pe délulu mai de-
aprópe catra apusu. —
Vre o câteva pocniture de pusce, si Raresiu clatindu
din capu, cá si candu li - ar dîce : sanctate buna ! se des­
parti, si disparu dintra ai sei.
Unu cerbu cornuratu li est in cale ; dar’ sermanulu
animalu, cum audî pusicatur’a, cesi aruncà glontiulu pe
lenga córnele lui,, o tuli la fuga, sarindu peste stenccle
de catra nordu. —
1 Pasiunea; ce a cuprinsu pe venatori, pentru cá se
dobórc cerbulu, i-a insielatu, de alergara cale mai de
doue ôre dupa élu; dar’ dupace peri cerbulu din naintea
ochiloru loru, se asiediara se - si odihnésca caii. —
— Vodă nu e cu noi! observà unu plaiesiu — élu a
retacitu !
— Elu cunôsce calèa acést’a, — respunse hatmanulu —
trebuia se ajunga acuşi.
— Se mergemu se-lu cautamu, — se nu dee cumva
de reu singuru prin codru, pretinse altu plaiesiu.
— Se mergemu se cautamu pe domnitoriulu nostru!
strigară plaiesii deodata, si sarira in momentu delà fo-
culu, ce-lu făcuseră, cá se încalece de locu.
 53

Grrozca suspina si admira credinti’a sincera a plaie-

siloru catru domnitoriu, — si pentru câ se nu apara de
sciuta retacirea lui Raresiu, se invoira cu totii se plece
pe urm’a lui.
Indesiertu ’lu cautara! Sér’a e aprope, si Raresiu nu
se mai vede!
Scrmanii plaiesi renturnara a casa cu animele triste,
menguindu - se cu spcranti’a, ca - Iu vorn aflá in palatiu,
pecum ’i asigurâ hatmanulu.
Indesiertu! sermanii credintiosii se vediui'a insielati,
candu ajunseră in cetate.
Acést’a nu putea se remana secretu. — Conjurătorii
făcură pregătiri porapóse pentru ^primirea lui Sulimanu,
si cativa dintra boieri esira in calea óstei turcesci. —

:.;fr
 «
V

v - ■ ;«* ' «ij{.•!' • ' !• r. : ' ' . : ' '

! •*a
vh V,..*;!, r. i;'j ' - 19! ».< I • • • • .
v.'iiq O jjjo; ■ iyiiovu; ■ i ' -vi i;*! .
.ini : ’>rnji .

■
iîTi< 1 . • :J! í: / ül hV ii'* ' •’
.■•.vi

, '

. ■ . ‘ jïir.VivntafÎ ku Y

I iirî : • :• 'vsfi-jv;v • o-- iv: • • ! », .• : >U * !•

-■ '• * .Vrtw m ; î 'mîî!i" ii'v

; * *:• I r ■ •* • '"’Viv'/r. r,;ri:,.y. • ft V- -, I ‘ ,

, ;fV? '. vjv. !rrny>j»i
-ii!} ! : : Iii •’ r/unSi; r.viîîr; v

i
!

■
 ;.v.

r-

T'.VJ
o ; • j >1- ffiii. ' .

i:*i I
Jf ‘Ifl j: «• n /.
r
•/r
! «a ni

VII. (I

n-

„Ei nu vreu mai putienu, decAtu capuIu meu.“

Si Petni Raresiu caletoriá sînguru prin păduri. —

Acuşi suiâ pc munţi, acuşi coboriâ la vale. Armigulu
negru, ce ’lu purtá, aruncâ spumele pe peptulu seu, si
iutiél’a lui storcea sudóre,? si a umedîtu covorulu de
sub siéua.
• . . •_ - •• •• • V» • r fţrr 'j.ft
Principele grabiá cá ventulu, umbr’a calului se în­
trecea cu fug’a lui, candu'se asverliâ innainte,. candu re-
manea indereptu.
Asiâ! singurii sum iéra, totu singurul meditâ cu in-
8ristare. — Ce plăcere e a conduce o armata; dar’ acum
a me mântui, cá celu- ce a ucisu pe tatalu seu! ha, ha,
ha, dór’a acést’a-mi e dat’a. y

"Si candu ’si depuse caciuTa, cá se - si mai stérga

sudórea de pe frunte sub arsîti’a sórelui din • Septembre )
vediù, ca in coltiulu padurei se desfăcu nesce drumuri.
Plecà, — acuşi pe unulu, acuşi pe altulu, si nu
sciâ, in cotro se apuce.
 56

Ce va dá Ddieu! vom merge pe drumulu acest’a;

cugctà in sine. Impin tenii inca o data- caluju, si la o aler­
gătura zări din departe o monastire pe culmea unui délu.
Acum’a me pricepu, .acest’a e monastirea Bistritiei.
Acolo voiu odihni, dóra calugerii nu sciu necasulu
meu. — Ba potu sei — se reflecta insusi — ei suntu
masîncle iadului! Si cásicandu ar fi vrutu se-si retraga
cuventulu, strigâ cu bóce sunatóre: Dómne ierta-me!
.i . Ac.ésta eschiamare—, ’i parea,— ca a pututu im-
blandî pe calugeri, macaru se-i fia si inimici cá si Ana­
stasii! , si incepù a sui incetu pe munte catra monastire. —
Sórele scapetá catra apusu, si pe verfurile bradîloru
siuieni unu zefiru recorosu. Aerulu erá asiá de delicaţii
la miinte, incâtu ’i parea, ca-i da sanetate dupa atât’a
truda. *
5if
Unu stajeriu vecbiu cá unu cedru, si cá la treisutc
de pasi de pórt’a monastirci, ’lu îndemna cá se odihnésca
súbt umbr’a lui. La o crénga,# ce crescuse din trunchiu,
'si legâ armigulu; ; iéra elu proptindu - si cotulu de siéua,
se razima, si arimeandu - si ochii preste monastire, me-
ditâ asupr’a vietiei calugeriloru. —
Fericiţi sunteti voi, viéti’a vóstra n’are necasuri, —
voi n’aveti se perdeti tronu si domnia, se temeti chiaru
viéti’a !
Calulu, resuflandu de vreo câteva ori, incepù a rumegâ
la frundi’a de pe crénga, la carea erá legatu, ckci vodă
nu avuse timpu, se-Iu pasca macaru unu minutu. —
Vodă 8CÓ8e atunci unu cutîtu, si incepù a ciopli o
tabla pe stajeriu, si a scrie: „12: Septembre 1538.“
 57

Panace Raresiu erá ocupatu cu taierea aceloru slove,

unu calugeru veni la densulu. si cugetandu-lu de unu
caletoriu strainu, l’a invitatu in monastire câ se - Iu o-
speteze.
— Se vini, se vini cocóne! noi avemu datina a imbiâ
pe toti caletorii la odihna si mancare. De ai voia, poţi
remané si trei dîle.
Multiumcscu ! respunse caletoriulu, eu grabescu, si a-
tunci se ocupă cu slovele mai departe.
Calugerulu vedicndu cioplitur’a in arbure, se apropiâ,
si cautandu cu curiositate, întrebă : ce semne sunt acele ?
— Aci scriu numele meu! principele rîse antaiaóra,
dupa câteva dîle. —
— Numele Dtale, cocóne?
— Asi’a c, — de aducere aminte, ca am caletoritu pe
aici. —
— Si cuni te chiama cocóne? intrebà calugerulu, ca­
rele nu sciâ, ce intielesu au semnele acele?
— Cu acÓBt’a ti remanu datoriu! —
Calugerulu se mâhni, si aruncă o căutătură de des-
pectaro asupra caletoriului. Acést’a sîli pe Earesiu, se
mai rîda.

Esti dóra boieriu din Suceav’a ?

— Sum boieriu din Suceava!
— Petreci dóra vite la Ardélu?
— Petrecu vite la Ardélu. — Si Raresiu cu tóta flegma
continuă sculptur’a inscriptiunei sale. —
 58

Hm! ca tare e de capu — cugetă calugerulu. —

{. f » , * • ., j .f ■ .

Apói — ’i dise: cale buna! si se ’ntórse la mo-

nàstirè. .■ ■ »: ! ’••• •

Armigulu incepu a rinchezà si a dâ din picidre, pa-

reca era neliniştiţii se mai aştepte.
— Tovărăşie! dise voda, — mai odihnesce, căci acusi,
acuşi vei avé se mai treci munţi.
Totuşi buna è o monastire in drumu pentru calctorii,
carii ' au lipsa de èa. Sermanulu calugeru, ’si aretase
aniina buna catra mine, si eu nici ’lu bagai in séma.
Astfeliu se mustrâ Raresiu pe sine, si-Iu cuprinse unu
simtiu de părere de reu.—
Annigulu incepii si mai tare a rinchezâ si a sverli,—
si eculu resunâ in altu munte.
fr‘i fflC ‘ 1 « : ’ • :■ L

— Ce - i astadi pre tine, Tovărăşie ! întrebă vod’a, si ca-

lulu, câ si candu ar fi pricepuţii numirea cea amicabila,
’si închină capulu, si peurma caută agcru catra mona­
stire, că si candu ar fi vrutu se dîca; En cauta in susu,
nu védi, ce c imprcjurulu teu!?
Voda, nëtédîndu-lu, din intemplare, ’si aruncă ochii
catra moiiastire, — si ce vediù?
Nesce călăreţi necunoscuţi grabiă cu armele scóse
catra dcnsulu, câ furiele, că si candu ar fi vrutu se-Iu
mance de viu. Unu roiu de pretutindenea ’lu incungiurâ,
voindu se-Iu prindă.
Raresiu pricepea perichiulu, si incalecă in momentu!
Porni, si alergă câ saget’a, ce cade din arcu. Câtev’a pusce
 59

se déscarcaray dar’ tiinetiir’a Ioni — parea luiRaresiu—

ca e destulu de departe, : pentru cá se póta scapá.
— In tiér’a mca! in tiér’a mea — striga principele cu
unu tömi tri stu — atati’a inimici. Anastasie !, si Petrasca !
de va vrc Ddieu, ne vomu mai intelni. —. Ei nu vreu
dara mai putienu — cugetà in sine, — decâtu capulu meu !
Si dupa o alergatura de jumetate de óra, intrandu
in alti munţi, cautà innapöi, se vóda, de ’lu mai ur-
meca persecutorii?
Nu se vedea nirac, —: nici sunetu de ealeriti se au­
dia. Codrulu crâ in tăcere, abiá mai fluerâ. câte unu
grangure, seîi croncaniâ vidturii. —•
Lumin’a sórelui erá palida, si numai la apusu se mai
vedea o rosiétia amena pe ceriu; iéra munţii aruncandu
umbr’a loru peste vai, aduséra sér’a mai curendu in pă­
duri. —• rt-5«

— Dóra inimicii nu suntu buhe, liliaci, séu strigóie,

cá se me alunge si nóptea! — cugetà vod’a, si atunci
descalecà, — si apucandn armigulu de freu, ’lu pascea
incctu pe laturea unei poicne. — Ascultâ in tóté partile,
cá se auda, de se simte vre uhu calctoriu? Armigulu
pascca in pace, si acóst’a i erá unu semnu, că nu-Iu per­
secuta nime!
— Nu pótc se fia unu necasu mai mare in lume de
catu alu mcu ! Suspinamu, candu eu milaiamu pe ccrsitori,
si li dîceamu: nenorociţi! imde suntu ei acum, cá se
schimbu sórtca cu ei?! Fericiţii! nu au téma de conju-
ratori, de turci si de tatari, si de calugeri!
Si observandu, ca calulu s’a saturatu, ’lu legâ lenga
unu arbore si sub crengcle lui tufóse, si scotiendu ceva din
 60

o tasiuia, iricepxi si elu a mancá. — Sé mancu adi unu

picu, si se remana si pe mane, poimane calotori’a ’mi
póte fi lunga !
> .•
’Si stemperà fómea, si trentindu-se la pamentu, a-
dormi. O sudóre se strecură pe fruntéa lui lata, ce în­
cepea á se increti ; parea ca e o roua că pe ierb’a, pe ca-
rea jacea. — La suflarea ventului, linu si cam recorosu,
tremură perulu lui incanuntitu, intocma că frundiele co­
drului. Mustetiele lui cele mai negre decâtu peru-i, se
împreună cu barb’a-i mica , ce abia de vre o cateva sep-
temani si-o lasase se cresca, că se apara negrigitu in-
tocm’a că sórtea sa. —
Acuşi, acuşi se strămută pe alta lăture, dar’ fara că
se se deştepte. E tare pamentulu, si trupulu lui nede-
datu la asiă truda si ostenéla. —
Unu repausu lungu demustrâ liniştea sufletului lui. —
Acest’a eră preocupatu cu visuri plăcute. —
Asiă ! se aibe plăcere barem adurmitu, — destule ne-
casuri simte anim’a lui, candu e desteptu !
 ft „fiSpGiATIUNir
>*? I rs i

VIII.
Amicii Iui Raresiu suntu descuragiati !

Dupa ce fugi Raresiu din Suceav’a, tiér’a remase

data siesi si sortii sale. —
Vorniculu si hatmanulu.se siliá, cá se tiena óstea
pe pace, —si nu cutezară a se dâ pe fétia de aperatorii
tronului pentru Raresiu. Conjuratorii capetara cu atat’a
mai mare curagiu.
Turcii trecuseră deja Dunarea pe la capetulu lui Au-
gustu, si partea de josu a Moldoviei erâ ocupata de turci
si hanulu tatariloru. Acuma fura innaintati catra Suôeav’a,
pradandu fara do mila, rapindu fara crutiare. — 1
Acestea infiorara cliiaru si pe inimibii lui Raresiu, si
nu cutezară nici ci se pasiésca pe fétia in favórea óspb-
tiloru tiorei, cit se nu merite la timpulu seu furi’a popo­
rului moldovenii, carele la asiâ intemplare si vediendu,
ca nu Iu apera nime , erâ leganatu intra credinti’a catra
Raresiu si intrigele conjuratiloru. — J ii

Boierii si episcopii tierei, toraendu - se de Sulimanu,

sc strinsera la Radcutiu, si so sfatuira ce se faca ?
 62
•. ? •> •

— Vomu incliiná iéra tiér’a, cà se firnu pe pace!

respùns.e Anastasiu.
— Vomu cere altu domnitoriu, pe cine va vré Sulta-
nulu, cà se-i castigamu gratî’a! adause Trotusianu. —
Anastasiu scià, pentru cine a lucraţii élu cu câţiva
din boieri, dar inca nu aflá venitu momentulu, cá se
spuna in publicu de numele lui Stefanu, ne fiindu con-
vinsu. despre gratî’a, ce o are acest’a la Sulimanu.
Altumintre unii din boieri, temendu-se, ca imperatulu
nu-si va intórce mil’a catra ei, erâ gat’â, câ se para-
sésca tié’ra, si se fuga si ei la Ardélu, sub. pretestu ca
suntu credintiosii lui Raresiu, — deórece nu avea in-
crédere unulu in altulu. —
— Se ceremu altu domnitoriu din gratî’a Sultanului!
pretinse Simeon, pe carele Raresiu ’lu puse ingrigitoriu
peste Suçeay’a in ôr’a, candu plecase.—
. . Acést’a se primi de. voi’a boieriloru, carii alesera de
solu pe Trifon Ciolpanu, pentin ca crâ dedatu in solia,
si ’lu ţrainiscra la imperatulu turccscu, carele ’si redicase
castrele: imprejiunlu Suceavei! —
• Solulu ajungondu la Suceava, aÜà pc Sulimanu aci, —
si grai majestatii sale in nümele aduharii clin Radeutiu,
carea dechiarà supiinerea, si rugà pentru alţu domnitoriu
din gratî’a Sultanului.
Imperatulu so aretà mai bunu si blandu, doeâtu erà,
speranti’a séu teniorea, si; tramise po Ciolpanu indereptu
la Radentiu, cu o suita mare, cà se cliiame pe boieri, asi-
gurandu-le viéti’a si pacea.. : tri

. Boierii cautá încremeniţi; unii la alţii, candu âudira,

ca Sulimanu ’i poftesco la Suceav’a. - Suit’a ido înarmaţi,
 63

parèa ca le sioptesce, ca de nu voru merge de buna voia,

voru fi purtati cu puterea. — O infiorare si indoéla mare
preocupâ resolvarea loru.
— Se mergerau! nici eugetu de perichiu, — ’i imbar-
batà Anastasiu, carele din partea sa erá siguru ca nu-
si perde capulu, pentru ca Ştefanii si Jeremie patriar-
culu asiguraseră pe Sultaniilu despre credinti’a lui. —
Dupa o traganare, ce li-o casiunàra raeditathmile di­
ferite, cá nu cumva se o patiésca, cirni o pattra alti bo­
ieri cu Sultanii trecuti, — plecara, si ingrigiti ajunseră
la Suceav’a.
Sultanulu esperiandu, ca tiér’a in tóté pártile e pe
pace, ’si innecase furi’a, cucareaáintratu in’Moldavi'â.;—
Boierii intrandu la densulu,. incortelatu in palatiulu
lui Raresiu, se aruncara pe genunchi la picióreíe lui , si
elu inganfatu de atfit’a glorificare din partea umilitîloru,
cautâ bucurosu, vediendu pc creştini teraiti la' picióreíe
crcdintiosului lui Muliamcdu. Alali!, a ta o imperati’a!
striga catra ceru, si atunci demaudâ, ca se se scóle boierii.
:. i • . i J í! I *. » •" 1 îJ '. i '
Deşi dupa legea -musulmana,— continuii Sultanulu ?—
toti ati fi vinovaţi morţii pentru faptele vóstre, ţotusi v.e
dau inca o proba a milei mele, si ve daruiescu viéti’a.
si libertatea!
— Sc viedie Sultanulu, mila cerului! strigară boierii.
— Voi sciţi! si trebuia se sciţi de averile íui Raresiu, —
se rai le cautati, si se mi le daţi! pretinse imperatulu
turcescu. —
Simeon parcalabulu aretâ atiinci pei'Nitia Ve'chiâ,
unu credmtiosu din palatiu, ; si spuse, ca acest’a scia de­
spre tóté.- •,#I r. îii-fr-i. f
 64

Defterdaruin cu ianicerii capetà însărcinarea, cá se

caute avutiele. . Elu aflà vistieri’a luiRaresiu, bani multi,
cruci si icône cu petri scumpe, si corone de auru, si
tóté se inmanuara Sultanului lacomu.
\
Mil’a mea e preste voi — repeţi Sultanulu — si nu­
mai umilinti’a vi-a scapatu viéti’a. Eu ve voiu pune dom­
nitorul nou! —
Aceste vorbe li dedea se pricépa, ca de voru fi in
contra, voru fi si perduti. —
La Constantinopoiu se ticnea unu Stefanu, frate de
pe mama cu Petru Raresiu, si pecum se sciâ, fetiorulu de
pe gardu alu lui Bogdanu vodă de mainainte, si acel’a
parasindu Suceav’a, a intratu in servitiulu Sultanului. —:
Linguşirea si intrigele i-a castigatu grati’a Sultanului, —
si Stefanu se aflá de fétia intra Basii turcesci. —
— Acest’a va fi domnulu Moldavici! grai Sultanulu, si
aretâ cu degetulu pe Stefanu — eu poftescu, eu vreu!
. — Se traiésca Sultanulu! — strigară boierii; iéra Ste­
fanu pasindu dintra Basii turcccsi, si sarutandu papuculu
Sultanului, ’i multierai. Pe urma intorcendu-8C cati*a bo-
ieri, ’i strinsc pe rendu de mana, si le grai: Voiu fi bunu
catra ai mei!
Se traiésca Stefanu vodă! strigară boierii. —
Doi inşi, carii stetea de-a steng’a, erâ surprinşi, si pa-
reca recira la anima, audîndu de numele principelui nou. —
Tu Mihule ! si Trotusiane ! asia de rece ’rai daţi mana
grai Stefanu, ajungendu la acei doi.
Ei se scusara, si golfedîra, -- si parea câ vi*ou se
ascunda mani’a din anini’a loru; dar’ zîmbira influintiati
 65

de o sila morala, cá se arete multiamirea loru cu dom-

nitoriulu nou. —
Eu voiu fi amicu ccloru sinceri, si tata celoru buni !
dise Stefanu, dandu se intieléga cei doi, ca voru patî
reu, de voru fi in contr’a lui. Lise ei cu multu mai in-
tielepti simtu, decâtu se se arunce in focu.

Sultanulu la vre o- cateva dîle se preparâ de ren-

turnare la Tiarigradu. — Scrise hanului tatariloru, carii
taberii pe la margini, si asteptâ numai demandarea impe-
ratului, cá se pornésca catra casa. Predede in posesiu­
nea lui Stefanu totu, ce ocupase, si eliberâ pe tieranii
prinşi. —

Petrasc’a se vedea a fi lucéferulu celu nou alu tierei,

si amicii lui, carii ’lu ajutara pentru Stefanu, erâ eroii
dîlei si intieleptii lumei. —

Barbovschi si Grozea,-carii de si nu erâ osenditi de

Stefanu, dar’ cadiuti din gratia, se retraseră de pe tere-
nulu politicii,, cá cum se retrage paserea si se ascunde
in tempestate. —
Lnperatulu turcescu plecâ din Suceava, si doranito-
riulu nou l’a petrecutu pana la Dunăre..—.In câteva dîle,
Stefanu s’a rentorsu a casa. — ,

Tier’a erâ pe pace, — amicii lui Raresiu descura-

giati ; dar’ alegerea lui Stefanu crâ neprccalculata si pentru
alti boieri, de si nu erâ tocma sinceri catra Raresiu.

Mihulu si Trotusianu in scurtu timpu capetara ' in-

fluintia la Stefanu, si acest’a, cugetandu ca-i impaca, pe
acel’a ’lu faeà hatmanu, ióra pre acest’a logofetu. —
Petru Raresiu. 5
 66

Principele nou inca nu se simtiâ siguru cu tronulu,

pana ce seid pe Raresiu la amiculu seu Ionu regele, iára
pe acest’a inarmatu la marginea Moldaviei. Stefanu se
planşe la Sultanulu si pretinse, câ se-i câştige pe Raresiu,
si se i-lu predea.
De alta parte Anastasiu, care ajunse Mitropolitu, nu
era inca indestulatu cu pedéps’a cea nedrépta, ce cadiu-
se asupr’a sortii lui Raresiu, ca-si perdu tronuln si tiér’a;
ci anim’a lui negrită de atâte pecate cerea inca o resbu-
nare mai grozava asupr’a detronatului.

: Erá câ la mediloculu lui Septembre. — Nuorii in-

veli’a lun’a si arunca o umbra gigantica, ce negriâ munţii
in nópte.
Unu calariu spionâ pe stradele Suceavei, se véda de
mai este cineva sculatu? Totulu erá iu tăcere, numai la
o ospetaria se audiâ unu cantecu voinicescu resunandu
de unu coru numerosu. Nesce ostasi moldoveni ’si pe­
trecea, bendu lenga vinu rosiu. — Calariulu trecu pe a-
colo, grabindu catra curtea mitropolitului. —
Anastasiu se preamblâ printr’ unu ambitu intunecosu,
si asteptâ in cugete, pana ce tóta curtea s’ a fostu asie-
diatu se dórmá. —
— Tropotitur’a calului se aude, elu vine! cugeta mi-
tropolitulu, si atunci, se scobori pe trepte, câ se intimpine
pe óspetele seu.
— Tu eşti Simeóne?
— Eu şum părinte ! respunse parcalabulu Suceavei. —
Si atunci apucandu - Iu mitropolitulu de subâuôra ’lu
trase catra sme pasîndu pe degete, si intrara incetu din
 67

intunerecu intr’ o chilia, unde ardea inca unu stertiu, care

numai din candu in candu aruncâ o lumina mai flacaratóre.

— Odihnesce Simeóne ! — si se puseră amendói pe o

sofa de catifea rosîa. — Capetat’ai faima despre calea lui
Raresiu ? ce - ti respundu câlugerii ?

— Atât’a, ca Raresiu a trecutu pe la Bistriti’a — dîse

parcalabulu ; — inse calulu lui celu bunu l’a scapatu de
sulitiele tramisîloru noştri.

— Raresia ni- este inca, ori unde s’ar aflâ,— in cale;

viéti’a lui e perichiu pentru noi si tronulu lui Stefanu;
elu inca póte rentórce cu ajutoriu strainu, Zapolya pana
aciun’a ’i este amicu, cu lesii legâ pace, cu Ferdinandu
inca nu traiescc reu, delà Radu iéra póte sperá múltú, ~
si macaru numai trei- dîle se mai fia domnulu Molda-
viei, dar’ ....
■A.Mfli

— Dar’ ’si vá resbuná asupr’a nóstra, in adeverii !

intrerupse Simeon. — Trebuia prinsu si legatu si adusü
la Stefanu; — câci si elu se terne de Raresiu, — si atunci
vomu fi in gratî’a domnitoriuliii. i'JliUii /".M

— Macaru mimai capulu lui Raresiu se-lu, véda .Ste­

fanu, — observa părintele, — si e destulu.,— Nesce, voi­
nici cu credintia catra noi, si ori'undc e pe niáh’a iióstra..

— Eu sciu doi voinici,, grai Simeonu: unu grecu si

unu armenu, cari altumintre fura miluiţi de Raresiu, dar’
pentru nendestularea lom ’i remasera inimici neimpacati^ '

Parcalabulu atunci ’si dà • perulu celu lungu dupa

urechie, si ’si sucia mustetiele rosii; cutîtulu, ce-i erà la
5*
 68

breu, se misicá adeseori de o mana necurata, cá si can-

du ar’ stâ gat’a spre junghierea imei viptime.—

— Platiti bine, si ei voru face —' observa santulu pă­

rinte ;—si scotiendu o punga cu galbeni, o preda lui Si-
meon. Dâ-le bani de cale, cá se plece pana voru da de
Raresiu, — si de i vorn aduce capulu, Stefanu ’i vii re-
munerá cá si domnitoriu. Áh ! ce plăcere i-am face atunci !
si părintele ’si netediâ barb’a cea rara, pentru ca erâ cam
spenu, si stranutandu ’si ştergea nasulu celu mare grecescu.

—• Se fia de bine! grai Simeon; planulu nostru va

reesî, presanţi’a ta ai stranutatu!
Atunci parculabulu se sculâ se plece, si candu erâ
se pună man’a pe brav^a usiei, părintele ’lu mai intrebâ :
Dar’ amicii lui Raresiu nu-si aréta dinţii ?
— Nu are nime curagiu, ckci se temu de gâde. Altu-
mintre Barbovschi nu e mai multu hatmanu, si n’ are
nici o influintia. Vai, se nu cademu cumva pe man’a
lui, ckci amu patî-o cá lesii.
— Se aiba o sórte cu Raresiu; usioru o potu suferi
doi amici sinceri î grai părintele intr’unu tönu ironicu. —
— Me voiii ingrigi. —
Şimeonu descliidiendu usi’a, pasî incetu pe degete, si
incalecâ.
Calariulu se faeù nevediutu!
 IX.
Raresiu ’si schimba vcstniintile.

Petru Raresiu
se deşteptase de recél’a in reversatulu
dioriloru.
In momentulu desteptarei se sparia, unde se aflâ, si
mai d’antâiu ’si aruncase ochii se veda, de e inca armiT
gulu cu elu?
Mai tare sum truditu de somnu, decâtu re’ntramatu
de puteri, — nu sum in palatiulu, ce-mi dedea• tóta co-
motiunea, nu mai amu servitori, cá se iaca tóté, ce.lecu-
getu, — meditâ vod’a.

Pe urma se scoborî de vre o cativ’a pasi, la unu

rîurelu limpede, ce curgea printre munţi, si dupa ce ’si
spelase féti’a si manele, se intórse catra sórele, ce se în-
naltia la spatele unui munte, peste care trecuse, si ’si
rosti indatinat’a sa rugathme de dèmanétia. —

Atât’a ’i erá dèstulu, cá se nu despere in dîu’a aceea.

Credinti’a lui in Ddieu erá nemisicata cá o stenca, ce-si
 70

vedica verfulu seu din muntele de steng’a. Inse asiil cér-

ca Ddieu pe celu ce ’lu iubesce. —

— Aid’ tovărăşie se plecamu! si deslegandu freulu ar-

migului, ’lu duse la rîu câ se ’lu adape, si incalecâ. —
Si s’a dusu, — nu se mai vede nime, nici se aude strc-
petu de omu; vulturii numai mai esiá dintra stence, si
mai sburâ, asupra călii, pe carea mergea Raresiu. —

Lungu drumu, si fara povatie; — cugeta principele.

Iumetate de:.dîy si irica n’am datu de cale calcata de
ómeni. Selbateciele aceste insufla înfiorare si celui mai
curagiosu, lacasiuri pentru lupi, ursi si alte animale ra-
pitóre.
nini
Trei dîle caletoresce, totu asemene neeasu frica
truda, fóme si gróza! Nu avea alta orientare, decatu re-
saritulit si apiisulu sórelui, si nu sciâ mai multu despre
calea sa, decatu câ trebuea se tiena catra apusu.
Strimtorile de munţi erâ labirintu, in care rctaciso,
si nu mâi putea esî. - Nu - i cale de caleretiu, nu - i cale
de picióré. —
— De m’asiu intelni baremu cu unu voinicii de codru,
carele fuge de gróz’a plaiesiloru — cugeta Raresiu — câ
se. mei póta purtâ pentru daruri mari. Nu se póte mai
departe, séu trebuia se me perdu,------- séu se me in-
toïcu, si se me. predau pe man’a inimiciloru !
*"Si atluici descalecii si cauta iii tóté părţile, de va
afla vra o cale. —: Nü-i cale!

' —' Eu trebuia bricurâu se străbătu peste Carpati, se

’mi - aflu bàrém' famili’a/- deçà mi-am pérdutu tiér’a 1
 71

Si atunci descarcà de pe armigu, ce putea duce eu

sine, si dedù calea tovarasiului seu.

— Du-te, fi liberii — ’i grai. —Mi-ai servita destula,

nu te mai potu intrebuintià ; de-ti mai place o asià viétia
noua, se fi dar’ mai norocoşii. — Si tu esti câ solda-
tulu, pana ’i póie luà domnitoriulu vre .unu folosu, ’lu
tiene, pe urma ’lu laşa sortii, ’lu face cersitoriulu tierei,
pentru carea a vulneraţii in resbóie!

Lacrime curgea pe féti’a’i palida, .— se ’lu fia ve-

diutu lesii si secuii, nu putea se créda, ca Raresiu are
asià anima blanda. Si atunci plecà singurii in cotro ’lu
ducea ochii catra apusu. H

Armigulu se luà dupa élu, si ’lu petrecea in pasiu,

élu pare ca simtiâ, ca domnulû seu vre se ’lu parasésca,
dar’ élu nu se indepartà de, Raresiu.

Tovarasiu credintiosu ! eschiamil principele , , recau-

tandu, si vediendu ca armigulu ’lu urmeca.’ — Mai poti
strabate si tu prin crengele acestei păduri selbatece, si .
desc? — si tacendu trecii mai departe. .YH(V, 'A

Putienu numai, si uitandu-se principele nenorocoşii

indereptu, nu mai vediii pc tovarasiulu seu. • •• I

— Vedi? câtu sum ou de necrcdintiosu catra tine! —

eugetà ; — si eugetulu lui pareca sburd cà unu electru
pe acrulu curatu catra armigulu sou, câtu indata ’lu audî
rinchezandu tristu, de unu spaţiu destulu de indepartatu. —
— Remani! remani! striga principele, si porni mai cu
iutiéla.

:
 72

Trei dîlc, mai caletoresce totu singurii peste munţii

Carpatiloru. — Delien numai scie durerile animei lui. Nu-
mai aem si apa avea destula, — si candu odihnia, ma*
spargea la alune, ck se. le .consume storaaculu celu
golii; — Era mai ostenitu, decatu in resboiele crunte.

O béta, ce si-o taiase in codru, ’i erâ razimulu de

’si mai propti á slabitiunea, — si standu afundu in raedi-
tatiuni triste despre sórtea sa, audiâ murmurulu imui riu
din apropiere. — Unu cugetu, si credea ca e scapatu,
si speranti’a cea mai dulce ’lu îndemna catra murmuru,
se cerce de nu e iéra insielatu?

— Se raergu pe tiermulu riului, pana unde me va duce!

cugetk in sine.

Riulu curgea spre tiér’a secuésca in Ardéiu, nu de

parte de pasulu Oituzu. — Atât’a a fostu Raresiu noro­
coşii, ca nu sciá, unde' póte se ajunga, ekei de va merge
intra secui, nu va da de bine.

— Inca numai o septemana,— dise Raresiu — si unu

cuventu elu meu se mesura cu o óste; si adi nu e nime
asia de . micu ca si mine. —

Mergcndu spre rîu josu, vediii nesce ómeni la tier-

mure, tragendu o mreja cu pesci din apa. Elu se bu­
cura, dar’ in momentu se si cutremura temendu-se, ca
nu cumva se fia cumperati dé conjuratorii lui.

— Norocu bunu fratíloru! li fetrigk inca din departe.

Pescarii nu observară pe salutatoriu.

 73

— Norocu bunii! clîse principele adouór’a, si pescarii

multiamindu-i, aret ara o fétia vesela si fara suspiciu
eatra caletoriu.
— Carea c calea catra Ardélu? întrebă Raresiu, si se
puse se oclihnésca la tiermure.
— In josu, pe rîu in josu, cocóne! grai unulu dintre
pescari.
— Voi sunteti inca moldoveni?
— Moldoveni, cocóne! respunse altu pescaru.
— Se ine petreceti in Ardélu peste margine, căci ve
voiu respletí ostenéFa.
Pescarii erâ cu indoéla la însărcinarea acest’a, si
nu-i dedura respunsu.
— E dóra in perichiu a trece peste Carpati?
— Ostasîme ungurésca e la granitia, cocóne!
Acestu respunsu erâ destulu, câ se mai recésca ani-
m’a principelui. — Elu cugetă mai antâiu la secui!
Dupa ce se mai sfatuira ci catv’a, Raresiu scose
siepte dieci de galbeni, si ’i imparti intra pescari, câ o
remuneratiune fruraósa si plătită innainte pentru petre­
cerea peste Carpati.
Pescarii primiră galbenii, si se aflara premultiamiti
pentru daru, avendu o ostenéla abia de câteva óre.
— Deci cocóne ! se remani peste nópte cu noi, e tar-
dîu, câ inca adi se poţi intra in atare orasiu.
Si dupa multe cugetări Raresiu se resolvâ se-i as­
culte ; iéra déca se mai inserà, pescarii ’lu poftiră la co-
 74

liba, si aci ’i dedera pesce friptu si pane, câ se se os-

petezo.
Pescele erâ predelicatu ; principele avea unu apetitu
bunu, si ’i parea, ca inca nici o raancare i-a placutu asia
de bine. Pescarii se minunâ, câtu manca coconulu, inse
nu li parea reu, pentru ca pescele erâ bine platitu.

Foculu ardea innaintea colibei, si prindea bine prin­

cipelui in ventulu nopţii recoróse. Elu erá forte soranu-
rosu, si peţreccndu-si in vorbe cu pescarii, a adurmitu
fara de voia.
Pescarii se paziâ cá se nu-i smintésca somnulu, si
aruncara o siuba caldurósa preste élu, — si adormiră
si ei. —
Nóptea trecii in pace. — Diorile prefaimá revărsarea
dîlei.
Cocóne! scóla-te se plecamu! striga unu pescariu.
Principele la misicarca lui prin desteptatoriu des­
chise ochii, si spariosu de visurile- ce-i conturbară liniştea
sufletului, sari intr’ unu minutu pe picióre. —
— Cocóne, se plecamu !
— Se plecamu dara! si atunci pretinse, cá se schimbe
cineva hainele cu elu, si acel’a se romana la coliba.
Parcea toti se imbiâ, nu cumva — cugeta fia ca­
rele — se !lu prindă plaiesii in numele altuia.
La reritórcere voiu Yeni pe aci — clise caletoriulu —
si iéra vomu. schimba vestmintele. . Chiaru numai secuii
se nu mo cunósca!
 75

Unulu, carele avea haine mai curate, se desbrach,

dar’ Raresiu luandu-le pe sine, plecâ cu alti trei inşi, si
numai élu scia, ca ce mai lasase in pojunariulu vestmen-
tului de venatu. Vro o doue dieci de galbeni, câ se nu
se supere pescariulu, de cumva caletoriulu nu se va ren-
tórce se-si schimbe vestmintele.

Ei caletoriâ, si se petrecea cu vorbe, si pecandu

ajunserea Ia marginea Ardeiului, sórele se innaltiase bi-
nisioru.
Din departe se vedea, cum stralucia puscele soldati-
loru delà bariera.

— Acolo suntu ungurii observa unu pescariu; ièra

principele cautâ cu ingrigire spre ei, —

Amicéti’a mea cu Ionu regele e secreta, si indesiertu

me voiu provoeâ la ea, — cugetâ Raresiu — innaintea
secuiloru, pentru ca chiaru cu voi’a lui Ionu regele am
batutu de atateori tiér’a socuiésca.

— Nu aveti grige de ci, ei nu ni-oru face nemic’a,—

incuragiâ caletoriulu pe pescari.

Incctu ajunseră pana la bariera.

— Se stati! cine Bünteti? strigà vigili’a militară.

— Pescari ! respunse Raresiu ; — trecemu dupa nutre-

miute se negótie pentru familia.

— Vigili’a cautâ ageru la ei, si parea ca feti’a unui’a

era pre interesanta, casiunandu atât’a curiositate.
 76

— Puteti trece!
Dara ei tacendu făcură pasi innainte, si se scoborîra
in Ardélu.
De unii scapaiu — cugeta principele; — si póte cà
cadu in curs’a altor’a.
Dómne! domnulu pute.'iloru, si alu maririloru, nu me
lasá pe man’a inimiciloru mei, — la tine este speranti’a
si scaparea mea! — se ruga Raresiu.
 :
( g jmCiÂŢîBM“ 1

X.
La veduv’a lui Lazaru.

Sórelc incepii' a scapetà, si pescarii petrecea pe

caletoriu catra unu satu, ce erá aşiediatu la pól’a unui
munte. De supr’a satului se vedea unu castelu pre mi-
nunatu.
— Nu sciţi, acui e mosî’a acést’a? întrebă principele.

— À unui secuiu, a lui Francis cu Lazám, respunse

unu pescăria. Acest’a bunu omu erá cu toti. —

— Lazaru ! eschiamă Raresiu. Sermanulu — cugetă

in sine; élu ’si perdit capulu pentru mine!

Ochii principelui erá tientati spre castelu, si de o

durere, ce sântiâ anim’a lui, straluci’a de lacreme. — Ste-
fanu Mailatu, inimiculu lui Petru Raresiu, demandă a se
taiâ capulu lui Lazaru in Reginulu secuiescu, pentru ca
erá in amicétia cu principele Moldaviei.
— Lazaru! mi-au fostu bunu amicu, contiuă Raresiu.
 78

— De ti-a fosta amicii, te petreceam pana in Castelu

si te lasamu in grigea lui, — asià si e preinseratu.

— Elu nu mai viéza ! respunse principele si clati eu

întristare din capa. — Unu cutremura ’lu cuprinse, pu­
reca vedea pe Mailatu infuriatu innaintea sa. Ca nu cum­
va se péra, fara cá se scie lumea de elu, povesti pesca-
riloru, cine a fostu Raresiu, — si cumca acel’a e insusi.

O suprindere mare pe féti’a sotiloru lui — si atât’a

umilintia si aderintia.
— Se fie ierti, de cumva te-am vatematu noi eu cuven-
tulu séu fapt’a.! se rugà unu pescariu.
— Voi sunteti, carii v’ati aretatu mai morinimost catra
domnitoriu in ôrele riefericirei lui. —
Si intra vorbe amicabile aj unseră pana la Castelu.
— Aci vei fi scutitu, si vei puté sei de familia — re­
flectă unu pescariu; — cauta-ti amiculu, si ti va fi spre
ajutoriu.
Innaintéa Castelulului frumoşii o dómna bruneta si
tinera se preamblà in gradinutia eu unu copilu micu
dupa ea, culegendu flori, si lcgandu-le in buclietu. — Eră.
inca o persóna plăcută, — dar’ de pe trasurile fetiei ei
se cunoscea a fi fostu orecandva grati’a dintre muse, dîn’a
inuntiloru. — Peru-i peptenatu pe frunte in susu, si .le­
gaţii cá unu chitusiu la céfa, se acoperiâ de o ceaptia
rar’a cá mrej’a. — Ochii-i cei negri luciá pe féti’a-i pa­
lida, cá si candu acum s’ar fi scul atu , din morbulu na-
scerei. — Ruinele frumsetiei se vedea a fi deriraatc de
durerile animoi sale; —
 79

Pescarii ajunseră, la usi’a gradinutiei, carea erâ în­

chisa, — si numai pe acolo putea intrâ in Castelu. —
Indesiertu cercara se o deschidă. —

— Ce vreţi voi? strigâ dam’a cu unu tonu, ce semenâ

a fi resufiarea maniei sale, dar’ neaudîndu nici unu re-
spunsu, pasi catra pescari. —

— Se ne laşi in laintru, dómua! respunse unulu.

— Nu se póte, e déjà tardîu, si ómeni străini nu pri-

mescu in curtea mea. Me iertati. —
V '

— Ti conduseramu pana aci unu óspe mare, — ara-

reori avusi acést’a norocire. —
— Sum veduva, si numai mane voiu primi óspeti.
Dam’a cautà curiósa si cu indignare audîndu de óspe
mare, vedicndu nesce tierani simpli. Mai multu ’i parea
cev’a comicu in totu lucru.
— La cas’a unui amicu m’am abatutu ; respunse prin­
cipele. Eu speru, ca muierea lui Lazaru nu va respinge
delà pórt’a casei sale cu mania pe Raresiu principele
Moldaviei !
— Principele Moldaviei! eschiama veduv’a, si atunci
se rapedî rosîndu la fétia, si deschise usi’a. — Se póte,
se crcdu eu acést’a norocire ?
— Nenorocire, dam’a mea! si Raresiu cu soţii sei in­
trară in gradina.
— Se póte, cá principele sé faca astufclu de aventure
in caletori’a sa? intrebâ veduv’a.
 80

— Se póte, dam’a mea! Nenorocirea si siFa ce nu a-

ducu cu sine! Atunci candu Sulimanu e in Moldavi’a. —
Dam’a pricepea destulu din aceste cuvinte, si clatin-
du din capu si suspinandu ’si demustrâ condurerca.
— Pasiesce principe innainte! curtea mea va fi asilu
pentru domnitoriulu tierei vecine. —
Raresiu incepea a istorisi împrejurările de acasa, si
necasurile caletoriei sale, ajungendu pana in antisiambra.
Servitorii esîra in calei si stâ spre dispositiune.
— Deschideţi chiliele, si grigiti de óspetii mei! de­
mandé dómn’a casei. —
Se castigâ o cina strălucită! óspetii mancara, dar’
pescarii nevrendu a intardiâ pana mânecii, rentornara la
lumin’a lunei. — Erâ premidtiamiti de ospetare, si se bu­
curară pentru asiediarca principelui.
Intr’o chilia sieclea veduv’a cu famili’a-i mica, si as-
cultâ aventurele lui Raresiu, si candu vrea se sc des­
partă la culcare, se audî o tropotitura la pórta ; putienu
dupa acee’a se simtî, ca intra cineva in castclu.
Unu strainu intrâ in chilia. — Elu cautá împrejura,
si nu cunoscea pe celu ce ’lu cautá.
— Tu esti Nitia Vechia? intrebă principele.
Strainuln cunoscii bocea, si aruncandu-se la piciórele
domnitoriului seu, — ’i respunse: am plecatu in urm’a
ta Dómne, se vedu de mai viedi!
Bucuri’a servului erâ nespusa la vederea domnului;
dar’ cugetandu la sórtea lui Raresiu, incepù a-si şterge
ochii plini de rouă, — iéra plasulu ’i nedusia graiulu. —
 81

— Scóla-tc Servii credintiosu! si-lu redich principele

subsuóra. Siedi pc scauiiu, si spunc-mi, de unde scii cà
sura aici?
— Ara daţii de unu pescariu iinbracatu in hainele Ma­
riéi tale, si ’mi spuse calea, pe carea ai plecatu.
— Si cura ai lasatu tiér’a?
— Pe Sulimanu in Suceava! Boierii tienura sfatu in
Radeutiu, si pe Urma inchinandu-se Sultanului, cerura
altu domnitoriu. —
— Altu domnitoriu! eschiamâ Raresiu, si pareca se
lovi cu palin’a pe frunte. Si de este acela inimiculu meu ? !
— Ştefanii, fratele de marna a Măriei talc! Dóra celu
mai mare dusiraanu!
— Si unde suntu avutîele mele, pututu-le-ai scuti?
— Simeon parcalabulu a spusu Sultanului, .ca suntu date
sub ingrigirea mea, si ianicerii me pÜrtará intra sulitie
si sparsera tóté prin palatiu, pona le aflara. Eu atunci
neavendu ce se mai pazescu, am veuitu, câ se pazescu
barem pe Raresiu '.'à
— Destulu, destulu! cschiamii principele necajitu. —
Buna faima, Ddieu se ajute fratelui meu! Aceste cuvinte
erâ rostite cu tonu de ironia silita de durerile animei
lui. — Dam’a mea! se mi i'crti, sura truditu si ostenitu,
voiu se grabescii se dormu.
— Binevoie8ce principe ! si ’i aretii usi’a, pe carea avea
se intre in chili’a de durmitu. De e cu voi’a lui Ddieu,
nu fii superatu principe, ci taci si suferej si suferinti’a
trebuia sc-ti fia dulce ; do lucra la sórtca ta numai man’a
ómcniloru, nu desperâ, Ddieu nu te laşa mulţii timpu ne-
Potru Raresiu. G
 82
cajituï Acésta mengaere erá cá unu balsarau la anim\a
lui Raresiu./
— Nópte buna ! dise dómn’a casei, si intrà pe alta usia,
cá se se culce si ea la raediulu nopţii. —
Principele ’i facil unu coraplimentu, si porni in cbili’a
sa. Se-mi urmezi Nitia! Si ei se asiediara in paturile de­
stinate pentru odihn’a loru.
Vod’a. adurrai cá si mortu, — din peptulu lui Nitia
se mai audira inc'a câteva suspine chiaru si in soranu.
Dam’a buna se sculâ mane-dî de deraanétia, si di­
spuse cá se se câştige o carutia cu 6 cai, si 12 săteni
înarmaţi, cá se petréca pe Rarcsiu pana la Ciceu la mo-
sî’a sa, unde cugetâ a-si aflâ famili’a.
Pe Raresiu’lu deşteptară dupa cura'i erá dorinti’a, si fa-
cendu unu dejunu delibatu, se desparti de amabil’a dama.
— Prbnirea si ospitalitatea Dtale, dama! m’a deobli-
gatu premultu ! respunse Raresiu suindu cu Nitia in carutia.
Dam’a, dupa câtev’a fericitari pe drumu, se rentoi*3e
in Castelu. —
.Sermanii pescari renturnara iára la margine, si aci
alta’ vigili’a. ungurésca luandu-i, mai strinsu la cercare ,
mărturisiră, — fara cá se scie ei, pe bine ori pe reu —
cuinca .petrecuseră pe Raresiu pana la veduv’a lui Lazaru. —
Unu secuiu, carele se vedea a fi oficieriu, erá tren-
titu cu cótele pe mesa, si se delcctá cu golirea pocalcloru
de vinu, sari cá arsu de pe scaunu audindu de numele
principelui din Mbldavi’a, si scirici mai multe delà pes-
cariu.. Datorinti’a cea d’antâiu ’i parii a-i fi, cii sc incu-
nosciintièze despre âcést’a pe Âfailatu, carele erá coman-
 83

dan tu peste o óste la marginea tierei, si grigea de pasulu

Oituzu. —
— Fetiori! strigà pe urma secuiulu—incalecati 12 insi,
si aidati dupa mine ! Elu atunci ’si legà spad’a la sioldu ,
suci mustetiele, si sdrancani din pinteni.
— Elu e acum’a alu meu! continuà furiosului •— ’Lu
voiu dà pe man’a lui Mailatu, carele nu péte sé-lu sufere,
séu ’mi voiu resbunà insu-mi asupra lui pentru incursele
si prade le, ce. le facù pe pamentulu secuiloru.
— Ni-a prcdatu averile, ni-a resipitu orasiele, ni-a
versatu sângele fratiloru si parintiloru noştri, — grai unu
altu secuiu calaretiu.
— Ni-a prepaditu óstea la ap’a Bérsei! se péra, strigà
alu treile ostasiu. *• ;
— A adusu ruşinea cea mai mare asupr’a patriei nó-
stre la Bistriti’a; eu ’mi voiu plantà sabi’a mea mai an-
tâiu in anim’a lui! strigà alu patrule soldatu.
Si impintenandu-si caii, porniră cá lupii turbati, sbu-
randu pe caii loru cei iuti, cá vulturii in aeru, pe urm’a
lui Raresiu.
Abia trecură câteva óre dupa plecarea lui Raresiu, şi
călăreţii furioşi se opriră la castelulu veduvei Lazaru.:
Indcsiertu ’lu pretinsera, indesiertu ’lu cautaraJ
Seraculu vodă! cugetâ dam’a buna, yedieudu cum a-
lergá husarii pe drumulu, încotro o luase Raresiu. .• U' ;
Tota dîu’a alergara in urm’a lui Raresiu, si numai
atât’a resciura, ca a trecutu o carutia cu 6 cai, prin sa­
tele acele. — Erâ o dî de vinere., si sér’a.
Dorulu lui Raresiu de a-si vedé odata fainili’a, ’lú
indemnà cá se caletorésca si nóptea.
6*
 84

— -Sé grabimu, se ajungemu laCiceu! strigà nencetatu

catra surugiu. Acest’a plesnià eu sbiciulu si dà freu la
cai, cá si candu ar maná nesce diavoli turbati. —
•Sambata in rasàritulu sórelui se scoborî la o fan-
. tana, cá se se mai spele de pulbere. Din driimu se ve­
dea cetatea „Ciceului cá unu nuoru, pentru ca erâ acope­
rita: cu cétia. — In liniştea afunda se audia unu tropotu
de calereti, si se facil atinte la atare periekiu.
— Dâ, sbiciu aspru la cai ! demandâ suindu-se in carutia.
Elu caütá cate o data ’ndereptu, si vediù pe calereti
alergandu ; dar’ tocmii acea distantia jerâ delà ei, câ pona
la Ciceu. —
— Mana! câ se ne scapamu viéti’a! strigk principele,
si surugiulu plesnindu, se aflâ in câteva minute ca intra
pe porţile cetatii: —
închideţi-portile, ekei vinu inimicii ! demandâ Rare-
siu soldatiloru delà vigilia, si porţile se incuiarai
Nici s’a intórsu bine chei’a ádouór’a, si husarii bă­
tură la pórta.
— Descliideti poitile, in numele lui Mailatu ve provo-
camu! prCtinsera husarii, dar’ vediendu-se insielati cu pla-
nulu lórii, renturnara. — Furi’a secuiloru imprastiâ bla-
stemelea cele mai infioratóre asupr’a lui Raresiu.
Principele ’si aflâ famili’a in pace si sanetósa.;— De-
locu intrk in biserica, cá se dee multiamita lui Ddieu pen­
tru scaparea loru. —
Preótűlü insemnà dîu’a acést’a in cartea bisericei.
„Sambatâ 20. Septembre' 1538.“
 XI.
„Lui Petru Raresiu.“

Petru Raresiu petrecea cu famili’a in Cicèu. —A-

ccstu omu, cu capulu totu in mana, trecii peste Carpati,
ca se scape ele inimici, si dedù de alţii. Pé elu l’a în­
demnaţii numai araicéti’a, ce o avea cu Ionu Zapolya, ca.
rele ’si castigâ titulu de rege prin impacatiimca cu Fer-
dinandu I. la Urbea mare.

Alianti’a intra Raresiu si Zapolya cu Rádulu . din Ro-

mani’a ’i dedù mai mare curagiu se vina la Ciceu; si
trâmitcrca lui Mailatu la pasulu Oituzu facea pe Raresiu
se créda de adeverulu aliantiei ; dar* Zapolya mai cu séma
o facù accst’a, pentru ca se temea ca Sulimanu intra
in Ardélu.

Sulimanu intielegendu de înarmarea lui Zapolya) pre­

cum si de impacatiunea lui cu Ferdinandu I., erá férte
maniosu, si pretinse respunsu delà Zapolya. — Acest’a
tramise atunci daruri Sultanului, .escus.andu-se . ca; s’a in-
armatu in contr’a lui Raresiu, carele fugi in Ardélu, cá
 86
sc nu încerce cumva ceva de aici pentru recastigarea
tronului. —
Acestu suspiciu asupr’a lui Raresiu si intrigele lui
Stefanu din Moldavi’a făcură pe Sulimanu. cá se céra pe
Raresiu delà Zápolya, pentru cá se’si resbune asupr’a lui. —

Raresiu intielegendii tóté aceste, ’si inarmà Ciceulu

si se puse cu unu presiediu micu militariu in stare de
defensiune. Abià era vre o câţiva moldoveni, carii ve­
niră mai tardiu intru *apernrea personala a lui Raresiu,
si nesce cetatieni. —
Zápolya seuitase de tóta amicéti’a cu Raresiu, si
voiâ ae-lu prindă, si se-lu tramita la Tiarigradu; vedien-
du inse neputinti’a, traraise pe Giorgiu Martinuzi, ca
se-lu împresure in Ciceu, se bata cetatea, si se-lu prindă,
— pentru cá se câştige favorea Sultanului. —
—, Asia Raresiu! 3i dise Elena; — pana ai norocu, ai
si amici ; cum te laşa sórtea, te las a si ei !
— Abia trecură câteva septemani, de candu sum aci —
respunseRaresiu,—sialtu nuoru greu asupr’a capului meu.—

.— Fa bine, si aştepta reu —: continua princcs’a; a-

cést’a o plat’a lumei. Ionu Regele nu-si aduce aminte de
învingerile, ce le-ai purtatu asupr’a nobililoru, inimiciloru
lui la ap’a Bersei, si de debelarea Bistriţieniloru. De nu
ai fi meritatu, ; nu. ti-ar fi intaritu si elu posesiunea Ciceu-
lui, clin. care acum vre se te scota cá pe inimicii. —
Frumosu!
— Candva ’mi multiemiâ — observâ principele — pen­
tru ca am batutii armat’a lui Ferdinandu I. la Feldiór’a
 87

sub ducii Mailatu si Turcu, si astadi, astadi vre chiaru

se-si resbune pentru facerea de bine. — Inca si elu o
póte patî, adi mie, mane lui, se mengaiâ Raresiu.
Ciceulu erá impresuratu de tóté partile cu óstea lui
Martinuzi. —
Doi moldoveni agungendu la pórt’a cetatii, pretinsera,
sc li-o deschid’a. Avemu cu Petru Raresiu se vorbimu!
dîsera ei, sî dupa ce se incunosciintiă principelui, mol­
dovenii intrară. —
Unu grecu si unu arménu veniá cá se aduca faima
din Moldavi’a, pentru cá se mai nutrçsca speranti’a lui
Raresiu pe câteva órc; dar’ propusulu loru numai mitro-
politulu si parcalabulu din Suceav’a ’lu sciâ.

Ajungendu in castelulu principelui, li se iertă cá se

intre. Aci mai petrecea nesce oficieri moldoveni din cre-
dintiosii lui Raresiu. Armatura la breulu acestor’a in­
suflă respectu óspetiloru noui.

Ei povestiră noutăţile din Moldavi’a, fara cá se a-

dauge ceva mai multu dccâtu Ritia in castelulu veduvei
Lazaru. Principele nn putea se aiba nici unu sus-
piciu asupr’a loru pentru ca miluindu-i adeseori acasa,
credea ca venirea loru, e o adeverata aderintia, si cá
se o remunereze, scóso câti-va galbeni, cá se-li platcsca
caletori’a, si facil dispositiuni, cá se fia. óspeti de curte
pana remanu in Ciceu.
Acést’a dispositiune erá pre binevenita pentru óspeti.
Nitia, servulu credintiosu alu lui Rarasiu, câ si ro-
manu, nu putea se sufere nici decum pe greci si armeni;
 88

dar* alturaintre istetiu, si de totu curiosu, se ocupá a

cautá in straitiele óspetiloru noui, pana ce acesti’a se mar-
turisià la Raresiu. .—
Ah! tradatoria si lasîsate, asasinu spurcatu! strigă
Nitia scotiendu unu cutîtu lungu si ascutitu din straiti’a
grecului, — si intorcendu-lu in mana ceti pe élu inscrip-
tiunea: „Lui Pétru Raresiu.“
Atat’a erà destulù, cá se aduca pe ôspeti in suspiciu
si se-i prindă. Elu grabi, cá se arete cutîtulu lui Petru
Raresiu, — si tpcm’a candu erà se deschidă usi’a, unde
rentiu'nara óspetii la straitiele loru, ’i intimpinà, si ta-
cendu intrà la principele.
í ••'UM- _
—’Dómne! aceştia suntu ucigători, tramisi se-ti iee yié-
. ti’a! dise Nitia, si aretà cutîtulu.
O suprindere nespusa pe toti. — Elen’a ingalfedî, si
perdu graiulu, primcii începură a plangè; iéra. ostasii
moldoveni scósera sabielé.
Raresiu ceti inscriptiunea, sî zimbi, — dar’ surisulu
lui erà o ironia durerósa. Acest’a e dèstinatu se intre in
anim’a mea ! grai Raresiu, si facù o fótia trista. —
— Tu n’ai locu pe féti’a pamentului de inimici ! re-
spunse Elen’a.
Ostasii moldoveni strigară lui Nitia : Du-ne se darau
de perfidi ! —
Nitia plecà, si toti se luara dupa élu eu sabiele scôse
si tunara in çhili’a destinata pentru grecu si arménu.
Ei ; nu érá mai multu aci, dar’ nici straitiele loru ;
ei fugiră,— si spre .noroculu loru scapara chiaru si pe
 89

port’a cetatii, deórece yigili’a ’i lasâ afara, sciindu ca ou

invointi’a principelui putură intrâ in cetate.

De pe murii cetatii se vedea ei pana mersera in ca-

strele lui Georgiu Martinuzi, carele cu de buna sém’a i-a
fi primitu bine.

In acestu modu Raresiu mai sçapà odata de mórte!

Martinuzi batea adeseori cetatea Ciceului. Presidiulu

militariu alu lui Raresiu erâ de totu micu, inse curagiulu
ómeniloru sei a pututu sê insufle respectu ori cui dintre
inimici. —

Aprope la patru luni respinge Rercsiu dîu’a si nóp-

tea ataculu si asaltulu taberei irapresuratóre ; elu erânen-
cetatu in fruntea cvedintiosiloru sei si pe murii cetatii,
ca se diregă adi, ce s’a stricatu ieri.

Inse militarii lui se răriră, muniliunele erâ putiene,

bucate abia inca pre vre câteva dîle.

Nescc parlamentari din ambe parti le era nuntii pen­

tru negotiatiuni ca se se predea cetatea. — Iniciativ’a erâ
binevenita pentru Raresiu, si elu ’si aşternuse conditiu-
nile sale. — Dupa mai multe tocmelc Raresiu capitula
sub conditiune, ca se remana Ciceulu inca in posesiunea
sa, si se póta trai. aci in pace cu famili’a sa.

Conditiunele se aretara si regelui Ionu Zapolya, ca­

rele le subscrise; iera Raresiu a predatu Ciceulu.
Zapolya s’a tienutu de intielesulu subscrierci sale ;
dar’ Stefanu Mailatu si magiarii in multe moduri înce­
pură a superâ pe Raresiu. Intrigele cele mai spurcate
 90

se tiesea nencetatu, si élu eu famili’a sa erà totu ama-

nuntiatu de mórte.
Raresiu s’a iuvetiatu a suferi,—a suferitu cà si4can-
du i-ar fi fostu anim’a de fem; mengaierea lui catra fa­
milia avea acea putere fermecatóre, ca nu desperá, ci cu
încrederea in puterea dumnedieésca aştepta inca dîle bune.
Mailatu esplicâ conditiunile asia, ca Raresiu nu póte
se iesa din cetate, si pentru acést’a ’lu tienea de prinsu;
pentru ca se temea, câ nu cumva Raresiu se mai ajunga
la putere. — Si nici se superâ Raresiu mai tare decâtu
pe Mailatu; si anim’a lui erâ inversiunata de o resbu-
nare cruda aslipr’a acestuia. —
 XII.
Scrisórea Elenei.

T récura trei luni, si Raresiu cu faraili’a sa se aflâ

totu in Ciceu, o cetate intra Bistriti’a si Moldavi’a. —

Elu nu putea se spună necasurile sale altui’a, decâtu

Elenei, muierei dulci si amabile; si acést’a nu avea alţu
mengaitoriu, decâtu pe barbatulu seu< .

— Se ne intórcemu cu umilinti’a catra Sultanulu ! grai

Elen’a cu lacrerai pe ochi. — Adeseori fura paganii mai
buni decâtu creştinii ; turculu acea însuşire buna are, ca
dcca te umilesci, te rogi do elu, ’ti dh tóté ce are ; ah !
turcii suntu buni la anima, déca-i câştigi de amici. —
Védi amicéti’a cu Zapolya si creştinii câtu e de perfida;
de ar fi Raresiu iéra in capulu armatei, si s’ar mai teme
de elu, atunci aceşti perfidi, iéra i-aru fi amici! se ne
intórcemu catra Sultanulu cu umilintia.............

— Sultanulu vre se ni pérda viéti’a ; — întrerupse Ra-

resiu cu unu tonu aspru, —
 92

— S’a schimbaţii lumea si in Moldavi’á, — Sultanulu

a pusu domnii, si mani’a lui nu pôte se fia eterna. Se
ne intorcômu catra mü’a lui !

— Eu nu potu se me umilescu, se me rogu de unu

inimicu, pe care nu l’am vaţemalu; ha, ha, ha, acést’a nu
o pôte face Raresiu.

— Iér’ Elena ta, si famili’a ta nu mai pôte suferi atâta

pe pamentu străina, intra animela aceste selbatice!! —

— Si eredi tu, ca vei se ajungi canduva in Moldavi’a ?

si eredi tu, ca Sultanulu te va rcdicâ pe tronulu ei? căci,
séu domnu in Moldayi’a, séu esilatu câ si adi !

* — De chiam nu vomu ajunge la tronulu Moldaviei;

dar’ de no vomu mgâ de elu, se fimu siguri, ca nu ne
vá persccutâ ; mai bine se fii in servitiulu Sultanului in
Tiari gradu, decâtu ca in esiliv intra magiarii aceşti ne-
impacati. —
— Raresiu nú, nu pôte se se róge pentru mila! Elu
sufere, siifletulu lui e în ca. tare!

— Me voiu rugâ eu, in numele familiei; lacremcle unei

femei, unei princese nefericite, unei mame voru immoiá
anim’a imperatului !

— Tu fh, dar’ eu nu! dise Raresiu, si ’si laşa capulu

ostenitu de atate’ cugete pe man’a-i tremuranda, ce si - o
razimá. de mésa. —

— Trebuia se ne scapamu de aici; nu vedi ca si fa-

cendu pace, nu ai libertate ;. inca multi domnitori despo­
iaţi de tronu avura asilu iéra numai la imperatulu. .
 93

Princes’a luandu pén’a', incepii a scrie:

„Maiestate! imperatu turcescul Petru Raresiu; bar-
batulu meu, domnul celu nefericiţii alu Moldaviei, a le­
gaţii la Bud’a prin logofetulu Tuotu unu contractu cu Ma­
iestatea ta imperatulu celu mai puternicii alu pamentu-
lui,------- si barbatulu meu nu a vatematu contractulu
santu. Ti-a datu Moldavi’a sub protectiune inse numai
elu si tronulu lui a cadiutu din mil’a imperatésca. — Ma­
iestatea ta te-ai deobligatu, cum ca nu vei depune pe . dom-
nulu alesu âlu Moldaviei, si cliîaru barbatulu meu, cu
carele ai subscrisu contractulu, fii despusu prin Maiesta­
tea ta ! Barbatulu meu — dupa contractu — a tramisu
Innaltei Pórte otomane pe totu anulu in doinnirea sa câte
4000. de galbeni, 40. de cai, si 24. de falconi, si chiaru
Raresiu, carele de atâteori a batutu pe inimicii imperatu-
lui turcescu, fii depusu prin. intrigele boieriloru si ale
lui Stefanu, pe carde ’lu redicasi pe tronu.—
Indura-te la lacremole si plângerile princesei Molda­
viei, muierei lui Raresiu, la nefericirea prunciloru loru,
càci toti ni aplecamu capulu sub Sabi’a imperatésca, si de
suntemu de vina, se ne perdi; iéra de nu, se ne redici
la gratî’a preinnalta. —

Ddiculu lui Mahumedu se imblandiésca anim’a impe-

ratului cea maniósa fara .dreptate,. cá se. ne faca partasi
de mil’a sa cea marc; si traraite carte lui Ionii Zápolya,
cá se ne eliberc din Giceu, si se venimu la Tiarigradu,
. inchmandune si cadiendu cu umilintia la piciórile Ma-
iestatii tale.

Indiira-te imperate la lacremde nenorocitiloru. Elen’a,

prince&’a Moldaviei.“
 94

— Àci e cartea! dise princes’a, si cetindu - o a si-

gilat’o. — Ai grige acum, cá se ajunga in inan’a Sul­
tanului !
Raresiu o primi, si stâ uimitu cu ea in mana.

Magiarii desarmandu pe Raresiu, nu lasâ nici o oca-

siune cá se nu-lu supere. Nimenui se iertă a intrâ si iesî
din cetate fara scirea vigiliei magiare, pentru ca acést’a
erá voi’a lui Mailatu, cá nu cumva Petru prin atari ma-
sînatiuni se se inarmeze. Cu atat’a mai greu erá cá çur-
tisanii -lui Raresiu se póte intrâ si iésî dupa plăcere.

— Nitia! strigă Raresiu, si se aretă omulu celu mai

de credintia alu lui.

— Dómne!'dispune ce vrei cu mine!

— Se ' mergi la Tiarigradu, si scrisorea acest’a se o

dai in man’a imperatului.

— Dómne ! me ducii ore unde vrei !

— Remunerarea ta va fi mare, de vá ayé resultatu

bunu. *■— Cá nu cumva vigili’a delà pórta se afle scrisó-
rea la tine, ieşi din cetate fara de ea; si in nóptc vei
veni sub murulu cetatii catra curtea mea, si eu la sem-
nulu teu ’ti voiu aruncâ-o legata de atia. —

* — Asiâ va fiMari’a ta! candu bucinulu de nópte a vi­

giliei va resunâ, eu voiu fi deja sub muru.

• — Spesele caletoriei sulitu aci! si principele ’i im-

manuă o punga cu galbeni ; —: iéra Nitia iesindu, se găti
de cale.
 95

— Sermane Raresiu! cugetà in sine;—ai ajunsu prin­

cipe de teatru! ba! ha! frumósa lume!

— Acestu modu e celu mai practicabilu ; — întrerupse

Elen’a cugetele bărbatului seu. — Eu speru multu delà
Sultanulu, visulu meu se va împlini. — Sabi’a turtită, ce
ti-a redicat’o unu ostasiu necunoscutu —- adu-ti aminte
Raresiu! — inca póte fi Sultanulu. Unu Raresiu inca nu
póte fi asia de nenorociţii, ca se nu-si mai póta resbuná
asupr’a acestoru misiei!

— Visulu teu, Elena ! e desiertu, nu mi-lu mai aduce

aminte, câ se nu me superi; se avemu odata libertate de­
plina si viétia sigura, si Raresiu inca e multiamitu.
Dc Ddieu inse ’i vâ împlini speranti’a : atunci, atunci elu se
fia cu mila catra Mailatu si aceşti magiari impenati,. catra
Petrasca si soţii lui.
V

O tăcere profunda si cugetări seriöse întrerupseră

discursulu si simtiulu de resbunare alu principelui.

Si de Barbovschi nu mai audîmu nemic’a, — nu

vine nime se ne spună despre elu! dise Rucsandr’a trista,
si pe féti’a ei se vedea o patima, carea maltratA si auim’a
ei. — Ea se luptil cu doue necasuri mari: cu sórtea pa-
rintiloru, si amórea ci sincera.

— Barbovschi inca póte fi unulu din cei perfidi, — ob­

serva Elen’a. Póte ca erd mai bine se rcmanemu acasa,
si dcca ne-a indemnatu elu cu Grozea se plecamu, se ne
traraita barem faima despre sperantiele lui pentru recasti-
garea tronului nostim.
 96

« — Atunci nici in camési’a mea nu m’ asiu încrede, de

m’ asin indoi in caracterulu hatmanului meu, — respunse
principele^ L’ am cimoscutu de sinceru. —

Acestu asertu alti tatalui era documentu autenticii si

pentru amórea fetei. Nici ea nu mai avea dara indoicla
despre adoverulu vorbeloru .lui Barbovschi. —

Multi suntu credrintiosi, pana esti domnitoriu, pe urma

nici se uita pe tine.

; Nu! hatmanulu are interesu catra famili’a mea; creT

dintüa lui va fi remunerata cu man’a Rucsandrei.

— Ah! si eu suin dara promisa lui?

— De voinu frinca norocoşi in viétia.

— Eu sum fericita!, grai fét’a, si sarutà pe tat’a ei

celu superatu.

Sórele apuse si se facil nópte. Erá aprópe cá se se

auda bucinulu resunandu in cetate. — Rarcsiu se sül pe
murulu cotatii, si aştepta semnulu, cumca Nitia se ticiie
de cuventu.
Bucinulu resuiià, si Nitia se arctá.
— Dómne! aci sumu!—si scaparandu cu cremene , se
vediii unde .stá.

Principele ’i lasá epistól’a pc atia in josu. — Paze-

sce-o bine! Uu admonht domnulu fseu. Rémani sanctosu!
r *.

Nitia lua scrisórea si peri in intunereculu nopţii.

 97

— Saraca anima buna, si servu eredintiosu ! cugeta Ra-

resiu, renturnendu in castelu. — Peste putiene te-am pusu,
dar’ peste multe te voiu pune. —

Dupa catcv’a dîle ajunse unu negutiatoriu la Ciceu

in calea sa catra Vien’a. Elu venindu din Suceava, do-
riá cá se mai vóda pe Raresiu. Nu avea se-i spună al­
tele, decâtu ca Stefanu s’a facutu unu tiranu si ucide pe
multi dintra boieri; iéra poporulu pomenesce adeseori
pe Raresiu.

Faim’a de ucidere mai tare surprinse pe Ruc-

sandr’a.

— Si ce face Barbovsclii, hatmanulu tatalui meu? în­

treba fet’a cu curiositate. —

— Barbovsclii? elu e mortu!

— E mortu! eschiamâ Rucsandr’a, si cadiii pe bratiulu

mamei sale.

— Elu s’a aflatu odata — continué negiitiatoriidu—in-

nccatu in ap’a Suceavei. — O mâna necunoscuta l’a u-
cisu pentru aplecarea lui catra Raresiu, si l’a aruncatu
in apa!

Scraculu hatmanii ! disc Elen’a superata, Si eu - Iu

suspitiunamu de a pute fi perfidu. — Raresiu! ai perdutu
dara pe celu mai eredintiosu ala teu!

Principele tacca, si ’si nedusiii durerea, perdiendu

muitu din spcrantielc sale. —
Petru lturcsiu. 7
 98
Rucsandr’a avea necasulu mai mare, — ea perdu pe
amantele seu, si dupa mărturisirea tatalui ei, pe viito-
riulu seu barbatu. Nici unu necasu n’ à pututu 'se-i sece
vasia puterea, se-i usce tineréti’a, se-i rapésca frumséti’a,
cá acést’a faima infioratóre.
— Se sciu cine l’a ucisu — dise amant’a, —eu singura
asiu bagà pumnariulu meu in anim’a lui! ;
 .\
■

u **'
/tsÖClAJIUfä?'
* /)
V5"- . R!» v%y
-J-- .

XIII.
E s i I ii 1 ii.

> Nitia Vechia, canduva aprodulu lui Raresiu, si adi

celu mai credintiosu sotiu de sorte, ajunse prin atfite pe-
rîchie si neplăceri la Tiarigradu.

Elu cercâ, cum stau simpatiele pentru Raresiu la In-

nalt’a Porta, si nu audià, jdecatu reu. Stefanu ’si plătise
bine pc basi si pe veziru, si erà ceva cu neputintia, cá
unulu diu amicii lui Raresiu se strabata la Sultanulu. —
Nitia mse spüsc, ca vine din tiór’a lui Zápolya, si ca-
petà audientia, cA se intre la impcratulu.

— Innaltiate iraperate! se adresh epistoléferulu — E-

len’a princcs’a nenorocita a lui Raresiu, lacrima eu umi-
lintia la piciórcle lui Sulimanu. Aci-i e rugarea !
;jj i-ihr ! : !.. !jiÍj.Ij./C?
Sultanulu primi serisórea, si o ceti. — Stranutà la
câte-va puncte, dar petrunsu de jalbele princesei, si ve-
diendu, ca famili’a lui Raresiu ’i c cea mai umilita acu-
7*
 100

ma, si - a irablandîtu anim’a , si si - a pusu in cugetu, cá

se-lu ierte.

— De cumva te rentorci la Rarcsiu, spane-i , ca prin-

ces’a a castigatu rnil’a imperatului pentru famili’a sa.

Nitia esî mengaiatu si plinu de sperantie.

Sulimanu scrise carte, si prin unu solu imperatescu

o tramise lui Zapolya, — ca ori in ce modu se tramita
pe Petru la Tiarigradu.

Solulu a ajunsu in Ardélu si a îmmanuatu scrisôrea

lui Zapolya; dar’ accst’a, influintiatu de Mailatu si aristo­
craţii magiari, carii ’lu impresurara, — nu a vrutu se lase
peRaresiu din Ciceu nici la cuvcntulu imperatului.—So­
lulu se rentórsc fara succesu indereptu. Sultanulu se ma-
nià urîtu pentru inganfarca regelui, — si mai scrise ca-
teva epistólc, dar’ totu indesiertu. Imperatulu turccscu
tramise atunci pe alu doile solu, carele aduse aminte lui
Zapolya de multu bine din partea lui Sulimanu, ma chiaru
si a lui Rarcsiu, — si totudeudata ’i amanuntià, ca de
nu-lu vá lasà se mérga la Tiarigradu, va tramite óstc, cá
se rasipésca in Ardélu,— ekei nu voiá se sufere, cá prin
asia inganfare si rcnitinti’a se se vateme maiestatea lui.—

Zapolya vedea, ca demonstratiunile sale in contra Sul­

tanului nu ’lu ducii la nici unu scopu, si aducendu-si a-
minte, ca ’i e datoriu cu tributu si supunere, s’a determi-
natu cá se lase peRaresiu; dar’ voindu, cá prin purtarea
lui trecuta sc nu ’si faca inimicu ncimpacatu pe Rarcsiu,
 101

despre carele inticlegea, ca acumu ar stâ in gratî’a Sul­

tanului, a plecaţii Ia Ciccu, cá se se intelnésca cu
Karesiu. —

— Inca odata se mai vedu doi amici! grai regeleIonu

intrandu la Karcsin si imbratîsiandu-lu.

— Doi amici! cschiama Karesiu, si zimbi cu ironia.

Rege! cu de buna séma faci satira.

— Nici dccum principe! carii sun tu confederaţi, nu potu

se fia inimici. — Ti voiu demustrâ, ca nu te vei insielâ
in Zapolya. Sulimanu te chiama la Tiarigradu, tu ai se
mergi câ sc-ti îndrepţi caus’a innaintea lui. Laşa-ti prin-
ces’a si famili’a sub ingrigirea mea!

— Ingrigirea ta, rege! nu cumva se o faci sclava, si

se nu mai fia Karesiu intru aperarea ei ? vrei se rcpetiesci
scenele cu Martinuzi? —

Ionu regele rosî pe fétia si se afla in perplesitate.

Temerea lui Karesiu, ce putea sc fia si adeverii, avii asia
imprcsiunc asupra animei regelui, incâtu accst’a ’si simtia
vinovatî’a. —

— Inca nime n’ a vatematu asia tare libertatea mea —

continuâ principele, — decâtu Zapolya, acelu amicu, pentru
a cărui tronu moldovenii ’si versara sângele in ticra
străină !

— Raresiu ! fii convinsu despre amicéti’a lui Zapolya. —

Veniturile Ciceului vom remané pentru famili’a ta; mili­
tarii mei o voru pazi-o, pana ti vei indreptâ caus’a! —

,
 102

si regele atunci, cá se-si santiésca cuvintele, dcdù man’a

cu Reresiu, si i-o strinse.

— Fia asia, de voiesci inca sincerii a-mi ti!

Zápolya scóse atunci o epistola adresata catra Sulta-

nulu, si i-o dede se o citésca. -—

— Vcdi ? cum ceru cu iertare delà Sultanulu pentru

tine ! si acést’a o voiu tramite cu solia intru onórea ta. —
Jéta aci si alta epistóla, acést’a insu-ti se o dai in man’a
lui Lugafibeiu, care ’mi este amicu si ingrigitroiu in Tia-
rigradu pentru căuşele mele. Elu are mare influintia la
Sultanulu, si va face multu pentru tine!

Inca o imbratîsiare, si Zapolya se desparţi. —[Rare-

siu remase suprinsu si umilitu de araicéti’a rennoita. Elu
’si incarca avutîele, se desparţi cu atât’a durere de fami­
lia, si plecà cu soli’a lui Ionu la Tiarigradu intr’o dumi­
neca din lun’a lui genariu 1539. —

Elen’a. care sperase multu delà Sultanulu, la despăr­

ţire se temea si de mil’a lui ; căci multi domnitori fura
chiamati la mila, dar’ apoi despoiaţi si de viétia. Inse
Raresiu nu mai putea suferi acést’a stare si batjocura.

Principele detronatu a ajunsu in câtev’a dîle cu so­

li’a lui Ionu regele la Constantinopoiu. —
Mai antâiu a cercetatu pe Lugafibeiu’, si pentru pro­
misiunile lui I’a incarcatu cu daruid. —
Rostani, fét’a Sultanului era gătită spre cununia, si
Raresiu a predatu lui Lugafibeiu doi margaritari cá
 103

doua pere, câ se-i dce fetei Sultanului, si se-si faca cer­

cei de nunta din ei. — Se dîcca, ca aceşti margaritari
erâ candva in posesiunea lui Gritti. —

Raresiu, dupa ce a implutu pe porfirati de daruri, si-

a dobcnditu audiintia la imperatulu. Se credea, ca nime
n’a pututu se-i ajute atâta, câtu Rostani. —

Sultanulu esaminâ pe Rarasiu despre caus’a lui Gritti,

ai cărui doi fii fura purtati la Moldavi’a ; despre cadintiele
sale in contr’a lesiloru, si despre invinuix*ile, ce le de-
dura boierii si Stefanu VI., in contr’a principelui detronatu*

Raresiu a respunsu la tóté cu multa intielcptiune, si

in Tiarigradu se vorbia numai despre nevinovatî’a lui Ra­
resiu. — Inse Sultanulu, carele singuru l’a depusu, nu
putea sc-lu ajute, cu câtu si Stefanu avea ómenii sei plă­
tiţi pe lenga Sulimanu, — si acesti’a influintiara, de Ra­
resiu s’a esilatu in Pcr’a seu Galat’a. —

O alta nenorocire asupr’a capului lui ! si elu s’a dusu

la Galat’a, pentru ca a decursu terminulu, câtu ’i mai era
permisii se remana in Tiarigradu. —

Dîlelc lui era pururea nuoróse. Descarcatu de averi,

pentru ca cele de frunte le răpise Sulimanu candu fu in
Suceava; icra cele remase le imparti singuru intra basii,
carii impresurâ pe imperatulu. —

— Nitia! disc elu odata — numai tu ai mai remasu

lenga Raresiu. — Eu nu potu se-ti remuneru credinti’a 7
câci de asiu pute, ti-asiu dâ o parte a lumei; dar’ mai
bine ti-o vá remunerâ Ddieu!
 104

— Dómne ! dulce c pentru mine a suferi cu tine. —

Crcdinti’a mea, do o primesci de credintia e remune-
rata, cléca te poţi insuti mengaiá, si in adeycru ar fi re­
munerata prin recastigarea fcricirei tale.

— Fericirei mele! eschiamà vod’a — a trecutu, trecutu

de fericire! unde ’mi suntu fiii si muierea, câ se-i im-
bratiosiezu si Se dîcu, ca sum fericitu!? A fi domnitoriu,
si a ajunge in esilu, — e cea mai mare nefericire pe lume!

Principele inccpù a lacremâ, si rou’a ochiloru lui cur­

gea pe barb’a lui cea lunga si căruntă, câ cum curge unu
riu, ce a retacitu prin fenetie. — Anim’a lui cea tare ca
fendu s’a immoiatu ; câci precum ferulu se manca de ru­
gina, asia tari’a animei lui scade de necasuri. —

— Vina! vina servu creclintiosu, se te imbratîsiezu pe

tine in dorulu familiei mele!

Si Raresiu facil atunci câţi - va pasi si se propti pe

bratiulu lui Nitia, carele se întrecea cu elu in plânsu.

— Ab ! de asiu pute fi numai unu rninutu in Moldavi’a, —

continua principele — se mai ascultu curgcnclu rîurile pa­
triei mele; se mai vedu falconii si vulturii sburandu pe
culmele muntîloru ei; se mai vedu poporulu celu bunu,
pe care 1* am iubitu, si — si se ’mi resbimu- câ leóic’a,
ce prinde pe venetorii rapindu-i puii ; se fiu tiranu, câ cei
ce conjurară asupr’a mea, — si atunci; macaru se moru;
cum móré unu cersîtoriu pe lenga garduri, se nu aflu mai
multu. mila la nici unu sufletu de omu!

— Nu laşa Ddieu nemicu fara resplata! -lu raengaià

 105

Niti’a. Ccloru buni cu bine, celoru rei cu reu. Domne!

mai sufere, si vei învinge necasurile sortii.

— jSTitia ! clise Raresiu, si parcea crâ suprinsu ele o idea

ce-i veni, si-i raai resfira întristarea ele pe fétia. —
Niti’a! tu se mergi la Moldavi’a.

— Mergu unde voicsci. —

— Se te intelnesci cu Grozea, unicidu dóra, pe carele

’lu mai am cu credintia.

— Nu e uniculu, — poporulu intregu c pentru Raresiu.

— Seraculu popom! dar’ ce-mi póte clu ajutâ in esilu?

Se duci lui Grozea o scrisórc.

— Ducii Domne! —

Principele se pune atunci la mesa si scrie. —

Vorniculu meu! Raresiu e esilatu in Por’a. Diirerile

Iui se invólba in anima, ca valurile maréi fara funduj
ochii lui suntu cá nuorii cei plini de plóia. — Aceste mai
romasera lui Raresiu din domni’a Moldaviei, si aceste suntu
rcsplat’a pentru învingerile, ce castigara gloria tronului
din Suceav’a. — Averile lui Raresiu suntu răpite si im-
partîte întră turci, fara cá se raai aiba sperantia delà Sul-
tanulu, carele ’i promise mila, dara ’i dedii esilu.
Unica speranti’a e inca din Moldavi’a insasi, si aci,
delà Grozea. De nu vinu angeri in ajutoriu, invita dia­
volii, atât’a batjocura nu e mai de suferitu. Doi ani acuşi,
 106

de candu totii suferu. — De este delà Ddieu, cà Ştefanii

inca se mai domnesca?? . , . . Credu ca me pricepi! —
Raresiu.

— Ad e epistól’a, cósa-o in vestmentulu teu, cà se nu

o afle nime, de vei fi cercatu, si de se và face ceva in
favórea mea, rentóm’a si ’mi spune!

— Asia voiu face! dise Nitia si plecà, iéra principele

remase singurii in esilu. —

De voiu rentumà candva! — cugetà Raresiu, — va

curge sânge pe stradele Suceavei, —se-mi făcu plăcerea,
se me bucura, se me jocu si eu cu sortea altor’a, cum se
jóca ei cu a mea! Vai! ve rugaţi lui Ddieu, se nu mai
fia Raresiu principele Moldaviei, ca acum nu c mai mul­
ţii cclu bunu la anima!

Si cadiii de furi’a-i turbata amctîtu la pamentu.

 XIV.
' „Eu voiii ii domnu, icra Conica, vointi'a mea:“

Rare sin traia in esilu, — faraili’a lui şuperata in

alta ticra.

Dar’ asupr’a Moldavie! mandro veni o alta nenoro­

cire! Locustele do catra nordu mancara totu ce erá ver­
de si bunu in tiéra, si au remasu locuitorii fara tótaród’a.
Fómete mare si nendestulari !

Poporulu erá superatu pe Stefanu, pentru ca nu-Iu

aperâ in contra boieriloru, si nu se ingrigia de sórtca
lui, — si Fa numitu Lăcustă-vodă. Elu crcscendu multa
intra turci, s’a adapatu cu moravurile loru cele selbatece,
loru li - a datu simpati’a sa, iéra delà ei nu a primitu de-
catu escmplulu crudelitatii. —

Stefanu pentru fiace demandá mórte, versat’a atât’a

sânge de tiereni si boieri, câtu nu se mai pomeniâ; ade­
seori ’i chemá de óspeti la més’a sa, apoi aci cu man’a
 108

propria ’i ucidea. — Unu monstru pc tronulu Moldaviei,—

unu tiranii cu puterea in mana. —

Boierii, carii era inimicii lui Raresiu, începură a fi

adi inimicii lui Stefanu.

Grozea, carele era vorniculu mare alu lui Raresiu,

primi epistôl’a delà Nitia. — Multu se întrista de sórtea
amicului seu. — Elu începu cu o politica rara se disguste
pe Mihulu hatmanulu si Trotusianu Iogofetulu lui Stefanu
de domni’a tirana. — Acesti’a nu se vedea siguri cu
viéti’a, vediendu pe Stefanu de atâteori ca turbatu si uci-
gendu pentru fiace. O fidea patninse animele boieriloru,
carii se tienea de curtea lui Stefanu. O schinteia trebuiâ
numai, câ se se aprinda foculu.

Nime inse avea curagiu de a face intriga, câ Mihulu

si Trotusianu. Ei deoparte simulâ crcdintia neclatita, de
alta lucrâ sa-i derapene domni’a, si aflandu sprigiuire si
la alţii, străbătură departe cu planulu loru. —

Mihulu pentru rcalisarea planului seu se castiga de

o cina strălucită, la carea ’nvita pe Grozea, Trotusianu,
si pre fraţii Arburesci si Ganesci. — Grozea se facil mor-
bosu, si numai singurii nu veni la cina.

Erâ pela mediloculu lui Novembre 1540. Si inserase,

si ór’a bătuse diece. —

Invitaţii veniră, si dupa unu discursu scurtu si nevi­

novaţii se puseră la mesa. — Mihulu avea grige mare,
câ se nu se planga óspetii de grigea beuturiloru. Vinulu
 îoâ
rosiu de Cotnaru se túrná prin pocale, si óspetií se în­
trecea la toaste.

— E bine, bine! dise Miliulu — totu noi se traimu

da’ de tiéra se nu ne mai aducemu aminte?

Ei erâ din patrioţii cei mai buni, din familii vechie

romane cu merite pentru tronu si tiéra.

— Se traiésca tiér’a! strigară toti cleudata, si ciocniră

pocalele, de se versâ vinulu rosiu, si lasâ urme câ de sânge.

— Dar’ bine! observa Miliulu, — cum póte se traiésca

tiér’a sub unu asia domnitoriu? — Acum vedemu, câtu
erâ de bunu si blanclu Raresiu. Se traiésca Raresiu!

— Se traiésca Raresiu ! inchinara cu totii.

Trotusianu logofetulu erâ seriosu audîndu de numele

lui Raresiu; pe féti’a lui bruneta se citia o resolutiune,
si corpulinti’a lui promitea o taria si energia! —

— Ce cugeti Trotusiane ? ! întreba Mihulu zimbindu. Cu

de buna séra’a numeri învingerile lui Lăcustă - vodă ? ha,
ha, ha !

— ’Lu urescu, câ pe o lăcustă, ce nl-a stricatu florile

pe siesurile si munţii patriei mandre. .—

— Lăcustele trcbuicscu ucise, ca no préda patri’a; — se

péra si lacust’a mare. Si voi, Ganesci si Arburesci! fe-
tiori de mama romana, vitia do voinici de tiér’a, hà, ha,
 110

Hu daţi voturile vóstre? întrebà Mihulu, si clatesce din

capu, cd si candu í-ar indemná: asia se fia!

— De ati sei voi, câtu de tare urîrau noi pe Stefanu!

graira Arborescii! —

— Totu de unu cugetu sunterau si noi! respunsera

Ganescii.
.
— Asia i-am bé sângele ! si atunci Trotusianu-si goli
pocalulu.

— Se se verse! strigâ Mihulu, si atunci dedù man’a

cu toti in sîru. —

— O intardiere macaru de 24 de óre ni nimiscesce

tendinti’a! observà Trotusianu. Elu seid, ca déca li se
vd resfird puterea vinului din capu, cu sânge rece voru
cugetd altucum. Inca adi! in nóptea acést’a se fia!

— Se fia ! se ’nvoira cu totii, si atunci puseră man’a pe

lumínariulu de pe raósa, cd si candu am jura pe lumina.

— Stefanu dorme in foisíorulu seu in cetate, — disc

Miliulu hatmanulu catra Arburesci si Gaues ci; — voi ve
tieneti de curtea lui, puteti intrd si nóptea la densulu.
Trebuia a-lu insield cu o faima noua, si elu va deschide
usí’a, si atunci destulu timpu de a pune man’a pc elu!

,— Se pornimu! strigară cu toti. —

Ei se înarmara, si luandu si alti servitori de curte

cu sine, grăbiră cd nesce lupi selbatici asupr’a pradei.

Vod’a durmid in pace in foisioru, si usi’a erd încuiata.

 Ili
— Deschide usi’a ! striga Mihulu, — o faima rea âm
sc-ti spirnu ; perichiu pentru tine !

Toţi calcâ pe degete, si tienea bine de arme, câ se

nu se auda strépetu!

Strigarea din afara nu a turburatu visulu lui Stefanu.

Mihulu ’si repetî rol’a, dar’ li se parea pre miútu, câ

se aştepte pana ce li se deschide usi’a, ci cu sulitiele loru
fu usi’a resipita sí cadiii din tienetórele sale. —

Cutremurarea curţii deşteptă pe principe. Elu fhcon-

fusu, si nu-si cunoscea pusetiunea. Sari din patu in ca-
mesia si grăbi catra usia.

— Cine sunteti, de nu-mi daţi pace se dormu ?

Respiuisu nu se audiă. — Radiele lâncede de o luna

paleda si învelita cu nuori numai atat’a lucire imprastiâ
prin usi’a deschisa, incatu in intunereculu chiliei se vedea
o figura alba si de pe bocea-i se cunoscea a fi Stefanu.

Ei se apropiara cu sulitiele de figura, si-o impunsera. —

— Vai! voi telhari! strigă Stefanu, si cadiii la paraentu,

scaldatu in sângele seu. —
Unulu dintre ei, carele din intunerecu nu se cuno­
scea, ’i taiă capulu, si i-lu arunca pe strada.
— Asia, asia de grozava se fia mórtéa domnitoriuiui
tiranul aprobă Trotusianu.
Unu bucinu se audiă resunandu in cotate, si eculu
infiorâ pe ucigători.
 112

— Se grabimu! pretinse unuia din Ganesci, — ostasii

se potu inca adumi in contr’a nóstra. —

Aei e hatmanulu loru ! respunse Miliulu. — Nici o téma, —

ei trebuia se se bucure, ca a caditu capulu balaurului.—

— E semnalu, ca a trecutu mediulu nopţii. —

Si atunci se scoborîra din foisioru si se iraprastiara

in liniştea cea mai mare. —

— Mane se ne adunamu, se alcgcmu vodă nou ; — vai

de celu ce va fi in contr’a nóstra. Eu potu inca dispune
cu armat’a. —

— Se péra celu ce va fi in contra ; respunse Trotusianu.

Mancdî crâ dumineca. — Campanele tragea pentru

mis’a de demanétia, si cetationii din Suceava plecară
la biserica. —

O adunatura se opriâ la capulu taiatu, ce jacea pe

strada. —
— Acui e capulu acest’a? intrebâ poporulu.—

Unu ceîsîtonu, carele numai ieri capetase mila delà

domnitoriu, cunoscea féti’a.

— A domnului Moldaviei ! respunse ccrsitoriulu. — Ochii

lui cei infocati suntu inca deschişi, cautati numai cum
ceru resplata! —Barb’a lui cea scurta si angusta, numai
pe sub falei, era acoperita de sânge slaitu. Si limb’a, ce
 113

odata invertea tiér’a prin viclenielc ci, erá scósa, cá si

candu nu ar mai av6 locu in gura. —-

Si se îngroziră toti, câţi vedea, — si câţi audia de

mórtea lui Stefanu.. — Nirnc inse mai tare decatu mi-
tropolitulu, carele 'si perduse unu amicu si patronu in
Stefanu. —

Ucigătorii si alti boieri se adunară la cas’a'.de sfatu

cá se aléga vodă. — Lumea inca nu seid de casulu morţii,
dar’ Ddieu nu laşa pe cei răi nepedepsiti. — In sal’a sfa­
tului erá o larma mare.

Poporulu de pe strade ascultâ cu nerăbdare, cá se

auda, cine va li alesulu ; si nu strabatea la elu, decatu
eculu unui murinuru infiorătoriu. —

— Ah! de ar veni Raresiu iéra in Moldavi’a! se audiâ

siopote printre popom; nu cutezâ inse nime se-si arete
simpati’a apriata. —

Unii din boieri propuseră, cá se se faca. rugatiune la

Suli manu, se ierte pe Raresiu si se-lu repună in tronu. —
Anastasiu, carele se sfatuiâ cu Petrasc’a, Crasneşiu si
Cosm’a intr* unu coltiu a sáléi, lucrá din tóté puterile, cá
numai Raresiu se nu revină, pentru ca . ei atunci se ve­
dea perduti. —

Ucigătorii dórid pe unii domnitoriu, .carele se depin­

dă delà ei; cá aceea se faca, ce ei voru voi.'

Mihulu sari atunci pe scaunu ăi strigă: Se traiésca

Coriiea, portarulu Suceavoi si domnulu Moldaviei !
Petru Raresiu. ■ 8
 114

Partid’a lui resuná : Se traiésca Cornea - vodă.

Mihulu se rapedí atunci la ferésta si cuventà popo­
rului adunaţii despre alegerea principelui nou.
Poporulu erâ spariatu de atate eveniminte politice,
fara cá se traga vre odata folosu de ele; si nici ca-si a-
retâ plăcerea, nici ca-si deschiarâ nenvointi’a cu Cornea.
Acest’a erâ mai nainte servu la Miliulu, — dar’ de
candu ajunse elu hatmanii, Cornea fii portariulu cetatei. —
Iunaltiandu-lu pe tronu, ’i puseră numele „Alisandru.“—
Nime nu asteptâ mai mare folosu din alegerea acést’a,
decâtu Mihulu, pentru ca avea mare influintia asupra fo­
stului seu servu.
;— Dé este cineva mai puternicu in Moldavi’a astadi, —
cugeta Mihulu, — se mi se arcte, pentru cá se o paticsca
cá si Stefanu. ?— Eu voiu fi domnu, iéra Cornea, vo-
inti’a mea !
»>. li

■■■ I j ;

:Tl- ' i

i -jr/f.; U ' IC ::i

 XV.
Mnccliilii delà Galathi.
ïiit

Cornea séu Alisaridrü se innaltià pe tronu. —

Domnia lui a statu numai clin plăcerile vietiei. — Erà
nebagatoriu de séma in tóté si lenesiu; de căuşele pu­
blice se ingrigea mai multu Miliulu si Trotusianu, carii
’lu alcsera de principe.

Intemplarile clin Molclavi’a erà neplăcute in Tiarigradu ;

acele inse declura spcrati’a cea mai buna pentu Raresiu;;—
càci élu se rugase de Sultanulu, cà se-lu elibere clin esilu,
si se-lu primésca in óstea turcésca. Numai acestu moclu—
cugeta Raresiu — mai este pentru élu, cá se lucre pentru
recastigarea tronului. Nici s’a insielatu, pentru ca Suli-
mami in postulu cratiunului ’i si promise ajutoriu, cá se
rcntórno in Moldavi’a cá si principe. —

Ácést’a a ajunsu la urechiele lui Cornea. —

— Ce e de facutu acuma, Mihule? intrcbà Cornea. Ra­

resiu a recastigatu grati’a Sultanului si élu vine cá se-
si ocupe tronului
8*
 116

— Nici catii sc desperci vodă! se ceremu ajutoriu delà

Fcrdinandu I. iraperatulu romaniloru ; ca se nu lasarau
pe Rares iu se tréca marginele Moldaviei! Moldovenii a-
vura si in trecutu ajutoriu delà regii unguresci asupr’a
tùrciloru, vonni capetâ si de astadata.

— Ajutoriulu regilor ungariei, —observâ Trotusianu,—

totudeuna a constatu multu pentru tiéra.

— Se constee ori ce, dise Mihulu — dar’ Raresiu se nu

mai póte renturná. —

— Cá se ne scutimu de turci, — observà Cornea, — se

inchinamu tiér’a lui Ferdinandu. — Elu ne primesce sub
scutulu seu in pretiulu acest’a.

— Se inchinamu tiér’a, căci numai asiá putemu scapá

si noi ! aprobara cei doi amici a-i principelui.

Atunci tramisera pe Petru Rubeu cu rugăminte la

Ferdinandu I., cá se li dee ajutoriu. Regele Ungariei inse,
fiindu ocupatu cu alte afaceri politice, li-a refusatu ce­
rerea. *

Suliraanu a intielesu de intrigele lui Cornea, si a gra-

bitu, cá se rennaltic pe Raresiu, — pentru acést’a ’lu
chiama si ’i spuse se sc câştige pentru récuprinderea tro­
nului. Iraperatulu insarcinâ pe Imbré-ag’a, cá cu ianiccrii
si óste turcésca se petréca pe Raresiu pana la Suceav’a. —

Principele ticnù in 6. Januárié 1541 in Tiarigradu o

solemnitate mare, multiamindu luiDdieu, ca a irablandîtu
 117

anim’a imperatului, dc s’a întorsu cu mila entra densulu,

si in acea dî a si plccatu la Dunăre, tienendu catra Dra-
stioru. Ajungendu Raresiu aci, trecu Ia Brail’a si ’si puse
óstea in ordine, cA de cumv’a Cornea va veni a supra lui,
s e-lu póta interapinA cu cuviintia.

Boierii din Succav’a încremeniră dè frica, audîndu ca

Raresiu a plecatu catra Dunăre ; — Anastasiu mitropoli-
tulu tremurA cA de friguri; Simeon parcalabulu ’si vedea
nencetatu innaintoa ochiloru umbr’a lui Barbovschi, si gâ-
dea. Petrasca cu soţii lui asteptA o resbunare drépta.

Ei se sf atu ira, ea se parasésca pe Cornea si se plece

la Braila, cA se se închine lui Raresiu, sperandu gratia. —
Multi dintra cei ce se simţiră vinovaţi avura inca cura-
giu de a se insotî cu amicii lui Raresiu, crcdicndu ca nu
se voru cunóscc animile loru, si vom rătăci si ei inira
cei buni, cA oile cu calbéza intra cele sanetósc.

Mihulu si Trotusianu cu vre o cativa inse remasera intru

aperarea lui Cornea.

Boierii ajunserea la Brail’a, urmaţi de o mulţime de

popom, cA se se închine lui Raresiu si se céra iertare. —
Raresiu vediendu atate rugăminte si umilintia, i-a iertatu
pre toti, si li-a dîsu: Fiţi in pace si iertati de gresielele
vóstre, câte rni-ati facutu órecandu ! —

— Multi ani se domnésca cu pace Raresiu vodă! stri­

gară toti. Bine ai venitu domnnlu nostru colu d’antâiu!

Poporulu erA plinii de bucuria si s’a facutu veselia

mare la Brail’a, —
 118

Atunci Rares iu ’si castigà oştea, câ so raérga la Ga-

latiu, pentru do a trece in tiér’a sa. —

Mihulu si Trotusianu, dimpreună cu Petras ca, Cras-

nesiu, si Cosin’a, carii remasera intru aperarea lui Cor­
nea, se sfatuira, si ’si schimbară planurile, câ si ei se
mérga si se intimpine pe Raresiu; dar’ câ se câştige
gratia, se sfatuira, si ucisera pe Cornea. —

Pe candu ajunse Raresiu la Galatiu, era si ucigătorii

negri de fatia. — Raresiu ’i cunoscca pre bine, si caută
in rerunchii lom.

Pcţrascaî ce esti superatu? întreba principele. Toţi

se bucura de venirea mea, si pe féti’a ta se vede inca
întristare ?

— Mari’a Ta, si eu me bucurii, — Ddicu insu-si scie

anim’a mea! respunsc Petrasca, dar’ anim’a lui erâ in-
ghiatiata.
— Crasnesiu si Cosm’a ! voi cu de buna scm’a ati sufe­
riţii de morburi, sunteti asiá fara de féti’a!

— Mari’a ta! observă Cosnfa, — sanctosi suntomu,

calea cea lunga ne-a truditu pro tare. .

— Dar’ pe mine cum m’a truditu calea de trei ani acu­

şi. — Inse pc voi mai tare v’a truditu calea de pe dc-
lulu manastirei Bistriti’a. —

Petrasc’a trccseri la cuvintele aceste, si galfedí câ

cér’a. — Anim’a lui tremură, iéra ochii i se impanjinâ
câ celui pe mérte.
 119

Boierii crá muţi cá pcscele si batea fctie ca colibri.

De ar? fi cugetatu ei, ca Raresiu tóté le scie, mai curcn-
du se ucidea singuri în Suceav-a. —

Raresiu, vediendu-i in perplesitate, se prefăcea, ca nu

aştepta rcspunsu delà densii, ci purcese mai naintc.

— Serman’a Moldávia ! câtu c de nefericita! ’si schimba

domnitorii, cá domnii servii : dar’ ’i schimba si altumintrc,
din lumea acést’a in ceealalta. —De graiescu adeverulu ?

Raresiu ’si ticnea ochii pe Mihulu si Trotusianu la

întrebarea din urma. — Unu chinu mai mare nu putea se fia
asupra loru, decatu ochii cei ageri a-i principelui. Aceste
cuvinte tientitóre crá cá atâte săgeţi in anim’a acelor’a,
carii se simtiâ vinovaţi, si se temea de morte!

— Eu vara iubitu pre voi, si voi pre mine nu ! Ah !

ce durere acést’a. — Eu am premaritu Moldavi’a, si voi
ra’ati esilatu din ţronulu ei, spuneţi, de s’a facutu cu
dreptate ?
— Voia lui Ddicu multe face! respunse Mihulu.

— Dar omenii' mai multe făcu fara voia lui Ddieu!

replica Raresiu! — Ddieu a vru tu se perdii tronulu, se
fia Stefanu ucisu? si Cornea se cada o asemene victima!
Grozea! cu tine dau cuventu mai in urma, noi ne-am
despartîtu.............

— Nici candu Domne! întrerupse Grozea cu o anima

vesela.
— Ne-arau despartîtu, intielegu de Barbov6chi. — •
 120

Discursulu lui Raresiu, cu unu tonu ironicu, dar’ du-

rerosu — cu loviri la evenimintele din Moldavi’a, erâ o
tortura si terorisare grea pentru multi din boieri.

— Se ne veselimu boieriloru! provoca Raresiu. Mesele

suntu întinse, ve asiediati; càci dupa prandiu parasimu
Galatiulu si grabimu catra Siiceav’a. —

Taber’a lui Raresiu erâ asiediata lenga tiermuriiDu-

ncrii, si sub unu cortu mare ei'â prandiulii asternutu. Era
inca .frigu in lun’a lui Fauru, dar’ sórele la ainédiu in-
caldiâ aerulu venturosu. —

Prandiulu curgea in petrecere cordiala, numai pe fé-

ti’a unor’a se vedea ingrigirc. —

— Se traiésca Raresiu! strigară boierii inchinandu cu

pocalele. —

Petrasc’a se ştergea de sudori, ce-Iu incaldîra, de-i

făcură fétia rumena. De am puté se scapamu de aci, —
dise elu catra Cçsm’a, —nu sciu cura, dar rea presimţire
amu. —

Si candu punea ei pocalele la gura, cá se bee, se audî

o pocnire de tunu, — iéra de 'spariare depuscra beutur’a-

— Unu inimicii se vede a veni asupr’a rióstra! striga

vigili’a antâia, si faim’a ajunse pana la Raresiu. —

— Suntemu venduti, perfidia! grai principele. —

— Óste raoldovéna vine! insciintià nunciulu calariu.

 121

— Aci o conjurare, inca si acum yreti se mai împin­

geţi tiér’a in nevoi? se adresâ Raresiu catra Mihulu, si
’si scósa sabia din téca. — De tu ti-ai adordinatu óste,
cá dóra se ne primii?!

— Mari’a ta ! poţi fi paciuitu,—respunse Mihulu,—tiér’a

te asétpta cu amóre. —Nici o conjuratiune, ’ti garantezu.

Janicerii si turcii se puseră in linia de atacu, cá se

apere cortulu.
Alisandru Cornea, mai naintc de ce ’lu ucisera, jurà
o parte a óstei, cá se atace pe Raresiu; acestu despartia-
mentu veniâ cu scopu, cá se prindă pe principele Moldaviei.

Unu atacu inicu, si moldovenii se retraseră. —

Ddicu a vrutu, se mc mai scape de curs’a vóstra!

disc Raresiu, si intorcendu-sc catra cei cunoscuţi de con­
juraţii vechi, séu inimicii sei, le grai: Voi sunteti adi
robii mei, si veti peri! Eli v’am iertatu odata, dar’ voi
pe mine nicicandu?! viéti’a vóstra s’a finitu, — ve ru­
gaţi acu lui Ddicu, cá elu se ve ierte, — eu nu potu:
intra asiâ lupi numai sabi’a póte face pace.

Indcsiertu se rugara, cá se capete gratia. — Manele

loru fura legate in spate, si ochii cu marama. Rardsiu
* dedii semnulu, si capetele loru cadiura, pe cum cade mó­
rul u putredu din pomu.

— Asiâ voiu face cu toti inimicii tronului si a tierei!

Fapta tirana si infioratóre fii acesta; dar’ si mórtea

lui Stefanu si a lui Cornea a strigatu resbunare asupr’a
 122

loru. — Fericirea poporului si â tierei pretinde, ca se

se sterpésca cuiburile de sierpi si naparce, de cluburi si
complote. —

Atunci Baresiu si strinse oştea străină si plecà delà

Galatiu spre Suceava. — In calea lui ostasimea moldo-
véna si poporulu veniâ si ’i sc închina cu bucuria. —

— Se judece Ddieu! cugeta principele-—de ci ’si per­

dura viéti’a fara dreptate. —Sufletulu lui ’lu mustra, dar’
se linistia in credinti’a, ca nu a facutu pecate!
 XVI.
Furi’« poporului in Siiceav’a.

Unii din inimicii lui Raresiu nu cutezară se-i iesa

înainte la Brail’a, ci remaserâ acasa. —

Audîndu ei inse aproprierea principelui si patîrea

boieriloru la Galatiu, precum si bucuri’a poporului ca dom-
nitoriulu d’antaiu se rcntórna cu furia asupra rebeliloru,
erâ forte infricosiati, si nu scia ce se faca, se se ucidă
pe sine insu-si, seu ce? ca se câştige grati’a lui Raresiu. ‘

Cea mai mare ingrigirc o avea Anastasiu, sciindu,

ca elu fii agitatoriulu maniei Sultanului; ma si caus’a unom
versari de sânge.

Simeon parcalabulu, unu omu miou de stătu si slabu,

inse plinu de blastcmatîa, erâ la Anastasiu si se sfatuiii,
ce se faca ? Accl’a de frica ’si perduse'tari’a mintii si
nu mai sciâ se tiosa intrige noue, si clatindu din capu,
’si batea fruntea cu raan’a i uscata, pe care se vedea ósele.
 124

— Gratfa lui Raresiu sub ori ce pretiu ! dise părintele,

si incepù a-si scarpinà barb’a cea rara si de totu albita
de unu anu încoce pentru mustrările sufletului.

— Se ne aretamu inimicii boieriloru ucişi la Galatiu!—

respunse Simeon — si se ne incliinamu lui. —

Sfatuirea lom nu putea se aiba altu resultatu, decâtu

se aştepte pe Raresiu cu umilintia. —

Principele mai avea cale de trei dîle pana la Su.

ceav’a. — Anastasiu demanda curtelniciloru iui, câ se nu
mai lase pe nime la densulu. —.

Simeon, carele nu avea liniştea sufletulu nici dîu’a

nici nóptea, veni ca se mai vorbésca cu Anastasiu. —
Intrarea ’i fu oprita, icra parcalabulu se veri cu sil’a. —

— Si ce părinte! esti in patu, esti morbosiv?

Anastasiu nu putea se mai graiésca, abia ’si misicâ

buzele, — elu jacea in resuflarca fara graiu. Strembarilc
gurei lui infiorâ pe Simeon', si acest’a nu mai putii vi-
gilá la patu-i de mórte, si esi fara de sfatu.

Părintele in de catra séra mai veni pe unu minutu

la sine, ’si mai întinse odata man’a la sticluti’a, ce stetoa
pe scaunu, — si beù câtu mai remase in ea.

Stelele se aretara pe ceru, si unu sgomotu se audiâ

la usi’a părintelui. Simeon intrà a douór’a cu puterea
in casa. •
 125

— Si ce? intrebà élu —n’ai aprinsu lumin’a, părinte?

c asia de intunerecu in chilia ! —

Nu erà nici unu sufletu cá se-i respunda.

— Părinte! strigà Simeon, si ’lu pipai la picióreJ 'Lu

scutura, si afla unu trupu rece.

— Părinte, esti mortu ! eschiamà parcalabulu cu unu

recnetu de animalii, si cadiii fara puteri la piciórele pa­
tului. —

Tieolitur’a grozava alarrnà pe servitori, si aceştia

grabindu cu lumin’a in mana, aflara o scena infiorítóre.

Radiele luminei pătrunseră sub genele pârcălabului,,

si le facil se misce. Servitorii ’lu redicara pe scaunu,
iera élu, dupa unu repausu s curtu, lacrimá la mórtea pă­
rintelui. —

— Se dormi in pace, tu esti scapatu, inse eu,nu sciu

de capetulu dileloru mele! dîse Simeon, si se duse. —

Trecură inca doue dîle, si Rarcsiu ajimse sub murii

Suceavci cu taber’a sa străină si moldovéna. —

Nu erá nime, cá se-i mai stee in contra.

Simeon strinsc cheile cetatii, si punondu-le pe o pe­

rina de catifea rosîa plecâ cu boieri, cetatieni si poporu,
cá se intimpine pe Raresiu cu umilintia, cá sem nu, ca
cetatea i se preda cu pace si credintia.

Raresiu erá incungiuratu de boierii, carii se rentur-

nara cu élu delà Galatiu.
 126

— Domne! dise Simeon, si se puse pe genunchi —

mi-ai incredintiatu cheile cetatii si eu le-am pastratu cu
crerintia. — De a gresîtu candva Succav’a a supr’a ta,
iérta-i, anim’a ei nu s’a despartîtu de tine si tronulu
teu ; ea te astépta cu. bratiele deschise !

— Sculaţi! grai Earesiu cktra cei ce se umiliá; de voi

me iubiţi pro mine, si eu ve iubescu pre voi!

— Se traiésca domnulu nostru celu d’antaiu! strigara

cetatienii.
Atunci Earesiu facil semmi cá se plece cu toti in
cetate. — Dîu’a intrării lui erá 22. Fauni 1541. —

Candu ajungea conductulu la curtea lui Earesiu, se

audià din alta strada unu cantecu marctiu dumnedieescu ;
Versuri de prunci mici si de barbati cantá: Omulu cá
iérb’a, dîlele lui ca flórea câmpului!

Earesiu, audîndu canteculu maiestaticu, ’si opri con­

ductulu ce - Iu petrecea cu solemnitate catra palatiu, si
ascultandu, sc vedea unu cortegiu petrccendu pe unu rc-
pausatu la cript’a din catcdrara Suceavei. —

Principele se suprinse. Ce cortegiu e acel’a? intrcbii

pe Simeon, carele purta cheile de steng’a lui.
— Anastasiu a muritu! respunse parcalabulu.
— Pentru acést’a nu a venitu si elu innaintea mea !
Ce fericitu!
Sicriulu se apropriâ; si principele demanda suitei sale,
se-lu împresure. — *
 12t

— Se ne rugainu lui Ddieu si pentru sufletulu inimi-

ciloru noştri! dise Raresiu, si atunci ingenunchià, si rosti
cu pietate : Tatalu nostru !

Dupa esemplu acest’a toti dîsera o rugatiune, de se

audià o siopotitura lina, cá si candu unu zefiru ar intórce
frundiele codrului.

— Se fia iertate pecatele lui, câte mi-a facutu mie si

vôuc, si lui — grai principele — si redicandu-se eu totii
de pe genuncliia, trecu catra palatiu, iéra sicriulu intrà
in catedrala. —

Acést’a scena aduse pe toti in admirare, mai alesu

pe cei cc seid, ca Anastasiu a fostu unu inimicu neiinpa-
catu alu lui Raresiu! — Poporulu lacrimă vediendu no-
blétia si blandétia in anim’a lui, si amórca poporului
catra clu crescu forte.

Raresiu ajunse cil se intre prin pórt’a palatiului. Intra

popom se latî uuu murmuru. —

— Domne î cuventâ unu ostasiu betranu, resplatesce

ccloru cc te alungara din mediloculu nostru, fara voi’a
nóstra. Noi te-am iubitu, căci ne-ai purtatu de atâteori
in resbóie asupr’a inimiciloru, si cu invingerile tale ai ca-
stigatu tierei si tronului teu mărire! — Se traiésca Raresiu!

Cuvintele din urma resună pe buzele mieloru de. omeni!

Raresiu scapă lacreme ferbinti că foculu, si lucióso că rou’a.

— De am facutu ceva bine pentru tiéra, — respunse

principele, — am facutu că părinte adoveratu, că domni-'
 128

toriu dreptuy cá romanu si patriota. Voi toti ati fostu

mărturia la faptele mele, inse neamicii mei, carii au
fostu si a-i voştri, au dîsu, ca sum reu, pentru ca veiu-
bescu pre voi, si nu-mi plăcu fara - delegile lom. — Ati
fostu mărturia si la faptele lui Stefanu, si Cornea, — spu­
neţi, de v’a iubita mai multu decatu mine?!

— Se péra toti, se péra toti! strigâ poporulu. — Se

póra, carii jurară asupr'a lui Raresiu. —

— Nu vreu se mai vedu sânge de moldovénu curgen-

du de spad’a patriotiloru. Mergeţi acasa, si fiţi pe pace,
've bucuraţi de venirea mea, cum me bucuru eu de voi!
grai Raresiu, si intrâ in palatiu.

Poporulu remase adunatu; siópte .infioratóre siusiurá

intra agitatori. — Se péra rebelii .... se péra conj ură­
torii tronului ! se • audiâ din candu in candu. — Nitia aiiiblâ
ca unu sierpe printre ómeni, si sumutiâ la resbunare.

Furi’a poporului se insciintià lui Raresiu. — Elu tra-

mise atnnci pe Grrozea, cá se-lu împace.

— Bucuraţi - ve de dîu’a acést’a mare, — grai Grozea

de pe ferestr’a salonului — si mergeţi a casa, si ve os-
petati in pace pentru rentórcerea doranitoriului celui bunu. —

Poporulu nu se indestulâ cu atat’a. — Grrozea, de si

erâ placutu, nu-si putu castigâ atât’a autoritate — pe
lenga tóta intrepunerea sa, cá se împrăştie pe furiati. —

-Se traiésca Raresiu! se-lu vedemu! strigâ poporulu.

Grozea insciintià pretensiunea publica, si Raresiu se
aretâ atunci pe feréstra.
 129

— öetatieni si tierenii mei iubiţi ! se adresà principele.

Mergeţi si ve asiediati la cortelele vóstre in pace ; cei iei
si-au trasu pedéps’a, toti ceialalti suntu buni. —

Poporulu murmurâ si mai tare; unu sgomotu strigd:

Resbunare ! resbunare! asupr’a inimiciloru tronului. — Inca
multi suntu rei, — se péra parcalabulu , se péra soţii lui.

Atunci poporulu se arunca asupr’a lui Simeon si ace-

lor’a, acarora nume se audiâ resunaiid, si ’i trenti, lovi
turti si ucise. — Elu se inversiuná cd unu tigru, ce vede
odata sânge, — si pe câţi ’i sciâ de rebeli si de inimicii
lui Raresiu, ’i spintecâ pe stradele Suceavei.

Jacea cadavrele pe stradele cetatii; abia puteai face

vre unu pasiu, fara câ se nu calci pe sânge; o scena in-
fioratóre se lati in tóté partile ; boierii, carii nu se ascun­
dea, putea se cada préda poporului inversiunatu, se fia
chiaru nevinovaţi. —

Dar’ nu este nici o fapta rea, cd se nu se respla-

tésca cu reu. Ddieu a dcstinatu in lume, cd reulu se ser-
vésca de esemplu pentru reu.

Raresiu atunci se puse in fruntea unui despartiementu

de armata, si cu sabi’a scósa cutrierà stradelele, pentru
cd se restaureze pacea si ordinea.

Inca câteva cadavre si din popom, si acest’a se im-

prastiii inspaimentatu. O patrola numerósa se vedea in
tóté stradele, si nóptea aduse liniştea cea mai adenca.

Luminele erd stinse; numai la o casarma, unde erd

cadavrele adiuiate, se vedea boeresele cu perulu desple-
Petru Raresiu. 9
 130

ţitu si imbracatc in negru plangendu triste pe barbatii seu

fiii loru. — Durerile cliinuitóre li maltratâ anim’a, si sus­
pinele loru resufiâ cu para de focu ; iera lacremele a uda­
ţii cadavrele. —

In palatiu crâ o lumina pe mésa, si Raresiu siedea

inclestandu-si manele in peru. O înfiorare cuprinse sufle-
tulu lui, — jelea anira’ă lui. —

— Seraca Moldávia! scumpu platesci tu pe domnitori!

Sângele teu e lesne cd ce lu de mnielu nevinovaţii !
Ddieu a vrutu se - ti fia resbunarea mai grozava decum
am dorit’o eu. — Fire - ar intru fericirea ta viitória, —
si fire-ar balaurulu tierei saturatu cu atat’a préda!
 ». : h"- VMíl'.

J4

j ■•■.■•]!d/.Uj

Ir

XVII. • ({' I :

Curieriulu Sultanului.

'■•r. ; : •!<■> : ‘>'-j

Raresiu in acestu módú dupa 3 ahi si jumétate se

asiedià adouór’a pe tronulu 'Moldaviei.—Pe Petru Barticu
Iu puse hatman, — iera pe Grozea lu denumi de yor-
nicu, cum erâ mai nainte. —
njfî!

Principele peurma tramise dupaElen’a si pruncii sei,

cá se-i aduca din cetatea Ciceului. — Trei mile de pa-
mentu a mersu si elu innaintea familiei, si câtu erâ jelea
de mare la despărţirea loru.din Ciceu, atât’a erâ acuma
bucuria la intelnire. — j >•». ? » ; i

— Pe Raresiu inca nu l’a seuitatu Ddieu, si lasatu no-

roculu! grai princes’a sarutandu-i féti’a..
• I >u'

— Ddieu nu a vrutu, câ .se ne despartîmu pentru totu-

deuna! si tat’a sarutâ atunci pe pruncii sei de multu doriţi.—
• . f

Imbratiosiarile cele ferbinti adeveriâ, ca bucùri’a pal­

pita in anim’a loru ; parea ca recastigara lumea ihtréga !
9*
 132

Principele, dupa intelnirea cordiala , demandâ, câ se

plece cu totii la Suceav’a. — Elen’a intră in cetate la 25.
Maiu. — Primirea familiei a fostu fórte strălucită ; si se
duseră toti dreptu in biserica, câ se dee multiamita lui
Ddieu pentru viétia si recastigarea tronului. — Raresiu •
publica peurraa amnestia pentru toti aceia, carii părăsiră
tiér’a de gróz’a lui, s6u traiâ prin ascunsuri: daruiá pe
credintiosii sei dupa merite, si făcu pasi la regele le-
siescu, câ se redee pre prinşii delà Hotinu, carii mai re-
masera in potestatea regelui. — Unu ospetiu mare a in-
clieiatu serbatórea. —
Rucsandr’a siedea lenga unu june, a numeo Joldea,
pe carele ’lu primise Raresiu intra curtisanii sei pentru
credinti’a tatalui jimelui. —
—- Si de èe scia de ucigatoriulu lui Barbovschi? in-
trebâ princes’a juna. —
— Elu a fostu ucisu de man’a lui Simeon parcalabulu,
şi aruncatu in apa; dar’ si élu ’si capetà resplata drépta,
fii spintecatu de furi’a poporului. —
' Raresiu so scula si tienii unu toastu in onórea acélom
oficieri moldoveni, carii mai remasera din presiediulu lui
din Ciceu. — Ospetii ’i secundara cu „se traiésca!“

Rucsandr’a crâ reu dispusa; cugetulu ei erâ ocupatu

cu mórtea hatmanului ucisu; si pe féti’a ei se vedea ur­
mele patimei de amóre. Tocra’a ’si renviease ideile de­
spre minutele, ce le petrecu ea cu Barbovschi in gra­
dina la despărţirea, ce amoresulu i-o dise, ca póte ti eterna.

Princesa! fi voiósa, tronulu e recastigatu! ’i grai Jol-

dea, unu fetioru tineru câ do 24 de ani, subţire câ unu
 1

133

rosmarinu, rumenu la fetia, si cu ochii lucitori, ce se ve­

dea câ nesce stele sub genele-i si sprencenele-i minunate.

— Ce e tronulu pentru mine?! ’i respunse Rucsandr’a.

Eu numai o anima sincera am doritu in lume, o anima
numai, si iiica nici acést’â mi-a dat’o Ddieu!,

— Celu ce a recastigatu tronulu, vâ pute recâştiga si

anima. — Lui Ddieu suntu de a se multiami tóté!

Tincrulu priviâ cu condurere spre Rucsandr’a, si cerca

cuvinte câ se o jucngaie. —

— Se eredi princesa! inca poţi aflâ o auima sincera.

Si atunci Joldea çu unu sui'isu placutu pe buzele-i

rumene, ce le acoperiâ mustetiele junetiei, tandre si man­
dre, câ si candu li-ar fi facutu unu sugrafu cu pén’a sa
de arte, ’i se inchinâ, câ si candu ar fi proraisu si olu
o anima sincera.
O căutătură fara interesa ’i fii resplat’a mengaierei. •—
Anim’a Rucsandrei cu multu e mai rece si seca. de ainóre
nóua, decâtu fantasi’a tinerului. O durere limga nu póte
se faca asia curendu iocu unei plăceri de amóre noua in
anim’a sincera a fetisiórei triste.

— Se eredi, se,eredi princesa! adeveri. Joldea. r— în­

că mai poţi aflâ anima sincera.
'■ • . ' f' ' ' • ’ j'îOi Ji’lCCt rá ni iflie
Tii " ; •• i 'J 0-. ij j

Rucsandr’a se facil ca nu-lu pricepe^ si-si intórse fé-

ti’a catra tatalu-seu. — Sabi’a cea turtită e deja redicata,
acum nu vei dîce , ca visulu mamei e désiertu . .l,i : au
nu Sultanulu fii soldatulu celu necunóscutu? - .
 134

Raresiu zîmbindu ’i sarutà fruntea; élu siedea de

drépt’a ei. —
Joldea siedea uimitu, si rosîse la fétia, cugetandu
ca pre indresnetiii se aretà catra princesa, si se temea,
cá nu cumva se o fia vatematu. In anim’a lui inse rc-
cél’a ei implantà o sagéta, ce o simtiá, o sagéta de a-
móre. — Ţincrulu incepù a fi distrasu de fantasiele sale,
si cugetulu lui şe ocupà cu ideile fericire i. —

— Dómne ! unu curieru delà Sultanulu ! insciintià unu

aprodu. —
— Se vina ! dise principele, si turculu intrà.
Raresiu deschide stafet’a si cetesce.
„Revolutiunca din Ardélu sub Mailatu graséza nen-
treruptù ; eu nu mai potu se suferu inganfarea lui. Tu
sé-ti castigi óstea si se treci curondu in Ardélu, cá se : lu
infreriezi. — Asemene am demandait! si lui Radu din Ro-
mani’a.— Cuciucu-bei ’sí vá uní óstea turcésca cu a vó-
stra, cá se sferimati pe Mailatu.“ —
•.•'i •. r; i. ‘ ’ .

De din josu erá subscrisu Sulimanu II!

Raresiu se bucurà, pentruca nutrià in anim’a sa o

mania mare asiipr’a lui Mailatu.

— Ddieu ’mi aduce pe toti la mana! grai Raresiu. E-

silulu nu mi-a iertatu, cá se cunoscu intrigele din Ardélu ;
le voiu- taià eu spad’a, çà so cunoscu* simburele loru. —
-,
, r— In tômn’a anului, candû ai plecatu la Tiarigradu —
incepù Elen’â a povesti, pentruca ea din Ciceu tóté le
 135

sciá, — Ştefanii Mailatu si Emcricii Balasia, ducii din Ar-

délu, parasira pc Ionu Zápolya si trecură in partea lui
Ferdinandu d’antaiu. — Aceşti doi domnitori purta nu­
mele de regii Ungariei. —

— Ce causa putea ave ei, câ se lia pcrfidi lui Zápolya V

întrebă principele cu curiositatc.

— Mailatu a cerutu delà Sulimami, cá sc-lu pună pe

elu de rege in Ardélu ; dar* imperatulu turcescu a tramisu
rugarea in man’a lui Ionu.

— Si câ se scape de pcrichiu, — observă Grozea, —

elu s’a datu catra Ferdinandu. — Lucru usioru. —

— Si Zapolya celu inganfatu si tare nu-i pótc infrená?

. întrebă Raresiu.

— Ionu venise la Ardélu, ticnii iu 23. Aprilie adunare

in Turd’a, si-i condemnă spre morte. Balasia, carele se
sirntî ncvinovatu, cerii gratia, iera Mailatu a fugiţii in ce­
tatea Fagarasiului si s’a închişii in ea. — Peste cateva
luni, Ionu Zapolya a muritu.

— Si ce-a muritu mai nainte de a înfrânge pe Mai­

latu?! intrebă Raresiu, si rise de naivitatea sa.

— Dupa mórtea lui Zapolya, — continuă princes’a, —

ardelenii iéra pe ei amendoi ’i alésera de duci. — Inse
Mailatu, dosi remase delà Zapolya unu pruncu Ionu Si-. '
gismundu de rege, si deşi Sultanulu a demandatu, ca se-
lu recunósca tiér’a de rege: totuşi s’a redicatu cu arme
improtiv’a lui, cá insusi se se faca rege.
 136

In acestu modti povestiá princes’a intemplarile din

Ardélu, si Raresiu ’si cunoscea acum’a rol’a ? ce o avea
fétia eu Mailatu usiirpàtoriulu. —

— Fetiori! la lupta noua, cine ’mi urméza? grai prin­

cipele catra militarii, ce se ospetà la mésa lui. —

— Vomu merge cu totii! respunsera ei.

«
i; — Nici eu voiu remané a casa! observà Joldea. —

Ospetiulu se gaià, si Raresiu inccpù a-si stringe óste.

>
:•
• J) rjii !' i:». ■M ‘I

•i •! irtiiiïj
h M ' ■

*’ •
1(7 U -. I .
I
ŞiJI - i'i 1

:i ]'fr,l" '•’lfW ■ ■■ : Yi , /'îfllir.)

■•'s. î-j .i*.’?.j A iaof» H i •vj ;•••• '•’» jri’fwrmr:;
:• V»f? :•
•TDjjI «a :.rr- V r 11 • • ;
 J

XVIII.
„Nefericita di!“ eschiaiuà Mailatu.

Petru a trecuta Carpatii in fruntea óstei sale, iéra

Radu ’si tramise generării. — O armata unita cá de 60,000
de romani grabiá catra cetatea Fagarasiului.

Mailatu esî eu mania in calea inimicului, si in 27. Juniu

se intelnira taberele inimice, si dedura rèsboiü crancenu
là olalta, nu de parte de Fagarasiu. —

Amendouo părţile se luptara cu iroicia ; inse mai tar-

dîu Mailatu fïï silitu se concéda loculu luptei, si se se re­
tragă batutu in cetate. Aci eré, unu càstêlu iritâritu bine
prin spoliele lui Gritti.

Armatele principiloru romani sé irapreunara cu Cu-

ciucu-bei, si impresurandu Fagarasiulir incepura a bom­
bardă. Mailatu ’si schimbă acuma pusetiunea, ce o avea
Raresiu in Ciceu. {
 138

Raresiu bătu cetatea o luna fara succesu ; pentru ca

Mailatu se putea aperâ pre bine. Principele inse nu pu­
tea se aştepte multu; dar* si Mailatu se urise, si ar fi
fostu gat’a se predce cetatea cu conditiuni onorabile.

— Acestu .omu inganfata me supera atât’a ; elu trebuie

se se prêdee, elu trebuie se cada victima ori cum!

Raresiu erâ vulpe mara fctia cu inimicii sei, si multu

se cugetá, câ se aduca in cursa ţe usurpatoriu.

— Se mergi, — dise Raresiu catra Joldea,—se mergi

in cetate câ si parlamentarul, se-i spuni lui Mailatu ca-i
dau terminu de 24. do óre, cá se se cugete pentru preda­
rea cetatii; séu ca voiu ordinâ asaltu, si dc cumva vâ
intrá óstea nóstra acolo, nu vá dâ gratia nici imui su-
fletu de omu. Se mergeţi si voi! — demandâ Raresiu
duoru aprodi.

Joldea luâ stcgu albu cu sine, — si plecara toti trei

in cetate. Bucinulu vigiliei ardelene da semnulu, ca vinu
parlamentari. Siese husari se traraiscra spre intempi-
nare si portare pana la murii cetatii. Atunci legara ochii
parlamentariloru romani, si - i duseră pana in palatiu la
Mailatu. —

Cuvintele lui Raresiu se referară; ele fura ca atâte

junghiuri in anim’a ambiţiosului usurpatoriu..

Ha, ha, ha! eschiama elu pornindu prin chilia. — Si

ce mai vre Raresiu ! Misicarea. lui erâ. plina de patime,
intonarea de ironia. — Asia-mi trebuie, Raresiu a fostu
pe man’a mea in Ciceu, si eu nu Tarn ucisu câ.pe o vita.
 139

Am lasatii se mai scape clin çuibu sierpele, ce m’a mu-

sicatu de atâteori !

Atunci Mailatu, asiediandu-se pe unu scaimu si mu-

tanclu-si manteu’a cu sínére de auru de pe unu umeru
pe altulu, lovi cu sabi’a in pamentu) si strigă : Mailatu
nu se preda, mai voiesce se cada murii cotatii pe umerii
lui, inca si acestea-i vâ arunca de pe sine! —

Elu batii clopotielulu, si unu argata se ivi.

Unu pocalu cu apa, se me stempcru! demandâ olu

si ’si suci mustetiele lungi, ce le lasase dupa mód’a ma­
giara cá se ajunga pana la urechie.

Domnule! grai Joldea — o óstea maré ti-a impre-

suratu cetatea ; moldovenii si muntenii suritu impreunati
cu turcii. — Crutia-ti omenii, aibi jele chiaru si catra
murii cetatii, se vom superâ, candu vom cadé in ruina.

— Nu, nu spuneţi lui Raresiu, ca Mailatu nu se pre-

da! si atunci li facil unu semmi, cá si candu li-ar dice,
se plece.

Husarii ’i legara icra la ochi si ’i petrecura, afara

din cetate.

Vorbele rebelului se citara lui Raresiu, si acest’a se

infurià mai tare.

— Nici unu minutu a intardiá! óstea se se gatésca de

bombardare sî asaltu! demandâ Raresiu si porni printre
corturi.
 140

Unu sgomotu unu strépetu de arme se audiá iri

óstea impresuratóre. Ostasîmea se puse in linia de bă­
taia, tummle se incareara.

Mailatu se siű pe múrulu cetatii, cá se tiena o re­

vista asupra pusetiunei inimicului. O scena infiorátóre
vedea innaintea saţ si acestu prospectu ’i strămută cugc-
■ tele si anim’a. Elu se vedea pe sine insusi cadiutu in
manele lui Raresiu, si acestu presimtiu ’lu descuragiâ, cá
se respunda la ori ce atacu alu inimicului. —

— 0 intriga cu succesu bunu, si eu voiu fi scapatu!

cugetâ Mailatu. — Raresiu trebuie se se rentórca a casa
la vorbele mele de impacare ... ha ha ha impacare. —

. Nici nu asteptá cá se deştirga cele 24 de óre, si se

cugetâ, cá se mérga iususi se vorbésca cu Raresiu. A-
cést’a era altumintre de demustrare de curagiu, si — ca
do Raresiu nu se teme.

Călării tramisi adusera scirea delà Raresiu, ca ’lu

primesce, si ’i garantéza nèvatamarea persónei. Si Rare­
siu singuru vedea lips’a imei conferintie pentru pace. —

Sórele erá spre apunere; Mailatu cu Bomcmis’a, ur-

matu de 50 de voinici, plecara in taber’a lui Raresiu. —
Acest’a vediendu venirea loru, li esi de departe cu suit’a
sa irinaintë, si ’i intimpinà eu bucuna.

— Se fii binevenitu ! ’lu salutà principele, si ’lu apuca

dè manái —

— Bine te-am aflatu! respunse Mailatu, si ’lu strinse

 141

de mana. — Aceste dóue mani, deatâteori inimice, dóra

vom legá adi amicétia eterna. —

— Fii incrediutù, ca o dorescu din anima. Raresiu iu-

besce pacea, si in ea pe amicii sei.

— Aci e Bornemis’a, — unu boieriu de frunte in tiér’a

nóstra, — recomendà Mailatu; iéra Raresiu ’lu bineventà.

— Ce pecatu, — continué principele, — ca aceste tiere

si vérsa sângele intra sine. Óre nu am puté fi noi la o-
lalta câ creştini?! —

— Si totuşi Raresiu vine intra apararea semilunei! ob­

serva Mailatu si rîse. —

— Intra asia împrejurări nu se póte altucum. — Candu

am vorbitu eu, si candu se putea, nu m’a ascultatu nirne. —
Atunci dara asiá erâ împrejurările, cá Zapolya in favo-
rea turcului se fia in contr’a mea. —

Ei intra discursu ajunseră in tabera si intrara in

cortulu principelui moldovénu. Acestu cortu stetea in par­
tea cetatii de catra nordu; muntenii lui Radu făcură ca­
stre de catra médiadi ; iéra Cuciuc-bei stá de catra apusu.

— Aci e cortulu meu! intra! dîse principele, si Mai­

latu pasî innainte.
• : , : ‘ '• , :1 •' '. . " ’• Í» ; » . •

Cortulu erâ de panza si stetea pe siepte cornui’i ;

panz’a dinlaintru erâ imbracata cu decoratiuni de catifea
si matasa; din centrulu cortului depindea unu candelabru
pentru multe lumine ; de clrépt’a erá icón’a maicei precu-
 142

rate, ier’a de steng’a atcrnate mai multe feliuri de arme

a le lui Raresiu. Imprejuru erá sofe scunde si late, un­
de si unde câte o perina, căci aceste erá paturile pentru
principele si doi credintiosi a-i lui.

Raresiu oferi atunci scaSmele la més’a din medilo-

culu cortului-, si se puse si elu de-aprópe de cei doi ó-
speti de frunte.

Joldea ! mai uainte de tóté vei ingrigi, câ se avemu

cina buna, raancari moldovenesci; ne vá cercetâ si Cu-
ciuc-bei cu generării lui Radu. —

Ochii lui Mailatu cautâ imprejuru, si se vedea pe

fétia-i o ingrigire, ca si candu nu s’ar aflâ bine. Raresiu
se simtid domnulu pusctiunei. Doue anime asia diferite.

Militarii lui Mailatu odihniâ la usi’a cortului, câ se

fia gat’a spre dispositiune ; moldovenii ’i primiâ cu ami-
cétia si plăcere, li impartid lucruri, ce nu avea ei in cetate.

— Si ce indemnu te-a adusu in contr’a mea? întreba

Mailatu dupa o tăcere profunda. •
— Voi’a aceluia, carele m’a renaltiatu pe tronu, — re-
spunse Raresiu. Ardélulu e sub cadinti’a fiului lui Zá­
polya, cá rege ; Sulimanu vrea se-i sustiena tronulu si
pórta resboiu asupra usurpatoriului de tronu, séu macaru
numai de titulu de rege. Tu ai revoltatu cd se fi rege;
umilinti’a numai ’ti póte castigd grati’a lui Sulimanu ; tre­
buie se te închini Isabelei si fiului ei, si se te desparti
de Ferdinandu.—Nu-ti aduci aminte? Zapolya te-a pusu
de prefectulu Transilvaniei, si tu vrei se resipesci pe fiu-
lu lui.
 „ C!ai
143 Ar'
, a áSQGlA JJ\
— Buna prelegere ! respurise prefectul^ — ca la pruncii
acei, pe carii ’i ocaresce invetiatoriulu, X~ha Jiayţsţ \
se silia se-si ascunda necasulu, ce -Iu atîtiâ anffeîtiu&eâ'1
lui, si de e Sultanulu celu mai mare, ce cere delà mine?

— Se te apleci lui Ionu Sigismundu si se - lu cunosci

de regele teu; se stingi revolutiunea, si se nu usurpezi
titlulu de rege ; se predai cetatea si se nu mai redici arme
in contr’a lui. Elu cere putienu — continuâ Raresiu; t—
de asiu fi eu Sulimanu, asiu cere mai mulţii; — închi­
na-te, si ti-ai scapatu viétia!

— Se facemu dara conditiunele de pace — pretinse

prefectulu. *

— Se facemu! aproba Raresiu, si scóse o hartia, câ

se se scrie tractatulu. —

Dupa di scurse si desbateri conditiunile se subscrisera,

icra Raresiu si Mailatu dediu*a mau’a câ amici.

Mailatu remase tristu, si Raresiu voiosu; de pe fe-

tiele loru putea cunósce, carele a castigatu mai raultu.
Prefectulu multă sc mustra pe sine.

— Ce se făcu? — cugetă olu ; — Isabela ’rai e in contra,

Sultanulu m’a urîtu; Ferdinandu nu ’mi ajuta; alti ini­
mici me ’mpresóra. Se am barem viéti’a si se remanu
prefectul

Raresiu ’si mai stemperase mani’a asupr’a lui, si ve-

diendu ca ajunse la scopu, si prin acést’a se insinuéza
si mai bine la imperatulu turcescu, se bucurâ fórte. Dar
 {

144

totuşi cu atât’a nu se simtiâ destulu resbunatu a supr’a

prefectului Transilvaniei. —

Cateva tunuri se descarcara câ semnu de incheiarea

păcii si bucuria. — Beiulu turcescu si generării munteni
ajunseră pe cina*,— si music’a începu a resunâ in castrele
lui Raresiu.

0 cina delicata 3e aşternuse pe mésa principelui,

ier’a óspetii incepura unu discursu amicabilu. Raresiu ’i
petrecea multu cu aventurile sale cu calugerulu delà mă­
năstirea Bistritiei, si si cu pescarii. Turculu mai cu plă­
cere vorbiâ despre haremulu seu, amusandu pe óspeti cu
ideile asiatice si fantasi’a via de o amóre la Bosporu. —

Catra capetulu cinei intrâ canteretiulu principelui.

Unu tieganu micu, cu o fisionomia arabica, ’si acordâ
çôbs’a si gûtulu, si incepù a cantâ nesce cântece vechie
din Moldovi’a, acorapaniandu - le cu music’a sa plina de
melodie. — Canteculu erâ o balada despre Bogdanu vodă.

Bornemis’a siedea tristu si tacutu, Mailatu ’si facea

voia, dar’ mai multu de sila; ceialalti erâ mai bine de:
spusi, si candu incepura a acompanitl pe canteretiu cu
unu tonu de basu., lenga cortu se audî unu strépetu de
arme si alarma.

Câteva pocniture de pusce ’si aruncara glóntiele prin

panz’a cortului, si trecură pe lenga candelabru ca nesce
musce retacite.
••
— Tradatoria! perfidia! striga Raresiu.
 î 45

— Dómne ! óstasii lui Mailatu începură atacu ! insciintià

unu moldovénu. —

Ospetii puseră man’a pe scaune, câ si candu la fcimpu

de lipsa s’ar aperá cu ele. Bornemis’a ameţi de frica, iéra
Mailatu galfedî cá cér’a!

— Fetiori ! nu vc lasati ! strigă principele, si in catev’a

minute ostasii din suit’a prefectului fura ucişi. —

— Spune! acóst’a e araicéti’a legata inca in sér’a a-

cést’a? intrebà Rares iu, lovindu-lu cu conditiunele de pace
peste nasu. Prindeti-lu ! demandâ aprodîloru, — si pre­
fectul u dupa ce se aperă câtva cu spadà, se dedù
prinsu. —

Bornemis’a tocm’a se deşteptă din letargi’a sa, si cer-

candu a-si satura furi’a sa cu sânge, la deraandarea lui
• Raresiu fii descapetienatu.

— Punetîlu in feru, câ se-lu tramitu Sultanului, se faca

elu insusi judecata asupr’a lui.

— Nefericita dî! eschiamă Mailatu, cuprinsu cu manele

in feru, si rcdicandu-si ochii catra ceru — 29. Juliu!

Beiulu turcescu primi pe Mailatu in posesiunea sa,

cá se rentórca cu elu la Tiarigradu.

Manedî-si redicara toti taberile si porniră indereptu.

— Aceste armate lasara suvenirile cele mai triste pentru
Ardélu. —
Petru Raresiu. 10 '
I

146

Invasiimi ele aceste mai repetî Rarêsiu in Ardélu, si

sili pe locuitorii, cá se tramita tributulu Sultanului; iéra
acest’a pretinse rentarirea posesiunei lui in Ciceu, — inse
•magiam, cá se prepadésca cuibulu de operaţiune alu lui
•Rarcsiu, stricară Cicculu pana la pamentu.

I
 XIX.
Mórtea Iui Raresiii.

IDupa rentórcerea lui Raresiu din Ardélu Joldea

pentru meritele sale fii redicatu la rangú mai nâitu in cur­
tea principelui. — Curagiulu, credinti’a si adcrinti’a lui
catra famili’a domnitoria castigara simpati’a principelui.
Numai .Jliasiu si Stefanu , fraţii Rucsandrei, nu-lu pu­
tea suferi, póte pentruca erâ istetiu, blandu si frumosu,
séu dóra prevediendu in elu unu barbatu ageru, se temea,
câ nu cumva dupa mórtea tatalui loru se li rapésca tro-
nulu, si din caus’a acést’a ci desbatea pe sora in totu
modulu de a simpatisâ, cu Joldea.
Rucsandr’a inse incepù a se dedó cu linguşirile tine-
rului mândru, si a seuitâ cu totulu pe Barbovschi. Nici
e ea de a se acusâ, hatmanulu e deja mortu de cativa ani.
Inca putiene amórese 'planscra pe amanţi inca si dupa,
raórte, cá. si Rucsandr’a. De ar fi ainórea totu deun’a
asià, sincera si curata, câ in princes’a juna, ar face viéti’a
de totu fericita in lume ; dar’ ea nu cutezâ a se dà pe fe-
tia eu a dou’a araóre a ei. —
10*
 148

Joldea se preamblá odata ealariu in liaine militaresci

pe lenga curtea principelui din Suceav’a; — Murgu-1 riu-
cliezá sí asverliá; nu voiá se tréca mai de parte. Tropo-
tulu insielà pe Rucsandr’a la féréstra, si ea din nebagare
séma ’si scapk bucbetulu de flori, ce inzestrá peptulu ei
celu albu si'plinu.
Junele observa caderea floriloru, se scobori de pe
calu si luandu buclietulü, fugi cu élu. — Rucsandr’a de­
veni in perplesitatc, si retragendu-se delà féréstra, mur-
mark, cá si candu ar fi; maniésa.
— Ce causa ai, de fugi asiá spariésa delà féréstra?
intrebà mam’a Rucsandrei.
Fét’a rôspunse adeverulu, — dar’ Jliasiu, fratele ei
mai mare, audîndu de numele lui Joldea, se inversiuná, cá
si candu. ar fi âuditu, ca vinu tatarii in tiéra.

— Nu, nu, tu n’ai nemic’a in contr’a lui — observà

Elena; — élu e bravu, s’a purtatu forte bine in resboiu
cu tatalu teu. —
— E unulu dintra .boierii, de frunte, si eu crcdintia
catra tronulu nostru! observa Rucsandr’a.

— Si de i-ar stâ in putere, cu credintia catra tronulu

seul reflectà Jliasiu.. Cu de buna sém’a élu e adi in lo-
culu hatmanului; -. 1. . i

" Nii vreu se-ini dau anim’a in perichiu, cá se mai fia

odata nefericita. Mai curendu- arc élu causa sc fia supe-
ratu pe mine, chiai-u candu ar sei cá ’lu iubescu. —
IJsi’a se deschide, si Joldea intra. — Jliasiu cum ’lu
vediù, iûtrà in alta chilia. —
-« ) \ ■
 149

— Princesa! grai Joldea catra mama — ’mi vei icrtâ

se adticu buchetulu acest’a acasa, — Rucsandr’a 1’ a sca-
patu dj pe ferestra. — Si ’lu dedii plăcutei sale.
Elen’a ’lu imbiâ. se siéda, féti’a ei vesela promise ju­
nelui primire buna ; dara elu fii frapatu, candu sîmtî, ca
Rucsandra, primindu florile, ’i apasă man’a cu degetulu micu.
— Ah ! se cutezu, insémna acést’a, — cugetă Joldea, si
incepii unu discursu de totu placutu despre florile din bu-
chetu. Mam’a ascultă cu atât’a curiositate desfasiurarea
intielesului floriloru.
— Domnia ta esti unu botanicii bunu — observa Ruc­
sandr’a.
— Plantele din limb’a floriloru le cimoscu pre bine.
Nu-mi mai suntu ocupatiunea, dar’ adi mi făcu distragere.
Ce e mai frumosu, decâtu a vorbi si cu florile?
In buohetu eră: roze albe si roşii, roseta, vanilia,
misota si rosmarinu. — Ele era asi’a de bine alese, in-
câtu dupa limb’a floriloru ceteai din ele o epistola araorósa.
— Si ce ar insemná florile, aceste? întreba Rucsandr’a.
Joldea le esplica tóté, inse cele din urma le repeţi:
misota, se nu me seuiti, — si rosmarinu, se me porti la
altariu! —
Fetisiór’a mandra surise cá unu an geru ; ea pricepea
cuvintele esplicatóre. Joldea, observandu, cá vorbele Iu
nu făcu unu resimtiu, se facil mai indresnetiu.
— Eu tî le-am adusu indereptu, cá si candu ti-asiu
respimdc in asemene intielesu. Princesa! ti-mi gratiósa,
fa-me fericitul ’
 150

Atunci se intórse junele chitindu-si manele, cá cum

ar dîcc rugatiune, si se adresa catra mam’a copiliórei:
Eu iubescu, in adcveru iubescu pe Rucsandr’a, si vreu
se-i juru credintia pana la morte. Anim’a mea e sincera,
e curata cá radi’a sórelui, e anima, pe cum doresce Ruc­
sandr’a. —
— Amórea e unu contractu, — rcspunse mam’a ; — doi
inşi trebuia se se invoésca. Dta poţi iubi, inse a nu fi
iubitu, e amóre desiérta.
Rucsandr’a cautá uimita, si nu cuteza se spună, cc
simte anim’a ei. —

— Jubesce-me, te rogu peDdieu din ceru! grai Joldea

puncndu-sc pe genunchi innaintca Rucsandrei. Se eredi !
anima mai sincera, decâtu a mea, nu afli pre pamentu.

Te iubescu! ’i rcspunse fetisiór’a, si ’i intinsc man’a,

cá si condu ar fi vrutu se-lu scóle de pre genunchi. O
colóre mandra rumeni feti’a ci cea cam galfeda. — Te
iubescu! si nu ceru alt’a, decâtu se me iubcsci. —

— Mama buna! dâ-ne binncuventarea, cá se esplici si

voi’a ta, — pretinse Joldea si apucandu pe amoresa da
mana, o atrase catra sine, si amendoi ’si aplccara
capulu. —
■ — Eu ve binecuventu, si voiu ruga pe Raresiu, cá se
ve binecuvinte si élu. —

Unu strépetu in curtea principelui intrerupse dis-

cursulu. —
•— Ce póte fi acést’a? striga Elen’a si esi se véda.
 151

' — Mari’a ta! respunse unu aprociu, — principele, greu

morbosu, acum’a ajunse delà preumblare cu Stefanitia,
si cadiù fara de puteri pe sofa.
Ajutoriu! Ajutoriu! striga Elena,—chiamati medicii !
si atunci alerga prin unu ambitu in chili’a, unde era mor-
bosulu Raresiu. —
— Raresiu! dulcele rneu barbatu, tu esti morbosu? si
se asiedia Iengu elu, ascultandu, ca se auda, de mai re-
sufla si bate anim’a in elu. — Atât’a morbu acum’a pe
capulu teu — continua princes’a ; abia te-ai insanetosiatu,
si iéra lancediesci?
— Draga Elena! mi fórte greu, me nedusicscu, am
ostenitu, si dóra ventulu rece.............
— Ventulu rece e de vina. — Unu ventu rece se sufle pe
Raresiu din viétia, candu atâti’a inimici nu-lu putură ucide ! ?
Pe féti’a lui Raresiu se încreţiseră bine trasurile be-
tranetiei, si durerile ’i încreţiră fruntea si mai tare ! Pe­
ndu lui, ce era mai multu albu decâtu suru, se umedia
de sudori reci.
— Raresiu! vorbescc cu Elen’a ta, spune-i ce te dóré?
scii tu, ca ca demulteori a vindecaţii ranele animei tale —
graiesce, de mai poţi se cugeti inca la resbóie si învingeri ? —
— Lasu resbóiele fiiloru raci. se le porte ei de-acuraa.
Unde suntu ci, si Rucsandr’a?
Elen’a sburà pana la usia si demanda cá se intre
pruncii loru. Tocm’a atunci sosiră si. medicii.
Pruncii grăbiră la patu si sanitara manele tatalui
morbosu ; iéra acést’a ’si redicà drépt’a cu multa ostenéla,
si atragendu-i catra sine, li sărută fruntea.
 152

— Abia mai potii rcdicá man’a, — dise Raresiu, — asia

mi de grea!
— Acea mana, carea canduva asiá de usioru invertia
spad’a! respunse Elen’a.

Medicii cautara pulsulu si pipaira fruntea si peptulu

lui. Trupulu lui pareca recea mai tare, dara resuflarea,
ca incetâ.
— Raresiu! graiesce catra muierea si pruncii tei! nu
védi tu lacrimele loru?

Medicii indesiertu se siliâ pentru mengaiarea princesei ;

fura in urma siliţi a-i siopotî, ca ajutoriu nu se afla pentru
vindecarea principelui. Numai o óra, doue, pana-si vá
dá sufletulu.
întristarea Elenei trecu in desperare; desperat’a ni-
zuiâ inse se merigaie pe barbatulu seu.

— Hiasiu si Stefanitia! grai Raresiu, si ’i chiamà cu

ochii la sine. — Datî-mi manele, cá se ve mai ticnii de
mana. — Se nu seuitati, ce v’am invetiatu. — Tu Iliasiu
remani domnitoriu pre tronulu Moldavici; tier’a si Suita-
nulu e pentru voi’a mea. Traiescebine cu fratele teu. Déca
dupa mórtea ta ar mai trai Stefanitia, élu urraéza de prin­
cipe. Jubiti poporulu accstubunu, carele a castigatu atât’a
gloria pentru Moldávia si atâtea laure pentru coron’a
lui Raresiu.

Domnitoriulu Moldaviei se nu faca certe si resboie

eu alu României. Toţi suntemu creştini si romani, fii ai
unei naţiune strălucite.—Multe ar puté face aceste doue
tieri mici la olalta.............
 153

Ve tien éti de mil’a Sultanului, pana e iraparatî’a tur-

césea tare si mare, . . . păziţi constitutiunea tierei si le­
gile si independinti’a ei. — Trăiţi in pace cu vecinii, — si
infrangctî-i, de se redica cá se ve rapésca tiér’a si tro-
nulu. Araicéti’a cu Ungari’a e mai scumpa, — si acolo
suntu roman, nu ve ucideti unii pe alţii. — Ve ingrigiti,
ca se nu petati numele lui Raresiu, cu ruşine.

Atunci vod’a "i mai strinse catra sine si le mai să­

rută fruntea. Fiţi cu anima curata catra Ddieu, si nu
ve vâ laşa.
— Si ce faci cu Rucsandr’a, fét’a ta cea plăcută? si
Elen’a o duse la patulu tatalui.
»
— Sermana teta! grai Raresiu — si tu ai luatu parte
din tóté necasurile mele. De te-asiu puté ferici si pre tine.

— Raresiu! observa Elen’a— fericirea ei e anim’a lui

Joldea. Da-le binecuvuntarea ta. —

— Joldea e bravu, — rospunse principele ; — eu ’lu

iubescu, e bunii in resbóie, élu inca vâ fi omu mare. —
Joldea, carele stetea in umbr’a acelor’a de len ga patu,
se aretk, si sarutandu man’a lui Raresiu, ingenunchiâ la
patulu lui.
— Se fia dara voi’a vóstra ! binecuventarea mea preste voi.
— Si mie, Raresiu, ce-mi laşi? la Elen’a ta, carea atât’a
de multu te-a iubitu si pretiuitu. —

— Tie-ti lasu araórea fiiloru mei ! nu sciu ce moscenire

mai pretiuita ti-asiu puté lasá. — Asiá se-i iubésca Ddieu,
cum te voru iubi ei pre tine. — Ce dî e astadi?
 154

—; Vineri! respunse Elena.

— Câtu e de tardiu?
— Acuşi e mediulu nopţii.
— Mediulu nopţii, — si inca calugerulu nu a venitu
se me cuminece? —
— Aci e, ascépta de multu dupa dorinti’a ta.
Ei toti esîra afara pe cateva minute; icra calugerulu
intrà. Elu ’si gatâ funcţiunile cuminecaturei, si peurma
incepii a ceti : Tatalu nostu. Raresiu ’lu recitéza dupa cu­
vintele părintelui.
— Nópte buna! ’i dise calugerulu. —
— Nópte buna ... ne vomu mai intelni. —
Famili’a reintra, si incungiurandu patulu morbosului
’lu udara cu lacrime. —
Buzele lui Raresiu se parea ca se mai misica, ca si
candu ar mai dîce o rugatiune pia. Ochii lui începură a
perde vederea, — si a se închide. O mişcare se mai ob­
serva in trupulu lui, si o siopotitura cd de suflarea unui
zefiru linu mai străbătu prin buzele lui, cd si candu ar fi
dîsu: Nópte buna!
— Unu minutu trecu, si Raresiu jacc mortu!
 XX.
Faiiiili’a dupa mórtea lui Raresiu.

Raresiu incepù a domni in 20. Januariu Í52T. si.

muri in 2. Sept, 1546. — A fostu unulu dintra cei mai
demni domnitori a-i Moldaviei.

Despre originea lui e indoiéla; unii ’lu tienu din viti’a

lui Bogdanii III., alţii din akii Stefanu cclu bunu; dar’
oricum, élu au fostu de dupa gardu.

Despre suirea lui pe tronii se dîce, cà dupa ce in-

ticlcsera unii din rostulu mitropolitului, carele pe tim-
pulu acela era mortu, cumca Petru Majariulu e din osti­
lii si sângele lui Stefanu vodă, alesera pe Petru Maja­
riulu de principe. Acest’a avea de socia pe Elen’a lui
Raresiu, fét’a unui negutiatofiu din Harlen, si dupa nu­
mele muierei ’lu numiâ toti de regida numai Raresiu..
 156

De intru adeverii a fostu din sângele lui Stefanu

celu bunu, atunci a semenatu cu tatalu seu, pentruca
Raresiu erà religioşii si bunu eu ai sei ; iéra in res-
bôie • erou.

Raresiu multiamindu lui Ddieu, pentruca i - a ajutatu

cà se invinga pe inimicii Moldaviei, a redicatu mai multe
monastire, si anume: P rob a t’a lenga seretu, Rds i c’a,
Dobrovadulu in tienutulu Vaschiului, Ciprian’a in
alu Lapusineiloru. A edificaţii o biserica in Ilarleu,
si alt’a in Dai’a, si a fundatu episcopi’a din Romanu.
Elu fïi ingropatu in Probat’a.

Dupa mórtea lui Raresiu boierii redicara pe tronu

pe Jliasiu II. fetiorulu lui celu mai mare, sambata in 3.
Septembre. — Tier’a avea la inceputu sperantia buna in
élu, inse s’a insielatu, càci aduse turci de consiliari lenga
sine si indepartd pe patrioţi. Erâ tiranii, (raid cu mere-
trici, si omu fara de lege; poporulu l’a despretiuitu, si
vediendu élu ur’a neimpacata a supr’a sa, a lasatu pe
Stefanitia VlII-le fratele seu, cu Elena cd se dom-
nésca, iéra élu s’u dusu in Tiarigradu la 1. Maiu 1551.
si s’a turcitu.

Stefanitia multu s’a silitu, cd se 6térga ruşinea, ce o

puse Jliasiu pe numele familiei; dar’ mai tardîu nici elu
nu fii mai bunu. — De tirani’a lui multi boieri fugiră in
Poloni’a si de aci veniră cu arme asupr’a lui. — Stefanitia
a redicatu taber’a sa la Tintio.r’a lenga Prutu, si aci
’si petrecea cu muierile. — Boierii intielegendu, ca ma-
nedî vd se omóre la unu ospetiu mai pe toti din divanu,
se sfatixira, si cu o dî mai nainte ’lu atacara in cor-
 *
157

tu si - lu ueisera ; iéra in loculu lui alesera pe Petru

Lapusineanu, rivalulu, carele veniá din Poloni’a asupr’a
lui. —

Intra aceste Jliasiu EL fu prcpaditu prin Sulimanu,

pentruca nu tienea legea turcésca dupa deraandarile lui
Muhamedu. — In acestu inodu périra amendoi fraţii, si
prin famili’a lui llaresiu si stinse sementi’a domnitoriloru
vechi din Moldavi’a. —

Sturza, Mogila si alti boieri, îndemnaţi de Elen’a,

veduv’a lui Raresiu, alesera de domnii pe Joldea, aman­
tele Rucsandrei, care őrá atunci logodita. —

Mozocu din partid’a contraria a incungiuratu pe

Joldea si a-i sei in Sîpote ; apoi prindiendu-i si punendu-i
in fere i-a dusu la Petru Lapusineanu, — si pre toti i-a
iertaţii, iéra pe Joldea Ta insemnatu la nasu, eh se nu
póta fi domnitoriu.

Inse nici cu atât’a s’a indestulatu Lapusineanu, deórece

pe Joldea cu sil’a l’a calugeritu, iéra elu s’a cununatu cu
Rucsandr’a, si cu acést’a a avutu doi fetiori, pe Bogdanu
si pe Petru. —

Sórtca lui Joldea erâ trista câ calugeru de sila, si

despoiaţii de amórea Rucsandrei ; inse tiranfa erâ mai pu­
ternica, dccâtu blandéti’a. —

Seraculu Petru VI. Raresiu, — de ar’ fi pututu esî

din mormentu, câ se auda faptele fiiloru sei, in carii a-
 *
158

vea atât’a sperantia ; cu debuna séma nu ar fi pututu su­

feri câtu a mai suferitaf ci trebuiá cá singuru se-si pér-
da viéti’a.

Dar’ blastemulu parintiloru asupr’a fiiloru rei nu re-

mane neimplinitu. — Asiá se-i iubésca Ddieu cum te-
voru iubi ei pre tine! —dise Raresiu in óra morţii catra
muiere despre fiii sei. — Aceştia n’au iubit’o, nici Ddieu
pre ei!
 wnSiŞjs,
fiSOCtfiV^
O »5
1 síib'AS^
 l.‘.

'I .4

Delà on. D. autóm alu acestei novele a mai, esîiu, si »

se pôte trage prin subscrisului

POESIA POPULARA ;

BAUM COLI NDK

Pretiulu : J. fior. 5 er. v. a. Proi.inVu : ' 5 l~v cr. v. a.
à
li'- istovi’a romana natiunala.
Retipărită din ÁMICULU SCÓLEI. Fasciór’a 1 si 2. Pretiúhi 40 cr. v. a.

Consemnarea unom cart; mai nóue :

Din Poesiele lui Andrem Muresianu. Brasiovu 1861. 1.20
Carte de lectora romaiiésca pentru scólele romane
primărie întocmită de Visări on u Romanii, redactorulu
Amiculu Scólei. Partea I. pentru clasele de uidîlocu
Sibiiu i 862. Legata —.60 -
v Istori'a Iui Cicerone do D. dc Lamartinu, tradusu de colo-
nelu T. Casimir. Pucureşci 1861. 1.16
•>■*>.
Prclndele Iui IlaraKamb Grandca. Cu o prefaçia de G.
Sic nu. Bucuresci 1862. 1.73
■■■

r: Matco Cipriani, Bergamo si Slujnicarii dcîsT. M. Philemonu.

Bucuresci P961. 1.16 -
f Milinea-Voda (celu ren).— Domn'a Kiajna de A. 1.
Odobescu. Bucuresci 1860. 1.75
Sg:;
% Trcciitulu si er’a noua, de Constândiii A. Cretiidcscu.
Buciu*esci 1860. —.80
S? Misterele Căsătoriei. Partea 1. Bărbatul u predesti­
:
naţii, de C. D. Aricescu. Bucuresci 1862. 1.80
1
Proiecţii de cducâtiunea feteloru trad. din Capo-d’operdc
V. : luiFenelonu de R. Popescu. Craiova 1860. 1.16
j MiliaiiMI. Bravulu, biografia si caracteristica lui-; trase din
istoria ticrei romanesci a D. Aroue Florianu. Bucu­
resci. 1858. 1.16
m■
m■■ S. Flitsch.
tipografa ai libreriú in Sibiiu.
j?:

3w.