Unitatea 1 de Invatare - Contractul de Vanzare

Unitatea de învăţare 1
CONTRACTUL DE VÂNZARE
Cuprins
1.1. Introducere
1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare
1.3. Conţinutul unităţii de învăţare
1.3.1. Noțiunea, regula alienabilității și caracterele juridice ale contractului de vânzare
1.3.1.1. Noţiunea de contract de vânzare și regula alienabilității
1.3.1.2. Caracterele juridice
1.3.2. Condiţiile de validitate ale contractului de vânzare
1.3.2.1. Capacitatea părţilor
1.3.2.2. Consimţământul părţilor
1.3.3. Obiectul contractului de vânzare
1.3.3.1. Bunul vândut. Condiții
1.3.3.2. Preţul vânzării. Condiții
1.3.3.3. Clauza de inalienabilitate
1.3.4. Cauza contractului de vânzare
1.3.5. Forma contractului de vânzare
1.3.6. Pactul de opțiune, promisiunea de vânzare și promisiunea de cumpărare
1.3.6.1. Pactul de opțiune
1.3.6.2. Promisiunea unilaterală de vânzare
1.3.6.3. Promisiunea unilaterală de cumpărare
1.3.6.4. Promisiunea sinalagmatică de vânzare
1.3.6.5. Promisiunea faptei altuia (convenția de porte-fort)
1.3.7. Dreptul de preempțiune
1.3.7.1. Definiția dreptului de preempțiune
1.3.7.2. Caracterele juridice
1.3.7.3. Natura juridică
1.4.7.4. Exercitarea dreptului de preempțiune
1.3.7.5. Nulitatea și opozabilitatea dreptului de preempțiune
1.3.7.6. Pluralitatea de preemptori și pluralitatea de bunuri
1.3.7.7. Dreptul de preempțiune în legi speciale
1.3.7.8. Stingerea dreptului de preempțiune
1.3.8. Efectele contractului de vânzare
1.3.8.1. Obligațiile vânzătorului
1.3.8.2. Obligaţiile cumpărătorului
1.3.9. Varietăţi de vânzare
1.3.9.1. Vânzarea bunurilor de gen
1.3.9.2. Vânzarea în bloc
1.3.9.3. Vânzarea după mostră sau model
1.3.9.4. Vânzarea pe încercate
1.3.9.5. Vânzarea pe gustate
1.3.9.6. Vânzarea lucrului altuia
1.3.9.7. Vânzarea bunurilor imobile
1.3.9.8. Vânzarea terenurilor forestiere
1.3.9.9. Vânzarea moștenirii
1.3.9.10. Vânzarea cu plata prețului în rate și rezerva proprietății
1.3.9.11. Vânzarea cu opțiune de răscumpărare
1
1.3.9.12. Vânzarea cu arvună
1.3.9.13. Vânzarea de drepturi litigioase
1.3.9.14 Vânzarea de consumație
1.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare
1.1. Introducere
Actualul Cod civil, adoptat prin Legea nr. 287/20091 completat

şi modificat prin Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a
Legii nr. 287/2009 privind Codul civil2 a intrat în vigoare la
data de 1 octombrie 2011. Acesta a înlocuit, în mod necesar şi
util3, vechiul Cod civil din 1865 care a marcat începutul
dreptului civil modern, cu principiile, instituţiile şi terminologia
juridică adecvată în sistemul românesc de drept.
Actualul Cod civil îmbrăţişează concepţia monistă, după
modelul Codului civil al provinciei Quebec din Canada, adoptat
în anul 1991.
Întrucât la elaborarea actualului Cod civil, legiuitorul român a
avut ca punct de plecare un model care reglementa raporturile
civile la nivelul unei provincii, ce se completau, desigur, cu
normele civile adoptate la nivel federal, nu se poate spune, fără
rezerve, că această reglementare ar fi în afara observaţiilor
critice. De altfel, deşi pare
paradoxal, având în vedere perioada relativ scurtă de timp
scursă de la intrarea în vigoare a actualului Cod civil, doctrina
abundă în studii şi lucrări care semnalează reglementările
strâmbe cuprinse în acest act normativ.
Până la urmă, deşi departe de a reprezenta un lucru rău, opiniile
doctrinare şi jurisprudenţiale au menirea de a corecta, în baza
unor explicaţii logice instituţiile juridice, astfel că, totuşi, „viaţa
sfârşeşte prin a triumfa”4.
Codul civil în vigoare cuprinde 7 cărţi, care acoperă un număr
total de 2.664 articole, fiecare carte fiind divizată în titluri şi
capitole.
Cartea a V-a („Despre obligaţii”) înglobează în Titlul IX
(„Diferite contracte speciale”) reglementări relative la mai
multe tipuri de contracte, inclusiv la cele considerate ca fiind
1
Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 24 iulie 2009.
2
Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011
3
A se vedea M. Uliescu, coordonator, Cuvânt înainte, în „Noul Cod civil. Comentarii”, ed. a II-a, revăzută şi adăugită, Ed.
Universul Juridic, Bucureşti, 2011, p. 9
4
A se vedea I.L. Georgescu, Drept comercial român, vol. I, Ed. All Beck, Bucureşti, 2002, p. 74
2
apanajul exclusiv al profesioniştilor (comercianţilor). În sfera
contractelor care fac obiectul de studiu al dreptului comercial
sunt reglementate
contracte, cum ar fi: contractul de societate (art. 1.881-1.954),
contractul de transport (art. 1.955-2.008), contractul de agenţie
(art. 2.072-2.095), contractul de intermediere (art. 2.096-2.102),
contractul de report (art. 1.772-1.776), contractul de cont curent
(art. 2.171-2183), contractul bancar curent şi alte contracte
bancare (art. 2.184-2.198), contractul de asigurare (art. 2.199-
2.241).
Celelalte categorii de contracte, calificate ca fiind prin

excelenţă contracte speciale de natură civilă, îşi găsesc
reglementarea în acelaşi Titlu IX al Cărţii a V-a din Codul civil.
Este vorba despre: contractul de vânzare (art. 1.650-1.762),
contractul de schimb (art. 1.763-
1.765), contractul de furnizare (art. 1766-1771), contractul de
locaţiune (art. 1.777-1.850), contractul de antrepriză (art. 1.851-
1.880), contractul de mandat (art. 2.009-2.071), contractul de
depozit (art. 2.103-2.143), contractul de împrumut (art. 2.144-
2.170), contractul de rentă viageră (art. 2.242-2.253), contractul
de întreţinere (art. 2.254-2.263), jocul şi pariul (art. 2.264-
2.266), şi tranzacţia (art. 2.267-2.278).
Aceste din urmă contracte vor face obiectul studiului
prezentului curs. Fără îndoială că între contractele speciale
civile şi teoria generală a obligaţiilor civile există o corelaţie
directă. Cea mai importantă este aceea că teoria generală a
obligaţiilor reglementează regulile de formare şi de executare a
contractelor la modul general.
În atare condiţii, în lipsa unor reglementări specifice, sunt
aplicabile regulile generale din materia teoriei generale a
obligaţiilor, cum ar fi cele care privesc condiţiile de validitate a
contractelor, interpretarea clauzelor contractelor ori executarea
convenţiilor5.
Prin urmare, chiar dacă normele speciale ale contractelor civile
au prioritate, potrivit principiului specialia generalibus
derogant, în cazul în care acestea lipsesc se aplică regulile din
cadrul dreptului obligaţiilor (teoriei generale a obligaţiilor).
Totodată, regimul juridic al contractelor speciale se
completează cu norme cuprinse în legi speciale3, aceste norme
constituind reglementări speciale în raport cu dreptul
obligaţional reglementat de Codul civil.
Mai adăugăm şi regula potrivit căreia dispoziţiile Codului civil
se aplică tuturor contractelor speciale încheiate după intrarea sa
în vigoare6. Contractele încheiate sub imperiul Codului civil din
5
În acelaşi sens, a se vedea: Fr. Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale, vol. I, Vânzarecumpărare, Schimbul, ed. a
IV-a, actualizată de L. Mihai şi R. Popescu, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2006, p. 10; F. Moţiu, Contracte speciale în
Noul Cod civil, ed. a II-a, revăzută şi adăugită, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2011, p. 17; C. Toader, Evicţiunea în
contractele civile, ed. a II-a, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 1998, p. 17-155.
3
18647, ca de altfel şi cele prevăzute în alte acte normative
rămân supuse legilor sub guvernarea cărora s-au încheiat,
potrivit principiului tempus regit actum.
În sfârşit, relativ la modificările contractelor, este incidentă
regula după care acestea se fac cu respectarea condiţiilor
prevăzute în legea în vigoare la data modificărilor.
Clauzele contractuale care nu fac obiectul modificărilor sunt
supuse legii în vigoare la data încheierii contractului8.
În noua reglementare apar modificări și clarificări importante
legate de denumire, obiect, condiţii de validitate şi efecte.
Astfel, noul Cod civil redefineşte conceptul contractului de
vânzare-cumpărare, optând pentru un titlu simplificat, respectiv,
contract de vânzare.
Contractul de vânzare este cel mai des întâlnit în practică tip de
contract, iar prin intermediul său, se realizează înstrăinarea sau
dobândirea dreptului de proprietate sau a altor drepturi asupra
bunurilor aflate în circuitul civil.
Contractul de vânzare este considerat în mod tradiţional
contractul-tip, o parte din principiile sale aplicându-se şi
celorlate tipuri de contracte care includ în obiectul lor prestaţii
reciproce.
Reglementarea contractului de vânzare constituie dreptul
comun pentru toate contractele care au ca obiect transmiterea
unui drept şi urmează a fi aplicată ori de câte ori nu există
norme speciale privind aceste contracte9.
___________________
1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare
Obiectivele unităţii de învăţare:
– definirea și noțiunea de contract de vânzare - regula

aleinabilității;
– prezentarea teoretică a caracterelor juridice ale
contractului de vânzare și a efectelor contractului de vânzare;
– adoptarea unor noţiuni teoretice de drept care să le
6
Potrivit art. 102 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil.
7
Vechiul Cod civil român, elaborat după modelul Codului civil francez, din 1804, numit şi Codul Napoleon a fost publicat la
26 noiembrie 1964 şi pus în aplicare la 1 decembrie 1865.
8
Potrivit art. 103 alin. (2) din Legea nr. 71/2011.
9
Flavius-Antoniu Baias, Eugen Chelaru, Rodica Constantinovici, Ioan Macovei, Noul Cod civil.
Comentariu pe articole, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2012, p. 1735.
4
folosească viitorilor jurişti în desfăşurarea activităţii;
– însuşirea unor cunoştinţe referitoare la rolul, locul şi
aplicarea în practică a contractului de vânzare, în relaţiile dintre
persoanele juridice şi persoanele fizice.
Competenţele unităţii de învăţare:
– studenţii se vor familiariza cu vocabularul juridic

specific contractului de vânzare, adecvat desfăşurării profesiilor
juridice;
– dezvoltarea generală a unor abilităţi practice de a
utiliza instrumentele juridice, iar în mod specific - de a utiliza la
nivel practic conceptele teoretice privind contractul de vânzare;
– deprinderea cu profesii ce presupun un ansamblu de
tehnici, abilităţi şi un sistem de relaţii intra şi inter-organizaţional;
– dezvoltarea unor abilităţi de comunicare, control şi
evaluare;
– dezvoltarea unor abilităţi de adaptare a activităţii în
funcţie de nevoile şi dorinţele clienţilor.
Timpul alocat unităţii: 10 ore
1.3. Conţinutul unităţii de învăţare
1.3.1. Noţiunea, regula alienabilităţii şi caracterele juridice

ale contractului de vânzare
1.3.1.1. Noţiunea de contract de vânzare şi regula

alienabilităţii
contractul de vânzare reprezintă convenţia prin care o parte,

numită vânzător se obligă să transmită atributele sau o parte
din atributele conferite legal unui drept patrimonial, real sau
de creanţă, ale drepturilor care aparţin unei universalităţi
juridice (moştenire) ori unei universalităţi de fapt (un fond de
comerţ) către cealaltă persoană numită cumpărător, în
schimbul unui preţ.
Regula alienabilităţii presupune că, orice drept subiectiv care
este disponibil, poate fi înstrăinat de către titularul său către o
altă persoană, în schimbul unei sume de bani.
Prin urmare, această regulă este de largă aplicabilitate în 5
10
A se vedea art. 1.651 C. civ;
11
Potrivit art. 752 C. civ.: „Dreptul de uz ori de abitaţie nu poate fi cedat, iar bunul ce face obiectul acestor drepturi nu
poate fi înstrăinat sau, după caz, arendat”. Cu toate acestea, doctrina a nuanţat (a se vedea R. Dincă, op. cit., p. 25) în sensul
că în ipoteza în care dreptul de uz şi de abitaţie sunt constituite în schimbul obligaţiei asumate de titularul acestora de a plăti
nudului proprietar o sumă de bani, atunci convenţia respectivă are natura juridică a unui contract de vânzare.
12
A se vedea St.D. Cărpenaru, L. Stănciulescu, V. Nemeş, Contracte civile şi comerciale, Ed.Hamangiu, Bucureşti, 2009, p.
6;
13
A se vedea: F. Deak, L. Mihai, R. Popescu, op. cit., p. 16; L. Pop, Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor, Ed. Lumina
Lex, Bucureşti, 1998, p. 74 şi urm.
14
A se vedea D. Macovei, I.E. Cadariu, Drept civil. Contracte, Ed. Junimea, Iaşi, 2004, p. 14; D. Lupaşcu, Drept
internaţional privat, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2008, p. 178;
15
se vedea: F. Deak, L. Mihai, R. Popescu, op. cit., p. 23 şi urm.; S.D. Cărpenaru, L. Stănciulescu, V. Nemeş, op. cit., p. 7-8;
D.A. Artene, M. Condoiu, S. Vasiliu, op. cit., p. 16-17;
16
A se vedea D. Alexandresco, op. cit., p. 15.
17
A se vedea art. 1274 alin. (1), teza a 2-a, C. civ.
18
A se vedea art. 1.179 C. civ.
19
A se vedea S.D. Cărpenaru, L. Stănciulescu, V. Nemeş, op. cit., p. 9.
20
A se vedea F. Deak, L. Mihai, R. Popescu, op. cit., p. 50.
21
A se vedea R. Dincă, op. cit., p. 28.
22
A se vedea art. 44 C. civ.
23
A se vedea art. 209 alin. (1) C. civ.
24
25
A se vedea art. 1.340 alin. (1) C. civ.
26
A se vedea art. 2.532, pct. 2 şi pct. 3, C. civ.: „Prescripţia nu începe să curgă, iar, dacă a început să curgă, se suspendă;
1.....
2. Între părţi, tutore sau curator şi cei lipsiţi de capacitate de exerciţiu sau cu capacitatea de exerciţiu restrânsă ori între
curatori şi cei pe care îi reprezintă, cât timp durează ocrotirea şi socotelile nu au fost date şi aprobate;
3. Între orice persoană care, în temeiul legii, al unei hotărâri judecătoreşti sau al unui act juridic, administrează bunurile
altora şi cei ale căror bunuri sunt astfel administrate, cât timp administrarea nu a încetat ori socotelile nu au fost date şi
aprobate;”
27
A se vedea R. Dincă, op. cit., p. 46-47.
28
Potrivit art. 1653 alin. (3) C. civ.: „Dreptul este litigios dacă există un proces început şi neterminat cu privire la existenţa
sau întinderea sa”.
29
A se vedea: F. Moţiu, op. cit., p. 40; R. Dincă, Incapaciatatea de a cumpăra drepturi litigioase a persoanelor care
participă la înfăptuirea justiţiei, în Revista română de drept privat, nr. 4/2012, p. 77 şi urm.
30
31
A se vedea D. Chirică, Tratat de drept civil. Contracte speciale. Vol. I, Vânzarea şi schimbul, Ed. C.H. Beck, Bucureşti,
2008, p. 123, p. 130.
32
A se vedea Decizia nr. 967 din 24 februarie 2012 a Î.C.C.J., s. a II-a civ., postată pe www.iccj.ro/cântare.php?id=67044
33
A se vedea, în acest sens, D. Alexandresco, op. cit., p. 161.
34
A se vedea, în acest sens, Decizia nr. 2648 din 24 mai 1923, în Dreptul nr. 36/1923, citată de R. Dincă, Contracte civile
speciale în noul Cod civil, op. cit., p. 34, nota 3.
35
A se vedea R. Dincă, Contracte civile speciale în noul Cod civil, op. cit., p. 43-44.
36
Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003.
37
Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1008 din 14 noiembrie 2005. Legea a intrat în vigoare la data de 1
ianuarie 2007, data aderării României la Uniunea Europeană;
6
1.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare
Sinteza unităţii de învăţare 1
38
A se vedea I. Reghini, S. Diaconescu, P. Vasilescu, Introducere în dreptul civil, Ed. Sfera Juridică, Cluj-Napoca, 2007, p.
174;
39
A se vedea F. Deak, L. Mihai, R. Popescu, op. cit., p. 31-32, nota 2;
40
A se vedea Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
41
A se vedea F. Moţiu, op. cit., p. 37.
42
Potrivit art. 1.225 C. civ.
43
Potrivit art. 1.226 C. civ. Pentru detalii privind distincţia între obiectul contractului şi obiectul obligaţiei, a se vedea V.
Stoica, Reflecţii asupra obiectului contractului potrivit Codului civil, în Revista de drept comercial nr. 4/2013, p. 7-12
44
Potrivit Constituţiei României şi Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al
acesteia.
45
A se vedea R. Dincă, Contracte speciale în noul Cod civil, op. cit., p. 79-80.
46
47
Potrivit art. 1.225 alin. (3), C. civ.: „Obiectul este ilicit atunci când este prohibit de lege sau contravine ordinii publice ori
bunelor moravuri”.
48
A se vedea Trib. Satu-Mare, dec. civ. nr. 462/1976, în Revista română de drept nr. 1/1975, p. 64, apud. F. Moţiu, op. cit., p.
50.
49
50
În acelaşi sens, a se vedea D-tru. C. Florescu, op. cit., p. 36,
51
Dacă prestaţia cumpărătorului constă în transmiterea altui bun, atunci avem de-a face cu un contract de schimb; dacă
aceasta este o sumă periodică de bani plătibilă până la moartea creditorului, atunci ne aflăm în prezenţa contractului de rentă
viageră etc. A se vedea D.C. Florescu, op. cit., p. 39; În ipoteza în care prestaţia celeilalte părţi este de a face, contractul este
de antrepriză; dacă obligaţia asumată în schimbul transferului este de a asigura folosinţa unui lucru, contractul este de
locaţiune - a se vedea R. Dincă, Contracte civile speciale în noul Cod civil, op. cit., p. 91.
52
În acelaşi sens, a se vedea R. Dincă, Contracte civile speciale în noul Cod civil, op. cit., p. 91.
53
54
A se vedea: Trib. Jud. Sibiu, dec. nr. 504/1992; Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 86/1986 în R.I. Motica, F. Moţiu, Contracte
civile. Sinteză teoretică şi practică judiciară, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1998, p. 31 şi 53-54.
55
56
57
A se vedea D. Alexandrenco, op. cit., p. 122.
58
se vedea art. 1.232 alin. (1) C. civ.
59
60
61
62
63
64
65
A se vedea: F. Moţiu, D. Moţiu, Contracte civile speciale. Prezent şi viitor, Ed. Mirton, Timişoara, 2009, p. 47; Trib.
Suprem, s. civ., dec. nr. 400/1978, C.D., 1978, p. 22.
66
A se vedea R. Dincă, Contracte civile speciale în noul Cod civil, op. cit., p. 86.
67
68
69
A se vedea art. 627 alin. (5) C. civ
70
În cele ce urmează, problemele referitoare la clauza de inalienabilitate sunt preluate, în cea mai mare parte, dintr-o lucrare
anterioară: B. Florea, Drept civil. Drepturile reale principale, op. cit., p. 62.
71
7
– În conformitate cu dispoziţiile art. 1.650 C. civ., „(1) Vânzarea este contractul prin care vânzătorul
transmite sau, după caz, se obligă să transmită cumpărătorului proprietatea unui bun în schimbul
unui preţ pe care cumpărătorul se obligă să îl plătească. (2). Poate fi, de asemenea, transmis prin
vânzare un dezmembrământ al dreptului de proprietate sau orice alt drept”.
– Vânzarea se caracterizează prin faptul că este un contract bilateral (sinalagmatic), consensual,
comutativ, cu titlu oneros şi translativ de drepturi;
a) contractul de vânzare este un contract sinalagmatic sau bilateral, întrucât prin încheierea sa se
nasc obligaţii reciproce şi interdependente în sarcina ambelor părţi contractante;
b) contractul de vânzare-cumpărare are caracter consensual întrucât se încheie prin simplul acord
de voinţă al părţilor; în cazuri de excepţie, contractul de vânzare este valabil numai dacă
îmbracă forma specială prevăzută de lege;
72
73
A se vedea art. 1.179 alin. (4), pct.4, C. civ.
74
A se vedea G. Boroi, L. Stănciulescu, op. cit., p. 363.
75
A se vedea Principiile dreptului european al contractelor (P.E.C.L.), Proiectul Gandolfi, Principiile Unidroit,
Anteproiectul Catala, Cadru comun de referinţă (CFR – Bar).
76
77
A se vedea Trib. Jud. Hunedoara, dec. nr. 193/1988, în Revista română de drept nr. 10/1998, p. 68, apud F. Moţiu, op. cit.,
p. 58.
78
A se vedea: L. Stănciulescu, op. cit., p. 140; G. Boroi, C.A. Anghelescu, Curs de drept civil. Partea generală, Ed.
Hamangiu, Bucureşti, 2011, p. 114.
79
80
81
82
83
A se vedea art. 309 alin. (3) noul C. pr. civ.
84
A se vedea art. 309 alin. (2) noul C. pr. civ.
85
Pentru detalii privind acordurile preparatorii, a se vedea M.-L. Belu Magdo, Contractele anticipative vânzării-cumpărării,
în Revista de drept comercial nr. 3/2013, p. 7-28.
86
A se vedea art. 1.278 C. civ., text cuprins în materia izvoarelor obligaţiilor şi nu la dispoziţiile consacrate contractului de
vânzare.
87
Efectele ofertei irevocabile sunt stipulate în cuprinsul art. 1.191 C. civ.
88
89
A se vedea S. Cărpenaru, Tratat de drept comercial român, Ed. Universul Juridic, 2012, p. 456.
90
A se vedea D. Chirică, Contracte speciale civile şi comerciale, vol. I, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2008, p. 157.
91
A se vedea, în acelaşi sens, L. Stănciulescu, op. cit., p. 106.
92
A se vedea: art. 1.278 alin. (3) şi alin. (4) C. civ.; D.A. Artene, M. Condoiu, S. Vasiliu, op. cit., p. 24.
93
94
Cererea de notare în cartea funciară poate fi formulată oricând pe durata termenului de opţiune.
95
96
97
A se vedea art. 1.182 alin. (3) C. civ. şi art. 1.415 alin. (2) C. civ.
98
A se vedea art. 1.279 alin .(3) C. civ.
99
100
101
A se vedea T. Prescure, op. cit., p. 29.
102
A se vedea I. Popa, Contractul de vânzare-cumpărare, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2006, p. 167-172.
103
A se vedea M. Mureşanu, Contracte civile, Vol. I, Contractul de vânzare-cumpărare, Ed. Cordial Lex,
Cluj-Napoca, 1996, p. 134.
104
105
Pentru detalii în materia promisiunii faptei altuia, a se vedea L. Pop, Tratat de drept civil. Obligaţiile. Vol. II. Contractul,
Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2009, p. 596 şi urm.
106
107
De exemplu, două persoane se află în litigiu într-un proces având ca obiect partajul unui imobil. Una din aceste persoane
decedează, iar un moştenitor al lui de cuius se înţelege cu persoana din litigiu rămasă în viaţă să-i vândă acesteia partea
autorului său asupra imobilului în litigiu şi se obligă porte-fort să îi determine şi pe ceilalţi moştenitori să consimtă la
8
c) contractul de vânzare este un contract comutativ, respectiv de la momentul încheierii sale părțile
cunosc existenţa şi întinderea obligaţiilor reciproce acestea nedepinzând de un eveniment viitor
şi incert care ar face să existe şanse de câştig sau pierdere pentru una sau ambele părţi
contractante;
d) contractul de vânzare este un contract cu titlu oneros, deoarece ambele părţi urmăresc fiecare un
interes patrimonial;
e) contractul de vânzare este un contract translativ de drepturi. Caracterul translativ de proprietate
este stipulat în mod expres în cuprinsul art. 1674 C. civ. potrivit căruia „Cu excepţia cazurilor
prevăzute de lege ori dacă din voinţa părţilor nu rezultă contrariul, proprietatea se strămută de
drept cumpărătorului din momentul încheierii contractului, chiar dacă bunul nu a fost predat
ori preţul nu a fost plătit încă”.
tranzacţie.
108
A se vedea F. Deak, L. Mihai, R. Popescu, op. cit., p. 41.
109
110
A se vedea Ghe. Gheorghiu, op. cit., p. 1794.
111
112
113
114
115
116
În acelaşi sens, a se vedea Ghe. Gheorghiu, op. cit., p. 1.790
117
118
Republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005.
119
Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 139 din 2 iunie 1994 şi republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011.
120
A se vedea: Fr. Deak, op. cit., p. 37-38; G. Boroi, L. Stănciulescu, op. cit., p. 346.
121
A se vedea Ghe. Gheorghiu, op. cit., p. 1794.
122
A se vedea art. 1. 269 alin. (2) C. civ.
123
A se vedea: L. Pop, Discuţii în legătură cu unele clarificări ale obligaţiilor după obiectul lor, în Dreptul nr. 8/2005, p.
56-57; St.D. Cărpenaru, L. Stănciulescu, V. Nemeş, op. cit., p. 39.
124
A se vedea R. Dincă, Contractele civile speciale în noul Cod civil, op. cit., p. 99-108.
125
126
127
128
129
A se vedea art. 1.683 alin. (2) şi (3) C. civ.
130
131
Dacă bunul vândut sub rezerva proprietăţii este un imobil înscris în cartea funciară, dreptul cumpărătorului de a i se
transmite proprietatea se notează în aceasta [art. 902 alin. (2), pct. 9, C. civ.]. Dacă bunul este mobil, dreptul vânzătorului se
înscrie în Arhiva Electronică de Garanţii Mobiliare [art. 2.347 alin. (2), C. civ.].
132
133
Idem
134
135
136
137
138
139
140
141
A se vedea: St.D. Cărpenaru, Drept comercial român, ed. a VII-a revăzută şi adăugită, Ed. Universul Juridic, Bucureşti,
2007, p. 412; N. Cherea, Obligaţiile comerciale. Studii de doctrină şi jurisprudenţă, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2008, p. 51.
142
Policitaţiunea sau oferta de a contracta este un act juridic unilateral. Acceptarea ei de către destinatar conduce spre
încheierea contractului de vânzare, părţile fiind ad idem.
143
144
145
146
9
f) caracterul instantaneu, uno ictu al vânzării care decurge din caracterul translativ al acesteia.
Caracterul uno ictu al transferului dreptului determină acelaşi caracter şi contractului de
vânzare, deoarece dreptul nu poate fi transmis succesiv.
– Pentru a fi valabil încheiat, contractul de vânzare trebuie să îndeplinească condiţiile generale de
validitate stipulate în art. 1179 din noul Cod civil, respectiv capacitatea părţilor de a contracta,
consimţământul, un obiect determinat şi licit şi o cauză licită şi morală. În măsura în care legea
prevede o anumită formă a contractului, aceasta trebuie respectată, sub sancţiunea prevăzută de
dispoziţiile legale aplicabile.
– Pentru a forma obiectul material al prestaţiei vânzătorului, bunul vândut trebuie să îndeplinească
următoarele condiţii:
a) să se afle în circuitul civil;
147
Viciile aparente sunt acelea care pot fi constatate cu ocazia verificării stării bunului.
148
Viciile ascunse sunt acelea care nu pot fi constatate de către cumpărător cu ocazia verificării stării bunului după predare,
fără asistenţă de specialitate.
149
150
151
152
153
154
155
156
A se vedea, pentru amănunte: C. Toader, Evicţiunea în contractele civile şi comerciale, Ed. All Beck, Bucureşti, 1998, p.
7; S. Angheni, M. Volonciu, C. Stoica, Drept comercial, Ed. All Beck, Bucureşti, 2004, p. 390.
157
158
159
A se vedea art. 1. 696 C. civ.
160
Quem de evictione tenet actio, eundem agentem repellit exceptio-Cel pe care îl constrânge acţiunea de evicţiune, pe
acelaşi om, dacă acţionează, îl respinge excepţia.
161
A se vedea D. Dumitru, în lucrarea colectivă Noul Cod civil. Note. Corelaţii. Explicaţii, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2011,
p. 629.
162
163
164
165
A se vedea A. Benabent, Droit civil. Les contrats speciaux, Montchrestien, Paris, 1995, p. 144-145.
166
167
168
169
A se vedea art. 1.704 C. civ. Înlăturarea evicţiunii de către cumpărător prin apelarea la posibilităţile legale conferite de
lege are caracter de noutate în reglementarea Codului civil în vigoare.
170
171
172
A se vedea, în acest sens, R. Dincă, Contracte civile speciale în noul Cod civil, op. cit., p. 137-138.
173
174
Potrivit art. 1.207 alin. (2), pct.1, C. civ., eroarea este esenţială când poartă asupra naturii sau
obiectului contractului.
175
Noţiunea latină de redhibitorie, înseamnă a lua înapoi, a restitui.
176
A se vedea C. Hamangiu, I. Rosetti-Bălănescu, Al. Băicoianu, op. cit., p. 923.
177
A se vedea Fr. Deak, L. Mihai, R. Popescu, op. cit., p. 113.
178
A se vedea R. Dincă, Contracte civile speciale în noul Cod civil, op. cit., p. 139.
179
A se vedea art. 1.707 alin. (2) C. civ.; Sunt vicii ascunse cele care nu pot fi constatate decât prin expertiză tehnică, prin
analize de laborator, prin operaţiunile de montare a mobilierului etc. Dacă pereţii dinspre nord ai imobilului vândut prezintă
igrasie, vânzătorul nu răspunde, viciul respectiv fiind aparent, nu ascuns.
180
Pentru o analiză profundă a argumentelor privind opţiunea legiuitorului ca în Codul civil în vigoare să fie prevăzută
condiţia existenţei viciului la data predării şi nu la data transferului riscurilor, a se vedea R. Dincă, Contracte civile speciale
în noul Cod civil, op. cit., p. 140-141.
181
A se vedea, în acest sens, G. Boroi, L. Stănciulescu, op. cit., p. 384.
182
10
b) să existe sau să poată exista în viitor;
c) să fie determinat sau determinabil;
d) să fie posibil;
e) să aibă valoare economică;
f) să fie licit şi moral;
g) să aparţină vânzătorului.
– Preţul trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
a) să fie stabilit în bani;
b) să fie determinat sau cel puţin determinabil;
c) să fie sincer;
d) să fie serios.
183
184
185
186
187
188
189
190
Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 812 din 18 noiembrie 2003 şi republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 347 din 6 mai 2008.
191
A se vedea Ghe. Gheorghiu, op. cit., p. 1.780
192
193
A se vedea St.D. Cărpenaru, L. Stănciulescu, V. Nemeş, op. cit., p. 53.
194
195
196
197
198
199
200
201
A se vedea R. Dincă, Contracte civile speciale în noul Cod civil, op. cit., p. 158-159
202
A se vedea: G. Boroi, L. Stănciulescu, op. cit., p. 392; B. Pătraşcu, C. Jora, Despre simulaţie cu orice preţ. Aspecte
controversate, în Studii de drept românesc nr. 1-2/1991, p. 35.
203
A se vedea art. 1.719, lit. a) C. civ.
204
205
206
207
A se vedea: E. Safta-Romano, Contracte civile. Încheiere, executare, încetare, Ed. Polirom, Iaşi, 1999, p. 59-60; F. Moţiu,
op. cit., p. 95.
208
Această variantă de vânzare mai este denumită şi ad specimen. A se vedea E. Safta-Romano, op. cit., p. 60.
209
210
211
212
A se vedea R. Codrea, Consecinţele vânzării lucrului altuia în situaţia în care cel puţin cumpărătorul
ignoră că vânzătorul nu este proprietarul lucrului vândut, în Dreptul nr. 9/1998, p. 30.
213
214
A se vedea art. 1.741-1.745 C. civ.
215
216
A se vedea art. 1747-1.754 C. civ.
217
A se vedea: St.D. Cărpenaru, L. Stănciulescu, V. Nemeş, op. cit., p. 61; I. Popa, Vânzarea unei moşteniri, în Dreptul nr.
3/2005, p. 136-147.
218
A se vedea Fr. Deak, L. Mihai, R. Popescu, op. cit., p. 141.
219
A se vedea: M. Mureşan, op. cit., p. 115, 116; E. Safta-Romano, op. cit., p. 62.
220
Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 46 din 31 martie 1990, în prezent abrogată.
221
222
A se vedea art. 1.758-1.761 C. civ.
11
– Pactul de opţiune, promisiunea de vânzare şi promisiunea de cumpărare sunt reglementate în Noul
Cod Civil și reprezintă o convenţie în temeiul căreia să-şi asume numai obligaţia de a încheia în viitor
un contract de vânzare, fără ca prin acea convenţie să se transfere dreptul de proprietate.
– Pactul de opţiune privind un contract de vânzare asupra unui bun individual determinat este
reglementat şi în materia referitoare la contractul de vânzare. Pactul de opţiune de vânzare este un
contract prin care o persoană numită promitent, se obligă să vândă (sau să cumpere) un bun individual
determinat sau determinabil pentru un preţ anume, unei alte persoane, numită beneficiar, dacă aceasta
va decide să cumpere (sau să vândă) într-un anumit termen.
– Promisiunea unilaterală de vânzare reprezintă contractul prin care o parte, numită
promitent, se obligă faţă de altă parte, numită beneficiar, să îi vândă un bun la un anumit preţ dacă
acesta din urmă va voi să-l cumpere.
– Promisiunea unilaterală de cumpărare reprezintă contractul prin care o parte, numită promitent, se
obligă faţă de cealaltă parte, numită beneficiar, să cumpere un bun al cărui titular este acesta din urmă,
la un anumit preţ, dacă beneficiarul va dori să îl vândă.
– Promisiunea sinalagmatică de vânzare este convenţia prin care ambele părţi se obligă să
încheie, în viitor, un contract de vânzare privind un anumit bun, la un preţ determinat sau determinabil.
Fiecare parte are, în acelaşi timp, atât calitatea de promitent, cât pe cea de beneficiar .
– Promisiunea faptei altuia (convenţia de porte-fort) este contractul prin care o persoană,
numită promitent, se obligă faţă de o altă persoană, numită beneficiar, să determine pe un terţ să
încheie un act juridic promis sau să ratifice actul încheiat în contul lui de către promitent fără
împuternicirea sa prealabilă.
– Dreptul de preempţiune este dreptul subiectiv civil ce conferă titularului său, numit preemptor
atributul de a avea întâietate la cumpărarea unui bun la preţ egal, în raport cu terţe persoane. Cu titlu
de exemplu, are drept de preempţiune chiriaşul care doreşte să cumpere apartamentul pe care l-a
închiriat, dacă proprietarul îl vinde. Potrivit art. 1.730 alin. (1) C. civ.: „titularul dreptului de
preempţiune, numit preemptor, poate să cumpere cu prioritate un bun”.
– Obligaţiile vânzătorului sunt reglementate prin art. 1.671-1.718 C. civil. Acestea sunt:
a) obligaţia de transmitere a dreptului vândut;
b) obligaţia de predare a bunului;
c) obligaţia de garanţie contra evicţiunii;
d) obligaţia de garanţie contra viciilor bunului vândut;
e) obligaţia de garanţie pentru buna funcţionare a lucrului vândut.
– Cumpărătorului îi revin următoarele obligaţii principale:
a) obligaţia de plată a produsului;
b) obligaţia de preluare a bunului vândut.
c) obligaţia de a suporta cheltuielile vânzării, dacă nu s-a stipulat altfel în contract.
– Varietăţi de vânzare: vânzarea în bloc; vânzarea bunurilor de gen; vânzarea pe gustate; vânzarea pe
încercate; vânzarea cu opţiune de răscumpărare; vânzarea cu arvună; vânzarea de drepturi litigioase;
223
A se vedea: E. Safta-Romano, op. cit., p. 61; St.D. Cărpenaru, L. Stănciulescu, V. Nemeş, op. cit., p. 60.
224
A se vedea: O. Rădulescu, P. Rădulescu, A. Rădulescu, Despre vânzarea cu pact de răscumpărare, în Revista de drept
comercial nr. 1/2001, p. 44; A. Nicolae, N. Crăciun, Consideraţii asupra valabilităţii actuale a contractului de vânzare-
cumpărare cu pact de răscumpărare, în Dreptul nr. 1/2004, p. 242; St.D. Cărpenaru, L. Stănciulescu, V. Nemeş, op. cit., p.
60.
225
A se vedea: D. Dumitru în lucrarea colectivă Noul Cod civil. Note. Corelaţii. Explicaţii, Ed. C.H.
Beck, Bucureşti, 2011, p. 653-654; I. Rosetti-Bălănescu, Al. Băicoianu, op. cit., p. 288; J. Kocsis, Unele consideraţii
referitoare la arvună şi la convenţia de arvună, în Dreptul nr. 12/1998, p. 58; D. Chirică, Denunţarea unilaterală a
promisiunii sinalagmatice de vânzare-cumpărare în temeiul unei clauze de dezicere sau al unei clauze rezolutorii, în Dreptul
nr. 3/2001, p. 27.
226
227
228
229
A se vedea D. Chirică, op. cit., p. 300.
230
A se vedea Legea nr. 296/2004 privind Codul consumatorului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
224 din 24 martie 2008.
12
vânzarea cu plata preţului în rate şi rezerva proprietăţii; vânzarea bunurilor altuia, vânzarea dupa
mostră sau model, vânzarea terenurilor forestiere, vânzarea moștenirii.
Concepte şi termeni de reţinut: promisiune unilaterală de vânzare şi cumpărare, promisiune

bilaterală de vânzare şi cumpărare, pact de opţiune, drept de preemţiune, garanţie contra evicţiunii,
vicii ascunse, vicii aparente, vânzarea dupa mostră sau model, vânzarea în bloc, vânzarea cu plata
preţului în rate şi rezerva proprietăţii, vânzarea cu opţiune de răscumpărare, vânzarea de drepturi
litigioase, vânzarea bunurilor imobile, vânzarea bunurilor altuia, vânzare pe gustate, vânzare pe
încercate, vânzarea terenurilor forestiere, vânzarea moștenirii, arvuna.
Întrebări de control şi teme de dezbatere
1. Definiți contractul de vânzare.

2. Precizați caracterele juridice ale contractului de vânzare.
3. Definiți promisiunea unilaterală de vânzare.
4. Care este natura juridică a pactului de opțiune?
5. Precizați caractere juridice ale dreptul de preemţiune?
6. Care sunt condițiile ce trebuie îndeplinite de preț în contractul de
vânzare?
7. Cine suportă chetuielile vânzării?
8. Care sunt obligațiile esentiale ale vânzătorului?
9. Care sunt obligaţiile esențiale ale cumpărătorului?
10. Care sunt condițiile angajării garanției pentru evicțiune?
11. Ce este viciul aparent? Dar viciul ascuns?
Teste de evaluare/autoevaluare:
A. Teste-grilă
1. În cazul în care prețul nu este sincer:

a. contractul de vânzare-cumpărare este lovit de nulitate absolută
b. vânzare-cumpărarea este anulabilă
13
c. nu este afectată validitatea contractului de vânzare-cumpărare
d. contractul de vânzare-cumpărare poate fi reziliat
2. Ce condiţii trebuie să îndeplinească preţul, ca obiect al prestaţiei cumpărătorului?

a. să fie stabilit în bani
b. poate să îmbrace forma unei prestaţii în muncă
c. poate să îmbrace forma oricărei prestaţii
d. poate fi lăsat la aprecierea cumpărătorului
3. Clauza de inalienabilitate în contractul de vânzare-cumpărare:

a. nu este valabilă
b. se poate institui numai pentru o durată de cel mult 3 ani
c. este valabilă întotdeauna, fără nicio condiţie
d. niciuna dintre variantele de mai sus
4. Clauzele îndoielnice în contractul de vânzare-cumpărare se interpretează:

a. în favoarea cumpărătorului
b. în favoarea vânzătorului
c. în favoarea ambelor părţi
d. în funcție de decizia instanței de judecată
5. Cheltuielile pentru încheierea contractului de vânzare sunt în sarcina:

a. vânzătorului, în toate cazurile
b. cumpărătorului, în lipsă de stipulație contrară
c. ambelor părți, vânzător și cumpărător, fiind suportate în mod egal
d. părții aflate în culpă
6. Sunt incapabili de a cumpăra, direct sau indirect, chiar și prin licitație publică:
a. părinții, tutorele, curatorul, administratorul provizoriu, pentru bunurile persoanelor pe care
le reprezintă
b. mandatarii, pentru bunurile pe care sunt însărcinați să le vândă
c. funcționarii publici, practicienii în insolvență, judecătorii sindici, executorii și orice alte
asemenea persoane care ar putea influența condițiile vânzării făcute prin intermediul lor
d. toate categoriile de persoane menționate mai sus
7. În cazul unei vânzări efectuate în schimbul unui preț determinabil, vânzarea este nulă dacă:
a. prețul nu este determinat în termen de trei ani de la încheierea contractului
b. prețul nu este determinat în termen de un an de la încheierea contractului, afară de cazul
în care părțile nu au stabilit un alt mod de determinare a prețului
c. prețul nu este determinat în termen de trei ani de la predarea bunului
d. prețul nu este determinat în termen de un an de la predarea bunului
8. În vânzările silite, garanția contra viciilor ascunse:

a. este datorată de debitor în solidar cu executorul judecătoresc
b. nu este datorată
c. este datorată în anumite condiții prevăzute în mod expres de lege
d. este datorată de numai de debitor
9. Vânzătorul răspunde pentru vicii ascunse:

a. Numai dacă a cunoscut aceste vicii
b. Dacă a neglijat bunul vândut
c. Indiferent dacă le-a cunoscut sau nu
d. Numai dacă a fost de rea credință
14
10. Vânzarea lucrului altuia:
a. Este lovită de nulitate absolută
b. Este afectată de nulitate relativă
c. Este valabilă, fiind o operațiune permisă de lege
d. Este interzisă în mod expres de lege
B. Speţă
I. La data de 15.10.2011, X i-a dat lui Y un frigider marca Ariston, în schimbul unui
televizor marca Sony și a unei sumei de 300 lei. La momentul înțelegerii, Y i-a adus la
cunoștința lui X faptul că televizorul nu este in stare de funcționare datorită unei
defecțiuni, dar l-a asigurat pe aceste ca poate fi reparat foarte ușor.
X a încercat să repare televizorul, însă acesta nu mai putea fi folosit întrucât îi lipsea o
componentă de bază, care nu se mai producea sau comercializa.
La data de 10.10.2013, X l-a acționat pe Y în instanță, solicitând insței de judecată
rezoluțiunea contractului, motivând existența viciilor ascunse ale televizorului.
Y s-a apărat în instanță, invocând că X cunoștea existența viciului la momentul
achiziționării televizorului, motiv pentru care culpa sa nu există.
1. Care sunt viciile ascunse ale televizorului?

2. Care este efectul rezoluțiunii contractului?
3. Care este temeiul juridic al acțiunii lui X?
4. În ce condiții poate fi angajată răspunderea lui Y?
5. Ce fel de contract s-a încheiat între X și Y?
6. Care va fi soluția pronunțată de instanță?
Bibliografie obligatorie
1. Bujorel Florea, Drept Civil. Contractele speciale., Editura Universul Juridic, București
2013.
2. R Dincă, Contractele civile speciale in noul Cod civil, Editura Universul Juridic, Bucuresti,
2013.
3. D.A Artene, M. Condoiu, S. Vasiliu, Drept civil. Contracte speciale. Curs în tehnologie IFR,
Editura Fundației “România de Mâine”, București, 2013
4. Gabriel Boroi, Liviu Stănciulescu, Instituţii de drept civil în reglementarea noului Cod civil,
Editura Hamangiu, Bucureşti, 2012.
15
5. F. Moţiu, Contractele speciale în Noul Cod civil, ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, Editura
Universul Juridic, Bucureşti, 2011.
4. Legea nr. 287/2009 privind Codul civil.
5. Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil.
Bibliografie facultativă
Tratate/ studii
1. D. Alexandresco, Explicaţiunea teoretică şi practică a dreptului civil român, tom. VIII,
Bucureşti, 1925.
2. Flavius-Antoniu Baias, Eugen Chelaru, Rodica Constantinovici, Ioan Macovei, Noul Cod
civil. Comentariu pe articole, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2012.
3. I.R. Bălănescu, Al. Băicoianu, Drept civil român, vol. II, Editura Socec, 1943.
4. I. Rosetti Bălănescu, Al. Băicoianu, Tratat de drept civil român, vol. II, Bucureşti, 1929.
5. Gh. Beleiu, Drept civil român, Casa de editură şi presă Şansa S.R.L., Bucureşti, 1999.
6. M.B. Cantacuzino, Elementele dreptului civil, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1921.
7. D. Chirică, Tratat de drept civil. Contracte speciale, vol. I, Vânzarea şi schimbul, Editura C.H.
Beck, Bucureşti, 2008.
8. D. Macovei, M.S. Striblea, Drept civil. Contracte. Succesiuni, Editura Junimea, Seria Jus, Iaşi,
2000.
9. M. Mureşan, Contractele civile speciale, vol. II, Editura Cordial Lex, Cluj-Napoca, 1999.
10. M. Mureşan, Dicţionar de drept civil, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1980.
11. E. Safta-Romano, Contracte civile, Încheiere, executare, încetare, Editura Polirom, Iaşi,
1999.
12. Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România, Codul civil al României. Îndrumar
notarial, volumul II, Monitorul Oficial, Bucureşti, 2011.
13. I. R. Urs, S. Angheni, Drept civil. Contracte civile, Vol. III, Editura Oscar Print, Bucureşti,
2000.
14. I. Zinveliu, Contractele civile – instrumente de satisfacere a intereselor cetăţenilor, Editura
Dacia, Cluj-Napoca, 1978.
15. Fr. Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale, vol. I, ediţia a IV-a, Editura Universul
Juridic, Bucureşti, 2006.
16. Fl. A. Baias, E.Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei (coordonatori), Noul Cod Civil –
Comentariu pe articole art.1-2664, Editura C.H. Beck, București 2012.
17. Dumitru C. Florescu, Contractele civile în Noul Cod Civil, Editura Universul Juridic,
București 2012, ediția a II-a revizuită și adăugită.
18. Ion Turcu, Vânzarea în Noul Cod civil, Editura C.H. Beck, București 2011.
19. Adina Foltiș, Dreptul de preempțiune, Editura Hamangiu, 2011.
20. Marian Nicolae, Codex Iuris Civilis, Tomul 1, Noul Cod Civil, Editie Critica, Editura
Universul Juridic, București 2012.
21. George-Alexandru Ilie, Riscurile în contracte, de la vechiul la noul Cod Civil, Tomul 22,
Editura Universul Juridic, București 2012
Legislaţie
1. Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de
locuinţe, trecute în proprietatea statului.
2. Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada
6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
3. Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, republicată.
4. Legea nr. 46/2008 – Codul silvic.
5. Legea nr. 31/1996 privind regimul monopolului de stat, modificată şi completată prin Legea
nr. 171/2001.
16
6. Legea nr. 312/2005 privind dobândirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de
către cetăţenii străini şi apatrizi, precum şi de către persoanele juridice străine (legea a fost adoptată în
anul 2005 şi a intrat în vigoare la data aderării României la Uniunea Europeană, adică de la 1 ianuarie
2007).
7. Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele
măsuri adiacente, cu modificările şi completările ulterioare.
17

Unitatea 1 de Invatare - Contractul de Vanzare

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Unitatea 1 de Invatare - Contractul de Vanzare

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Unitatea de învăţare 1

Actualul Cod civil, adoptat prin Legea nr. 287/20091 completat

Celelalte categorii de contracte, calificate ca fiind prin

1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare

Obiectivele unităţii de învăţare:

– definirea și noțiunea de contract de vânzare - regula

Competenţele unităţii de învăţare:

– studenţii se vor familiariza cu vocabularul juridic

Timpul alocat unităţii: 10 ore

1.3. Conţinutul unităţii de învăţare

1.3.1. Noţiunea, regula alienabilităţii şi caracterele juridice

1.3.1.1. Noţiunea de contract de vânzare şi regula

contractul de vânzare reprezintă convenţia prin care o parte,

Concepte şi termeni de reţinut: promisiune unilaterală de vânzare şi cumpărare, promisiune

Întrebări de control şi teme de dezbatere

1. Definiți contractul de vânzare.

1. În cazul în care prețul nu este sincer:

2. Ce condiţii trebuie să îndeplinească preţul, ca obiect al prestaţiei cumpărătorului?

3. Clauza de inalienabilitate în contractul de vânzare-cumpărare:

4. Clauzele îndoielnice în contractul de vânzare-cumpărare se interpretează:

5. Cheltuielile pentru încheierea contractului de vânzare sunt în sarcina:

8. În vânzările silite, garanția contra viciilor ascunse:

9. Vânzătorul răspunde pentru vicii ascunse:

1. Care sunt viciile ascunse ale televizorului?

S-ar putea să vă placă și