Sisteme Tehnologice Cu Impact Redus

SISTEME TEHNOLOGICE
FORESTIERE CU IMPACT
ECOLOGIC REDUS
Sergiu Andrei Horodnic

Preambul
În decursul istoriei, pădurea a fost o referinţă a nivelului de

dezvoltare a societăţii umane, un garant credibil al siguranţei şi bunăstării,
al evoluţiei culturalartistice. Percepţia asupra modului în care sa dezvoltat
relaţia „ompădure” sa modificat în permanenţă, simultan cu mai ampla
interacţiune „omnatură”.
Din ce în ce mai mult se accentuează importanţa funcţiilor pe care le
asigură pădurea, iar cele referitoare la protecţia ecologică primează. Este un
echilibru, de cele mai multe ori foarte fragil, între restricţiile ecologice şi
cerinţele economice, echilibru ce trebuie păstrat printrun proces
decizional obiectiv, fără abordări extremiste ce elimină variante de acţiune
fără o analiză prealabilă a raportului corect dintre avantaje şi dezavantaje,
dintre nevoi şi resurse, dintre benefic şi nesuportabil.
În acest context, atât timp cât omenirea va avea nevoie de cea mai
importantă resursă forestieră – lemnul – , sistemele tehnologice aplicate
trebuie selectate prin prisma reducerii impactului ecologic. Scopul acestei
lucrări este tocmai cel de a prezenta avantajele şi riscurile utilizării
sistemelor tehnologice forestiere actuale, cu credinţa că o viziune
cumpătată asupra întregului proces de producţie devine posibilă numai
după cunoaşterea şi analiza corectă a alternativelor de lucru disponibile.
Autorul

Cuprins
Capitolul 1: Noţiuni introductive 1
1.1 Istoric. Termeni, concepte şi principii 1

Evoluția exploatării lemnului 1
Terminologie. Concepte specifice 4
Principiile activității de exploatare a lemnului 6
1.2 Tendinţe de ecotehnologizare a exploatării lemnului 7
1.3 Situaţia exploatării lemnului în ţara noastră şi perspective
de utilizare a sistemelor ecotehnologice 12
Capitolul 2: Sisteme actuale de recoltare şi colectare a

lemnului 15
2.1 Caracteristici ale sistemelor de exploatare a lemnului 15

Tipuri de sisteme convenționale de exploatare 15
Utilaje forestiere de exploatare cu deplasare pe sol 19
Colectarea lemnului cu atelajele 28
Colectarea cu instalații cu cablu 29
Colectarea lemnului cu aerodine 30
2.2 Factori de influenţă asupra performanţelor sistemelor
forestiere de exploatare 31
Mobilitatea vehiculelor 32
Capitolul 3: Impactul activităţii de exploatare asupra

ecosistemelor forestiere 41
3.1 Consideraţii generale privind efectele ecologice ale

activităţii de exploatare a lemnului 41
3.2 Efecte perturbatoare asupra solului în procesul de
colectare a lemnului 45
Clasificarea prejudiciilor asupra solului 45
Formarea ogaşelor 46
Compactarea solului 46
Interacțiunea utilaj‐sol 48
3.3 Prejudicii de exploatare produse asupra arborilor în
picioare şi a seminţişului 51
3.4 Poluarea în procesul de exploatare a lemnului 53
Poluarea solului şi a apei 53
Poluarea aerului 54
Alte efecte poluante 55
3.5 Măsuri de limitare a efectelor ecologice negative prin
activitatea de exploatare a lemnului 55
Capitolul 4: Instalaţiile cu cablu - sisteme ecotehnologice

de colectare a lemnului 63
4.1 Elemente specifice colectării cu instalaţiile cu cablu 63

4.2 Instalaţii de colectare cu cablu actuale – modele
constructive 75
Capitolul 5: Echipamente pentru colectarea lemnului la

scară redusă 81
5.1 Elemente caracteristice mijloacelor de exploatare

la scară redusă 81
5.2 Sisteme de exploatare la scară redusă şi modul de
utilizare a acestora 82
Tractoarele cu gabarit redus 82
Instalațiile cu cablu 90
Colectarea cu atelajele 91
Alte utilaje şi echipamente de mici dimensiuni 95
Capitolul 6: Criterii de selectare a utilajelor şi dispozi-

tivelor pentru exploatarea lemnului 107
6.1 Principalii factori de influenţă ce condiţionează selectarea

unui sistem tehnologic de exploatare 107
Parametrii decizionali specifici exploatării lemnului 107
Factori‐cheie şi nivelul de risc pentru principalele variante
tehnologice folosite la colectarea lemnului 114
6.2 Selectarea utilajelor în funcţie de condiţiile de teren 118
6.3 Analiză multicriterială pentru selectarea mijloacelor de
colectare cu impact ecologic redus 123
vi
Capitolul 7: Estimarea costurilor de exploatare şi a
eficienţei sistemelor tehnologice 135
7.1 Structura costurilor de exploatare a lemnului 135

7.2 Estimarea costurilor de exploatare a lemnului 142
7.3 Productivitatea mijloacelor de exploatare 150
7.4 Structura timpului de muncă şi organizarea activităţii de
exploatare a lemnului 159
Bibliografie 169

vii
C a p i to l u l 1 :
Noțiuni introductive
Introducerea în problematica abordată cuprinde informaţii privind:
etapele de dezvoltare a domeniului exploatărilor forestiere
terminologia specifică
elementele conceptuale şi principiile aplicate
stadiul actual şi perspectivele de extindere a sistemelor de exploatare cu
impact ecologic redus

1.1 Istoric. Termeni, concepte şi principii
Evoluţia exploatării lemnului
Accepțiunea modernă prin care cultura pădurilor şi exploatarea lemnului
reprezintă un sistem unitar în care cele două activități se intercondiționează,
induce inseparabilitatea acestora şi interpretarea recoltării lemnului ca o metodă
silviculturală de regenerare care condiționează instalarea unui nou arboret.
Privită ca o activitate pur extractivă, în cazul pădurilor naturale, sau ca o
etapă finală a procesului silvicultural suprapusă temporal etapei de creare a
condițiilor de realizare a unei noi păduri, în celelalte situații, exploatarea lemnului
poate să determine, atunci când nu este efectuată corespunzător, modificări
substanțiale în ecosistemele forestiere, modificări care pot deregla echilibrul
ecologic local. Din acest motiv, sistemele tehnologice de exploatare trebuie
adaptate structurii pădurii, integrânduse astfel în sistemul gospodăririi durabile a
acesteia. Pădurea trebuie să îndeplinească în cele mai bune condiții funcțiile de
protecție a mediului înconjurător şi, în acelaşi timp, să asigure permanent
biomasă lemnoasă şi alte produse specifice necesare economiei.
Din păcate, în sistemul economiei de piață se exercită presiuni asupra
structurilor ce administrează suprafețele ocupate de păduri în sensul convertirii
rapide a valorii arborilor în venituri imediate, în detrimentul investițiilor pentru
creşterea şi dezvoltarea arboretelor pe termen lung.
Există anumite dificultăți de înțelegere şi surprindere a priorităților şi a
modului de dezvoltare a domeniului exploatărilor forestiere datorate atât
modificărilor în timp, cât şi a variațiilor în spațiu ce rezultă din tendințele diferite
de dezvoltare zonală.
Heinimann (2007) propune pentru domeniul exploatării lemnului un
model principal evolutiv cu cinci faze de dezvoltare având ca referință descrierea
Capitolul 1: Noţiuni introductive
realizată de anterior de Ivar Samset asupra fenomenului „evoluției discontinue” a
exploatărilor forestiere.
În figura 1.1 este redată schema modelelor de structurare şi de
organizare privind nivelurile evolutive ale ingineriei şi managementului
exploatărilor forestiere ca disciplină ştiințifică.
Începutul unei prime faze de dezvoltare poate fi marcat de lucrarea
„Forest utilisation with a description of the art of forest practices” realizată în 1764
de Duhamel du Monceau, etapă a utilizării motivată de creşterea cererii de lemn
pentru utilizări în obiective de interes la nivel de stat (cu referire la Franța). Se
caracterizează prin empirism în organizare şi consecințe negative asupra zonelor
exploatate.
Cea de‐a doua etapă este poziționată la începutul secolului 20 şi se
caracterizează prin studiul sistematic al proceselor de muncă prin analiza
structurii timpului de lucru şi măsurarea performanțelor în vederea stabilirii unor
reglementări de „cele mai bune practici”.

Figura 1.1
Evoluţia
ingineriei şi
managementului
exploatărilor
forestiere
(după Heinimann,
2007)
Lucrările lui Frederick Taylor referitoare la studiul timpului de lucru şi la
organizarea ştiințifică a muncii au avut un efect decisiv asupra concepției privind
instruirea muncitorilor. Modelul de organizare a muncii este cel al unui sistem
mecanic, precis, care poate fi proiectat şi controlat determinist.
Este formulat un prim principiu care, suplimentar abilităților şi
competențelor muncitorilor, face referire la productivitatea muncii: principiul
2
relației „piesă‐volum” prin care consumul de timp pe unitate de volum scade
odată cu creşterea volumului pe unitatea de produs.
Perioada este dominată de munca manuală şi folosirea atelajelor pentru
colectare şi transport, dar apar şi eforturi de dezvoltare a mecanizării (întrerupte
de cel de‐al doilea război mondial).
Etapa a treia, a mecanizării intensive, începe după 1950 şi se
caracterizează prin preocupările cercetătorilor în domeniul forestier de a înlocui
factorul de producție „muncă” prin factorul de producție „capital”.
Eforturile au fost concretizate prin realizarea şi introducerea în practica
exploatărilor forestiere a trei tipuri de noi utilaje care au generat un gen de
revoluție în recoltarea lemnului: ferăstrăul mecanic, tractorul forestier, autotrenul
forestier.
S‐au extins cercetările din etapa anterioară în domeniul factorului uman
şi al performanțelor atinse în diverse condiții de muncă prin apariția unei noi
discipline ştiințifice: ergonomia. Metodele analizei statistice s‐au extins şi în
domeniul forestier îmbunătățind atât modul de organizare a experimentelor
necesare fundamentării deciziilor, cât şi cel de prelucrare a datelor.
Dezvoltarea unei game diverse de utilaje a condus, în cea de‐a patra
etapă, la creşterea exponențială a complexității muncii datorată creşterii
numărului de opțiuni pentru realizarea unei operații. Caracteristica etapei este
abordarea sistemică a procesului de producție a exploatării lemnului care constă,
în esență, în identificarea sau recomandarea unei direcții de acțiune sau a unui set
de acțiuni care se potrivesc cel mai bine unui anumit set de obiective.
Analiza de sistem se desfăşoară într‐o succesiune specifică:
managementul operațiilor (organizarea proceselor tehnologice) astfel
încât să se obțină o creştere a eficienței sistemului ommaşină într‐un
anumit context dat;
al doilea nivel al analizei constă în alegerea acelei direcții de acțiune
(dintr‐un set de alternative posibile) care optimizează raportul
eficienţăcost;
proiectarea şi controlul unor noi sisteme pentru perfecționarea
metodelor de lucru aplicate sau pentru implementarea unora
neutilizate anterior;
analiza strategică pentru investigarea gamei de activități posibile în
viitor şi identificarea modalităților de includere în sistem.
Studiul activității de exploatare a identificat 6 funcții de proces, înțelese
ca funcții ce implică transformări ale obiectului muncii (doborâre, curăţire de
crăci, secţionare, cojire, despicare, tocare) ce pot fi localizate într‐una dintre 4
poziții de lucru: în arboret la locul de doborâre, lângă căile de colectare, lângă
drumurile forestiere şi/sau în depozite. Aceste funcții pot fi grupate în continuare
pe tipuri de utilaje care corespund celor trei sisteme de exploatare frecvent
aplicate (eng. „cuttolength”,”tree length”, „full tree”).
Etapa 5, în desfăşurare acum, este cea care aplică un model tip rețea,
model care se caracterizează prin alocarea dinamică a funcțiilor unor unități
funcționale şi analiza legăturilor ce se formează între acestea. Se deschid astfel
noi modalități de cooperare şi interacțiune între operatorii umani şi complexul
subsistemelor artificiale.
3
S‐a observat că evoluția tehnologiei este mult mai rapidă decât
modificarea corespunzătoare a structurilor manageriale şi este necesară o
abordare nouă (eng. „business process reengineering”) prin reproiectarea
permanentă şi controlul sistemelor tehnice şi administrative.
Managementul exploatării lemnului necesită mecanisme de control
orientate pe probleme concrete punctuale. Prin aplicarea acestora sunt impuse
condițiile realizării unor proiecte, planuri sau programe de lucru care trebuie să
fie:
realizabile biofizic (țin seama de legile fizice, de principiile inginereşti şi
de relațiile cu mediul ecosistemelor forestiere);
eficiente economic (iau în considerare raportul cost‐beneficiu cu
consecințe pe termen scurt şi lung);
compatibile la nivel de individ (să prevină efectele negative asupra stării
de sănătate şi asupra comportamentului psiho‐social, să prevadă
evoluția personalității şi a atitudinii şi să promoveze responsabilitatea
socială);
apropiate de mediu (impact redus asupra mediului), precum şi eficiente
în utilizarea resurselor, regenerabile sau neregenerabile, a apei şi a
energiei;
acceptabile instituţional (să țină seama de legi şi regulamente, precum şi
de reguli informale care reglementează procesul de exploatare a
lemnului, de interesul proprietarilor şi administratorilor terenurilor
forestiere, precum şi de valorile sociale).
Terminologie. Concepte specifice
Definiție
Exploatarea lemnului reprezintă ansamblul de activități cu caracter
silvicultural, tehnic şi economic care urmăresc introducerea în circuitul
economic a produselor rezultate din valorificarea biomasei lemnoase.
Exploatarea lemnului trebuie înțeleasă în sensul de „operaţiuni

forestiere” sau „operaţii tehnologice forestiere” (eng. „forest operations”), iar
studiul acesteia individualizează disciplina ştiințifică care se referă la proiectarea,
implementarea, controlul şi perfecționarea continuă a sistemelor de exploatare a
lemnului.
Conform opiniei exprimate de Pulkki (2013), este oportun să se facă o
diferențiere în terminologia de specialitate între metodă de exploatare şi sistem
(tehnologic) de exploatare a lemnului.
Definiții
Metoda de exploatare se referă la forma în care se găseşte lemnul recoltat pe
parcursul procesului de colectare.
Sistemul de exploatare se referă la uneltele, echipamentele şi utilajele
specifice folosite pentru exploatarea lemnului de pe o anumită suprafață cu
caracteristici distincte. Componentele individuale ale unui sistem pot fi
schimbate fără a implica şi modificarea metodei de exploatare.
4

Procesul de producție forestieră se caracterizează prin efectuarea unor
operații specializate grupate în următoarele procese tehnologice de bază
caracterizate printr‐o concentrarea progresivă a pieselor din lemn rezultate:
procesul tehnologic de recoltare a lemnului, care cuprinde ca operație
principală doborârea arborilor; acest proces reprezintă ansamblul de lucrări
prin care se realizează transformarea arborelui din element bioproductiv în
materie primă;
procesul tehnologic de colectare a lemnului cu operațiile de adunat, scos,
apropiat prin care se realizează concentrarea progresivă a lemnului
utilizând căi de colectare cu caracter temporar;
procesul tehnologic din platformele primare, care are loc la intersecția
căilor de colectare cu calea de transport permanent, şi care poate include
operații de fasonare şi prelucrare prin care se realizează modificarea formei
şi dimensiunilor materialului lemnos rezultat în urma recoltării;
procesul tehnologic de transport forestier ce se desfăşoară între platforma
primară şi depozitul final sau centrul de sortare şi preindustrializare a
lemnului (C.S.P.L.);
procesul tehnologic de preindustrializare prin care se dă o formă
definitivă produsului exploatării prin lucrări de sortare şi prelucrare în
condiții industriale; precede procesul de industrializare a lemnului.
Se observă că procesul de producție al exploatării lemnului cuprinde în
structura sa următoarele categorii de operaţii tehnologice:
operaţii de transformare şi de prelucrare primară specifice: doborârea,
curățirea de crăci, secționarea, despicarea, cojirea, tocarea;
operaţii de deplasare sau transport tehnologic: colectarea, încărcarea,
transportul propriu‐zis (auto, pe căi ferate, pe apă sau pe calea aerului),
descărcarea, deplasarea pe distanțe scurte (transportul intern);
operaţii de depozitare, control şi livrare: stivuirea sau pachetizarea, sortarea,
măsurarea.
În funcție de etapa în care se află lemnul în cadrul procesului de
producție, locațiile în care se desfăşoară aceste operații diferă: în şantierul de
exploatare, pe căile de colectare sau în depozite (intermediare sau centrale).
Şantierul de exploatare a lemnului cuprinde unul sau mai multe
parchete cu căile de colectare, platformele primare, punctele de încărcare şi
mijloacele de muncă active aferente, precum şi toate instalațiile, construcțiile şi
amenajările necesare executării lucrărilor de exploatare a lemnului. Sunt incluse
aici şi baza tehnico‐materială a activităților auxiliare, de deservire şi conexe. Toate
acestea sunt organizate, conduse şi gestionate în mod unitar.
Definiție
Parchetul reprezintă suprafața delimitată în interiorul unui arboret pe care
este amplasată biomasa lemnoasă destinată exploatării sau unde se desfăşoară,
deja, o activitate de exploatare a lemnului.
5
Căile de colectare sunt formate din traseele de acces pentru mijloacele
folosite pentru colectarea lemnului (tractoare, atelaje, instalații cu cablu etc.).
Platformele primare reprezintă suprafețe de teren amplasate la
intersecția uneia sau a mai multor căi de colectare cu calea de transport; acestea
includ, în acelaşi timp, şi punctele de încărcare a materialului lemnos în
mijloacele de transport.
Depozitul central este o suprafață de teren special amenajată, dotată cu
construcții, instalații şi alte mijloace de muncă ce se utilizează pentru descărcarea,
stocarea şi încărcarea materialului lemnos. Dacă depozitul central este situat la
intersecția dintre două căi de transport forestier executat cu mijloace diferite,
după o operație de transbordare, acesta se numeşte depozit intermediar.
Atunci când mijloacele de lucru clasice sunt înlocuite cu linii tehnologice
semiautomate de sortare şi fasonare în flux continuu, depozitele centrale pot fi
considerate centre de sortare şi preindustrializare a lemnului (C.S.P.L.).
Principiile activităţii de exploatare a lemnului
Organizarea şi conducerea activității din domeniul exploatărilor
forestiere necesită înțelegerea principiilor fundamentale care condiționează
funcționarea sistemelor de exploatare a lemnului şi dezvoltarea conceptelor, a
metodelor şi instrumentelor care facilitează proiectarea, implementarea şi
funcționarea continuu perfecționată a acestor sisteme.
Activitatea de exploatare a lemnului trebuie să se desfăşoare prin
respectarea următoarelor principii:
principiul protejării mediului, care atestă faptul că valorificarea lemnului
trebuie să se realizeze în condițiile asigurării acestui principal rol al pădurii,
cel de protecție a mediului; serviciile oferite de pădure trebuie să primeze
atunci când se analizează valoarea unui teren forestier şi, în acest context,
trebuie să se evite exploatarea intensivă sau cea realizată fără asigurarea
unor măsuri de protecție corespunzătoare; trebuie luate în considerare,
atunci când este cazul, posibilele efecte ecologice negative ale folosirii
anumitor mijloace de colectare şi să se respecte măsurile preventive
necesare;
principiul corelării exploatării lemnului cu cerinţele regenerării pădurii
(sau principiul interacţiunii dintre silvicultură şi exploatare), care impune
alegerea şi aplicarea acelor metode şi mijloace de lucru care să minimizeze
eventualele prejudicii aduse prin distrugerea semințişului sau vătămarea
arboretului; trebuie să se coreleze, de asemenea, volumul de exploatat cu
posibilitatea pădurii, în vederea menținerii unui echilibru ecologic; activitatea
de exploatare a lemnului trebuie să se adapteze, din punct de vedere al
utilajelor şi al tehnicii de lucru, la specificul intervențiilor silvotehnice
prevăzute;
principiul eficienţei economice presupune organizarea ştiințifică a activității
de exploatare a lemnului pentru asigurarea continuității, a ritmicității livrării
sortimentelor de lemn către consumatori (constanța ofertei) şi a rentabilității
economice. Orice activitate de exploatări forestiere trebuie să se desfăşoare în
baza unui proiect tehnologic care stabileşte soluţiile de organizare rezultate
prin analiza mai multor variante posibile şi care include un antecalcul al
cheltuielilor şi al rentabilităţii scontate;
6
1.2 Tendinţe de ecotehnologizare a exploatării lemnului
principiul economisirii şi valorificării superioare a lemnului este

determinat de creşterea cerințelor cantitative şi de valoarea sa economică
ridicată, în condițiile unor resurse limitate şi cu posibilități relativ mici de
creştere în timp; se urmăreşte ca prin sporirea volumului de lucru, printr‐o
sortare mai judicioasă, să se asigure fiecărui sortiment lemnos o destinație
precisă şi rentabilă, cu o valoare cât mai mare de întrebuințare.
Optimizarea intereselor silvicultural şi economic se realizează prin
proiectarea şi organizarea corespunzătoare a lucrărilor de exploatare în vederea
asigurării condițiilor optime de dezvoltare şi regenerare a arboretelor şi a punerii
în valoare, în condiții economice rentabile, a masei lemnoase rezultate.
Al doilea principiu enunțat, cel al corelării exploatării lemnului cu
cerinţele regenerării pădurii, evidențiază o particularitate a activității de
exploatare a pădurilor, şi anume faptul că mijloacele tehnice utilizate trebuie să
fie în concordanță cu condițiile naturale specifice, astfel încât să nu influențeze
negativ dezvoltarea pădurii.
Obiectivele procesului de exploatare pot fi sintetizate în preocuparea
pentru maximizarea valorii materialului lemnos exploatat concomitent cu
minimizarea costurilor şi cu încadrarea necondiționată în restricțiile de ordin
ecologic.
Condițiile în care se desfăşoară procesul de exploatare a lemnului în
prezent sunt diverse. Pe de o parte, există tendința de reducere a suprafețelor ce
se parcurg cu tăieri, ceea ce determină un volum mic de lemn exploatat pe
unitatea de suprafață, iar pe de altă parte, agenții economici de exploatare
urmăresc permanenta reducere a cheltuielilor pe care le implică această
activitate. Indiferent de situație, însă, nu trebuie să se facă rabat de la respectarea
restricțiilor de ordin silvicultural pe parcursul întregului proces de exploatare a
lemnului.
Exploatarea lemnului cu impact ecologic redus (eng. „Reduced Impact
Forest Harvesting”) reprezintă un sistem de lucru bazat pe implementarea
controlată a operațiilor specifice recoltării şi colectării lemnului cu un nivel scăzut
al prejudiciilor asupra solului, apelor şi dezvoltării ulterioare a arborilor, sistem
care asigură perpetuarea funcțiilor pădurii şi viabilitatea economică a acesteia şi
după exploatare (F.A.O., 2003).
Un proces tehnologic specific acestui deziderat nu este, în mod absolut
necesar, diferențiat ca structură comparativ cu unul convențional; trebuie însă să
se aleagă acele modalități de exploatare care reduc consecințele acțiunilor din
prezent asupra valorii viitoare a pădurii. În acest context, orice prejudiciu
reprezintă un cost suplimentar pentru administratorul suprafeței exploatate,
echivalentul cuantumului scăderii valorii economice şi ecologice a arboretului
viitor.
Una dintre provocările la care trebuie să răspundă ingineria exploatării
lemnului este cea de diseminare şi aplicare a tehnologiilor cu impact ecologic
redus (eng. „ecologically sound”). Se poate discuta despre un nou domeniu de
interes, cel al „ecologiei operaţiunilor forestiere” care aplică principiile ecologiei
industriale în exploatările forestiere pentru minimizarea impactului asupra
structurii şi funcțiilor biosferei, litosferei, hidrosferei şi atmosferei.
7
În acest context, este foarte important să se evalueze performanțele
sistemelor forestiere de exploatare referitoare la protecția mediului şi să se
stabilească standarde de calitate care să fie apoi impuse şi monitorizate în
practică. Caracteristicile sistemelor de colectare actuale sunt redate în tabelul 1.1.
Sistem de
Avantaje Dezavantaje
colectare
9 fără o amenajare deosebită a
căilor de colectare ♦ muncă grea şi lentă
Manual
9 echipament simplu ♦ distanțe foarte mici de colectare
9 investiții reduse
♦ tendințe de a produce prejudicii
9 costuri relativ mici asupra mediului
Tractor 9 perioadă redusă de instruire ♦ densitate mare a căilor de colectare
9 tehnologie simplă ♦ limitare în funcție de pantă şi
caracteristicile solului
9 prejudicii reduse asupra solului
♦ distanțe de colectare mici
şi arboretului
♦ limitare la dimensiuni reduse ale
Atelaje 9 căi de colectare înguste
arborilor recoltați şi la tăieri cu
9 investiții reduse şi costuri de
volum mic pe unitatea de suprafață
întreținere mici
Tabelul 1.1 9 densitate mică a traseelor
♦ investiții de nivel ridicat
Instalaţii cu 9 impact redus asupra solului
♦ montare – demontare uneori
Avantaje şi cablu 9 impact scăzut asupra mediului,
dificilă pentru instalații complexe
dacă sunt utilizate corect
dezavantaje
ale sistemelor 9 productivitate mare
♦ foarte costisitor
tehnologice 9 densitate mică a drumurilor
♦ necesită o organizare foarte precisă
actuale de Elicopter forestiere
9 impact foarte redus asupra ♦ pregătire la un nivel înalt a
colectare mediului
operatorilor
Dezvoltarea tehnologică permite desfăşurarea activității în domeniul

forestier cu mai puține pierderi de masă lemnoasă, cu un nivel redus de poluare,
cu un impact mai mic asupra mediului şi cu consumuri mai mici de materii prime;
trebuie doar aplicate cele mai adecvate sisteme tehnologice de exploatare a
lemnului. Principalele obiective ale proiectării şi planificării lucrărilor de
exploatare a lemnului sunt: optimizarea operațiilor din cadrul proceselor
tehnologice şi minimizarea impactului asupra mediului.
Metodele de exploatare aplicate pe scară largă în prezent se diferențiază
din punct de vedere al influenței asupra mediului forestier (tabelul 1.2).
Metoda în sortimente definitive şi multipli de sortimente (CTL) este mai
favorabilă (tabelul 1.3) atunci când:
suprafețele de exploatat sunt reduse şi/sau dispersate;
se efectuează tăieri parțiale sau rărituri;
se lucrează în zone sensibile care necesită un grad de protecție ridicat;
rețeaua de drumuri nu este densă, iar spațiul de depozitare relativ redus;
este urmărită o calitate superioară a sortimentelor.
Sistemele tehnologice de exploatare a lemnului folosite pe scară largă în
prezent se dovedesc inadecvate pentru exploatarea lemnului cu impact ecologic
redus şi din această cauză se observă pe plan mondial o orientare spre aplicarea
unor variantelor de organizare care să asigure protecția terenurilor în pantă, a
solului, a semințişului, a arborilor rămaşi pe picior şi a apelor.
8
Sortimente definitive/ multipli de sortimente („Shortwood system”) Tabelul 1.2
Avantaje impact negativ mai redus asupra arboretului
piesele din lemn au formă regulată şi prin aceasta sunt mai puțin Avantaje şi
supuse riscului declasării prin rupere sau aşchiere la colectare dezavantaje ale
metodelor de
resturile de exploatare rămân, într‐o proporție mare, la cioată
exploatare
crăcile, vârfurile şi alte piese nevalorificabile rezultate pot rămâne pe (după Pulkki, 2013)
traseele de colectare, protejând astfel solul şi rădăcinile aparente ale
arborilor
necesită în măsură mai mică echipamente de deservire sau auxiliare
suprafața de depozitare este mai puțin extinsă
lungimea mică a pieselor permite utilizarea unor trasee cu grad mare
de sinuozitate şi cu raze de racordare mici
Dezavantaje investiții inițiale relativ mari şi, uneori, costuri de exploatare ridicate
productivitate mai mică
caracter intensiv din punct de vedere al organizării muncii
utilizarea sub capacitate a mijloacelor de colectare, mai ales atunci
când panta terenului este mare
Trunchiuri şi catarge („Tree–length system”)
Avantaje crăcile rămân la cioată
resturile de exploatare pot fi utilizate pentru protejarea solului pe
traseele de colectare
traseele de colectare nu trebuie să fie foarte largi
Dezavantaje suprafața pieselor este afectată de modul de deplasare (înnoroiată,
zdrelită)
prejudicierea solului prin colectare poate ajunge la un nivel ridicat
se pot produce prejudicii ale semințişului şi arborilor în picioare (se
recomandă, pe cât posibil, folosirea unor arbori‐tampon pe marginea
traseelor sau protejarea celor ce vor rămâne în arboret)
Arbori cu coroană („Full–tree system”)
Avantaje maximizează proporția de lemn utilizat pe unitatea de suprafață
exploatată
grad ridicat de mecanizare şi cu o productivitate mare
nivel mai mic de muncă încorporată pe unitate de volum
concentrarea operațiilor de fasonare, fapt avantajos mai ales pentru
arborii de mici dimensiuni
atunci când este vorba de tăieri rase, suprafața exploatată rămâne
degajată de resturi de exploatare şi nu sunt necesare lucrări
suplimentare în vederea pregătirii pentru plantare
Dezavantaje costuri inițiale mari (cu investițiile) şi costuri de exploatare mari
necesită echipamente şi utilaje cu gabarit mărit care au nevoie de
spațiu mare de manevră
deplasarea utilajelor este costisitoare
utilajele sunt grele şi pot provoca prejudicii asupra rădăcinilor
arborilor, compactarea solului şi formarea ogaşelor
pot fi necesare pneuri de joasă presiune ceea ce creşte costurile şi
lățimea minimă a traseului de colectare
crăcile măresc gabaritul sarcinii (provoacă rănirea arborilor de pe
traseu)
se pot înregistra declasări ale materialului lemnos
resturile de exploatare nu rămân în arboret (sărăcire în materie
organică)
9

Tabelul 1.3 Metoda de exploatare
Tip de intervenţie Sortimente definitive
Aplicabilitatea Trunchiuri şi Arbori şi părţi de
şi multipli de
catarge arbori
metodelor de sortimente
exploatare în Tăieri rase bună bună bună
funcţie de tipul
Progresive şi succesive bună moderată nerecomandată
intervenţiei
Grădinărite
(extragerea arborilor bună nerecomandată nerecomandată
selectiv şi dispersat)
Selecţie grupată în
arborete pluriene bună moderată nerecomandată
Rărituri bună moderată nerecomandată
Modelele ecotehnologice de exploatare forestieră se caracterizează prin:
raționalizarea utilizării tractoarelor;
extinderea instalațiilor cu cablu ca utilaje de bază;
dezvoltarea unor rețele optime de transport pentru a se reduce distanțele de
colectare;
folosirea atelajelor în tandem cu utilaje performante care realizează colectarea
lemnului în arboretele tinere;
aplicarea metodei de exploatare în sortimente cu lungimi reduse (eng.
„Shortwood Harvesting System”) şi a tehnologiei „Forwarding”.
Aplicarea sistemelor de exploatare a lemnului cu impact ecologic redus
(eng. „Reduced Impact Logging” ‐ RIL) a câştigat în importanță în zona de
interferență dintre provocările impuse de modificările condițiilor de mediu şi
preocupările pentru obținerea unor beneficii economice şi sociale (Heinrich şi
Arzberger, 2004).
Colectarea cu impact ecologic redus (RIL) poate fi definită ca o
modalitate de organizare a activității bazată pe planificare atentă şi verificare
strictă a implementării acelor operații de exploatare a lemnului care minimizează
impactul asupra arboretului şi solului, aplicate în cazul intervențiilor cu
intensitate mică (proporție redusă a arborilor extraşi).
Se evită astfel efectele negative ce se pot manifesta în cazul sistemelor
convenționale de exploatare, care au ca obiectiv unic obținerea unor beneficii
rapide şi mari indiferent de consecințele ecologice sau de blocajul asupra modului
în care arboretul exploatat îşi mai îndeplineşte funcțiile.
Principalele caracteristici ale RIL sunt:
stabilirea unui ritm optim al intervenţiilor în arboret în scopul asigurării unei
perioade suficient de lungi pentru regenerare şi a unei rate a creşterii în
volum şi calitate a arborilor rămaşi (intervențiile dese cresc riscul producerii
prejudiciilor);
minimizarea prejudiciilor asupra arboretului rămas sau asupra mediului său
de dezvoltare;
minimizarea lăţimii căilor de colectare şi a suprafeței pe care se desfăşoară;
10
desfăşurarea activității în condiții favorabile de muncă prin adaptarea
tehnologică la starea terenului şi a vremii; proiectarea lucrărilor trebuie să
includă variante alternative pentru condiții diferite de lucru pe aceeaşi
suprafață exploatată;
reducerea presiunii asupra solului prin folosirea unor sisteme de rulare cu
pneuri de joasă presiune şi/sau suprafață mare de contact;
instruirea corespunzătoare a muncitorilor şi a coordonatorilor activităților de
exploatare; în multe situații muncitorii forestieri sunt slab pregătiți şi
insuficient plătiți, ceea ce duce la un impact negativ asupra mediului şi la
pierderi economice; sunt necesare programe de instruire a personalului de
toate gradele pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă, programe în care să
se implice şi comunitățile locale din care provine forța de muncă.
asigurarea echipamentului de protecţie şi a mecanismelor şi utilajelor cu
caracteristici ergonomice îmbunătăţite; cheltuielile indirecte suplimentare în
cazul unor accidente de muncă pot fi de până la 6 ori mai mari decât costurile
directe de exploatare şi acestea se repercutează asupra modului de realizare
a unor operații de remediere a prejudiciilor sau asupra posibilităților de
investiție în instruire şi în dotare tehnică modernă;
realizarea şi întreţinerea corespunzătoare a drumurilor forestiere prin:
asigurarea unui profil adaptat zonei, întreținerea permanentă a stratului de
uzură şi a sistemului de scurgere a apelor din precipitații, evitarea colectării
prin târâre sau semitârâre pe drumurile auto forestiere;
doborârea direcţionată a arborilor, ținându‐se cont şi de modul de realizare a
colectării; în situația adunatului cu cablul de sarcină prin târâre (trolii
independente sau montate pe şasiul tractorului forestier) este preferabilă o
direcționare a căderii oblic în raport cu calea de apropiat;
amplasarea corectă a suprafeţelor de depozitare (platforme primare); este
preferabil să se utilizeze marginea drumului pe o lungime mai mare decât să
se creeze o singură suprafață extinsă în interiorul arboretului;
evaluarea postexploatare este deosebit de importantă atât pentru firma de
exploatare cât şi pentru administratorul suprafeței de pădure pentru că pot fi
stabilite măsuri de îmbunătățire a activității de exploatare; această evaluare
include şi cuantificarea daunelor asupra arboretului şi solului în costuri de
remediere, precum şi analiza productivității realizate în condițiile aplicării
RIL;
este obligatorie reabilitarea terenului degradat prin colectarea lemnului şi
remedierea prejudiciilor asupra arboretului afectat prin impactul negativ al
unor operații de exploatare;
anumite costuri sunt mai mari (cu aproximativ 20%) în cazul aplicării RIL
datorită activității de proiectare şi organizare care implică timp şi efort în
plus față de sistemul convențional.
În vederea îndeplinirii acestor condiții organizatorice, un proiect
tehnologic de exploatare a lemnului trebuie să conțină: o descriere succintă a
operațiilor planificate şi un plan detaliat al zonei de desfăşurare a lucrărilor;
informații despre arborii ce urmează a fi exploatați, alte date despre arboret, sol
şi condițiile de teren, precum şi despre prezența cursurilor de apă; detalieri ale
aspectelor privind echipamentul de lucru şi forța de muncă implicată.
11
1.3 Situaţia exploatării lemnului în ţara noastră şi
perspective de utilizare a sistemelor ecotehnologice
În prezent, la noi în țară sunt utilizate exclusiv tractoarele tip skidder,
specializate pentru apropiatul lemnului prin semitârâre. Sistemele tehnologice de
exploatare cu impact ecologic redus în cazul folosirii tractoarelor pentru colectare
se orientează însă, pe plan mondial, spre utilaje de tip forwarder care sunt
specializate pentru apropiatul lemnului scurt (sub 6m lungime) prin purtare
(Oprea şi Sbera, 1999). Ca variantă intermediară, deosebit de eficientă pe traseele
de versant, este folosit tandemul format din tractorul skidder pentru adunat cu
cablul de sarcină şi tractorul forwarder pentru apropiat, cu reale posibilități de
aplicare şi la noi.
Se observă şi faptul că utilizarea funicularelor pentru exploatarea
lemnului din pădurile țării noastre parcurge o perioadă de declin explicată parțial
prin nivelul ridicat al costului echipamentelor şi al cheltuielilor de montare şi
demontare a acestora.
Destul de frecvent, se constată că sunt proprietari de pădure privați şi
agenți economici care exploatează biomasa lemnoasă prin mijloace modeste,
depăşite tehnic, sau chiar folosind improvizații (Olteanu şi Pârjol, 1999). Aproape
orice firmă cu un tractor în dotare poate primi permisiunea de a exploata biomasă
lemnoasă. Evident, în aceste situații nu se mai insistă pe realizarea unor proiecte
de exploatare în care să se aleagă, aşa cum este recomandat, o variantă de lucru
optimă din mai multe analizate de cadre cu pregătire corespunzătoare în
domeniu.
Există o tendință de neglijare a tehnicilor de exploatare cu impact
ecologic minim considerându‐se că simpla autorizare a metodei de lucru
(frecvent, doar cea în trunchiuri şi catarge) este suficientă.
Creşterea gradului de mecanizare în procesul tehnologic de colectare
poate fi compatibilă cu respectarea regulilor silvice de exploatare, dacă se va ține
seama de următoarele recomandări:
dotarea şantierelor de exploatare cu tractoare cu gabarit redus; reducerea
dimensiunilor de gabarit şi a greutății utilajelor de colectare este una dintre
soluțiile aplicate pe scară tot mai largă în cazul arboretelor cu densitate mare,
cu un număr redus al arborilor extraşi de pe unitatea de suprafață şi cu
variații mari ale condițiilor de teren (Updegraff şi Blinn, 2000);
dezvoltarea instalațiilor cu cablu cu dimensiuni reduse (instalații cu cablu cu
număr redus de deschideri, tractoare‐funicular etc.) prin adaptarea lor la
colectarea unor cantități relativ mici de material lemnos;
utilizarea pe scară mai largă a troliilor mecanice independente;
stabilirea unor soluții pentru colectare care trebuie să fie în concordanță cu
realitatea din teren şi nu doar cu dotarea tehnică a agentului economic de
exploatare;
creşterea exigenței organelor de control față de toți agenții de exploatare.
Administratorul unei suprafețe de pădure trebuie să se asigure că
procedeele de exploatare cu impact ecologic redus vor fi într‐adevăr aplicate şi
acest lucru poate să se realizeze prin înscrierea cu anticipație în contractul
încheiat cu agentul de exploatare a acestor procedee şi prin coordonarea tuturor
operațiilor tehnologice de personal de specialitate.
12
1.3 Situaţia exploatării lemnului în ţara noastră şi perspective ecotehnologice
Este dificil pentru un agent economic să exploateze biomasa lemnoasă
prin metode ecoprotective rămânând, în acelaşi timp, competitiv pe piața
lemnului pentru că aceasta presupune un consum de timp şi cheltuieli
suplimentare. Însă, sistemele ecotehnologice de exploatare a lemnului pot fi
aplicate doar de cei care acceptă pentru moment câştiguri reduse ştiind că vor fi
obținute beneficii majore în perioadele următoare sau abia de generațiile
următoare.
Situația actuală este doar temporară şi sperăm că va fi depăşită într‐un
timp cât mai scurt, înainte ca efectele negative ale aplicării unor procedee
anacronice de exploatare a lemnului să se amplifice iremediabil.
13
Capitolul 1: Introducere în problematica lucrării

14
Sisteme actuale de recoltare
şi colectare a lemnului
Prezentarea sistemelor tehnologice de exploatare a lemnului se referă la:
clasificarea tipurilor convenționale de sisteme de recoltare şi colectare
factorii ce influențează funcționarea optimă a mijloacelor de exploatare
limitările tehnologice şi performanțele utilajelor în funcție de condițiile de
utilizare
configurarea optimă a traseelor de colectare a lemnului pentru limitarea
impactului ecologic
2.1 Caracteristici ale sistemelor de exploatare a lemnului
Tipuri de sisteme convenţionale de exploatare
În pădurile europene (după o statistică a F.A.O., citată de Ionaşcu et al,
1999), ponderea de utilizare a mijloacelor de colectare a lemnului este
următoarea: 60% tractoare de diferite tipuri; 20% instalații cu cablu; 5% atelaje;
15% alte mijloace.
Exploatarea eco‐eficientă a lemnului trebuie să integreze recoltarea,
colectarea şi transportul prin adaptarea necesităților funcționale ale utilajelor
forestiere la cerințele mediului şi la cele socio‐economice astfel încât activitatea
să se desfăşoare ritmic şi cu un cost redus. Sintagma „environmentally sound
harvesting operations” (Pentek et al., 2008) se referă la utilizarea acelor metode şi
utilaje care asigură un nivel redus al prejudiciilor asupra solului şi arboretului
(sub limita acceptabilă).
Tehnologia de recoltare a lemnului trebuie să fie în concordanță cu
specificul terenului (există clasificări ale terenurilor realizate în scopul unei mai
bune alegeri a utilajelor de bază pentru colectarea lemnului; aceste clasificări iau
în considerare condițiile de sol, gradul de accidentare şi panta terenului).
Mecanizarea operațiilor din cadrul procesului de exploatare a lemnului este
restricționată pe terenurile cu pantă mare datorită manevrabilității limitate sau
imposibile (figurile 2.1 şi 2,2).
Chiar dacă se pune tot mai accentuat problema ecotehnologiilor de
recoltare şi colectare a lemnului, aceasta nu înseamnă renunțarea la mijloacele
performante, cu productivitate mare, ce se deplasează pe sol. Paralel cu creşterea
proporției de utilizare a mijloacelor de colectare cu cablu, există preocupări şi
Capitolul 2: Sisteme actuale de recoltare şi colectare a lemnului
tendințe de modernizare a utilajelor de tipul tractoarelor forestiere astfel încât să
se poată pătrunde şi în zone ce nu constituiau domeniul lor de utilizare (zona
alpină cu pante mari).
Figura 2.1 60
Domeniile de utilizare 50
a mijloacelor de ferăstrău
diametrul de bază [cm]
recoltare a lemnului 40 mecanic
în funcţie de panta
terenului şi grosimea steep
30
arborilor (după Pentek harvester terrain
et al., 2008)
20 harvester
10
1200
0
0 10 20 30 40 50 60 70
1000
distanţa de colectare [m]
panta terenului [%]
800 forwarder
600 Figura 2.2
instalaţii
400 cu cablu Domeniile de utilizare
a mijloacelor de
200 skidder colectare a lemnului
în funcţie de panta
0 terenului şi distanţa
0 10 20 30 40 50 60 70 de apropiat (după
panta terenului [%] Pentek et al., 2008)
În 1971, Comitetul ECE/FAO/ILO a propus anumite limite de fezabilitate
pentru colectarea lemnului cu mijloace mecanizate ce se deplasează pe sol (eng.
„groundbased extraction technology”) pe terenuri în pantă: 50% pentru tractoare
cu sistem de rulare cu pneuri şi 60% pentru tractoare cu şenile, la cursa în plin
spre aval. Practica a arătat că limitele anterioare trebuie reduse pentru a nu
depăşi un nivel critic al eroziunii (frecvent se consideră 30% panta limită pentru
deplasarea utilajelor folosite la doborâre sau la colectare).
Sistemele convenționale de exploatare a lemnului cu pondere mai mare
de aplicare pe plan mondial pot fi grupate, în funcție de modul de doborâre şi de
colectare, astfel:
Sistemul manual, metoda în sortimente scurte (Manual Shortwood)
cu operațiile de doborâre manuală cu ferăstrăul mecanic, curățire de
crăci, detaşare a vârfului, secționare (la ≈ 2,5 m), încărcare şi colectare
cu forwarder sau cu instalații cu cablu;
Sistemul manual, metoda în trunchiuri şi catarge (Manual Tree
Length) cu operațiile de doborâre cu ferăstrăul mecanic, curățire de
crăci şi detaşare a vârfurilor, colectare în stare de lungă cu tractorul
sau cu instalații cu cablu, secționare la 2,5÷4,0 m cu procesor în
platforma primară.
16
Sistemul integral mecanizat (Mechanical Harvesting) cu operațiile de
doborâre cu feller buncher sau cu harvester şi secționare cu un
procesor, după curățirea de crăci, colectarea cu forwarder cu 4, 6 sau 8
roți cu pneuri sau semişenile (de la 8 t până la 12 t capacitate).
Alegerea modalității de deplasare a lemnului în cadrul procesului de
colectare (eng. „offroad transport”) este aspectul cel mai critic al sistemului de
exploatare propus (figura 2.3); sunt disponibile următoarele modalități:
vehicule ce se deplasează pe terenul natural fără amenajări speciale;
vehicule ce se deplasează pe căi de colectare sumar amenajate;
instalații cu cablu;
aparate de zbor adaptate colectării lemnului (baloane, elicoptere).
Sistem cu utilaje de Sistem cu aparate
Procese Sistem cu instalaţii
colectare ce se de zbor (elicoptere,
tehnologice cu cablu
deplasează pe sol baloane etc.)
Recoltare şi ferăstrău mecanic ferăstrău mecanic ferăstrău mecanic
procesare harvester
Colectare tractoare skidder instalații cu cablu elicopter
forwarder
Figura 2.3
Sisteme
mecanizate de
exploatare a
lemnului panta < 35% 35 – 50 % > 50%
Cercetările efectuate (Heinimann, 1999) privind diferențierea printr‐o

analiză a costurilor (pe perioada unui ciclu de viață) între sistemele terestre de
colectare şi cele cu cablu nu sunt foarte concludente şi nu se poate înclina balanța
spre o anumită modalitate de colectare decât dacă se cunoaşte strategia de
exploatare în zona de interes şi nivelul investițiilor preconizate (ex. costurile de
întreținere sau extindere a rețelei de drumuri).
În ceea ce priveşte vehiculele ce se deplasează pe sol, sistemul de
deplasare (locomoție) poate fi încadrat în următoarele categorii de tipuri
constructive: cu roți, cu şenile, cu dispozitive tip „picioare”, hibride (combinații,
ex. roți‐picioare). Principalele mecanisme şi utilaje pentru recoltarea şi colectarea
lemnului, specifice sistemelor de exploatare standard, cu câteva elemente
caracteristice de bază privind condițiile de utilizare şi parametrii tehnologici mai
importanți, sunt prezentate în figurile 2.4 – 2.16 şi tabelele 2.1 – 2.13.
17

Figura 2.4
Utilizarea
ferăstrăului
mecanic pentru
doborârea unui
arbore
(foto Husqvarna
Group)
Tabelul 2.1 Operaţii tehnologice Doborârea şi fasonarea manualmecanizată
Condiţii de teren Aplicabilitate în orice condiții
Specificul
operaţiilor În mod curent nu apar limitări în ceea ce priveşte parametrii
tehnologice dendrometrici ai arborilor, dar productivitatea se modifică în
Caracteristici ale
executate cu arboretului
funcție de: modul de ramificare, volumul pe fir, distanţa dintre
motoferăstrăul arbori, condiţiile meteorologice, distribuţia subarboretului,
(după Pulkki, prezenţa stratului de zăpadă
2013)
Echipament de lucru Ferăstrăul mecanic
1‐2 muncitori (un operator cu ferăstrăul mecanic şi, eventual, un
Formaţia de lucru ajutor care este şi legător‐dezlegător al sarcinii tractorului
forestier)
22 m3⋅om‐1⋅zi‐1 pentru formația de 2 muncitori şi metoda

arborilor cu coroană
Productivitate
19 m3⋅om‐1⋅zi‐1 pentru formația de 2 muncitori şi metoda în
trunchiuri şi catarge
Observaţii Grad ridicat de periculozitate
18
Utilaje forestiere de exploatare cu deplasare pe sol
Figura 2.5
Tractorul
articulat
forestier
TAF2010M
(foto S.C.IRUM
S.A.Reghin)
Tip de utilaj Tractor articulat cu troliu (Cable Skidder) Tabelul 2.2

Condiţii de teren Poate fi utilizat pe pante de până la 35% şi rampe până la 10%
Caracteristici
În mod curent nu apar limitări în ceea ce priveşte parametrii generale ale
Caracteristici ale dendrometrici ai arborilor, atâta timp cât operatorul controlează tractoarelor
arboretului mărimea sarcinii prin numărul de piese legate; condiționează articulate cu
ritmul de lucru al echipei pe suprafața deservită troliu (după
Pulkki, 2013)
Sistem de rulare cu pneuri, şasiu articulat, troliu cu cablu de
Echipament de lucru
sarcină
Un operator (conducătorul utilajului) şi, eventual, un ajutor

Formaţia de lucru
(legător‐dezlegător); un singur schimb pe zi
44 m3⋅om‐1⋅zi‐1 pentru formația 38 m3⋅om‐1⋅zi‐1 pentru formația
Productivitate de 2 muncitori şi metoda de 2 muncitori şi metoda în
arborilor cu coroană trunchiuri şi catarge
Poate acționa acolo unde utilajele cu gabarit mai mare nu pot
pătrunde; nu poate stivui propriu‐zis materialul lemnos; poate fi
utilizat şi pe teren cu portanță scăzută (sarcina poate fi lăsată şi
Observaţii
trasă apoi cu cablul după ce tractorul s‐a deplasat într‐o zonă cu
portanță ridicată); poate lucra în tandem cu un utilaj complex de
doborât şi stivuit (fellerbuncher)
19
Figura 2.6
Tractor cu braţ
hidraulic cu
graifăr tip John
Deere 848H
(foto Deere &
Company)
Tabelul 2.3 Tip de utilaj Tractor cu braţ hidraulic cu graifăr (Grapple Skidder)
Condiţii de teren Poate fi utilizat pe pante de până la 30% şi rampe până la 10%
Caracteristici
generale ale În mod curent nu apar limitări în ceea ce priveşte parametrii
tractoarelor cu Caracteristici ale
dendrometrici ai arborilor; lucrează în tandem cu un utilaj
braţ hidraulic arboretului
complex de doborât şi stivuit (fellerbuncher)
cu graifăr (după
Pulkki, 2013) Sistem de rulare cu pneuri, şasiu articulat, braț hidraulic cu
Echipament de lucru
graifăr
Un operator (conducătorul utilajului); poate fi folosit şi două

Formaţia de lucru
schimburi pe zi
Volumul pieselor (m3/piesă) Productivitate (m3/oră)
0,1 34
Productivitate
0,2 45
0,4 56
Încărcare şi descărcare rapidă a sarcinii, însă condiționate de

Observaţii modul de stivuire a pieselor; recomandat pentru trasee scurte de
colectare; sarcina medie este de 3‐4 m3

20
Figura 2.7
Tractor cu braţ
hidraulic şi
graifăr pe şasiu
tip Welte 230
(www.welte.de)
Tractor cu braţ hidraulic şi graifăr suplimentar pentru
Tip de utilaj
fixarea sarcinii (Clambunk Skidder) Tabelul 2.4
Preferabilă utilizarea pe pante mici unde are capacitate mare de Caracteristici
Condiţii de teren
încărcare
generale ale
Caracteristici ale tractoarelor tip
Arbori cu dimensiuni mari Clam-bunk
arboretului
Skidder (după
Sistem de rulare cu pneuri (4 sau 8 roți) sau cu şenile, şasiu Pulkki, 2013)
Echipament de lucru articulat, braț hidraulic cu graifăr şi graifăr montat pe şasiu
pentru prinderea sarcinii
Un operator (conducătorul utilajului)
Formaţia de lucru
În general lucrează în două schimburi pe zi
Volumul pieselor (m3/piesă) Productivitate (m3/oră)
0,1 45
Productivitate
0,2 48
0,4 55
Încărcare şi descărcare rapidă a sarcinii, însă condiționate de

Observaţii modul de stivuire a pieselor şi de numărul lor; recomandat
pentru distanțe mari de colectare

21
Figura 2.8
Tractor cu
şenile flexibile
tip KMC 1600
(www.kmc-
kootrac.com)
Tractor cu şenile flexibile (Low Ground Pressure Tracked
Tabelul 2.5 Tip de utilaj
Skidder)
Caracteristici Preferabilă utilizarea pe pante până la 50% şi pe rampe până la
Condiţii de teren
generale ale 20%
tractoarelor cu
Caracteristici ale
şenile flexibile Arbori cu dimensiuni variabile
arboretului
(după Pulkki,
2013) Sistem de rulare cu şenile moi (flexibile), şasiu articulat, cu troliu
Echipament de lucru
sau braț hidraulic cu graifăr
Formaţia de lucru Un operator (conducătorul utilajului)
Productivitate 60‐180 m3/zi
Prejudicii reduse asupra solului şi poate fi utilizat pe teren cu
Observaţii pantă pronunțată; are impact ecologic mai redus decât utilajele
convenționale (cu roți)

22
Figura 2.9
Tractor cu
şenile metalice
de putere medie
tip Cat 527 (foto
Caterpillar Inc.)
Tip de utilaj Tractor cu şenile metalice (Medium Crawler Skidder) Tabelul 2.6

Preferabilă utilizarea pe pante până la 40% şi pe rampe până la Caracteristici
Condiţii de teren
15% generale ale
Arbori cu dimensiuni variabile; foloseşte sistemul de legare cu
tractoarelor cu
Caracteristici ale şenile metalice
cablu (ciochinare) pentru arborii de dimensiuni mari şi cu graifăr
arboretului (după Pulkki,
pentru lemnul stivuit de mici dimensiuni
2013)
Sistem de rulare cu şenile rigide (metalice, similare buldoze‐
Echipament de lucru
rului), cu troliu sau braț hidraulic cu graifăr
Productivitate 80‐120 m3/zi
Prejudicii considerabile asupra solului, dar poate fi utilizat pe

Observaţii teren cu pantă pronunțată unde poate să‐şi amenajeze propria
cale de acces
23
Figura 2.10
Harvester cu
un agregat de
tăiere tip
Ponsee Beaver
(foto Ponsse
OYJ Finnland)
Harvester cu unul sau două agregate de tăiere (One and Two
Tabelul 2.7 Tip de utilaj
Grip Harvester)
Caracteristici Condiţii de teren Utilizarea pe pante până la 40%

generale ale Caracteristici ale
utilajelor Arbori cu dimensiuni limitate de capacitatea capului de tăiere
arboretului
Harvester cu
unul sau două Sistem de rulare cu pneuri (4 sau 8 roți) sau cu şenile, şasiu
Echipament de lucru
agregate de articulat, braț hidraulic de mari dimensiuni
tăiere (după
Pulkki, 2013) Formaţia de lucru
Volumul arborilor (m3/fir) Productivitate (arbori/oră)
0,1 95
Productivitate
0,2 75
0,4 55
Posibilități de sortare calitativ superioară prin comanda

computerizată a secționărilor, mai ales atunci când procesează un
singur arbore; costul utilajului este mare, iar perioada de
Observaţii
pregătire a operatorului este relativ lungă; avantaje silviculturale
printr‐o utilizare corespunzătoare la rărituri, ceea ce poate
contracara costurile ridicate de achiziție şi exploatare
24
Figura 2.11
Forwarder tip
Rottne Solid
F12 S
(foto: Rottne
Industrie AB)
Tractor cu braţ hidraulic cu graifăr şi (semi)remorcă
Tip de utilaj Tabelul 2.8
(Forwarder)
Preferabilă utilizarea pe pante până la 40% şi pe rampe până la Caracteristici
Condiţii de teren
15%
generale ale
Caracteristici ale Arbori cu dimensiuni variabile în funcție de capacitatea de utilajelor
arboretului prindere a graifărului Forwarder
(după Pulkki,
Sistem de rulare cu pneuri (4 sau 8 roți) sau cu şenile, şasiu 2013)
Echipament de lucru
articulat, braț hidraulic
Formaţia de lucru
Productivitate 20 m3/oră
Productivitatea depinde de modul de stivuire a pieselor din lemn,
Observaţii (amplasarea tasoanelor şi înălțimea de stivuire) şi diversitatea
sortimentală

25
Figura 2.12
Feller-Buncher
cu sistem de
rulare cu roţi tip
John Deere 843J
(foto Deere &
Company)
Tabelul 2.9 Tip de utilaj Utilaj pentru doborâre şi stivuire (FellerBuncher)
Caracteristici În general, utilizarea pe pante până la 30%; cu sistem de
Condiţii de teren
generale ale orizontalizare a cabinei poate ajunge pe pante până la 50%
utilajelor pentru Caracteristici ale
doborâre şi Arbori cu diametre până la 50 cm
arboretului
stivuire (după
Pulkki, 2013) Sistem de rulare cu roți cu pneuri, şasiu articulat, braț hidraulic
Echipament de lucru
de mari dimensiuni asemănător celui de la excavatoarele şenilate
Formaţia de lucru
Volumul arborilor (m3/fir) Productivitate (arbori/oră)
0,1 230
Productivitate
0,2 195
0,4 150
Controlează căderea arborelui, aşezarea pe sol şi stivuirea

Observaţii pieselor rezultate; operatorul stabileşte mărimea optimă a stivei
în funcție de capacitatea de încărcare a mijlocului de colectare

26
Figura 2.13
Feller-Forwarder
(Harwarder)
tip HSM 208F
(www.kwf-
tagung.org)
Utilaj pentru doborâre şi colectare prin purtare (Feller
Tip de utilaj Tabelul 2.10
Forwarder sau Harwarder)
Condiţii de teren În general, utilizarea pe pante până la 20%
Caracteristici
Caracteristici ale generale ale
Arbori cu diametre până la 50 cm
arboretului utilajelor Feller-
Forwarder
Sistem de rulare cu patru roți cu pneuri, şasiu articulat, agregat (după Pulkki,
Echipament de lucru de tăiere prin forfecare sau cu lamă şi lanț tăietor, remorcă de 2013)
capacitate mare (pentru arbori cu coroană sau părți de arbori)
Formaţia de lucru
Volumul arborilor (m3/fir) Productivitate (m3/oră)
0,1 22
Productivitate
0,2 24
0,4 26
Nu lucrează corespunzător pe teren în pantă; întreținere

Observaţii
costisitoare; este greoi în deplasare, dar prejudiciile sunt reduse
27
Colectarea lemnului cu atelajele
Figura 2.14
Colectarea
lemnului de
mici dimensiuni
cu atelajele
Tabelul 2.11 Mijloc de colectare Atelaje cu unul sau doi cai (Horse Logging)
Caracteristici Preferabilă utilizarea pe pante până la 30% şi pe rampe până la
Condiţii de teren
10%
generale ale
colectării Caracteristici ale
lemnului cu Arbori cu diametre până la 50 cm
arboretului
atelajele
Harnaşament cu sistem de legare pentru colectarea prin târâre
Echipament de lucru sau dispozitive (arce, cărucioare cu două sau patru roți cu
pneuri) pentru suspendarea cel puțin a capătului gros al pieselor
Distanța de colectare (m) Productivitate medie (m3/zi)
100 22
Productivitate
200 12
300 8
Timp de exploatare mai lung şi limitarea deplasării în rampă, dar
Observaţii
prejudicii reduse asupra solului şi a arborilor rămaşi
28
Colectarea cu instalaţii cu cablu
Figura 2.15
Instalaţie cu
cablu (cu pilon)
tip Wyssen cu
carucior HY-2
(www.wyssen.com)
Tip de utilaj Instalaţie cu cablu mobilă (cu pilon) Tabelul 2.12
Preferabilă utilizarea pe pante între 15% şi 100%; distanța de Caracteristici
Condiţii de teren
montare optimă este între 200 m şi 500 m, în funcție de tip generale ale
Caracteristici ale Arbori cu dimensiuni variabile în funcție de capacitatea de colectării
arboretului încărcare lemnului cu
instalaţii cu
Cablu purtător (eventual ridicat pe suporți), pilon cu grup de cablu
acționare amplasat în amonte şi suport de capăt în partea din
Echipament de lucru
aval, cabluri de ancoraj, cărucior de sarcină cu sistem de
deplasare pe cablul purtător, cablu trăgător‐ridicător
2‐6 muncitori
Formaţia de lucru
Poate lucra în două schimburi pe zi
Productivitatea depinde de: volumul arborelui mediu, distanța de
apropiat, modul de formare a sarcinilor; valorile tipice se situează
Productivitate între 100 m3/schimb, pentru distanțe mari şi capacitate mică de
formare şi ridicare a sarcinii, şi 220 m3/schimb pentru distanțe
scurte şi forță de tracțiune mare
Costurile sunt de 1 ½ ‐ 2 ori mai mari comparativ cu sistemele cu
Observaţii
deplasare standard pe sol, dar prejudiciile sunt mult mai reduse
29
Colectarea lemnului cu aerodine
Figura 2.16
Elicopter
adaptat pentru
colectarea
lemnului
(foto: Erickson
Air-Crane, Inc.)
Tabelul 2.13 Tip de utilaj Elicopter adaptat pentru colectarea lemnului
Caracteristici Condiţii de teren În orice condiții, cu măsuri de siguranță privind accesul

generale ale
colectării Caracteristici ale Arbori cu dimensiuni variabile în funcție de capacitatea de
lemnului cu arboretului încărcare
elicopterul
Sistem special de suspendare a sarcinii şi dispozitive de limitare a
Echipament de lucru
balansului acesteia
Formaţia de lucru Un operator (conducătorul utilajului) şi un ajutor la sol
Productivitatea depinde de volumul arborelui mediu şi capacitatea
Productivitate
de transport, precum şi de distanța de colectare
Costurile sunt de 4 ori mai mari față de cele specifice instalațiilor
Observaţii standard cu cablu; nu se produc prejudicii asupra solului şi a
arborilor rămaşi
30
2.2 Factori de influenţă asupra performanţelor sistemelor forestiere de exploatare
2.2 Factori de influenţă asupra performanţelor
sistemelor forestiere de exploatare
Pentru realizarea obiectivelor procesului de exploatare a lemnului este
obligatorie o planificare strictă a lucrărilor. Este notabil faptul că indiferent de
posibilitățile tehnice ale firmei şi de capacitatea de a investi pentru diversificarea
gamei de utilaje folosite, pe primul plan trebuie să rămână condițiile de teren şi
de arboret atunci când se alege o anumită variantă de lucru.
Operațiile din cadrul procesului de exploatare a lemnului trebuie să fie
astfel stabilite şi planificate încât să fie: fezabile tehnic, viabile economic, cu
impact redus asupra mediului, acceptabile instituțional; pentru aceasta trebuie să
fie cunoscute şi aplicate cele mai adecvate metode şi să existe preocupare pentru
permanenta lor îmbunătățire (Heinimann, 2004).
Fiecare tip de utilaj este realizat şi recomandat pentru o anumită gamă
de condiții. Utilizarea în cadrul acestor condiții asigură minimizarea riscului de
producere a unor neajunsuri în funcționare, în protecția muncii sau a unor
prejudicii asupra mediului. Depăşirea limitelor recomandate de utilizare
generează efecte inacceptabile chiar şi în cazul celor mai performante dotări.
În situația unui agent de exploatare cu flexibilitate mai redusă în
alegerea utilajelor datorită investițiilor reduse pe care şi le poate permite pe
termen scurt, sau în momentul contractării masei lemnoase (mai precis, încă din
faza de licitare a partizilor), modul de punere a problemei se inversează datorită
timpului scurt avut la dispoziție pentru selectarea celui mai potrivit sistem de
lucru. Atunci, caracteristicile terenului şi ale arboretului rămân importante, dar
întrebarea „ce echipament este potrivit acestui parchet? ” se formulează în forma
„ce parchet poate fi exploatat cu acest echipament? ” (MacDonald, 1999).
Recomandare
Se impune extinderea sensului conceptului „eficienţă operaţională” către
„ecoeficienţă” a lucrărilor de exploatare a lemnului, ceea ce se concretizează
prin alegerea unui sistem de exploatare cu impact redus asupra mediului şi
viabil economic în contextul unui management forestier pe termen lung.
Colectarea cu impact ecologic redus (Reduced Impact Logging – RIL)

se bazează principial pe aplicarea unor tehnologii care sunt cunoscute de multi
ani şi au fost o practică curentă în multe țări industrializate, dar are şi un caracter
de noutate imprimat activităților de recoltare şi colectare a lemnului prin modul
de abordare managerială.
Sunt două idei contradictorii aparent, dar care se completează foarte
bine prin prisma preocupării de reducere a implicațiilor ecologice pe care le are
activitatea de exploatare a lemnului.
Observație
Trebuie să se aibă în vedere, însă, că există pentru fiecare situaţie practică
un sistem optim de colectare ce nu poate fi transpus identic în alte situații. Un
sistem cu impact redus pentru o anume dispunere concretă poate deveni cu
impact ridicat în alte condiții de aplicare.
31
Virtual, orice tip de instalație de colectare poate să‐şi reducă impactul
ecologic atâta timp cât operațiile pe care le desfăşoară sunt dirijate şi controlate
corespunzător (exemplificare pentru două tipuri de utilaje în tabelele 2.14 şi 2.15).
Observație
În sens extins, prin metodă de exploatare a lemnului se înțelege, pe lângă
forma pe care o are masa lemnoasă pe parcursul procesului de colectare, şi
structura operațiilor necesare şi echipamentul de lucru utilizat. Pentru a evita
confuziile între cele două sensuri ale termenului „metodă de exploatare”, se
consideră adecvat pentru sensul extins termenul „tehnologie de exploatare”
sau „sistem de exploatare” (Rotaru, 1984).
CTL (cuttolength, echivalent cu metoda în sortimente şi multipli de
sortimente) este un sistem de exploatare a lemnului, dezvoltat în Scandinavia,
care utilizează agregate combinate pentru doborâre, curățire de crăci şi
secționare instalate pe un utilaj independent. Sistemul CTL este mai costisitor
decât alte sisteme utilizate obişnuit: treelength (trunchiuri şi catarge) sau full
tree (arbori cu coroană).
Dar! În situația în care costurile cu munca directă vor continua să
crească, CTL va deveni un sistem competitiv pentru că înglobează un nivel redus
de muncă (Smidt şi Blinn, 1995).
Tabelul 2.14 avantaje dezavantaje

9 acces posibil în zona în care tractoarele ♦ distanța de deplasare a pieselor din lemn
Avantaje şi nu pot opera (teren mlăştinos sau este limitată de posibilitățile tehnice ale
dezavantaje înmuiat, stâncării, versanți abrupți sau cu instalației (lungime a deschiderilor,
ale colectării ruperi de pantă ori cu obstacole naturale) capacitate de înfăşurare pe tambur a
cu instalaţii 9 pot deplasa materialul lemnos în orice cablului cu o anumită lungime maximă)
cu cablu direcție spre aval, spre amonte sau de‐a ♦ metode de tipul „highlead” sunt
lungul unui traseu închis recomandate numai în situația tăierilor
9 colectarea nu este influențată prea mult rase sau definitive
de condițiile meteorologice ♦ costurile de montare‐demontare şi
9 efectele asupra solului sunt mult mai deplasare pe alt amplasament sunt fixe
reduse (raportate la unitatea de suprafață a
9 colectarea în condiții extreme de lucru se şantierului de exploatare), indiferent de
realizează într‐un timp mai scurt, volumul colectat la hectar
comparativ cu alte metode posibile ♦ echipa de lucru este, de obicei, mai
numeroasă decât în cazul utilizării
tractoarelor
Tabelul 2.15
avantaje dezavantaje
Avantaje şi 9 sunt mai rapide ♦ produc prejudicii mai mari asupra solului
dezavantaje 9 eficiente pentru piese cu lungime mică şi ♦ lucrează între limite mai reduse ale
ale colectării medie, sarcina fiind formată dintr‐un pantei admisibile şi au capacitate mai
cu tractoarele număr mare de piese redusă de trecere peste denivelări şi
9 un consum de muncă mai redus obstacole
Mobilitatea vehiculelor
Mobilitatea este un concept complex care ia în considerare
performanțele vehiculului în condiții diferite de deplasare influențate de
stabilitatea terenului, de capacitatea de trecere peste obstacole sau de a parcurge
un traseu în pantă, de posibilitățile de traversare a cursurilor de apă, precum şi în
ceea ce priveşte calitatea actului de conducere (comenzi rapide şi eficiente).
32
După 1990 s‐a extins utilizarea tandemului harvester + forwarder, prin
aplicarea metodei multiplilor de sortimente, şi pe terenuri cu pantă mare
(35%÷55%) prin inovațiile realizate (figurile 2.17, 2.18 şi 2.19) pentru sistemul de
rulare, şasiu şi cabina operatorului (cabină cu mecanism de înclinare în funcție de
pantă ‐ Shift/Tilt mechanism ‐).
Figura 2.17
Harvester tip
VALMET 911
X3M pentru
teren cu pantă
pronunţată
(foto: W.Mahler AG)
Figura 2.18
Harvester tip
Timberjack
608L/762C cu
mecanism de
înclinare a
cabinei în
funcţie de pantă
(Stampfer, 1999)
33
Figura 2.19
Harvester tip
Menzi Muck
A91 cu sistem
de deplasare
roţi/”picioare”
(Tiernan et al.,
2002)

Pentru a evalua performanțele diferitelor sisteme de deplasare pe
terenuri în pantă trebuie să se analizeze legătura dintre parametrii constructivi ai
vehiculului cu modul de „negociere” a pantei (tabelul 2.16) şi cu proprietățile
terenului.
34
Raza de
Panta maximă
Sistem de Masa acţiune a
Harvester accesibilă
deplasare [kg] braţului
grade [%]
[m]
Valmet 911 şenile 16 900 9,5 39 [80]

Timberjack 608L/762C şenile 25 700 9,5 27 [51]
Neuson 9002 HV şenile 11 000 9,0 30 [58] Tabelul 2.16
Neuson 11002 HV şenile 11 600 9,0 30 [58] Exemple de
Timbco 445c şenile 27 500 15,0 27 [51] utilaje Harvester
Neuson 1100 HV şenile 11 600 9,1 30 [58]
pentru teren cu
pantă pronunţată
Menzi Muck A71 roți / “picioare” 8 700 8,5 17 [30] (după Tiernan et
Kaiser S2 Bergbiber roți / “picioare” 12 700 11,5 45 [100] al., 2002)
Diferitele modelele analitice de evaluare se bazează pe teoria echilibrului
plastic care necesită determinarea unor parametri ai solului, însă pentru estimări
expeditive curente este suficient de satisfăcătoare abordarea empirică bazată pe
considerarea valorilor indicelui conului pentru caracterizarea proprietăților
solului. Figura 2.20 reprezintă relația dintre caracteristicile sistemului de rulare
(pentru anumite tipuri de utilaje) cu panta limită şi proprietățile solului (prin
indicele conului). Rezultatele prezentate în figură arată că nu este suficient doar
criteriul „pantă”, ci trebuie să se considere şi capacitatea portantă în corelație cu
tipul sistemului de rulare (deplasare).
Definiție
Termenul „gradeability” (gradeability) defineşte măsura forței de tracțiune a
unui vehicul exprimată prin panta cea mai mare pe care o poate urca cu viteză
constantă şi încărcat la capacitate maximă (Heinimann, 1999).
Figura 2.20
Domeniul de
utilizare a unor
tipuri de utilaje
cu panta
terenului şi
indicele conului
(după Heinimann,
1999)
35
Utilajele tip harvester cu sistem de rulare cu roți, de exemplu, sunt
recomandate pentru soluri cu capacitate mai mare de 850 kPa (valoare a indicelui
conului, CI), iar panta nu depăşeşte 45%.
Dacă solul este mai moale, cu capacitate portantă corespunzătoare unor
valori CI de 400÷700 kPa, se recomandă folosirea unui harvester cu şenile,
colectarea fiind asigurată prin sisteme cu cablu sau cu elicopterul, dacă se justifică
economic. Şi în acest caz, panta este limitată, dar la 60%.
Capacitatea de procesare depinde de diametrul maxim al arborilor ce pot
fi doborâți şi secționați cu ajutorul agregatului de tăiere, precum şi de
posibilitățile tehnice de asigurare a stabilității utilajului în timpul funcționării. Se
consideră, pentru sistemele actuale, că harvester‐ul cu sistem de rulare cu roți
poate să doboare arbori cu diametrul maxim de 65 cm (ex. PARTEC VALMET, CAT
Skogsjan), iar cele cu agregat de tăiere ataşat structurii de excavator cu şenile
metalice pot procesa arbori al căror diametru ajunge până la 95 cm.
Capacitatea de purtare şi manipulare este influențată de distanța
maximă dintre şasiu şi echipamentul de lucru (organul activ); în funcție de tipul
utilajului, această distanță este cuprinsă în intervalul 7‐15 m, cel mai frecvent, 9 m.
Pentru această caracteristică are importanță şi modul în care se roteşte
brațul hidraulic purtător: este preferabil ca rotirea brațului suport să se realizeze
în poziția verticală a acestuia; sunt tipuri constructive de utilaje ce permit
reglarea automată în poziție verticală a axei de rotație. Din punct de vedere
ergonomic s‐a impus şi varianta constructivă cu dispozitive de poziționare
verticală a cabinei de comandă astfel încât operatorul să lucreze în aceeaşi poziție
chiar dacă utilajul se află pe teren în pantă.
Este clar că în perspectivă nu se va renunța la aceste utilaje care asigură
o productivitate ridicată. Modul de acțiune în vederea minimizării impactului
asupra solului, în primul rând, presupune:
9 reducerea traseelor de colectare şi
9 prevenirea dislocării şi compactării solului.
Prima direcție de acțiune impune necesitatea proiectării unei rețele de
căi de colectare (schemă de colectare) care să minimizeze lungimea totală
parcursă de mijloacele de colectare; dacă rețeaua de căi de colectare nu este
prestabilită şi materializată în teren, conducătorul utilajului este tentat să
folosească un număr nerestricționat de trasee pentru a deplasa materialul lemnos
în depozitul primar. Poate ajunge, astfel, să parcurgă cu utilajul mai mult de 70%
din suprafața de pe care se colectează.
Sistemul de amplasare a drumurilor de tractor cel mai folosit ar trebui să
fie cel cu căi paralele (figura 2.21a) pentru că asigură cea mai mică densitate a
căilor de colectare.
Figura 2.21
Variante de
amplasare a
drumurilor de
tractor în
interiorul unui
parchet
36
Distanța dintre drumurile principale poate fi mărită dacă se realizează
scurte trasee secundare în unghi (frecvent de 45°) față de acestea. Sistemul este
denumit „în os de peşte” (figura 2.21b). Renunțând la paralelismul căilor
principale de colectare, se ajunge la „sistemul dendritic” (figura 2.21c) care duce
la o densitate mai mare a drumurilor de tractor, dar este uneori cea mai bună
opțiune pentru zone cu iregularități ale reliefului sau în teren accidentat, cu
posibilitatea amplasării unui singur depozit primar.
În ceea ce priveşte prevenirea dislocării şi compactării solului se impun
măsuri care necesită o detaliere specială şi vor fi tratate intr‐un capitol separat.
O sinteză (tabelul 2.17) a categoriilor generale de performanțe ale
sistemelor de colectare a fost realizată de Garland (1997); poate fi luată ca o
primă referință în alegerea sistemului de exploatare pentru o situație practică
specifică.
Sistem de colectare
Categoria de
performanţă Atelaje Tractoare Instalații
Forwarder Balon Elicopter
(cai) skidder cu cablu
dimensiuni dimensiuni
Limitări impuse dimensiuni în
arbori cu în funcție de arbori cu dimensiuni în funcție
de dimensiunile funcție limita
dbh <60 cm capacitatea dbh < 50cm medii limita de
arborilor de greutate
utilajului greutate
medie‐mare mare, dar
(limitări în restricționată
Productivitate mică mare mare medie‐mare
condiții de de condițiile
vânt) atmosferice
Costuri mici mici mici–medii medii–mari mari foarte mari
pante mici,
eventuale
porțiuni
până la 35÷
Limitări ale foarte scurte condiții
45%; se pre‐
topografiei cu pante pâ‐ până la 45% topografice fără limitări fără limitări
feră colecta‐
terenului nă la 50%; se variate
rea spre aval
preferă co‐
lectarea spre
aval
distanțe
500 m (dar nelimitat
Accesibilitatea mari, limita‐
până la unele siste‐ (exceptând
(distanţa de 100÷150 m te din punct 2000 m
1000 m me pot depă‐ criteriul
colectare) de vedere
şi 1800 m) economic)
economic
poate fi
bună (dacă
foarte bună
în general se aplică mă‐ foarte bună; foarte bună;
(depinde de
excelentă suri practice problematice
Protecţia văilor gradul de depinde de
(dacă se iau adecvate); a‐ doar depozi‐ protecție
torenţiale şi a apropiere); modul de
măsuri prac‐ menajări su‐ tele din apro‐ excelentă
pâraielor trecerile ne‐ deplasare a pierea cursu‐
tice adecva‐ plimentare
cesită ame‐ sarcinii
te) pentru tra‐ rilor de apă
najări supli‐
versări
mentare
medii‐puter‐ Tabelul 2.17
nice; poten‐
țial de com‐ medii;
minime da‐
pactare a te‐ potențial de minime; minime;
Performanţe
torită sarci‐ generale ale
renului; po‐ compactare suprafață mai suprafață mai
Efecte nilor cu vo‐
perturbatoare lum redus şi
sibile pre‐ a solului şi
minime
mare necesa‐ mare necesa‐ diferitelor
judicii asu‐ posibile pre‐ ră pentru ma‐ ră pentru ma‐
asupra terenului a suprafețe‐
pra arbore‐ judicii aduse nevre de ridi‐ nevre de ridi‐
sisteme de
lor mici de colectare a
tului rămas, arboretului care‐coborâre care–coborâre
stocare
suprafețe rămas lemnului (după
mai mari de
Garland, 1997)
depozitare
37
Limitele tehnico‐economice impuse atunci când sunt analizate diferite
sisteme de colectare din punct de vedere al opțiunii de utilizare, în fiecare situație
specifică, sunt caracteristice fiecărui mijloc de colectare evaluat independent
(tractor skidder, forwarder, instalație cu cablu etc.), dar se disting şi zone de
interferență.
Dacă este luată în considerare influența pantei, varianta colectării cu
tractoare ce se deplasează pe linia de cea mai mare pantă este specifică zonelor cu
panta maximă mai mică de 25%, fiind asigurată astfel stabilitatea transversală.
Alegerea este justificată şi din punct de vedere economic pentru că nu sunt
necesare amenajări speciale ale traseelor, iar productivitatea este mai mare,
comparativ cu alte mijloace. Trebuie, însă, acordată atenție gradului de
suportabilitate a solului, asigurând un teren tare, uscat sau înghețat, pentru că pe
solurile moi, friabile, apare pericolul erozional favorizat de urmele adânci lăsate
de tractoarele cu sarcină.
Dacă, însă, panta maximă din zona de lucru (fără a o limita doar la
interiorul parchetului) se situează între 25% şi 45%, nu se mai poate admite
circulația tractoarelor pe linia de cea mai mare pantă pe considerente ecologice,
dar şi tehnic sau de securitate a muncii. Forțarea utilizării presupune executarea
unor drumuri cu lungime mai mare, cu multe schimbări de direcție necesare
învingerii pantei pronunțate, căi de colectare realizate prin deplasarea
pământului cu buldozerul pentru a obține un profil transversal mixt sau,
recomandabil, total în săpătură.
Peste un nivel al pantei de 45%, este domeniul specific de utilizare a
diverselor tipuri de instalații cu cablu. Tractoarele standard, chiar dacă au dotări
specifice exploatării lemnului, din punct de vedere tehnic ies din aria de utilizare.
Funicularele se pot instala pe pante de 15‐100%, în scheme clasice
gravitaționale, cu deplasarea sarcinii din amonte spre aval, precum şi invers (în
contrapantă). Instalațiile cu cablu sunt cele mai economice pentru că sunt
funcționale în orice condiții timp şi necesită costuri relativ scăzute de montare‐
demontare,. Sunt justificate, însă, numai pentru un anumit volum minim de masă
lemnoasă exploatată (0,5 m3/m lungime de montare a instalației). Avantajul
major constă în faptul că funicularele asigură în proporție mare protecția solului,
cu condiția ca sarcina să fie deplasată integral suspendat.
Mijloacele nemecanizate pot fi o opțiune disponibilă pentru adunatul
materialului lemnos. Atelajele folosite pentru această operație prejudiciază
nesemnificativ solul, cu excepția căilor de tras intens circulate, pe linia de cea mai
mare pantă. Varianta alternativă frecvent aplicată, corhănirea (alunecarea
nedirijată), este extrem de dăunătoare, mai ales pe solurile friabile.
Recomandările din punct de vedere ecologic sunt pentru restrângerea ariei de
aplicare a corhănirii şi pentru extinderea instalațiilor cu cablu.
Extinderea sistemelor ecotehnologice de exploatare a lemnului, mai ales
în cadrul procesului tehnologic de colectare, este corelată cu dezvoltarea rețelelor
de drumuri auto forestiere. Reducerea distanțelor de colectare este un efect al
acestei extinderi a căilor permanente de transport, fiind considerată, din acest
punct de vedere, un factor benefic pe considerente economice şi, parțial, din
perspectivă ecologică (nu trebuie să se ignore efectul perturbator al drumului
forestier în sine).
În condițiile actuale, distanța medie de apropiat este frecvent peste 1 km,
ceea ce se reflectă în valori mici (1‐2 m3⋅om‐1⋅zi‐1) ale productivității fizice
realizate (Oprea şi Sbera, 2001), precum şi printr‐un nivel ridicat al prejudiciilor
38
cauzate prin suprasolicitarea traseelor de colectare, cu cele mai evidente efecte în
partea inferioară a versanților.
Rețeaua de căi de transport din fondul forestier al țării noastre are o
lungime totală de 39.200 km şi cuprinde drumuri auto forestiere (32.400 km) şi,
într‐o proporție mică, drumuri publice sau care aparțin altor sectoare economice
şi care traversează sau sunt adiacente pădurilor, precum şi câteva tronsoane de
cale ferată forestieră.
În Europa Centrală densitatea drumurilor forestiere, exprimată prin
îndicele de desime (lungimea de drum raportată la hectar de fond forestier) este
30‐50 m⋅ha‐1, ceea ce ar însemna că, în medie, distanța dintre drumuri este de
200‐330 m).
În țara noastră indicele de desime este 6,2 m⋅ha‐1 situându‐ne în partea
inferioară a clasamentului țărilor cu relief similar din Europa (Germania – 45
m⋅ha‐1, Elveția – 44 m⋅ha‐1, Austria – 28 m⋅ha‐1, Franța – 26 m⋅ha‐1). Valoarea
aceasta medie nu este, însă, foarte sugestivă pentru că, în prezent este accesibilă,
în limita eficienței tehnice şi economice, doar 65% din suprafața țării noastre
ocupată cu pădure, adică aproximativ 4,2 milioane hectare (Iordache, 2009).
Pe considerentul raționalizării intervențiilor în arborete, în condițiile în
care materialul ce urmează a fi recoltat este răspândit pe suprafață extinsă, căile
de transport permanent au menirea de a asigura o rețea care să asigure o
deschidere relativ uniformă a masivelor păduroase.
Definiție
“Accesibilizarea pădurii” înseamnă dotarea acesteia cu o rețea de instalații de
transport care să permită colectarea şi transportul materialului lemnos în orice
anotimp şi să faciliteze intervențiile prin lucrări de cultură şi protecție a
pădurii şi să asigure legătura acesteia cu zonele locuite.
Un criteriu tehnic de bază pentru optimizarea desimii rețelei de drumuri
îl constituie distanța de colectare a materialului lemnos. În acest context, se
consideră că tractoarele pot fi folosite pentru apropiat pe distanțe de până la
3500 m, însă, pentru un nivel acceptabil al productivității, nu este recomandată o
distanță de colectare de peste 800 m. Volumul minim de recoltat care să justifice
folosirea acestui utilaj este 150‐200 m3.
Legătura dintre gradul de dotare al pădurii cu drumuri şi distanța medie
de colectare este, evident, una inversă: o desime mai mare a rețelei de drumuri
implică o distanță de colectare mai mică. Dar, are importanță şi modul de
amplasare a drumurilor, obținându‐se distanțe de colectare diferite în zone cu
aceleaşi valori ale indicelui de desime, dispunerea spațială a rețelei de drumuri
fiind diferită.
Pentru un model geometrizat al unei suprafețe dreptunghiulare (S) de
forma celei reprezentate în figura 2.22, în condițiile unei rețele cu drumuri
forestiere paralele şi echidistante, relația (2.1) exprimă legătura dintre indicele de
desime şi distanța medie de colectare:
L 10000 10000 10000 10000 (2.1)
D= ⋅ 10000 = = = 0,25 ⋅ =k⋅
L⋅e e 4⋅d d d

39
Figura 2.22
Reprezentare
grafică pentru
relaţia 2.1
(după Iordache,
2009)
Notațiile anterioare semnifică:
L ‐ lungimea drumului [m],
e ‐ echidistanța rețelei paralele de drumuri [m],
d ‐ distanța medie de colectare, redată prin perpendiculara din centrul de
greutate al zonei de colectare până la drum [m],
D ‐ indicele de desime [m⋅ha‐1].
Dacă utilajul pentru care se optează are o anumită limită tehnică pentru
distanța de colectare, aceasta trebuie luată în considerare în calcul. De exemplu,
folosirea unui funicular pentru colectarea către drumul auto din amonte spre aval
pe o distanță de cel mult 500 m şi în sens invers (spre amonte) numai pe o
distanță de 250 m, atunci echidistanța teoretică (e) necesară între drumurile de
versant este 750 m, iar indicele de desime a rețelei (D) ar rezulta 13,3 m⋅ha‐1.
Este sugestiv acest exemplu, cu parametrii apropiați de cei specifici
instalațiilor cu cablu mobile (cu pilon), pentru că atenționează asupra necesității
identificării unor zone cu valori apropiate de dublul celei medii la nivel național
pentru indicele de desime a drumurilor forestiere, dacă se intenționează
extinderea utilizarii acestui tip de mijloace de colectare.
Referitor la modul în care existența drumurilor auto influențează
desfăşurarea întregului proces de gospodărire a pădurii, se poate concluziona că
desimea optimă a acestora poate fi considerată cea care conduce la cel mai scăzut
cost al producției forestiere pe întreaga perioadă de la întemeierea arboretelor şi
până la vârsta exploatabilității.

40
Impactul activității de
exploatare asupra
ecosistemelor forestiere
Problematica abordată în acest capitol se referă la:
factorii de influență şi posibile efecte ale exploatărilor forestiere
criterii decizionale pentru managementul forestier cu impact ecologic redus
efectele perturbatoare asupra solului în procesul de colectare a lemnului
prejudiciile de exploatare produse arborilor în picioare şi semințişului
măsurile de limitare a efectelor ecologice negative
3.1 Consideraţii generale privind efectele ecologice ale
activităţii de exploatare a lemnului
Dacă se cunosc şi se controlează eventualele manifestări negative, prin
aplicarea corectă a ecotehnologiilor de exploatare se pot asigura arborete viitoare
de calitate. Pentru alegerea celor mai potrivite tehnici de exploatare trebuie să se
aplice un sistem multicriterial de filtrare definit prin influența şi interferența
unui număr mare de variabile sau factori. Un utilaj forestier trebuie să‐şi afle
„habitatul ecologic” prin această selecție complexă, altfel este posibil un efect
ecologic dezastruos.
Practica exploatării forestiere, al cărei scop trebuie să fie cel al
perpetuării funcțiilor pădurii pe suprafețelor parcurse cu tăieri, aplică principii
ce pot fi considerate cel puțin inconsecvente dacă se promovează separarea
procedeelor de intervenție în funcție de tipul de gospodărire: zone protejate şi
rezervaţii, în care se impun restricții în alegerea sistemelor de exploatare cu
asigurarea impactului ecologic minim, respectiv, zone nerestricţionate în care sunt
permise modalități de lucru mai puțin limitate de nivelul prejudiciilor.
Este dificil să se separe pierderile economice de cele ecologice dacă se
face o analiză pe termen lung; un anumit prejudiciu (nu doar cel care afectează
direct volumul de lemn, ci şi dereglarea funcțională sau poluarea zonei
respective) poate fi considerat ca o rezultantă a impactului intervenției şi o
funcție ce depinde de un sistem valoric specific. De aceea, este mai corectă
abordarea impactului activității de exploatare asupra ecosistemelor forestiere
Capitolul 3: Impactul activităţii de exploatare
prin identificarea zonelor forestiere sensibile şi adaptarea modului de lucru la
condițiile restrictive specifice acestora.
Definiție
O zonă forestieră sensibilă este acea suprafață din interiorul pădurii unde
sunt necesare modificări ale metodelor mecanizate de exploatare a lemnului,
folosite în mod curent, cu scopul de a preîntâmpina efectele adverse asupra
capacității de asigurare a funcțiilor ecologice, economice sau sociale ale pădurii
(Nugent et al., 2003).
Degradarea ecosistemelor forestiere poate fi una dintre consecințele

lucrărilor de recoltare şi colectare a lemnului, dacă nu se ține seama de condițiile
specifice mediului în care se desfăşoară. Pentru o funcționare corespunzătoare,
managementul lucrărilor de exploatare a lemnului trebuie să prevină şi să
minimizeze factorii de risc care pot acționa ca o frână a întregului sistem (figura
3.1). Un grad mai mare de control al factorilor de risc pentru o zonă ce va fi
parcursă cu lucrări de exploatare ar conduce la un nivel mult mai redus al
degradării, fiind necesare, astfel, mai puține lucrări de reabilitare, iar consecințele
„offsite” (asupra altor părți ale ecosistemului) sunt mai mici.
Figura 3.1
Factori de
influenţă şi
posibile efecte
ale utilizării
mijloacelor de
exploatare a
lemnului
42
3.1 Consideraţii generale privind efectele ecologice ale exploatării
Dintr‐un anumit punct de vedere, exploatarea lemnului are un rol pozitiv
pentru mediul forestier prin modul în care contribuie la reînnoirea unei păduri şi
împiedică îmbătrânirea şi degradarea acesteia. În desfăşurarea lucrărilor de
exploatare a lemnului nu este posibilă aplicarea unei rețete unice de management
care să satisfacă toate tipurile de păduri. Pot fi aplicate, însă, următoarele
principii generale:
menținerea capacității productive pe termen lung atât a terenului cât şi a
resurselor lemnoase,
prevenirea degradării condițiilor de mediu (peste limitele acceptabile).
Remarcă
Ceea ce rămâne pe suprafeţele exploatate este mai important decât ceea ce
a fost valorificat prin extragere!
Orientările silviculturale actuale impun anumite solicitări imperative

care afectează direct sistemele tehnologice de exploatare utilizate (tabelul 3.1).
Pot fi menționate în acest sens (Pausch, 1998) conceptele de tipul măsuri
silvotehnice orientate pe arbori individuali („single tree harvesting”), intervenţii pe
scară redusă („small scale cutting only”), arborete pluriene şi de amestec („mixed,
uneven aged stands”), restricţionarea tăierilor rase („no clearcut”). Toate acestea
contribuie la menținerea pădurilor ca ecosisteme complexe, preferabilă
tendințelor de transformare în „fabrici de arbori” ( prin plantații).
Criterii Elemente specifice urmărite
9biodiversitate
9protejare a speciilor, a habitatelor, a proceselor
biologice complexe
Obiective prioritare
9stabilitate ecologică
9raționalizare a consumului de lemn şi valorificare
superioară şi integrală
9orientate spre tipul natural al vegetației
9arborete de amestec, pluriene, stratificate
9regenerare naturală
Structura arboretelor
9prezența unor arbori cu vârste mari şi parametri
dendrometrici la un nivel superior
9asigurarea nivelului minim necesar de lemn mort
9conducere a arboretelor orientată pe arbori individuali
(„single tree management”)
9perioadă lungă de regenerare şi vârstă înaintată de
Intervenții silvotehnice exploatare Tabelul 3.1
9favorizarea manifestării proceselor naturale
(„biological rationalisation”) Criterii pentru
9evitarea (chiar eliminarea) tăierilor rase
managementul
forestier cu
9protejarea arboretului, solului, peisajului, mediului impact redus
9respectarea priorității în aplicare a restricțiilor asupra
Tehnici de exploatare
silviculturale mediului (după
9restricționarea folosirii utilajelor cu gabarit mare Pausch, 1998)
43
Sistemele de exploatare a lemnului aplicate în zonele forestiere sensibile
trebuie să fie eficiente ecologic şi, pe cât posibil, să implice costuri minime, ceea
ce impune:
minimizarea sau eliminarea posibilității degradării complexe a solului
(brăzdarea terenului şi formarea ogaşelor, compactarea solului, inversarea
orizonturilor, eroziunea),
minimizarea prejudicierii arborilor în picioare şi a semințişului,
minimizarea sau eliminarea efectelor negative asupra cursurilor de apă, a
sistemelor artificiale de drenaj sau a structurilor de protecție a solului, toate
acestea aflate în interiorul zonei exploatate sau limitrofe acesteia,
optimizarea productivității operațiilor de recoltare şi colectare a lemnului, cu
pierderi minime de lemn şi fără declasarea calitativă a sortimentelor
obținute,
îndeplinirea condițiilor privind siguranța muncii pentru echipele de
exploatare şi pentru celelalte categorii de personal implicat în planificarea şi
execuția lucrărilor specifice.
Este recunoscut în domeniul forestier (Dykstra şi Heinrich, 1997) faptul
că sistemele tehnologice de exploatare a lemnului ce favorizează reducerea sau
eliminarea prejudiciilor asupra mediului sunt cunoscute şi susținute teoretic de
mult timp. Din păcate, acestea nu sunt aplicate efectiv, prin invocarea anumitor
cauze, nici chiar de forestieri, cei care ar trebui să le promoveze.
Frecvent, cei care coordonează activitatea de exploatare a lemnului
consideră, fără a analiza în profunzime, că tehnicile cu impact ecologic redus nu
pot fi aplicate cu succes în practică la un nivel al costurilor care să permită
viabilitatea economică a procesului de producție. Se neglijează faptul că măsurile
de refacere post exploatare ar costa, însă, mai mult, şi că ar trebui să fie puse în
seama firmelor de exploatare a lemnului neperformante.
Înainte de începerea lucrărilor de exploatare a lemnului este necesară o
analiză mai extinsă, în care un prim pas trebuie să ia în considerare îndeplinirea
criteriilor privind cerințele generale de protecție a mediului (caracteristicile
sistemului de rulare, consumul de combustibil, emisia de noxe, nivelul de zgomot,
precum şi probabilitatea de a se produce erori de operare în timpul procesului de
exploatare).
Etapa următoare constă în verificarea gradului de îndeplinire a
condițiilor referitoare la teren, la caracteristicile solului, la structura arboretului
şi tipul de intervenție şi, nu în ultimul rând, la pregătirea de specialitate a
personalului de deservire (mai ales a conducătorilor utilajelor de bază).
Nu trebuie să se ignore constatarea desprinsă din analiza modului
practic de aplicare a proceselor tehnologice în producție conform căreia nivelul
prejudiciilor cauzate prin exploatarea lemnului depinde de buna intenție a
forestierilor (de deschiderea acestora pentru cunoaştere) şi de motivarea forței
de muncă (!).
S‐a observat că interesul pentru reducerea prejudiciilor de exploatare
descreşte odată cu creşterea gradului de mecanizare (Furuberg Gjedtjernet,
1995). Aceasta se explică prin faptul că muncitorul care desfăşoară o operație
manuală este mai „în contact” cu mediul decât operatorul unui utilaj şi este mult
mai condiționat de caracteristicile mediului în alegerea, planificarea şi realizarea
succesiunii de etape în procesul muncii.
44
3.2 Efecte perturbatoare asupra solului în procesul de colectare a lemnului
3.2 Efecte perturbatoare asupra solului în procesul de
colectare a lemnului
Clasificarea prejudiciilor asupra solului
Cel mai evident influențat de sistemul tehnologic de exploatare,
comportamentul solului supus acțiunii utilajelor de recoltare şi colectare a
lemnului depinde de: granulometrie (raportul elementelor fine/grosiere),
compoziție (argilă, nisip etc.), conținut în materie organică, umiditate.
O clasificare a prejudiciilor asupra solului cuprinde următoarele aspecte
principale:
degradarea suprafeţei solului (frecarea şi laminarea zonei de la suprafața
solului) prin alunecarea sau patinarea roților (sau şenilelor) vehiculelor:
depinde de o serie de factori: caracteristicile solului, greutatea vehiculului, tipul pneurilor
sau şenilelor, presiunea pneurilor, forța de tracțiune dezvoltată etc.
se manifestă prin dislocarea şi frământarea stratului de la suprafața solului pe o adâncime
de 5 cm (sau chiar mai mult)
provoacă rănirea rădăcinilor şi chiar distrugerea structurii orizontului superior în cazul
solurilor umede (înnoroire, mocirlire)
compactarea solului (tasarea excesivă a solului) sub urmele lăsate de

utilajele de exploatare a lemnului:
se manifestă puternic până la o adâncime egală cu aproximativ jumătate din lățimea urmei
(se poate extinde până la 30 cm)
compactarea reduce capacitatea de infiltrare a apei în sol
transformă ogaşul respectiv într‐un canal care favorizează scurgerea apei (fapt ce trebuie
evitat prin refacerea profilului terenului la sfârşitul lucrărilor de exploatare)
formarea ogaşelor prin trecerea repetată a utilajelor grele pe aceleaşi

trasee:
fenomenul este progresiv accentuându‐se la fiecare trecere
prejudicierea este mai pronunțată la primele 1‐2 parcurgeri ale traseului
fenomenul este mai intens pe soluri moi (foarte accentuat în turbării sau zone mlăştinoase)
limita maximă frecvent acceptată pentru adâncimea urmelor utilajelor, fără a fi considerate
ogaşe, este 10 cm
eroziunea solului şi acumularea sedimentelor în văile pâraielor şi ale
râurilor:
poate fi considerată cea mai semnificativă modificare a mediului înconjurător prin volumul
suspensiilor solide şi al materialului sedimentat în albiile cursurilor de apă
Elementele teoretice referitoare la portanța solurilor şi aderența

sistemelor de rulare ale vehiculelor este complexă. Orice utilaj de exploatare
dezvoltă o anumită forță de tracțiune, iar pentru a nu apărea fenomenul de
patinare trebuie îndeplinită condiția prin care coeficientul de aderenţă (f) să nu
45
depăşească o anumită valoare limită (tabelul 3,2) stabilită pentru fiecare tip de sol
cu relația:
forta de tractiune la carlig [kg · t‐1] (3.1)

f=
greutatea utilajului
Sistem de rulare
Caracteristici ale solului
Pneuri Şenile
Argilă uscată 550 580
Argilă umedă 450 460
Humus nisipos uscat 350 530
Humus nisipos umed 170 270
Rocă nudă uscată 500 200
Tabelul 3.2
Rocă nudă umedă 200 150
Valori [kg· t ] ale
-1
Pietriş 360 ‐
coeficientului de
aderenţă f (după Gheață 120 120
Rotaru, 1984a) Zăpadă tasată 200 280
Portanţa este calitatea solului de a rezista presiunii exercitate de

sistemul de rulare al utilajului. Atunci când se analizează aderența şi portanța
prezintă o deosebită importanță forma, profilul şi suprafața de contact a
pneurilor.
Formarea ogaşelor
Ogaşele (făgaşele) sunt urme lăsate prin trecerea roților; prezintă uneori
una sau două borduri laterale (figura 3.2).
Figura 3.2
Forma unui ogaş

Ogaşele se consideră fără tasare (atunci când nu depăşesc 10 cm
adâncime), cu tasare (adâncime 10÷30 cm) şi cu tasare avansată (adâncimea mai
mare de 30 cm). Un semn evident de recunoaştere a gradului avansat de tasare
este persistența apei stagnante în ogaş o perioadă îndelungată (săptămâni sau
chiar luni).
Compactarea solului
Dintre fenomenele mai puțin vizibile la o prima observare, consecințe ale
impactului utilajelor forestiere asupra solului, trebuie să se aibă în vedere:
46
bătătorirea (fr. martelage – efect de tasare extensivă a suprafeței solului) şi
compactarea (efect de tasare excesivă a solului).
Bătătorirea este un fenomen constat pe toate tipurile de sol, chiar şi
atunci când sunt uscate. Se produce prin acțiunea nervurilor (crampoanelor)
pneurilor neadaptate condițiilor forestiere şi datorită modului prea „liber” de
parcurgere a suprafeței arboretului; apare presiunea excesivă exercitată de
pneuri nu numai asupra litierei, ci şi asupra rădăcinilor trasante.
Compactarea se manifestă prin urmele profunde cu tasare puternică
(texturală) care se produc prin trecerea repetată, pe acelaşi traseu, a utilajelor de
exploatare. Poate fi observată stagnarea apei şi, eventual, îngălbenirea frunzişului
arborilor din zona afectată de compactare.
Aşa cum se arată în figura 3.3, presiunea din zona ogaşelor şi din zona de
târâre este difuzată în adâncime unde, prin efect cumulativ, poate produce
compactarea.
Figura 3.3
Profil transversal
al unui traseu de
colectare cu
fenomen de
compactare
(după Rotaru,
1984a)
Compactarea solului poate încetini sau opri creşterea rădăcinilor. Un

studiu al firmei Caterpillar (citat de Rotaru, 1984) a scos în evidență faptul că
nivelul de compactare critic care afectează rădăcinile active este 21 kg·cm‐2. Din
concluziile acestui studiu rezultă că roțile utilajelor provoacă modificări mai mari
ale proprietăților solului decât sarcina deplasată prin târâre sau semitârâre.
Densitatea brută a solului din zona ogaşelor se apropie de cea a solului
neperturbat după aproximativ 12 ani de la exploatare, iar cea a solului din zona de
târâre după 8 ani.
O recomandare pentru constructorii de utilaje forestiere este aceea a
limitării presiunii locale exercitate de pneuri sau de şenile la 0,7÷1,0 kg·cm‐2.
Solul neafectat de traficul utilajelor de exploatare se caracterizează
printr‐o structură şi porozitate care favorizează infiltrarea apei, activitatea
microbiană, creşterea rădăcinilor, toate acestea favorizând accesul la substanțe
nutritive şi dezvoltarea arborilor.
Compactarea solului cu efecte severe asupra creşterii plantelor se
produce după 5‐10 treceri ale utilajelor pe acelaşi traseu în funcție de
susceptibilitatea solului la acest impact.
Oprea (2003) a propus următorul sistem de caracterizarea solurilor
forestiere din punct de vedere al compatibilității cu acțiunea mijloacelor de
colectare ce se deplasează pe sol:
47
solurile argiloase sunt soluri coezive; în stare uscată forța de aderență este
mai mare, iar comprimarea remanentă este mai mică pentru că se comportă
ca un corp semi‐elastic (mai ales atunci când stratul de humus este gros);
prin îmbibare cu apă, proprietățile sale favorabile colectării cu tractorul scad
simțitor şi pot favoriza îndepărtarea stratului superficial (efect denumit
scalpare), precum şi crearea de făgaşe;
solurile humice (cu humus negru, cu coeziune redusă) au o rezistență
mediocră la rulare; în perioadele ploioase, consistența noroioasă le poate
transforma în mlaştini;
solurile nisipoase au capacitate portantă medie ce creşte odată cu creşterea
umidității; forța tangențială de tracțiune este, însă, foarte redusă, iar prin
circulația tractoarelor grele se poate produce scalparea;
solurile argilonisipoase sunt mai rezistente dacă au un conținut ridicat de
nisip cu granulație mare; fracțiunea praf, în proporție mare, duce la pierderea
stabilității în cazul saturării cu apă;
solurile pietroase (pietrişuri, bolovănişuri) au capacitate portantă mare şi o
aderență bună în stare uscată; devin instabile, în urma îmbibării cu apă şi
frecvent sunt necesare consolidări ale traseelor.
Măsurile ce se impun (detaliate în subcapitolul 3.5) pentru colectarea pe
sol prevăd: creşterea diametrului şi a lățimii pneurilor, majorarea numărului de
roți, folosirea sistemului de rulare cu şenile, utilizarea utilajelor cu tonaj redus.
Interacţiunea utilaj – sol
Un criteriu de estimare a interacțiunii dintre utilaj şi sol este cel al
presiunii exercitate la contactul roatăsol (şenilăsol), denumită presiune
nominală pe sol (eng. „Nominal Ground Pressure” – NGP).
Aceasta se calculează cu relațiile:
Spre reamintire! pentru utilajele cu sistem de
rulare cu pneuri:
F forta
presiunea = =
A suprafata NGP = W [kPa] (3.2)
r ⋅b
În SI:
în care:
1 Pa = 1 N·m‐2 1 kPa = 1 kN ·m‐2
W este încărcarea pe roată [kN]
r ‐ raza pneului [m]
1 Newton este egal cu forța necesară b ‐ lățimea pneului [m]
pentru a imprima o accelerație de
1m/s2 unui corp cu masa de 1 kg pentru utilaje cu pneuri şi benzi
(conform relației F = m · a) şenilate (figura 3.4):
1N = 1kg ·1m·s‐2 NGP = W [kPa] (3.3)
b( L + 1,25 ⋅ r )
Unitate tolerată pentru presiunea pe
sol: „pound per square inch” (psi) cu W ‐ încărcarea pe bandă [kN],
r ‐ raza roții [m],
1 psi ~ 6,895 kPa L ‐ distanța [m] dintre osii (axele
roților),
1 psi ≈ 0,7t ⋅ m −2 = 7kg ⋅ dm −2
b ‐ lățimea benzii şenilate [m].

48
Figura 3.4
Sistem de
rulare cu roţi şi
şenile flexibile
pentru utilaje cu şenile metalice (tip buldozer):
NEP = W [kPa], (3.4)

b⋅ L
în care:
W este încărcarea pe o şenilă [kN],
b – lățimea şenilei [m],
L – distanța dintre axele rolelor extreme de antrenare [m].
Suprafața amprentei pneului Sp (numitorul relaţiei 3.2) se poate
aproxima dacă se cunoaşte mărimea anvelopei (din codificarea pneurilor, în
inches, ca în figura 3.5; 1 inch = 25,4 mm), cu relația:
S ≈
Øpneu
p ⋅ l pneu . (3.5)
2
66 x 43,00 – 26
Figura 3.5
lățime Tip de codificare

Øpneu Øjantă a pneurilor
pneu
Pentru utilaje de tip forwarder (care deplasează sarcina prin purtare)
trebuie să se adauge la greutatea vehiculului şi cea a sarcinii maxime admise.
Pentru tractoare skidder se ia în calcul doar o cotă parte din greutatea sarcinii
semitârâte (0,6‐0,7).
Pentru a avea un nivel de comparație ca ordin de mărime, Olsen şi
Wästerlund (1989, citați de Owende et al., 2002) prezintă câteva valori de
referință ale NGP:
17 kPa – apăsarea exercitată de o persoană cu bocanci sprijinindu‐se pe
ambele picioare;
35 kPa – apăsarea exercitată de o persoană cu bocanci sprijinindu‐se pe un
picior;
35÷50 kPa – un forwarder de 12 t încărcat cu o sarcină de 5 t.
Prejudicierea solului este condiționată de capacitatea de suportabilitate
a suprafeței parcurse cu tăieri din punct de vedere al ponderii efectelor, simple
sau cumulate, ale folosirii mijloacelor de colectare cu sistem de deplasare pe sol.
Limitele capacității de suport a ecosistemelor forestiere privind nivelul
prejudiciilor produse solului prin colectarea lemnului pot fi apreciate astfel
(Boghean şi Dragnea, 2003):
49
pentru mobilizări–frământări, maxim 0,5% din suprafața parchetului
(inclusiv suprafața căilor de colectare), iar
pentru tasări, sub nivelul de majorare a compactității solului cu mai mult de
5%.
Pentru determinarea prejudiciilor aduse solului se fac măsurători de‐a
lungul drumurilor de tractor şi a traseelor atelajelor până la 5 m de axul acestor
căi de colectare (Spârchez et al., 2009). După măsurarea absciselor şi ordonatelor
unor profile transversale poate fi calculat volumul de material dislocat.
Intensitatea prejudiciilor asupra solului se poate cuantifica după
următoarea clasificare:
suprafețe puţin afectate, acolo unde litiera a fost deranjată sau deplasată,
suprafețe moderat afectate, pe care orizontul A (humus) a fost îndepărtat în
proporție mai mică de 50%,
suprafețe puternic afectate, în care orizontul A a fost îndepărtat în proporție
de 50–100%,
suprafețe extrem afectate, cu orizontul A total îndepărtat şi realizarea unor
şanțuri (ogaşe) în profunzimea profilului.
Formarea ogaşelor se poate considera prejudiciu adus asupra solului
dacă adâncimea urmelor este mai mare de 100 mm pentru mai mult de 10% din
lungimea totală a traseelor de colectare (Owende et al., 2002).
Dacă parchetul exploatat este afectat prin crearea unor ogaşe fără
tasare (de tipul I) şi prin înlăturarea stratului superficial pe 5÷7% din suprafață
şi numai pe maxim 3% prin ogaşe cu tasare (de tipul II), se poate considera că
efectele sunt suportabile pentru arboret (Rotaru, 1984a).
Atunci când fenomenul depăşeşte limitele procentuale menționate sau
dacă sunt agravate prin compactare, se consideră că atât litiera, cât şi staturile
inferioare încep să sufere. În această situație arboretul nu poate primi substanțele
nutritive necesare, o parte din sistemul radicelar este afectat, circulația apei în sol
este încetinită etc. Se impune oprirea activităţii de colectare!
În tabelul 3.3 sunt comparate câteva situații practice cu tehnologii
diferite de recoltare şi colectare a lemnului după criteriul intensității eroziunii
solului.
Volum de Densitatea Intensitatea

Panta eroziunii
Substrat Tip de Capacitatea Mijloc de lemn căilor de
medie
geologic sol portantă* colectare colectat colectare
[%] V**
[m3⋅ha‐1] [m⋅ha‐1] [m3⋅ha‐1]
[m3]
Tabelul 3.3 fliş nisipos B tractor 386 30 280 62 0,16

A tractor 469 31 274 131 0,28
Intensitatea
eroziunii solului B tractor 380 27 405 195 0,51
în câteva cristalin argilos B cai 469 33 471 66 0,14
situaţii practice
(după Lukáč, B funicular 427 41 110 11 0,03
2001) B funicular 573 47 74 11 0,02
* A – capacitate portantă bună; B – capacitate portantă redusă
** volum de sol erodat raportat la m3 lemn recoltat
50
Se observă că utilizarea tractorului forestier pe soluri cu capacitate
portantă redusă produce o pierdere în volumul solului de 0,16÷0,51 m3/m3
material lemnos colectat.
În ceea ce priveşte utilizarea atelajelor, în situațiile analizate erodarea
solului este de 0,14 m3/m3 material lemnos colectat, iar pentru instalațiile cu
cablu se înregistrează o intensitate a eroziunii solului de numai 0,02÷0,03 m3/m3
material lemnos colectat.
3.3 Prejudicii de exploatare produse asupra arborilor în
picioare şi a seminţişului
Cauzele principale ale rănirii arborilor pot fi: utilaje neadaptate tipului
de intervenție în arboret, personal insuficient pregătit din punct de vedere
profesional, lipsa căilor de colectare sau dimensionarea necorespunzătoare (căi
de colectare prea înguste).
Rănirea arborilor se poate produce prin:
târârea lemnului (sarcinilor) în timpul colectării,
acțiunea roților sau şenilelor mijloacelor de recoltare (doborâre) sau de
colectare,
lovirea arborilor rămaşi pe picior cu agregatul de tăiere,
atingerea arborilor nedoborâți cu şasiul sau lama utilajului,
impactul arborilor în cădere.
Observație
Doborârea mecanică produce mai puține prejudicii asupra arborilor în picioare
comparativ cu cele rezultate în procesul de colectare a lemnului.
Pentru estimarea gradului de prejudiciere a arborilor rămaşi prin

lucrările de exploatare se poate aplica metoda propusă de Petrescu (1980). În
acest scop se delimitează suprafețe de probă pătrate cu latura de 20 m dispuse pe
direcția liniei de cea mai mare pantă pentru înregistrarea prejudiciilor asupra
arborilor, grupate astfel:
răni (cicatrici) mici extinse pe mai puțin de 25% din circumferința
trunchiului,
răni moderate, care afectează 25 – 50% din circumferință,
răni majore, care afectează mai mult de 50% din circumferința trunchiului.
Rotaru (1984b) a propus o clasificare a nivelului de gravitate a rănilor
produse arborilor în picioare prin colectare, astfel:
gradul 1 – îndepărtarea cojii
gradul 2 – rană pătrunsă în lemn pe o adâncime de cel mult 1 cm
gradul 3 – rană pătrunsă în lemn pe o adâncime de cel mult 2 cm
gradul 4 – mai mult de 2 cm adâncime a rănii, arbore rupt sau dezrădăcinat.
51
Metoda lui Ostrofsky (University of Maine) de estimare a gradului de
vătămare a arborilor rămaşi pe suprafața parcursă cu lucrări de exploatare
presupune următoarele etape:
se parcurge arboretul pe trasee perpendiculare pe căile de colectare (astfel
încât să fie traversate în majoritate);
în benzile respective (cu lățimea de aproximativ 3 m) se observă şi
înregistrează toți arborii rămaşi în picioare (minim 100 arbori);
se notează: specia, diametrul şi gradul de vătămare (conform categoriilor din
tabelul 3.4).
Grad de
Criterii de evaluare Implicaţii
vătămare
se observă mici crestături pe trunchi sau pe risc redus de mortalitate
rădăcinile dintr‐o singură parte, fiind afectată o pentru arbori sau de
Uşoară zonă cu o lățime mai mică de 1/8 din diametrul declasare a sortimentelor
Tabelul 3.4 arborelui şi fără ca rana să pătrundă complet în lemnoase obţinute
lemn (afectează doar zona superficială)
Modelul nu există risc puternic de
Ostrofsky de răni vizibile la nivelul rădăcinilor dispuse pe mai
mortalitate, dar produc o
estimare a Moderată multe direcții (de o parte şi de alta a trunchiului)
scădere a volumului de
gradului de (medie) sau cu o extindere pe trunchi de până la 1/4 din
lemn şi a valorii acestuia
diametrul acestuia
vătămare a la exploatabilitate
arborilor în răni ce afectează mai mult de 1/4 din diametru sau cauzează uscarea
picioare Severă
1/4 din rădăcinile principale ale arborelui arborelui în 35 ani
Prejudicierea rădăcinilor se referă la rănirea sau ruperea unei părți a
sistemului radicelar al unui arbore viu prin acțiunea mecanică a utilajelor sau
reducerea creşterilor rădăcinilor datorită modificării în sens defavorabil a
caracteristicilor solului ca rezultat al compactării acestuia.
Forestry Development Center din Tapio (Finlanda), citat de Owende et al.,
(2002), defineşte prejudiciul asupra rădăcinilor ca fiind cel ce se manifestă sub
nivelul coletului şi la o distanță de până la 1 m în jurul axului trunchiului (peste
1m considerându‐se că efectele sunt nesemnificative din punct de vedere
economic). De asemenea, rănile mai mici de 20 mm diametru nu sunt considerate
prejudicii asupra rădăcinilor.
Rănirea rădăcinilor duce la o scădere mai accentuată a productivității
arboretului decât rănile la nivelul trunchiului. Iarna, datorită înghețului la nivelul
solului şi a stratului de zăpadă, nivelul prejudicierii rădăcinilor arborilor este
mult mai redus.
Cercetătorii din cadrul Universității Tehnice din München (Matthies,
citat de Owende et al., 2002) au realizat un sistem de clasificare a gradului de
prejudiciere a rădăcinilor datorită acțiunii utilajelor de exploatare (tabelul 3.5).
Clasă de
Forma de manifestare
Tabelul 3.5 prejudiciere
1 Dezvelirea rădăcinilor şi efecte minore observabile la suprafața acestora
Sistem de
clasificare a 2 Exfolierea superficială fără, însă, a afecta partea interioară a rădăcinii
gradului de
3 Rănirea rădăcinii, crăpături şi aşchieri de mici dimensiuni
prejudiciere a
rădăcinilor 4 Crăparea şi aşchierea rădăcinilor, răni de dimensiuni mari
arborilor 5 Rănirea severă sau ruperea rădăcinii
52
3.3 Prejudicii asupra arborilor în picioare şi a seminţişului
Elias (citat de Eroğlu et al., 2009) propune anumite variante practice de
clasificare a nivelului prejudiciilor cauzate prin lucrările de exploatare asupra
arborilor rămaşi (tabelul 3.6) şi a semințişului (tabelul 3.7) şi a nivelului declasării
materialului lemnos rezultat în asemenea situații:
pentru arborii rămaşi
Proporţia de vătămare la nivelul
Nivel de
Caracterizare scoarţei şi
gravitate coroanei rădăcinilor
în trunchi Tabelul 3.6
0 nu sunt prejudicii − − −
Clasificare a
1 prejudicii de nivel redus („light injury”) < 30% sau < 25% sau < 25% prejudiciilor
2 prejudicii de nivel mediu 30‐50% sau 25‐50% sau 25‐50% asupra arborilor
rămaşi (Elias
3 prejudicii grave („heavy injury”), trunchi citat de Eroğlu et
> 50% sau > 50% sau > 50% al., 2009)
rupt, arbore doborât sau…
pentru seminţiş
Proporţia de vătămare la nivelul
Nivel de
Caracterizare scoarţei şi
gravitate coroanei rădăcinilor
în trunchi Tabelul 3.7
0 nu sunt prejudicii − − −
Clasificare a
1 prejudicii de nivel redus („light injury”) < 25% sau < 25% sau < 25% vătămărilor
2 prejudicii de nivel mediu 25‐50% sau 25‐50% sau 25‐50% seminţişului
(Elias citat de
3 prejudicii grave („heavy injury”) 50‐75% sau 50‐75% sau 50‐75% Eroğlu et al.,
2009)
4 semințiş distrus > 75% sau > 75% sau > 75%
Doar folosirea utilajelor cu impact redus nu garantează un nivel scăzut al
prejudiciilor asupra arborilor; este importantă atitudinea operatorului care
conduce acel utilaj în scopul evitării rănirii arborilor din arboretul exploatat.
3.4 Poluarea în procesul de exploatare a lemnului
Poluarea solului şi a apei
Majoritatea problemelor legate de poluare sunt cunoscute, dar în foarte
multe situații practice se neglijează măsurile de reducere/eliminare a efectelor
poluante ale folosirii mecanismelor şi utilajelor de exploatare a lemnului, cu toate
că acestea se impun cu atât mai mult cu cât activitatea se desfăşoară în zone
sensibile din punct de vedere ecologic.
În ceea ce priveşte poluarea solului şi a apei, un prim efect nedorit este
cel al uleiului de ungere al aparatului de tăiere al ferăstraielor mecanice, din care
o cantitate deloc neglijabilă este eliminată în mediul ambiant. Se poate face un
calcul simplu care să arate ce cantitate de ulei este consumată în acest mod,
înmulțind 0,33 l/oră productivă cu timpul cumulat consumat pentru exploatarea
dintr‐o anumită zonă. Soluția ar fi cea a utilizării uleiului biodegradabil.
În situația cea mai obişnuită, schimbul uleiului de motor pentru un
tractor forestier (aproximativ 15 l) se face după 250 ore de funcționare.
53
Dacă utilajul rămâne o perioadă îndelungată în pădure există riscul ca
uleiul uzat să fie deversat pe sol. Este interzisă evacuarea uleiului în gropi
realizate la locul de garare din apropierea parchetului pentru că aşa ajunge chiar
mai repede în pânza freatică, efectul fiind şi mai nociv.
O situație nedorită este şi cea a pierderilor de ulei folosit în instalațiile
hidraulice ale utilajelor folosite la recoltarea şi colectarea lemnului, pierderi ce
pot provoca poluarea solului şi a apei. Pe lângă verificarea permanentă a stării
tehnice şi remedierea rapidă a defectelor, se propune utilizarea fluidelor
hidraulice rapid biodegradabile existente pe piață.
Carburanții şi lubrifianții biologici sunt obținuți din plante sau din
deşeuri biologice. Au aceleaşi proprietăți cu carburanții obişnuiți numai că
produc mai puține substanțe poluante (nu eliberează decât cel mult cantitatea de
dioxid de carbon pe care au absorbit‐o plantele respective pentru a creşte, de
aceea se înregistrează un bilanț ecologic favorabil); sunt reduse emisiile nocive de
benzen (cancerigen) şi de hidrocarburi aromatice; se produc mai puține gaze
iritante (Schaffer şi Buchschacher, 2002). De asemenea, coroziunea
componentelor motorului este exclusă. Inconvenientul principal este prețul încă
ridicat (dublu, comparativ cu carburanții obişnuiți).
Poluarea aerului
În general, este subestimat efectul nociv al gazelor de eşapament
(gazelor arse) şi al uleiurilor nu numai pentru mediul ambiant, ci chiar pentru
sănătatea muncitorilor forestieri care folosesc în activitatea zilnică mijloace de
lucru mecanizate.
Substanţe periculoase!
Benzenul – hidrocarbură aromatică comună şi foarte periculoasă (benzina normală
conține frecvent peste 1%); poate provoca leucemie şi cancer;
Hidrocarburile aromatice sunt mult mai nocive decât hidrocarburile parafinice şi
naftenice;
Hidrocarburile nesaturate rezultate prin descompunerea termică sau catalitică a
petrolului brut (prin cracare);
Monoxidul de carbon rezultat prin arderea incompletă a combustibililor (prezent în
gazele de eşapament; este un indicator al nivelului de poluare cu aceste gaze).
Poluarea mediului cu substanțele menționate poate fi evitată prin

măsuri simple, astfel:
folosirea ferăstraielor mecanice cu sistem modern de ungere dozată a
lanțului (prin picături) pentru a evita împrăştierea acestuia pe sol;
utilizarea unor combustibili cu nivel redus de poluare de tipul Agrola, Aspen,
CleanLife sau Motomix;;
utilizarea uleiurilor biodegradabile;
limitarea poluării solului prin utilizarea produselor ecologice şi a celor care
prelungesc durata dintre două schimburi succesive de ulei;
54
3.4 Poluarea în procesul de exploatare a lemnului
înlocuirea uleiului uzat numai în locuri special amenajate; curățarea şi
spălarea utilajelor să se efectueze în incinte amenajate special (recomandabil
în ateliere) şi prin folosirea detergenților rapid biodegradabili;
dotarea utilajelor cu truse antipoluare şi folosirea acestor materiale
absorbante şi dispozitive limitatoare pentru prevenirea împrăştierii petelor
de combustibili şi lubrifianți pe suprafața apei;
recuperarea rapidă, chiar prin mijloace improvizate a lichidelor ce se scurg
accidental, pentru limitarea efectelor negative asupra solului şi apei; trebuie
să existe în dotare materiale absorbante (granule sau textile) şi să se
folosească atunci când se observă scurgeri de ulei sau carburanți;
depozitarea recipientelor cu substanțe poluante în poziție verticală şi bine
închise, în incinte special amenajate şi lipsite de potențiale surse de
inflamare;
alegerea unor mecanisme şi utilaje cu un nivel redus al gazelor evacuate.
Alte efecte poluante
În ceea ce priveşte poluarea sonoră, zgomotul generat de utilaje
(inclusiv cel al agregatelor de tăiere) nu trebuie să depăşească 102 dB. Pe
parcursul lucrărilor de exploatare se interzice folosirea exagerată a claxoanelor şi
a sirenelor şi se recomandă utilizarea radio‐telefoanelor pentru atenționare
asupra pericolelor şi pentru comunicare la distanță.
Deşeurile rezultate în urma activității din cadrul şantierului de
exploatare (cabluri, bidoane, diverse cutii sau sticle de ambalaj, diverse reziduuri
etc.) nu se aruncă în pârâu sau pe suprafața parchetului, ci trebuie să se colecteze
şi să se transporte la marginea pădurii, în depozite special amenajate (depozitele
de gunoi în interiorul pădurii sunt interzise!).
Din punct de vedere al modului de colectare a deşeurilor rezultate în
urma activității şi al modului de păstrare a curățeniei, muncitorii forestieri
trebuie să fie un exemplu pentru celelalte persoane care intră în pădure. Trebuie
să se conştientizeze şi apoi să se difuzeze publicului larg ideea că forestierii nu
sunt inamicii mediului, ci că pot fi cei mai buni apărători ai acestuia.
3.5 Măsuri de limitare a efectelor ecologice negative prin
activitatea de exploatare a lemnului
În ceea ce priveşte compactarea severă a solului, aceasta influențează
negativ creşterea plantelor pe solurile sensibile după 5‐10 treceri ale utilajelor pe
acelaşi traseu.
O primă modalitate de a reduce compactarea este cea de a micşora
presiunea pe sol prin mărirea suprafeței de contact. În condiții dificile, vehiculele
cu şenile sunt superioare celor cu roți pentru că exercită o presiune mai mică pe
unitatea de suprafață şi au o forță de tracțiune mai mare. Dezavantajul este că
sunt mai lente.
În mod normal, atunci când solul este uscat sau înghețat, utilajele cu
pneuri obişnuite (echipate normal) sunt mai eficiente şi au o viteză de lucru mai
mare.
55
În condițiile solului afânat şi înmuiat, cu portanță scăzută şi implicit
afectat mai puternic la trecerea utilajelor, se folosesc echipamente de presiune
redusă (eng. „high flotation equipment”) care poate fi format (figura 3.6) din
anvelope duale (roți duble) sau anvelope de presiune redusă (eng. „high flotation
tyre”) a căror lățime(şi suprafață de contact cu solul), mult peste cea obişnuită,
duce la o scădere a presiunii pe sol sub 5‐6 psi.
Utilajele mai grele necesită spațiu mai mare de manevră şi de încărcare,
dar au o productivitate mai mare; este dificil să se reducă presiunea pe sol prin
mărirea dimensiunilor anvelopelor pentru astfel de utilaje.
Figura 3.6
Modalităţi de
mărire a supra-
feţei de contact
roată - sol
Aşadar, presiunea pe sol se poate reduce astfel:
prin creşterea diametrului anvelopelor şi a lățimii acestora;
prin creşterea numărului de roți (utilaje cu 2 sau 3 osii, aşa cum este cel de
tip clambunk skidder din figura 3.7); roțile duble scad presiunea pe sol, dar
determină o reducere a manevrabilității;
prin folosirea utilajelor cu gabarit redus, mai uşoare; intervalul de greutate a
utilajelor actuale: între 15000 şi 35000 pounds (între 7 şi 15 tone); utilajele
de producție internă au 6850 kg (TAF 657), 7200 kg (TAF658) şi 8050 kg
(TAF 1041 P).
Figura 3.7
Tractor cu
sistem de
rulare cu roţi
duble
(firstlogger.org)
56
3.5 Limitarea efectelor ecologice negative prin activitatea de exploatare
Zonele limitrofe cursurilor de apă şi lacurilor (eng. „riparian areas”),
mlaştinile sau albiile torențiale sunt caracterizate printr‐un nivel permanent
ridicat al umidității şi prin vegetație specifică al cărei rol principal este acela de a
păstra această umiditate.
Intervențiile în aceste zone trebuie să se facă luându‐se măsuri
suplimentare de precauție şi prin utilizarea unor utilaje adecvate (preferabile
sunt instalațiile cu cablu). Încă de la punerea în valoare, trebuie să se asigure
delimitarea unor zone de protecție în care recoltarea să fie interzisă sau
restricționată prin condiționări speciale referitoare la sistemul de exploatare
folosit. Aceste restricționări urmăresc minimizarea efectelor negative asupra
subarboretului, evitarea rănirii arborilor în picioare, precum şi menținerea
stabilității malurilor.
În scopul evitării unor soluții tehnologice neadecvate, este necesar să se
realizeze un studiu tehnic şi economic (proiect de exploatare) care să țină seama
şi de protejarea arboretului, nu numai de dotarea tehnică minimală.
Pregătirea operațiunilor de exploatare a lemnului trebuie să includă
neapărat cunoaşterea şi aplicarea măsurilor de evitare a prejudiciilor asupra
arborilor, solului şi regenerărilor naturale. Pe lângă cele general valabile (evitarea
colectării în perioadele ploioase, manşonarea arborilor limitrofi căilor de
colectare), sunt recomandate următoarele măsuri specifice de reducere a
prejudiciilor prin exploatare:
intervenții mai puțin frecvente în arboret (revenirea la un interval scurt de
timp după prima răritură, uneori la 3‐4 ani, favorizează rănirea unui număr
mai mare de arbori şi se caracterizează prin pierderi mai mari dacă se
cuantifică impactul prejudiciilor prin exploatare);
dotarea cu o rețea de drumuri suficient de densă care să asigure, pe cât
posibil, trasee independente de colectare pentru fiecare parcelă; respectarea
traseelor de colectare în timpul exploatării şi acoperirea acestora după
utilizare cu resturi de exploatare;
fiecare intervenție pune probleme diferite la exploatare şi nu se recomandă
impunerea unor scheme tehnologice tipizate care ar putea forța aplicarea
unor procedee de lucru neadecvate situației concrete;
aplicarea unor metode de exploatare în sortimente cu lungime redusă; cu cât
piesele colectate sunt mai lungi, cu atât este mai mare riscul rănirii arborilor
în picioare;
pe terenurile în pantă, pentru colectarea mecanizată se recomandă folosirea
troliilor comandate prin radio, care permit operatorului să însoțească sarcina
pe traseu şi să evite la timp obstacolele şi, implicit, rănirea arborilor;
utilizarea conurilor şi săniilor la adunatul cu troliul, dispozitive care reduc
rezistența la tracțiune, joacă rolul de deflector la trecerea peste cioate şi
limitează prejudicierea solului;
folosirea utilajelor (inclusiv a maşinilor multifuncționale) cu un gabarit
corespunzător densității arboretului parcurs cu tăieri.
Referitor la amenajările speciale ale traseelor de colectare cu tractorul,
Oprea (2003) menționează următoarele aspecte:
se recomandă o lăţime care să împiedice afectarea prin tasare a rădăcinilor
arborilor limitrofi traseului (roțile să treacă la o distanță de minim 50 cm de
trunchiul acestor arbori);
57
pentru a evita zdrobirea trunchiurilor arborilor la înscrierea utilajului în
curbe, raza minimă de racordare (R) se estimează în funcție de lungimea
utilajului cu sarcină (L) şi de lățimea traseului în curbă (l), inclusiv
2
supralărgirile, cu relația: R = L ;
4⋅l
amplasarea unor podeţe de lemn pentru traversarea pâraielor, a unor
jgheaburi din lemn sau metalice pentru dirijarea firelor de apă ce
intersectează traseul, precum şi a unor podine din lemn pentru traversarea
zonelor mlăştinoase;
fixarea unor mărginare în curbe sau acolo unde există riscul rostogolirii
laterale a sarcinii;
Dispozitivele şi construcțiile suplimentare se recuperează după
terminarea lucrărilor de exploatare în parchetul respectiv.
Este necesară o analiză a riscului la eroziune a solului cu luarea în
considerare şi aplicarea unor măsuri de refacere după terminarea operațiilor din
cadrul procesului de colectare a lemnului. Efectele negative pot fi minimizate
(Oprea, 2003) prin:
desfăşurarea traseelor de colectare pe culmi sau prin zone mai înalte şi cât
mai departe de cursurile de apă;
instalarea unor tuburi cu diametre corespunzătoare şi profilarea unor canale
pentru asigurarea scurgerii apei;
consolidarea drumurilor înainte de utilizare;
întreținerea căilor de colectare şi transport, a structurilor de drenare şi a
lucrărilor de corectare a torenților;
folosirea patului (eng. „brash mat”) din resturi de exploatare (crăci) pe
traseele de colectare (figura 3.8).
Figura 3.8
Folosirea
patului din
crăci pe
traseele de
colectare
58
Această ultimă variantă de protecție poate fi aplicată numai acolo unde
materialul lemnos este deplasat prin purtare (în Forwarder) sau pe traseele
Harvester‐ului şi mai ales în zonele suprasolicitate (zonele de întoarcere,
intersecțiile căilor de colectare, curbele cu rază mică). Se pot utiliza şi alte
materiale pentru consolidarea căilor de colectare, de tipul structurilor celulare
din lemn sau a cauciucurilor uzate (figura 3.9).
Figura 3.9
Folosirea patului
din cauciucuri
uzate pe traseele
de colectare
(după Owende et
al., 2002)
Desigur, pentru a putea obține beneficii prin aplicarea tehnologiilor de

exploatare cu impact ecologic redus este necesară o pregătire de specialitate şi
motivare suplimentară a muncitorilor, a personalului de control şi a
coordonatorilor lucrărilor de exploatare (prin programe de specializare
continuă), iar aceasta implică anumite costuri suplimentare.
Una dintre modalitățile de asigurare a investițiilor în retehnologizarea
firmelor de exploatare a lemnului ar putea fi cea a programelor destinate creşterii
cantității de carbon acumulate în păduri. S‐a arătat că exploatarea cu impact
ecologic redus creşte semnificativ cantitatea de carbon stocat în biomasa vie în
comparație cu suprafețele exploatate prin metode convenționale (cu până la 50%,
conform studiului desfăşurat în 1996 de Pinard şi Putz în Malaezia, citați de
Dykstra şi Heinrich, 1997).
Drumurile de tractor trebuie amplasate astfel încât să beneficieze de
drenaj natural (asigurarea evacuării apelor din precipitații în sens longitudinal şi
transversal). Dar, pentru căile de colectare dezafectate (neutilizate) trebuie să se
prevadă şanțuri transversale de evacuare a apei pentru a se evita scurgerea
apelor din precipitații pe drum în lungul acestuia.
Canadian Forest Service (2002) recomandă ca, după încheierea
lucrărilor de colectare, drumurile de tractor să fie prevăzute cu o succesiune de
mini‐baraje şi şanțuri de scurgere transversale (cu adâncimea de 10÷15 cm) care
59
să întrerupă scurgerea apei din precipitații prin ogaşele formate de utilajele de
colectare (figura 3.10).
Acolo unde se observă o compactare puternică a solului din suprafețele
de depozitare, din cauza traficului şi a volumului mare de lemn tranzitat, acestea
trebuie reabilitate prin brăzdare şi scarificare în scopul asigurării drenării solului
şi pentru favorizarea reinstalării vegetației.
În ceea ce priveşte efectele negative asupra solului (înlăturarea stratului
de materie organică, compactarea sau formarea ogaşelor), suplimentar utilizării
echipamentelor de lucru în concordanță cu condițiile de teren şi arboret, se
recomandă minimizarea intervențiilor cu buldozerul (pe cel mult 10% din
suprafața în care se exploatează).
Colectarea lemnului prin albia râului este interzisă. Pentru a minimiza
eroziunea şi depunerea sedimentelor, traversările de albii (limitate la un număr
minim pentru situații care le impun neapărat) vor respecta următoarele condiții:
se execută trasee de traversare acolo unde este asigurată stabilitatea
malurilor şi panta transversală este mai mică pentru a evita modificarea prin
săpătură a malurilor;
trecerile trebuie să fie perpendiculare pe cursul de apă pentru a avea lungime
minimă; se alege o zonă mai îngustă a albiei;
se recomandă înierbarea zonelor expuse ale solului după construcția
podețului sau instalarea tubului;
toate aceste treceri temporare vor fi înlăturate la finalul lucrărilor de
exploatare.
Carburanții şi lubrifianții vor fi păstrați în rezervoare speciale
(omologate în acest scop) la cel puțin 100 m de cursurile de apă, iar reziduurile
solide sau lichide vor fi depozitate în containere închise şi asigurate, după care
vor fi evacuate în depozitele destinate acestui scop.
Măsurile de protecție prezentate implică o majorare a costurilor de
exploatare. Boghean şi Cerchez (1998) au estimat, pentru situații concrete din 15
parchete de exploatare, cheltuielile suplimentare care corespund unor măsuri de
limitare a prejudiciilor (valori actualizate cu indicele preţurilor de consum pentru
servicii):
prevenirea ruperii arborilor nemarcaţi la doborâre (+1,86 lei/m3) prin
folosirea echipamentelor pentru asigurarea direcției tehnice; este necesar un
timp de lucru suplimentar celui din normele actuale;
prevenirea vătămării arborilor pe picior la colectare (+4,56 lei/m3) prin
manşonarea trunchiului sau folosirea unui sistem de deviere a sarcinilor cu
ajutorul unor piese din lemn;
prevenirea vătămării seminţişului la colectare (+6,70 lei/m3) prin
protejare cu mărginare a drumurilor de tractor;
înlocuirea tractoarelor cu funiculare (+7,89 lei/m3), fără a lua în
considerare şi costul noilor utilaje;
prevenirea degradării solului în platformele primare (+3,43 lei/m3) prin
folosirea utilajelor de transport cu macarale hidraulice în locul celor cu
troliu.

60
Remarcă
Costurile degradării mediului forestier nu sunt suportate în situația actuală
de factorii provocatori (agenții de exploatare şi/sau proprietarii de păduri).
Aceste costuri, ignorate acum, vor afecta întreaga societate şi vor deveni o
povară cumulată pentru generațiile viitoare.
În ceea ce priveşte alegerea metodelor de exploatare, extinderea fără
discernământ la sfârşitul secolului trecut a metodei arborilor cu coroană a produs
efecte considerabile asupra ecosistemelor forestiere, mai ales prin prejudicierea
solului. În prezent, în exploatările forestiere din țara noastră această metodă a
fost restricționată, revenindu‐se cu preponderență la mai vechea metodă în
trunchiuri şi catarge. Trebuie promovate mai mult metodele cu sortimente de
lemn scurt, prin orientarea agenților de exploatare spre mijloacele specifice de
tipul tractoarelor forwarder.
Analiza extinsă a implicațiilor ecologice ale activității de exploatare a
lemnului trebuie să includă şi problema reducerii generale a consumurilor, cu un
efect ecologic indirect.
Pentru a decide în alegerea între diferite sisteme de exploatare este
necesar un calcul al consumurilor pentru fiecare operație. În cazul unei
productivități scăzute (din cauza volumului redus pe fir, de exemplu), sistemele
de exploatare cu un grad ridicat de mecanizare ating foarte rapid un nivel crescut
al consumurilor.
Consumul de combustibil este invers proporțional cu productivitatea
(Pausch, 1998). De exemplu, pentru un harvester de tip Timberjack 1270, la
productivitatea de 5 m3⋅h‐1 este 2,3 l⋅m‐3, iar la o productivitate de 25 m3⋅h‐1 scade
la 0,5 l⋅m‐3).
Consumul de ulei pentru ungerea aparatului de tăiere al ferăstrăului
mecanic este, de asemenea, invers proporțional cu productivitatea (0,6 l⋅m‐3
pentru 0,5 m3⋅h‐1 şi scade la 0,1 l⋅m‐3 pentru 3 m3⋅h‐1).
Ar trebui cuantificat şi consumul de materiale în utilajele folosite în
cadrul procesului de exploatare. Acesta se raportează la unitatea de volum de
lemn exploatat şi se deduce din cantitatea de materiale necesare pentru
producerea, exploatarea şi întreținerea utilajului analizat, ținându‐se cont de
durata de viață a acestuia, productivitatea medie realizabilă şi eventualele
posibilități de reciclare. Calculul cu precizie al acestui indicator poate fi realizat
după metoda LCA (eng. „life cycle analysis”). Doar pentru exemplificare, în lucrările
cu această temă de cercetare (Pausch, 1998) se menționează că pentru un
harvester cu productivitatea medie de 15 m3⋅h‐1 consumul de materiale este
aproximativ 130 g⋅m‐3.
S‐a menționat deja faptul că încă de la punerea în valoare pot fi luate în
considerare măsuri de limitare a perturbărilor funcționale ale ecosistemelor
forestiere. Elementele specifice urmărite (prezentate în tabelul 3.1) trebuie să
țină seama şi de alte aspecte decât cel al valorificării prin exploatarea intensivă. O
situație interesantă ce ar merita mai multă atenție este cea a arborilor necesari
pentru protejarea faunei şi a celor ce ar contribui la creşterea volumului de lemn
mort.
61
Arborii pentru protejarea faunei (eng. „wildlife trees”) sunt arbori
sănătoşi, parțial uscați sau uscați, precum şi porțiuni rămase în picioare din
trunchiul arborilor rupți, care sunt păstrați în parchet după exploatare (chiar şi
după ultima intervenție în arboret) în scopul protejării faunei.
Se recomandă păstrarea a cel puțin 10 asemenea exemplare la ha (din
orice specie şi preferabil cu un d1,30 > 50 cm). Sunt preferați arbori cu semne de
lâncezeală şi cei cu defecte severe de formă care au o proporție foarte mare a
lemnului necomerciabil. Pot fi incluşi în această categorie arborii aflați pe pante
foarte mari, pe stâncării sau pe teren foarte greu accesibil, arbori care nu pot fi
exploatați decât cu un consum mare de energie şi măsuri de siguranță deosebite.
În acest context este oportună analiza eficienței, din toate punctele de
vedere, a lucrărilor de exploatare în cazul anumitor tăieri de igienă. S‐ar putea
ajunge, eventual, la varianta renunțării la exploatare (sau doar la colectare),
pentru că efectul intervenției mecanizate poate fi mult mai greu remediat, iar
impactul negativ ar fi mai mare decât abandonarea arborilor respectivi, pe picior
sau doborâți, în arboret (s‐ar asigura astfel şi volumul de lemn mort, absolut
necesar, după unele cercetări recente).

62
Instalațiile cu cablu –
sisteme ecotehnologice de
colectare a lemnului
Prezentarea instalaţiilor cu cablu cuprinde:
clasificarea şi elementele specifice acestor instalații
configurații şi modele de montare
variante constructive actuale
stadiul actual şi perspectivele de extindere a sistemelor cu cablu pentru
colectarea lemnului

4.1 Elemente specifice colectării cu instalaţiile cu cablu
Din punct de vedere al protecției mediului, sistemul de colectare cu cablu
este considerat ca fiind modalitatea de exploatare a lemnului cu cel mai redus
impact. Sistemele de colectare cu cablu reprezintă modelul de bază (de cele mai
multe ori, singurul recomandat) al exploatării lemnului pe terenuri în pantă,
având o lungă tradiție în Europa Centrală, în America de Nord şi Japonia.
Se constată, însă, un declin al utilizării instalațiilor cu cablu care este pus,
în primul rând, pe seama costurilor mai reduse ale colectării cu tractoarele. În
plus, în unele situații (cum se întâmplă şi în România), importul unor instalații cu
cablu performante este prohibit datorită prețurilor mari.
La nivelul anului 2000, situația folosirii sistemelor cu cablu pentru
colectarea lemnului în Europa arată că, în medie, mai puțin de 3% din volumul
exploatat anual a fost colectat cu acest tip de mijloace, tendința fiind ca acest nivel
să se păstreze constant. Sunt, desigur, şi excepții: în Austria, de exemplu,
proporția corespunzătoare colectării cu funiculare este 17% (explicația poate fi
cea a proporției de peste 25% din suprafața cu pădure a zonelor cu pante mai
mari de 30°).
Pentru a avea o imagine retrospectivă, este interesant să se analizeze
evoluția comparativă a proporției de utilizare a instalațiilor cu cablu şi a
tractoarelor în perioada 1950‐1995 în Ucraina (tabelul 4.1), similară situației din
exploatările forestiere din țara noastră. Se observă foarte clar că performanțele de
productivitate au impus tractorul ca primă opțiune pentru colectarea lemnului.
Capitolul 4: Instalaţiile cu cablu – sisteme ecotehnologice de colectare a lemnului
Tabelul 4.1
Evoluţia utilizării mijloacelor mecanizate de colectare a lemnului în perioada 1950-1995 în

Ucraina (după Sabadyr şi Zibtsez, 2001)
Ponderea utilizării, [%]
Mijloc de colectare
1950 1960 1970 1980 1990 1995
Instalații cu cablu 20 48 40 27 17 3
Tractoare cu pneuri 10 21 45 63 73 87
Având în vedere utilizarea foarte redusă a funicularelor în exploatările

forestiere din țara noastră datorită creşterii considerabile a costului
echipamentului, dar şi a lipsei de preocupare pentru dotarea tehnică la nivelul
cerințelor de protejare a ecosistemelor forestiere, se impune adoptarea unor
măsuri pentru reintroducerea acestor mijloace de colectare cu impact ecologic
redus prin stimularea interesului firmelor de exploatare pentru achiziționarea şi
utilizarea unor funiculare performante şi moderne, cu sisteme rapide de montare‐
demontare. Frecvent, liniile tehnologice de colectare desfăşurate în prezent în
zonele cu relief accidentat sunt cu lungime mare, grad mare de fragmentare a
procesului tehnologic şi cu o pondere mult prea extinsă a colectării nemecanizate
prin alunecare liberă (corhănire).
Relația de directă proporționalitate dintre distanța de colectare şi
cheltuielile de exploatare ar solicita realizarea unei rețele de drumuri forestiere
cât mai dezvoltată, care să implice distanțe de colectare mai mici. Folosirea
instalațiilor cu cablu moderne, uşoare şi cu posibilități de montare pe trasee cu
lungimi variabile ar putea să mențină, însă, densitatea drumurilor forestiere la un
nivel care să nu constituie un pericol din punct de vedere ecologic. S‐ar putea
atinge, astfel, un optim între nivelul investițiilor pentru extinderea rețelei de
drumuri forestiere şi cel al investițiilor în instalații cu cablu performante.
Funcțiile tehnice ale unei instalații de colectare cu cablu pot fi sugestiv
reprezentate (figura 4.1), într‐un sistem tridimensional de axe în care axa x
reprezintă grupa funcțională „deplasare pe direcţia de apropiat”, axa z reprezintă
grupa funcțională „ridicare – coborâre”, iar axa y reprezintă grupa funcțională
„deplasare laterală – manipulare – stivuire”.
În sistemul european, funcția de deplasare în lungul liniei instalației cu
cablu (în sensul în care se realizează apropiatul şi invers, pentru reducerea
căruciorului de sarcină la locul de încărcare), reprezintă componenta principală a
funcționării unei astfel de instalații.
Clasificarea instalațiilor cu cablu poate fi realizată după diverse criterii:
după modul de montare a cablului purtător: „standing”, „living”, „running”;
după numărul de cabluri: cu 1 până la 4 cabluri;
în funcție de sistemul de deplasare a sarcinii: gravitațional sau „all terrain”
(motorizat, acționare mecanică);
după gradul de mobilitate: staționare sau mobile;
după numărul de deschideri: cu o deschidere sau cu mai multe deschideri;
după greutatea sarcinii: <15 kN (1,5 t), între 15 kN şi 25 kN (1,5÷2,5 t), >25
kN (>2,5 t);
după lungimea pieselor colectate: pentru piese scurte (sortimente definitive)
sau pentru piese lungi (trunchiuri şi catarge, arbori cu coroană).
64
Figura 4.1
Funcţiile tehnice
ale unei instalaţii
de colectare cu
cablu (adaptare
după Heinimann et
al., 2001)
Clasificarea instalațiilor cu cablu utilizate pentru colectarea lemnului

după poziția cablului purtător şi gradul de mobilitate a acestuia diferențiază
următoarele situații:
în circuit închis sau deschis, la nivelul solului: rolele de dirijare a cablului
purtător sunt fixate pe cioate (sau arbori în picioare, dar la nivelul solului),
iar piesele din lemn sunt deplasate prin târâre;
„live skyline” (cu un cablu purtător care îşi modifică poziția): cablul purtător
poate fi ridicat sau coborât în timpul colectării pentru a facilita deplasarea
pieselor din lemn;
„running skyline” (cu cablul purtător mobil): două sau mai multe cabluri
suspendate mobile a căror tensionare permite ridicarea sarcinii la cărucior şi
deplasarea acestuia;
„standing skyline” (instalație fixă cu cablu): cablul purtător este fix,
păstrându‐şi poziția pe parcursul colectării (ex. funicularele cu cablul
purtător ancorat la ambele capete);
baloanefunicular: instalații funicular ce utilizează un balon pentru
menținerea în poziție de lucru (la o anumită înălțime de la sol) a cablului
purtător.
Alegerea celui mai potrivit tip de instalație cu cablu se face în funcție de:
caracteristicile pilonului metalic, sistemul de cabluri, capacitatea de încărcare
(sarcina maximă) şi puterea necesară, tensiunile din cabluri şi, nu în ultimul rând,
prețul de achiziție.
Proiectarea lucrărilor de colectare a lemnului prin utilizarea instalațiilor
cu cablu este precedată de studiul terenului şi împărțirea în unități omogene din
65
punct de vedere al condițiilor de lucru. Se folosesc informații GIS (Geographical
Information System) şi DTM (Digital Terrain Models) prelucrate prin tehnologia de
cartare computerizată pentru a stabili locația spațială, modalitatea de amplasare
şi pentru întocmirea proiectului de montaj.
Măsura în care profilul şi panta terenului asigură posibilitatea utilizării
unei instalații cu cablu este dată de săgeata maximă (eng. „deflection”) care
permite deplasarea căruciorului cu sarcină în condiții optime. Frecvent, săgeata
maximă este exprimată ca raport procentual din distanța orizontală între cele
două capete ale unei deschideri. Pentru distanțe scurte şi sarcini uşoare, săgeata
de 6% este o limită acceptabilă, însă pentru sarcini cu volum mare, această limită
superioară poate ajunge la 15%. În funcție de tipul instalației, este necesară
asigurarea, la mijlocul deschiderii, a unui spațiu liber sub cablul purtător de până
la 15 m, care să permită trecerea căruciorului cu sistemul de prindere (ciochinare
sau graifăr) şi cu sarcina în poziția cea mai dezavantajoasă (verticală).
Studiul terenului presupune şi determinarea lungimii optime a instalației
în funcție de distanța față de căile de transport (drumuri forestiere), precum şi
direcția de colectare (spre aval sau spre amonte). În funcție de condițiile din
teren, schemele de colectare trebuie să asigure deservirea unei suprafețe cât mai
mari în interiorul parchetului de instalația cu cablu. Se pot diferenția două modele
de amplasare a instalațiilor cu cablu în funcție de forma suprafeței deservite:
sistemul în evantai şi sistemul rectangular (figura 4.2).
Figura 4.2
Modele de
amplasare a
instalaţiilor cu
cablu mobile
Sistemul în evantai este folosit mai ales pentru colectarea spre amonte.
Necesită o suprafață mai mare de depozitare şi multe ancoraje, dar are o
productivitate ridicată pentru că nu presupune o demontare integrală la
deplasarea pe un traseu alăturat în parchetul respectiv. Prezintă un risc mai mare
de prejudiciere a solului în zona din imediata apropiere a platformei de
depozitare.
Sistemul rectangular (cu linii paralele) implică demontarea‐montarea
integrală la fiecare modificare a poziției de amplasare în parchet. Ar fi de preferat
tipurile de instalații cu cablu simple constructiv, pentru care timpul de montare şi
demontare este redus.
Există o legătură între modul de desfăşurare a rețelei de drumuri,
amplasarea acestora în raport cu versanții şi modul de montare a instalațiilor cu
cablu. Sistemul în evantai necesită o rețea de drumuri forestiere de culme (sau la
limita din amonte a suprafețelor exploatate). Pentru sistemul rectangular, poziția
optimă a drumului este spre treimea superioară a versantului, astfel încât să facă
posibilă colectarea în ambele sensuri: din aval spre amonte, precum şi spre aval
pentru partea superioară a versantului.
Analiza productivității instalațiilor cu cablu uşoare, cu lungimea de
montare până la 200 m (Mitterbacher, 1989, citat de Pertlik, 1998), a arătat că
sunt mult mai avantajoase în varianta de colectare spre aval. Pentru lungimea de
66
peste 200 m, însă, productivitatea raportată la întreaga durată de exploatare este
influențată puternic de timpul mai mare de montare şi demontare şi nu mai
depinde foarte mult de sensul de deplasare a sarcinii.
Interesantă este observația (Pertlik, 1998) că din punct de vedere tehnic
este mai recomandată varianta colectării spre amonte care nu necesită un grad
ridicat de specializare a echipei de deservire a instalației cu cablu şi este mai
redus riscul producerii accidentelor de muncă (nu are un grad de periculozitate
atât de mare comparativ cu colectarea spre aval). Sistemele de colectare mixte din
punct de vedere al sensului deplasării sarcinii necesită pregătire suplimentară a
personalului şi pot fi aplicate numai de firmele care îşi pot permite să investească
în acest scop.
În sistemul nord‐american (figura 4.3), ”highlead” este un procedeu prin
care ciochinarele (eng. „chokers”) sunt ataşate direct de cablul purtător şi se
asigură numai semisuspendarea pieselor colectate, iar aceasta numai dacă
înălțimea pilonului instalației şi topografia terenului permit acest lucru (în rest,
colectarea se face prin târâre pe sol).
Figura 4.3
Sistemul tip
„highlead”
(nord-american)
de montare a
unei instalaţii
mobile cu cablu
Metoda nu permite adunatul lateral pe o distanță mai mare decât
lungimea ciochinarelor. Uzual, distanța de colectare nu depăşeşte 200‐300 m
pentru că productivitatea scade rapid odată cu creşterea distanței (valorile tipice
se situează între 100 m3/schimb, pentru distanțe mari şi capacitate mică de
formare şi ridicare a sarcinii, şi aproximativ 220 m3/schimb pentru distanțe
scurte şi forță de tracțiune mare). Echipa de lucru este formată, în condiții
normale, din 5‐6 muncitori.
Simplificat, variantele de instalații cu cablu mai frecvent utilizate în
Europa centrală sunt prezentate în figura 4.4. Modelul structural de bază constă
într‐un cablu suspendat între două puncte, cu trei configurații standard
(Heinimann, 2004):
configurația fixă („standing line”) este cea pentru care cablul purtător este
fixat rigid în punctele suport A şi B;
67
configurația cu linie flexibilă („live line”) are cablul purtător fixat rigid de un
singur suport (B) şi este prevăzută cu un sistem de tensionare a cablului în
cel de‐al doilea punct de susținere (A);
configurația cu cablu mobil („running line”) are la unul dintre suporți (A)
mecanisme de înfăşurare pe tamburi a capetelor cablului purtător, celălalt
suport fiind prevăzut cu o rolă de întoarcere (B); prin modificarea gradului
de tensionare a cablului se realizează ridicarea sarcinii şi deplasarea acesteia.
Figura 4.4
Configuraţii
standard ale
instalaţiilor cu
cablu (după
Heinimann, 2004)
Cea mai simplă structură a unei instalații cu cablu, redată schematic în
figura 4.5, este varianta de colectare cu acționare din amonte („uphill yarding
system”).

Figura 4.5
Configuraţie fixă
a unei instalaţii
cu cablu cu
acţionare din
amonte
68
Acest sistem este format din: cablu purtător (eng. „skyline”) ridicat pe
suporți, un pilon cu grup de acționare amplasat în amonte şi un suport de capăt în
partea din aval, cabluri de ancoraj (eng. „guyline”), un cărucior de sarcină (eng.
„carriage”) cu sistem de deplasare pe cablul purtător, un cablu trăgător‐ridicător
(eng. „mainline”).
Prin acționarea comenzilor grupului de acționare se realizează ridicarea
sarcinii, fixarea acesteia la cărucior şi deplasarea la locul de descărcare. Sarcina se
deplasează prin semisuspendare sau suspendare integrală.
Varianta similară cu acționare din aval („downhill yarding configuration”)
necesită un cablu suplimentar (eng. „haulback line”), cu tambur şi mecanism de
acționare proprii, necesar pentru tractarea căruciorului de sarcină până la stația
de încărcare (aflată de obicei înspre amonte).
Sistemul clasic gravitaţional (figura 4.5) este cel în care grupul de
acționare este poziționat în imediata apropiere a capătului din amonte al cablului
purtător, troliul acestuia fiind utilizat pentru adunatul lateral (eng. „lateral
hauling”) şi readucerea căruciorului de sarcină spre amonte. Panta minimă
necesară funcționării este 15%, iar productivitatea estimată este cuprinsă între
3 m3⋅h‐1 şi 9 m3⋅h‐1.
Eficientizarea muncii în exploatarea lemnului a condus la realizarea unor
sisteme automatizate care pot funcționa cu numai doi muncitori în echipă: un
legător şi un operator pentru mecanismul de acționare a instalației cu cablu; un
asemenea sistem necesită instalații de comandă radio a grupului de acționare şi a
căruciorului de sarcină. Este recomandată aplicarea metodei în sortimente
definitive.
Sistemul cu două cabluri (figura 4.6) care utilizează forța gravitațională
pentru readucerea căruciorului de sarcină în stația de încărcare din aval (deci
efectuează cursa în plin spre amonte) este utilizat în combinație cu diverse tipuri
de utilaje suport. Sunt preferate, însă, utilajele de putere redusă şi cu gabarit mic
de tipul tractoarelor universale (ex. K300 al firmei Koller) ce nu necesită suporți
intermediari şi pot fi utilizate chiar şi pentru colectarea în rărituri.
Figura 4.6
Instalaţie cu
pilon mobil,
sistemul cu
două cabluri
69
Pentru a asigura revenirea căruciorului de sarcină în aval, panta minimă
trebuie să fie cel puțin 22% (Trzesniowski, 1997, citat de Pertlik, 1998). Sarcina
poate să ajungă până la 15 kN, ceea ce asigură o productivitate de 4‐5 m3⋅h‐1. Nu
sunt recomandate în cazul aplicării metodelor în trunchiuri şi catarge sau a
arborilor cu coroană şi părți de arbori.
Sistemul cu trei cabluri (figura 4.7) poate fi instalat în orice condiții de
pantă a terenului („allterrain system”). Căruciorul de sarcină este mai complex
constructiv, pentru a da posibilitatea diferențierii funcțiilor unui cablu care
asigură atât ridicarea şi blocarea cârligului de sarcină, cât şi menținerea
căruciorului într‐o poziție fixă pe traseu, ceea ce permite efectuarea adunatului
lateral (uneori sunt dotate cu dispozitive de comandă prin radio a cărucioarelor).
Sunt de capacitate medie şi mare, productivitatea variind între 5 m3⋅h‐1 şi
8 m3⋅h‐1, pentru utilajele suport cu putere medie, şi între 11 m3⋅h‐1 şi 14 m3⋅h‐1,
pentru cele cu putere mare.
Figura 4.7
Instalaţie cu
pilon mobil,
sistemul cu
trei cabluri
Sistemul cu patru cabluri diferă prin construcția mai simplă a

căruciorului de sarcină favorizată de folosirea unui cablu independent pentru
ridicarea sarcinii; în acest caz nu este necesară neapărat blocarea căruciorului pe
cablul purtător, ci doar oprirea lui în zona de adunat lateral sau de ridicare a
sarcinii. Productivitatea are valori similare cu cea a sistemului cu trei cabluri.
Sistemul cu cărucior autopropulsat („selfpropelled carriage”) foloseşte
un singur cablu cu rol de susținere şi de asigurare a deplasării, fiind înfăşurat pe
rolele din corpul căruciorului (figura 4.8). Este recomandată o lungime de
montare de până la 200 m, fiind o soluție bună pentru colectarea spre aval.
Tăierile care presupun menținerea în arboret, după intervenție, a unui
număr mare de arbori în picioare necesită aplicarea unor procedee de colectare a
lemnului cu instalații cu cablu ce permit semisuspendarea sau suspendarea
integrală a sarcinii, precum şi adunatul lateral.
70
Figura 4.8
Instalaţie cu
cărucior
autopropulsat
Instalațiile mobile cu cablu (sisteme de colectare cu cablu) sunt utilaje
echipate cu unul sau mai multe trolii denumite generic „yarder”. Pot funcționa în
patru variante de montare.
1. Sistemul „highlead” deplasează piesele din lemn prin înfăşurarea‐
desfăşurarea pe tamburi a unui singur cablu purtător (eng. „mainline”) în circuit
închis, dirijat peste extremitatea unui pilon metalic (cu înălțimea de lucru de până
la 35 m); oferă posibilitatea colectării prin semitârâre (figura 4.3). Se recomandă
ca distanța maximă de colectare spre amonte să fie de 300 m, iar spre aval de 150
m (în această variantă, controlul mişcării pieselor deplasate fiind redus,
prejudiciile asupra solului pot atinge un nivel ridicat). Este aplicabil cu rezultate
satisfăcătoare în situația tăierilor rase, acolo unde piesele din lemn nu trebuie să
fie dirijate pe lângă arborii în picioare, iar adunatul lateral nu este necesar.
2. Sistemul cu cablu purtător fix, ridicat pe piloni de susținere (figura 4.5),
are ambele capete ale acestuia ancorate („standing skyline”). Utilizează un cablu
trăgător sau trăgător‐ridicător pentru deplasarea căruciorului de sarcină. Are una
sau mai multe deschideri, în funcție de lungimea de montare (până la 1500 m) şi
de panta terenului şi poate colecta în ambele sensuri (spre aval sau spre amonte).
Impactul asupra solului este minim. Poate aduna din lateral materialul lemnos pe
distanța de până la 75 m, iar apropiatul spre amonte este limitat la 450 m.
3. Sistemul cu cablu purtător netensionat („live skyline”) necesită minim
doi tamburi pe şasiul utilajului suport (figura 4.9). Doar un capăt al cablului
purtător este ancorat. Prin slăbirea cablului acesta poate fi coborât până la nivelul
favorabil încărcării sarcinii. Căruciorul de sarcină este comandat mecanic sau prin
radio. Distanța maximă de colectare este considerată aproximativ 600 m.
4. Sistemul cu cablu purtător mobil („running skyline”) este dotat cu
mecanisme de tensionare şi blocare hidraulice sau mecanice necesare controlului
cablurilor purtător şi trăgător (figura 4.10). Sunt posibile utilizări pentru
colectarea spre aval sau spre amonte pe distanțe de 500÷600 m.
O variantă complexă de tractor‐funicular integrează pe acelaşi şasiu
pilonul principial şi mecanismele de comandă ale instalației cu cablu, precum şi
71
un braț hidraulic cu agregat pentru procesarea lemnului colectat. Echipa de lucru
standard este, în acest caz, formată din unul sau doi legători, un operator pentru
instalația cu cablu, un operator pentru instalația de procesare şi un coordonator.
Figura 4.9
Sistemul tip
„live skyline”
Figura 4.10
Sistemul tip
„running skyline”
Un exemplu este utilajul SYNCRO FALKE al firmei Mayr Mehlhof (figura
4.11), produs din 1994, care integrează pe şasiul aceluiaşi vehicul (tip camion) un
grup de acționare cu trolii, un pilon metalic telescopic, un braț hidraulic cu cabină
ataşată şi un graifăr sau un dispozitiv (cap) de procesare.
72

Figura 4.11
Utilajul SYNCRO
FALKE al firmei
Mayr Mehlhof
(după Heinimann
et al., 2001)

Cărucioarele instalațiilor cu cablu sunt specifice fiecărui sistem şi pot fi
clasificate în modul prezentat în figura 4.12.
Figura 4.12
Clasificarea
cărucioarelor
de sarcină ale
instalaţiilor cu
cablu
Sistemul clasic al căruciorului, cu mecanisme pasive de coborâre‐ridicare
a cârligului de sarcină, poate fi utilizat optim numai dacă grupul de acționare este
poziționat în amonte şi panta liniei cablului purtător este mai mare de 15% în
fiecare deschidere. Pentru depăşirea acestor limitări, tendința generală a
producătorilor este cea de promovare a variantelor de cărucioare cu mecanisme
active de coborâre şi ridicare ce favorizează creşterea eficienței operației de
adunat lateral şi reduc efortul muncitorilor legători‐dezlegători. Cărucioarele de
73
acest tip necesită, însă, surse de putere suplimentare integrate în corpul acestora
(tabelul 4.2).
Sursa de putere pentru Firma producătoare Tipul

acţionarea cârligului a instalaţiei cu cablu căruciorului
GANTNER BK‐25
KOLLER USKA 2.5 Z
Prin cablu, cu comandă
MAYR‐MELNHOF SHERPA‐U
de la grupul de acționare
Tabelul 4.2 TRÖSTL HUSK 2000
WYSSEN HY‐3A
Tipuri de Motor cu combustie
cărucioare cu KOLLER MSK‐3
internă integrat în
mecanisme MAYR‐MELNHOF SHERPA‐MOT
cărucior
active de
Motor electric, cu
ridicare, produse BK‐25 E
alimentare de la baterie, GANTNER
în Europa slackpuller
integrat în cărucior
Câteva repere în timp demonstrează preocupările pentru îmbunătățirea
performanțelor instalațiilor cu cablu (Heinimann et al., 2001).
Din 1970 instalațiile clasice cu grup motor pe şasiu tip sanie au început
să fie înlocuite cu tractoarele funicular („mobile tower yarders”), mai mobile şi cu
acționare hidraulică a troliilor. Această soluție tehnologică are câteva avantaje
notabile: posibilitatea variației continue a vitezei de deplasare (nu doar în trepte
de viteză), putere mai mare a motorului combinată cu o greutate mai mică a
componentelor hidraulice, controlul multifuncțional şi simplificarea comenzilor.
Firma Hinteregger a realizat în perioada 1976‐1980 câteva instalații cu
cablu tip URUS; firma KOLLER a început în 1975 să producă instalații cu cablu K‐
800 de capacitate mare şi a continuat în aceeaşi gamă cu varianta de succes K‐300
(în 1977); STEYR a realizat în 1988 cel mai mare utilaj de colectare cu cablu din
Europa la acea vreme, KSK‐16, urmată în 1982, din firma BACO cu MS‐500.
În 1983 este realizat modelul MAYR‐MELNHOF HYDRO CRANE 80,
instalație ce aducea drept noutate un dispozitiv automatic de control al deplasării
şi opririi căruciorului de sarcină. Prin presetarea acestui dispozitiv se poate
asigura oprirea căruciorului cu precizie în locațiile diferite de încărcare la fiecare
ciclu, deplasarea cu viteză accelerată între suporți, încetinirea la trecerea peste
saboți în dreptul pilonilor. Combinarea funcțiilor de ridicare‐coborâre a cârligului
de sarcină precum şi cea de adunat lateral prin târâre sau semitârâre asigură
etapele de deplasare a pieselor din lemn până sub cablul purtător şi pregătirea
etapei de apropiat.
Eficiența energetică reprezintă o preocupare de actualitate a firmelor
care proiectează şi produc instalații de colectare tot mai performante. Există
variante constructive care permit recuperarea energiei potențiale a troliilor (la
desfăşurarea cablurilor) printr‐o poziționare coaxială a tamburilor şi a
dispozitivelor de cuplaj din cadrul transmisiei hidraulice.
Progresul tehnic în domeniul instalațiilor cu cablu folosite la colectarea
lemnului a însemnat, de asemenea, aplicarea principiului integrării unui număr
mai mare de sisteme active în acelaşi utilaj care devine, astfel, mai complex şi
capabil să desfăşoare o gamă mai largă de operații în cadrul procesului de
exploatare a lemnului.
Tendințele de dezvoltare a instalațiilor cu cablu se direcționează spre:
74
modernizarea conceptuală a utilajului de bază şi a cărucioarelor de sarcină
(creşterea capacității de ridicare până la 50 kN, îmbunătățirea fiabilității
sistemelor de comandă şi continuarea automatizării lor);
optimizarea organizării spațiale a exploatării lemnului;
pregătirea operatorilor la un nivel corespunzător dezvoltării tehnologice a
domeniului, astfel încât să dobândească toate competențele necesare
utilizării mijloacelor moderne de lucru în condiții de productivitate maximă
şi cu respectarea tuturor restricțiilor ecologice;
eco‐eficiență mărită a sistemelor de colectare cu cablu.
În scopul limitării folosirii cablurilor din sârme de oțel, s‐a studiat
posibilitatea utilizării SFR (Super Fiber Rope) la ancorarea pilonului metalic al
instalațiilor cu cablu mobile (Takumi, 1998). În acest scop s‐au analizat două tipuri
de cabluri din fibre (Vectran şi Technora) cu diametrul de 12 mm şi lungimea de 26
m, cabluri care au fost supuse la încercări, în comparație cu un cablu metalic clasic
(6x19) cu aceleaşi dimensiuni.
S‐a observat gradul de uzură şi timpul scos până la rupere (a fibrelor sau
a întregului cablu); au fost unele probleme de înregistrare pentru că în cazul SFR
s‐a produs alungirea pronunțată (!) şi modificarea diametrului la nivelul de
măsurare. În plus, apare o uzură suplimentară prin „roaderea” cablului la trecerea
peste rolele de ghidare de la extremitatea superioară a suportului instalației de
cablu. Studiul recomandă utilizarea cu prudență a acestor tipuri de cabluri şi
verificarea la intervale scurte de timp a stării lor.
Un inconvenient suplimentar pentru SFR este cel al prețului încă ridicat
(de trei ori mai scump decât cablurile metalice). Rămân, însă, avantajele unei
greutăți mult mai reduse la aceeaşi lungime de calcul şi cel al flexibilității ridicate
care permite o mai uşoară legare de suportul de ancorare (şi, deloc de neglijat,
faptul că este o soluție mai ecologică!).
4.2 Instalaţii de colectare cu cablu actuale – modele
constructive
Montarea instalațiilor pe distanțe lungi implică un consum de timp şi de
manoperă considerabil, iar limitarea valorii săgeții maxime care asigură spațiul
necesar deplasării căruciorului cu sarcină impune un număr mare de deschideri
cu un număr la fel de mare de suporți de linie (piloni intermediari). De aceea,
tendința actuală, pe plan european cel puțin, a firmelor producătoare de instalații
cu cablu constă în orientarea spre echipamentele portabile, uşoare, de tipul
tractoarelor‐funicular.
Definiție
O instalaţie simplă cu cablu, folosită pentru colectarea cu impact ecologic
redus a lemnului, este compusă dintr‐un pilon, un troliu cu tamburi, motor
(sistem de antrenare) şi este capabilă să deplaseze piese din lemn spre aval sau
spre amonte, prin semitârâre sau prin suspendare.
Modelele constructive ale acestor utilaje sunt într‐o gamă tipologică

variată: de la grupuri (agregate) montate pe remorci de mici dimensiuni sau
ataşate tractorului forestier, până la autovehicule suport cu 4 osii .
75
Tipul de utilaj‐suport combinat cu o anumită configurație a cablurilor
definesc tipul de instalație cu cablu.
Observație
Pentru a fi funcționale, nu este neapărat necesar ca instalațiile mobile cu cablu
să fie dotate cu un pilon metalic .
Variantele constructive sunt:
instalație de colectare cu cablu şi pilon metalic (figurile 4.13 – 4.16)
instalație cu grup motor pe şasiu metalic tip sanie deplasat prin autotractare
sau prin sistem de rulare propriu.
cărucioarele motorizate
Câteva exemple de instalații de colectare cu cablu comercializate în
Europa sunt prezentate în tabelul 4.3.
Sistem de Dotare Distanţa de

Tip produs Sursa de putere
deplasare cu pilon apropiat m*
Koller K 300 Montat pe tractor tractor da 420
Gantner sledge HSW 80 NB Camion / trailer motor Diesel (Hatz) nu 1425
Maxwald small cableway Tractor/ trailer tractor nu 200‐250
Larix 550/Larix 3T Montat pe tractor tractor da 700
Greifenberg TG 1000 CE Trailer motor Diesel da 1000
Koller K 300 Trailer motor Diesel (Deutz) da 420
Koller K 303 Trailer motor Diesel (Deutz) da 420
Koller K 3013 Camion cu 2‐3 osii motor Diesel (Deutz) da 400
Koller K500 Camion cu 2‐3 osii motor Diesel (Deutz) da 600

Tabelul 1.3
Koller K501 Trailer motor Diesel (Cummins) da 500‐600
Câteva Koller K 701 Camion cu 2‐3 osii motor Diesel (Cummins) da 700‐800
variante
Woodliner 1000, 2000, 3000 Trailer cărucior motorizat da ‐
constructive
de instalaţii Wolf PKM 12 processor/cable Camion cu 4
cu cablu camion (460 CP) da ‐
yarder osii
* valoare maximă din specificațiile tehnice

În varianta tower yarding, în cadrul tehnologiei cu procesare continuă a
lemnului, este montată instalația cu cablu şi unitatea de procesare pe aceeaşi
platformă (figura 4.17).
Tipic este sistemul în care instalația cu cablu este montată pe un şasiu de
camion, iar procesorul şi cabina operatorului sunt poziționate cât mai aproape de
baza pilonului metalic, cu posibilitatea rotirii independente în jurul acestuia.
Poate fi utilizat gravitațional sau pentru colectarea în amonte. Cablul
purtător este fixat la un capăt de utilajul de bază, iar la celălalt este ancorat de un
arbore suport sau printr‐un alt sistem de ancorare. Utilajul de bază trebuie
stabilizat (fixat pe poziție) cu cabluri de siguranță (ancoraje suplimentare).
76
4.2 Instalaţii de colectare cu cablu actuale – modele constructive
Figura 4.13
Tractorul
funicular
Koller K 300
(KOLLER GmbH)
Figura 4.14
Instalaţia cu
cablu Koller K
501 (KOLLER
GmbH)

77
Figura 4.15
Instalaţia cu
cablu Koller K
701 (KOLLER
GmbH)
Figura 4.16
Instalaţia Koller
K 701 montată
(KOLLER GmbH)

78
4.2 Instalaţii de colectare cu cablu actuale – modele constructive
Figura 4.17
Varianta „tower
yarding” cu
procesor (foto
Tiernan et al.,
2002)
Instalația cu grup motor pe şasiu metalic tip sanie („sledge yarding”) se
instalează în general pe distanțe mai mari (are nevoie de piloni intermediari) şi
foloseşte mai ales varianta gravitațională de deplasare a sarcinii. Sunt, însă, şi
variante mai mobile, autopropulsate, cu posibilitatea deplasării şi montării‐
demontării rapide pe amplasamente cu distanță de colectare mică (figura 4.18).

Figura 4.18
Grupul de
acţionare tip
W-10 crawler
cable winch
(Wyssen
Seilbahnen AG)
79
Cărucioarele motorizate (motorised yarding) sunt utilizate ca variantă
modernă de lucru în care sarcina este legată de sistemul de tracțiune al unui
cărucior ce se deplasează autonom pe cablul purtător (figura 4.19).
Figura 4.19
Cărucior
motorizat
Wyssen HY-2
(Wyssen
Seilbahnen AG)
Cărucioarele motorizate sunt acționate de un motor termic comandat

prin radio; reprezintă o inovație ce elimină cablul trăgător din sistemul clasic şi
reduce semnificativ timpul de montare a instalației. Sistemul este folosit
preferențial pentru colectarea spre aval (spre amonte ar fi necesar un motor cu o
putere mai mare). Motorul propriu al căruciorului este utilizat şi pentru ridicarea
sarcinii, iar troliul instalației este folosit doar pentru a tensiona cablul purtător
astfel încât să asigure înălțimea de lucru.
Cărucioarele cântăresc aproximativ 300 kg, iar capacitatea de încărcare
este de 1,5‐3,0 tone. Sunt deservite de un număr redus de muncitori (echipa
minimă: 2 muncitori).
Extinderea instalațiilor cu cablu reprezintă una dintre principalele
coordonate ale implementării unor tehnici cu impact ecologic minim, condiționată
de dezvoltarea optimă a rețelelor de transport forestier ce condiționează
reducerea distanțelor de colectare.
80
Echipamente pentru
exploatarea lemnului
la scară redusă
Informaţiile privind exploatarea la scară redusă se referă la:
caracteristicile mijloacelor de exploatare pentru lemnul cu dimensiuni mici
modul de utilizare a sistemelor de exploatare la scară redusă
dotările specifice şi tendințe de modernizare a echipamentelor
detalierea variantelor de colectare prin utilizarea tractoarelor cu putere
mică, a atelajelor, a mototroliilor şi a instalațiilor de alunecare
5.1 Elemente caracteristice mijloacelor de exploatare la
scară redusă

Definiție
Exploatarea la scară redusă („smallscale harvesting”) reprezintă un sistem
aplicabil în primul rând în arborete în care suprafața parcursă cu tăieri nu
depăşeşte 10 ha şi se caracterizează printr‐un cost redus al echipamentelor
folosite.
Limita de 10 ha este aproximativă, sistemele de colectare a lemnului
prezentate fiind aplicabile şi pe suprafețe mai mari dacă structura arboretelor şi
configurația terenului, la care se adaugă intensitatea redusă a intervențiilor,
impun folosirea unor variante tehnologice mai puțin convenționale şi mai
flexibile. Aceste mijloace de lucru, pentru care performanțele de productivitate
sunt la un nivel inferior comparativ cu sistemele standard, permit chiar şi
proprietarilor privați să exploateze lemnul pus în valoare cu investiții minime.
Dacă se ia în considerare numai Europa, există în literatura de
specialitate (Russell şi Mortimer, 2005) diferențe foarte mari în încercarea de a
stabili o suprafața limită până la care este aplicabil sistemul de exploatare la scară
redusă: 200 ha în Germania, 50 ha în Scoția, 10 ha în Belgia şi Danemarca, 3 ha în
Italia şi Spania. În fiecare situație, această limită este impusă de diferențierea ce
Capitolul 5: Echipamente pentru exploatarea lemnului la scară redusă
se face între caracterul industrial şi, respectiv, non‐industrial al exploatărilor
forestiere.
Şi în ceea ce priveşte mijloacele de lucru folosite sunt diferențe de la țară
la țară, generate de factori economici, sociali sau culturali, precum şi de cei impuşi
de tradiția în acest domeniu de activitate.
Sistemele/mijloacele de exploatare la scară redusă trebuie să
îndeplinească anumite criterii pentru a fi considerate ca atare:
costuri reduse de capital (minimizarea investiției)
costuri reduse de colectare (şi livrare)
manevrabilitate ridicată
amenajări minime pentru asigurarea accesului
adaptabilitate la dimensiuni variabile ale sortimentelor
compatibilitate cu echipamentele agricole sau cu cele specifice altor domenii
de activitate.
Într‐o clasificare simplă a sistemelor de exploatare la scară redusă, pot fi
identificate patru grupe de bază, fără ca aceasta să reprezinte şi o ierarhizare în
ordinea importanței sau extinderii în utilizare:
tractoare cu gabarit redus
instalații cu cablu
atelaje
alte utilaje şi echipamente de mici dimensiuni.
Impactul ecologic redus face din aceste mijloace de lucru o alternativă
demnă de luat în considerare atunci când volumul de exploatat nu justifică
aplicarea unor sisteme ale căror performanțe se analizează în primul rând după
criterii de productivitate. Chiar şi în interiorul aceluiaşi parchet, în zonele mai
greu accesibile sau acolo unde numărul arborilor extraşi este mic (raportat la
unitatea de suprafață) se recomandă utilizarea acestor sisteme de exploatare la
scară redusă alături şi/sau în combinație cu sistemele standard.
5.2 Sisteme de exploatare la scară redusă şi modul de
utilizare a acestora
Tractoarele cu gabarit redus
Tractoarele cu gabarit redus sunt, în cele mai multe situații, tractoare
agricole adaptate pentru domeniul forestier. Adaptarea constă în montarea unor
sisteme de protecție (pentru radiator, pentru partea din spate a cabinei, pentru
valvele roților), precum şi fixarea unor dispozitive care să asigure deplasarea în
condițiile terenului cu frecvente schimbări de pantă sau cu denivelări (ataşarea
unor greutăți suplimentare în partea frontală şi a unor lanțuri peste pneurile
roților motoare).
În vederea realizării unor operații specifice procesului de exploatare a
lemnului, sunt necesare echipamente de lucru specifice care se ataşează
tractorului universal. Acestea pot fi grupate în două categorii: echipamente pentru
încărcare şi colectare, respectiv echipamente pentru recoltare şi procesare.
82
5.2 Sisteme de exploatare la scară redusă şi mod de utilizare
Echipamente pentru încărcare şi colectare
Bara de fixare a sarcinii şi, eventual, sapascut sunt dispozitive ataşate
în partea din spate a tractorului pentru colectarea lemnului prin târâre sau
semitârâre. Bara este montată în 3 puncte de legătura cu şasiul tractorului, iar de
aceasta, în versiunea ce mai simplă, se leagă direct ciochinarele cu care se fixează
sarcina (figurile 5.1 şi 5.2). Sapa‐scut este o placă metalică, cu greutate mare, rolul
acesteia fiind cel de creştere a stabilității şi de asigurare a poziției
semisuspendate a sarcinii.
Figura 5.1
Bară de fixare
a sarcinii
(Skidding bar)
Acest echipament este recomandat pentru tractoarele cu putere mică

(22÷37 kW, echivalentă cu 30÷50 CP). Productivitatea este scăzută, iar domeniul
de utilizare este limitat (numai în cazul răriturilor pe teren cu înclinare redusă şi
portanță asigurată). Avantajul constă în prețul scăzut al echipamentului.
83
Figura 5.2
Colectare cu
tractorul cu
dispozitiv
triunghiular de
fixare a sarcinii
(Skidding plate)
Troliul pentru colectare (figura 5.3) este cel mai utilizat echipament
pentru colectare ce poate fi ataşat tractoarelor cu putere între 22 şi 75 kW (30‐
100 CP).
Figura 5.3
Tractor cu troliu
pentru colectare
tip Wallenstein
FX65 (Iowa Farm
Equipment)
84
Suportul tip furcă este un dispozitiv cu brațe orizontale fixat în partea
din spate a tractorului (figura 5.4), utilizat pentru colectarea prin purtare a
lemnului de mici dimensiuni. Dezavantajul constă în accentuarea diferenței de
greutate între cele două osii; din acest motiv este recomandat tractoarelor cu roți
cu diametrul mare şi pentru puntea din față sau celor cu greutate compensatorie
ataşată frontal. Încărcarea se realizează manual.
Figura 5.4
Suport tip furcă

(Worksaver, Inc.)
Graifărul pentru colectare prin semitârâre sau prin purtare este un
dispozitiv hidraulic cu deschidere mare montat pe un suport în partea din spate a
tractorului (figura 5.5). Puterea minimă a tractorului trebuie să fie 40 kW (55 CP).
Figura 5.5
Graifăr pentru
colectare (JSC
„Mozyr Machine-
building Plant”)
85
Este deosebit de avantajos în cazul metodei de exploatare în
sortimentele definitive de mici dimensiuni. Nu este necesar ca operatorul să
coboare pentru a lega sarcina, deci toate operațiile pot fi comandate din interiorul
cabinei. Nu are, însă, mobilitatea tractoarelor dotate cu troliu şi necesită o stivuire
adecvată a materialului lemnos în vederea formării sarcinii.
Braţul (de macara) cu sistem de prindere şi ridicare este un sistem
simplificat, asemănător celui cu graifăr, folosit pentru prinderea şi deplasarea
prin semitârâre a unei singure piese cu diametrul maxim de 55 cm (figura 5.6).
Acest sistem este format dintr‐un suport de forma literei A terminat la
partea superioară cu un braț de ridicare de care este fixat dispozitivul de prindere
cu colți. Este adaptabil oricărui tip de tractor.
Figura 5.6
Tractor cu braţ
de ridicare tip
„3-point hitch”
(Small Wood Lot
Tools, LLC)
Braţul hidraulic cu graifăr pentru încărcare (figura 5.7) poate fi
montat pe tractor sau pe semiremorcă (sau remorcă, situație în care nu afectează
stabilitatea tractorului). Pompa hidraulică trebuie să aibă o capacitate de 25÷50
l/min, condiție asigurată de majoritatea tractoarelor.
Remorca sau semiremorca pentru colectare se ataşează tractorului
universal sau forestier şi permite colectarea prin purtare a lemnului de mici
dimensiuni. Cele mai utilizate au o capacitate de încărcare de 3‐9 m3.
Semiremorcile până la 5 m3 capacitate utilă pot fi tractate de tractoare de
putere mică (< 37 kW, echivalent cu < 50 CP). Modelele mai mici au o singură osie
cu două roți, însă cele mai multe sunt cu 4 roți în varianta constructivă „bogie”
(figura 5.8).
Important este faptul că nivelul investiției pentru un tractor cu
semiremorcă este considerabil mai mic decât pentru un forwarder, iar domeniul
de utilizare este similar.
86

Figura 5.7
Braţ hidraulic cu
graifăr pentru
încărcare
(agriaffaires.co.uk)
Figura 5.8
Semiremorcă
dotată cu braţ
hidraulic pentru
încărcare
(Binderberger
Maschinenbau
GmbH)
87
Echipamente pentru recoltarea şi procesarea lemnului
Procesorul cu troliu (figura 5.9) este un sistem de procesare (curățire
de crăci, secționare) a arborilor doborâți clasic (cu ferăstrăul mecanic).
Alimentarea procesorului se realizează prin tractare cu cablul troliului. Puterea
minimă a tractorului se recomandă să fie de 37 kW (50 CP).
Figura 5.9
Procesor cu
troliu tip NIAB
5-15C (Etting,
2004)
Procesorul cu braţ hidraulic cu graifăr poate fi ataşat tractoarelor cu
putere mai mare de 60 kW (80 CP). Este un sistem mai greu, format dintr‐un braț
de alimentare acționat hidraulic cu graifăr folosit pentru alimentarea unui agregat
de procesare a arborilor doborâți (figura 5.10). Este mai costisitor şi necesită o
pregătire corespunzătoare a operatorului.
Figura 5.10
Procesor cu
braţ hidraulic
tip PATU 202T
(Etting, 2004)
88
Agregatul de doborâre (eng. „harvesting head”) cu braț hidraulic de
susținere (figura 5.11) este folosit pentru doborârea şi procesarea arborilor cu
diametre sub 35 cm. Poate fi montat doar pe tractoare cu puterea mai mare de 75
kW (100 CP) şi cu un debit al pompei hidraulice în intervalul 70÷100 l/min.
Necesită obligatoriu contragreutăți frontale. Este un echipament scump şi implică
o perioadă de activitate cât mai lungă în timpul unui an pentru a se justifica
investiția. Poate fi foarte productiv numai dacă sunt condiții optime de lucru şi
operatorul are pregătire de specialitate şi experiență în utilizarea agregatului.
Figura 5.11
Agregat de
doborâre montat
pe un tractor
universal
(Hud-Son Forest
Equipment, Inc.)
Tocătoarele de capacitate redusă montate pe tractoare pot fi folosite
pentru tocarea în platforma primară (sau în parchet) a pieselor din lemn cu
diametrul până la 15 cm (figura 5.12). Este necesar un tractor, ca utilaj suport, cu
puterea minimă de 45 kW (60CP).
Se impune, însă, o analiză foarte bine justificată în ceea ce priveşte
oportunitatea tocării lemnului în şantierul de exploatare. În primul rând, din
punct de vedere ecologic nu este o variantă agreată, fie şi numai din prisma
consumurilor de combustibili şi lubrifianți pentru această operație.
Pe de altă parte, intervine problema asigurării unei destinații precise
(existența unui beneficiar care să valorifice tocătura rezultată) şi cea a
89
rentabilității economice scăzute (cheltuieli relativ mari pentru un nivel redus al
veniturilor realizate, comparativ cu situația livrării directe a lemnului brut).
Figura 5.12
Tocător mobil
tip TS 532 Z
(Saelen
Industrie)
Frecvent, singurul argument pentru tocarea lemnului în parchet rămâne
cel al creării condițiilor optime pentru transportul lemnului de mici dimensiuni,
reducându‐se, astfel, pierderile de exploatare şi, implicit, presiunea asupra
arboretelor pentru un volum de exploatat suplimentar.
Instalaţiile cu cablu
În general, instalațiile cu cablu complexe nu îndeplinesc criteriile de
încadrare în categoria echipamentelor pentru exploatarea la scară redusă. Totuşi,
dacă se ia considerare faptul că în unele situații acestea sunt singurele variante
practice de colectare a lemnului aflat în condiții foarte dificile de teren, atunci
trebuie să fie incluse ca o posibilă alternativă. Variantele constructive care nu
necesită costuri mari de montare şi utilizare sunt tractoarele funicular, prezentate
în capitolul 4,
În zonele cu accesibilitate asigurată, productivitatea sistemelor cu cablu
este relativ scăzută comparativ cu sistemele de colectare cu mijloace care se
deplasează pe sol.
Interesantă este preocuparea unor firme a căror activitate de bază este
cea de construcții care, pentru a reduce costurile de montare, au dezvoltat
echipamente de lucru prin adaptarea unor utilaje folosite pentru operații cu alt
specific decât cel de colectare a lemnului (Torgersen şi Lisland, 2002). Este cazul
transformării excavatorului într‐un utilaj suport pentru o instalație cu cablu prin
90
montarea troliilor necesare şi modificarea brațului hidraulic astfel încât să
funcționeze ca un pilon de susținere (figura 5.13).
Figura 5.13
Instalaţie cu
cablu realizată
prin adaptarea
unui excavator
Colectarea cu atelajele
Caii reprezintă o soluție cu costuri mici pentru colectarea lemnului la
scară redusă şi se caracterizează prin manevrabilitate şi flexibilitate în formarea
sarcinii (limite relativ largi pentru lungimea şi diametrul pieselor).
Atelajele pot fi folosite simultan şi complementar cu sistemele bazate pe
tractor, forwarder, procesor sau instalație cu cablu, în zonele sensibile sau
inaccesibile utilajelor grele, precum şi acolo unde suprafața parcursă este prea
mică pentru colectarea mecanizată. Avantajele şi dezavantajele sistemului de
colectare cu atelajele sunt menționate în tabelul 5.1.
Interesul pentru această modalitate de colectare a lemnului se observă în
Europa prin numărul mare de noi organizații ale căror preocupări constau în
promovarea atelajelor şi în organizarea de cursuri practice de instruire cu
certificare recunoscută (ex. BHLA – „British Horse Loggers Association” în Marea
Britanie, „Skogshasten” în Suedia, IGZ – „Interessengemeinschaft Zugpferde” în
Germania sau „Forening Arbeidshesten” în Norvegia).
Poate părea curios, dar se constată o lipsă de operatori specializați
(conducători de atelaje) pentru variantele moderne de atelaje.
91
avantaje dezavantaje
9 costuri de investiții şi cheltuieli ♦ timp mai îndelungat de colectare de
suplimentare reduse pe o anumită suprafață
9 fluctuații mici ale costurilor de ♦ colectarea limitată în rampă
exploatare
♦ limitări ale dimensiunilor pieselor
9 prejudicii reduse asupra solului şi a
arborilor rămaşi ♦ distanțe mai mici de colectare
Tabelul 5.1
9 pondere mică a amenajărilor ♦ număr relativ mic de conducători
Avantaje şi speciale de atelaj cu experiență
dezavantaje 9 poluare sonoră minimă ♦ acces restricționat pe teren stâncos
ale sistemului
de colectare cu 9 acceptate de o parte mai largă a ♦ necesită atenție specială pentru
atelajele opiniei publice ca mijloace ecologice respectarea timpului de lucru şi de
de exploatare odihnă pentru animale
Echipamentul de lucru specializat pentru colectarea
lemnului cu atelajele
Căruciorul de sarcină sub formă de arc („wheeled logging arch”) pentru
colectarea prin semitârâre (figura 5.14). Este cel mai simplu dispozitiv
suplimentar inclus în dotarea atelajului care este folosit pentru deplasarea
pieselor din lemn prin suspendarea cel puțin a capătului gros al acestuia.
Figura 5.14
Cărucior de
sarcină tip
„Norvegian
arch” pentru
colectarea cu
atelajele
(Plowden Horse
Logging)
92
Ridicarea sarcinii se face cu ajutorul unui sistem cu lanțuri sau a unui
troliu cu cablu, acționate manual după ce căruciorul este adus prin trecere peste
sarcină (în lungul acestuia) până în zona de prindere. Utilizarea acestui dispozitiv
minimizează efectul asupra solului şi reduce efortul de tractare al cailor.
Sistemul Forwarder pentru atelaje reprezintă o gamă largă de mijloace
de transport puse în mişcare de atelaje, de la tradiționala căruță (sau sanie) până
la remorci mai sofisticate cu motor de acționare a dispozitivelor proprii de
încărcare şi cu sistem de rulare mai complex (figura 5.15).
Tendința în realizarea acestor utilaje tip forwarder este cea a unei
structuri scheletice cât mai uşoare şi cu capacitate cât mai mare de încărcare. Pot
fi utilizate pentru colectarea lemnului scurt prin purtare (foarte avantajos din
punct de vedere ecologic), precum şi pentru transportul acestuia pe distanțe mai
mari. Un avantaj îl reprezintă posibilitatea folosirii şi în alte scopuri decât cele
legate de exploatarea lemnului, justificând suplimentar investiția.
Figura 5.15
Sisteme
forwarder
pentru
colectarea
lemnului cu
atelajele
Variantele cele mai moderne folosite în țările nordice au macara cu cablu
pentru încărcare (asemănătoare cu cea descrisă la tractoarele universale) sau
93
braț hidraulic cu graifăr, ambele sisteme folosite atât pentru prinderea şi
ridicarea pieselor din lemn în platformă, cât şi pentru descărcarea acestora în
depozit (figura 5.16).
Figura 5.16
Încărcarea şi
transportul
lemnului cu
atelaje utilizând
sistemul
forwarder (Sylvan
Environmental
Enterprises
Limited)
Atunci când se analizează sistemele ecologice de exploatare a pădurii se
poate considera că sunt avantaje şi posibile beneficii prin utilizarea atelajelor la
colectarea lemnului.
Trebuie, însă, accentuat faptul că folosirea cailor ca mijloc de colectare
nu garantează o activitate de exploatare cu impact ecologic redus şi nici
eliminarea prejudiciilor de exploatare. Conducătorul atelajului şi practicile care
promovează etica mediului sunt factori care imprimă o anumită conduită şi impun
modul de desfăşurare a oricărei activități în pădure.
94
Dintre argumentele alegerii sistemelor de colectare a lemnului cu
atelajele pot fi menționate:
compactarea mai puțin extinsă a solului în comparație cu urmele roților sau
ale şenilelor utilajelor grele;
furajele necesare hranei sunt produse local (activitatea de colectare nu
depinde de aprovizionarea cu combustibil şi lubrifiant); astfel, o parte din
cheltuielile de exploatare revin în veniturile comunității respective;
autoîntreținerea („selfrepairing”) prin asigurarea condițiilor de hrană şi
odihnă în vederea menținerii capacității de muncă şi a performanțelor fizice
ale cailor; pentru aceasta este necesar, desigur, şi un serviciu veterinar
corespunzător;
sunt mijloace regenerabile („truly renewable”) spre deosebire de tractoare
sau alte utilaje.
Colectarea lemnului cu atelajele este o muncă grea şi cu productivitate
scăzută, acceptabilă, însă, în condițiile fragmentării proprietății asupra
terenurilor forestiere şi ale micşorării volumului extras pe unitatea de suprafață,
cu un grad mare de dispersare a arborilor exploatați. Important este faptul că
prejudiciile asupra arborilor rămaşi sunt foarte reduse datorită posibilității
atelajelor de a face manevre în spații înguste. O pereche de cai are nevoie de cale
de acces cu o lățime de până la 1,8 m (spre deosebire de tractor care se
deplasează pe trasee cu lățimea de 3‐3,5 m).
Distanța maximă de colectare recomandată este 260 m, pentru distanțe
mai mari colectarea cu atelajele fiind neeconomică. Este preferabilă deplasarea în
pantă (panta maximă cu sarcină fiind 30%; peste această valoare poate exista
pericolul antrenării sarcinii peste atelaj); se recomandă ca deplasarea în rampă cu
sarcină să nu depăşească 30 m pentru o înclinare maximă de 10% .
Pentru asigurarea unei productivități ridicate, arborii recoltați nu
trebuie să depăşească 60 cm în diametrul de bază (dbh) mai ales atunci când
distanța de colectare este mai mare de 120 m; de asemenea, piesa de la baza
trunchiului nu trebuie să depăşească 5 m lungime pentru arborii cu dimensiuni
mari (McNamara, 1983).
Alte utilaje şi echipamente de mici dimensiuni
ATV („allterrain vehicles”) sunt vehicule motorizate cu 3 sau 4 roți
destinate deplasării pe trasee neamenajate (off road). Acestea au cauciucuri late,
cu presiune redusă pe sol, dar cu aderență mare; poziția centrului de greutate
este relativ ridicată. Masa totală este, pentru variantele tipice, între 200 kg şi 300
kg; viteza de deplasare poate ajunge până la 80 km⋅h‐1.
Pentru a putea fi utilizate în activitatea de colectare la scară redusă a
lemnului, mijloacele de tractare ATV trebuie să fie cu sistemul de rulare cu 4 roți
şi dotate cu un motor cu capacitate cilindrică de minim 300 cm3; este
recomandabil să se monteze contragreutăți în partea din față şi să se fixeze
lanțuri de tracțiune pe roți.
Dotările suplimentare specifice colectării lemnului cu ATV sunt:
cărucior pentru colectare în formă de arc, dispozitiv pe două roți cu o bară de
susținere şi legare ce permite ridicarea sarcinii de pe sol (cu două asemenea
dispozitive se poate colecta lemnul prin purtare, ca în figura 5.17);
95
troliu cu cablu (metalic sau sintetic, ca în figura 5.18), acționat de un motor cu
combustie internă sau electric (alimentat de bateria ATV);
braț hidraulic cu graifăr (necesită motor termic propriu);
remorcă sau semiremorcă de 1÷1,5 tone pentru colectarea (eventual şi
transportul) pieselor din lemn cu lungime redusă (2÷2,5 m).
Figura 5.17
Cărucior de
sarcină pentru
ATV (LogRite
Tools LLC)
Figura 5.18
Adunatul cu
ATV dotat cu
troliu cu cablu
din material
plastic şi con
de protecţie
96
Figura 5.19
Semiremorcă
pentru ATV tip
THT400, cu
pneuri de
presiune
redusă (ATV
Cheshire)
Cărucioarele motorizate ghidate manual („pedestrianised skidder”)

reprezintă o categorie de utilaje uşoare cu sistem de rulare cu şenile din cauciuc
(sau din material plastic), cu motor cu combustie internă de 5,5‐9,0 CP, dar fără
sistem de comandă propriu pentru schimbarea direcției de deplasare (figura
5.20). Acestea sunt conduse pe traseu de operatorul care se deplasează în față în
mod asemănător cu conducerea atelajelor (figura 5.21); sunt denumite uneori, din
acest motiv, „căluţ metalic”.
Capătul suspendat al sarcinii se sprijină chiar pe utilaj sau există varianta
ataşării unei remorci sau semiremorci cu sisteme de prindere speciale.
97
Figura 5.20
Cărucior
motorizat tip Iron
Horse 2055
(INTERFORST
GmbH)
Pot fi folosite şi pentru alte activități (transport materiale de construcții,
împrăştiere substanțe fertilizate etc.), fapt ce asigură utilizarea la capacitate şi în
perioade în care nu se desfăşoară exploatarea lemnului.
Figura 5.21
Colectarea
lemnului prin
semitârâre cu
Iron Horse 2055
(Lennartsfors AB)
98

Mototroliile portabile sunt trolii de mici dimensiuni cu motor de
acționare propriu ce pot fi folosite pentru colectarea lemnului la scară redusă prin
târâre (figurile 5.22 şi 5.23), folosind un cablu de sarcină din sârme de oțel sau din
fibre sintetice.

Figura 5.22
Schemă de
montare a unui
mototroliu cu
dublarea forţei
de tractare
(după Portable
Winch Co.)
Figura 5.23
Adunatul
lemnului cu
mototroliul
portabil
Mototroliul se fixează pe un suport special ataşat unui arbore (figura
5.24) sau se ancorează de arbori în picioare sau de cioate (figura 5.25), iar
materialul lemnos este tractat către locul de poziționare a dispozitivului de
colectare.
Se pot intercala şi dispozitive de multiplicare a forței (figura 5.22), astfel
încât să poată fi folosit mototroliul şi pentru piese cu greutate mai mare (până la 2
tone). Pentru a păstra constantă viteza cablului se folosesc sisteme tip „capstan”.
99
Figura 5.24
Fixarea
mototroliului tip
PCW 50000 pe
suportul de
susţinere
(Portable Winch Co.)
Figura 5.25
Ancorarea
mototroliului cu
chingă din
poliester
(Portable Winch Co.)

100
Se utilizează ancoraje flexibile şi pentru fixarea rolelor de dirijare sau a
scripeților pe trunchiul arborilor în picioare (figura 5.26).
Recomandare
Sistemul de prindere cu chingă din poliester nu produce rănirea (!) arborilor
suport; se recomandă extinderea utilizării şi în cazul altor sisteme de colectare.
Figura 5.26
Rolă de
dirijare fixată
cu o curea din
poliester
(INTERFORST
GmbH)
Pentru a favoriza alunecarea pieselor din lemn şi pentru protejarea

arborilor de pe traseu, se folosesc conuri de protecție din fibră de sticlă sau din
materiale plastice dure (figura 5.27).

Figura 5.27
Con de
protecţie din
material plastic
folosit pentru
colectarea prin
târâre
101
Unele mototrolii sunt fixate pe un suport tip „barcă” sau „ackja” (sanie
pentru tractare sau transport de materiale) pentru a putea fi deplasate mai uşor
în arboret (figura 5.28).
Figura 5.28
Dispozitiv tip
Ackja Rope
Winch
(INTERFORST
GmbH)
Există şi variante mult simplificate, care folosesc ferăstrăul mecanic la
care se adaptează sistemul de tractare în locul lamei de ghidaj (figura 5.29).
În ceea ce priveşte coarda din poliester folosită, aceasta are diametrul
10‐16 mm, este dublu împletită, are rezistență mare şi elasticitate redusă. Este un
clar avantaj ecologic folosirea acestui tip de cablu, contribuind astfel la
minimizarea nivelului de prejudiciere prin zdrelirea trunchiului arborilor în
picioare.
Tendința este de a extinde domeniul de utilizare a acestor cabluri
sintetice şi la sistemele de exploatare a lemnului cu capacitate de producție mare
(la troliile tractoarelor forestiere). În Altstätten (Elveția), spre exemplu, a fost
efectuat un test de colectare a lemnului cu troliul tractorului prin utilizarea unui
cablu din material plastic de tip Dyneema („Dynatec T12”) cu următoarele
102
Figura 5.29
Mototroliu VIK
1000 adaptat
pentru ferăstrăul
mecanic
(INTERFORST
GmbH)
caracteristici: lungimea 150 m, diametrul 14 mm, împletit din 12 toroane fără
inimă centrală, cu o rezistență la rupere de 177 kN, cu greutatea de 10,8 kg/100 m
(Sonderegger, 2006).
Capătul utilizat pentru legarea sarcinii a fost înnădit cu un ciochinar (cu
ochi şi cârlig) realizat din 4 m de cablu clasic din sârme de oțel, pentru a mări
durata de utilizare a acestei porțiuni suprasolicitate(figura 5.30).
Figura 5.30
Ciochinar metalic
înnădit cu un
cablu Dyneema
din material
plastic(după
Sonderegger, 2006)
Au fost evidențiate următoarele avantaje:
greutatea cablului Dyneema este de 10 ori mai redusă decât cea a cablurilor
metalice clasice cu acelaşi diametru, ceea ce avantajează pe muncitorul care
trebuie să deplaseze capătul cablului până la locul de legare a sarcinii
(distanța de adunat poate fi mărită);
103
cablul despletit (parțial) prin uzura suprafeței exterioare nu prezintă pericol
de rănire a mâinilor muncitorilor;
rezistența este mare la intemperii sau condiții extreme de lucru (rezistă bine
la apă, zăpadă, temperaturi foarte scăzute sau foarte ridicate);
se poate înnădi relativ simplu;
nu se constată un efect elastic foarte evident şi nici o alungire remanentă prea
mare.
Dezavantaje observate în perioada de testare:
uzura considerabil mai rapidă;
perioade mai lungi de imobilizare a utilajului pentru înnădirea cablului de
sarcină;
costurile încă mari ale cablului sintetic (de aproximativ 3 ori mai scump,
comparativ cu cablul metalic).
Instalaţiile de alunecare tronsonate (figurile 5.31 şi 5.32) constau în
tronsoane de 4‐5 m lungime, metalice sau din materiale plastice dure
(polietilenă), în formă de jgheab cu secțiunea semicirculară, tronsoane ce se
asamblează pe traseu prin sisteme de fixare foarte simple.
Figura 5.31
Instalaţie de
alunecare Log
Line montată
pe traseu
(Alser Forest
SRL)
104
Figura 5.32
Apropiatul
materialului
lemnos de mici
dimensiuni cu
Leykam Log-
Line (Alser
Forest SRL)
Sunt utilizate pentru colectarea prin alunecare dirijată a pieselor scurte
şi cu diametru mic (până la 33 cm) rezultate în urma efectuării primelor rărituri.
Pentru a fi favorizată alunecarea este nevoie de o anumită pantă minimă a
traseului de colectare (15%), înclinarea pentru o funcționare optimă fiind 25‐
30%.
Tronsoanele în formă de U au diametrul de 35 cm şi cântăresc
aproximativ 25 Kg. Pot fi uşor deplasate pe traseu, manual câte unul sau câte 10‐
12 cuplate, caz în care este utilizat un mototroliu pe suport tip „ackja”. Sistemul de
cuplare este foarte simplu şi rapid (detalii în figura 5.33). De asemenea, pentru
porțiunile de traseu cu pante peste 40% sunt intercalate tronsoane speciale
pentru frânare.
Repoziționarea în partea din amonte poate fi realizată prin demontare
parțială şi remontare pe noul traseu, în funcție de modul de răspândire a pieselor
ce urmează a fi colectate. Din loc în loc sunt fixate ancoraje cu curele din materiale
sintetice folosind ca suporți de fixare arbori în picioare sau cioate sănătoase.
Instalațiile de alunecare tronsonate folosite pentru apropiatul lemnului
protejează solul şi nu prejudiciază arborii de pe traseu; este evitată, astfel,
pătrunderea utilajelor grele în parchet atunci când volumul mic extras nu justifică
economic acest lucru.
105
Figura 5.33
Schema de
montare a unei
instalaţii de
alunecare
Leykam Log-
Line (după TS-
Holz)

106
Criterii de selectare a
utilajelor şi dispozitivelor
pentru exploatarea lemnului
Analiza modului de alegere a unui sistem de exploatare cuprinde:
factorii de influență ce condiționează selectarea unui sistem de exploatare
modul de selectare a utilajelor în funcție de condițiile de teren
analiza multicriterială pentru selectarea mijloacelor de colectare cu impact
ecologic redus

6.1 Principalii factori de influenţă ce condiţionează
selectarea unui sistem tehnologic de exploatare
Parametrii decizionali specifici exploatării lemnului
Fiecare parchet este organizat corespunzător unui set de obiective
manageriale care includ aspecte privind protecția mediului şi a stării de sănătate a
pădurii, securitatea muncii, precum şi eficiența economică. Aceste obiective pot fi
atinse numai dacă sistemul de exploatare şi utilajele specifice sunt alese în
concordanță cu condițiile de teren şi de arboret, prin asigurarea ecoeficienţei,
Definiție
Ecoeficienţa este înțeleasă, în acest context, ca fiind capacitatea de a produce
bunuri sau de a asigura servicii eficient şi cu efecte cât mai mici asupra
mediului.
Este aproape unanim recunoscut faptul că sistemele tehnologice de

exploatare a lemnului ce favorizează reducerea sau eliminarea prejudiciilor
asupra mediului sunt cunoscute şi susținute teoretic de mult timp (Dykstra şi
Heinrich, 1997). Din păcate, acestea nu sunt aplicate efectiv, prin invocarea unor
motive diverse, nu întotdeauna bine justificate, ignorând faptul că alegerea unui
utilaj corespunzător înseamnă reducerea riscului producerii evenimentelor
nedorite.
Capitolul 6: Criterii de selectare a utilajelor şi dispozitivelor pentru exploatarea lemnului
Selectarea unui echipament nepotrivit condițiilor de lucru poate duce la
efecte inacceptabile, cum ar fi nivelul ridicat al riscului producerii accidentelor de
muncă sau înregistrarea unor costuri de exploatare suplimentare datorate
obligativității aplicării legislației specifice de protecție a mediului şi de
reglementare a intervențiilor în arborete. Pe termen lung, mai important este
impactul negativ asupra ecosistemului forestier în care se intervine ce poate
provoca o descreştere a productivității arboretelor (Bustos et al., 2005).
Decizia privind folosirea unui anumit utilaj se poate lua în perioade
diferite, de decidenți diferiți (MacDonald, 1999):
la achiziția unui utilaj, de responsabilii cu dotarea tehnică, în mod
corespunzător cu condițiile estimate pe termen lung care să justifice
folosirea profitabilă a utilajului respectiv;
în etapa de organizare a procesului de exploatare a lemnului într‐un parchet,
atunci când se trasează şi rețeaua de căi de colectare, cel ce răspunde de
organizarea şantierului asigurându‐se că dispunerea acestora în funcție de
modul de grupare a arborilor ce se recoltează corespunde tipului de
echipament ce va fi utilizat;
de administratorii de suprafețe cu păduri sau de proiectant (sau planificator
al activităților de exploatare), atunci când se programează disponibilitatea
utilajelor de bază în corespondență cu numărul de intervenții simultane
pentru recoltare şi colectare; decizia se ia periodic (lunar, trimestrial, anual);
eventual, la întocmirea amenajamentului (nu ca impunere, pentru că ar
deveni foarte limitativ, ci măcar ca recomandare sau atenționare asupra
elementelor restrictive specifice arboretelor).
Factorii principali ce influențează selecția utilajului sau a echipamentului
de lucru folosit pentru exploatarea lemnului sunt:
terenul (pantă, profil, grad de frământare sau accidentare, distribuția rețelei
hidrografice, a zonelor cu apă stagnantă, prezența şi configurația albiilor
torențiale etc.),
solul (textură, umiditate, capacitate portantă şi rezistența la deplasarea
vehiculelor, precum şi condiționarea acestora de manifestarea factorilor
climatici în perioade calendaristice diferite),
caracteristicile arborilor şi ale arboretului (înălțime, diametru de bază,
calitatea lemnului, volum la hectar); trebuie să se aibă în vedere, în acest
context, ca utilajul selectat să îndeplinească tehnic condițiile privind
capacitatea de a acționa fără să fie afectată siguranța în muncă, fără să se
defecteze şi fără să producă prejudicii arborelui sau arboretului, iar costurile
de exploatare (pe fir sau pe întreaga suprafață parcursă) să fie minime,
condiţiile de lucru (impuse de administrator sau de cel ce a contractat
lucrarea de exploatare sau chiar prin obiectivele şi reglementările interne ale
firmei de exploatare a lemnului); necesitățile comerciale pot impune anumite
condiții în legătură cu parametrii dimensionali ai sortimentelor, forța de
muncă disponibilă, metoda de exploatare folosită, durata maximă de
exploatare, direcția de deplasare a materialului lemnos, categoria de utilaje
agreată etc.
clima şi condiţiile meteorologice (perioadele cu precipitații lichide sau
solide, direcția şi viteza vântului, grosimea stratului de zăpadă, adâncimea de
îngheț în sol, perioade cu temperaturi foarte scăzute sau foarte ridicate),
108
6.1 Principalii factori de influenţă în selectarea unui sistem de exploatare
regimul şi tratamentul (tipul de intervenție în arboret),
legislaţia specifică, regulamentele şi prevederile din normativele valabile în
perioada de exploatare.
În fiecare situație concretă pot fi puşi în evidență anumiți factori de risc
care impun excluderea unui tip de utilaj şi păstrarea opțiunilor pentru altele, mai
potrivite. Datorită diversității condițiilor specifice şi a numărului mare de
variabile ce sunt luate în considerare, alegerea unui utilaj se face în condiții de
incertitudine sau cu un anume nivel de risc.
În tabelul 6.1, sistemul propus (MacDonald, 1999) pentru evaluarea

nivelului de risc este pe o scală de la 1 la 6, o valoare mică indicând o
probabilitate ridicată de a desfăşura operația la un nivel optim, iar o valoare
ridicată, dimpotrivă, un risc mare de eşec datorită combinării unor condiții
improprii.
Tabelul 6.1
Scala de
evaluare a
nivelului de risc
în alegerea
sistemului
tehnologic de
exploatare
Tabelul 6.2 conține câteva comentarii justificative privind nivelul riscului
potențial ce trebuie să fie luat în considerare pentru oricare tip de utilaje sau
echipamente folosite în lucrările de exploatare a lemnului. Decizia privind
alegerea celor mai bune metode şi tehnici de lucru trebuie luată în sensul
reducerii nivelului riscurilor.
Etapa de corelare a caracteristicilor utilajelor (echipamentelor) specifice
fiecărei faze din cadrul procesului tehnologic cu condițiile de lucru, desfăşurată
odată cu aceea de analiză a costurilor, se face printr‐o evaluare estimativă a
nivelului de risc în diverse combinații practice ale variantelor tehnologice de
exploatare a lemnului; prin aceasta se pot ierarhiza tipurile de utilaje şi
mecanisme folosite.
În scopul analizei multicriteriale pentru alegerea mijloacelor tehnologice
de exploatare a lemnului, cuantificarea nivelului de manifestare şi clasificarea
unor caracteristici, MacDonald (1999) foloseşte sistemul de comparație „ridicat –
mediu – redus” (High – Medium – Low), iar în alte situații sunt indicate chiar
valorile maxime sau minime ale parametrilor evaluați (ex. distanță de deplasare,
pantă); simbolurile „+” şi „–“ sunt folosite pentru a indica avantajul sau
dezavantajul unei dotări suplimentare pentru anumite condiții specifice de lucru
(tabelele 6.3, 6.4, 6.5 şi 6.6).
109
Grupa de factori Comentarii
Utilajele care lucrează pe pante accentuate sau teren

Teren frământat produc prejudicii mai mari decât în situația unui
teren relativ orizontal.
Riscul este minimizat atunci când dimensiunile arborilor şi cele
ale utilajelor se corelează direct; arborii cu parametri
dendrometrici cu valori mari suprasolicită utilajul folosit şi pot
cauza prejudicii. Interesează adaptabilitatea utilajului la tăieri
Arboret cu volum mic la ha; riscul creşte odată cu creşterea volumului şi
a dispersării pe suprafață, parametri corelați cu tipul
intervenției. Riscul creşte odată cu scăderea calității (calitatea
redusă a arborilor necesită mai mult timp pentru sortare şi
procesare, iar profitul obținut este mic).
Riscul creşte pe măsură ce cresc dimensiunile pieselor colectate
Condiții şi pe măsură ce distanțele de apropiat (L) şi de adunat (l) sunt
tehnologice mai mari; pentru fiecare mijloc de colectare sunt specifice
limitări tehnice şi economice ale acestor distanțe.
Cantitatea mare de precipitații creşte riscul prejudicierii solului;
Condițiile
riscul este mai mic pentru teren înghețat şi cu un strat mai gros
meteorologice
de zăpadă; vântul poate fi un factor limitativ pentru utilaj.
Exploatarea în zone din apropierea cursurilor de apă, în zone
mlăştinoase sau în alte zone sensibile prezintă un risc ridicat şi
sunt necesare măsuri suplimentare de protecție; riscul de
Restricțiile
antrenare a solului de utilajul cu sarcină este influențat de
ecologice pentru
sistemul de rulare şi de modalitatea de deplasare a sarcinii;
accesul utilajului
riscul prejudicierii arborilor în picioare de pe marginea
traseului de colectare creşte odată cu creşterea dimensiunilor
de gabarit şi a spațiilor de manevră.
Riscul descreşte dacă se evidențiază o calificare şi experiență

ridicată a agentului de exploatare şi a echipei de deservire a
utilajului, cu rezultate bune în situații similare şi preocupare
pentru corectitudine şi respectarea tuturor restricțiilor.
Organizare şi
Neasigurarea unor condiții de lucru optime din punct de vedere
personal
ergonomic măreşte riscul de producere a prejudiciilor.
Interesează promovarea sistemelor tehnologice cu număr mic
de muncitori în echipă, angajați permanenți şi cu pregătire
complexă, chiar dacă nivelul de salarizare este mai mare.
Măsurile suplimentare ecoprotective implică o creştere a

Tabelul 6.2 3
costurilor pe m de lemn colectat, iar prețul mic al lemnului pe
picior permite un nivel mai mare al investițiilor pentru dotare
Factori de risc Factori tehnico‐ şi asigurare a condițiilor optime de lucru. Un sistem de
în alegerea economici colectare „light” presupune o dependență cât mai mică față de
mijloacelor de combustibili; se recomandă variante care folosesc energia
exploatare a
gravitațională sau forța animală, chiar dacă productivitatea
lemnului
este mai redusă.

110

111
Tabelul 6.3
Caracteristici ale
echipamentelor
de doborâre
(adaptare după
MacDonald, 1999)
MacDonald, 1999)
Tabelul 6.4
ale mijloacelor
(adaptare după
Caracteristici
de colectare

112
Tabelul 6.5
Caracteristici ale
echipamentelor
de procesare
(adaptare după
MacDonald, 1999)
Tabelul 6.6
Caracteristici ale
echipamentelor
de încărcare
(adaptare după
MacDonald, 1999)

113
Factori–cheie şi nivelul de risc pentru principalele
variante tehnologice folosite la colectarea lemnului
Pentru sistemele de exploatare ale căror utilaje de bază se deplasează pe
sol, grupa de factori cu cea mai mare importanță este, evident, cea a condițiilor de
teren (pantă, configurație, tip de sol). Tractoarele forestiere cu pneuri, cu şenile
sau în variantă combinată, sunt cele mai reprezentative din punct de vedere al
ariei de utilizare. Estimarea nivelului de risc pentru o anumită situație concretă se
realizează expeditiv prin parcurgerea „schemelor logice” din figurile 6.1, 6.3 şi 6.4.
Figura 6.1
Principalii factori
de risc la
colectarea cu
tractoare cu
pneuri (după
MacDonald, 1999)
Viteza mică de deplasare justifică recomandarea ca tractoarele cu şenile
să fie utilizate în situația unor distanțe scurte de colectare. Pe soluri umede sau cu
portanță redusă se recomandă ca sarcina (atunci când este semisuspendată cu
cablul de tractorul dotat cu troliu) să fie lăsată pe sol şi tractată apoi prin târâre
până la tractor, după ce acesta s‐a deplasat pe teren stabil şi ferm (tare); aceasta
reduce riscul prejudicierii excesive a solului pe traseul de colectare.
Tractoarele cu şenile flexibile (figura 6.2) au boghiuri cu suspensie
independentă care permit şenilei să se curbeze spre interior în funcție de
neregularitățile terenului (Wenger, 1984). Presiunea pe sol este cuprinsă între 20
kPa şi 40 kPa (comparativ cu 40‐70 kPa pentru tractoarele cu şenile rigide).
Figura 6.2
Sistem de
rulare cu şenile
flexibile
114
Figura 6.3
Principalii factori
de risc la
colectarea cu
tractoare cu
şenile (după
MacDonald, 1999)
Figura 6.4
Principalii factori
de risc la
colectarea cu
tractoare cu
şenile flexibile
peste pneuri
(după MacDonald,
1999)

115
Tractoarele cu şenile flexibile fixate peste pneuri (flextrack skidders) se
adaptează mai uşor profilului terenului decât cele cu şenile convenționale;
greutatea este repartizată uniform şi le dă posibilitatea să se deplaseze pe teren
moale şi să învingă rampe mai mari cu prejudicii reduse asupra solului.
Tractoarele cu pneuri de joasă presiune şi graifăr pe şasiu pentru fixarea
sarcinii (clambunk skidder), în condițiile specificate în figura 6.5 pot colecta
sarcini cu volum mare, piesele din lemn fiind apoi procesate în platforma primară,
dar prezintă un risc major de prejudiciere a solului. Poate fi folosit la
productivitate maximă în tandem cu utilajele pentru doborâre tip harvester.
Figura 6.5
Principalii factori
de risc la
colectarea cu
tractorul tip
clambunk
skidder (după
MacDonald, 1999)

Avantajele unui forwarder sunt manevrabilitatea ridicată şi impactul
redus asupra solului dacă numărul de curse pe acelaşi traseu nu depăşeşte limita
admisibilă, iar panta este mai mică de 35% (figura 6.6).
116
Figura 6.6
Principalii factori
de risc la
colectarea cu
tractor tip
forwarder (după
MacDonald, 1999)
Pentru colectarea cu atelajele (figura 6.7), trebuie să se ia în considerare
că pe pante mai mari de 15% şi în condițiile terenului cu gheață apare riscul
suplimentar al alunecării sarcinii în lateral sau în sensul de deplasare.
Figura 6.7
Principalii factori
de risc la
colectarea cu
atelajele (după
MacDonald, 1999)
117
În ceea ce priveşte echipamentele de colectare la scară redusă (figura
6.8), singurele criterii sunt cele referitoare la volumul pieselor colectate şi la
productivitate.
Figura 6.8
Principalii factori
de risc la
colectarea la
scară redusă cu
echipamente
uşoare (după
MacDonald, 1999)
Pentru funicularele în sistem clasic european (figura 6.9), volumul

arborelui mediu (v.a.m.) şi volumul/ha se evaluează în cele două categorii
(mare/mic) în relație cu tipul instalației cu cablu, cu un minim economic
corespunzător intervalului cuprins între 150 şi 350 m3/ha. Suprafața de
depozitare este restrictivă mai ales pe teren accidentat. Posibilitățile de ancorare
se referă la arbori de mari dimensiuni, grupuri de arbori de mici dimensiuni sau
cioate, sau la condițiile de realizare a unor sisteme artificiale de ancorare (piloți,
„cap mort” sau tiranți fixați în stânci stabile).
Din punct de vedere al eficienței economice, costurile fixe ale deplasării
utilajului în parchet (dacă este cazul, şi cele ale montării şi demontării pentru
instalațiile ce presupun aceste etape) trebuie să fie acoperite prin valorificarea
unui volum corespunzător de lemn. În general, cu cât este mai mobil un utilaj, cu
atât este mai potrivit în situația unui volum redus recoltat. Aceste costuri fixe fac
din instalațiile cu cablu un sistem de colectare mult mai sensibil la micşorarea
volumului la hectar decât utilajele de colectare ce se deplasează pe sol. Instalațiile
caracterizate printr‐un timp scurt de montare pot lucra mult mai economic în
arborete cu volum mic de extras decât cele a căror montare durează mai mult.
Volumul mic la hectar necesită, de asemenea, o lungime mai mare a
căilor de colectare (raportată la m3 de lemn valorificat) ceea ce majorează
costurile fixe şi creşte riscul impactului mărit asupra mediului datorat realizării
rețelei de colectare.
6.2 Selectarea utilajelor în funcţie de condiţiile de teren
Pentru a putea cuantifica starea terenului din punct de vedere al
suportabilității pentru utilajele cu sistem de rulare pe sol folosite la recoltarea şi
colectarea lemnului, au fost definite (tabelul 6.7) patru categorii de rezistență a
solului corespunzătoare celor patru intervale ale capacităţii portante GBC (eng.
„Ground Bearing Capacity”).
Este de remarcat faptul că un factor critic este perioada în care se
execută exploatarea pentru că, mai ales în zonele sensibile, capacitatea portantă
prezintă destul de mari variaţii temporale datorate umidităţii, cu scăderi de 60
kPa şi chiar mai mari (de la 80 kPa în perioadele cu uscăciune la 20 kPa în condiții
de umiditate foarte ridicată).
118
Figura 6.9
Principalii factori
de risc la
colectarea cu
funiculare (după
MacDonald, 1999)
Tabelul 6.7
Categorii de
suportabilitate
pentru utilajele
cu sistem de
rulare pe sol
(după Owende et
al., 2002)

119
Indicele conului (CI) este un indicator al rezistenței solului la forfecare.
Se obține cu ajutorul unui penetrometru conic. Valoarea acestui indice reprezintă
rezistența solului la penetrare cu un con cu unghiul la vârf de 300 şi aria bazei de
1/2 inch2 (eng. „square inches”; 1 inch (țol) = 2,54 cm) şi este redată în „pounds
per square inches”(psi). Instrumentul este calibrat astfel încât o valoare a indicelui
conului de 300 înseamnă o presiune de 150 pounds (0,667 kN) exercitată pe
mânerul său.
Legătura dintre tipul generic de sol şi presiunea pe sol în condiții diferite
de umiditate este prezentată în tabelul 6.8.
Tabelul 6.8
Suportabilitatea
solului în
funcţie de
umiditate
(după Smidt şi
Blinn, 1995)
În etapa următoare încadrării terenului într‐o anumită categorie din

punct de vedere al portanței, se analizează gradul de frământare şi panta ca
factori limitativi în alegerea tipului de mijloc de colectare a lemnului adecvat
condițiilor specifice. Un exemplu de clasificare este prezentat în tabelul 6.9.
Tabelul 6.9
Clasificarea
generală a
terenului (după
Ireland Forest
Service, 2000)
În ceea ce priveşte gradul de frământare a terenului, există unele
clasificări care țin seama de distanța medie dintre obstacole şi înălțimea acestora
(tabelul 6.10).
Gradul de frământare impune îndeplinirea unor condiții privind
capacitatea de trecere peste obstacole a utilajelor (gardă la sol, dimensiuni de
gabarit, mod de distribuire a greutății cu şi fără sarcină, număr de osii etc.), mai
ales în cazul obstacolelor combinate.
120
Tabelul 6.10
Tipuri de teren
în funcţie de
gradul de
accidentare
(după Owende et
al., 2002)
În funcție de clasa în care se încadrează terenul conform celor prezentate
în tabelul 6.9, pot fi stabilite (Owende et al., 2002) domenii preferențiale de
utilizare a tipurilor principale de sisteme de exploatare a lemnului (tabelul 6.11)
prin stabilirea corespondenței dintre tipul terenului şi utilajul de bază folosit la
colectarea lemnului.
Tabelul 6.11
Repartizarea
principalelor
sisteme de
exploatare pe
clase ale
terenului (după
Owende et al.,
2002)
Alegerea utilajelor corespunzătoare condițiilor de teren se face prin

parcurgerea etapelor prezentate şi în funcție de parametrii constructivi ai
acestora. Câteva exemple sunt prezentate pentru utilajele de tip harvester şi
forwarder în figurile 6.10 şi 6.11. Caracteristicile sistemului de rulare influențează
selectarea celor mai adecvate utilaje, astfel:
roţi cu pneuri – sistemul poate fi ales chiar şi în condițiile în care este
necesară o presiune redusă asupra solului (sub 40 kPa) dacă se folosesc
pneuri cu balon mărit (ce pot avea până la 800 mm lățime);
benzi şenilate (Band Tracks) – asigură deplasarea pe terenuri cu portanță
scăzută, dar pot frământa suprafața solului şi pot răni mai uşor rădăcinile
peste care trec;
şenile metalice (tip buldozer) – afectează mai mult stratul superior al solului
şi antrenează un volum considerabil de sol deplasându‐l în zonele de
depozitare a lemnului (platforma primară); în plus, au manevrabilitate
redusă.
121

Figura 6.10
Selectarea tipului
de Harvester cu
NGP mai mică
decât GBC (după
Owende et al.,
2002))

* NGP depinde de dimensiunile pneurilor / şenilelor şi de configurația generală a utilajelor
122
Figura 6.11
Selectarea unui
Forwarder cu
NGP mai mică
decât GBC (după
Owende et al.,
2002))
* aceste valori ale NGP se referă la utilajele forwarder încărcate la capacitatea maximă şi
depind de dimensiunile pneurilor sau şenilelor şi de configurația generala a vehiculelor.
Benzile şenilate reduc semnificativ valorile NGP.
6.3 Analiză multicriterială pentru selectarea mijloacelor
de colectare cu impact ecologic redus
Problema decizională în condițiile manifestării mai multor factori de
influență a activității de exploatare, unii dintre aceştia cu grad ridicat de risc, are
ca obiectiv alegerea unui tip de sistem de colectare a lemnului cu impact ecologic
redus (RIL). O metodologie de selectare a celor mai adecvate utilaje de exploatare
a lemnului trebuie să se bazeze simultan pe criterii productive, economice şi de
protecție a mediului (Bustos et al., 2005).
Metoda analizei ierarhice (Analytic Hierarchy Process – AHP) a fost
dezvoltată de Thomas L. Saaty şi reprezintă un procedeu de fundamentare a
123
deciziei atunci când problema poate fi descompusă printr‐o ierarhizare a

criteriilor şi alternativelor, iar alegerea unei variante optime de acțiune depinde
de modul în care fiecare posibilă alternativă afectează un anumit număr de
atribute sau variabile relevante (Saaty, 1990).
După cum se observă în tabelul 6.12, pentru aplicarea AHP în situația
analizată sunt comparate criterii calitative şi cantitative pentru a putea să se
determine ponderi şi priorități în fundamentarea poziționării relative a
alternativelor. În cadrul fiecărui criteriu au fost incluse subcriteriile considerate
reprezentative pentru colectarea lemnului. Este important să se observe sensul
de modificare în scopul optimizării (creştere pentru criteriile de maxim şi scădere
pentru cele de minim).
Tabelul 6.12 Criterii Subcriterii
Criterii şi 1. Teren (T)
subcriterii 1.1 (CP) Categoria de pantă
reprezentative
pentru 1.2 (GF) Gradul de frământare
colectarea
lemnului 1.3 (CPT) Capacitatea portantă a terenului
2. Arboret (A)
2.1 (DA) Dimensiunile arborilor (parametrii dendrometrici)
2.2 (VHA) Volumul/ha şi gradul de concentrare
2.3 (CAL) Calitatea lemnului (ponderea sortimentelor superioare)
3. Condiţii silvotehnice (TH)
3.1 (ME) Metoda de exploatare
3.2 (DC) Distanța de colectare
3.3 (GA) Gradul de amenajare a traseelor
3.4 (DPC) Direcția preferențială de colectare
4. Condiţii meteorologice (M)
4.1 (PP) Perioade cu precipitații lichide
4.2 (SZ) Grosimea stratului de zăpadă
4.3 (AI) Adâncimea de îngheț în sol
4.4 (VV) Frecvența şi viteza vântului
5. Restricţii ecologice (E)
5.1 (ZS) Evidențierea unor zone sensibile sub aspect ecologic
5.2 (PS) Presiunea pe sol
5.3 (SR) Caracteristicile sistemului de rulare
5.4 (GU) Gabaritul utilajului de bază
5.5 (DS) Modalitatea de deplasare a sarcinii
124
6.3 Analiză multicriterială pentru selectarea mijloacelor de colectare
6. Organizare şi personal (O) Tabelul 6.12
6.1 (CO) Nivelul de calificare şi experiența operatorilor (continuare)
Criterii şi
6.2 (EXP) Experiența agentului de exploatare subcriterii
reprezentative
6.3 (FM) Forța de muncă disponibilă şi mărimea echipei de lucru
pentru
6.4 (PE) Parametrii ergonomici adaptați gradului de periculozitate colectarea
lemnului
6.5 (CFM) Costul forței de muncă (pe unitatea de timp sau pe m3)
7. Factori tehnicoeconomici (TE)
7.1 (PU) Productivitatea utilajului
7.2 (CUP) Nivelul costurilor de colectare pe unitatea de produs
7.3 (PL) Prețul lemnului pe picior
7.4 (CC) Consumul de carburanți şi lubrifianți
Din categoria factorilor tehnico‐economici face parte şi „investiția de

capital”sau costul de achiziție a utilajului de bază, dar acestea vor fi luate în
considerare pentru analiza comparativă a mai multor variante tehnologice numai
în etapa finală, ca un criteriu separat. Este recomandabil să se procedeze astfel
pentru a nu vicia rezultatul prin ponderea pe ansamblu a acestui criteriu ce poate
orienta decizia numai către aspectele financiare, în dauna celor ecologice.
Criteriile se compară două câte două pentru a putea stabili în ce măsură
diferă ca importanță folosind următoarea scală:
1 – egală importanță
3 – grad de importanță moderată
5 – diferențiere puternică a celor două criterii
7 – diferențiere foarte puternică
9 – diferențiere extremă (absolută)
2, 4, 6, 8 – valori intermediare pentru o diferențiere mai fină.
Pentru cele 7 criterii luate în considerare (tabelul 6.12) s‐au transpus
aceste relații în formă matriceală (figura 6.12). Aceasta înseamnă, pentru criteriul
T, de exemplu, că este de egală importanță cu criteriul A, este de 2 ori mai puțin
important decât TH, M şi E, dar este de 2 ori mai important decât O şi TE.
Colectarea lemnului cu impact ecologic redus impune acordarea unei
importanțe mai mari criteriilor care se referă la protejarea arborilor în picioare, a
semințişului utilizabil, a solului a apei şi a mediului în general, fără a neglija total
celelalte criterii. Importanța criteriilor s‐a stabilit în funcție de numărul
subcriteriilor componente cu evidente implicații ecologice.
Ierarhizarea criteriilor s‐a efectuat calculând prin iterații succesive
eigenvectorul standard al matricei, vector care arată ponderea fiecărui criteriu. Se
observă că restricțiile ecologice sunt de primă importanță (29,24%), urmate de
factorii silvotehnici şi de condițiile meteorologice (17,94%). Factorii tehnico‐
economici sunt, în această concepție şi fără a considera investiția de capital, pe
ultima poziție a importanței (5,76%).

125
Eigenvector
principal
T A TH M E O TE normalizat
T 1 1 1/2 1/2 1/2 2 2 11,43%
A 1 1 1/2 1/2 1/2 2 2 11,43%
TH 2 2 1 1 1/2 3 3 17,94%
M 2 2 1 1 1/2 3 3 17,94%
Figura 6.12 E 2 2 2 2 1 4 4 29,24%
Matricea de O 1/2 1/2 1/3 1/3 1/4 1 1 6,25%

comparaţie a
criteriilor în TE 1/2 1/2 1/3 1/3 1/4 1 1 5,76%
perechi
La fel s‐a procedat şi pentru ierarhizarea importanței subcriteriilor în
cadrul fiecărui criteriu. În fiecare caz a fost verificată consistența matricei
ponderilor, indicele de consistență CI având valori 0 sau mai mici decât limitele de
respingere (Winston, 2003).
Alternativele luate în considerare sunt reprezentate de patru sisteme de
colectare (tabelul 6.13), diferențiate după tipul utilajului de bază şi după modul de
deplasare a lemnului.
Sistem Caracteristici
SysA tractor forestier tip skidder
(deplasare prin semitârâre cu cablul de sarcină)
Tabelul 6.13
atelaje
Alternativele
SysB
(apropiat prin târâre sau semitârâre)
constituite din
cele patru forwarder
SysC
sisteme de (apropiat prin suspendare, piese din lemn cu lungime de 4‐5 m)
colectare instalație cu cablu, scurtă, cu 1‐2 deschideri
analizate SysD
(apropiat prin suspendare)

În mod similar analizei criteriilor, folosind aceeaşi scală a importanței, se
stabilesc preferințele pe alternativele formulate, în cadrul fiecărui criteriu şi
subcriteriu. Au rezultat ponderile simple şi cele cumulate din tabelul 6.14.
Se observă că o tratare monocriterială a ierarhizării sistemelor de
colectare poate să avantajeze un tip diferit de utilaj de bază. Astfel, dacă se
analizează numai condițiile de arboret (A), cele silvotehnice (TH) sau factorii
tehnico‐economici (TE), tractorul tip skidder, SysA, ar fi prima opțiune rezultată
din ponderile cumulate ale subcriteriilor (32,90%, 40,18% şi, respectiv, 30,84%).
Considerând condițiile de teren (T), cele meteorologice (M), restricțiile ecologice
126
(E) şi criteriul de organizare şi personal (O), sistemul preferat ar trebui să fie
SysD, instalația cu cablu (cu ponderile 58,28%, 57,14%, 49,09% şi, respectiv,
39,29%).
Criteriu / Alternative (Sistem) Tabelul 6.14

Pondere
subcriteriu SysA SysB SysC SysD
T 11,43% 0,0977 0,2228 0,0967 0,5828 Ponderile
CP 40,00% 0,1003 0,2732 0,1003 0,5263 importanţei
GF 20,00% 0,1539 0,1539 0,0716 0,6206 criteriilor şi a
CPS 40,00% 0,0671 0,2068 0,1056 0,6205 subcriteriilor
A 11,43% 0,3290 0,0927 0,2876 0,2906 considerate
DA 22,22% 0,5215 0,0839 0,2607 0,1339
VHA 66,67% 0,3000 0,1000 0,3000 0,3000
CAL 11,11% 0,1185 0,0667 0,2670 0,5478
TH 17,94% 0,4018 0,1898 0,1864 0,2221
ME 46,15% 0,5881 0,1001 0,1116 0,2002
DC 23,08% 0,4081 0,0836 0,4081 0,1003
GA 23,08% 0,1119 0,5128 0,1251 0,2502
DPC 7,69% 0,1340 0,0771 0,1542 0,6347
M 17,94% 0,1185 0,1015 0,2087 0,5714
PP 55,81% 0,0674 0,0962 0,2068 0,6296
SZ 18,75% 0,0770 0,0770 0,1430 0,7031
AI 18,75% 0,2222 0,1111 0,2222 0,4444
VV 6,68% 0,3703 0,1877 0,3703 0,0717
E 29,24% 0,0893 0,2230 0,1968 0,4909
ZS 16,07% 0,1250 0,2500 0,1250 0,5000
PS 18,79% 0,0774 0,2610 0,1335 0,5280
SR 5,88% 0,0591 0,2703 0,1334 0,5372
GU 18,79% 0,0914 0,4915 0,1552 0,2619
DS 40,47% 0,0841 0,0631 0,2833 0,5696
O 6,25% 0,2116 0,0877 0,3078 0,3929
CO 47,56% 0,1333 0,0667 0,2667 0,5333
EXP 10,05% 0,2500 0,2500 0,2500 0,2500
FM 10,05% 0,2308 0,0769 0,2308 0,4615
PE 23,19% 0,2308 0,0717 0,4667 0,2308
CFM 9,16% 0,5060 0,0714 0,2675 0,1551
TE 5,76% 0,3084 0,2654 0,1837 0,2424
PU 18,77% 0,4997 0,0833 0,2618 0,1552
CUP 37,03% 0,4615 0,0769 0,2308 0,2308
PL 7,17% 0,2857 0,1429 0,2857 0,2857
CC 37,03% 0,0628 0,5700 0,0773 0,2899
OBIECTIV 100,00% 0,1992 0,1743 0,2022 0,4243
3 4 2 1
Analiza de ansamblu, însă, ia în considerare factorii de importanță
diferiți pentru fiecare criteriu, iar ierarhizarea sistemelor analizate este rezultatul
acestor cumulări ponderate. Pe prima poziție preferențială se află SysD (42,43%),
urmând, în ordine descrescătoare, SysC (20,22%), SysA (19,92%) şi SysB (17,43%).
Observație
În multe situații ale unor decizii complexe, costurile trebuie luate în discuţie
separat, după ce au fost stabilite beneficiile alternativelor. Altfel, printr‐o
analiză comună care ar include costurile, acestea ar eclipsa beneficiile şi ar
rămâne criteriul preponderent de decizie.
127
Includerea costurilor în analiză poate fi efectuată doar în etapa
decizională de alegere între două sau mai multe tipuri de utilaje cu parametri
constructivi şi funcționali efectiv cunoscuți şi în condiții concrete de utilizare
specifice locației în care se va desfăşura activitatea de colectare a lemnului. Poate
fi folosit un indice „cost / beneficii” (Haas şi Meixner, 2013) care se calculează
după AHP ce ia în considerare criteriile şi subcriteriile formulate anterior, înțelese
ca beneficii rezultate pentru alternativele analizate pentru colectarea cu impact
ecologic redus.
Alegerea sistemului de lucru ar trebui să se realizeze printr‐o analiză
costeficienţă, iar impactul asupra mediului ar trebui inclus în costurile
operaționale ale utilajului de bază ca un extra‐cost RC (Lan, 2001). RC poate fi
estimat ca un cost suplimentar obținut prin multiplicarea costului mediu al
maşinii pe unitatea de timp (incluzând costurile fixe şi cele variabile) cu un raport
supraunitar RI (Risk Index):
RI = AR (6.1)

SR
relație în care AR este riscul de mediu actual pentru utilajul respectiv în
condițiile de lucru concrete, iar SR este nivelul standard al riscului de mediu, un
nivel de risc general acceptat pentru performanțele acelui tip de utilaj.
Determinarea riscului corespunzător unui anumit utilaj de bază pentru
colectarea lemnului, precis definit prin tip, dotare şi parametrii specifici de lucru,
se face în funcție de condițiile concrete de teren şi arboret şi de caracteristicile
constructive şi de manevrabilitate ale utilajului respectiv.
Extinderea impactului asupra mediului, cauzată de operațiile mecanizate
din cadrul procesului de exploatare a lemnului, este dependentă de factorii
principali ce s‐au constituit în criterii ale AHP prezentată anterior (tabelul 6.12).
Definiție
Matricea riscului de mediu este o variantă de analiză realizată în vederea
fundamentării unei decizii privind alegerea unui sistem de colectare a lemnului
prin estimarea riscului potențial.
Pentru facilitarea utilizării practice, valorile de risc au fost grupate în
maxim patru intervale pentru fiecare factor (tabelul 6.15, figura 6.13). În această
matrice (tabelul 6.16), fiecare factor are ponderea (între 0 şi 1) atribuită în cadrul
AHP; ponderea reflectă contribuția relativă a acestui factor în ansamblul riscului
de mediu potențial estimat.

Nivel
Semnificație
de risc
1 Risc redus (impact neglijabil)
Tabelul 6.15 2 Risc moderat (impact marginal)
Scala nivelului 3 Risc mare (impact critic)
de risc 4 Risc extrem (impact sever)
128

Figura 6.13
Reprezentarea
intervalelor
pentru nivelul de
risc

Decizia privind alegerea celor mai bune metode şi tehnici de lucru va fi
luată în sensul reducerii nivelului riscurilor. Pentru fiecare alternativă luată în
calcul (cu un anumit tip de utilaj de bază specific unui sistem de colectare)
punctajul pi atribuit (valori 1, 2, 3 sau 4) cuantifică nivelul de risc pentru fiecare
factor de influență din matricea riscului de mediu. Suma punctajelor ponderate
pentru cei 28 de factori din matrice poate reprezenta riscul de mediu actual (AR)
pentru utilajul respectiv în condițiile de lucru date:
28
AR = ∑ p i ⋅ wi , (6.2)
i =1
în care wi reprezintă ponderea factorului i.
Suma minimă posibilă a punctajelor ponderate pentru condiții optime de
folosire a utilajului este egală cu 1 şi poate fi considerată nivelul standard al
riscului de mediu (SR). În această accepțiune, indicele de risc RI devine egal chiar
cu riscul de mediu actual AR determinat cu relaţia 6.2.
Datorită faptului că nu se justifică pentru toate criteriile formarea a
patru clase de risc, suma maximă posibilă a punctajelor ponderate este 3,50.
Pentru a folosi aceeaşi scală a nivelului de risc (RL ‐ Risk Level) pe ansamblul
analizei, valorile AR pot fi transferate în intervalul [0,4] cu relația:
RL = 1.6 ⋅ ( AR − 1) (6.3)
Pentru exemplificare am analizat posibilitatea folosirii unui forwarder

tip VALMET 840 (series 2) pentru colectarea lemnului într‐un arboret de molid în
care se efectuează prima răritură, în condițiile specifice menționate în cele ce
urmează.
Terenul este relativ uniform cu panta medie 15%, cu capacitate portantă
medie (60‐80 kPa), iar distanța de apropiat L este 750 m. Exploatarea lemnului se
va desfăşura în timpul sezonului de vegetație şi nu sunt evidențiate zone speciale
cu sensibilitate sporită din punct de vedere ecologic.
Firma de exploatare are personal angajat permanent cu experiență în
asemenea situații de lucru. Informațiile privind caracteristicile şi comportarea
utilajului, inclusiv nivelul presiunii pe sol (NGP = 46 kPa), au fost preluate din
estimările efectuate în studii anterioare (MacDonald, 1999; Owende et al., 2002;
Poršinsky et al., 2012).

129
Tabelul 6.16
Matricea riscului de mediu (cu valori pentru exemplul analizat)
Indicatorii riscului de mediu în cazul folosirii unui anumit sistem de colectare
Teren (T) Arboret (A) Condiții tehnologice (TH)
Direcția preferențială de
Calitatea lemnului (CAL)
Categoria de pantă (CP)
Capacitatea portantă a
Volum pe ha şi grad de
Gradul de amenajare a
Distanța de colectare*
Dimensiunile arborilor
Metoda de exploatare
Gradul de frământare
Nivelul
concentrare (VHA)
colectare (DPC)
traseelor (GA)
solului (CPS)
de risc
(ME)
(DA)
(DC)
(GF)
sortimente definitive
teren uniform (plan)
sortimente (CTL)
fără amenajări
trasee scurte
şi multipli de
superioară
RISC REDUS <100
L ≤ 800m
l ≤ 30m
0÷10 %
3
1 mare <0,7 m /ha pe curba
3
impact >80kPa m /fir concen‐ de nivel
neglijabil trat
trunchiuri şi catarge
teren frământat (cu
trasee scurte
RISC
cu amenajări
denivelări)
<100
L ≤ 800m
11÷25%
l > 30m
MODERAT medie
medie
3
0,7÷1,5 m /ha
(TL)
2 60÷80 3 spre aval
m /fir disper‐
impact kPa
sat
marginal
teren accidentat
fără amenajări
părți de arbori
trasee lungi
RISC MARE >100
inferioară
L > 800m
26÷45%
l ≤ 30m
mică 3
3 >1,5 m /ha spre
40÷60 3
impact m /fir concen‐ amonte
kPa
critic trat
aubori cu coroană
cu amenajări
RISC
trasee lungi
>100
L > 800m
l > 30m
EXTREM foarte
>45%
3
(WT)
m /ha
∗ ∗ ∗
∗
4 mică
disper‐
impact <40kPa
sat
sever
Coeficienți 0,1143 0,1143 0,1794

de
importanță 0,0457 0,0229 0,0457 0,0254 0,0762 0,0127 0,0828 0,0414 0,0414 0,0138
Punctaj 2 1 2 1 2 3 1 2 2 2
* L ‐ distanța de apropiat; l ‐ distanța de adunat
130

Tabelul 6.16
Matricea riscului de mediu (continuare)
Condiții meteorologice (M) Restricții ecologice (E)
Modalitatea de deplasare
Gabaritul utilajului (GU)
Adâncimea de îngheț în
Perioade cu precipitații
Zone sensibile ecologic
Sistemul de rulare (SR)
Grosimea stratului de
Presiunea pe sol (PS)
Nivelul
Frecvența şi viteza
a sarcinii (DS)
vântului (VV)
de risc
zăpadă (SZ)
lichide (PP)
sol (AI)
(ZS)
fără sistem de rulare
aerian sau instalații
frecvență redusă
cu v ≤ 50 km/h
din suprafață
de alunecare
RISC REDUS
<10 %
pe sol
1 mică mic
redusă > 20cm > 10cm
impact <40kPa (small)
neglijabil
purtare (suspendare)
şenile sau pneuri cu
frecvență redusă
cu v > 50 km/h
bandă flexibilă
din suprafață
RISC
10÷30 %
MODERAT medie
mediu
2 medie ≤ 20cm 0÷10 cm 40÷60
(middle)
impact kPa
marginal
pneuri de joasă
frecvență mare
cu v > 50 km/h
din suprafață
semitârâre
RISC MARE
presiune
>30 %
mare
3 mare
mare ∗ ∗ 60÷80
impact (large)
kPa
critic
târâre sau alunecare
pneuri normale
RISC
EXTREM foarte
pe sol
∗ ∗ ∗ ∗ ∗
∗
4 mare
impact >80kPa
sever
Coeficienți 0,1794 0,2924

de
importanță 0,1002 0,0336 0,0336 0,0120 0,0470 0,0549 0,0172 0,0549 0,1184
Punctaj 2 2 2 1 1 2 4 3 2
131
4
3
2
1
de
RISC
critic
sever
RISC
impact
impact
impact
impact
Punctaj
de risc
EXTREM
marginal
Nivelul
neglijabil
MODERAT
Coeficienți
RISC MARE
importanță
RISC REDUS

Nivelul de calificare şi
Tabelul 6.16
Matricea riscului
132
3
redusă medie ridicată complexă experiența operatorului
0,0297
(CO)
Experiența agentului de
2
insuficientă redusă satisfăcătoare bună
exploatare (EXP)
0,0063
numai angajați numai angajați Forța de muncă
>50% angajați >50% angajați
de mediu (continuare)
1
permanenți; echipe permanenți; echipe disponibilă şi mărimea
sezonieri permanenți;
0,0063
0,0625
mari mici echipei (FM)
foarte buni (adaptați
inferiori Parametrii ergonomici
1
∗
acceptabili gradului de
(necorespunzători) (PE)
Organizare şi personal (O)
0,0145
periculozitate)
mediu (similar altor
Costul forței de muncă
2
∗
mic locații cu aceleaşi mare
(CFM)
0,0057
condiții)
Productivitatea utilajului
2
∗
mică
(PU)
mare
medie
0,0108
Nivelul costurilor pe
2
∗
unitate de produs (CUP)
redus
mediu
ridicat
0,0214
0,0577
Prețul lemnului pe picior
1
∗
mic
(PL)
mare
0,0041
mediu
Factori tehnico‐economici (TE)
Consumul de carburanți
3
∗
mic
şi lubrifianți (CC)
mare
0,0214
mediu
Punctajele acordate pentru fiecare criteriu ce influențează riscul de
mediu în această situație concretă sunt cele prezentate pe ultima linie în tabelul
6,16. Rezultă RI = 1,50 ceea ce înseamnă că riscul de mediu actual este cu 50%
mai mare decât nivelul standard.
Nivelul de risc RL = 0,80 arată că în situația dată riscul este redus
(0<RL≤1), iar impactul poate fi considerat neglijabil dacă nivelul de manifestare a
unora dintre factori nu va creşte în timpul perioadei de exploatare.
Este suficient, însă, ca punctajul să crească de la 2 la 3 pentru criteriul PP
în cazul unei cantități mari de precipitații pentru ca RL să devină mai mare decât
1, semnificând un nivel de risc moderat cu alte implicații asupra modului de
colectare a lemnului.
133

134
Estimarea costurilor de
exploatare şi a eficienței
sistemelor tehnologice
Evaluarea implicaţiilor economice cuprinde informaţii privind:
structura costurilor de exploatare a lemnului
modul de estimare a costurilor de exploatare şi măsuri de minimizare
productivitatea principalelor mijloace de exploatare
structura timpului de muncă şi condiții de organizare a activității de
exploatare a lemnului

7.1 Structura costurilor de exploatare a lemnului
Nu este obligatoriu ca prima analiză a oportunității folosirii unui anumit
utilaj să se refere la costurile pe care le implică din punct de vedere al nivelului
investiției şi al productivității corelate cu eforturile financiare pentru funcționare,
întreținere şi reparații. Ba chiar, în multe situații practice este recomandabil să se
analizeze în primul rând impactul ecologic al sistemului de exploatare propus.
Totuşi, datorită importanței pe care o are în balanța generală a activității
în cadrul procesului de producție, este necesară o evaluare inițială a costurilor
bine documentată (tabelul 7.1).
Costurile pot fi luate în considerare în modalități variate, dar contează
mai ales costurile pe unitate de produs (de producție), costurile de administrare
şi costurile totale.
Costurile de producţie unitare includ costurile cu funcţionarea utilajului
şi cele de întreţinere corespunzătoare unei productivități estimate.
Costurile de administrare includ preţul de achiziţie a utilajului plus
dobânzile la capitalul investit, precum şi alte costuri fixe, cum ar fi cele de
asigurare.
Costurile totale sunt date de suma costurilor de administrare,
funcționare şi întreținere a echipamentului pe întreaga durată de funcționare.
Capitolul 7: Estimarea costurilor de exploatare şi a eficienţei sistemelor tehnologice
Costurile inițiale reduse nu înseamnă neapărat şi costuri totale mici cu
echipamentul de lucru (utilajul), datorită costurilor de întreținere ridicate sau a
productivității scăzute.
Tabelul 7.1
Nivelul costurilor
cu utilajele
pentru colectare
în condiţii
optime de lucru
În vederea eficientizării utilizării echipamentelor de colectare este

necesară o analiză a costurilor pentru aceste utilaje. După o altă clasificare,
acestea pot fi grupate în:
costuri fixe
costuri variabile, iar acestea sunt formate din:
‐ costuri operaţionale
‐ costuri cu munca.
Pentru a le putea calcula, utilizatorului îi sunt necesare informații
preliminare referitoare la câteva elemente detaliate în continuare (după Miyata,
1980).
Specificaţiile tehnice ale echipamentului: model, tip, putere a motorului,
capacitate de alimentare, autonomie de funcționare, periodicitate de efectuare a
schimbului de lubrifianți etc.
136
Investiţia iniţială (P) este definită ca fiind costul actual de achiziție.
Aceasta include următoarele subcategorii:
costul echipamentului cu dotările standard,
costul dotărilor opționale,
taxe de vânzare‐cumpărare,
costuri de transport (livrare),
diverse costuri suplimentare (de instalare, de exemplu).
Valoarea recuperată (S) este definită prin nivelul prețului de vânzare la
sfârşitul perioadei estimate de utilizare. Este foarte dificil să se estimeze valoarea
pe care o va avea utilajul în viitor pentru că aceasta depinde de valoarea de piață
la momentul respectiv şi de starea în care se va afla. Empiric, în baza experienței
practice, valoarea de recuperare poate fi considerată aproximativ 10%÷30%
(frecvent, 20%) din investiția inițială.
Durata economică de exploatare – N – este perioada (în ani) pe
parcursul căreia echipamentul poate funcționa cu costuri operaționale şi în limite
ale productivității acceptabile. Aceasta depinde de doi factori: uzura fizică şi uzura
funcţională.
Uzura fizică apare atât în condiții normale de utilizare, cât şi în condiții
improprii, din cauza vârstei, a întreținerilor şi reparațiilor realizate
necorespunzător sau din cauza condițiilor dificile de lucru.
Uzura funcţională se produce atunci când utilajul nu mai poate
îndeplini criteriile de utilizare pentru operațiile din cadrul procesului de
exploatare datorită modificării sistemului de lucru sau atunci când devine depăşit
economic sau tehnologic.
Modul de stabilire a duratei economice de funcționare se bazează pe
experiența utilizatorului în folosirea unor utilaje similare sau pe recomandările
unor normative specifice. Unul dintre criterii este cel al stagnării producției sau al
diminuării acesteia.
Observație
Se consideră oportună înlocuirea utilajului atunci când costurile pierderilor de
producție depăşesc costurile de achiziție a componentelor defecte şi de
reparație.
În S.U.A., de exemplu (Miyata, 1980), N este un an pentru ferăstrăul
mecanic, 3 ani pentru tractorul tip skidder şi 5 ani pentru harvester. La noi,
recomandările normative prevăd pentru tractorul TAF o durată economică de
funcționare de 6‐10 ani.
Timpul de exploatare planificat – SH, „scheduled machine hours” – este
durata (în ore⋅an‐1) pentru care este prevăzut să‐şi desfăşoare activitatea
productivă utilajul respectiv (se exclud întreruperile de activitate sau perioadele
de aşteptare). De exemplu, dacă un anumit utilaj este prevăzut să funcționeze 8
ore pe zi, iar numărul de zile active pe an (fără zilele din week‐end, concedii sau
perioadele cu condiții meteo nefavorabile etc.) este 250 zile, atunci:
SH = 8 ore⋅zi‐1 ⋅ 250 zile = 2000 ore⋅an‐1. (7.1)
137
Timpul productiv (PH, „productive machine hours”) este acea parte din
timpul de exploatare planificat în care utilajul lucrează efectiv.
Indicele de utilizare (U) a utilajului se obține prin raportarea timpului
productiv la timpul de exploatare planificat, în exprimare procentuală:
PH (7.2)
U = ⋅ 100 (%)
SH
Spre exemplificare, iată câteva valori ale indicelui de utilizare (după
Miyata, 1980): ferăstrău mecanic‐50%, încărcător hidraulic‐65%, tractor
(skidder)‐67%, harvester‐65%.
Pentru situația din exemplul anterior, dacă este vorba despre un tractor
forestier, timpul productiv se poate estima pornind de la valoarea indicelui de
utilizare:
PH = 2000 ore⋅an‐1 ⋅ 67% = 1340 ore⋅an‐1. (7.3)
Costurile fixe
Aceste costuri nu variază în raport cu numărul orelor de funcționare
(sunt cheltuieli care se efectuează indiferent dacă utilajul este folosit sau nu). Din
această categorie fac parte: costurile de amortizare, dobânzile, asigurările şi
taxele sau impozitele.
Costurile de amortizare (D) se estimează urmărind recuperarea
investiției inițiale în utilajul respectiv, anual, pe parcursul întregii durate
economice de exploatare. Cea mai simplă ipoteză este aceea prin care se
consideră că valoarea echipamentului descreşte cu o rată anuală constantă.
Relația de calcul este:
P − S , (7.4)
D=
N
în care notațiile sunt: P – investiția inițială, S – valoarea recuperată, N – durata
economică de exploatare. DR reprezintă rata de amortizare anuală:
DR = 1 ⋅ 100 (%) (7.5)

N
Exemplu: pentru un utilaj căruia îi corespunde o investiție inițială P =
85000 EUR, S = 20% ⋅ 85000 EUR = 17000 EUR, iar N = 5 ani,
D=
(85000 − 17000 ) = 13600 EUR
5
şi rata anuală: 1
DR = ⋅ 100 = 20%
5
Dobânzile reprezintă costurile de folosire a fondurilor pentru o anumită
perioadă de timp. Acestea se stabilesc în funcție de proveniența fondurilor
(variază aproximativ între 6% şi 13%).
Pentru fiecare utilaj, proprietarul trebuie să plătească impozite şi una
sau mai multe polițe de asigurare (împotriva producerii unor evenimente
destructive: deteriorare accidentală, incendii etc.). Empiric, 2%÷3% din valoarea
medie anuală a investiției poate fi folosită pentru asigurare şi 2%÷3% pentru
impozite.
138
Valoarea medie anuală a investiţiei (AVI) calculată pentru întreaga
durată economică de exploatare, cu notațiile anterioare, este:
N +1
AVI = (P − S ) ⋅ + S (7.6)
2N
Obs. Formula este valabilă atunci când amortizarea se calculează în
modalitatea prezentată (relaţia 7.4).
Pentru exemplul anterior:
5 +1
AVI = (85000 − 17000 ) ⋅ + 17000 = 57800 EUR / an
2⋅5
La aceasta se aplică rata dobânzilor, a impozitelor şi a asigurării.
Această metodă simplă este folosită pentru estimarea rapidă a costurilor
anuale pentru un echipament şi compararea cu costurile pentru alte utilaje.
Costurile variabile
Costurile de exploatare (costuri operaţionale) se modifică
proporțional cu numărul de ore de funcționare a echipamentului. Sunt incluse în
această categorie cheltuielile cu întreţinerile, reparaţiile şi piesele de schimb,
cheltuielile cu combustibilul şi lubrifianţii şi cheltuielile cu anvelopele (dacă este
cazul). Dacă se folosesc atelaje, trebuie estimate cheltuielile specifice acestor
mijloace de colectare (cheltuielile cu furajele, potcovitul, medicamentele şi
asistenţa veterinară).
În privința întreţinerilor şi reparaţiilor, dacă nu există informații din
situații similare anterioare, costurile orare de întreținere şi reparații se pot
determina ca o rată procentuală din cheltuielile de amortizare (de exemplu, 50%
pentru skidder cu pneuri, 100% pentru tractorul agricol adaptat pentru
exploatarea lemnului, 100% pentru ferăstrăul mecanic).
În exemplul considerat ar rezulta 50% ⋅ 13600 EUR = 6800 EUR/an, PH =
1340 ore/an, deci costurile de întreținere şi reparații sunt 6800/1340 ≅ 5
EUR/oră.
Cheltuielile cu combustibilul şi lubrifianţii diferă în funcție de
parametrii constructivi ai utilajului. Consumul de combustibil este dependent de
puterea motorului, nivelul de încărcare, starea utilajului şi condițiile de lucru.
Lubrifianții includ uleiul de motor, uleiul de transmisie, uleiul hidraulic, vaselina,
precum şi filtrele instalațiilor respective. Consumul de lubrifianți depinde de tipul
echipamentului, de condițiile de lucru şi de periodicitatea întreținerilor.
Cheltuielile cu pneurile se iau în considerare ca o parte din costurile de
exploatare pentru că au o durată de utilizare scurtă.
Costurile cu munca fac parte din categoria costurilor variabile şi
reprezintă costurile de menținere în serviciu a unui operator (sau a unei echipe
de deservire a utilajului respectiv). Se pot calcula la ora de bază, pe unitate de
produs dată în producție sau ca o combinație între acestea două. Sunt incluse aici
salariile şi costurile sociale aferente.
Estimarea costurilor pentru utilajele folosite la recoltarea lemnului
constă în calcularea cu anticipație a costurilor operaționale specifice în funcție de
forța de muncă şi de tipul de utilaje folosite. În această analiză, impactul asupra
mediului ar trebui inclus în costurile operaționale ale utilajului selectat, sub
forma unui cost suplimentar (Lan, 2001), în forma:
139
C = MC + RC (7.7)
unde C reprezintă costul total pentru o anumită perioadă, MC sunt costurile
utilajului pentru acea perioadă, incluzând costurile fixe şi cele variabile, iar RC
reprezintă costurile de risc de mediu.
Cu cât productivitatea este mai mare, cu atât sunt mai mici costurile
utilajului MC (raportate la o anumită perioadă constantă).
Despre costurile de risc de mediu pot fi emise doar ipoteze privind
posibilitățile de cuantificare, fiind dificil de calculat printr‐o analiză simplă.
Câteva referiri la informațiile primare necesare au fost incluse în capitolul 6.
Parametrii tehnici ce influențează costurile de exploatare
Parametrii tehnici ai utilajelor dau informații directe sau indirecte
asupra posibilităților de folosire în condiții optime în cadrul procesului de
exploatare a lemnului. Foarte importante sunt informațiile despre resursele sau
necesarul de putere şi de energie.
Puterea efectivă este puterea motorului transmisă la volant; este o
valoare determinată experimental prin folosirea unui dispozitiv de frânare cu
bandă (de unde provine şi denumirea în engleză „brake horsepower”) sau, mai
modern, cu un dinamometru de absorbție.
Puterea nominală este puterea efectivă a unui motor cu combustie
internă, dotat cu pompă de apă, pompă de ulei (pentru ungerea motorului) şi
filtre de aer, putere care este disponibilă la cârlig sau la priza de putere (prin care
este transmisă dispozitivelor de lucru).
Puterea netă este puterea disponibilă la cârlig sau echivalentă, atunci
când motorul funcționează cu ventilator, generator sau alternator, compresor de
aer, tobă de eşapament şi alte dispozitive accesorii cum sunt cele menționate
anterior la definirea puterii nominale.
Spre reamintire!
Acceleraţia este măsura creşterii vitezei în unitatea de timp (secundă)
Se calculează prin raportarea diferenţei dintre viteza iniţială şi viteza finală la
timpul luat ca referinţă; când se observă o reducere a vitezei în timp, se
numeşte deceleraţie
Forţa = masa · accelerația 1N = 1kg · 1m · 1s‐2
Forţa de gravitaţie a unui kg este egală cu 9,81 N (greutatea unui kg este egală
cu o forţă de 9,81 N)
Energia, E, este lucrul mecanic, L, efectuat de un sistem fizic ce acționează cu
forța F pe o distanță d. E = L = F · d
1 J = 1N · 1m = 1kg · 1m · 1s‐2 · 1m = 1kg · 1m2 · 1s‐2
Puterea măsoară lucrul mecanic efectuat într‐o perioadă de timp
Este egală cu produsul dintre forţă şi viteză
1W = 1J · 1s‐1 = 1N · 1m · 1s‐1
Aplicată la un motor cu combustie internă, puterea este lucrul mecanic
realizat într‐o unitate de timp de cuplul dezvoltat de motor
Unitate tolerată: cal putere (CP). Un cal putere reprezintă cantitatea de
energie necesară ridicării unei greutăţi de 75Kg la o înălţime de un metru în
timp de o secundă 1 CP = 745,7 W = 0,7457 kW
140
Exemple de calcul
Forța (F) necesară pentru a accelera cu 2 m·s‐2 un utilaj cu masa 7500 kg este:
F = 7500 kg · 2 m∙s‐2 = 15000 N = 15 kN
Lucrul mecanic (L) necesar pentru a accelera acel utilaj pe distanța de 100 m
este:
L = 15000 N · 100 m = 1.500.000 J = 1500 kJ
Puterea (P) necesară utilajului anterior pentru a atinge viteza de 10 m⋅s‐1 este:
P = 15000 N ∙ 10 m∙s‐1 = 150.000 W = 150 kW
Necesarul de putere netă (NHP, „net horsepower”) pentru deplasarea

unui utilaj trebuie să fie:
NHP = RR + GR + AR + FR (7.8)
relație în care:
RR este puterea necesară învingerii rezistenței la rulare („rolling resistance”)
GR ‐ puterea necesară învingerii rezistenței datorate pantei („grade resistance”)
AR ‐ puterea necesară învingerii rezistenței aerului („air resistance”)
FR ‐ puterea necesară învingerii frecărilor interne („friction resistance”)
Rezistenţa la rulare este măsura efectului de încetinire a mişcării de
înaintare a vehiculului datorată căii de rulare. Aceasta depinde, în principal, de:
gradul de deformare (iregularitate) a suprafeței căii de rulare;
profilul transversal al drumului (prezența crestelor şi a curburii);
coeficientul de frecare la nivelul contactului dintre pneu şi suprafața de
rulare;
tipul constructiv şi mărimea pneurilor (materialul, gradul de umflare,
temperatură, uzură, încărcare pe roată, desenul suprafeței de rulare a
pneurilor, mărimea jantei, număr de pneuri pe roată, număr de osii, efortul
de tracțiune.
Unele dintre caracteristicile enumerate sunt mai greu de cuantificat;
pentru expeditivitatea evaluărilor, cele mai uzuale elemente luate în considerare
sunt: tipul drumului, starea suprafeței drumului, greutatea brută a vehiculului şi
încărcarea pe roată, precum şi viteza proiectată pentru deplasare.
Rezistenţa aerului este importantă doar atunci când viteza depăşeşte
50km·h‐1 (poate fi luată în considerare doar la transportul tehnologic). Depinde
de suprafața frontală a vehiculului şi de viteza de deplasare. La colectarea
lemnului aceasta poate fi neglijată.
Tipul de motor nu reprezintă , în cele mai multe situații, o opțiune pentru
cei ce achiziționează un utilaj sau selectează un mijloc de recoltare, colectare sau
transport al lemnului. Din fabricație, dotarea este impusă de producător. Este
bine, însă, să se cunoască principalele elemente de referință în comparația dintre
cele două tipuri de motoare termice: cu aprindere prin scânteie şi prin compresie
(tabelul 7.2).
141
Tabelul 7.2
Elemente
comparative
ale tipurilor de
motoare ale
utilajelor pentru
exploatarea
lemnului

7.2 Estimarea costurilor de exploatare a lemnului
Ipoteze de calcul
Costurile exploatării lemnului reprezintă un element ce poate contribui
la formularea deciziei optime în ceea ce priveşte achiziționarea sau folosirea celui
mai adecvat utilaj pentru anumite operații, în anumite condiții de teren şi arboret,
cu investiții minime şi cu respectarea tuturor restricțiilor ecologice sau de altă
natură privind exploatarea într‐o anumită situație concretă.
Estimarea corectă a costurilor de exploatare este cea mai bună cale de
încheiere a unui contract corect între firma de exploatare şi administratorul
suprafeței exploatate.
Modificările de costuri sunt importante pentru exploatarea cu impact
ecologic redus pentru că, de multe ori, se solicită recoltarea unui volum mic şi cu
măsuri speciale de evitare a prejudiciilor, ceea ce determină cheltuieli
previzionate mari pe unitatea de volum de lemn exploatat. Activitatea de
exploatare organizată şi desfăşurată corespunzător în condiții restrictive nu
trebuie penalizată, ci recompensată pe măsură.
Costurile unitare de recoltare şi colectare se determină prin împărțirea
costurilor implicate de deplasarea materialului lemnos (până la etapa de
încărcare în mijloacele de transport sau numai până în platforma primară, dacă se
execută acolo operații suplimentare de fasonare) la volumul total recoltat în
perioada luată în considerare.
Pot fi aplicate două metode de bază pentru determinarea costurilor de
exploatare (sau, diferențiat, doar a celor de colectare):
metoda evaluării pe utilaj de bază („Machine Rate”)
metoda fluxului de numerar („Cash Flow”)
Metoda evaluării pe utilaj presupune evaluarea nivelului costurilor de
exploatare prin calculul costului orar al unui sistem de exploatare şi estimarea
productivității acestuia în condiţiile specifice zonei de lucru.
Metoda fluxului de numerar (al balanței de lichidități) foloseşte
informații financiare ale firmei de exploatare pentru o perioadă anterioară (suma
142
tuturor cheltuielilor corespunzătoare activității de exploatare din anul precedent,
de exemplu), precum şi volumul total de lemn dat în producție.
Prin raportarea acestor sume la volumul exploatat se obține o valoare
medie (în unități monetare/m3) ce se ia ca referință pentru evaluarea costurilor
într‐un nou şantier de exploatare. Este o metodă destul de imprecisă care depinde
de modul de organizare a firmei şi care uniformizează condițiile de lucru
anterioare, ce ar fi putut să fie foarte fluctuante, de altfel.
Metoda evaluării costurilor pe utilaj de bază
Această modalitate de calcul al costurilor unitare, deşi nu poate fi
considerată foarte precisă, permite o estimare pertinentă şi foarte utilă în
negocierile dintre firmele de exploatare şi proprietarii sau administratorii
suprafețelor de pădure ce urmează a fi parcurse cu tăieri.
În acest caz sunt formulate următoarele ipoteze (Lansky, 2000):
durata de viață a maşinii se calculează ca o medie pe tip de utilaj (nu
pentru un utilaj individual);
valoarea de recuperare reprezintă o anumită proporție determinată din
prețul inițial;
dobânzile, asigurările şi taxele se determină ca o cotă parte din investiția
medie anuală;
reparațiile şi întreținerile se cuantifică valoric în funcție de uzura
utilajului;
SH şi PH se calculează ca medie anuală pentru categoria în care se
încadrează utilajul.
Observație
Durata de viaţă a maşinii şi preţul de achiziţie sunt parametrii cu efectul cel
mai important în evaluarea costurilor specifice unui utilaj.
Costurile fixe pot fi centralizate după modelul de calcul estimativ din
tabelul 7.3 (Lansky, 2000). Se iau în considerare raportate la numărul SH de ore
de funcționare programate pe an.
Amortizarea este calculată în mod obişnuit ca diferență dintre prețul de
achiziție şi valoarea de recuperarea utilajului la sfârşitul perioadei productive
(estimată la aproximativ 25% din prețul de achiziție), diferență raportată la
numărul de ani de folosință; se deduce printr‐un calcul similar celui de stabilire a
prețului de evaluare a unui mijloc fix după anumite perioade de timp de la
punerea în funcțiune.
Dobânzile reprezintă sume plătite pentru un împrumut. Chiar şi agenții
de exploatare care plătesc echipamentul sau utilajul "in cash" trebuie să ia în
calcul această rată a dobânzilor ca fiind echivalentă cu o pierdere de beneficii
anuale pe care le‐ar fi obținut dintr‐o investiție alternativă acelei sume cu care s‐a
cumpărat utilajul.
Costurile variabile (operaționale) sunt proporționale cu timpul de
utilizare a echipamentului, deci cu orele productive PH.
143

Notaţie Element de calcul Formulă
P Costul utilajului [$, €, RON] ‐
N Durata economică de folosință [ani] ‐
Prețul de vânzare a utilajului estimat pentru
S (0,25·P)
sfârşitul duratei de folosință
D Amortizarea (P‐S)/N
AVI Investiția medie anuală [(P‐S)(N+1)/2N]+S
I Dobânzi (% pe an) ‐
Ins Asigurări (% pe an) ‐
T Taxe (% pe an) ‐
Estimarea cumulată a dobânzilor, asigurărilor şi
IIT (I+Ins+T)·AVI/100
taxelor în funcție de investiția medie anuală
AFC Costuri fixe anuale D+IIT
PH Ore productive lucrate pe an ‐
Tabelul 7.3
Elementele de HFC Costuri fixe orare (D+IIT)/PH

calcul estimativ
al costurilor TV Volumul total exploatat anual ‐
fixe (după
Lansky, 2000) VFC Costuri fixe pe unitatea de volum (D+IIT)/TV
Costurile anuale de întreţinere şi reparaţie (AMR) se determină, dacă
există informații privind experiența anterioară şi date valorice, prin însumarea
costurilor pieselor de schimb şi ale manoperei aferente reparațiilor prevăzute
pentru întreaga durată economică de folosință şi raportarea la N pentru a obține o
estimare anuală. Nu se includ în această sumă alimentările cu combustibil,
schimburile de ulei, înlocuirea filtrelor, a cauciucurilor sau a lanțurilor pentru că
sunt analizate separat.
Dacă nu sunt disponibile informații despre aceste costuri pentru tipul
respectiv de utilaj, se poate face o asimilare cu alte tipuri cu parametri
asemănători sau, printr‐o estimare cu precizie redusă, prin preluarea unor valori
acoperitoare după formula:
AMR = cotă procentuală · D (7.9)
în care cota procentuală depinde de tipul utilajului şi de vechimea acestuia
(tabelul 7.4).
În ceea ce priveşte estimarea costurilor cu combustibili şi lubrifianți, pot
fi utilizate relaţiile 7.10 şi 7.11.
144

Cotă procentuală (%) Tabelul 7.4
Tip utilaj
utilaj nou utilaj vechi Proporţia
costurilor de
Tractor universal cu troliu 25 55 întreţinere şi
reparaţie
(după Lansky,
Tractor cu şenile metalice 30 60 2000)
Tractor articulat forestier (roți cu pneuri) 30 55
Forwarder 30 55

Costul anual al combustibilului (F)

F = consum orar · PH · preţ unitar (7.10)

-1 -1
[$] [l⋅h ] [h] [$⋅l ]

Costul lubrifianților (L) (7.11)
capacitatea preţ necesar

L = ( unui schimb
de ulei
· unitar
ulei
+
Preţ
filtre ) · PH / ore dintre
schimburi
+ anual de
vaselină
·
preţ unitar
vaselină
-1 -1
[$] [l] [$⋅l ] [$] [h] [h] [kg] [$⋅kg ]
Alte consumabile (O) sunt filtrele de combustibil şi de aer, al căror cost
se determină cu relația:

O = PH /
durata de utilizare
a unui set de filtre
·
preţ unitar
filtre (7.12)

[$] [h] [h] [$]

Valoarea pneurilor (sau şenilelor) este uneori exclusă din prețul inițial al
investiției pentru că au o durată de utilizare mai scurtă decât utilajul. Costul
acestora (T) se poate determina cu relaţia 7.13 în care s‐a adăugat 15%
echivalentul manoperei de înlocuire şi/sau eventuala reparare.

T = (
1+0,15 ·
preţul
pneurilor) · PH
durata maximă
de utilizare /
(7.13)

[$] [$] [h] [h]

În mod asemănător, se determină costul lanțurilor pentru roți (C) cu
relaţia 7.14.

C =
preţul
lanţurilor
· PH / durata maximă
de utilizare
(7.14)

[$] [$] [h] [h]

145

Costurile totale pe utilaj sunt calculate ca în tabelul 7.5.

HOC Costuri operaționale orare (AMR+L+F+T+O) / PH
VOC Costuri operaționale pe unitatea de volum (AMR+L+F+T+O) / TV

Tabelul 7.5
TAC Costuri totale anuale (fixe + variabile) AFC+HOC ∙ PH
Relaţii pentru
estimarea
costurilor totale THC Costuri totale orare TAC / PH
pe utilaj (după
Lansky, 2000) TVC Costuri totale pe unitatea de volum TAC / TV
În cazul ferăstraielor mecanice, durata de utilizare este relativ scurtă
comparativ cu utilajele de colectare (N este 1 sau 2 ani), iar L include uleiul din
amestecul carburant şi uleiul de ungere a lamei. Costurile totale sunt calculate, în
acest caz, ca în tabelul 7.6.

AFC Costuri fixe anuale P / N
Tabelul 7.6 AOC Costuri operaționale anuale AMR+L+F
Estimarea TAC Costuri totale anuale (fixe + variabile) AFC+AOC

costurilor totale
pentru
ferăstraie THC Costuri totale orare TAC / PH
mecanice (după
Lansky, 2000) TVC Costuri totale pe unitatea de volum TAC / TV
Observație
Pentru a avea o estimare a costurilor totale pe oră sau pe unitate de volum
pentru un şantier de exploatare în ansamblu este necesar să se însumeze
costurile respective calculate pentru fiecare utilaj sau mecanism folosit în
perioada de exploatare (ferăstraie mecanice, tractoare, instalații cu cablu,
utilaje de tip forwarder ş.a.)
În afară de cheltuielile cu utilajele, costurile totale de exploatare includ,
aşa cum s‐a menționat deja, şi cheltuielile salariale ale echipei (echipelor) de
muncitori (conducători de utilaje, operatori mecanici sau manuali şi coordonatori
ai activității de exploatare). Aceasta se determină în funcție de normele de timp şi
tarifele orare pentru perioada de referință sau la unitatea de volum exploatat.
Corecții ale costurilor de exploatare se pot face în funcție de densitatea
arboretului, diametrul mediu al arborilor, dificultatea traseelor de deplasare a
utilajelor în parchet şi distanța de colectare. De exemplu, pentru colectarea prin
semitârâre cu utilaje tip skidder, Lee şi Johnson (1989) propun anumiți coeficienți
de corecție pentru condițiile din Idaho, S.U.A. (tabelul 7.7).
146

Număr de Tabelul 7.7
Coeficientul
arbori Distanţa de Coeficientul
de corecţie a Coeficienţi de
recoltaţi colectare de corecţie a
costurilor corecţie pentru
[arbori/ha] [m] costurilor costurile de
1250 0,80 colectare cu
tractor skidder în
1000 0,80 30 0,44 condiţiile din
Idaho (după Lee şi
Johnson, 1989)
750 0,90 90 0,72
500 1,00 150 1,00
250 1,13 210 1,28
125 1,37 275 1,56
Nivel de Condiţii Condiţii Condiţii

dificultate favorabile medii adverse
Coeficient de
0,9 1,0 1,2
corecție

Dificultatea traseelor se referă la panta acestora, gradul de accidentare a
terenului şi, eventual, stratul gros de zăpadă din perioada de exploatare.
Dacă nu sunt disponibile valori din experiența lucrărilor anterioare sau
din specificații tehnice pentru timpul de amortizare a utilajelor şi costurile de
reparație şi întreținere, Brinker et al. (2002) propun o variantă expeditivă prin
diferențierea în funcție de tipul utilajului, de durata economică de folosință
(timpul de viață) şi de gradul de utilizare (tabelul 7.9).
Aceiaşi autori propun estimarea costurilor cu asigurările ca o cotă
echivalentă cu 1,5 ‐ 5,0% din prețul de achiziție (tabelul 7.8), iar a costurilor cu
lubrifianții, ca fiind 35 ‐ 40% din costul carburanților.

Costuri de asigurare Tabelul 7.8
Utilaj
(% din prețul de achiziție)
Proporţia
costurilor cu
tractor forestier 5,0 asigurarea
utilajelor (după
tractor cu agregat de doborâre 4,5 Brinker et al., 2002)
forwarder / harvester 4,0
procesor cu şenile 3,5
utilaj de încărcare 1,5
147

Tabelul 7.9

Parametri estimativi pentru componentele
costurilor de
exploatare în funcţie de tipul utilajelor (după Brinker et al., 2002)

Durata Ponderea
economică Valoarea Gradul de cheltuielilor
Tipul utilajului de recuperată* utilizare** de întreţinere
folosinţă şi reparaţie***
[ani] [%] [%] [%]
tractor de putere mică cu agregat de
3 20 65 100
doborâre, cu roți
tractor de putere mare cu agregat de
4 20 65 100
doborâre, cu roți
tractor de putere mare cu agregat de
5 15 60 75
doborâre, cu şenile
tractor forestier cu troliu, putere < 80 CP 4 20 65 75
tractor forestier cu troliu, 80÷100 CP 4 20 65 90
tractor forestier cu troliu, 100÷120 CP 5 15 60 90
tractor forestier cu troliu, putere > 120 CP 5 10 60 90
tractor forestier cu graifăr, cu roți, putere
4 20 65 90
70÷90 CP
tractor forestier cu graifăr, cu roți, putere
5 25 60 90
> 90 CP
tractor forestier cu graifăr, cu şenile 5 15 65 100
forwarder 4 20 65 100
procesor (secționare + încărcare) 4 0 65 35
harvester 4 20 65 110
încărcător cu braț hidraulic 5 30 65 90
tocător 5 20 75 100
tractor cu şenile metalice, putere < 100 CP 5 20 75 100
tractor cu şenile metalice, putere ≥ 100 CP 5 20 60 100

* cotă procentuală din prețul de achiziție
** cotă procentuală din timpul anual de funcționare (SH)
*** cotă procentuală din amortizarea anuală

148

Consumul de combustibil se stabileşte cu precizie numai în funcție de
capacitatea motorului, factorul de încărcare, condițiile de utilizare, modul de
operare (abilitățile operatorului), condițiile de mediu şi dotările de bază ale
utilajului.
Se poate estima consumul orar (raportat numai la timpul productiv!) cu
relația (F.A.O., 1992):
LPMH = K ⋅ GHP ⋅ LF , (7.15)

KPL
în care notațiile reprezintă:
LPMH ‐ litri consumați într‐o oră productivă (PH),
K ‐ consum nominal, în kilograme combustibil pe CP (cal putere) şi pe oră,
GHP ‐ puterea motorului (în CP) la turația normală,
LF ‐ factor de încărcare,
KPL ‐ greutatea combustibilului (în kg⋅l1).
În funcție de sistemul de combustie, pot fi luate în considerare valorile
medii din tabelul 7.10 pentru parametrii din relația anterioară. Aceasta înseamnă
că se poate înregistra un consum (calculat pentru timpul productiv) de 0,11÷0,20
l∙CP‐1∙oră‐1 pentru motoarele cu benzină şi de 0,08÷0,14 l∙CP‐1∙oră‐1 pentru cele
care funcționează cu motorină.

Greutatea Factor de încărcare, LF Tabelul 7.10
Consum nominal,
Sistem de combustibilului,
K Valori medii
combustie KPL [kg∙CP‐1∙oră‐1] scăzut mediu ridicat pentru relaţia 7.15
[kg/l] (după F.A.O., 1992)
pe benzină 0,72 0,21 0,38 0,54 0,70

pe motorină 0,84 0,17 0,38 0,54 0,70
Amortizarea, scoaterea din funcțiune a echipamentelor
uzate şi dotarea cu altele noi
Amortizarea exprimă modul de recuperare a capitalului investit în
echipamente, utilaje sau construcții. Preocupările pentru reducerea costurilor de
exploatare şi pentru creşterea productivității muncii trebuie să ia în considerare
şi evaluarea periodică a echipamentelor şi utilajelor din dotarea în vederea
înlocuirii celor necorespunzătoare.
Înlocuirea utilajelor se face ținând cont de următoarele aspecte:
este necesară atunci când utilajul nu mai oferă siguranță în exploatare;
întrebarea de bază ce se pune din punct de vedere financiar este: „încă un an
de menţinere în funcţiune a utilajului vechi costă mai puţin decât media anuală
a costurilor de funcţionare pentru un utilaj nou?”;
un factor important este confortul şi motivarea operatorului.
Una dintre metodele de stabilire a momentului de înlocuire a unui utilaj
este cea a amortizării: imediat ce s‐a încheiat perioada de amortizare, utilajul este
149
scos din funcțiune. Această variantă nu ia în considerare costurile de întreținere şi
reparație, pierderile de productivitate datorită uzurii sau eventualele evenimente
nedorite (ex. accidente) datorate defectării. Pe de altă parte, apare frecvent
situația în care agentul economic consideră că utilajul este "liber" de orice
obligații financiare după perioada de amortizare şi forțează prin folosirea în
continuare a acestuia; este greşit pentru că vor fi înregistrate cheltuieli de
întreținere mult peste cele normale.
Schimbarea utilajelor se poate face în următoarele variante:
arbitrar, atunci când utilajul „cedează” datorită timpului îndelungat de
folosire sau atunci când nu mai funcționează la parametri acceptabili (este
afectată calitatea operațiilor executate) şi devine inevitabilă decizia de
înlocuire;
predeterminat, când echipamentul sau utilajul respectiv atinge limita de
vârstă pentru care este proiectat să funcționeze;
raţional economic (justificat economic), atunci când înlocuirea se realizează
la momentul „optim” calculat pe baza unei analize a costurilor progresive,
înainte de un prag al costurilor cumulate peste care cheltuielile cresc la un
nivel inadmisibil;
orientată către productivitate, atunci când criteriul costurilor implicate ține
seama de perioadele excesiv de lungi de inactivitate (reparații, întreținere) şi
de incapacitatea utilajului de a mai atinge nivelul standard de productivitate
specific operațiilor executate (ex. volumul, în m3, colectat într‐o zi de lucru).
Ultimele două sunt variantele recomandate ca fiind cele mai avantajoase
pentru stabilirea pe baze ştiințifice a ciclului economic de înlocuire a unui utilaj.
O metodă frecvent aplicată este cea propusă de Butler şi Dykstra (1981)
care pleacă de la presupunerea realistă că managerul unei firme cu capacitate de
producție medie sau mică nu deține informații detaliate privind toate valorile
costurilor care ar fi necesare calculului pentru o prospectare cu precizie ridicată a
perioadei de înlocuire a unui utilaj. Poate estima, însă, cu suficientă precizie
investiția inițială, costurile de întreținere şi reparații şi, prin aplicarea unor
modele matematice simple, poate să transforme estimațiile acestea în predicții
pentru perioada optimă de utilizare a unui nou utilaj. Această perioadă
corespunde costului mediu minim pe unitate de timp.
7.3 Productivitatea mijloacelor de exploatare
Costurile exploatării lemnului sunt strâns corelate cu productivitatea
acestora. Între principiile activității de exploatare sunt cel puțin două a căror
aplicare presupune urmărirea realizării unei productivități ridicate pentru
mijloacele de exploatare folosite.
Din păcate, urmărirea cu precădere a unui nivel ridicat al productivității
poate duce la ignorarea principiului ecologic şi prejudicierea peste măsură a
arboretelor în care au loc intervențiile. Din acest motiv, cei ce coordonează
activitatea de exploatare trebuie să ia măsuri organizatorice în funcție de riscurile
potențiale, cu preocuparea deosebită de minimizare a impactului acestei
activități.
În cazul utilajelor moderne de recoltare a lemnului, de tip harvester,
observațiile practice au arătat o tendință de scădere a costurilor de exploatare pe
150
măsură ce creşte productivitatea, aceasta fiind influențată direct de parametrii
dendrometrici ai arborilor recoltați. Un exemplu privind productivitatea unui
harvester şi costurile de exploatare pentru piese cu lungime de 4 m şi diverse
valori ale volumului arborelui mediu (0,1÷0,9 m3) este prezentat în tabelul 7.11
(Owende et al., 2002).

Indicatori Tabelul 7.11
v.a.m. (m3/fir)
specifici pentru
Legătura dintre
Harvester 0,100 0,300 0,500 0,700 0,900 productivitate şi
costuri pentru un
Productivitate
7,5 15,0 17,0 19,0 20,5 harvester (după
(m3/PH)
Owende et al., 2002)
Costuri ($/m3) 10,0 5,0 4,0 3,0 3,0
Pentru utilajele de tip forwarder, productivitatea se poate estima cu
relația (Wenger, 1984):
E ⋅ A ⋅ V ⋅ 60 (7.16)
productivi tatea orară = ,
T
în care:
T este durata unui ciclu de activitate (min)
V ‐ mărimea sarcinii (ft3 sau m3)
A ‐ gradul de utilizare („mechanical availability”)
E ‐ eficiența sistemului
Durata unui ciclu de activitate pentru colectarea cu un forwarder se
calculează astfel:
T = T1 + T2 + T3 + T4, (7.17)
cu următoarea semnificație a notațiilor:
T1‐ timpul de încărcare (calculat cu relaţia 7.18),
T2 ‐ timpul de apropiat (calculat cu relaţia 7.19),
T3 ‐ timpul de deplasare între tasoane (calculat cu relaţia 7.20),
T4 ‐ timpul de descărcare (calculat cu relaţia 7.21).
0,5 ⋅V , (7.18)
T1 =
v⋅n
considerând 0,5 minute durata medie a unui ciclu de încărcare cu brațul hidraulic
cu graifăr, v [m3] este volumul mediu al unei piese, iar n numărul mediu de piese
încărcate simultan.
2 ⋅ D , (7.19)
T2 =
s
în care:
D ‐ distanța de apropiat (m)
s ‐ viteza medie de deplasare (m⋅min1); s = 25÷65 m⋅min1.
T3 depinde de distanța dintre tasoane şi de mărimea acestora:
10000 ⋅Vt . (7.20)
T3 =
V ⋅R⋅s
151
Notațiile suplimentare reprezintă:
Vt ‐ volumul total recoltat de pe unitatea de suprafață (m3⋅ha1),
R ‐ lățimea benzii de pe care se colectează (de pe care s‐a adunat materialul
lemnos).
0,5V , (7.21)
T4 =
v⋅m
în care m este numărul de piese descărcate simultan (m este mai mic decât n, în
general).
E şi A sunt coeficienți cuprinşi între 0 şi 1 (subunitari). A este, de obicei,
între 0,70 şi 0,85, iar E, între 0,50 şi 0,80 şi depind de modul de organizare,
condiții meteo, instruirea personalului, portanța şi gradul de frământare a
terenului, densitatea arboretului şi volumul mediu pe piesă.
După determinarea duratei unui ciclu de lucru, Wenger (1984) propune
următoarele relații privind costurile colectării lemnului, indiferent de tipul
utilajului:
Costul unitar (prin însumare a costurilor unitare de deplasare şi montare a
instalațiilor cu costurile de colectare):
R ⋅ C1 T ⋅ C 2 , (7.22)
C= +
V1 60 ⋅ E ⋅V2
în care
C este costul pe m3 ($·m3),
R ‐ timpul de deplasare şi montare a instalației (h),
C1 ‐ costul estimat pentru deplasare şi montare ($·h1),
C2 ‐ costul mediu (estimat) de colectare ($·h1),
V1 ‐ volumul total colectat cu utilajul respectiv pe un amplasament (m3),
V2 ‐ volumul (m3) pe ciclu de activitate (pentru o sarcină deplasată în platforma
primară),
T ‐ durata unui ciclu de lucru (min),
E ‐ coeficient (≤ 1,00) de utilizare a timpului de lucru (ponderea timpului efectiv
productiv).
Productivitatea medie Vmed (m3·h1), calculată numai pentru colectarea
propriu‐zisă:
60 ⋅ E ⋅V2 (7.23)
Vmed =
T
Productivitatea medie V (m3·h1), cu luarea în considerare a timpului de

deplasare pe amplasament şi de montare a instalației de colectare:
V1 (7.24)
V=
V1
+R
Vmed
Costurile variabile raportate la unitate de volum şi de distanță ($·m3·km1):
k ⋅ C2 , în care k = 0,278 (7.25)
CV =
A ⋅V2 ⋅ E
152
Distanţa optimă S (m) dintre căile de transport permanent, atunci când
colectarea se realizează cu un singur tip de utilaj pe drumul cel mai scurt
(„continuous landing”):
k ⋅ RC , (7.26)

S=
Vt ⋅ CV
în care
RC reprezintă costul drumului ($·km1)
Vt ‐ volum pe hectar (m3·ha1)
k = 40.000 pentru colectarea în ambele sensuri (aval şi amonte)
k = 20.000 pentru colectarea numai într‐un sens.
Oprea şi Sbera (2001) prezintă o evaluare în raport cu distanța de
apropiat a variației productivității fizice pentru un sistem de colectare cu
tractorul forestier, pentru o linie tehnologică completă (recoltare, colectare şi
operații pe platforma primară), cu parametri preluați din actualele normative
aplicate în exploatările forestiere din țara noastră (figura 7.1).
Figura 7.1
Variaţia
productivităţii
la colectarea
cu tractorul
(după Oprea şi
Sbera 2001)
Graficul este sugestiv pentru susținerea necesității reducerii distanței de
colectare ca o măsură pentru creşterea eficienței economice a exploatărilor
forestiere. Ameliorarea sub aspect ecologic a acestor intervenții tehnice este mai
greu de cuantificat, însă.
Productivitatea instalaţiilor cu cablu este considerabil mai mare
pentru terenurile cu pantă mai accentuată, comparativ cu cele cu diferență de
nivel mică. Diferențierea se datorează dificultăților de montare a cablurilor, în cel
de‐al doilea caz fiind necesari suporți intermediari pentru susținerea cablurilor
sau pentru ancorare (deschideri mai multe şi mai scurte), precum şi duratei mai
mari a ciclului de transport pentru că remorcarea căruciorului la cursa în plin se
face cu ajutorul troliului (nu are aceeaşi viteză ca în sistem gravitațional).
Productivitatea mai redusă a funicularelor comparativ cu metodele de
deplasare pe sol reduce semnificativ profitul firmelor de exploatare, ba chiar se
observă necesitatea unor finanțări suplimentare pentru a mări interesul pentru
continuarea utilizării lor.
Instalațiile cu cablu folosesc intensiv forța de muncă necesită instruirea
permanentă a personalului de către specialişti în domeniu care sunt în număr tot
mai mic.
153

Productivitatea sistemelor de colectare cu cablu depinde de mulți factori: volumul
arborelui mediu, distanța de apropiat, distanța de adunat lateral, tipul constructiv
şi dotări suplimentare, modul de formare a sarcinilor, pregătirea echipelor de
muncitori. Capacitatea de transport (a căruciorului de sarcină) este limitată, mai
ales atunci când sarcina trebuie suspendată total.
S‐au efectuat relativ puține studii privind influența progresului
tehnologic asupra productivității; unul dintre acestea (Vyplel, 1992, citat de
Heinimann et al., 2001) arată că efectul automatizării cărucioarelor de sarcină
(autopropulsare şi telecomandă radio) este cel de creştere cu 10‐15% a
productivității.
Într‐un alt studiu (Oztűrk şi Sentűrk, 2003), din analiza modului de
funcționare a unui funicular Gantner USW45 cu o lungime de montare de 1500m,
s‐a înregistrat o productivitate maximă de 12,09 m3/h (96,728 m3/zi) pentru o
sarcină medie de 2,66 m3 pe durata de exploatare de 56 zile.
Aceasta a fost condiționată de aplicarea metodei de exploatare în
sortimente definitive (piese cu lungimea de 4‐5 m) într‐o zonă cu densitatea
rețelei de drumuri de 13 m/ha, într‐un parchet cu panta în intervalul 20%÷100%
(în medie 45%), distanța medie de colectare fiind doar 400 m cu panta medie a
traseului 55%. Echipa de lucru a fost formată din patru muncitori care au avut
nevoie de 49 ore timp de montare; consumul grupului motor a fost în medie 3,0‐
3,5 l/h.
Observație
Densitatea arboretului determină volumul ce poate fi extras şi, în continuare,
volumul colectat raportat la lungimea instalației cu cablu. Volumul
corespunzător fiecărui traseu pe care se montează instalația trebuie să fie cât
mai mare.
Chiar dacă, tradițional, instalațiile cu cablu sunt utilizate atunci când se
aplică metoda de exploatare în trunchiuri şi catarge (piese cu lungime mare), iar
tăierile sunt concentrate (volum mare recoltat de pe o suprafață redusă) prin
performanțele actuale ale utilajelor de acest tip, nivelul productivității a crescut
(şi justifică interesul) şi pentru metoda în multipli de sortimente sau sortimente
definitive („CTL system”) aplicată chiar şi în cazul răriturilor.
Observație
Metoda de exploatare a arborilor şi părților de arbori este mai productivă , dar
mai puţin ecologică (!), decât cea a multiplilor de sortimente. În general, cu
cât dimensiunile pieselor sunt mai mari, în limita permisă de capacitatea
căruciorului de sarcină, cu atât este mai mare productivitatea.
Sistemul „cuttolength” în cazul răriturilor (dar şi pentru alte tăieri cu
volum mic sau cu proporție redusă a arborilor recoltați) poate fi aplicat în
varianta manual‐mecanizată (operatori cu ferăstraie mecanice) sau în varianta
integral mecanizată prin folosirea utilajelor de tip harvester cu şenile flexibile şi
cu sistem de orizontalizare a cabinei, caracteristici ce asigură accesul în zone
dificile din punct de vedere al configurației terenului.
154
Funicularele sunt relativ scumpe, iar eficiența utilizării lor (implicit
recuperarea investiției) este influențată de volumul pieselor din lemn. Colectarea
lemnului cu dimensiuni reduse reprezintă o problemă din punct de vedere
economic.
Observație
Pentru funcționarea economică a instalației cu cablu, volumul minim colectat,
raportat la unitatea de lungime a liniei, trebuie să fie în intervalul 0,5÷1 m3/m.
S‐a observat (Heinimann et al., 2001) o tendință de creştere a

productivității dacă se utilizează harvester‐ul pentru doborât şi fasonat: 20
m3·oră‐1 (PH) față de 16 m3·oră‐1 în varianta manual‐mecanizată, ambele pentru
un volum al arborelui mediu de 0,8 m3 şi intensitatea răriturii 35% din numărul
total de arbori.
Colectarea se poate executa, în aceste situații, cu instalații uşoare cu
cablu, de preferință cu o singură deschidere. Valorile productivității au fost
influențate mai mult de volumul arborilor extraşi, decât de distanța medie de
apropiat, care în exemplul analizat a fost doar 150 m.
Expeditivitatea în repoziționarea ancorajelor la mutarea pe un nou
amplasament este o posibilitate de a creşte productivitatea cu până la 20%
(Owende et al., 2001).
După aceiaşi autori, principalii factori ce influențează lungimea optimă
de montare a unei instalații cu cablu sunt:
gradul de concentrare a materialului lemnos (lungimea optimă a liniei este
invers proporțională cu gradul de concentrare a materialului lemnos),
dimensiunile arborilor: creşterea dimensiunilor determină creşterea
lungimii optime a instalației,
direcția de colectare: lungimea optimă a traseului este mai mare pentru
colectarea spre amonte,
modul de acoperire a suprafeței prin amplasamente succesive: montarea
paralelă creşte lungimea optimă comparativ cu cea în evantai.
Panta mare a terenului favorizează creşterea productivității, chiar dacă
cresc şi dificultățile de montare. Condițiile meteorologice reprezintă un factor
aleator de influență în ceea ce priveşte productivitatea.
Productivitatea poate să scadă dacă nu există suficient spațiu pentru
stocarea pieselor din lemn pe marginea căii de transport. Organizarea
corespunzătoare a transportului poate să compenseze, în anumite limite, lipsa
spațiului de depozitare.
Sistemul de legare a sarcinii poate să crească productivitatea; de
exemplu, folosirea ciochinarelor (chokers) multiple şi a sistemului automat de
cuplare‐decuplare (eventual comandat de la distanță). De asemenea,
productivitatea este mai mare dacă adunatul lateral se face pe distanțe mai mici
de 10 m.
Personalul muncitor cu calificare superioară condiționează creşterea
productivității. Este foarte eficientă o bună comunicare (de preferință radio) între
legătorii de sarcină şi muncitorii din stația de descărcare.
155
Productivitatea instalațiilor cu cablu se situează în intervalul 1÷10
m3/pmh (pmh – productive machine hour – oră productivă). Comparativ,
intervalul corespunzător colectării cu utilajul de bază tractorul forestier este
5÷25 m3/pmh.
La limita superioară a productivității se află instalațiile cu cablu cu
gabarit mare ce funcționează în arborete mature (volum mai mare de 1 m3 pe fir)
cu distanța de colectare până la 500 m.
Nu trebuie să se piardă din vedere că o productivitate maximă poate fi
obținută printr‐o exploatare şi întreținere corespunzătoare a instalațiilor cu
cablu. Costurile de întreținere reprezintă aproximativ 1/3 din costurile totale de
funcționare pentru o instalație cu cablu. De exemplu, pentru o instalație Koller
K300, după o perioadă de funcționare de 12 ani, costurile de întreținere
reprezintă 35% din costurile totale de funcționare şi se compun din:
32% întreținerea şi înlocuirea cablurilor,
25% întreținerea troliului,
17% întreținerea motorului şi a pilonului metalic,
14% întreținerea căruciorului de sarcină,
12% alte cheltuieli de întreținere.
Productivitatea atelajelor folosite la colectarea lemnului a fost mai
puțin studiată, considerându‐se sub nivelul acceptabil pentru un sistem modern
de exploatare. Viziunea aceasta ar trebui revizuită prin prisma interesului actual
pentru respectarea restricțiilor ecologice în multe situații practice cu un volum
redus de lemn extras.
McNamara (1983) prezintă un exemplu privind modul de organizare şi
desfăşurare a activității de colectare a lemnului cu atelajele în cazul unei rărituri
în care trei muncitori cu cinci cai din rasa Belgian au recoltat şi colectat 1800 m3
în 64 zile. Caracteristicile pieselor colectate sunt prezentate în tabelul 7.12.

Caracteristica Valori Observaţii
Tabelul 7.12 număr de piese 4562 80% dintre sarcini formate dintro singură piesă
Caracteristicile
pieselor colectate diametrul pieselor 15‐80 cm diametrul mediu: 23 cm
în situaţia
exemplificată lungimea pieselor 2,4‐12,8 m lungimea medie a pieselor: 7,3 m
(după McNamara,
1983) volumul mediu/piesă 0,4 m3 piesa cea mai grea a avut 2700 kg şi o lungime de 4 m
Echipa a fost organizată astfel: un muncitor la operațiile de doborât,
curățat de crăci şi secționat, iar ceilalți doi, cu câte un atelaj format din 2 cai, la
adunat‐apropiat materialul lemnos; ocazional, atunci când lemnul fasonat asigura
gradul de ocupare pentru echipele de la colectare, muncitorul de la doborât şi
fasonat efectua, cu un singur cal, adunatul la drumul de atelaje şi chiar câte o
cursă la apropiat.
Caii, în vârstă de 8‐11 ani, experimentați în colectarea lemnului (un cal
poate fi utilizat 12‐14 ani pentru colectare), cântăreau fiecare între 770 kg şi 860
kg. Consumul zilnic pentru un cal a fost de 18 kg fân, 4 kg grăunțe (grăunțe, doar
în zilele cât a fost folosit efectiv la lucru).
156
Exploatarea celor 1800 m3 s‐a realizat cu o productivitate medie de 28,5
m3/zi la o distanță medie de colectare (apropiat) de 115 m (productivitatea a
variat în funcție de numărul de muncitori şi de atelaje active între 4,7 m3/zi şi
46,0 m3/zi). Estimarea cheltuielilor implicate de organizarea şantierului de
exploatare şi de desfăşurarea activității, inclusiv încărcarea şi transportul
materialului lemnos, este redată în tabelul 7.13.

Costuri Tabelul 7.13
Activităţi sau obligaţii Observaţii
($/m3) Costurile de
exploatare în
Salarii: situaţia
- doborâre + secționare 3,04 profitul muncitorului exemplificată
- colectare cu atelaje 5,63 reprezintă 11,4% după (după McNamara,
plata cheltuielilor 1983)
- transport (inclusiv încărcat) (9,79)
Întreţinerea animalelor:
- hrană 0,56 7,5 t fân şi 2,5 t grăunțe
- asistență medicală 0,09
- potcovit 0,17 2 seturi/cal
Asigurări 1,43
Impozite 0,40
TOTAL (inclusiv transportul) 21,11
Cheltuieli suplimentare de organizare:
- compartimentare şi marcare 0,66 135 ore
- vopsea de marcaj 0,08
93 ore
- administrare 0,55
TOTAL GENERAL 22,40
Un studiu efectuat de asociația profesională cu profil forestier

„Grindstone Engineering Forestry Surveying” s‐a concretizat într‐un set de valori
tabelate (tabelele 7.14 şi 7.15) privind productivitatea şi costurile activității de
colectare a lemnului cu atelaje (2 cai/atelaj, dbh ≤ 55 cm) în anumite condiții de
pantă şi pentru patru categorii de distanțe de apropiat.
Costurile includ şi încărcatul şi transportul lemnului, întocmai ca în
exemplul anterior (McNamara, 1983), valoarea echivalentă fiind aproximativ cea
evidențiată în tabelul 7.15. O imagine asupra modului de variație a costurilor o
oferă reprezentarea datelor din tabel în graficul din figura 7.2. Pentru a obține
doar costurile de colectare ar trebui să se scadă aproximativ 13 $/m3 (10 $/m3
transportul şi 3 $/m3 doborâtul şi secționatul).
În alegerea unui mijloc de colectare care să atingă o productivitate
acceptabilă cu prejudicii minime, un factor foarte important este cel al stadiului
de dezvoltare în care se află arboretul, în corelație directă cu dimensiunile
pieselor din lemn valorificate. Dacă pentru produsele principale productivitatea
poate atinge un nivel ridicat pentru majoritatea sistemelor de exploatare, în cazul
recoltării arborilor cu vârste mai mici gama variantelor de lucru se restrânge
considerabil.
157

Tabelul 7.14 Distanţa de colectare (m)

Productivitatea Panta traseului
(m3/zi) la (%) 25 100 200 300

colectarea cu
Productivitatea (m3/zi)
atelajele (studiu
Grindstone, 1984)
10 34,07 14,62 7,93 4,94
0 40,89 19,59 11,34 7,27

10 44,09 21,44 12,32 7,86

20 61,49 28,22 15,45 9,85

30 64,41 30,03 14,30 9,22

Tabelul 7.15 Distanţa de colectare (m)
Panta
Costurile ($/m3) traseului
25 100 200 300
la colectarea cu (%)
atelajele (studiu
Grindstone, 1984)
Costurile de colectare ($/m3)

10 16,95 39,94 73,28 118,10

0 14,37 29,60 51,44 80,17
10 13,22 27,01 47,13 74,14

20 9,48 20,69 37,64 59,20

30 8,91 19,25 40,52 63,22

120,00

100,00
Panta [%]
80,00 10

Costuri [$/m3]
0
-10
60,00
-20
-30
40,00
Figura 7.2
20,00
Variaţia
costurilor la
colectarea cu 0,00
atelajele (studiu 0 25 50 75 100 125 150 175 200 225 250 275 300 325
Grindstone, 1984)
Distanţa de colectare [m]
158
Activitatea de exploatare în rărituri este condiționată în principal de
două limitări importante: valoarea scăzută a lemnului şi densitatea mare a
arboretului care împiedică deplasarea utilajelor.
Metodele de exploatare aplicate trebuie să fie adaptate acestor condiții;
la prima răritură poate fi aplicată metoda în piese lungi (trunchiuri şi catarge), iar
la următoarele rărituri se recomandă metoda în piese scurte (sortimente
definitive şi multipli de sortimente).
Factorul limitativ în atingerea unor productivități mari este dat de
parametrii dendrometrici inferiori ai arborilor, de aceea se propune (Spinelli,
2004) folosirea unor utilaje cu gabarit mic care realizează doborârea şi colectarea
pieselor procesate (de exemplu, un utilaj combinat harvesterforwarder poate
asigura o productivitate medie de 12 m3/oră).
În situația răriturilor, datorită importanței ce trebuie acordată asigurării
condițiilor de dezvoltare pentru arborii rămaşi în arboret, utilajele folosite
trebuie să exercite o presiune redusă pe sol (sub 50 kPa, presiune pe care o
suportă majoritatea solurilor fără să sufere o compactare).
Pregătirea personalului este un factor de influență atât pentru nivelul
productivității, cât şi pentru respectarea restricțiilor ecologice. Tehnologia
avansată şi modificarea structurii producției de lemn presupun solicitări
suplimentare ale celor implicați în exploatarea lemnului.
Este necesară o pregătire suplimentară a personalului angajat prin
cursuri de instruire adecvate. Angajatorii din acest domeniu trebuie să fie
pregătiți să organizeze asemenea cursuri de specializare şi să conştientizeze
efectul benefic pe termen lung al acestei investiții asupra performanțelor
operatorilor, a productivității muncii şi a gradului ridicat de siguranță în
desfăşurarea lucrărilor.
7.4 Structura timpului de muncă şi organizarea activităţii
de exploatare a lemnului
Studiul muncii îşi propune să combine informațiile referitoare la
aspectele sociale, psihologice şi fiziologice ale muncitorilor cu cele privind
condițiile de muncă, uneltele şi echipamentele folosite.
Prin valorificarea acestor observații, cei ce coordonează activitatea
productivă vor fi capabili să dezvolte noi metode de lucru, să îmbunătățească
performanțele şi condițiile în care se desfăşoară activitățile specifice şi să
optimizeze consumul de timp (modul de utilizare a timpului).
Observație
Principalul scop al studiului muncii constă în îmbunătățirea procesului de
producție.
Obiectivele urmărite sunt:
ridicarea nivelului calitativ
reducerea costurilor
creşterea eficienței operațiilor din cadrul procesului de producție
eliminarea operațiilor ce nu‐şi justifică necesitatea şi reducerea efortului fizic
creşterea productivității.
159
Definiție
Munca este definită, în acest context, ca efortul depus asupra obiectului muncii
pentru a‐i schimba forma, poziția sau starea.
În funcție de complexitate şi de gradul de tehnologizare pot fi diferențiate
anumite tipuri de muncă (figura 7.3).
Categorii de muncă:
manuală comandată de la distanţă
(muncitorul se află în altă
locaţie decât cea maşinii pe
manualmecanizată care o comandă)
(dispozitive motorizate
acţionate manual)
automatizată
Figura 7.3 (muncitorul comandă
mecanizată
desfăşurarea automată a
Categorii de (muncitorul este operator al
muncă unei maşini sau instalaţii) unei secvenţe de lucru)
Structura timpului de muncă
Timpul de muncă (TM) reprezintă timpul în care se consideră că un
sistem productiv (sau o parte a acestuia) este implicat în realizarea unor activități
specifice din cadrul procesului productiv. Acesta este compus, aşa cum se prezintă
în figura 7.4, din timp productiv (TP) şi timp neproductiv (TN).
Timpul productiv este timpul în care sistemul analizat realizează
activități direct productive, iar muncitorii execută strict operațiile de bază
specifice postului.
Timpul neproductiv este parte din timpul de muncă în care se
desfăşoară activități conexe activităților de bază, neincluse în sarcinile de muncă.
TP = Top + Tas (7.27)
Top reprezintă timpul operativ (Top = tb + tc), în cadrul căruia:
tb este timp de bază şi constă în timpul folosit pentru transformarea
cantitativă şi calitativă a obiectului muncii (dimensiuni, formă, compoziție,
proprietăți, dispunere sau deplasare în spațiu a diferitelor părți ale sale);
caracteristic este faptul ca acest timp se repetă, ciclic, la fiecare unitate de
produs (ex. doborârea arborilor);
tc este timp complementar, în care au loc mişcări sau acțiuni ale executantului
sau ale utilajului care nu produc nici o modificare obiectului muncii, dar sunt
absolut necesare pentru ca aceste modificări să aibă loc sau pentru
completarea în vederea finalizării procesului tehnologic (ex. deplasarea de la
un arbore la altul, curățirea parchetului).
Tas reprezintă timpul pentru activităţisuport sau activităţi indirecte (Tas =
tpi + tdl + tst) şi reprezintă acea parte a timpului productiv consumat pentru
activități care sprijină activitatea direct productivă:
160

Figura 7.4
Structura timpului de muncă

tpi, timpul de pregătireîncheiere, este timpul consumat înainte de începerea
lucrului pentru crearea condițiilor de muncă, precum şi la încheiere, pentru
aducerea în starea inițială (ex. pregătire a utilajului şi a condițiilor de
funcționare a acestuia şi, dacă este cazul, montare pe un nou amplasament,
respectiv, demontare şi pregătire pentru deplasare într‐o nouă locație);
tdl, timpul de deservire a locului de muncă, este timpul consumat cu
dezvoltarea şi implementarea strategiei operaționale precum şi pentru
coordonarea continuă a operațiilor (ex. delimitarea suprafețelor tehnico‐
organizatorice, marcarea căilor de colectare şi a zonelor sensibile,
coordonarea mişcării echipelor de lucru, schimbarea operatorilor)
tst, timp de supraveghere tehnică, reprezintă timpul alocat menținerii
capacității de lucru a utilajelor sau a sistemului productiv (ex. timp pentru
reparații, întreținere, alimentare sau ungere a utilajului);
Timpul neproductiv însumează:
TN = Tir + Tin + Tmn (7.28)
Tir este timpul de întreruperi reglementate (Tir = thon + tto):
thon, timpul de hrană, odihnă şi necesităţi, este dat de întreruperile efectuate în
vederea menținerii capacității de muncă şi a satisfacerii necesităților
fiziologice şi de igienă personală;
tto, timpul pentru întreruperi tehnicoorganizatorice, constă în timpul de
întrerupere a muncii ce este reglementat prin prescripțiile tehnice ale
utilajelor, sau este dictat de succesiunea logică a operațiilor tehnologice (ex.
aşteptarea utilajului de colectare în platforma primară, timpul de mutare în
altă postață).
Tin reprezintă timpul de întreruperi nereglementate (Tin = td + ti):
td, timpul de întreruperi dependente de executant, este dat de întreruperi
determinate de încălcarea disciplinei de către executant (ex. întârziere,
discuții particulare);
ti, timpul de întreruperi independente de executant, sunt întreruperile de
activitate care provin din cauze organizatorice, tehnice sau naturale ce nu
depind de operator (ex. lipsă de carburanți, defecțiuni accidentale la utilaj,
condiții meteo nefavorabile).
Tmn este timpul de muncă neproductivă consumat cu acțiuni ce nu sunt
utile procesului de producție în mod normal (ex. durata de remediere a unor
lucrări executate neglijent).
Definiție
Fotografierea timpului de muncă reprezintă o analiză a timpului de muncă în
vederea evidențierii cauzelor ce determină folosirea nerațională a acestuia şi a
sesizării rezervelor de creştere a productivității muncii.
Datele culese se înscriu în fişe de observaţie, prin menționarea datelor de
identificare a locului de muncă, durata observării, date privind profilul
muncitorului observat si caracteristicile tehnice ale utilajului folosit.
162
Prin gruparea elementelor pe categorii de timp se obține structura
utilizării timpului de muncă, în funcție de care se determină gradul de depăşire a
duratei proiectate şi rezerva de creştere a productivității.
Depăşirea procentuală a timpului de muncă proiectat (Pdt) se obține
cu relația:
Dt (7.29)
Pdt = ⋅100 (%)
Tto
în care:
Dt este durata depăşirilor cumulate ale timpului proiectat
Tto ‐ timpul total de observație.
Creşterea posibilă a productivităţii (Pw) prin utilizarea mai bună a
timpului de muncă este:
P = Pdt (7.30)
w ⋅ 100 (%)
100 − Pdt
Pentru determinarea intensității muncii pentru o zi de lucru, a regimului
de lucru, sau a expunerii profesionale la zgomote, vibrații, pulberi, este necesară o
detaliere a timpului de muncă sub forma cronogramelor profesionale. Acestea
sunt rezultatul consemnării cronologice a operațiilor tehnologice cu durata
executării lor şi a repausului dintre acestea.
Pentru acelaşi proces de muncă se stabileşte o medie pentru fiecare
dintre categoriile de timp:
- timp de pregătire‐încheiere tpi,
- timp operativ Top,
- timp de deservire a locului de muncă tdl,
- timp de supraveghere tehnică tst,
- timp de hrană, odihnă şi necesități thon,
- timp de întreruperi tehnico‐organizatorice tto.
Pentru ca să poată fi luate în considerare, valorile maximă şi minimă
pentru aceeaşi categorie de timp înregistrate în diferitele fişe de observare
tmax
trebuie să îndeplinească condiția ca raportul ≤ 1,6 .
tmin
Timpul total de lucru normat (Tnormat) se determină cu relația:
Tnormat = Top + t pi + tdl + t st + thon + tto (7.30)
Norma de timp de pregătire‐încheiere (Npi) se determină în raport cu
timpul total de lucru normat:
t pi . (7.31)
N pi =
Tnormat
Pentru normele de timp de deservire a locului de muncă (Ndl), de
supraveghere tehnică (Nst), de hrană, odihnă şi necesități (Nhon) şi a celui de
întreruperi tehnico‐organizatorice (Nto), raportarea se face la timpul operativ,
astfel:
163
tdl ; t t t
N dl = N st = st ; N hon = hon ; N to = to . (7.32)
Top Top Top Top
Exprimarea poate fi făcută şi procentual pentru a evidenția mai bine
ponderea fiecărei categorii de timp în timpul total luat ca referință.
Proiectarea zilei normate de lucru se realizează ca în exemplul din
tabelul 7.16, prin considerarea timpului normat pentru o zi Tn' = 480 minute.
Tabelul 7.16
Exemplu de calcul al duratei proiectate pentru
fiecare categorie de timp de muncă
Timp de muncă [min] Timp de muncă [%]
Categoria de timp de muncă Simbol
înregistrat proiectat diferențe înregistrat proiectat diferențe
Timp operativ: Top 440 391 49 73,33 81,48 8,15
‐ timp de bază tb 325 289 36 54,17 60,19 ‐6,02
‐ timp complementar tc 115 102 13 19,17 21,30 ‐2,13
Timp pentru activităţisuport Tas 45 40 5 7,50 8,33 0,83
‐ timp de pregătire şi încheiere tpi 20 18 2 3,33 3,70 ‐0,37
‐ timp de deservire a locului de muncă tdl 20 18 2 3,33 3,70 ‐0,37
‐ timp de supraveghere tehnică tst 5 4 1 0,83 0,93 ‐0,09
Timp de întreruperi reglementate Tir 55 49 6 9,17 10,19 1,02
‐ timp pentru hrană, odihnă şi necesități thon 55 49 6 9,17 10,19 ‐1,02
‐ timp pentru întreruperi tehnico‐organizatorice tto 0 0 0,00 0,00 0,00
Timp de întreruperi nereglementate Tin 60 0 60 10,00 0,00 10,00
‐ timp întreruperi dependente de executant td 35 0 35 5,83 0,00 5,83
‐ timp întreruperi independente de executant ti 25 0 25 4,17 0,00 4,17
TOTAL 600 480 120 100,00 100,00 0,00
Npi = 0,0370 T'op = 391,11

Ndl = 0,0455
Nst = 0,0114
Nhon = 0,1250
Nto = 0,0000
Ținând cont de relaţiile 7.31 şi 7.32, reconsiderate pentru Tn' , relaţia 7.30

devine:
480 = Top' + 480 ⋅ N pi + Top' ⋅ N dl + Top' ⋅ N st + Top' ⋅ N hon + Top' ⋅ N to . (7.33)
Se calculează apoi timpul operativ, Top' , corespunzător unei zile normate

de lucru:
480 ⋅ (1 − N pi ) . (7.34)
Top' =
1 + N dl + N st + N hon + N to
Cunoscând timpul operativ normat şi durata zilei de lucru normate (480
minute), prin intermediul normelor de timp se poate calcula durata proiectată a
fiecărei categorii de timp.
Durata unitară, Du, reprezintă timpul utilizat pentru realizarea unei
unități de produs. Se obține ca raport dintre timpul operativ înregistrat prin
164
fotografierea zilei de lucru şi numărul, cantitatea sau volumul produselor, Q,
obținute de muncitor în această perioadă:
Top . (7.35)

Du =
Q
În exemplul considerat anterior, dacă volumul mediu colectat în ziua de
440
lucru este 75 m3, Du = = 5,867 min·m‐3.
75
Cu elementele stabilite se pot determina în continuare norma de
producţie (Np) şi norma de timp (Nt) după relațiile:
Top'
şi .
480 (7.36)
Np = Nt =
Du Np
Pentru situația din exemplul analizat:
391
m 480
3 şi min·m ‐3.
Np = = 66.64 Nt = = 7,203
5,867 66,64
În situația în care procesul de muncă analizat este compus din operații
executate de formații de lucru trebuie să se aplice fotografierea colectivă, ceea ce
înseamnă observarea simultană a tuturor muncitorilor ce realizează un element
de lucru. Timpul total consumat se exprimă, în acest caz, în [om⋅minute]. Se
repartizează apoi pe categorii de timp şi se parcurg aceleaşi etape, prezentate
anterior, până la obținerea normelor de muncă.
Calculul necesarului de utilaje şi forță de muncă
Pentru o anumită soluție tehnologică adoptată, ținând seama de
disponibilul de forță de muncă şi mijloace tehnice, agentul economic de
exploatare a lemnului urmăreşte o concentrare optimă a acestora pentru a realiza
o productivitate fizică maximă.
Ritmul de lucru este impus de utilajele care realizează apropiatul
materialului lemnos; de aceea, se iau în considerare, pentru aceeaşi soluție
tehnologică, mai multe variante posibile de concentrare a acestor utilaje de bază
(cu un utilaj de bază, cu două, cu trei ş.a.m.d.).
Prin modul de calcul al necesarului de utilaje şi forță de muncă într‐un
parchet se urmăreşte structurarea pe formații de muncă al căror număr de
muncitori să fie optim (numărul minim strict necesar). Obiectivele acestei analize
comparative constau în:
asigurarea funcționării utilajelor de bază la întreaga capacitate,
reducerea aşteptărilor tehnologice,
echilibrarea nivelului productivității corespunzătoare diferitelor operații
tehnologice,
creşterea gradului de utilizare a timpului de lucru.
Pentru fiecare linie tehnologică din parchet, se calculează producția fizică
medie zilnică (Pfmz), ritmul liniei tehnologice (R) şi numărul posturilor de muncă
(m).
Producţia fizică medie zilnică corespunzătoare unei variante de
concentrare (în m3 pentru o zi de lucru de 8 ore) este considerată egală cu
randamentul utilajelor de bază şi se calculează după relația:
165
Pfmz = n ub ⋅ NPu , (7.37)
în care:
nub reprezintă numărul de utilaje de bază în varianta de concentrare analizată,
NPu ‐ norma de producție pe utilaj, în m3/zi de lucru de 8 ore, calculată pentru
fiecare utilaj de bază în funcție de distanța medie de colectare corespunzătoare.
Ritmul liniei de flux tehnologic (R) este definit în general ca fiind timpul
dintre două finalizări succesive de produse identice sau timpul consumat de
fiecare post dintr‐o linie tehnologică pentru executarea operației ce îi revine
pentru realizarea unei unități de produs.
Relația de calcul a acestuia (în ore·m3), specifică producției din
exploatările forestiere cu ziua de lucru activă de 8 ore, este:
8
R = . (7.38)
Pfmz
Este necesar să se urmărească asigurarea ocupării la întreaga capacitate
a utilajelor, iar gradul de ocupare a forței de muncă să fie cât mai apropiat de
100%. Pentru fiecare formație de lucru, consumul de timp pe m3 pentru fiecare
operație din fluxul tehnologic trebuie să fie foarte apropiat de timpul alocat
acesteia, în cazul ideal chiar egal cu mărimea ritmului R.
Numărul muncitorilor necesari (pentru o anumită operație, pentru un
grup de operații sau pentru întreaga linie tehnologică), deci numărul posturilor de
muncă (m), se calculează ca raport între consumul specific de manoperă (CSM) şi
mărimea ritmului (R):
CSM .
m = (7.39)
R
CSM (în ore·om·m3) reprezintă consumul de timp de muncă (T, în ore·om)
ce revine pe unitatea de volum de lemn brut (Vb) care a fost supus unei operații,
unui grup de operații sau corespunzător unei linii tehnologice, conform relației:
=
T . (7.40)
CSM
Vb
Un grup de operații este constituit din operațiile mecanizate pentru care
s‐a adoptat un număr comun de utilaje de acelaşi tip sau din operațiile manuale
pentru care s‐a adoptat un număr comun de muncitori.
Pentru o singură operație, se aplică şi relația echivalentă:
CSM = NT ⋅ p , (7.41)
100
în care NT reprezintă norma de timp corespunzătoare operației respective (în
ore·om·m3), iar p este proporția volumului de lemn brut supus acelei operații.
În cazul operațiilor care se execută mecanizat trebuie să se calculeze, în
continuare, numărul de utilaje necesare, nu :
m ,
n u = (7.42)
Fm
în care Fm reprezintă numărul de muncitori din formația de muncă ce deserveşte
utilajul respectiv.
Valorile definitive pentru numărul de muncitori (m) şi numărul de utilaje
(nu) rezultă prin rotunjire la întreg, întotdeauna în plus, după ce s‐au cumulat,
dacă este cazul, valorile parametrului m pentru operațiile ce pot fi deservite de un
166
număr comun de muncitori, respectiv, valorile parametrului nu pentru operațiile
ce se execută cu acelaşi tip de utilaj.
Criteriul alegerii variantei optime de concentrare a utilajelor de bază este
cel al maximizării productivității fizice (W, exprimată în m3·om1·zi1), calculată
pentru fiecare linie tehnologică cu relația:

Pfmz ,
W = (7.43)
∑m
∑
în care m
reprezintă numărul total de muncitori adoptat pentru deservirea
liniei tehnologice, în cazul variantei de concentrare luate în considerare.
Procesul de producție în exploatările forestiere trebuie să se desfăşoare
continuu şi ritmic. În acest scop, trebuie să se aibă în vedere o bună organizare a
forței de muncă, asigurându‐se astfel eşalonarea optimă a operațiilor şi fazelor de
lucru în succesiunea lor de realizare.
Atât în cadrul şantierelor de exploatare a lemnului, cât şi în depozitele
centrale, forța de muncă este organizată în formaţii. Formația de muncă poate fi
individuală (un singur muncitor care execută o activitate independentă din cadrul
procesului de producție) sau de grup (o echipă de executanți individuali a căror
activitate se intercondiționează).
Muncitorii componenți ai unei formații de muncă pot fi denumiți după
operația pe care o execută (exemplu: doborâtor), după utilajul pe care îl
deserveşte (exemplu: tractorist) sau după complexul operație‐utilaj (exemplu:
fasonator mecanic).
Pentru doborârea arborilor, echipa este formată frecvent dintr‐un
doborâtor mecanic (care deserveşte ferăstrăul mecanic) şi un muncitor manual
(ajutor).
La colectarea lemnului, structura formațiilor de muncă şi mărimea
acestora depind în primul rând de utilajul folosit (modul în care se face deplasarea
lemnului).
În cazul atelajelor, formația de muncă este constituită dintr‐un singur
muncitor (conducător de atelaj) care, pe lângă conducerea sarcinii pe traseu,
execută şi pregătirea, legarea şi dezlegarea sarcinii.
Dacă se foloseşte tractorul, formația de muncă este compusă din
minimum doi muncitori: tractoristul şi un muncitor manual care leagă şi dezleagă
sarcina.
Formația de muncă pentru colectarea lemnului cu instalațiile cu cablu
complexe este compusă, în funcție de tipul funicularului, din minimum trei
muncitori (un mecanic funicularist şi muncitori manuali pentru legarea şi
dezlegarea sarcinii). Dacă instalația cu cablu este dotată cu comandă de la distanță
sau în cazul troliilor independente, numărul muncitorilor din formația specifică de
muncă poate fi mai mic.
În platforma primară, principalele operații executate sunt dezlegarea şi
deplasarea sarcinii, secționarea, stivuirea, încărcarea şi, uneori, mangalizarea
lemnului. Formația de muncă este, în general, mică (2‐3 muncitori) datorită
faptului că unele operații se execută mecanizat şi datorită policalificării
muncitorilor.
167
Programarea operațiilor din cadrul procesului tehnologic
Eşalonarea etapelor din cadrul procesului tehnologic de exploatare se
face global pentru întreg parchetul analizat determinându‐se, pentru început,
numărul de zile (nz) necesare efectuării fiecărei operații în funcție de numărul de
utilaje (nu) sau numărul de muncitori (nm=∑m) adoptate anterior, de normele de
muncă medii şi volumul de lemn brut (Vb) supus operației respective.
Pentru operațiile executate mecanizat:
Vb
n z = (7.43)
nu ⋅ NPu
iar pentru cele executate manual:
Vb
n z = (7.44)
nm ⋅ NPm
NPu este norma de producție a unui utilaj, iar NPm reprezintă norma de
producție pentru un muncitor (ambele exprimate în m3/8 ore).
În final, se întocmeşte graficul calendaristic de desfăşurare a lucrărilor
sub forma unei succesiuni de operații, cu menționarea timpului afectat fiecăreia.
În ceea ce priveşte studiul timpului de lucru pentru un anumit utilaj,
prezintă interes doi indicatori: disponibilitatea mecanică şi capacitatea de
utilizare.
Disponibilitatea mecanică oferă informații despre fiabilitatea utilajului
şi arată pentru ce perioadă este disponibil din punct de vedere mecanic pentru
activitatea productivă. Este de reținut faptul că o utilizare necorespunzătoare a
unui echipament poate duce la întreruperi frecvente ale procesului de producție
datorate defectelor mecanice.
Relația de calcul a disponibilității mecanice (MA) este:
WP − ST
MA = ⋅ 100 (%), (7.45)
WP
relație în care, WP este timpul programat pentru desfăşurarea unei activități
(„workplace time”), iar ST este timpul de întreținere a utilajului (menținere a
capacității de lucru a acestuia).
Relația este echivalentă cu:
PH
MA = ⋅100 (%), (7.46)
SH
pentru care semnificația notațiilor este cea de la calculul cheltuielilor de
exploatare.
Capacitatea de utilizare (CU) arată cât din timpul total (TT) este utilizat
pentru muncă (incluzând toate întârzierile, activitățile‐suport şi activitățile
productive):
WP
CU = ⋅ 100 (%). (7.47)
TT

168
Bibliografie

Boghean, P., Cerchez, Gh., 1998, Progres sau declin în protecţia pădurii prin actul de
exploatare a lemnului, TRANSECO ’98, Secțiunea 4A. Pădurea şi dimensiunile
ei ecologice şi economice
Boghean, P., Dragnea, V., 2003, Proporţia pădurii şi exploatarea lemnului,
Meridiane Forestiere, anul 4, nr.1, ISSN 1582 – 1692
Brinker, R.W., Kinard, J., Rummer, B., Lanford, B., 2002, Machine Rates for Selected
Forest Harvesting Machines, Alabama Agricultural Experiment Station, 296
Circular, second edition, Auburn University, Alabama, U.S.A., 31p.
Bustos, O., Neunschwander, R., Baltra, R., 2005, Analysis of forest harvesting
technologies with minimum impact on soil by means of multicriterion
evaluation technique, in Special Issue of the Journal Nova mehanizacija
šumarstva, 26(2), ISSN 1845‐8815, pp. 35‐40
Butler, D.A., Dykstra, D.P., 1981, Logging equipment replacement: a quantitative
approach, Forest Science 27(1), pp. 2–12
Dykstra, D.P., Heinrich, R., 1997, Forest harvesting and transport: old problems,
new solutions, Keynote presentation for Session 14 (Forest Harvesting and
Transport) at the World Forestry Congress, Antalya, Turkey, 13‐22 October
1997, Proceedings Vol. 3, pp. 171‐186
Eroğlu, H. et al., 2009, The impacts of timber harvesting techniques on residual
trees, seedlings and timber products in natural oriental spruce forests, African
Journal of Agricultural Research, vol.4(3), pp. 220‐224, ISSN 1991‐637X
Etting, K., 2004, Tractormounted thinning processors, SMP raport PU50002/02,
Project SLO‐839, with the support of SLO Fund at the Royal Agriculture and
Forestry Academy, Umeå, Sweden
Furuberg Gjedtjernet, A.M., 1995, Environmental aspects on forest operations, In:
Congress report, Volume 2, IUFRO XX World Congress, 6 – 12 August 1995
Tampere, Finland, pp. 447 – 457
Garland, J.J., 1997, Timber Harvesting Options, The Woodland Workbook, Oregon
State University
Haas, R., Meixner, O., 2013, An Illustrated Guide to the Analytic Hierarchy Process,
Institute of Marketing & Innovation University of Natural Resources and
Applied Life Sciences, Vienna, [online 2 August 2013] (http://www.
boku.ac.at/mi/ahp/ahptutorial.pdf)
Heinimann, H.R., 1999, Groundbased harvesting systems for steep slopes,
Proceedings of the International Mountain Logging and 10th Pacific Northwest
Skyline Symposium, J. Sessions and W. Chung (eds.), Corvallis OR, March 28 ‐
Bibliografie
April 1, pp. 1‐19 Department of Forest Engineering, Oregon State University,
Corvallis, OR 97331
Heinimann, H.R., 2004, Forest Operations under Mountainous Conditions,
Encyclopedia of Forest Sciences, ELSEVIER ACADEMIC PRESS, ISBN 0‐12‐
145160‐7, 279–285
Heinimann, H.R., 2007, Forest operations engineering and management – the ways
behind and ahead of a scientific discipline, Croatian Journal of Forest
Engineering, 28 (2007)1, pp. 107 – 121
Heinimann H.R., Stampfer, K., Loschek, J., Caminada, L., 2001, Perspectives on
Central European Cable Yarding Systems, The International Mountain Logging
and 11th Pacific Northwest Skyline Symposium, Dec 10‐12, 2001, Seattle,
Washington, USA
Heinrich, R., Arzberger, U., 2004, Forest Operations in the Tropics, Reduced Impact
Logging, Encyclopedia of Forest Sciences, Elsevier Academic Press, ISBN 0‐
12‐145160‐7, pp. 247‐252
Ionaşcu, Gh., Iordache, E., Derczeni, R., 1999, Noutăţi în construcţia şi exploatarea
instalaţiilor cu cablu la colectarea lemnului, în „Pădurea românească în pragul
mileniului trei”‐ Lucrările sesiunii ştiințifice jubiliare consacrate aniversării a
50 de ani de învățământ silvic superior la Braşov, Editura Universității
„Transilvania” din Braşov
Iordache, E., 2009, Cercetări privind accesibilitatea pădurilor din zona Carpaţilor
de Curbură cu mijloace de colectare şi transport, teză de doctorat,
Universitatea „Transilvania” din Braşov
Lan, Z., 2001, A cost model for forest machine operation in wood cutting and
extraction, Ecoefficient Wood Harvesting on Sensitive Sites (ECOWOOD)
Project, [online 2 August 2013] http://ethesis.helsinki.fi/julkaisut/maa/
mvaro/ publications/31/acostmod.pdf
Lansky, M., 2000, Logging cost calculating for lowimpact forestry, Hancock County
Planning Commission, Ellsworth, ME, Spring 2000 Newsletter
Lee, H.W., Johnson, L.P., 1989, Calculation Timber Removal Costs Under Ecosystem
Management, Idaho Forest, Wildlife and Range Experiment Station, Bulletin
No.62, Moscow, ID
Lukáč, T., 2001, Cableways in the forestry of Slovakia, The Joint FAO/ECE/ILO
Committee on Forest Technology workshop on New Trends in Wood
Harvesting with Cable Systems for Sustainable Forest Management in the
Mountains, 18‐24 June 2001, Ossiach, Austria
MacDonald, A.J., 1999, Harvesting Systems and Equipment in British Columbia,
Forest Engineering Research Institute of Canada (FERIC), Handbook no HB‐
12, ISBN 0‐7726‐3827‐6
McNamara, D., 1983, Horse Logging at Latour, California Forestry Note, no.88
Miyata, E.S., 1980, Determining Fixed and Operating Costs of Logging Equipment,
General Technical Report NC‐55, Forest Service ‐ U.S.Department of Agriculture,
North Central Forest Experimental Station, St.Paul, Minnesota, 16 p.
Nugent, C., Kanali, C. L., Owende, P.M.O., Nieuwenhuis, M., Ward, S. M., 2003,
Characteristic site disturbance due to harvesting and extraction machinery
170
Bibliografie
traffic on sensitive forest sites with peat soils, Forest Ecology and Management
180, pp. 85‐98
Olteanu, I., Pârjol, G., 1999, Privatizarea agenţilor economici de exploatare a
lemnului, oportunităţi, tendinţe şi riscuri, în „Pădurea românească în pragul
mileniului trei”‐ Lucrările sesiunii ştiințifice jubiliare consacrate aniversării a
50 de ani de învățământ silvic superior la Braşov, Editura Universității
„Transilvania” din Braşov
Oprea, I., 2003, Elemente tehnice şi ecologice privind traseele de colectare cu
tractorul, Meridiane Forestiere, anul 4, nr.1, ISSN 1582 – 1692
Oprea, I.,Sbera, I., 1999, Tehnologii de exploatare a lemnului cu impact ecologic
limitat, în „Pădurea românească în pragul mileniului trei”‐ Lucrările sesiunii
ştiințifice jubiliare consacrate aniversării a 50 de ani de învățământ silvic
superior la Braşov, Editura Universității „Transilvania” din Braşov
Oprea, I.,Sbera, I., 2001, Tehnologii ecoprotective de exploatare a lemnului, Meridiane
Forestiere, ASFOR Bucureşti, 2(2001)1, pp. 4‐9
Owende, P.M.O., Lyons, J., Ward, S.M., 2002, Operations protocol for ecoefficient
wood harvesting on sensitive sites, The ECOWOOD Project – Development of a
Protocol for Eco‐efficient Wood Harvesting on Sensitive Sites
Pausch, R., 1998, Implementation of Forest Machines an Ecological Disaster?, în
„Forest Operations in Himalayan Forests with Special Consideration of
Ergonomic and Socio‐Economic Problems”, IUFRO/FAO Seminar, 20‐23
october 1997, Thimphu, Bhutan, Heinimann, H.R., Sessions , J. (edit.), Kassel
University Press GmbH, ISBN 3‐933146‐12‐7
Pentek, T. et al., 2008, Environmentally Sound Harvesting Technologies in
Commercial Forests in the Area of Northern Velebit – Functional Terrain
Classification”, Periodicum biologorum, vol.110, No 2, 127 – 135, ISSN 0031‐
5362
Pertlik, E., 1998, European Cable Yarders – a Review of the StateoftheArt
Technology, în „Forest Operations in Himalayan Forests with Special
Consideration of Ergonomic and Socio‐Economic Problems”, IUFRO/FAO
Seminar, 20‐23 october 1997, Thimphu, Bhutan, Heinimann, H.R., Sessions , J.
(edit.), Kassel University Press GmbH, ISBN 3‐933146‐12‐7
Petrescu L., 1980, Noi contribuţii în problema prejudiciilor ce pot fi aduse arborilor
rămaşi prin lucrările de exploatare a lemnului, Revista Pădurilor nr.4
Poršinsky, T., Pentek, T., Bosner, A., Stankić, I., 2012, Ecoefficient Timber
Forwarding on Lowland Soft Soils, Global Perspectives on Sustainable Forest
Management, Okia Clement Akais (Ed.), ISBN 978‐953‐51‐0569‐5, pp. 275‐
288
Pulkki, R., 2013, Machine specifications and operating techniques, Faculty of
Forestry, Lakehead University, Canada, [online 2 august 2013] URL:
http://flash.lakeheadu.ca/~repulkki/MachineOperatingSpecs.pdf
Pulkki, R., 2013, Cuttolength, treelength or full tree harvesting?, Faculty of
Forestry, Lakehead University, Canada, [online 2 august 2013] URL:
http://flash.lakeheadu.ca/~repulkki/ctl_ft.html
Rotaru, C., 1984a, Tassement du sol forestier et recolte mécanisée du bois, CTB,
Paris
171
Bibliografie
Rotaru, C., 1984b, Les interactions entre les méthodes d’exploitation et la
sylviculture, CTBA, Paris, ISSN 0528‐4937
Russell, F., Mortimer, D., 2005, A review of smallscale harvesting systems in use
worldwide and their potential application in Irish forestry, COFORD, National
Council for Forest Research and Development, Dublin, Ireland, 48 p.
Saaty, T.L, 1990, How to make a decision: The Analytic Hierarchy Process, European
Journal of Operational Research, 48, pp. 9‐26
Sabadyr, A. I., Zibtsez, S. V., 2001, Characteristics of the cable yarding system
application in the Ukrainian Carpathians, în Joint FAO/ECE/ILO Committee on
Forest Technology workshop on New Trends in Wood Harvesting with Cable
Systems for SustainableForest Management in the Mountains, 18‐24 June
2001, Ossiach, Austria
Schaffer, H.P., Buchschacher, R., 2002, Pour un recours aux carburants et aux
lubrifiants écologique. Fiche technique, L’environnement pratique, Office
fédérel de l’environnement, Berne
Smidt, M., Blinn, C.R., 1995, Logging for 21st Century: Protecting the Forest
Environment, University of Minnesota, College of Natural Resources
Sonderegger, H., 2006, Test pratique: Débardage du bois avec câble en matière
plastique, La Forêt, 7, pp. 78‐79
Spinelli, R., 2004, Harvesting on Thinnings, Encyclopedia of Forest Sciences,
Elsevier Academic Press, ISBN 0‐12‐145160‐7, pp. 252‐259
Spârchez, Gh., Derczeni, R., Iordache, E., 2009, The Impact of Different Carriages on
Soil and Trees During the Skidding in the Roumanian Forests, Bulletin of the
Transilvania University of Braşov, vol 2 (51), series II: Forestry. Wood
Engineering. Agriculture and Food Engineering
Stampfer, K., 1999, Influence of terrain conditions and thinning regimes on
productivity of a trackbased steep slope harvester, In: Sessions, J. and W.
Chung (Ed.), Proceedings of the International Mountain Logging and 10th
Pacific Northwest Skyline Symposium, March 28 – Aprilie 1, 1999, Corvallis,
Oregon, pp.78‐87
Takumi, M., 1998, Application of Super Fiber Rope as a Guyline for a Mobile Tower
Yarder, în „Forest Operations in Himalayan Forests with Special
Consideration of Ergonomic and Socio‐Economic Problems”, IUFRO/FAO
Seminar, 20‐23 october 1997, Thimphu, Bhutan, Heinimann, H.R., Sessions , J.
(edit.), Kassel University Press GmbH, ISBN 3‐933146‐12‐7
Tiernan, D., Owende, P.M.O., Kanali, C.L., Spinelli, R., Lyons, J., Ward, S.M., 2002,
Selection and operations of cable systems on sensitive sites, The ECOWOOD
Project – Development of a Protocol for Eco‐efficient Wood Harvesting on
Sensitive Sites
Torgersen, H., Lisland, T., 2002, ExcavatorBased Cable Logging and Processing
System: A Norwegian Case Study, International Journal of Forest Engineering,
13(1)
Updegraff, K., Blinn, Ch.R., 2000, Applications of SmallScale Forest Harvesting
Equipment in the United States and Canada, Staff Paper Series No.143, College
172
Bibliografie
of Natural Resources and Minnesota Agricultural Experiment Station,
University of Minnesota, St. Paul, Minnesota, 51p.
Wenger, K.F., 1984, Forestry Handbook, second edition, John Wiley&Sons, Inc., ISBN
0‐471‐06227‐8
Winston, W.L., 2003, Operations Research: Applications and Algorithms, Duxbury
Press; 4th. Edition
***, 1984, Horse Logging a method of pleasing your adversaries, Grindstone
Engineering Forestry Surveying, Registered Professional Engineer in Virginia
and West Virginia, USA, [online 2 August 2013] http://www.g‐eng.biz/le/
logsys/ horse/horse.html
***, 1992, Cost control in forest harvesting and road construction, Forestry Paper 99,
Food and Agriculture Organization of the United Nations (FAO), Rome, ISBN 92‐
5‐103161‐4
***, 2000, Code of Best Forest Practice Ireland: planning the thinning operation,
Forest Service, Department of the Marine and Natural Resources, Dublin,
Ireland , pp.124‐128
***, 2002, Managing your woodland: a nonforester’s guide to small scale forestry in
British Columbia, Small Woodlands Program of BC and Canadian Forest
Service, ISBN 0‐7726‐4776‐3
***, 2003, F.A.O. Forest Harvesting Bulletin, vol.13
***, Forest Management 101 A handbook to forest management in the North
Central Region, NCSS ‐ NAS ‐ Department of Forest Resources, University of
Minnesota
***, Leykam LogLine – The logging system made for slopes, TS‐Holz Terminal
Wildverbissschutz GmbH und Holzhandel, Germany

Referinţe World Wide Web (Internet):

agriaffaires.co.uk, http://www.agriaffaires.co.uk/
Alser Forest SRL, http://utilajedepadure.ro/
ATV Cheshire, http://www.atvcheshire.com/
Binderberger Maschinenbau GmbH, http://www.binderberger.com/web/
Caterpillar Inc., http://www.caterpillar.com/
Deere & Company, http://www.deere.com/wps/dcom/en_US/regional_home.page
Erickson AirCrane, Inc., http://www.ericksonaircrane.com/
Firstlogger.org, http://www.firstlogger.org/Home
HudSon Forest Equipment, Inc., http://www.hud‐son.com/
Husqvarna Group, http://husqvarnagroup.com/en
INTERFORST GmbH, http://www.interforst.at/
Iowa Farm Equipment, http://www.iowafarmequipment.com/
173
Bibliografie
JSC „Mozyr Machinebuilding Plant”, http://eng.mozyrmash.by/
KMCKOOTRAC/Kootenay Tractor, www.kmc‐kootrac.com
KOLLER GmbH, http://www.kollergmbh.com/
KWFTagung, www.kwf‐tagung.org
Lennartsfors AB, http://www.lennartsfors.com/
LogRite Tools LLC, http://www.logrite.com/
Plowden Horse Logging, http://www.plowdenhorselogging.com/
Ponsse OYJ Finnland, http://www.ponsse.com/
Portable Winch Co., http://www.portablewinch.com/
Rottne Industrie AB, http://www.rottne.com/en/forest‐machines/
Saelen Industrie, http://www.saelen‐industrie.com
S.C.IRUM S.A.Reghin, http://www.irum.ro/
Small Wood Lot Tools, LLC, http://www.smallwoodlottools.com/
Sylvan Environmental Enterprises Limited, http://www.sylvanenvironmental.com/
TSHolz, http://www.ts‐holz.com/
WelteCompany, www.welte.de
W.Mahler AG, http://www.wmahler.ch/fr/startseite.html
Worksaver, Inc., http://www.worksaver.com/
Wyssen Seilbahnen AG, www.wyssen.com

174

Sisteme Tehnologice Cu Impact Redus

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Sisteme Tehnologice Cu Impact Redus

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

În decursul istoriei, pădurea a fost o referinţă a nivelului de

Capitolul 1: Noţiuni introductive 1

1.1 Istoric. Termeni, concepte şi principii 1

Capitolul 2: Sisteme actuale de recoltare şi colectare a

2.1 Caracteristici ale sistemelor de exploatare a lemnului 15

Capitolul 3: Impactul activităţii de exploatare asupra

3.1 Consideraţii generale privind efectele ecologice ale

Capitolul 4: Instalaţiile cu cablu - sisteme ecotehnologice

4.1 Elemente specifice colectării cu instalaţiile cu cablu 63

Capitolul 5: Echipamente pentru colectarea lemnului la

5.1 Elemente caracteristice mijloacelor de exploatare

Capitolul 6: Criterii de selectare a utilajelor şi dispozi-

6.1 Principalii factori de influenţă ce condiţionează selectarea

7.1 Structura costurilor de exploatare a lemnului 135

Exploatarea lemnului trebuie înțeleasă în sensul de „operaţiuni

principiul economisirii şi valorificării superioare a lemnului este

Dezvoltarea tehnologică permite desfăşurarea activității în domeniul

Rărituri bună moderată nerecomandată

Cercetările efectuate (Heinimann, 1999) privind diferențierea printr‐o

Tabelul 2.1 Operaţii tehnologice Doborârea şi fasonarea manual­mecanizată

22 m3⋅om‐1⋅zi‐1 pentru formația de 2 muncitori şi metoda

Tip de utilaj Tractor articulat cu troliu (Cable Skidder) Tabelul 2.2

Un operator (conducătorul utilajului) şi, eventual, un ajutor

Tabelul 2.3 Tip de utilaj Tractor cu braţ hidraulic cu graifăr (Grapple Skidder)

Un operator (conducătorul utilajului); poate fi folosit şi două

Încărcare şi descărcare rapidă a sarcinii, însă condiționate de

Încărcare şi descărcare rapidă a sarcinii, însă condiționate de

Tip de utilaj Tractor cu şenile metalice (Medium Crawler Skidder) Tabelul 2.6

Prejudicii considerabile asupra solului, dar poate fi utilizat pe

Caracteristici Condiţii de teren Utilizarea pe pante până la 40%

Posibilități de sortare calitativ superioară prin comanda

Tabelul 2.9 Tip de utilaj Utilaj pentru doborâre şi stivuire (Feller­Buncher)

Controlează căderea arborelui, aşezarea pe sol şi stivuirea

Nu lucrează corespunzător pe teren în pantă; întreținere

Tabelul 2.11 Mijloc de colectare Atelaje cu unul sau doi cai (Horse Logging)

Tip de utilaj Instalaţie cu cablu mobilă (cu pilon) Tabelul 2.12

Tabelul 2.13 Tip de utilaj Elicopter adaptat pentru colectarea lemnului

Caracteristici Condiţii de teren În orice condiții, cu măsuri de siguranță privind accesul

Colectarea cu impact ecologic redus (Reduced Impact Logging – RIL)

Tabelul 2.14 avantaje dezavantaje

Valmet 911 şenile 16 900 9,5 39 [80]

Degradarea ecosistemelor forestiere poate fi una dintre consecințele

Orientările silviculturale actuale impun anumite solicitări imperative

compactarea solului (tasarea excesivă a solului) sub urmele lăsate de

formarea ogaşelor prin trecerea repetată a utilajelor grele pe aceleaşi

Elementele teoretice referitoare la portanța solurilor şi aderența

forta de tractiune la carlig [kg · t‐1] (3.1)

Portanţa este calitatea solului de a rezista presiunii exercitate de

Forma unui ogaş

Compactarea solului poate încetini sau opri creşterea rădăcinilor. Un

NEP = W [kPa], (3.4)

lățime Tip de codificare

Volum de Densitatea Intensitatea

Tabelul 3.3 fliş nisipos B tractor 386 30 280 62 0,16

Pentru estimarea gradului de prejudiciere a arborilor rămaşi prin

Poluarea mediului cu substanțele menționate poate fi evitată prin

Desigur, pentru a putea obține beneficii prin aplicarea tehnologiilor de

Evoluţia utilizării mijloacelor mecanizate de colectare a lemnului în perioada 1950-1995 în

Tractoare cu pneuri 10 21 45 63 73 87

Având în vedere utilizarea foarte redusă a funicularelor în exploatările

Clasificarea instalațiilor cu cablu utilizate pentru colectarea lemnului

Sistemul cu patru cabluri diferă prin construcția mai simplă a

Sursa de putere pentru Firma producătoare Tipul

Modelele constructive ale acestor utilaje sunt într‐o gamă tipologică

Tabelul 2.1 Operaţii tehnologice Doborârea şi fasonarea manualmecanizată

Tabelul 2.9 Tip de utilaj Utilaj pentru doborâre şi stivuire (FellerBuncher)

Koller K 3013 Camion cu 2‐3 osii motor Diesel (Deutz) da 400

Productivitatea medie V (m3·h1), cu luarea în considerare a timpului de