Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Comentarea Unei Figuri de Stil
Comentarea Unei Figuri de Stil
a) Algoritm
b) Formule de utilizat:
Expresivitatea limbajului este susținută în continuarea poeziei de figuri de stil...
În conturarea atmosferei, scriitorul folosește o gamă variată de figuri de stil...
Implicarea afectivă este sugerată prin prezența (figurilor de stil), sugerând...
• Expresia... sugerează...
• Expresia... valorifică...
• Expresia...intensifică...
• Expresia... marchează...
• Expresia poate fi interpretată ca un semn al...
• Cuvântul (expresia) ... generează ideea ...
• Prin (figura de stil) ... se creează...
• Se creează senzația că ...
• Tabloul prinde contur prin surprinderea unui detaliu...
• Se creează o atmosferă de ... prin...
• Epitetele se disting prin noutate ...
• Epitetul în inversiune accentuează ...
• Epitetele dau relief imaginilor poetice ...
• Comparația menționată ar putea trimite la ideea ...
c) Model
Tema poeziei este..., iar sentimentele poetului sunt...si sunt transmise, in mod direct, prin (cu ajutorul,
prin intermediul etc) epitetul (comparația, personificarea, hiperbola, repetiția, enumerația etc.) ”Z” (se
citează secvența din text care conține figura de stil identificată/selectată pentru interpretare), poetul
(scriitorul, autorul acestei opere, creatorul, artistul etc) exprimă (sugerează, subliniază, creează
impresia, accentuează, amplifică, creează o imagine, comunică, transmite, scoate în relief, aduce în
prim-plan, pune în lumină, etc) ... urmează ideea, sentimentul starea sufletească, imaginea, senzația,
aspectul etc.
Metafora personificatoare ”izvor de cînturi dulci” compune o imagine auditivă și sugerează ideea că
șoapta izvorului este asemenea unor vorbe dulci, îmbietoare și tainice de iubire. Această metaforă,
este alcătuită din termeni specific eminescieni, motivul romantic ”izvor” și epitetul ”(cînturi) dulci”.
In prima strofă a poeziei, Eminescu foloseşte metafora ,,flori de umbră”. Poezia vorbeşte despre
plăcerea contemplării şi melancolia singurătăţii. Eul liric se proiectează aici în ipostaza îndrăgostitului
fascinat, care-şi urmăreşte iubita pe geam, de afară, din întunericul nopţii.
Prima strofă prezintă tocmai cadrul natural. Este o noapte senină, iar bărbatul stă în cerdacul iubitei.
Deasupra lui se desfăşoară crengile copacilor, mişcate încet de vânt, iar formele lor, interpuse în calea
luminii, desenează pe podeaua cerdacului „flori de umbră”. Această metaforă – în conexiune cu restul
strofei - sugerează frumuseţea complexă a momentului. Pe de o parte este frumuseţea naturii, cu
noaptea senină, cu arborii mişcaţi de vânt. Pe de altă parte este frumuseţea contemplării tainice a
iubitei. Îndrăgostitul trăieşte, totodată, voluptatea descoperirii comorii ascunse şi melancolia
imposibilităţii de a o avea.
În concluzie, prin metafora „flori de umbră”, Eminescu anunţă încă din prima strofă cele două
coordonate lirice ale poeziei: frumuseţe şi melancolie.