ANALIZATORUL CUTANAT

Tegumetul (Pielea) - Pielea este un înveliș neîntrerupt ce se continuă la nivelul

orificiilor mari (gură, nas, etc.) cu mucoasele.

Pielea prezintă:
1. Orificii
2. Cute

ORIFICIILE POT FI:

1. Orificii mari duc direct la o cavitate (nazal, bucal, anal, vaginal)

2. Orificii mici foliculii piloși, porii glandelor sudoripare
3. Populate cu microbi de aici frecența mare a foliculitelor.

CUTELE POT FI:

1. Structurale congenitale:
a. Mari – plica cotului
b. Plica inghinală
c. Plica poplitee
d. Mici – se găsesc pe toată suprafața pielii iar la nivelul palmelor și plantelor (
tălpilor) determină amprente.
2. Funcționale.

Cutele funcționale apar în cursul vieții și se datorează reducerii nr. De fibre elastice
(riduri)

PIELEA:

1. Pe față, frunte și organe genitale cea mai subțire

2. Plante cea mai groasă

CULOAREA PIELII:

1. Este dată de pigmentul numit melanină

2. Grosimea pielii

Elasticitatea este dată de fibrele elastice din derm scade odată cu vârsta , dispare în stările
edematoase și în sclerodermie

Epidermul este un epiteliu pavimentos stratificat cu keratinizare, format din 5 substraturi.

Celulele sale se află în permanentă regenerare este avascularizat, hranirea sa realizându-se
prin difuziune de la nivelul țesutului conjunctiv de dedesubt.

1
Membrana bazală are 3 roluri importante:

1. Permite difuziunea sângelui in derm către epiderm

2. Rol de protecție împiedicând pătrunderea substanțelor nocive din epiderm în derm
3. Împiedică pânî la un punct extinderea unei tumori din derm în epiderm

La nivelul epidermului există două tipuri de celule:

1. Keratinocite sunt produse în stratul bazal și apoi urcă spre suprafața pielii încărcându-
se cu keratină și vor înlocui celulele moarte și exfoliate
2. Melanocite celule ce produc melanină, ele pot da naștere la tumori maligne
MELANOM.

Timp de reînnoire epidermică 25-30 de zile, în psoriazis este de 3-5 zile

DERMUL este un țesut conjunctiv format din:

1. Celule
2. Fibre
3. Substanță fundamentală
4. Vase de sânge, care vor hrăni și epidermul.

CELULELE:

a. Celule fibroblaste
b. Celule fibrocite
c. Celule mastocite – sunt dispuse în jurul vaselor și conțin heparină și histamină (au
rol în coagulare)
d. Celule plasmocite și limfocite – intervin în procesele de apărare imunologice
e. Celule histiocite – macrofage, intervin în procesele de apărare anti-infecțioasă prin
fagocitoză;

FIBRELE:

a. Fibre colagene – se înmulțesc foarte mult în procesele de fibroză și scleroză

b. Fibre reticulare – sunt primele care apar intra-uterin și în procesele de regenerare
după plăgi
c. Fibre elastice – suferă un proces de degenerescență sub acțiunea razelor solare și în
procesele de îmbătrânire ducând la ridarea pielii.

SUBSTANȚA FUNDAMENTALĂ – formată din apa, săruri de calciu, sodiu,

proteine, lipide, glicoproteine.

HIPODERMUL – stratul profund al pielii, format din celule adipoase (adipocite)

Grosimea sa este influențată de:

a. Factori genetici
b. Factori alimentari

2
 c. Factori endocrini (glande endocrine)

Hipertrofia hipodermului duce la obezitate, in grosimea sa se pot dezvolta tumori

benigne, numite lipoame.

Printre celulele adipoase se găsesc vase de sânge și nervi.

VASCULARIZAȚIA PIELII:

Vasele sanguine și cele limfatice formează la nivelul pielii două plexuri paralel cu
suprafața pielii, acestea există doar în derm și hipoderm

NERVII CUTANAȚI:

a. Senzitivi
b. Motori
c. Secretori

NERVII CUTANAȚI SENZITIVI:

La nivelul pielii există receptori pentru sensibilitatea tactilă – fină și grosieră,

sensibilitatea termică și cea dureroasă (corpusculi Ruffinii, Pacini, Krausse și discuri Merkel)

Numărul receptorilor cutanați:

- Număr maxim – față (buze)

- Număr maxim – genital
- Număr maxim – pulpa degetului
- Număr minim – scalp, respectiv talpă

ANEXELE PIELII:

Sunt reprezentate de fanere (păr, unghii), respectiv de glande (sudoripare și sebacee)

Regiuni seboreice:

- T-ul feței – frunte, nas, menton (bărbie)

- Mediastinal și scalp

Activitatea acestor glande este hormono – dependentă, aceste glande intră în activitate
la pubertate. Hiperactivitatea acestor glande duce la apariția de boli seboreice. (Acnee
juvenilă)

GLANDELE SUDORIPARE:

1. Ecrine – sunt mici, se găsesc pe toată suprafața corpului și se deschid direct la

suprafața pielii prin pori. Uneori porii pot fi astupați de către prticule de praf, nu se

3
 poate elibera și se acumulează sub piele ducând la o erupție de vezicule numită
sudamina
2. Apocrine – glande mari, se găsesc în axilă și intră în activitate la pubertate.

MUCOASELE – sunt o continuare a pielii la nivelul marilor orificii, nazal, bucal,

vaginal, anal, dar mucoasele sunt mai subțiri decât pielea, nu prezintă keratinizare, nu au
culoare, sunt transparente, dar se văd vasele de dedesubt ce le conferă culoarea roz. Acestea
nu au culoare deoarece nu au pigmentul melaninic, mucoasele au melanocite, dar sunt
inactive.

În boala Addison melanocitele din mucoase se activează ducând la o colorație

maronie.

CALEA DE CONDUCERE A ANALIZATORULUI CUTANAT:

1. Receptori – în piele (terminații nervoase libere)

2. Corpusculi Ruffini, Pacini, Krausse, Merkle
3. Primul neuron – se găsește în gaglionul spinal.
4. Al 2-lea neuron – se găsește în conul posterior al măduvei spinării.
5. Al 3-lea neuron se găsește în talamus.

SEGMENTUL CENTRAL (Locul de pe scoarță unde se trimite informația), în lobul

parietal, zona somestezică I, câmpuri III, I, II.

FUNCȚIILE PIELII

 Organ de simț
 Protecție
 Excreție (prin transpirație)
 Termoreglare (glandele sudoripare, hipoderm, vasoconstricție, vasodilatație)

4
 Globul ocular – are formă aproximativ sferică, se găsește fixat în orbită prin mușchii
extrinseci ai globului ocular

Este format din 3 tunici concentrice:

 cornee și sclerotică – la exterior

 coroidă la mijloc
 retină internă

Tunica externă, este formată din:

 cornee, situată anterior, 1/6 din sclerotică

 sclerotica, situată posterior, 5/6 între cornee și sclerotică se găsește șanțul
sclerocorneean ce are canalul Schlemm, aici există venele sclerei unde va fi
absorbită o parte din umoarea apoasă produsă de procesele ciliare.

 CORNEEA – Este avasculara, transparentă și prezintă nervi

 SCLEROTICA – prezintă vase de sânge, nervi, pe ea se inserează cei șase muschi
extrinseci care prind globul ocular de orbită.
 TUNICA MEDIE (COROIDA) – Tunica vasculară a globului ocular, spre partea
anterioară coroida se îngroașă și formează corpul ciliar.
 CORPUL CILIAR, format din mușchi ciliar și procese ciliare
 MUȘCHIUL CILIAR – mușchi neted care prin contracție trage de iris, mărind sau
micșorând pupila.
 PROCESELE CILIARE – Ghemuri vasculare cu rol în producerea umorii apoase,
aceasta fiind reabsorbită de către venele din canalul Schlemm, astfel încât
presiunea intraoculară va fi de 21 mm/HG.

În anumite boli venele nu pot reabsorbi o cantitate normala de umoare apoasă și atunci
presiunea intraoculară crește ducând la GLAUCOM

 IRISUL – diafragm, cu un orificiu central numit pupilă. Prin pupilă este reglată
cantitatea de lumină ce pătrunde în globul ocular.

TUNICA INTERNĂ (RETINA)

 Retina oarbă – poziționata anterior, nefuncțională

 Retina vizuală – se găsesc receptorii analizatorului vizual = celule cu conuri și
bastonaș, se găsesc doua zone importante.
I. Pata galbenă sau macula luteea, cu o scobitura în centrul ei numita foveea centralis. În
pata galbenă se gasesc mai multe celule cu conuri decât cu bastonașe, iar în foveea
centralis se găsesc numai celule cu conuri. Pata galbenă se găsește în dreptul axului
vizual.
II. Pata oarbă – aici nu există nici celule cu conuri, nici celule cu bastonaș, pe aici ies din
globul ocular fibrele nervului optic.

5
 RETINA – este formată din:

 10 straturi celulare ce cuprind celule receptoare, neuroni bipolari și neuroni

multipolari.
 Celulele receptoare sunt defapt tot neuroni, dar modificați
 Celulele cu bastonașe sunt în număr de 120.000.000 și sunt specializate în
vederea nocturnă, celulele cu conuri sunt în număr de 6-7 milioane, fiind
specializate atât în vederea diurna cât și în cea colorată.

Mediile de refracție ale globului ocular :

 cornee
 umoare apoasă
 cristalin
 corp vitros (umoare vitroasă)

Umoarea apoasă este un lichid incolor, secretat de procesele ciliare din corpul ciliar,
are o componență chimică similară cu cea a lichidului cefalorahidian, conține substanțe
nutritive și energetice necesare corneei și cristalinului, ocupă camera anterioară a globului
ocular, camera anterioară fiind situată între cornee și cristalin.

CRISTALINUL – este o lentilă biconvexă a ochiului, este transparent, situat între iris
și corpul vitros, la periferie prezentând o capsulă fibroasă numită cristaloidă. Este menținut în
poziție prin niște fibre ce formează zonula zinn. Nu are vase de sânge și nici nervi, nutriția sa
fiind făcută prin vasele de sânge de la nivelul proceselor ciliare. Opacifierea cristalinului duce
la bola numită cataractă.

CORPUL VITROS – este transparent, învelit de o membrană numită hialoidă, ocupă

camera posterioară a globului ocular, situată între cristalin și retină.

CALEA DE CONDUCERE A ANALIZATORULUI VIZUAL:

 Receptorii – celulele cu conuri și bastonașe de pe retină din startul IV al său.

 Primul neuron – celule bipolare din stratul VI al retinei
 Al 2-lea neuron – celulele multipolare din starul VIII al retinei

*axonii celulelor multipolare se unesc și formează nervul optic*

 Al 3-lea neuron se află în metatalamus

Proiecția corticală în lobul occipital, campuri XVII, XVIII, XIX, in jurul scizurii
(șanțului) clacarine.

- Un ochi ce vede normal se numește emetrop.

- Ochiul miop, imaginea se formează în spatele retinei.

6
- Ochiul hipermetrop, imaginea se formează înaintea retinei.

Astigmatism – tulburare de refracție din cauza existenței mai multor raze de

curbură ale corneei.

Prezbitism – tulburare de acomodare a ochilui.

ANEXELE OCHIULUI:

1. De mișcare – mușchii extrinseci:

- drept superior
- drept inferior
- drept intern
- drept extern
- oblic superior
- oblic inferior

Acești mușchi sunt inervați de perechile de nervi cranieni III, IV, VI.

2. Anexele de protecție:
- sprâncene
- gene
- aparat lacrimal