100 POEME DEDICATE BRAVILOR ROMÂNI

- MĂRTURISITORII DIN TEMNIȚĂ AI

CREDINȚEI ȘI ADEVĂRULUI
DOMNULUI IISUS HRISTOS –

1
 GHEORGHE AVRAM

100 POEME DEDICATE BRAVILOR ROMÂNI

- MĂRTURISITORII DIN TEMNIȚĂ AI

CREDINȚEI ȘI ADEVĂRULUI
DOMNULUI IISUS HRISTOS –

ARS DOCENDI

2
 CUPRINS

Preambul /6
Prefața / 7
Imnul eroilor credinței / 13
I. Repere morale din ceata domnitorilor creștini /19
1. Dor de Domnul nostru Iisus Hristos /19
2. Dor de Ștefan cel Mare / 24
3. Dor de Mihai Viteazul / 28
4. Dor de Constantin Brâncoveanu / 32
5. Dor de MAREA UNIRE de la Alba Iulia, 1918/ 35
II. Repere morale din cultură / 41
6. Dor de Mihai Eminescu / 41
7. Dor de Vasile Voiculescu/ 44
8. Dor de Radu Gyr / 47
9. Dor de Vasile Militaru / 50
10. Dor de Petre Țuțea / 54
11. Dor de Constantin Noica / 58
12. Dor de Dumitru Stăniloae / 61
13. Dor de Antim Ivireanu / 64
14. Dor de Antonie Plămădeală / 67
15. Dor de Bartolomeu Anania / 71
16. Dor de Traian Dorz / 74
17. Dor de Nicolae Moldoveanu / 77
18. Dor de Sergiu Grosu / 81
19. Dor de Nicolae Steinhart / 85
20. Dor de Nicolae Popovici / 88
21. Dor de Dinu Pilat / 94
22. Dor de Grigorie Leu / 97
23. Dor de Maica Teodosia (Zorica Lațcu) / 100
24. Dor de Grigore Caraza / 104
25. Dor de Traian Popescu / 107
26. Dor de Ernest Bernea / 110
III. Repere morale din mistica ortodoxă /114
27. Dor de Arsenie Boca / 119
28. Dor de Nil Dorobanțu / 123
29. Dor de Daniil Sandu Tudor / 127
30. Dor de Petrache Lupu / 131
31. Dor de Pantelimon Munteanu / 136
32. Dor de moș Ilie Burla / 139

3
33. Dor de Ioan Iovan / 141
34. Dor de Veronica Gurău / 145
IV. Repere morale din jurnalism / 148
35. Dor de Nichifor Crainic / 148
36. Dor de Pamfil Șeicaru / 153
37. Dor de Stelian Popescu / 157
V. Repere morale dintre mucenicii temnițelor / 159
38. Dor de Valeriu Gafencu / 160
39. Dor de ILie Lăcătușu / 164
40. Dor de Gheorghe Calciu Dumitreasa / 167
41. Dor de Glicherie / 171
42. Dor de Gherasim Iscu / 174
43. Dor de Aspazia Oțel Petrescu / 177
44. Dor de Mihaela Iordache / 182
45. Dor de Constantin Oprișan / 186
46. Dor de Iov Volănescu / 189
VI. Repere morale din armata română / 192
47. Dor de Ecaterina Teodoroiu / 194
48. Dor de Ion Antonescu / 197
49. Dor de Ioan Arbore / 201
50. Dor de Costache Caragață / 203
51. Dor de ,, Masacrul de la Fântâna Albă’’ / 206
VII. Repere morale din politică / 212
52. Dor de Nicoleta Nicolescu / 212
53. Dor de Corneliu Zelea Codreanu / 215
54. Dor de Iuliu Maniu / 220
55. Dor de Corneliu Coposu / 223
56. Dor de Ion Brătianu / 226
57. Dor de Vasile Stoica / 231
58. Dor de Virgil Mateiaș / 234
59. Dor de Traian Trifan / 238
60. Dor de Alexandru Ghica / 242
61. Dor de Cicerone Ionițoiu / 246
62. Dor de Emil Sebeșan / 249
63. Dor de Matei Zaharia Boilă / 252
64. Dor de Eugen Măgirescu / 255
65. Dor de Dumitru Bordeianu / 259
66. Dor de Aristide Ionescu / 265
67. Dor de Alexandru Paleologu / 268
68. Dor de Mircea Vulcănescu / 271
VIII. Repere morale din medicină / 274
69. Dor de Galina Răduleanu / 274
70. Dor de Ion Simionescu / 277

4
 IX. Repere morale dintre cercetători, masteranți și doctoranți/ 280
71. Dor de Dan Lucinescu / 280
72. Dor de George Manu / 284
73. Dor de Maica Heruvima / 287
X. Repere morale din credința creștin-ortodoxă / 290
74. Dor de Adrian Făgețeanu / 290
75. Dor de Iustin Pârvu / 293
76. Dor de Arsenie Papacioc / 297
77. Dor de Ilie Cleopa / 302
78. Dor de Dimitrie Bejan / 306
79. Dor de Roman Braga / 308
80. Dor de Nicolae Bordașiu / 312
81. Dor de Benedict Ghiuș / 314
82. Dor de Ioan Ianolide / 316
83. Dor de Constantin Sârbu / 320
84. Dor de Sofian Boghiu / 324
85. Dor de Atanasie Ștefănescu / 327
86. Dor de Iosif Trifa / 330
87. Dor de Ilarion Argatu / 333
88. Dor de Puiu Gherontie / 336
89. Dor de Ioan Sabău / 339
90. Dor de Dumitru Bălașa / 343
91. Dor de Pimen Bărbieru / 346
92. Dor de Virgil Maxim / 349
93. Dor de Nicolae Grebenea / 353
94. Dor de Gheorghe Tărcea / 258
95. Dor de Ilie Tudor / 361
XI. Repere morale din Grupul de rezistență națională anticomunistă /
364
96. Dor de Elisabeta Rizea / 364
97. Dor de Ioan Gavrilă Ogoranu / 367
98. Dor de Vasile Motrescu / 372
99. Dor de Marcu Dumitru / 377
XII. Repere morale dintre ateii luminați în dreapta credință / 382
100. Constantin Motaș / 385
XIII. Cărți tipărite la Editura Ars Docendi: conținut și importanță / 388

5
 PREAMBUL

Cartea ,, 100 poeme dedicate bravilor români’’ e istorie românească, cu

slove duhovnicești scrisă,
Pe paginile ei descoperim oameni sfinţi şi oameni răi când lupta dintre
adevăr și minciună era încinsă;
Politica din carte e luptă pentru putere lumească și-i vedem pe cei
mândri lucrând rău ca să câștige avere,
Biserica din carte e luptă pentru viața veșnică, purtată de cei care-n
Hristos sunt râuri de lapte și miere;
Mulți se aflară-n politică ca să-mbrâncească lumea căzută din credință și
har, de iubirea de țară neavând habar,
Deținuții se aflară-n biserica din temniță ca să-ntărească adevărul lui
Iisus în lume, iubirea de țară având-o fără hotar;
Cartea ne-nvață că totdeauna vor exista în România 100 ÎNTEMNIȚAȚI
care să lupte pentru Adevărul Domnului Hristos:
Când NU există EI, toată lumea zace sau primește minciuna care nu le
este de niciun folos;
Care dintre noi, cititorii acestei cărți, răstignește patimile firii și lumea
purtând crucea cea mai mare ca să tragă la jug?
Acela va trage brazde adânci sub soare ca sămânța creștină să fie
îngropată, iar suferința să-i fie plug;
Marxismul, stalinismul, hitlerismul, comunismul, ateismul au colindat
România noastră creștină:
Curentele gigantice și politice de dominare-n masă ne aduc o filozofie cu
multă și mare vină;
Curenții reci sunt concepții greșite despre viață și devin vrăjmași pentru
Dumnezeu Creatorul,
Curenții fierbinți vin în urmă ca să-i topească cu focul pe cei înghețați
care-s prinși de diavol cu zăvorul;
Lumea va exista într-o continuă mișcare, dar înțepenește după cum
anunță buletinul meteo-politic,
Toți mincinoșii stau drepți în sala de așteptare neștiind să desfacă
adevărul analitic;
Omul bun te bate pentru răutatea ta, ca să te faci bun ca el îmbrăcându-
te cu Adevărul, care-ți e de mult folos,
Omul rău te bate pentru răutatea sa, ca să te faci rău ca el dezbrăcându-
te de tot ce-i sfânt și frumos.

A consemnat
Părintele Arsenie

6
 PREFAȚA 1

Cartea ,, 100 poeme dedicate bravilor români’’ descrie

confruntarea dintre Biserică și Statul ateu în perioada 1946 - 1964,
arătându-ne lucrarea credinței bravilor români și plata primită de la
stăpânirea comunistă.
Politica României din perioada 1946 – 1964 - 1989: un grup de
români au încălțat cismele bolșevice ca să conducă România lui Ștefan
cel Mare, a lui Mihai Viteazul, a lui Constantin Brâncoveanu, a lui Mihai
Eminescu, a sfântului Arsenie Boca și a tuturor românilor iubitori de țară,
istorie adevărată, muzică și poezie, știință şi cele sfinte: biserica, biblia,
crucea Domnului nostru Iisus Hristos.
Vremea anului 1946: o lege comunistă de anchetare a celor care
îndrăzneau să propovăduiască poporului Evanghelia Domnului Iisus
punând în pericol funcționarea drăcească a instituțiilor statului ateu.
Vremea anului 1964: un decret occidental de eliberare forțată a
deținuților ascunși în pușcăriile comuniste prin legi abuzive.
Vremea anului 1989: o lovitură de introducere forțată a democrației
occidentale prin revolta populară.
Dumnezeu cunoaște totul!
Dacă nu cunoaștem totul, nu cunoaștem nimic.
De ce există Institutul de cercetare a crimelor comuniste?
Regimul comunist a fost un curent politic străin României creștine,
fiind introdus de străini și susținut de românii fanatici, ucigând fără milă
zeci de mii de buni români.
De ce comuniștii i-au anchetat, întemnițat și ucis pe bravii români?
Dacă aduseră un regim politic bun în România, de ce-au ucis binele din
om cu atâta sete de sânge!
Prin cele 100 poeme am dorit să transmit generației mele și celei
viitoare: tăria credinței bravilor români când suferința din temniță le era
nedreaptă; puterile harului Dumnezeiesc care lucrează răbdarea,
iertarea și iubirea în cel credincios când e aruncat în temniță; slava lui
Dumnezeu, văzută în frumusețea și bogăția crucii Domnului Hristos,
dătătoare de Viață, biruitoare răului și morții, la care toți bravii români au
luat parte stând cu Hristos pe cruce în pușcăriile comuniste.
Cei 100 bravi români sunt culeși la întâmplare din zecile de mii de
români nescriși în cartea mea, dar scriși în cărțile Domnului Iisus din
ceruri fiindcă, răbdând pe nedrept pușcăriile regimului stalinist-ateist, au
înălțat Adevărul Domnului Hristos ca să fie lumina și steagul Biruinței în
lupta cu vrăjmașii lui Dumnezeu și asasinii noștri.
Oare nu mai existau hoți sau criminali în România, care să fie
anchetați în Justiție și aruncați într-o pușcărie?

7
 De ce acești bravi români i-au înlocuit în pușcărie pe hoți, pe ucigași,
pe trădătorii de țară, pe vânzătorii secretelor și intereselor României?
Numai bravii români au putut arăta adevărata față politică (urât chip!;
murdară față!) a partidului ateu.
Poemele descriu răbdarea suferințelor nedrepte, care multora le-a
adus nebunia ori moartea, și loviturile oamenilor fărădelegii plăcuți
partidului comunist, care era Lege de viață ori de moarte într-o țară
creștină.
Cinste eroilor pușcăriilor comuniste și slavă lui Dumnezeu care a
lucrat prin suferințele lor la demascarea urâciunilor psihologice,
pedagogice, culturale, spirituale, care descriau în profunzime învățătura
ateistă a partidului comunist generatoare de maimuțe culturale, maimuțe
parlamentare, maimuțe politice și de monștri antihristici într-o națiune
creștină în care Singura, Biserica, prin adevărații slujitori: preoți, călugări,
mireni, domnitori, e formatoarea omului nou după chipul și asemănarea
cu Dumnezeu și Omul Iisus Hristos.
De ce Justiția era numai a Statului (funcționarii din partidul comunist),
nu și a poporului?
De ce Securitatea apăra numai interesele Statului (oamenii din
funcțiile politice care conduceau poporul), nu și pacea poporului, dacă tot
poporul alcătuiește Statul român?
Statul român ateu i-a pedepsit pe bravii români cu minciuna oamenilor
care la acea vreme alcătuiau compoziția chimică a Statului și a Justiției
Statului.
Astăzi avem un Stat democratic, dar cu mulți oameni comuniști, și
jertfa bravilor români rămâne călăuzitoare vieții noastre, învățându-ne să
le ducem credința mai departe, noi fiind luptătorii din linia întâi.
Cum știm dacă statul democratic de astăzi prețuiește martiriul bravilor
români și nu loviturile călăilor comuniști?
Sunt neîncrezător în oamenii care ajung să ne reprezinte Statul și mă
gândesc că într-o zi ne-or îmbrânci în Justiția lor și ne-or prăpădi și pe
noi în pușcăriile democratice ca și pe acești sfinți martiri. În ziua aceea,
noi ne vom înfrăți desăvârșit cu bravii români, iar Statul va avea chipul
Fiarei din comunism, dar cu 2 capete: Democrația și Comunismul. Sfinții
martiri au avut de zdrobit un singur cap, dar noi avem de zdrobit un
balaur cu 7 capete mari și cu 666 de coarne.
Cum au făcut politicienii din democrație proces comunismului, ca
regim de tortură aplicat sălbatic sfinților români și ca regim ateu aplicat
prostește Bisericii, dar și învățământului din școli unde-l ținură răstignit
pe Domnul nostru Iisus Hristos, dacă ei, aleșii poporului, fiind conduși de
același duh drăcesc, sunt fiii ori nepoțeii partidului comunist?
Străinii ne aduc un concept politic pe care să-l implementeze la
conducerea țării și caută români dornici de funcții înalte, care subscriu

8
aplicând ideologia împotriva neamului său. În trecut era comunismul, iar
acum e democrația: ambele lucrează cu ideologia străinilor și pe limba
lor ne pun să vorbim românește ca să nu ne mai auzim unii cu alții
creștinește. Cine vorbește mai bine limba lor și limba de partid are
trecere mare în funcțiile Statului.
Din pricina mulțimii victimelor regimului comunist, persoanele
cărora le-am dedicat poemele sunt alese fără vreo preferință, fiindcă în
grădina Domnului Iisus sunt sute și zeci de sute și mii de sute de
credincioși cărora le poți dedica un poem cunoscând suferința crucii lor.
Fiecare cititor și cunoscător al martiriului creștin românesc să
alcătuiască propria sa listă cu 100 BRAVI ROMÂNI, care să se asemene
în suferință, idealuri și credință cu cei din cartea mea.
Bravii români sunt eroii neamului confruntați într-un război demonic,
din vremea ocupării României de către Uniunea Sovietică, c-un curent
politic-religios anticreștin.
Pentru că cei 100 bravi români împreună cu mulți alții sunt repere
morale ale generației actuale, cartea am dedicat-o întâi Statului
reprezentat de președinte, parlament și guvern.
Biblia trebuie să fie Cartea președintelui, parlamentului și guvernului
României, care să nu lipsească de pe masa de lucru când alcătuiesc
legile, întrebuințând-o în formarea gândirii românești după Adevăr și
Dreptate.
Biblia să inspire Constituția României creștine.
Dedic cartea președintelui României ca să vegheze asupra națiunii
întregi, lăsându-i libertatea de exprimare a ideilor politice, religioase și
culturale, dar îndreptând-o după Îndreptarul lui Dumnezeu Creatorul,
care este Sfințenie, Iubire, Adevăr, Judecător, Dreptate, Moralitate, Bine,
Frumos, Înțelepciune, Veșnicie.
Dedic cartea parlamentului și guvernului României ca ideile și
dezbaterile parlamentare să înceapă din sfera învățământului universitar
și preuniversitar, biserică, mass-media, familie (mamă + tată + copil):
centre generatoare de știință.
Când aleșii poporului se reprezintă pe ei înșiși în tot ce gândesc și
înfăptuiesc nu mai avem democrație creștină în țara domnilor noștri:
Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu; Mihai
Eminescu, Radu Gyr și Vasile Voiculescu; Iuliu Maniu, Ion Brătianu și
Corneliu Zelea Codreanu; Arsenie Boca, Ilie Cleopa și Arsenie Papacioc!
Dedic cartea ministerului Justiției ca să lucreze cu Adevărul și cu
Dreptatea oprind minciuna și strâmbătatea din acuzații, din dosarele
false, din sentințele emise pe nedrept.
Justiția comunistă o acuz de violență și ucidere!

9
 Justiția are moralitate ca să facă poporului judecată dreaptă numai
dacă este creștină și dacă lucrează cu înțelepciune, cu frică de
Dumnezeu, Judecătorul lumii.
Dedic cartea ministerului de Interne ca să prețuiască toți românii, mai
ales pe aceia care sunt bravi români în credință, fiindcă prin aceștia vin
energiile pozitive din ceruri pentru întreaga națiune.
În 10 ani, România trebuie să ajungă o mare putere spirituală.
În misiunea ofițerilor S.R.I., numai făcătorii de rele ai României să fie
vizați: hoții, ucigașii, violatorii de țară și de cele sfinte ale neamului
românesc, dar niciodată bravii români care nu sunt plăcuți unui partid
politic aflat la guvernare.
Pentru că Securitatea era slujitoarea regimului comunist după lege și
nu se putea deroga, nu e mai puțin vinovată față de oamenii politici care
alcătuiau Partidul Comunist Român.
DNA-ul are chip de fecioară în fața națiunii, însă lucrează ca un balaur
pentru interesele agențiilor străine.
Sunt foarte mulți spioni care lucrează împotriva României pe lângă
oamenii din guvern ori din ministere. Să fie identificați și aruncați la ,,
groapa de gunoi’’!
Ofițerii S.R.I. să nu se mai lase atrași în disputele politice care aparțin
unui grup de români.
Dedic cartea ministerului Culturii și Învățământului ca să-i învețe pe
români să sporească credința și iubirea de cele sfinte: biserica, biblia,
crucea Domnului, icoanele sfinților, istoria neamului românesc, limba
română, singurele care creează armonia dintre români.
Dedic cartea tuturor bisericuțelor creștine (catolice și protestante:
evangheliști, penticostali, baptiști, adventiști) ca să prețuiască Ortodoxia
jertfitoare și Evanghelia Domnului nostru Iisus Hristos.
Dedic cartea studenților și elevilor ca să cunoască ideile de credință și
de adevăr care au circulat în spațiul intelectual la înaintașii lor și să
primească idea de jertfă pentru viața Bisericii și învierea poporului român
creștin.
Dedic cartea părinților într-o vreme când credința și patriotismul sunt
înlocuite cu desfrânarea, violarea și jaful țării de către uneltele satanei,
care vor să le fure copiilor învățătura Bibliei de la orele de religie, dorind
să nu li se mai împărtășescă de mici lucrurile sfinte și lucrările harului
religiei creștine, ca să nu-l mai cunoască pe Domnul nostru Iisus Hristos:
personajul cel mai însemnat din toată literatura română, care trebuie să
fie numai creștină.
Bravii români din pușcăriile comuniste au fost socotiți dușmanii
poporului: unii pentru că erau legionarii Căpitanului Codreanu, de
Dumnezeu iubit; alții pentru că învățau trăirea credinței în neprihănire,
însușindu-și teologia harului din Viețile Sfinților și practicând rugăciunea

10
inimii în mișcarea ,, Rugul aprins al Maicii Domnului’’; alții pentru că erau
înscriși în partidele naționaliste: țărăniști sau liberali; alții pentru că erau
evrei din poporul Domnului nostru Iisus Hristos în care comuniștii lovea
cu politica ateistă și cu filosofia marxist-leninistă și la care unii dintre ei,
lepădații, chiar participau.
Condamnarea comunismului trebuie făcută în actul de cultură
informând familia, școala, justiția.
Dacă iubim democrația, să construim o democrație creștină, așa cum
ne arată Domnul Iisus în Pilda talanților din Evanghelia după Matei cap.
25.
Ce zicem noi, generația de creștini din sec. XXI, despre Statul român
ateu, despre legile Justiției comuniste, despre securiștii lui Stalin care
efectuară anchetele și dozară anii de temniță, despre tratamentul călăilor
care conduseră pușcăriile?
Noi suntem cei care judecăm drept când Justiția și Securitatea
judecară strâmb, fiindcă nu suntem părtinitori cunoscând adevărul tuturor
celor implicați în genocidul politic.
Viața bravilor români din temniță aparține Istoriei României și această
carte este una dintre multe altele care participă la rescrierea adevăratei
Istorii pentru a fi cunoscută elevilor și studenților în învățământul
românesc, dar și la condamnarea juridică a comunismului ca partid, ca
politică de Stat, ca filosofie drăcească impusă în Biserică, cultură, mass-
media, în școli și universități.
Cartea ,, 100 poeme dedicate bravilor români’’ face parte din Istoria
poporului român din timpul ocupației bolșevice prin instaurarea regimului
lor politic.
Cartea nu este scrisă împotriva poporului rus ortodox, care a
pătimit la rându-i când la putere s-a instalat regimul ateu, transportat în
România prin românii trădători de neam, credință și țară.
,, Într-un vis din 25 iulie 2013, sufletul meu vedea mulți soldați
români, dar alături erau şi foarte mulți soldați ruşi. Pe cer, înspre ruşi,
vedeam un nor mare şi negru; în alte imagini vedeam un avion făcut
dintr-un nor care patrula în direcția României și un alt avion care
strălucea în multe culori patrula înspre ruși. În altă imagine vedeam o
coloană cu câteva tancuri și cu soldați pe tanc, iar un bărbat foarte
binevoitor față de mine mi-a pomenit numele ,, Mihai Viteazul’’.
Visul a fost procesiunea organizată la Câmpulung Muscel de către
arhiepiscopul Calinic cu preoți şi călugări români, care în vis arătau ca
nişte soldați mergând în pas de defilare, însă în realitate lipseau preoții și
călugării ruşi.
Această revelație ne înștiințează că trebuie făcută o procesiune cu
preoții ruși şi cu sfinții lor, fiindcă sfinții sunt ai tuturor popoarelor, iar
preoții toți sunt frați în Domnul Hristos.

11
 Tancul de război era racla cu moaştele sfinților Ioanichie și
Filofteea.
Dacă norul e diavolul și amenințarea politică a Rusiei, atunci
Biserica trebuie să facă împreună cu credincioșii ruși astfel de
procesiuni.
Acel bărbat a fost sfântul Ioanichie fiindcă, la predică, arhiepiscopul
Calinic ne-a transmis că era sfătuitorul domnitorului Mihai Viteazul.
Cu această carte particip la procesul de condamnare a comunismului
din România și din lume, fiindcă comunismul propovăduiește că
Dumnezeu în Sfânta Treime nu mai există și-i ucide pe creștini.
Comunismul ca sistem politic: o politică națională de dezvoltare
supusă Rusiei lui Stalin; urcarea brutelor pe scara ierarhică prin decizii
politice de partid, care să impună cu ciomegele ideile bune sau rele
privitoare la construcția României; uciderea elitelor din biserică, cultură,
știință, mass-media, partidele politice opozante, ca să le înlocuiască cu
nonvalorile lor ateiste;
Comunismul ca sistem religios: un duh înșelător și rău; mormântul
creștinilor; Fiara care crede că reușește să se lupte cu Dumnezeu
ucigând credincioșii Săi; duhul lui Antihrist care propovăduiește minciuna
în educația poporului creștin spunând că Dumnezeu nu mai există;
uciderea nașterii din nou prin Evanghelie în Biserica Domnului Hristos;
scoaterea omului din Raiul Fericirilor;
Comunismul ca sistem educațional: susținerea științei false cu care
să fie combătut adevărul Bibliei (totdeauna știința adevărată susține
adevărul Bibliei, fiindcă știința ce o posedă materia/creația este dată de
Dumnezeu Creatorul) ; introducerea în manualele școlare a filozofiei
ateiste cu scopul educării elevilor pentru politica de partid în vederea
susținerii comunismului;
Comunismul ca sistem social: ajutorul dat oricărui copil să-nvețe
carte sau să practice o meserie făcându-l folositor societății; ajutorul dat
oricărui om ca să aibă un loc de muncă putându-și organiza viața de
familie: tată, mamă și copil; îi ura pe homosexualii occidentali ori
americani pentru libertatea lor de desfrânare împotriva familiei creștine
(bravo comuniștilor!).

A consemnat
Inginer, profesor de religie ortodoxă
Gheorghe Avram

12
IMNUL EROILOR CREDINȚEI

13
 Imnul eroilor credinței

Biserica e din Sângele și Carnea Domnului, fiind Trupul lui Hristos care
merge-n biruință pe pământ:
Capul e Domnul Hristos care o dezleagă de lume ca să-mbrace cerurile
cu-al Său nou Legământ;
Statul e politica omului mândru care se-ncoronează într-una singur pe
pământ,
Biserica e zidirea lui Dumnezeu pogorât din ceruri prin întrupare, ca
Împărat și Om Sfânt;
Cu lupta politică, împărații se-ntrec ca să câștige faimă, bogății, teritorii
ocupate și națiuni sugrumate,
Cu lupta spirituală, sfinții Domnului câștigă suflete eliberate de demoni și
patimi, cu harul încoronate;
Omul de partid e elevul care-nvață singur lecția când merge la furat,
întrecându-l la fugă pe necredinciosul Baiazid,
Omul de biserică e elevul care-a purtat chipul lui Iisus, mărturisind că e
lumină nestinsă-n lume când e pus la zid;
Națiunea română e încreștinată de sfântul apostol Andrei, trimis de Iisus
să ne-aducă mântuirea:
Tot ce trebuie să știm despre Dumnezeu și veșnicie să păzim, ca
vrăjmașul să n-aducă orbirea;
Brâncoveanu, Mihai, Ștefan sunt domnitorii Adevărului care ne dau
pacea-n somnul morții,
Eminescu e poetul Luminii curățindu-ne conștiința de neam creștin când
lupta se dă cu hoții;
Împrietenindu-ne cu bravii români creștini devenim purtători de adevăr și
naționaliști:
Scriem istoria neamului în cugete și-o înălțăm când cursul apei e deviat
de egocentriști;
Străinii au planurile făcute cu România, acționând întotdeauna prin cei
nemulțumiți:
Sunt cei pregătiți oricând să trădeze credința și bunăstarea poporului
crezându-se iscusiți;
Când străinul iubește invazia, să dorești române să rupi pentru
slobozenie robie și cătușe:
Să ne dăm mâna, cu armele zdrobindu-le dinții, celor lacomi dăruindu-le
cartușe;
Văzând că germanii pierd războiul, politicienii români și-au dorit să scape
de legionari:
Unii fură împușcați pe front sau condamnați imaginar de o comisie
militară de mercenari;

14
Legionarii erau scoși din drepturi, prigoniți fără milă, îngrămădiți în
pușcării:
Fiara comunistă călca-n picioare cugetele lor înmulțindu-i cu zecile de
mii;
Regimul militar antonescian susținut de Hitler se credea apolitic și-a
căzut:
S-a dus cu războiul dincolo de Nistru și, fiind prea departe, Anglia cu
S.U.A. nu ne-au vrut;
După 23 august 1944, decretul de amnistie pentru toți deținuții politici nu
s-a aplicat:
Legionarii n-au fost socotiți egali cu cei eliberați și la calculele partidului
au eșuat;
Detenția legionară începută sub Antonescu se continuă cu întregul neam
prin comuniști:
În 1964 presiunea Occidentului le aduce eliberarea și istoria se scrie cu
antinaționaliști;
Stalin trimise agenți comuniști să ne fure Crezul creștin lăsându-ne
credința înstrăinată:
Lăcustele invadară instituțiile statului român batjocorind sfintele taine din
Biserica însângerată;
Pitești, Aiud, Gherla, Jilava, Periprava, Canal sunt locuri unde bătălia
spirituală s-a dat pe față:
Genocidul e cruzimea cu care-au lovit conștiința bravilor români, fălindu-
se că apa îngheață;
România lui Brâncoveanu a avut martiri iubitori de adevăr cu jertfa
trupurilor lăsate-n bătaia urii ateiste:
S-au lăsat umiliți cu fecale și cu urină, fiindcă comuniștii n-aveau
bucătari, iar la bucătărie … rețete naturiste;
De ce pentru acești bravi români, partidul comunist român a angajat o
Justiție mincinoasă?
… dacă nu erau frauduloși, ci buni români la ei acasă?
De ce le-au dat să mănânce fecale și să bea urină dacă nu făcuse rău
de la natură?
De ce să-i bată cu tortură, dacă avură iubire de Hristos și nu ură?
Comunismul e spălarea pe mâini a lui Pilat în fața Domnului Hristos și
judecata unui Sfânt Împărat,
Comuniștii sunt cuiele bătute-n brațele Celui ce-a lucrat sufletul, de
adevăr fiind însetat;
Mișcarea Legionară era naționalismul românesc care purta valorile cu
grai strămoșesc,
Partidele încuscrite cu străinii de țară vorbeau româna cu limbile otrăvite
care ursesc;

15
Ateii sunt lepădații care zidesc națiunea cu lozinca: ,, Noi vrem binele
oricărui om’’:
Sunt mama care naște fără botez și sfântul crez, ca să taie rădăcina unui
pom;
Pe atei nu-i socotim patrioți dacă-n lucrarea lor, oricât de mare, pe
Dumnezeu nu-l cinstesc:
Ei sunt aceia care-i leapădă pe bravii români când prin persecuții chipul
le înnegresc;
Păgânii sunt desfrânații zilei care ne cheamă la zidirea națiunii închinată
idolilor putere:
Sunt tatăl care-și educă fiii să n-aibă viitor, dându-le înșelarea la
carnavaluri gătite cu fiere;
Tineretul era măcinat de corupția partidelor de guvernământ și-a
dictaturii carliste:
La influențele fasciste, naziste, comuniste se crease curentul legionar cu
gânduri legiste;
Până astăzi, în democrația Uniunii Europene, legionarii sunt o clasă
politică defavorizată:
Cine gândește românește e socotit naționalist asemenea lui Horia și
Cloșca trași pe roată;
Lumea toată e-mpărțită în partide cu doctrine filozofice despre economie,
știință, cultură și religie:
Diversitatea creează cadrul democratic în care apartenența la grup se
modifică cu fantezie;
Românii care se școlesc politic ori cultural prin popoarele străinătății se
emancipează,
Vin în țară filozofând în limbile lor străine încât se încurcă românește și
aiurează;
În politică, fiecare urmărește interesul propriu care e material și pentru
binele trupesc,
În religia creștină, Domnul Iisus ne-nvață mântuirea în comun, fiindcă
sufletul e regesc;
Cei care nu păzesc legea creștinească urcă-n funcții de conducere ca să
lucreze cu spor:
Sunt oamenii fărădelegii care-n guvern și-n parlament ne sunt lege cu
mândrul tricolor;
Ocupând puterea legislativă, cei răi au lucrat cu viclenie și nedreptate
tăinuind procesele,
Cu puterea Harului credincioșii au rezistat în pușcăriile lor înălțând
adevărul cu decesele;
Creștinii trăiau în temniță cu rugăciunea și cu versul care le era
îmbrăcăminte, hrană, apă și căldură,

16
Dușmanii națiunii erau ateii care nu iubeau învățătura Domnului Hristos
lovindu-i cu multă ură;
Creștinii nu dădeau porcilor mărgăritarele sfinte, ca să nu-i sfâșie lăsând
în urmă răni:
Cu credința și cu puterea închinării la sfintele icoane puteai guvernul să-l
răstorni;
Când detenția ți-o dădeau ateii ca să nu mai vestești în Hristos învierea
era o onoare:
Îți luai inima-n dinți părăsind lumea, fiindcă urmai chemarea la o suferință
izbăvitoare;
Democrația oarbă e voința rea a unui popor desfrânat ce nu se vrea
condus de legea creștinească,
E o dictatură surdă la care lucrează conducătorii nebuni când vor să ne-
mbete mintea ca să ne amețească;
Țelul final le este viața lumească dirijată de pofte de învățătură și de larg
consum,
Învierea în Iisus Hristos e lupta creștinului care urăște zăcerea alergând
pentru un rod mai bun;
Omul e trup ca să muncească și să mănânce tot ce iese din pământ
românesc,
Are și suflet care, trăind veșnic, trebuie educat pentru cer înscriindu-se
într-un cor îngeresc;
Trădătorii de Hristos și de țară sunt ucigașii credinței Bisericii străbune și
dușmanii mamelor de două ori,
Ei trebuie lichidați primii când păstoresc neamul schimbându-i ADN-ul de
copil născut pe nouă cărări;
Dumnezeu ne-a dat pocăința ca să ne judecăm noi singuri dezbrăcându-
ne de cel rău:
Cine n-o face pe pământ, merge la judecata lui Dumnezeu și pentru vină
e socotit călău,
Bobul de credință își dădea rodul când deținuții primiră tratamentul
inuman ce te-aruncă-n deznădejde:
Unirea cu Iisus în iubire strălucea în temnița comunistă zdrobind
fărădelegea până ce-n minte nu se mai vede;
Numai trădătorii mor când nu curge-n ei sânge de român sfârșind la
groapa de gunoi:
Ei ucid glasul națiunii sfinte și cu minciuna murdăresc fața României ca
să-i credem eroi;
Martirii sunt conștiința națională din veacuri aprinsă și jertfită pe-al
creștinismului altar:
Păzitorii națiunii sunt biserica și limba română ca sămânța să ne fie eroii
ce se înmulțesc în dar;

17
Vitejii sunt steagul poporului român aruncându-se-n luptă pentru crezul
străbun:
Să-i urmăm mereu ca să nu se strice conștiința și să fim totdeauna pe
drumul cel mai bun;
Evanghelia trebuia vestită de creștinii din temniță ca să mărturisească
adevărul lumii:
Statul român era regimul ateu care ucidea credința plănuind să-i
unească pe toți nebunii;
Suferința din trup era clopotul ce răsună s-arate urgia venită asupra
întregii țări:
Creștinii care s-au dus cu Hristos în temniță au purtat-o pe brațe ca
lumea să nu șadă pe două cărări;
Să privim la Brâncoveanu, la Mihai și la Ștefan când în politică
conducătorii nu sunt creștini,
Cu tot ce-i bun la poeții țării să ne zidim o ,, Mănăstire culturală’’ ca s-
avem ochi divini;
Să fii și să rămâi creștin român înseamnă un concept filozofic de
naționalism:
E cea mai grea lovitură dată străinilor de neam care ne vor făr’ acest
liberalism;
În cultura românească, ateii democrației semănară spinii ca să nu fie
spirit de jertfă creștin:
Luminile credinței și ale culturii adevărate trebui vegheate ca să
cunoaștem ajutorul Divin;
Dacă ești președinte ori parlamentar legat în libertate, ai pierdut lupta
pentru România:
Nu ești frate cu românul dacă nu-i transmiți credința, limba română și
istoria cu bucuria;
Când avem politicieni corupți, suntem o țară mică și-ngenuncheată de
toate marile puteri,
Tot ce e bun se dărâmă-n țară și poporul e gură-cască când trădătorii te
joacă ca să pieri.
Fiara din comunism era roșie în ochi și-n minte, însemnându-te cu
ateismul ca să crezi o maimuță:
Oamenii care iubeau materialismul fură fricoși pentru mântuirea prin
credință și primind-o socoteau că-i drăguță;
Fiara din democrație va fi neagră din tălpi până-n cap și va da pentru
vânzare microcipul pe care să-l planteze-n lume:
E atâta întuneric pe pământ încât oamenii vor purta semnul diavolului pe
mâna dreaptă sau pe fruntea cu care i se vor supune.

18
I. Repere morale din ceata domnitorilor creștini

1. Domnul nostru Iisus Hristos

,, Acesta a venit noaptea la Iisus şi I-a zis: Rabi, ştim că de la

Dumnezeu ai venit învăţător; că nimeni nu poate face aceste minuni, pe
care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.’’
,, Răspuns-a Iisus şi i-a zis: Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va
naşte cineva de sus, nu va putea să vadă împărăţia lui Dumnezeu.’’
,, Iar Nicodim a zis către El: Cum poate omul să se nască, fiind
bătrân? Oare, poate să intre a doua oară în pântecele mamei sale şi să
se nască?’’
19
 ,, Iisus a răspuns: Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte
cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui
Dumnezeu.’’
,, Ce este născut din trup, trup este; şi ce este născut din Duh, duh
este.’’
,, Nu te mira că ţi-am zis: Trebuie să vă naşteţi de sus.’’
,, Vântul suflă unde voieşte şi tu auzi glasul lui, dar nu ştii de unde
vine, nici încotro se duce. Astfel este cu oricine e născut din Duhul.’’
Evanghelia după Ioan 3, 2-8

,, Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-
Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă
veşnică.’’
,, Cel ce crede în El nu este judecat, iar cel ce nu crede a şi fost
judecat, fiindcă nu a crezut în numele Celui Unuia-Născut, Fiul lui
Dumnezeu.’’
,, Iar aceasta este judecata, că Lumina a venit în lume şi oamenii
au iubit întunericul mai mult decât Lumina. Căci faptele lor erau rele.’’
Evanghelia după Ioan 3, 16-19

,, Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului.’’

,, Ca toţi să cinstească pe Fiul cum cinstesc pe Tatăl. Cine nu
cinsteşte pe Fiul nu cinsteşte pe Tatăl care L-a trimis.’’
,, Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi
crede în Cel ce M-a trimis are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci
s-a mutat de la moarte la viaţă.’’
,, Adevărat, adevărat zic vouă, că vine ceasul şi acum este, când
morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi cei ce vor auzi vor învia.’’
Evanghelia după Ioan 5, 22- 25

,, Şi Tatăl care M-a trimis, Acela a mărturisit despre Mine. Nici

glasul Lui nu l-aţi auzit vreodată, nici faţa Lui nu aţi văzut-o.’’
,, Şi cuvântul Lui nu sălăşluieşte în voi, pentru că voi nu credeţi în
Cel pe care l-a trimis Acela.’’
,, Cercetaţi Scripturile, că socotiţi că în ele aveţi viaţă veşnică. Şi
acelea sunt care mărturisesc despre Mine.’’
Evanghelia după Ioan 5, 37- 39

,, Eu am venit în numele Tatălui Meu şi voi nu Mă primiţi; dacă va

veni altul în numele său, pe acela îl veţi primi.’’
Evanghelia după Ioan 5, 43

20
 ,, Cel ce crede în Mine, precum a zis Scriptura: râuri de apă vie vor
curge din pântecele lui.’’
,, Iar aceasta a zis-o despre Duhul pe Care aveau să-L primească
acei ce cred în El. Căci încă nu era (dat) Duhul, pentru că Iisus încă nu
fusese preaslăvit.’’
Evanghelia după Ioan 7, 38 – 39

,, Iisus le-a răspuns: Adevărat, adevărat vă spun: Oricine

săvârşeşte păcatul este rob al păcatului.’’
,, Deci, dacă Fiul vă va face liberi, liberi veţi fi într-adevăr.’’
Evanghelia după Ioan 8, 34

,, Iisus i-a zis: De atâta vreme sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut,

Filipe? Cel ce M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl. Cum zici tu: Arată-ne
pe Tatăl?’’
,, Nu crezi tu că Eu sunt întru Tatăl şi Tatăl este întru Mine?
Cuvintele pe care vi le spun nu le vorbesc de la Mine, ci Tatăl - Care
rămâne întru Mine - face lucrările Lui.’’
,, Şi Eu voi ruga pe Tatăl şi alt Mângâietor vă va da vouă ca să fie
cu voi în veac.’’
,, Duhul Adevărului, pe Care lumea nu poate să-L primească,
pentru că nu-L vede, nici nu-L cunoaşte; voi Îl cunoaşteţi, că rămâne la
voi şi în voi va fi!’’
Evanghelia după Ioan 14, 9- 17

,, Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel ce rămâne întru Mine şi Eu

în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic.’’
Evanghelia după Ioan 15, 5

,, Atunci le-a deschis mintea ca să priceapă Scripturile.’’

,, Şi le-a spus că aşa este scris şi aşa trebuie să pătimească
Hristos şi aşa să învieze din morţi a treia zi.’’
,, Şi să se propovăduiască în numele Său pocăinţa spre iertarea
păcatelor la toate neamurile, începând de la Ierusalim.’’
Evanghelia după Luca 24, 45- 47

,, Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în

numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.’’
,, Învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă, şi iată
Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.’’
Evanghelia după Matei 28, 19 – 20

21
 Dor de Domnul nostru Iisus Hristos

În cartea lui Dumnezeu e proorocit Iisus arătând a Sa obârșie,

coborându-se din veșnicie,
La-ntrupare e numit fiul lui Avraam, cu existența urcând până la
Dumnezeire că-n Sfânta Treime e frăție;
Primise numele Iisus fiindcă e Mântuitorul lumii venit să ia asupra Sa a
noastră vină:
În Vinerea Patimilor făcu ispășirea păcatelor lumii, iar la Învierea de-a
treia zi ne-a uns ochii cu tină;
Proorocul Ioan Botezătorul arătă lucrarea Sa în lume: botezul cu Duh
Sfânt și cu foc:
Credința în Domnul Iisus împărți lumea în grâu și neghină răsărind
bisericile din loc în loc;
A fost mărturisit din ceruri de Tatăl Ceresc și dus de Duhul Sfânt în
pustie:
După 40 de zile veni să-l ispitească Satana vorbindu-i din Scriptură ca să
pară c-o știe;
Iisus s-a-ntors biruitor la mulțimile adunate vorbindu-le despre chipul
Împărăției din noi:
Cel sărac cu duhul, blând, flămând de dreptate, curat, prigonit e înarmat
cu virtuți biruind la război;
Își luă mai întâi 12 ucenici în școala harului, numindu-i apostoli ca să-
nvețe știința Împărăției Sale:
Îi trimise de vindecară bolnavii, înviară morții, sloboziră oamenii de
demonii ce stătură-n cale;
Iisus a venit să facă copii ai Tatălui Ceresc din oameni căzuți în păcat,
Diavolii lucrează-n oameni necredința ca s-ajungă neghină la vânturat;
Iisus îi mustră pe farisei și pe cărturari, fiindcă șezură pe scaunul lui
Moise zicând că sunt mari:
Plăcerea lor fură la ospețe în capul mesei, în sinagogi în băncile dintâi,
ca să fie la cerbice capete tari;
Nu-și curățară inima de orbire, de lăcomie, de rugăciuni făcute pentru a
lor osândă,
Nu primiră Împărăția Cerurilor adusă de învățătura Sa că-l urau și
ședeau la pândă;
Iisus ne-a învățat să facem milostenie, să postim, să zicem rugăciunea
,,Tatăl nostru’’:
Să-ngrijim de inimă îmbogățind-o cu comori, ca noaptea să o luminăm
celestru;
Să n-avem judecăți de învinuire pentru frații de credință, fiindcă nu așa
ne arătăm curați:

22
Să îndreptăm viața noastră lucrând sfințirea în viața altora, ca să nu
arătăm ca niște lepădați;
Iisus ne-a deschis poarta Împărăției când prin jertfa crucii Sale s-a făcut
cale pentru Rai:
Cine a aflat-o știe să se păzească de proorocii mincinoși, care poartă
haină de păstori pe plai;
Doamne Iisuse Hristoase, Tu ai suferit crucea păcatelor noastre și-n
Evanghelie ne-ai zis:
Chemând Numele Meu, Părintele Ceresc vă dă iertare și orice creștin cu
mare har ajunge interzis;
Veți fi duși înaintea împăraților, ziditorii împărăției întunericului din lume,
să le vestiți Evanghelia ca mărturie,
Veți sta în închisori pentru Mine, despărțiți de familie și de Biserică, și
veți primi bice o sută peste mie;
Cu jertfa trupurilor voastre, Adevărul rămâne-n lume și Biserica din Rai o
voi zidi,
Prin bătăi zilnice, călăii vor blestema credința și sfânta închinare, dar voi
Mă veți sluji;
Apostolul Andrei fu trimis de Duhul Sfânt la români ca să-ntemeieze
Biserica mântuirii:
Le vesti dacilor Evanghelia adusă de Iisus și hirotonindu-ne preoți lucră
cu gândul nemuririi;
În secolul XXI, Dumnezeu va trimite-n România sfinții Săi pregătiți în
taină ca să facă o strigare:
Ferice de creștinul care-i ascultă, fiindcă va primi cununa neprihănirii
când Soarele din ceruri răsare;
Înainte de a doua Sa venire, se ridică-n popor ,, Hristoși’’ și prooroci
mincinoși,
Popoarele vor cunoaște marea strâmtorare căzând răpuse-n păcate de
diavolii furioși;
Când pe cer se va arăta crucea mântuirii noastre, semn că pe ea a stat
răstignit Mesia,
Lumea va plânge c-a pierdut Evanghelia mântuirii primind cu foc veșnic
nebunia;
Doamne, mulți s-au ascuns de cuvintele Evangheliei și-n înșelarea
diavolilor la iad s-au coborât la dus,
Înăuntrul nostru ai așezat neprihănirea cu care te-ai coborât din cerurile
Tale de Sus;
Doamne Iisuse, ne vei curăța duhul de patimile mamei ca să rămânem
vii, închinători în duh,
Ne vei scrie Adevărul într-o inimă nouă, fiindcă închinarea e Legea
Harului cu care biruim judecata din văzduh.

23
2. Ștefan cel Mare

Ștefan cel Mare se naște în anul 1434 și pleacă la Domnul nostru

Iisus Hristos în anul 1504.
,, Mai presus de tihna noastră stă apărarea ființei și neatârnarea țării
noastre!’’
,, De când sunt domn al acestei ţări, 36 de războaie am dat, în 34
am învins, şi 2 am pierdut.’’
,,Tu ai biruit, Doamne, a Ta este izbânda, eu sânt o nemica înaintea
Ta!’’
,,Tineţi minte cuvintele lui Ştefan, care v-a fost baci până la adânci
bătrâneţe... că Moldova n-a fost a strămoşilor mei, n-a fost a mea şi nu
este a noastră, ci a urmaşilor urmaşilor noştri în veacul vecilor!...’’
,,Prea luminaţilor şi măriţilor din toată Creştinătatea, în orice loc va
ajunge această scrisoare a noastră, noi, Ştefan voievod, cu mila lui
Dumnezeu domn Ţării Moldovei, omenoasă închinăciune şi dorinţă de
toate bunurile pentru binele Măriilor Voastre trimitem. Necredinciosul

24
împărat turcesc de multă vreme a fost şi este dărâmătorul Creştinătăţii,
şi în toate zilele se gândeşte cum s-o subjuge. Deci facem cunoscut
Măriilor Voastre că, pe la Sfânta Bobotează de curând trecută, turcul
trimise asupra noastră o mare oaste a sa de 120.000, încă şi pe domnul
Munteniei cu toată puterea lui […]. Iar noi ne armarăm şi merserăm
împotriva lor, cu ajutorul lui Dumnezeu celui Atotputernic, noi în faţa
duşmanilor Creştinătăţii. Învinsu-i-am şi i-am pus sub picioarele noastre,
şi pe toţi i-am răpus cu tăişul sabiei, pentru care lucru Dumnezeu fie
lăudat. După aceasta, necredinciosul turc vrea să-şi răzbune cu capul şi
cu gândul său asupra noastră, voind să cuprindă această poartă a
Creştinătăţii ce întâmpină în ţara noastră, de care lucru Dumnezeu să ne
păzească. Şi dacă această poartă ar fi pierdută de mine, toată
Creştinătatea ar fi ameninţată. Deci cerem prieteniilor voastre să vă
ridicaţi fără preget asupra duşmanului Creştinătăţii cât mai este timp. Noi
din această parte făgăduim pe credinţa noastră creştinească să stăm cu
capul nostru şi să luptăm până la moarte pentru Creştinătate. Aşa făcând
şi voi din cealaltă parte, pe uscat şi pe apă, de astă dată cu ajutorul lui
Dumnezeu celui Atotputernic să-i tăiem dreapta. Deci nu întârziaţi!”
,, Cronicarul ţării încheie povestirea acestei domnii binecuvântate,
zicând: ,, După multe războaie cu noroc ce au făcut, cu mare jale au
răposat marţi, iulie în 2 [...]. Domnit-au Ştefan vodă 47 de ani, 2 luni şi 3
săptămâni, şi au zidit 44 de mănăstiri şi biserici, şi era însuşi ţiitor peste
toată ţeara. Era bărbat viteaz, norocos şi cu frica lui Dumnezeu.’’
,, Cronicarul contemporan al Poloniei, Ioan Dlugosz, încheie
povestirea acestui prea memorabil eveniment istoric (lupta de la Podul
Înalt) cu celebrele cuvinte: ,, O, bărbat minunat, întru nimic mai prejos
eroicilor principi pe care-i admirăm atât de mult: care în zilele noastre o
învingere atât de strălucită, între principii lumii cel dintâi, a repurtat
asupra turcului! După judecata mea, el este cel mai vrednic de a i se
încredinţa principatul şi comandamentul a toată lumea, mai ales contra
turcului, prin comună înţelegere şi hotărâre a creştinilor.’’
,, Papa Sixt IV scria eroului de la Racova: ,, Faptele tale contra
necredincioşilor turci, duşmanii noştri comuni, ce le-ai îndeplinit până
acum cu atâta înţelepciune şi vitejie, au adăugat atâta strălucire numelui
tău, încât toate gurile te numesc şi toţi într-un gând prea mult te laudă.’’
Nicolae Iorga îl numea, fără echivoc: ,, românul cel mai mare şi mai
deplin, pe care […] ni l-a hărăzit soarta.’’
,, Istoricul P. P. Panaitescu scria în închisoarea unde fusese trimis
pentru ideile sale politice: ,, Dacă o personalitate a fost vreodată
reprezentativă pentru ţară, atunci, desigur, Ştefan a fost aceea […].
Destinul unui neam este, de obicei, împlinit de mari forţe anonime şi
rareori de mari personalităţi care-l întruchipează: una din ele este Ştefan
cel Mare, omul din Moldova.’’

25
 Dor de Ștefan cel Mare

Se născuse-n 1434 ca fiu moștenitor al domnitorului Bogdan al II-lea,

ucis mișelește de Petru Aron,
În 1457, Vlad Țepeș îi împrumută oșteni ca să fie o luptă la Doljești și să
urce pe tron;
Evdochia fu prima soție murind la 4 ani, Maria din Mangop la 5 ani, cu
alți 5 fii:
Era dreptul său dat de duhovnic cu Maria Voichița, fiica lui Radu cel
Frumos, ca să aibă 3 soții;
Avu viziune politică de eliberare, cu creștere spirituală și economică,
purtând 36 de bătălii – pierzând numai două,
Învăță din Evanghelie că având o sută de oi pleci după cea rătăcită
lăsând în siguranță cele nouăzeci și nouă;
În 1475 s-a luptat cu o sută douăzeci de mii de turci la Podul Înalt, având
o armată de 3 ori mai mică,
Luând Sfânta Cruce zdrobi credința musulmană ca să nu mai
stăpânească Coranul în Asia Mică;
Victoria i-o dădu lui Dumnezeu, moldovenii având poruncă să nu se
laude cu puterea lor:
S-a smerit pe sine și-a postit 4 zile cu pâine și apă ca harul Duhului Sfânt
să rămână c-un domn cuceritor;
Papa și puterile Europei creștine se bucurară că numele Ștefan e
celebru și-n gura tuturor,
Domnitorul nu crezu viclenia apusenilor și pregătește diplomația
Moldovei în auzul lor;
În 1467, regele Matiaș Corvin cu mii de unguri se revărsară-n puhoi de
ape tulburi în Moldova,
Arseră multe cetăți în drumul lor și se așezară la Baia așteptând trădarea
boierilor Casanova;
Matiaș fu rănit de-o lance-n braț și străpuns de-o săgeată cu 3 vârfuri,
pentru românii cei trei,
Ștefan cel victorios decapită 24 de boieri mari și pe alți 40 cu rang
inferior îi trase-n țeapă că-s mișei;
În 1468 îi trimise lui Petru Aron o scrisoare ce păru scrisă de boierii
nemulțumiți de-al său tron:
Trufașul, mușcând momeala, veni să-și ia domnia, când oamenii lui
Ștefan îl coborâră-n panteon;
În 1497, polonezii îl luară-n brațe pe regele Ioan Albert dorind să supună
Moldova cu pretenții de suzeranitate,
La Codrii Cosminului plătiră din greu provocarea și înfrânți făcură pace,
bând apă pe nerăsuflate;

26
În 1504, Măritul Ștefan fu plâns de țara Moldovei că-i lăsase orfani ca să
plece la Domnul Iisus:
Mănăstirea Putna fu zidită de dânsul și tot neamul românesc merge să-l
plângă, că trupu-i acolo depus;
Pentru șefii de Stat din democrație: Iliescu, Constantinescu, Băsescu,
Johannis va rămâne modelul românesc al conducătorului politic:
Pentru creștinii din Biserică este modelul mărturisitorului care nu lasă
răul să prindă viață și se luptă scriptic;
În timpul său de mare domnitor s-a-nmulțit un lăcaș de închinare de 4o
de ori, dându-le supușilor zile sfinte:
Prin zidirea bisericilor s-a-nălțat smerenia sa, iar poporul ortodox
rostește la Putna rugăciunea fierbinte.

27
3. Mihai Viteazul

Mihai Viteazul se naște în anul 1558 și pleacă la Domnul nostru Iisus

Hristos în anul 1601.
28
 ,, Pentru a trăi o viață care ți-a fost dată, ești dator să o meriți atât
ca om, cât și ca neam, în fiecare clipă.’’
,,Până ce nu îmi va arunca pământ peste ochi nu voi înceta să lupt
cu turcii. Nu-mi las nimănui țara și moșia până ce nu mă vor smulge de
acolo, târându-mă de picioare.’’
,,Mă liberez în fața lui Dumnezeu și a voastră de toate îndatoririle și
închinăciunile de până acum. O viață avem români și o cinste! Deșteptați-
vă, căci am dormit destul.’’
,, Eu am luat Ardealul (...) riscându-mi întru aceasta trupul şi viaţa,
având cu mine la un loc soţia şi singurul meu fiu. Dacă s-ar fi întâmplat o
nenorocire, atunci eu, laolaltă cu soţia şi fiul şi cu toţi ai mei am fi rămas
acolo. Eu am nădăjduit că Măria Sa Împăratul Roman îmi va da
confirmarea nu numai cu onoruri însemnate, ci cu steaguri împărăteşti cu
scrisori şi peceţi. Însă el vrea să mă gonească din Ardeal. Asta n-o vrea
Dumnezeu. Eu nu mă voi lăsa gonit, chiar de mi-aş lăsa capul, căci l-am
luat cu sabia mea. Eu am slujit împăratul Roman nu de teamă, ci din
marea dragoste ce o am faţă de creştinătate (...). Iar Împăratul Roman
(...) îmi trimite drept cinstire trei coli de hârtie pline de venin, ruşine şi
batjocură şi vrea să mă gonească afară aşa cum am înştiinţat. Voi trimite
pretutindeni această scrisoare a Maiestăţii, ca să vadă toată lumea
bătaia de joc şi nerecunoştinţa ce mi s-a făcut, pentru slujba mea
credincioasă.’’
,, .. oricine va putea cunoaşte câtă pagubă am făcut duşmanului şi
câtă slujbă creştinătăţii ostenindu-mă zi şi noapte fără să fi avut pace şi
odihnă, nici vara, nici iarna, necruţând cheltuială, nici primejdie de orice
fel. Timp de şapte ani am obţinut victorii asupra turcilor singur cu sabia în
mână, fără să am nici întărituri, nici cetăţi, şi aceasta nu de sila cuiva ci
ca să am şi eu un loc şi un nume în creştinătate.’’
Împăratul Rudolf al II-lea afirma într-o scrisoare trimisă Papei: ,,
Acest prinț, închinat turcilor ieri, azi uimește Europa.’’
Versuri populare ce au circulat în vremea sa, care-l caracterizează
pe marele voievod și faptele sale: „ Auzit-ați de-un oltean, De-un oltean,
un craiovean, Ce nu-i pasă de sultan? Auzit-ați de-un viteaz, care veșnic
șade treaz, Cât e țara la necaz? Auzit-ați de-un Mihai, ce sare pe șapte
cai, De strigă Stambulul, Vai?’’.
Nicolae Iorga spunea: ,, De la 1600 nici un român n-a mai putut
gândi unirea fără uriașa personalitate, fără paloșul sau securea lui
ridicate spre cerul dreptății, fără chipul lui de curată și desăvârșită poezie
tragică.’’

29
 Dor de Mihai Viteazul

Se născuse-n 1558 fiu de domn al Țării Românești și-l lăsară boierii

orfan de tată,
Ca să nu fie ucis, mama îl trimise la călugării din Constantinopol ca să ia
har fără plată;
Din copilărie învăță postul, ascultarea, rugăciunea și dragostea de neam
pentru cele 3 țări:
Se-ntoarse-n Muntenia fără niciun ban și urcă pe scara domnească prin
virtuți și pe mai multe cărări;
În 1593 fu arestat și condamnat prin decapitare de domnitorul Alexandru
cel rău:
Trecând prin fața bisericii se-nchină și cerând ajutor sfântul Nicolae opri
securea acelui călău;
În 1594, cumpără tronul de la sultan cu bani mulți, unii împrumutați de la
FMI-ul otoman:
Avu plan de rupere al jugului străin printr-o unire într-o credință creștină
și-un singur neam;
Comisarii cu turbane îi puseră degetul pe rană cerând domnitorului s-
adune de la popor simbria:
Mihai chemă toți cămătarii într-o casă și botezându-i cu foc le plătește
toată datoria;
Organiză sinoade cu ierarhii țărilor române ca propaganda catolică să nu
mai ia avânt:
Din Sfântul Munte învăță dogmatica și cuvinte din Scriptură ca să creadă
că papa nu e nume sfânt;
Sultanul trimise o armată numeroasă cu Sinan Pașa, crezând că-l poate
înlătura de la domnie:
Lupta se dădu la Călugăreni în 23 august 1595 și Mihai zdrobi turcii cu
Coranul, cum se știe;
Locuitorii din Albania, Bulgaria, Serbia, Bosnia, Grecia primiră speranțe,
regretând că s-au turcit:
Toți europenii își însușiră victoria creștină numindu-l cavaler al lui Hristos
și steaua lor de la răsărit;
În 1598, îl bătu pe Andrei Batory la Șelimbăr și România își vindecă rana
văzând cu ochii Ardealul,
În 1599, intră-n Alba Iulia ca să joace hora unirii celor 2 principate,
cântându-se românește idealul;
Clerul catolic nu văzu cu ochi buni veselia și vru să răstoarne guvernarea
frate cu frate:
Mihai îi întrebă de harul din sfintele taine, fiindcă agheazma lor era
împuțită de nu se poate;

30
Pe câmpul de bătaie, Mihai fu însoțit mereu de 2 cerbi care-n dimineața
zilei de 19 august 1601 au dispărut:
Conducătorul tuturor românilor avea să primească cununa muceniciei și
îngerii săi au vrut;
Liderii europeni văzură că Mihai aduce faimă și întărește coroana
imperiului ortodox bizantin:
Uneltiră cu generalul Basta ca să ucidă un domnitor purtător de Hristos
când cerul era senin;
Ștefan Joja fu un copil furat la 10 ani, ca să se revolte în ziua aceasta
pentru viclenii austrieci:
Se dădu drept bun român în tabăra lui Mihai din Câmpia Turzii, ca să-l
decapiteze pe veci;
În locul bunăstării personale, sfântul voievod alese să se jertfească
pentru neam și credință:
Acum se bucură din ceruri pentru roadele curajului nobil și noi îl strigăm
când suntem vânduți și-n neputință.

31
4. Constantin Brâncoveanu

Constantin Brâncoveanu se naște în anul 1654 și pleacă la Domnul

nostru Iisus Hristos în anul 1714.
,, De legea creştină nu mă las, căci în ea m-am născut şi am trăit,
şi în ea vreau să mor!.’’
,, Fiilor, fiţi bărbaţi! Am pierdut tot ce aveam pe astă lume. Nu ne-
au mai rămas decât sufletele. Să nu le pierdem şi pe ele, ci să le ducem
curate înaintea feţei Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Să spălăm
păcatele noastre cu sângele nostru!.’’
,, Fiii mei! Iată, toate avuțiile și tot ce am avut am pierdut; să nu ne
pierdem însă și sufletele! Stați tare și bărbătește, dragii mei, și nu băgați
seamă de moarte.’’
,, Mai bine să mori în legea creștinească, decât să te faci păgân,
lepădându-te de Iisus Hristos pentru a trăi câțiva ani mai mult pe
pământ!’’
,, Mai bine să mori de o sută de ori, decât să-ţi lepezi credinţa!’’
,, Vreau să mor creştin! Loveşte!’’

32
 Dor de Constantin Brâncoveanu

Constantin Brâncoveanu era boier și ajunse domn al Țării Românești:

O conduse din 1688 pregătind-o pentru Hristos cu jertfa sângeroasei
obști;
Adună multe bogății ca să fie stăpân în țara sa, nu rob la turci:
Se scutură de invazia păgână ca pomul bogat cules de nuci;
Era 25 martie 1714 când în casa sa își pieptănă barba albă ca zăpada,
Fiind trădat de boieri, năvăliră turcii înconjurând toată ograda;
Sfântul le văzu gândul ucigaș și chemă în grabă toți feciorii:
Cunoscu că viața veșnică e pusă-n pericol intrând în casă
colindătorii;
Fură duși la Constantinopol și aruncați în închisoarea Celor Șapte
Turnuri:
Pentru bogăția trecătoare turcii îi supuseră la cele mai înfricoșate chinuri;
Era 15 august 1714, când îi înștiințară să se pregătească de moarte:
Brâncoveanu predică fiilor credința în Iisus de care nu se desparte;
Sultanul ceru să schimbe legea, ca să treacă la necredința lor pentru
eliberare,
El îi strigă: Să se stingă neamul meu, cu credința vom fi martiri fără
trădare!;
Călăul ascuți sabia pentru primul dintre fii, ca să-l facă de rușine:
El își plecă capul înaintea Domnului Hristos și se rostogoli grăind de
bine;
Sultanul își roti ochii pe-al doilea fiu crezând că va reuși văzându-l în
genunchi:
El se smeri înaintea tatălui său ca să plece la Hristos păzind ale vieții
porunci;
Al treilea fiu era cucernic și iubindu-i pe cei doi căzu biruitor în plâns:
Ceru călăului adunarea fraților în Rai că se făcuse vrednic și cu har era
uns;
Brâncoveanu privi spre ceruri la Domnul Hristos când soția era leșinată:
Mai avu un fiu de trecut prin sabie și plata pentru credință era-ncheiată;
Copilul cel din urmă, de frica sângelui vărsat, ar fi vrut să iasă din turmă:
Iisus îi trimise o rază de har și capul lui merse la tatăl său lăsând o urmă;
În genunchi suspină și adună 4 capete cu credința ortodoxă încoronate:
Sultanul Ahmed nu le putu fura când le-a trecut prin sabie de moarte;
Sfântul Constantin fu ars cu fierul roșu, pe piept și pe frunte:
În locurilea acestea se însemnă cu crucea Domnului și putu să-I înfrunte;
Așa se ridică ca să-i certe pe păgâni și pentru religia lor să
proorocească:
Să n-aveți mângâierea de creștin și din Rai… Dumnezeu să vă
oprească;

33
Fără odihnă să muriți și pace-n veșnicie să nu aveți ca loc de mângâiere,
Când cu Iisus nu vreți să petreceți, copiii voștri să fie însetați de durere;
Sultanul mânios îi rupse hainele cu-ai săi gealați care-i jupuiră pielea:
Brâncoveanu fu gata de plecare la Domnul și-n cer își mută toată
averea;
Pielea sa era pusă-n vârful suliței și tăvălită cu vorbe grele prin noroi:
Sfântul sfârși cu Iisus pe cruce și mărturisi românilor că-i păstor la oi.

34
5. MAREA UNIRE de la Alba Iulia, 1918

35
 ,, Te binecuvântez, iubită Românie, ţara bucuriilor şi durerilor mele,
frumoasă ţară, care ai trăit în inima mea şi ale cărei cărări le-am
cunoscut toate.
Frumoasă ţară pe care am văzut-o întregită, a cărei soartă mi-a
fost îngăduit să o văd împlinită.
Fii tu veşnic îmbelşugată, fii tu mare şi plină de cinste, să stai
veşnic falnică printre naţiuni, să fii cinstită, iubită şi pricepută.’’
Testamentul Reginei Maria, 29 iunie 1933

36
 Dor de MAREA UNIRE din 1918

UNIREA e Biserica câștigată de Domnul Iisus cu prețul Sângelui,

La Ierusalim cheamă într-una neamurile ca să vorbim limba Lui;
UNIREA nu vine singură, fără luptă:
Ființa se-ntregește-n neprihănire trup și suflet, înafara lui Iisus rămâne
ruptă;
UNIREA nu e dar fără plată:
Păcatul ne dezbină dinăuntru și dinafară cerând ca lumea să fie
desfrânată;
Hristos e darul fără plată al Tatălui Ceresc,
La cruce a realizat UNIREA, plătind prețul pentru tot neamul omenesc;
Hristos luă Trup ca să-și zidească Trupul cu noi toți,
Evanghelia ne vestește Sfintele Taine ca să fim eliberați de patimi și de
hoți;
Hristos se rugă ca toți câți credem în El să fim UNA:
Cine păzește porunca împărătească primește talanți noi și-n ceruri
cununa;
Hristos se înălță la ceruri, lăsând lucrarea Sa Duhului Sfânt:
Orișice creștin botezat în Evanghelie, miruit, pocăit și împărtășit, cu harul
e un Hristos cu nume sfânt;
Biserica din ceruri poartă chipul neprihănit al Domnului Iisus,
Biserica de pe pământ are mult de lucru când păcatul aduce vrajbă,
dezbinând unde daruri nu-s;
Unirea românilor ne-o dă iubita Transilvanie, pământ românesc,
Furată cândva în luptă, devenind lagăr unguresc;
Unirea ne-o dă limba română, grai îngeresc,
Interzisă când Basarabia și Bucovina intrară-n lagărul rusesc;
Unirea ne-o dă credința ortodoxă biruitoare-n luptă, când Țara
Românească fu condusă cu grai turcesc,
Unirea ne-o dă credința ortodoxă biruitoare-n luptă, când Transilvania fu
străpunsă cu graiul calvinesc;
Unirea-n română și ortodoxie ne-o dă graiul vorbit de Domnul Iisus,
Dacă lupta se dă cu știință, biruința ne-o dă credința, acolo unde-a apus;
Unirea ne-o dă armata română cuceritoare,
Dacă armele știu să zboare, vor fi conduse ca păsările la vânătoare;
Când invazia păgână era pârâtă …
Armata română a fost steag în trei culori: roșu, galben și albastru, ce
fluturară voios în luptă.
Toate neamurile se adunară la noi:
Ca ciorile sfâșiară trupul României Sfinte până la război;
Ungurii s-au unit cu austriecii …

37
Și-au zburat din Buda stoluri cu păsări de pradă, lucrând noaptea ca
liliecii;
Prădară Ardealul ca să nu mai avem pământ,
Arară-n conștiința românească cu limbi de viespe, ca să murim toți
plângând;
Rușii convinseră la masă puterile europene …
Intrară-n România să-i păcălească la negoț până la o vreme;
Prădară Basarabia și Bucovina,
Aruncară-n temniță clerul cu toată nobilimea.
În 1918 s-a deschis un izvor…
Toată România noastră avea inima plină de-un singur dor;
Grațian Mărcuș povesti un vis cu curcubeul care acoperi orașul:
,, Va fi bine pentru români!’’ era scris pe tricolor și efectul psihologic a
fost Nașul;
Partidele și guvernul țeseau la război,
Toți românii erau fire de ață albă trase la lucrări noi;
Credința și iubirea erau ghergheful și suveica,
Neamul românesc era baba care trăgea ațele abandonându-l pe
,,Neica’’;
Puterile occidentale și orientale erau cățeaua:
Lătrau într-una, dar nu putură mușca de la Cuza ocaua;
Stăturăm în așteptare pentru ungurii-austrieci:
Declarară război Serbiei umblând pe-ntunecate poteci;
Se aprinseră-n foc și nemții:
Făcură planuri dinainte ca demenții;
Se-adunară cei de la Antanta:
Rușii ieșiră din război ca hotărârile să fie luate mai bine la Yalta;
Rușii erau grași și seci:
Jucară-n război compunând fenomene intrinseci.
În august 1916, Convenția de la București semnă cu Puterile Antantei
intrarea-n război:
Se conveni ca Transilvania, Banat, Bucovina, Crișana, Maramureș să
revină la noi;
Armata română atacă Austro-Ungaria și trecu Carpații:
Brașov, Sfântu Gheorghe, Miercurea Ciuc primiră decorații;
Germania și Austro-Ungaria fură Puterile Centrale venite la noi:
Bucureștiul căzu, aruncat în flăcări se făcu gunoi;
Capitala României merse de dor până la Iași temporar:
Guvernul fu condus de Brătianu și la Mărășești nemții zăpăciră iar;
La 27 martie 1918, Sfatul Țării votă unirea Basarabiei cu România,
La Paris, românii lui Tache Ionescu și Goga constituiră Consiliul Național
Frăția;
La 28 noiembrie 1918 se votă unirea Bucovinei cu România la Cernăuți,

38
Armistițiul de la Belgrad fu împotrivă, maghiarimea să n-o mai uiți;
Alba Iulia era cetatea unirii lui Mihai Viteazul din 1599,
În 1784 Horia și Cloșca au fost rupți în două;
Națiunea română declară jertfă-n credință și-n iubire puterilor lumii cu
manifest:
- Mai bine murim pe glie decât să ne supunem jocului vostru drăcesc!;
Frați români, Alba Iulia vă așteaptă cu inimile deschise,
Veniți să simțim fiorul unirii lui Mihai disprețuind mințile bolnave și-
ncinse!;
Veniră episcopii și mirenii purtând steaguri cu ardeleni, munteni și
moldoveni:
La o singură strigare, țara gemu de bucurie adunând o sută de mii de
oșteni;
În 1916-1918 au fost mobilizați 252 preoți militari în baza Ordinului
Marelui Stat Major:
Ei nu purtau arme ucigătoare, având rostul de a-i îmbărbăta cu credința,
purtând sub arme mândrul tricolor;
Partenie Ciopron fu episcopul Armatei și despre preotul Ioan Danalachi
ne lăsă scris:
Înainte de începerea luptei, le dădu scutul credinței ca sufletul să nu
steie după gratii închis;
În 1921, ministrul de război, generalul Ioan Rășcanu, lăudă în Senatul
României jertfa sângeroasă a Bisericii:
Ca apostolii, preoții militari aprinseră focul în sufletul armatei,
conducând-o la victoria cu nevrednicii;
Preotul Gheorghe Leu avu duhul slujirii și al jertfelniciei făcând cinste
Bisericii, că nu crescuse despotic:
Să-ți aduci trupul jertfă pe altarul credinței neamului românesc e
sentiment patriotic;
Luptă la Oituz, Mărăști și Mărășești, fiind decorat cu medalia ,, Coroana
României în grad de cavaler’’,
Fu ales episcop de Sfântul Sinod slujind la oi în Moldova, Huși și Argeș -
leu și oier;
Marea Unire e o lucrare sfântă cântată la Alba Iulia pe notele
domnitorilor:
Episcopii ortodocși se uniră-n glasul Sfintei Liturghii cu glasurile
tricolorilor;
La 1 decembrie 1918 deputații deciseră unirea:
Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș grăbiră înfrățirea;
Consiliul Național al românilor din Transilvania era cu Iuliu Maniu:
Trimise delegația la București și Miron Cristea fu episcop, nu ageamiu;
Guvernul de la Budapesta n-a recunoscut Adunarea cu Consiliul
Dirigent,

39
Ungurii doriră să anuleze crezul și iubirea ca să-l lase repetent;
Vasile Goldiș citi cele 9 puncte ale Rezoluției Unirii:
Erau vederi democratice și libertăți cetățenești dând valoare virtuților
înfrățirii;
În 1918, victoria Antantei primi contur în Europa Occidentală:
Binele nu se revarsă-n Balcani singur când într-o țară nu e morală;
Destrămarea imperiilor din Puterile Centrale fu mult dorită,
Națiunile luară avânt și România fu bine pregătită;
Jurarăm credință Daciei intrând în război,
Ne aliarăm cu Antanta ca să jucăm hora cum e pe la noi;
Consiliul Marilor Puteri nu voi să vorbească românește:
România ceru să-și ocupe teritoriile pân’ la Tisa luptând ungurește;
În 1919, trupele române înfipseră baioneta în Republica Sovietică
Maghiară:
Străinii nu-ți poartă de grijă când națiunea ta pentru înfrățire dorește să
moară.

40
II. Repere morale din cultură
6. Mihai Eminescu

41
 Mihai Eminescu se naște în anul 1850 și pleacă la Domnul nostru
Iisus Hristos în anul 1889.
La înmormântarea marelui poet național Mihai Eminescu, Grigore
Ventura, redactor la ziarul ,,Adevărul’’, mărturisi : ,, Acela ce zace aici
înaintea noastră n-a fost al nimănui, ci al tuturor românilor. Nu e dar de
mirare că toți îl plângem; dar lacrimile noastre, ale tuturor, se vor
schimba în rouă roditoare și binefăcătoare sub razele luminoase ce va
răspândi soarele amintirii poetului iubit.’’
În fruntea mulțimii, care însoțea pe Eminescu pe ultimul drum al
acestei vieți, se aflau: Mihail Kogălniceanu, Titu Maiorescu, Lascăr
Catargiu și alți reprezentați de marcă ai vieții culturale și politice a vremii.
Dimitrie August Laurian, reputatul profesor de filozofie, a evidențiat
activitatea jurnalistică a poetului limbii române: ,, Avem dinaintea noastră
un cadavru în care a trăit o comoară de gânduri. Materia își urmează
prefacerea sa în nesfârșit.’’
Gheorghe Calmuschi a rostit condoleanţele studențimii adunate în
număr mare: ,, Şi noi care te-am iubit şi te-am preţuit atât de mult îţi vom
dezmierda cu lacrimi multă vreme mormântul tău şi-l vom corona cu flori
de tei, pronunţând numele Eminescu, care conţine în el aşa de mult, cât
o lume întreagă.’’

42
 Dor de Mihai Eminescu

Se născuse-n 1850 dintr-un mic boier care-și dori copii mari, învățând
prin străinătate,
La vârsta copilăriei, Eminescu nesocoti programul din școală colindând
țara ca un frate;
De la Cernăuți coborî spre Ardeal, ajungând la Blaj ca să-și scalde
mintea în fiorii românismului,
Într-un carnețel își luă notițe lucrând versurile în inimă, cu harul și cu
dorul creștinismului;
Se culcă prin fân, prin grajduri, pe sub strașina mănăstirii și-i curgeau
zdrențele mereu,
Inima se-mbrăcă cu veșmintele Domnului Hristos pregătindu-se de luptă
ca un leu;
Era 1869 când tatăl îl trimise să-nvețe carte la Viena, ca să nu mai
hoinărească ani amari,
În 1882, Eminescu înființă societatea secretă ,, Carpații’’ cugetând la
arătarea Daciei Mari;
Avu ca țel emanciparea economică și intelectuală a întregului neam
românesc:
Dezbrăcarea de cămașa ungurească, de pălăria otomană și de cravata
lagărului rusesc;
Unirea românilor risipiți și dezbinați este completă când se face în
Hristos prin Biserică,
Lui Eminescu îi lipsi unirea Transilvaniei cu România, că Dacia ne-a fost
mamă vrednică;
Agenții serviciilor secrete austro-ungare urmăriră ideile lui Eminescu ca
să piară,
Politicienii români nu zidiră biserica neamului și de frica străinilor apa nu
curgea la moară;
În 1883, organizației secrete i se fură unirea prin sfântul Crez – sincer
ideal și vers scăldat în sânge,
Poetul fu sechestrat de-o grupare de forță, tratându-l la sanatoriul lui
Șuțu cu lovitura care-l stinge;
Cântarea liturgică ,, Lumină lină’’ o îndrăgi și-o cântă preoții prin
testament:
Eminescu ne-o lăsă la despărțirea de români dorind s-o audă din ceruri
mai atent;
Purtă în suflet suferința și idealurile românilor, ca să le-avem întipărite cu
versul,
În biserica sa, cu aureolele sfinților îmbrăcate-n negru păstrăm poetul cu-
ntreg universul.

43
7. Vasile Voiculescu

Vasile Voiculescu se naște în anul 1884 și pleacă la Domnul nostru

Iisus Hristos în anul 1963.
,, Îndemnul îngerului adevărat e întotdeauna lupta. Numai Satana e
ispita, vrajă de câştig uşor asupra a tot ce cuprinzi cu ochii.’’
,, Arta n-are patrie, fiind o patrie ea însăşi.’’
,, M-am măsurat cu visul şi am ieşit învins.’’

44
 Dor de Vasile Voiculescu

Absolvind facultatea de medicină în 1909 își susținu teza de licență în

chirurgie,
Avu pregătire științifică și cunoștințe de filozofie, dar era nemulțumit de
ceea ce nu știe;
Credința o socoti temelia vieții creștine pe care ar trebui să zidească
orice om normal,
Participă la Războiul de Reîntregire ca să-ngrijească bolnavii, fiindcă era
șef de spital;
Cu curajul credinței își termină misiunea pentru care primi decorația ,,
Steaua României’’:
La război, bolnavii avură tifos, febră tifoidă și icter cu care el se
contamină slujind frăției;
Lucrarea credinței sale era să-i caute pe bolnavii săraci pentru care fu
numit ,, doctorul fără de arginți’’,
Între anii 1934 -1946 fu director de programe culturale la Radio
România, fiind umbrit de nopțile fierbinți;
Câștigă Premiul Național de Poezie și banii îi donă pentru clopotul unei
biserici:
Consideră poezia o ofrandă, nu un mijloc de câștig pentru care națiunea
s-o-mpiedici;
După moartea soției, ceru fiului să creadă-n Dumnezeu, iar el s-a
sihăstrit:
Vru să trăiască o viață lipsită de distracții, de plăceri și comodități care
nu-ți zic: Bine ai gândit!;
Frecventă ,, Rugul Aprins’’ de la mănăstirea Antim învățând rugăciunea
cu minuni,
Sub conducerea lui Antonescu, îi ajută pe scriitorii evrei înlăturați din
presă și emisiuni;
Din 1945, domnind regimul comunist, viața sa de medic și poet intră-n
gura lor cunoscând un declin,
Fiind scos din librării și din manualele școlare deveni renumitul autor
interzis băutorilor de vin;
Primi vizita lui Tudor Vianu care-l îndemnă la pace înscriindu-se în
spiritul noului regim:
Ispititorul plecă repede când Voiculescu îi zise: Sunt creștin și numai lui
Dumnezeu mă-nchin!;
Participarea intelectualilor la cercurile literare și religioase fu socotită
infracțiune:
Vasile Voiculescu fu arestat de Securitate în 1958 ca prin pușcărie să-i
aducă involuțiune;

45
,, Uneltire contra ordinii sociale’’ fu vina găsită în articolul 209 din Codul
Penal:
Tribunalul îl condamnă la 5 ani temniță grea cu confiscarea averii
colectată pentru caşcaval;
Avu 74 ani când comuniștii îi dădură crucea pironindu-i libertatea la
Jilava și Aiud:
Vina fu poeziile mistice citite la Rugul Aprins când credința semăna
terenul de lacrimi ud;
Securitatea îl puse să declare că-n interpretare dau regimului un caracter
dușmănos:
Comuniștii voiră ca viața duhovnicească să fie ucisă ca-n pușcărie
carnea de pe os;
La proces, avocatul le prezentă o carte apărută în U.R.S.S. ca probă
materială:
Erau cei mai buni poeți români ai sec. XX, printre care și Voiculescu cu
dreaptă socoteală;
La intrare fură percheziționați la piele, când le ziseră: ,, apleacă-te’’ … o
făceau și-n anus,
Îi lăsară desculți în celulă, cu cămașă și izmene ca să-i înscrie în armata
lui Numerianus;
Voiculescu se hrăni din Duhul Sfânt și împărțind mâncarea se creă un
cerc de profitori:
Într-o zi, un bolnav repezindu-se să-i ia mâncarea fu miluit cu cuvinte din
flori;
La final, Voiculescu îi zise fiului său: ,, M-au omorât. Ai grijă, sunt mai
perverși decât crezi!’’:
Noua generație trebuie crescută-n credință și-n iubire ca Justiția
comunistă să n-aibă dovezi.

46
8. Radu Gyr

Radu Gyr se naște în anul 1905 și pleacă la Domnul nostru Iisus

Hristos în anul 1975.

47
 Dor de Radu Gyr

Se născuse pe plaiurile mioritice ale Muscelului și la 10 ani își arătă

talentul pentru vers:
Ajunse profesor la Catedra de Estetică și Critică Literară aducând
poeziei un albastru univers;
Radu Gyr fusese decorat cu Virtutea Militară și Crucea de Fier luptând
pe front ca soldat,
Era sufletul legiunii ,, Arhanghelul Mihail’’ pentru care pătimi de la
sălbaticul ateu Stat;
Se luptă cu temnița 20 de ani după ce cucerise Odesa ca să se-ntoarcă
acasă biruitor:
Cine gândi că va fi trimis la Aiud cu lanțuri la picioare în țara lui
Eminescu, iubită cu atâta dor?;
Regimul Antonescu plănui ca legionarii de frunte să fie împușcați
mișelește pe la spate:
Erau trecuți pe-o listă și frații lor români îi executară când luptele pe front
ajunseră-ncordate;
În 1945 fu condamnat în ,, lotul ziariștilor’’ ca să petreacă 12 ani la
închisoare:
Care are credință trăiește numai cu hrană spirituală lăsându-și carnea
tocată la răcoare;
Fu șantajat de Securitate să părăsească crezul legionar că-i va aresta
soția și fiica:
Radu Gyr era stâlpul spiritualității creștine și s-a dus la porțile iadului
stând la ,,mititica’’;
Compunând sute de poezii în lanțuri, birui anii de detenție armonizând
virtuțile toate,
Când deținuții îi recitau poezia ,, Iisus în celulă’’ lucrară portativul
temniței în tainice șoapte;
În camerele cu priciuri din lemn se transmise prin alfabetul Morse poezia,
Deținuții fredonară: ,, Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane’’ înălțând
cucernicia;
Să deții hârtie și creion pentru scris însemnă bătăi grele și săptămâni de
izolare la Zarcă:
O celulă din beton, fără pat și scaun ca să dormi în picioare, cu apă pe
jos ca să n-ai o barcă;
La școala temniței, metoda de a scrie era înnodarea aței smulse din
zeghe sau din paturi,
Alții folosiră săpunul ori geamul acoperit cu praful deratizării compunând
alese pacturi;
Veselindu-se cu inspirația, Radu Gyr privea plafonul alb închipuindu-l
hârtie îndeajuns,

48
Poeziile compuse le memora Relu Stratan care era biblioteca unde
comuniștii nu știură ce-au ascuns;
Versurile lui Radu Gyr turnară untdelemn pe rănile nelinse și-i săgetară
pe bandiții țării:
Preotul lucră în inimă sfintele taine, iar poetul mintea deținuților împotriva
terorii;
Când se bătea litera ,, K’’, deținuții cunoșteau că linia trebui eliberată ca
s-asculte mesajul:
Fură cu sufletul la gură ca să soarbă de la țeavă șuvoiul poetic al lui Gyr
îndrăgind creștinește curajul;
Purtătorii de biruință, înălțându-se cu aripile peste temniță și lume, îi
absolviră de orișice vină,
Nu-și mai amintiră de bătăi, de frig și foame când în suflet pasărea
cerească li se cuibărea într-o veșnică lumină;
La ancheta Securității din Piatra, colonelul Florea căută printre deținuți o
mărturie scrisă,
Li se cerură să-i descrie pe Radu Gyr și alte persoane legionare într-o
notă negativă interzisă;
Luptătorul creștin este blând, răbdător, viteaz și îndemnă camarazii să
suporte temnița,
Fără josnicii, cu demnitate și onoare își țesu pânza acoperându-le ororile
cu iconița;
Într-o zi, colonelul Crăciun puse un deținut să citească o ,, analiză’’ și o
,,autoanaliză’’:
Scrisă în acordul lor, purta semnătura falsificată a poetului ca să aibă
curent în priză;
Care-l cunoscu pe Gyr simți activiștii cu vocabularul Securității în
punctele atinse:
În numele poetului terfeliră trecutul său legionar ca gândurile
simpatizanților să fie stinse;
Când te chemau la anchetă și te intersectai c-un deținut trebuia să te-
ntorci cu fața:
Nu voiau să se recunoască între ei ca nu cumva să-și întărească
unitatea scriindu-le prefața;
Victimile regimului fu întrebate: Unde ai ascuns poeziile lui Radu Gyr?
Câte ai învățat?:
Activitatea spirituală era interzisă și aspru pedepsită, fiindcă te socotiră
bandit periculos și dezmățat;
Ziarul ,, România Liberă’’ refuză să primească anunțul morții marelui
nostru poet:
Numele și poeziile lui Gyr rămaseră ascunse-n sufletul românilor
hrănindu-i discret.

49
9. Vasile Militaru

Vasile Militaru se naște în anul 1885 și pleacă la Domnul nostru Iisus

Hristos în anul 1959.
,, Dacă am pierdut averi și ranguri, dar nu am pierdut credința în
Dumnezeu, nu am pierdut nimic.’’
,,Socotind că mă doboară, mi-a grăit ieri un ateu: Fă-mi dovada că
există și voi crede-n Dumnezeu! Ca să nu-l rănesc mai tare, arma mea a
fost la fel: Dovedește-mi că El nu e, ca să nu mai cred în El.’’

50
,, Pe copil să-l ţii în frâne
De vrei, OM, la toţi să placă
Nu-l lăsa, orice să-ngâne,
Nu-l lăsa, orice să facă,
Nu-l lăsa, după plăcerea-i
Unde vrea el să se ducă.
Din acelaşi lemn se scoate
Şi icoană şi măciucă!’’

,, Cei ce muncesc o viaţă şi comori mereu adună,

Ca să lase după moarte, la copii o viaţă bună,
Din copiii lor fac trântori care-şi vor munci doar dinţii
Să mănânce, toată viaţa, ceea ce au strâns părinţii’’.

,, Doamne, cugetele mele fă-le norii ce s-adapă,

Din văzduhurile-ți nalte cu Dumnezeiască apă,
Ca, prin ploaia lor, în urmă, din rodirea cea de mâine,
Celora ,, flămânzi cu duhul’’ să le dea dorita pâine;
Să slăvească toți nu norii scuturând cereasca rouă,
Ci pe Dumnezeu Cel Veșnic, care i-a făcut să plouă!’’

51
 Dor de Vasile Militaru

Se născuse într-o casă de plugari ca să-nvețe arătura în conștiința

neamului românesc,
Nu uită rugăciunile mamei când, chemat la proces, îi dădură să-mbrace
portul rusesc;
Ca să-l supună-n conștiință scriind pentru partid, comuniștii îi cerură
fioros cenzura,
Vasile le vorbi cu rime-n lanțuri plătindu-le tribut, la Ocnele Mari
curățindu-se de toată zgura;
Când îi cerură să-și folosească talentul literar în folosul partidului ateu
comunist,
Vasile le zise: ,, În poeziile mele niciodată nu va rima poporul cu
tractorul’’ modernist;
Credința ortodoxă însoțită de naționalismul patriotic era tema lucrărilor
marelui poet:
,, Divina zidire’’; ,, Cartea lui Iov în versuri’’ fură pentru partid șiruri c-un
scris desuet;
Numai poetul luminii leagă conștiința națională de gândul iubirii
veșnicului Dumnezeu:
Numai cu credința cugetului curat, biruitor printre zăbrele, va dăinui în
libertate neamul meu;
Din cărțile scrise cu harul creator virtuților ieși din Carpați izvorul
literaturii române:
Curseră râurile de apă vie în sufletele care înnoată-n Dunăre gândind
că-n veci vor rămâne;
Creștinul care-și îmbogăți biblioteca cu cărțile lui Vasile riscă sărăcia din
rafturile temniței,
Cei mai curajoși le păstraseră-n tăcere când de frica multora cărțile
țipară-n lanțurile uliței;
Versurile grăiră-n inimile românilor, dar autorul fusese schimbat de
comuniști:
Ca să nu se mai știe de Vasile Militaru le puseră pe seama unor poeți
egocentriști;
La 74 de ani fu scos vinovat ca să-l lovească Piteștiul cu biciul reeducării
infernale,
Activitatea opozantă o socotiră cu 20 de ani pentru crimă de uneltire
contra ordinii sociale;
Cu 12 ani închisoare corecțională pentru delictul de deținere de publicații
interzise,
Tribunalul Militar din Craiova îi analiză scrierile de credință cu mințile de
iad încinse;

52
Securitatea incendie toate manuscrisele găsite la domiciliul poetului
național creștin,
Vasile alimentă cugetele botezate-n Biserică pentru Domnul Hristos
împărtășindu-le harul divin;
Pe-o masă de tablă din celula singuratică zăcu printre gărgărițe castronul
cu arpacaș,
Bucățica de turtoi și cana cu ceai fură singurele îndrăgite de poetul care
nu avea naș;
- Dezbrăcați-l pe bandit și îmbrăcați-l cu rufele astea!, proclamă
gardianul teroarea,
Vasile Militaru muri spovedit de preot și-n mâinile lui Iisus își încredință
suflarea;
- Bine c-a murit! Un bandit mai puțin în țară!
Cuvintele gardianului arătară cine guvernează România, pentru ce și
cine ne omoară;
Comunismul se impuse bătând creștinismul românesc cu valuri
spumegânde-n arestări,
Mulți făcură zid cu Vasile-n frunte ca să nu fie îngenuncheați și scuipați
în negre mări;
Partidul se dezarmase înaintea cotropitorilor ducând lupta împotriva
celor din neam:
Voise să conducă națiunea cu sabia rusească ori străină având tăișuri
multe de ne cruceam.

53
10. Petre Țuțea

Petre Țuțea se naște în anul 1902 și pleacă la Domnul nostru Iisus

Hristos în anul 1991.
,, Fără Dumnezeu, omul rămâne un biet animal raţional şi vorbitor’’.
,, Poarta spre Dumnezeu este credinţa, iar forma prin care se intră
la Dumnezeu e rugăciunea’’.
,, Rugăciunea este singura manifestare a omului prin care acesta
poate lua contact cu Dumnezeu’’.
,, Religia transformă poporul într-o masă de oameni culți.’’
,, Am spus eu odată că dacă un preot din Bărăgan, când se roagă,
este Dumnezeu cu el, atunci preotul ăla înlocuieşte toată Academia
Română…’’
,, Un sfânt poate fi și analfabet, dar e superior unui geniu, fiindcă
ideea de sfințenie este legată de ideea de minune. Un sfânt poate face o
minune. Geniul face isprăvi, nu minuni. Lumea, acum este ancorată în
cultul genialității ca slăvire a progresului în afară. Atât. Or, cu cât suntem
mai avansați, mecanic și material, cu atât suntem mai departe de esența
reală a lumii, de sfințenie.’’
,, În închisoare am devenit un gânditor creştin. Am devenit un
gânditor creştin când mi-am dat seama că fără revelaţie, fără asistenţă
divină, nu pot şti nici cine sunt, nici ce este lumea, nici dacă are vreun

54
sens sau nu, nici dacă eu am vreun sens sau nu. Nu pot şti de unul
singur. Când mi-am dat seama că fără Dumnezeu nu poţi cunoaşte
sensul existenţei umane şi universale’’.
,, M-a întrebat un anchetator: De ce ai vorbit împotriva noastră,
domnule? - N-am vorbit, domnule. - Cum n-ai vorbit? - Păi împotriva
voastră vorbește tot poporul român. Ce să mai adaug eu? Și mi-au dat
20 de ani muncă silnică fără motive. Mi s-a prezentat sentința de
condamnare ca să fac recurs. La cine să fac recurs, la Dumnezeu?’’
,, Am avut revelația că în afară de Dumnezeu nu există adevăr. Mai
multe adevăruri, zic eu, raportate la Dumnezeu, este egal cu nici un
adevăr. Iar dacă adevărul este unul singur, fiind transcendent în esență,
sediul lui nu este nici în știință, nici în filozofie, nici în artă. Și când un
filozof, un om de știință sau un artist sunt religioși, atunci ei nu se mai
disting de o babă murdară pe picioare care se roagă Maicii Domnului.’’
,, O babă murdară pe picioare, care stă în fața icoanei Maicii
Domnului în biserică, față de un laureat al premiului Nobel ateu - baba
este om, iar laureatul premiului Nobel e dihor. Iar ca ateu, ăsta moare
așa, dihor.’’
,,Eu când discut cu un ateu e ca și cum aș discuta cu ușa. Între un
credincios și un necredincios, nu există nici o legătură. Ăla e mort,
sufletește mort, iar celălalt e viu și între un viu și un mort nu există nici o
legătură. Credinciosul creștin este viu.’’
,, Nu poți fi om de cultură în Europa decât creștin’’.
,, Ateii s-au născut, dar s-au născut degeaba.’’
,,Eu sunt iudeocentric în cultura Europei, căci dacă scoți Biblia din
Europa, atunci Shakespeare devine un glumeț tragic. Fără Biblie,
europenii, chiar și laureații premiului Nobel, dormeau în craci. Știința și
filozofia greacă sunt foarte folositoare, dar nu sunt mântuitoare. Prima
carte mântuitoare și consolatoare pe continent este Biblia.’’
,, Shakespeare, pe lângă Biblie - eu demonstrez asta și la Sorbona
- e scriitor din Găești.’’
,, În afara slujbelor bisericii, nu există scară către cer. Templul este
spațiul sacru, în așa fel încât și vecinătățile devin sacre în prezența lui.
În afară de cărți nu trăiesc decât dobitoacele și sfinții: unele pentru că n-
au rațiune, ceilalți pentru că o au într-o prea mare măsură ca să mai aibă
nevoie de mijloace auxiliare de conștiință.’’
,,A fi creștin înseamnă a coborî Absolutul la nivel cotidian. Numai
sfinții sunt creștini absoluți. Altminteri, creștinismul, gândit real, e
inaplicabil tocmai pentru că e absolut.’’
,,Babele evlavioase merg la absolut rugându-se, iar filozoful
trăncănind silogisme. Este mai mântuitoare o rugăciune într-o biserică
din Găești decât Platon.’’

55
 Dor de Petre Țuțea

Avea titlul de doctor în științe juridice și-n studenție scrise convins despre
comunism,
Îi cunoscu pe Mircea Eliade, Emil Cioran și Constantin Noica devenind
ușor reformism;
În 1935 îl întâlni pe Corneliu Zelea Codreanu, fiind atras de Mișcarea
Legionară:
Guvernarea fraților din 1940 îi surâse ca membru și șef de cuib dictând
ordinea din țară;
La ședințele de cuib se zideau cu lectura Bibliei și cu întreaga literatură
legionară în ton de marș,
Se creaseră centrele de rezistență anticomuniste ca națiunea să nu-și
piardă crezul nărăvaș;
Petre trecu prin cuget de la stânga la dreapta și-n 1948 fusese anchetat
5 ani în stare de arest,
Nu mai scrise pentru revista ,, Stânga’’ fiind bun colaborator la ,,
Cuvântul’’ în spirit onest;
Își reproșa că-n timp ce Eminescu scrise ,, Luceafărul’’ jucă cu Ateismul
țurca marxistă:
Curentele politice conduceau religia popoarelor creștine căzute într-o
epocă tristă;
Când Țuțea îl cunoscu în Germania pe Nae Ionescu susținând dreapta
românească,
Trecu la legionarism scuipând ateismul marxist pentru veșnica credință
creștinească;
I se ceru un referat cu participarea capitalului străin la dezvoltarea
industriei petroliere mare:
Se specializă în economie și făcând planul l-au acuzat la dosar ca să
meargă la încarcerare;
În 1956 fu condamnat definitiv, studiind la Jilava, Aiud și Ocnele Mari
Codul Penal,
Le arătă diferențe dintre Platon și Domnul Hristos ca să nu zidim punți
sfârșind infernal;
Văzând înfrângerea creștinismului, declară c-a suferit 13 ani de temniță
pentru un popor de tâmpiți:
Se referi la ideile ateiste cu care comuniștii îmbrățișau românii
învățându-i răzvrătiți;
Suferința prin bătăi o socoti distrugere și se jelea din cauza structurii sale
sufletești:
Încă nu era pătruns de mistica creștină care te-nvață lupta cu rugăciunea
neîncetatei oști cerești;

56
Erai obligat să stai la marginea patului sau în picioare ca să nu rămână
apă-n puț,
Dacă erai prins că făceai altfel te băgau la carceră ca să plătești pân’ la
ultimul bănuț;
În camerele de la Jilava și Aiud aveai tineta pentru fecale și hârdăul de
apă pentru sete,
Mâncai zeamă cu coji de cartofi sau fasole cu pietricele până-ți venea
rău de Maromete;
Din pușcărie au făcut Universitate și-nvățară psalmi, rugăciuni și citate
din Sfânta Scriptură,
Ținură conferințe din filozofie, teologie, istorie, economie: fiecare șezu la
rând în tură;
Cu alfabetul Morse transmiseră informațiile în toată pușcăria prin țevile
de calorifer:
Deținuții iubiră școala temniței ca-n ceasornicul minții să nu se-nvârte
limba depresivă cu munci de fier;
Pentru o minte harnică, pușcăria e antrenament în meditații, exegeze,
corelări și comparație:
Se bucurau de creștere, iar gândirea lui Petre Țuțea se-nălță ținând
prelegeri cu prestație;
Disciplinele minții umane le socoti roabe ale Teologiei, fiindcă pe
Dumnezeu nu l-au vrut:
Libertatea se capătă-n Biserică prin Sfintele Taine, fără mântuire omul e
de neconceput;
A fost eliberat din închisoare în 1964 luând cu sine creștinismul apostolic
și sănătatea șubrezită,
A supraviețuit la cantina Uniunii Scriitorilor și-i învăță pe tineri credința
mult râvnită;
În 1968 i se întocmi un referat, fiindcă n-a acceptat să intre în câmpul
muncii:
Petre se scuză că la 66 de ani nu-i dispus să se bage slugă la dârloagă
zdrobindu-și genunchii;
Era român bun în permanență, dar urmărit de Securitatea statului
înscenându-i o delincvență:
Să te porți ca penalii din poziția de Veghetor al națiunii înseamnă să cazi
în demență;
Poziția sa ,, dușmănoasă’’ fusese transmisă partidului fără martori,
având mulți informatori,
Țuțea se-ntrecu pe sine la bătrânețe și se-nscrise în cursa credinței cu
bunii oratori.

57
11. Constantin Noica

Constantin Noica se naște în anul 1909 și pleacă la Domnul nostru

Iisus Hristos în anul 1987.
Constantin Noica a fost filosof, poet, eseist, publicist și scriitor. Este
membru post-mortem al Academiei Române.
,, Stări de spirit, asta trebuie dat altora; nu conţinuturi, nu sfaturi, nu
învăţături.’’
,, Nimic nu e bun, dacă nu are în el infinitatea, partea lui
Dumnezeu.’’
,, Dintre toate roadele pământului, omul e singurul care nu se
coace niciodată. Nu există maturitate; doar tinereţe. Pentru societate e
un dezastru: de aici conflicte, catastrofe şi inadecvări de tot soiul:
ideologii şi ştiinţe perfecte pentru oamenii necopţi. Pentru ins e o
binecuvântare: rămâne ingenuu toată viaţa.’’
,,Te iau în braţe: mersul meu să fie mersul tău. Îţi cânt ceva.
Cântecul meu să fie vibraţia ta. Scriu o carte: emoţia mea în idee să fie a
ta. Vreau să sporesc prin tine. Tot ce mă sporeşte e adevărat.’’
,, Orice om la sfârşitul vieţii trebuie să scrie Autobiografia unei idei.
Ce e mai adânc în noi decât noi înşine este gândul. Ce gând te-a purtat?
Ce gând ai slujit?’’
,, Atunci când un învingător îţi cere să te rogi pentru el, înseamnă
că îţi oferă victoria sa.’’
,, Când un tânăr creşte frumos, iese parcă din strâmbătate o
întreagă lume.’’

58
 Dor de Constantin Noica

Înstrăinarea omului de Dumnezeu era politica comunistă ca s-avem la

masă teroare zilnică,
Noica crezuse că lupta culturală e calea reînvierii ca România mucenică
să nu se dezică;
Sub influența lui Nae Ionescu toți prietenii săi, alături de Mircea Eliade,
devin legionari:
Intrând cu cultura creștină în deciziile politice vei semăna grâul într-un
popor măcinat de mercenari;
Între 1949-1958 i se hotărî locația, stabilindu-se la Câmpulung-Muscel
forțat,
Absolvind facultatea de filozofie și litere, cunoscu renașterea cu
mișcarea gândului educat;
În 1958 fu arestat din ordinul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej ca să i se
oprească gândirea,
Vina scrisă la dosar era: ,, Uneltire contra ordinii sociale’’, partidul
înlocuind Dumnezeirea;
Fidelă Moscovei, justiția comunistă pronunță în 3 zile celor 23 de
intelectuali sentința penală:
Dinu Pillat și Constantin Noica primiră 25 de ani muncă silnică după o
lege fără școală;
Frica ateilor era cărțile răspândite ale legionarilor Cioran și Eliade, fugiți
din a noastră țară:
Se gândiră că ajungând peste hotare, Noica dădea anticomuniștilor
credința într-o măsură rară;
Îi interzise posturile radio cu comentarii dușmănoase la adresa regimului
comunist,
Nu-l lăsau să se veselească cu ideile sale împotriva lecțiilor susținute de-
un partid trist;
Constantin organizase seminarii vorbind despre operele lui Goethe,
Hegel, Eliade și Cioran:
Intelectualii vremii fură băgați după gratii când partidul comunist
muncitoresc rămase gol în ghiozdan;
Fiecărui inculpat din lotul Noica-Pilat i se confiscă averea, fiind supus
degradării civice:
Filozofia creștină e morala dintr-un spirit omenesc pătrunzând tainele
vieții ca să ștergă gândurile cinice;
A fost eliberat în 1964 scuipând în urmă 6 ani petrecuți la Jilava pentru a
comuniștilor reeducare:
Constantin Noica rămâne filozoful român căruia îi bătură cuie în picioare,
dar nu moare;

59
Statul ateu profită de om de 2 ori când se răzbună și securiștii îi cerură
să devină turnător:
Noica le răspunse că-i gata să se-ntoarcă-n pușcăria Jilava ca să moară
creștin și biruitor;
Mircea Eliade și Emil Cioran se jucară cu lucrurile sfinte ale Bisericii într-
un chip nemernic,
Constantin Noica se-mpărtăși cu Trupul și Sângele Domnului, pentru Rai
să-l facă vrednic.

60
12. Dumitru Stăniloae

Dumitru Stăniloae se naște în anul 1903 și pleacă la Domnul nostru

Iisus Hristos în anul 1993.
A fost preot, teolog, profesor universitar, dogmatist,
traducător, scriitor și ziarist.
,, Dacă scap din pușcărie și ajung iar la catedră, o să-i oblig pe
studenții teologi să învețe pe de rost tot Noul Testament, sau cel puțin
cele patru Evanghelii.’’
,, Sfânta Treime este suprema taină a existenţei, care explică
toate, sau fără de care nu se poate explica nimic.’’

61
 ,, Iubirea dintre cele Trei Persoane Dumnezeieşti este singura
explicaţie pentru actul creării.’’
,, Ortodoxia e schemă pentru viaţa normală şi ajutor dumnezeiesc
pentru viaţa normală, adică dogmă şi har dumnezeiesc.’’
,, Împărtăşania mai deasă, cu toată pregătirea, face ca în trupul şi
sângele nostru să se întipărească tot mai mult Trupul şi Sângele cel
curat şi înviat al lui Hristos, făcându-ne tot mai asemenea sfinţilor în
curăţie, în dragoste, în duh de jertfă şi în puterea de a învia spre viaţa de
veci, întru fericire.’’
,, Mântuirea stă în strânsă legătură cu responsabilitatea.’’
,, Religia nu e o teorie, ci un mod de-a fi.’’
,, Viaţa nu poate fi cunoscută raţional, ci numai experimental.’’
,, Maica Domnului premerge umanității și toți îi urmează. Premerge
în iubire, în curăție, în apropierea de Dumnezeu.’’
,, Cerem ajutor sfinților, Maicii Domnului, socotindu-ne smeriți față
de ei, și convinși că noi înșine nu putem avea o atât de mare ascultare
de la Dumnezeu, pentru că nu suntem atât de smeriți ca ei.’’
,, Nu există limită în posibilităţile omului educat.’’
,, Cel mai frumos şi mai convingător discurs despre dragoste este
îmbrăţişarea!’’

62
 Dor de Dumitru Stăniloae

La închisoare a fost chemat și părintele profesor Stăniloae …

Se adânci în tainele sfinților și trebui să le arate că Teologia Harului e
greoaie;
Venise regimul ateu ca să schimbe în instituțiile statului valorile:
Părintele se ridică cu credința creștină ca să strice ce cântă ciorile;
Comunismul semănase vrajbă-n popor c-o ideologie înșelătoare:
Voi să distrugă credința în Evanghelia Învieriii ca Biserica s-o doboare;
Părinte sfinte, ca să fii judecat ai fost socotit de Securitate legionar:
S-au gândit că e bine să-ți fure lucrarea, iar poporul s-ajungă pensionar;
Ai fost colaborator cu articole creștine la revista ,, Gândirea’’,
Ai scris în inimile tuturor că omul e creat de Dumnezeu și are nemurirea;
Te-ai dus domnule profesor la întâlnirile de foc ale ,, Rugului Aprins’’:
Tribunalul lui Satana te-a legat, dar urmând Domnului te-ai lăsat prins;
Prin sentința din noiembrie 1958 ai intrat la Aiud și apoi la Jilava:
Le-ai mâncat anchetatorilor securiști toată nedreptatea și le-ai vomitat
otrava;
Ocara ai împărțit-o din temniță cu patriarhul iubit Justinian:
Nu cedase necredinței, ci mergea călare când comuniștii intrară cu
semănătura-n lan;
Astăzi, toți oamenii discutabili sunt socotiți de noi ,, securiști’’:
Națiunea română s-a-mbolnăvit peste măsură și-am ajuns oameni triști;
Turnați-ne voi, sfinților, din cerurile albastre pe cap din untdelemnul
vostru:
Vrem să ne trăim credința creștină într-o Românie Mare pe pământul
nostru.

63
13. Antim Ivireanu

Antim Ivireanu se naște în Iviria (Georgia) și pleacă la Domnul

nostru Iisus Hristos în anul 1716.
,, Sunt unii dintre noi ce fac jafuri şi fac câte sunt mai rele pe
pământ, apoi să duc cu gând ca acela ce dă vreunui popă să-i facă
sărindariu ca să i să iarte păcatul şi el tot cu totul stă în tina răutăţii.’’

64
 Dor de Antim Ivireanu

Era din neam georgian și-a fost dus în robie ca să slujească la turci:
Dorul de casă îl ținu legat de țară, iar cu picioarele era-n butuci;
Patriarhul Ierusalimului îl răscumpără ca să vorbească ortodoxia în limbi
străine,
Dumnezeu îi trimise știința pentru sculptură, desene și broderii ca să le-
mbine;
Este scris că răscumpărarea i s-a făcut cu banii Sfântului Mormânt:
Un tânăr ce-și ducea crucea-n spinare printre turci, e slobozit cu nume
sfânt;
Primi eliberarea și-a-nvățat la Patriarhie greacă, arabă și turcă:
Omul lui Hristos e biruitor în lume când cu credința ortodoxă nu se-
ncurcă;
Călugărului i se potrivi pregătirea istorică, literară, teologică de
ieromonah,
În 1689, Constantin Brâncoveanu îl aduse la dânsul ca să fie numit
valah;
I se-ncredință tipografia ca să tipărească ortodoxia în cărți laice și de
cult:
A tipărit Liturgherul greco-arab ca niciunul dintre musulmani să nu
rămână incult;
Veghe la luminarea poporului creștin și de Brâncoveanu era mult
îndrăgit,
Cu harul dătător virtuților urcă multe trepte ajungând un vestit mitropolit;
Când fu ales episcop de Vâlcea și mitropolit al Țării Românești,
Tipări cărți de slujbă în greacă și slavonă afară de cele ungurești;
Duhul îl lumină să introducă definitiv limba română în slujbele din
Biserică:
Sfântul creă limba liturgică ca mintea să ia seama la cuvinte rostite în
predică;
Didahiile sunt predicile care-l așează în rândul marilor vestitori:
Stăpânea limbajul Evangheliei ca să fie auzit în duhul fără erori;
Un mic număr de familii boierești, cantacuzinii și rudele apropiate
Stăpâneau bogățiile țării și pământurile țăranilor erau cu funii legate;
El îi mustră pe boieri în auzul tuturor ca să nu zică ce are vladica cu noi,
Le strigă că Domnul Hristos l-a pus să păstorească poporul și ei sunt oi;
Boierii vicleni își luară doi duhovnici, fiindcă aveau inima împărțită:
La un popă de țară spovedeau păcatele mici, iar la oraș se lăudau cu
mâncarea postită;
Pe ogor mâncară munca țăranului și sudoarea feței le-o vândură cu
lăcomia,

65
Nu se-ndreptară de relele săvârșite crezând că pot plăti iertarea cu
simbria;
Antim se osteni să fie ctitorul mănăstirii cu hramul ,, Duminica Tuturor
Sfinților’’:
În vremea comuniștilor se adunară la Antim cultura teologică cu
rugăciunea minților;
Nicolae Mavrocordat îl acuză de trădarea intereselor păgâne și turcești,
În 1716 fu caterisit de la Constantinopol ca să nu mai aducă românilor
vești;
Urmă să fie închis pe viață și-n drum spre exil ostașii turci l-au ucis:
Apele râului Tungia i-au fost mormânt și sfântul pe crucea lor a scris.

66
14. Antonie Plămădeală

Antonie Plămădeală se naște în anul 1926 și pleacă la Domnul

nostru Iisus Hristos în anul 2005.
,, Trebuie să remarcăm, înainte de orice, că a merge după
Mântuitorul, adică a-i urma învăţăturile, e la voia noastră. E la voia
noastră să ne ducem la întâlnirea cu El sau să ne vedem de treburile
noastre. Suntem liberi. E marele privilegiu care ne-a fost dat la creaţie.’’
,, În spiritualitatea ortodoxă, totul e dătător de bucurie. Naşterea
este bucurie, căci lumea este frumoasă şi Stăpânul ei este Dumnezeu.’’
,, Imaginea unei cruci este alcătuită dintr-o verticală şi dintr-o
orizontală. Verticala ne aduce aminte că venim din cer şi că vom merge
în cer. Suntem o realitate dublă. Suntem mereu pe verticală şi mereu pe

67
orizontală. Mereu cu datorii faţă de pământ, şi mereu cu datorii faţă de
cer. Mereu născuţi din pământ, şi mereu născuţi din cer.’’
,, Omul lui Hristos simte că trebuie să fie ca Hristos care a săvârşit
actul mântuirii pentru toţi oamenii, scoţându-i pe toţi de sub acelaşi
blestem şi unindu-i în aceeaşi credinţă, nădejde şi dragoste.’’
,, Până şi copiii îşi părăsesc jucăriile după o vreme. Nu-i mai
interesează. A fi liber înseamnă a nu fi o jucărie mecanică. De aceea,
omul are suflet, şi minte, şi libertate, şi e capabil de cele mai ingenioase
şi neaşteptate iniţiative, creaţii, simţiri, care îi fac viaţa frumoasă,
interesantă, iubită.’’
,, Dumnezeu nu vrea în nici un caz să fie urmat de oameni lipsiţi de
personalitate, de oameni lipsiţi de identitate. Dimpotrivă, vrea ca cei
care-L urmează să aibă personalitate, să aibă identitatea lor, să aibă
demnitatea lor, să ştie ce fac, să fie responsabili pentru ceea ce fac.
Lepădarea de sine nu înseamnă ura de sine, ci lepădarea de egoism.’’
,, Viaţa e bucurie, căci e darul lui Dumnezeu, moartea e bucurie,
pentru că e poartă spre Dumnezeu. Rugăciunea duce la bucurie.
Vieţuirea, şi în mijlocul lumii şi în pustiu, duce la bucurie.’’
,, Ca oameni ne apărăm, nu ne expunem. Numai dragostea ne
face să ne expunem, pentru că ea crede în minuni. Sau nu-i pasă de
consecinţe. Dragostea se răspândeşte prin ea însăşi. Cine poate
înţelege aceasta a ajuns la dragoste.’’
,, Chemarea la desăvârşire şi la sfinţenie nu e uşor de împlinit. E
mult mai comodă mediocritatea. Unii confundă mediocritatea cu „calea
de mijloc”, cea recomandată de sfinţii trăitori ai virtuţilor creştine. Sunt
lucruri total diferite.’’
,, Dacă tu condamni pe un altul pentru răul pe care ţi l-a făcut,
înseamnă că trebuie să fii şi tu condamnat pentru răul pe care i-l faci lui,
dacă îi răspunzi cu rău pentru rău. Bunătatea naşte bunătate, răutatea
naşte răutate.’’
,, Repet şi eu adesea această lege de aur a creştinismului, nu cu
teama că îmi veţi reproşa, ci cu speranţa că o veţi pune în practică:
Faceţi oamenilor ceea ce vreţi să vă facă ei vouă.’’

68
 Dor de Antonie Plămădeală

Teologia legă Chișinăul de București cu Antonie Plămădeală la studiile

Oastei preoțești,
Gala Galaction, Nichifor Crainic, Constantin Popovici fură profesorii cu
care chivernisești;
Respectul față de Dumnezeu și om se-nscrise în principiile școlii cu
viziuni pentru educație,
Credința deveni elementul primordial peste care harul își pune pecetea
pentru prestație;
Basarabia lui Antonie fu ocupată de ruși fără nici un examen în teologie
sau știință:
Popoarele se urăsc și năvălesc ca să schimbe tot ce s-a lucrat cu bună-
credință;
În 1944, se refugie în România și după 5 ani a fost tuns în monahism la
Prislop:
Întâlnindu-l pe sfântul Arsenie Boca primi direcție clară-n viață să n-
ajungă miop;
De la sfântul Agaton Sandu Tudor învăță combaterea materialismului în
călugărie:
Cu cei doi ochi vedea, înfruntând pușcăria comunismului ateu într-o
vreme mai târzie;
În 1949 fu condamnat în lipsă la 7 ani de temniță grea c-un grup de 30
de studenți:
Anchetatorii insistară la dosar c-au organizat acțiuni fasciste și-i doreau
repetenți;
Prin sentința nr. 210 din 14 februarie 1949, DNA-ul socoti că eticheta nu-
i suficientă:
Era la modă să fii condamnat ca legionar și vina deținutului s-o
plătească-n rentă;
Alexandru Prescornițoiu fu milițeanul venit la tatăl său cu mandat de
arestare:
A fost bun băiat în Stat dându-i lui Antonie o săptămână răgaz să fugă,
dar încotr-o oare?;
Așa-l scăpă de arestare în 1949 ca să n-ajungă la reeducare prin
fenomenul Pitești:
A fost fugar până în 1954, iar frica că-l va prinde îl stăpâni și-n somn
cum nici nu gândești;
L-au încuiat la Jilava unde, despre cercetarea securiștilor, este învățat
de Corneliu Coposu:
Părinte, să-l iei în brațe pe NU, că nu știu decât ce le-am spus noi și
partidul e Odiosul!;

69
Fabricanții de dosare fură recrutați de partid ca să născocească
probleme pentru fiecare,
Biserica căută să-i urce-n grad pe creștinii hăituiți dezgropându-i și
dându-le onoare;
E bine să faci năzbâtii într-o școală, fiindcă sunt invenții ieftine care într-o
temniță te descurcă:
Deținuții știură să-și procure singuri hârtie când pe gamelă lăsară săpun
până se usucă;
Profesorul Mavrocordat le vorbi în engleză și cu bețișorul le scrise pe
românește:
După 10 ani Antonie studie la Oxford amintindu-și că-n pușcărie i s-a
predat englezește;
Deținuții avură-n program mișcarea prin celulă, ca nu cumva să se
odihnească-n pat,
Într-o filă din dosarul penal era o cerere de pedeapsă a lui Plămădeală
pentru 3 ore de stat;
Fu grațiat în 1956, iar în 1959 l-au scos din mănăstire ca să fie muncitor
într-o întreprindere,
În 1968 lucră-n Biserică urmând studiile teologice, din naștere având
deprindere;
În 1970, Sfântul Sinod îl alese episcop-vicar patriarhal având sectorul
Relații externe,
Participă la conferințe biblice interconfesionale și scrise cărți de valoare
la interne;
În 1979 fu ales mitropolit al Ardealului unde credința lui Arsenie Boca se
invocă:
Dovedi că-i bun ecumenist care-ndeplinește misiunea Bisericii de a fi
echivocă.

70
15. Bartolomeu Anania

Bartolomeu Anania se naște în anul 1921 și pleacă la Domnul

nostru Iisus Hristos în anul 2011.
,, Moartea este precum tăcerea scurtă, pauza dintre două sunete
într-o partitură muzicală, atît de necesară pentru armonia melodică a
cântecului. Pauză între sunetul vieții care a fost și sunetul vieții ce va să
fie.’’
,, Am avut o singură rugăciune către Dumnezeu: ,, Doamne, dacă
Tu crezi că mai poţi face ceva cu mine şi dacă Tu crezi că eu mai sunt
de trebuinţă pentru Biserica mea, pentru neamul meu şi pentru semenii
mei, atunci Tu ai să mă salvezi, ai să mă laşi în viaţă şi nu mă vei lăsa să
fiu ucis, nici de foame, nici de sete, nici de frig, nici de schingiuiri, nici de
gloanţele oamenilor şi nici de dinţii lupilor. Dacă vei socoti că n-o să mai
fiu bun de nimic şi nu-Ţi mai trebuiesc Ţie, o să mă chemi la Tine şi voi
vedea ce vei face cu mine. Dar dacă Tu socoteşti că voi mai fi de folos,
71
mă vei lăsa în viaţă, pentru că eu ştiu că religia creştină este
eminamente pragmatică”.
,, Tristețea și singurătatea pot fi creatoare, dacă le stăpânești, dacă
te stăpânesc ele pe tine, devin distructive. Nu mai aștepta nimic de la
oameni! Învață să trăiești singur și să întinzi mâinile către Dumnezeu
atunci când simți că te doboară singurătatea’’.
,, Liturghia este Împărăția lui Dumnezeu deja venită pe pământ.
Binecuvântând împărăția, preotul binecuvintează liturghia care urmează
să se desfășoare.’’
,, Când te găsești în fundul prăpastiei să nu disperi, iar dacă ai
ajuns în vârful muntelui să nu amețești. Și să știți că această a doua
primejdie este mai mare decât cea dintâi. Pentru că în fundul prăpastiei
apelezi la rugăciune ca izvor de putere. Când ai ajuns în vârful muntelui,
uiți de ea.’’
,, Dacă după moarte nu mai e nimic, ce rost mai are să trăiești, să
speri, să te lupți… ’’
,, Nu este important că pleci, important e să te întorci. Să nu mori
rătăcind prin străinătăți, fără să îți aduci aminte că ai un părinte care te
așteaptă cu brațele deschise.’’
,, Hrăniți speranța cu fapte bune.’’
,, Urcușul către mântuire, încet, dar sigur, este să fii azi mai bun
decât ieri și mâine mai bun decât azi.’’
,, Rugăciunea este cea care străbate orice zid.’’
,, Nimeni nu L-a văzut pe Iisus înviind, dar mulţi au fost cei care L-
au văzut înviat. Faptul în sine al Învierii nu a avut martori. El s-a petrecut
în intimitatea mormântului, fără ca vreun ochi omenesc să fi avut acces
la singura minune pe care Domnul și-o anunţase în repetate rânduri, dar
căreia nimeni nu-i dăduse crezare.’’

72
 Dor de Bartolomeu Anania

Învăță la seminarul Teologic și urmând gândul la mănăstirea Cernica s-a

călugărit:
Petru Groza fu ,, patriot comunist’’ și-un intelectual cu idei vândute
rușilor, de Anania osândit;
Până-n 1958 studie în libertate, cu bucurie duhovnicească
răscumpărându-și vremea,
Veni o lege rea care-l ținu încuiat 6 ani la Aiud ca să-l reeduce
întristându-l cu lenea;
În 1959 era întemnițat și la dosarul de judecată descoperise cu tristețe
prieteni acuzatori:
Îi veni un gând sinucigaș ca să-și lovească ochii folosindu-se de pieptăn,
fiindcă nu voi să mai vadă ciori;
Ațipi, și-n vis mergea pe-o plută cu sora sa coborâtă din cer ca el să-și
revină:
,, Ai grijă, să nu devii povară nimănui!’’, îi zise la despărțire c-o voce
divină;
Celula avu ciment pe jos, un scaun, un pat de fier, iar ploșnițele erau
vizitatorii:
Acoperiră pereții murdari și năvăliră noaptea ca să-l înțepe cu fiorii;
Fără hârtie, fără creion, creierul din detenție era calculatorul care reține
enorm:
A păstrat în memorie 2 piese de teatru și 12 mii de versuri scrise când
alții dorm;
Învăță alfabetul Morse și transmitea predici deținuților prin țeava de
calorifer:
Când te vezi părăsit și chinuit unești credința în Iisus cu rugăciunea
învăluită-n mister;
Singurul izvor de putere, ca să-ți păstrezi rezistența fizică și morală, e
teologia cu har,
Pușcăria e școala vieții triste unde moartea te colindă zilnic, iar deținuții,
biruind-o, au habar;
Biserica are lucrări și la eliberare fu trimis în S.U.A. ca să aibă misiune
sfântă, c-un bun nume:
Ortodoxia trecută prin temnița comunistă are istorie care să ducă
credința și clopotul să răsune;
Când se-ntoarse în staul la mănăstirea Văratic, se dedică cititului pentru
10 ani fierbinți:
Adună toate edițiile Bibliei din felurite limbi, ca să unească duhul cu
vorbirea către sfinți.

73
16. Traian Dorz

Traian Dorz se naște în 1914 și pleacă la Domnul nostru Iisus Hristos

în anul 1989.
,, Furtuna, pentru arborii sănătoşi, este o salvare, căci în furtuni
rădăcinile lor se adâncesc mai afund, unde totdeauna au umezeală şi nu
se usucă în vreme de secetă. Suferinţele pentru un credincios viu sunt
tot atât de necesare. Ele adâncesc viaţa în Hristos, îi dau sevă de
inspiraţie şi putere de rodire.’’
,, Atunci voi, fiind plăcuţi lui Dumnezeu, din pricina ascultării de
Hristos, veţi atrage această dragoste a lui Dumnezeu şi asupra fiilor
voştri. Ei se vor naşte sfinţi. Apoi vor învăţa de la voi sfinţenia şi se vor
deprinde s-o urmeze… Dar chiar dacă n-ar vrea să facă acest lucru în
zilele vieţii voastre, va veni vremea când, mai târziu, în mijlocul

74
necazurilor lor, ei îşi vor aduce aminte de tot ce le-aţi arătat voi. Atunci
vor striga către Dumnezeu, aducându-I aminte de voi, părinţii lor
credincioşi. Iar El, din pricina voastră, Îşi va aduce aminte de ei şi-i va
izbăvi.’’
,, Spun multora dintre cei care mi-au adus și mi-au arătat
încercările lor poetice, că, pentru a scrie ceva care să miște și să
rămână, se cere mai întâi să citești mult, să auzi mult, să te rogi mult, să
iubești mult, să plângi mult - și, mai ales, să suferi mult. Fără acestea,
literele nu strălucesc, corzile nu vibrează, lacrimile nu răsar.’’
,, Omul are trei nevoi urgente: pâine, carte şi Dumnezeu. Pâinea îi
este necesară de la naştere. Cartea îi este necesară îndată după aceea.
Dar Dumnezeu îi este necesar totdeauna.’’
,, Cât de greu îţi e să suferi pentru cel ce nu-l iubeşti, dar pentru
iubirea dulce orice suferinţi primeşti.’’
,, Să nu vă plângeţi de furtuni, de încercări şi de suferinţe. Şi ele
sunt necesare. Nu le urâţi, nu vă înfricoşaţi de ele, nu doriţi şi nu luptaţi
să le ocoliţi, nici nu vă rugaţi să nu vină - ci vă pregătiţi să le puteţi birui."
,, Fă-i prietenului bine, ca de rău să şi-l fereşti, iar duşmanului fă-i
bine, ca să poţi să-l cucereşti.’’
,, Dacă vrei cu bucurie să petreci la bătrâneţe ai de grijă totdeauna
să-ţi pui frâu la tinereţe.’’
,, Calea Domnului în lume e ca drumul cu tunele, lungi sunt nopţile-
ncercării, scurt seninul dintre ele. Nu te teme când e noapte – fă mai
mult când e lumină, dacă mergi mereu, la capăt vei ajunge la hodină.’’
,, Când educaţia omului credincios şi cultura lui şi întreg felul lui de
viață se alimentează neîncetat din izvoarele lui Hristos, cât de sigur şi de
liniștit înaintează el prin toate căile sale spre înălţimi!’’
Arsenie Boca despre Traian Dorz într-o relatare a părintelui Petru
Vamvulescu:
,, Părintele Arsenie Boca îl vorbea de bine şi, printre altele, a zis cam
aşa:
- Mă, ăla, prin preocupările lui, s-a învrednicit de mari daruri de la
Dumnezeu!’’

75
 Dor de Traian Dorz

Iubea cartea la Beiuș și-a fost premiat în 1930 la examenul de finalizare

a celor 7 clase primare:
Preotul care-i predase religia îl premie cu cartea ,, Corabia lui Noe’’
punându-i un semn de-ntrebare;
Cu lectura cărților Oastei Domnului își începu exercițiul creator, trezindu-
se-n cuget dorința să scrie versuri,
Se hotărî să urmeze învățătura Domnului Hristos străbătând cu credința
ale Bisericii albe cerescuri;
În 1934 fu chemat de preotul Iosif Trifa să iasă la secerișul Domnului
redactând periodicele,
Cu Oastea Domnului, Iisus Biruitorul, Glasul Dreptății și Ostașul
Domnului fură semănate codicele;
În 1948, regimul ateist se-nălță prin puterea politică și suprimă creștinilor
credința cu libertățile religioase:
Se crezură Dumnezeu fără să creeze cerurile și pământul, predicând
poporului legăturile lor cu demonul amoroase;
Crezură că Oastea Domnului e o sectă periculoasă și proștii scriseră o
lege prin care să lepădăm Crezul și botezul creștin:
Ostașii sunt turma Domnului Hristos înălțat la ceruri și, având drepturi și
legi divine, nu-și deschid mintea să bea al lor venin;
Nu a ucis, nu a furat, nu a desfrânat, dar în 1959 l-au condamnat cu 17
ani de muncă silnică pentru întreaga activitate:
În anii grei de închisoare, scrise-n memorie sute de poezii creștine și la
eliberare le-a tipărit într-o sfântă carte;
Cu decretul de grațiere generală din 1964, ieși biruitor prin har rupând
tăcerea din zidurile închisorii,
Avu domiciliu obligatoriu în Livada Beiușului și organele de Securitate îl
ținură-n alertă cu spaimele terorii;
Cartea partidului comunist era ideologia marxist-leninistă și numindu-l
mistic retrograd i-au interzis să scrie,
La camera sa, milițianul sau paznicii de noapte îi bătură la geam când
văzură aprinsă lumina pentru poezie;
O parte din creațiile sale prinseră aripi în Occident, fiind tipărite de
creștinii neoprotestanți,
Autoritățile comuniste se mâniară și-n 1982 l-au condamnat răsplătindu-i
munca cu încă 2 talanți.

76
17. Nicolae Moldoveanu

Nicolae Moldoveanu se naște în anul 1922 și pleacă la Domnul

nostru Iisus Hristos în anul 2007.
,,Banii de hârtie fără acoperire în aur nu au nicio valoare. Aşa şi
vorbele mari. Dacă n-au o acoperire în fapte sfinte, nu au nicio putere.
Aurul trăirii dă valoare vorbelor noastre.’’
,,La ce-ți folosesc în viață aripi pentru ceru-ntins
când tu stai în colivia oamenilor ce te-au prins.’’
,, Diavolul biruiește fără multă trudă pe credinciosul care a început
să rărească rugăciunea.’’
,, Cea mai mare suferinţă a unui creştin, este să-şi răstignească
eul.’’

77
 ,, Rugăciunea este mai întâi o coborâre din ceea ce suntem noi,
este o ieşire din noi înşine şi apoi, o suire în faţa tronului lui Dumnezeu.’’
,, Diavolul nu se sperie când îngenunchem la rugăciune și nici când
spunem vorbe frumoase, ci se sperie de o rugăciune fierbinte, sinceră și
cu lacrimi, chiar dacă frazele nu sunt armonizate frumos.’’
,, Rugăciunea începe nu când avem multe lucruri de spus lui
Dumnezeu, ci când îi strigăm: Nu pot fără Tine. Dacă eul nu este
îngenuncheat, trupul îngenunchează degeaba’’.
,, Rugăciunea este cheia dimineții și zăvorul serii. Un om care
păcătuiește nu se mai roagă, dar cel care se roagă nu mai păcătuiește’’.
Rugăciunea trebuie să fie un mod de viață al creștinului, nu numai
când are anumite nevoi’’.
,, Cel ce se roagă și se ridică de la rugăciune tot așa cum s-a
așezat, adică fără nici o schimbare în viața lui, nu s-a rugat bine, trebuie
să se cerceteze și să se roage din nou’’.

78
 Dor de Nicolae Moldoveanu

A fost dus de mic la Biserică și-n inimă îi răsunară cântările Harului

născând prunci cu melodii religioase,
În liceu, fiind înrolat în formația unității militare, a-nvățat instrumentele să
cânte Domnului Iisus melodioase;
În 1939 fu chemat la Oastea Domnului ca să-nmulțească talanții
redactând revista ,, Viața Creștină’’:
Le compuse cântări cu poetul Traian Dorz ca să păstreze inima fraților în
har și fără vină;
În 1948, valul arestărilor îl luă pe Traian Dorz și, oprindu-se orice
publicație, frații lucrau în subteran:
Se făcură nevăzuți până-n Sibiu ca să-și scrie cântările și cu forța
glasului le răspândeau în noian;
Creștinii merseră la tronul Harului cântând allegro, ca să urce pe scara
notelor din ceruri creată de Dumnezeu,
Tăgăduitorii merseră la tronul partidului cântând moderato, ca să
coboare pe scara notelor creată de Statul ateu;
În 1959 era pregătit să meargă cu Hristos în temniță și prigoana
comunistă îl luă pe Nicolae Moldoveanu,
Ducându-l într-o celulă întunecoasă, s-a rugat plângând: Doamne, îți
mulțumesc că-mi dai harul să rabd o zi cât aduce anu;
Îl socotiră bandit al poporului, fiindcă-l lăuda pe Dumnezeu și se făcu
vinovat de propagandă și cântări anticomuniste,
Primi 12 ani de temniță grea pentru îndrăzneala credinței cu care dezerta
din armata de fii ai Noii Orânduiri Socialiste;
A fost jefuit de toată bogăția de mirean și fiu al Bisericii rămânând fără
caiete scrise cu mâna sau cărți tipărite,
Din pricina șocului nu-și aducea aminte nicio cântare întreagă și se rugă
să nu vină peste el deznădejdi nemaiîntâlnite;
Duhul Sfânt e Însoțitorul robilor Domnului și-ntr-o dimineață îl mângâie
aducându-i în minte o melodie cu dulci fiori,
Se rugă Domnului cu mulțumire ca să-i dea un text și primi o idee, apoi
strofe ca să aibă spor în închisori;
Era încuiat la Gherla și-n anii de suferință primi de la Domnul inspirație
ca să compună 360 de cântări:
Pentru credință i se dădu harul cel mare ca să lumineze temnița cu
Hristos alungând din ideologia comunistă stolul de ciori;
Nu avură paltoane iarna, nici flanele, și deținuții înjurau gardienii când le
strigau: Toată lumea culcat!,
Betonul fiind rece, Nicolae Moldoveanu își încălzi mintea la Domnul
scriind o cântare nouă că era vrednic de lăudat;

79
La eliberarea din 1964, cântările îi bucurară pe frați cu harul credinței în
suferință, împărtășindu-le nașterea din nou:
Temnița întărește credința cu nașterea de Sus, iar suferința împlinește
lipsurile Bisericii numindu-te erou;
Nu-i dădură hârtie pentru scris și-a părăsit închisoarea păstrând cu
mintea curată sutele de cântări:
Este osteneala lui și lucrarea harului Duhului Sfânt, fără de care nu ai
rodire, nici mărturie și nici viață ca să nu mori;
În Biserică sunt săvârșite Sfintele Taine, dar Sfânta Liturghie e jertfa
nesângeroasă adusă zilnic de preoții hirotoniți,
La ieșirea din Biserică, creștinii aduc jertfe de laudă în neprihănire și ca
mădulare ale lui Hristos sunt preoți vestiți;
Cântecele fratelui Moldoveanu sunt rodul buzelor curate auzite-n țară
prin glasul milioanelor cu nume de creștin,
Cântecele partidului comunist făcură spume sfărâmându-se-n valurile
prigoanei ca să-i înnece pe cei cu drept divin.

80
18. Sergiu Grosu

Sergiu Grosu se naște în anul 1920 și pleacă la Domnul nostru

Iisus Hristos în anul 2009.
!" ,, Degeaba mergi la biserică, dacă tu nu eşti Biserică înăuntrul tău,
în sufletul tău!’’

81
 Dor de Sergiu Grosu

A studiat filozofia și teologia înscriindu-se din 1948 în mișcarea de trezire

spirituală:
Oastea Domnului e religie ortodoxă pe care comuniștii o interziseră că
nu-i bună școală;
Mirenii se pregătiră să ducă lumii creștine mesajul învățăturii Domnului
cu Evanghelia,
Comuniștii răspândiră mesajul că Dumnezeu nu mai există dacă Bisericii
i se fură gloria;
Era anul 1959 când zări într-o vitrină revista ,, Luceafărul’’ cu doi
,,psalmi’’ ai lui Arghezi:
În primul zise că Dumnezeu există, dar în al doilea îl socoti idol pe care
să-l bruiezi;
Scârbit de poet, îi scrise pe-o hârtie: - Pentru pupat în fund Partidul
ateist, în veac să n-ai iertare!,
- Ți-ai vândut conștiința râzând de cele sfinte și strămoșii asasinați de
tine îți cer eliberare;
Hârtia, uitată-n haină, fu găsită-n noaptea din 7 martie 1959 când îl
treziră 3-4 indivizi:
Se năpustiră să-i verifice radioul, dacă ascultă Europa Liberă, și
buzunarele ca niște perfizi;
Citindu-i versurile critice îl loviră cu pumnii, îi sparseră ochelarii, îl
umplură de sânge,
Cu cătușele la mâini îl duseră la închisoarea Uranus ca să-nvețe ce-
nseamnă a plânge;
Acuzația de proces: - Ai aruncat noroiul peste fața poetului Republicii
Populare Române!
Declarația sa: - Pe cât de mare e poetul procomunist, tot atât de mare
licheaua va rămâne;
Fu arestat și condamnat 12 ani ca să cunoască Jilava cu căpitanul sadic
Maromete:
Becul celulei îi luminară încontinuu și rar erau scoși într-un țarc ca
respirația să o repete;
Adolescenți, femei, bărbați, fură ridicați la miezul nopții în 1959 când un
nor se dezlănțui,
Lumea nădăjduia că după moartea lui Stalin libertățile cu Hrușciov se vor
restabili;
Persecuția religioasă deveni mai feroce cu aprobarea tacită a forurilor
bisericești:
Mii de preoți fiind în pușcărie, îi înlocuiră cu cei care nu cunoșteau lupta
cu puterile drăcești;

82
Creștinii erau învinuiți de contrarevoluție și spionaj în favoarea
imperialiștilor capitaliști,
Avocații numiți din oficiu erau acuzatorii, iar procurorii dădeau sentințe
de comuniști;
Milițienii erau profesorii înarmați cu ciomege și bastoane de cauciuc ca
să le predea ura,
Cu cisme în spate, ghionturi în coaste, pumni după ceafă le predară
comunismul lipsind învățătura;
Cu 500 de condamnați ieșiră la facerea unui dig și la recoltarea stufului
la Periprava,
Munciră fără plată la Ateiști și cununa le era bătaia disciplinară înghițind
toată pleava;
Stuful se recoltă mai ales iarna și la ora 7 plecau la cosit și la căratul
snopilor pe brațul Chilia,
Pe la ora 9, când începu dezghețul Dunării, fură obligați să stea în apa
rece stropindu-și făclia;
La Strâmba, razele soarelui provocară insolația, aflându-se la munca
câmpului la prășit,
Dacă nu-ți făceai norma, locotenentul Ganea te lovea cu centura pe
spinare ca să fii rănit;
Foametea, distrofia, mizeria nu le putură pironi sufletul dacă pe Hristos,
crezându-l, l-au găsit:
Cu mintea, Sergiu Grosu era liber să compună poeme, lăudând
libertatea cu dorul negrăit;
Fu eliberat prin decretul de grațiere și Securitatea avu nevoie de el ca
slujitor:
Îi propuse să se infiltreze în mișcarea religioasă ,, Oastea Domnului’’ ca
informator;
Gările fură luate cu asalt de familii întregi, așteptând să coboare cel
plecat cândva departe:
Din tren se văzură ieșind niște umbre, foști oameni și schelete strâmbe
lovite-n pușcărie de moarte;
Alții se-ntoarseră cu doliu de la gări sau mai așteptau să apară-n grabă
cel lipsit de-acasă:
Cu miile fură plecați din această lume, fără morminte stropite de-o
lacrimă duioasă;
Din 1969 se refugie în Franța denunțând comunismul, fiind dușmanul lui
Iisus în lume,
Comuniștii urlau din țară împotriva lui, fiindcă prin scrieri nu-și mai
puteau impune al lor nume;
Infiltrația comunistă era un râu tulbure făcând zgomot mare în toate
mediile franceze,

83
Sergiu Grosu alergă la presă, dar mulți erau luptători de stânga refuzând
să colaboreze;
Edită revista ,,Catacombes’’ și cartea ,, Calvarul României creștine’’
despre persecuții:
Relația Stat-Biserică fiind supusă terorii, funcționarii erau animale cu
ateiste percuții;
În școli, la locul de muncă, în armată și-n uzine, Fiara roșie îndoctrina
tinerii și bătrânii,
Dumnezeu venise pe pământ cu învățătura de iertare, iar marxiștii ateiști
erau nebunii.

84
19. Nicolae Steinhardt

Nicolae Steinhardt se naște în anul 1912 și pleacă la Domnul

nostru Iisus Hristos în anul 1989.
Monahul Nicolae Steinhardt, de origine evreu, a fost scriitor,
publicist, critic literar, eseist, filozof și creștin ortodox (a trecut de la
iudaism la creștinism, de la Legea Veche a lui Moise la Legea nouă a
Domnului nostru Iisus Hristos).
Tatăl său, inginer și arhitect, a fost decorat cu ,, Virtutea militară’’
luptând în primul război mondial.
,, Degeaba suferi, dacă ești în afara Bisericii nu-ți e de nici un folos.
Câți eretici n-au riscat moartea? Câți nu au dorit-o și care acum ard în
foc? Diavolul are și el martirii lui ’’.
,, Curajul este taina finală; învinge acela care este dispus să
moară.’’

85
 Dor de Nicolae Steihardt

Un anchetator penal de Securitate scrise o ordonanță de punere sub

învinuire,
Nicolae Steinhardt fu ostil formei de guvernământ și-n țară se dădu de
știre;
Lângă pomeniții Emil Cioran și Mircea Eliade, descriși ca fugari legionari,
Avurăm în țară un grup numeros de elite intelectuale și se dori să fie rari;
Legionarismul era o mișcare politică ce prețuia românismul și Biserica,
Comuniștii atei nu voiră guvernarea împreună cu ei și prin lege scriau
replica;
Anchetatorii le socotiră darul de botez, nunta sau pelerinajul semne
legionare:
Când se-ntâlneau … completară-n dosar cu elemente dușmănoase fără
eroare;
Nicolae se află în compania lui Constantin Noica cu convingeri creștine
în spirit românesc,
În 1959 fu convocat la Securitatea comunistă depunând o mărturie cu
sânge regesc;
Tot cuibul lui de intelectuali râdeau cu lacrimile temniței de ideologia
marxistă atee:
Primind temniță grea, între 10 și 20 de ani, intrară-n familia cucurbitacee;
Mulți intelectuali români lepădară știința Adevărului fugind de suferința
Domnului Hristos,
Propagară ateismul și raționalismul păgân pentru regimul comunist cu-al
lor folos;
Informatorii erau apropiații săi, care-i trădau zilnic preocupările și
comportamentul,
În 1960, Nicolae fu condamnat la 12 ani muncă silnică fluturându-i-se
documentul;
La Jilava învăță Crezul și-n Numele Sfintei Treimi primi botezul creștin,
Călugărul Mina îi turnă apă pe cap îngropând omul vechi cu-al său
destin;
În 1971 scrise ,, Jurnalul fericirii’’, dar un prieten informator i-l predă
pentru anchetă,
Securitatea scrise un denunț anonim cu care realiză o percheziție
marionetă;
- Domnule comandant, știu în bloc un evreu desfrânat și eu sunt un
cetățean anonim,
- Pe Steinhardt trebuie să-l verificați pentru faptele scrise de mine și să-l
bateți ca să zâmbim;
Informatorul din cadrul mănăstirii le furniză date despre obiectivul
Steinhardt,

86
Rohia era locul unde-și aflase pacea inimii, fiind lucrat pe-al Securității
hard;
În 1989, la moartea sa, se adunară oameni de cultură, scriitorii și poeții,
Cumpănașu era președintele Departamentului Cultelor și toarse de zor
scaieții;
Autoritățile opriră adunarea fraților de litere și duhul creștin de la
înmormântare,
La telefon cerură episcopului să nu meargă să-ngroape un monah
oarecare;
Securitatea de la Târgu Lăpuș convocă pe stareț și pe protopop ca să
decidă:
Ei făcură ascultare ierarhică, dovedind că nu sunt informatori de duzină;
Regimul Fiarei roșii controlă toate faptele sale din scrierile oamenilor c-
un curat duh:
Comuniștii nu voiră să se știe-n lume că urgiile lor s-au înmulțit până s-
au suit pe-un scaun în văzduh.

87
20. Nicolae Popovici

Nicolae Popovici se naște în anul 1903 și pleacă la Domnul nostru

Iisus Hristos în anul 1960.
,, E greu să fii devotat până la moarte lui Hristos, Dumnezeul
nostru. E mare lucru și minunat să duci, în tine și prin tine și-n alții, la

88
biruință finală, Duhul lui Hristos împotriva duhului veacului acestuia, care
pe atâția îi amăgește și-i duce la pierzare’’.
,, Astăzi, conducătorii nu sunt alături de Dumnezeu și nici nu cred
în El, acestor oameni nu le vor reuși planurile lor, căci fără Dumnezeu nu
se poate face nimic… Oamenii uită de Dumnezeu și din nimica se ridică
în posturi de răspundere și caută să ajungă în posturi cât mai mari, fără
să gândească că acele grade le poate pierde, dar pe Dumnezeu nu
poate să-l piardă niciodată, deoarece credincioşii trebuie să lupte cu
duşmanul care este contra lui Dumnezeu. Să mergem pe drumul pe care
a mers Hristos, pe drumul presărat de sânge. Dovada sunt ucenicii care
au fost arşi de vii pe rug şi omorâţi în chinurile cele mai grele. De aceea,
fiecare creștin, fiecare credincios, trebuie să lupte pentru credinţă.’’
,, O jumătate de veac care a trecut peste noi a fost veacul păcatului
şi al ateismului. Mintea omenească a inventat multe lucruri, arme
ucigătoare, tancuri, avioane şi atomul, ca urgia războaielor să
nimicească sute de mii de vieţi omeneşti şi tot ce s-a clădit. Ştiinţa,
cultura în această epocă a fost şi este în slujba omului pământesc, şi nu
în slujba Celui de sus, pentru care motiv a suferit şi suferă lumea.
Nu avem lipsă de ştiinţă, de cultură, dar avem lipsă de Hristos, de
mântuire, de libertatea trupească şi sufletească. Nu plângem după aceşti
50 de ani, dar nădăjduim că cei 50 de ani ce vor urma, şi îndeosebi anul
1950, va aduce, după Sfânta Scriptură, slobozenie, iertare şi mângâiere
oamenilor care şi-au pierdut moşiile, casele, libertatea şi care au pierdut
sufletele. Noi am dat şi vom da ceea ce este al cezarului, dar nu vom
lăsa să fie luate de la noi ceea ce este al lui Dumnezeu, vom da braţele
de muncă, sudoarea noastră, averea şi ultimul cojoc dacă e nevoie, dar
credinţa şi inimile noastre le vom păstra pentru Dumnezeu.
Părinţi! Să aveţi grijă de copiii voştri, creşteţi-i în spiritul
Evangheliei, pentru că aveţi răspundere în faţa lui Dumnezeu, nu-i lăsaţi
în cinematografe şi pe terenurile sportive, unde tineretul este dus cu forţa
şi unde primeşte o educaţie antireligioasă. Aduceţi-i în biserică, că aici
primesc educaţia care-i place lui Hristos. Păstraţi sufletele lor departe de
ideile străine de neamul nostru şi vă veţi mântui şi voi, şi neamul nostru.
În pragul Anului Nou, Biserica trimite binecuvântarea pentru tot poporul
şi îndeosebi tineretului nostru, trimite corpului didactic care este
răspunzător pentru educarea tineretului nostru.
Curaj, învăţători, să nu uitaţi că veţi răspunde şi voi pentru tineretul
nostru care a păşit pe calea rătăcirii.
Trimitem binecuvântarea ostaşilor noştri care nu sunt lăsaţi în
biserică ca altădată, ca să primească binecuvântarea la începutul anului.
Să nu uitaţi şi să vă rugaţi, şi să aveţi curaj, să urmaţi pildele marilor
înaintaşi ai noştri, ale lui Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul, Horia, Cloşca şi

89
Crişan, Avram Iancu şi alţi mari luptători ai neamului nostru. Ei să fie
pentru voi izvor de vitejie în toată viaţa voastră.
Trimitem binecuvântarea Bisericii stăpânirii ţării şi îi rugăm ca să ne
ocrotească în spiritul iubirii frăţeşti prin fapte, şi nu prin vorbe, ca
stăpânirea să fie iubită de fiii ţării, aşa cum iubeşte tatăl pe fiul şi
reciproc, cu atât mai mult cu cât numai o stăpânire iubită de popor poate
să guverneze etern.
Trimitem binecuvântarea Bisericii neamului nostru de pretutindeni,
neamului care a suferit şi suferă pentru că mulţi au părăsit pe Hristos. Îi
rugăm pe ei în pragul acestui an sfânt ca să nu urmeze căile rătăcirii, ci
să se reîntoarcă la Hristos.’’

90
 Dor de Nicolae Popovici

Era profesor de teologie și-n 1934 înființă fondul ,, Mila creștină’’ ca să-i
miluiască pe săraci:
Împlini Învățătura care va judeca popoarele, când Împăratul Hristos va
veni pe nori ca să taci;
Fiind hirotonit a-nvățat taina iubirii lui Hristos, furându-le concubinajul
celor fără taină:
Devenise episcop de Oradea și 12 mii de concubini dezbrăcară curvia ca
pe-o veche haină;
În timpul ocupației horthyste din Ardeal, Nicolae Popovici fu batjocorit și
închis:
Împreună cu 283 intelectuali orădeni au fost expulzați într-un tren de vite
ca-ntr-un vis;
La îndrumarea mitropolitului Nicolae Bălan intră în echipa de misionari
peste Nistru,
53 de clerici ardeleni smulseră neghina-n Basarabia unde comunismul
curgea sinistru;
- Cu armata noastră biruitoare condusă de Antonescu trecurăm apa
Nistrului,
- Așa vom zdrobi totdeauna Fiara roșie sau neagră, fiindcă România e
credința visului;
- Tinerii să-nvețe poeziile lui Eminescu ca rugăciunile și doinele, că-s
sfinte cântări,
- Rugăm pe cei 3 mari Ierarhi să binecuvinteze pe apărătorii Bisericii
scuipați cu ocări;
- Să se-mprăștie vrăjmașii Bisericii cu îndrăzneala creștină a tuturor fiilor
până la apus,
- Sfântul Vasile cel Mare apără credința creștină înaintea guvernatorului
Modestus;
- Dușmanii lui Iisus erau autoritățile civile și militare care-l urmăriră până
la moarte,
- Ucenicii lui Iisus au fost supuși persecuțiilor și restricțiilor fixate cu legi
care-i desparte;
- Cine-l iubește pe Iisus suferă nedreptățile vremii și nu se teme de
nimic,
- Cine prigonește Biserica e politic printre mai marii lumii, dar noi îl privim
ca pe un pitic;
Pentru aceste discursuri, puterea politică hotărî înlăturarea din scaun că-
i indispun,
Petru Groza nu voi să-l protejeze dacă Partidul și Securitatea se tot
interpun;

91
Patriarhul Justinian îl vru alături sfătuindu-l să asculte de ei, dar să facă
numai ce știe,
O acțiune diversionistă avu loc și Sfântul Sinod se tulbură în declarații
până la nebunie:
- Regimul vrea capul lui Popovici și dacă nu i-l dăm ne reexaminează
relația cu Statul,
- Apărând poziția Bisericii strămoșești fără compromisuri, cu ăștia îl
așteaptă încarceratul;
- Temperamentul său nenorocit și speculațiile l-au adus pe Popovici în
această situație,
- De ar fi vorba numai de el nu ar fi nimic, dar pune Sfântul Sinod într-o
penibilă prestație;
Prim-ministrul Groza țipă la Patriarh să-l coboare din scaun … altfel îl
arestează,
Prin decizia de demitere fu trimis la pensie ca să-și caute sănătatea și
adevărul se camuflează;
Petru Groza îi ceru mitropolitului Nicolae Bălan să țină împotriva lui
Popovici o pledoarie:
Este refuzat, fiindcă nu găsi cuvintele cu care să-i înnegrească chipul cu
fățărnicie;
Exilat la mănăstirea Cheia, îl urmăriră la minut cu agenții trimiși de
ofițerul de Securitate:
Un călugăr din mănăstire îi zise să se ferească de el că-i informatorul lor
și scrie-n carte;
În nota din 12 martie 1952 a informatorului ,, Florică’’ scrise că are o
atitudine de sfânt:
Participă la toate slujbele având milă de călugării bătrâni și bolnavi
rugându-se cu cânt;
Pentru predicile și credința sa, credincioșii veniră la mănăstire cu
ajutoare alimentare,
Securitatea îi blocă slujirea liturgică anchetându-i pe cei în cauză,
punându-le hotare;
Alți doi călugări ai Securității încercară un plan otrăvindu-l în Biserică cu
niște vin:
Era percheziționat frecvent și învinuit că-i susține pe cei din munți,
luptătorii cu curaj creștin!
- 1940 este anul durerii celei mari pentru Biserică și neamul românesc!,
- Rușii cei fără Dumnezeu ne-au cotropit Basarabia și Bucovina care au
port regesc!;
- Au început să închidă bisericile transformându-le în grajduri, magazii,
localuri de petrecere lumească!:
România creștină de la sfântul apostol Andrei era pusă-n lanțuri ca
Biserica să înnegrească;

92
- Au pus dări mari de purtat, au luat averile și pe cei potrivnici i-au
împușcat!
- Au învățat tineretul să batjocorească Biserica, credința, cele sfinte ca
să fie lepădat!;
- Preoți, învățători și alți oameni cu carte au pornit pe drumul Siberei fără
întoarcere!:
România e lăsată flămândă ca să ucidă generațiile ce vor veni cu a urii
prefacere;
- Datorită șovinismului străinilor de neam avem în țară spiritul de ură
ascunsă!
- Hristos ne-a lăsat pacea Sa ca naționalitățile conlocuitoare să aibă
iubire, cu har unsă!;
- Majoritatea dintre politicienii noștri sunt închiși, intelectualii pe drumuri,
e mare blocaj!
- La cârma țării au ajuns străinii, iar Securitatea anchetează și umple
pușcăriile cu curaj!;
- Ne conduc trei moscoviți: Ana, Luca și Botnăraș!
- Comuniștii români: Pătrășcanu, închis, Dej și Teohari Georgescu au pe
Sovietici naș!;
- Nu avem lipsă de știință, de cultură, dar avem lipsă de Hristos, de
mântuire!
- Vom da partidului brațele, sudoarea, dar credința și inima le păstrăm să
nu fie orbire!;
- Părinților, să creșteți copiii în învățătura Evangheliei, arătându-le
purtarea sfântă ca o mreajă!
- Răspundeți la judecata lui Dumnezeu dacă i-ați înstrăinat de credință și
neam, lăsându-i fără strajă!;
- Cadrele didactice să dorească educația cu har, înviind creștinismul din
al nostru tineret!
- Curaj învățători, să nu uitați că veți fi răspunzători de calea rătăcirii cu
ateismul cochet!;
- Să urmați pildele lui Brâncoveanu, Ștefan, Mihai Viteazul și alți luptători
ai neamului!
Cu aceste îndemnuri, episcopul zdrobi cugetele și politica regimului
slujitor sultanului;
Anticomunismul curajos al episcopului deveni probă de vinovăție, socotit
legionarism:
Partidul mușamaliză prigoana religioasă, compunând prin legislație texte
de sedentarism.

93
21. Dinu Pilat

Dinu Pilat se naște în anul 1921 și pleacă la Domnul nostru Iisus

Hristos în anul 1975.

94
 Dor de Dinu Pilat

Își crescu familia în credința Bisericii, iar seara îngenuncheară la patul

lor:
Cugetele erau balanța, iar mărturiile zilei se cerneau la rugăciune ca-n
har să fie spor;
Lucrase cu George Călinescu la catedra de litere, compunând în ciorne
un chip hidos,
Descinzând din familia Brătienilor a fost socotit de comuniști om
periculos;
Romanul ,, Așteptând ceasul de apoi’’ deveni cap de acuzare, socotit
mistic și legionar:
I s-a tipărit mai târziu în Franța, fiindcă cititorii nu sunt securiști și
dreptatea o iau în dar;
Alungat de la catedră, cu manuscrisele confiscate de Securitate, rămase
un neica,
În 1959 fu acuzat de legionarism în procesul intelectualilor din ,, lotul
Noica’’;
Le trebui un pretext ca să-l închidă și-l ridicară de ,,Buna Vestire’’:
Securitatea urmări lichidarea unei elite care-n România forma libera și
buna gândire;
La percheziție i-au fost furate lucrările găsite într-un sertar,
Sub presiunea bătăilor din închisoare, romanul fu coborât din pod că-i
punea pe jar;
Pedeapsa de 25 ani îi bucură pe anchetatorii penali, fiind scrisă în
sentința din dosarul său:
,, În 1945-1958 a desfășurat activitate de propagandă și agitație’’… era o
declarație de comunist călău,
În fișa medicală de la Jilava avu T.B.C. pulmonar fără recuperare,
Îi strigară: Vei merge și la Gherla cu bătăi, înfometare, igrasie pentru
resuscitare;
Era bolnav de tuberculoză înainte de a intra în închisoare și luă cu el
credința,
La interogatoriu îi vorbiră cu bâta ca să nu dea valoare crezului momit cu
neputința;
Într-o noapte, venind torturat de la anchetă, Iisus răstignit fu văzut de el
la ușă … și plângea:
Îl bătură mult atunci, fiind ținut cu lanțuri la picioare ca să-și lase crezul,
dar minunea rămânea;
Prin revelație ascunsă căpătă o putere spirituală încât nimic nu i se păru
de neîndurat:

95
Păstrând-o deveni cucernic, iar bătăile ori promisiunile comuniștilor erau
de lepădat;
Când se-ntâlni pe stradă cu fostul său torționar îi zise: ,, Te iert!’’, ca
Domnul Hristos:
După ce-l bătu și-l umili groaznic, bestia se sinucise făcându-i iertarea
făr’ de folos;
Pentru comunicarea pedepselor, soția lui Dinu Pilat a fost chemată cu
ale deținuților soții:
Monica, fiica sa, la 11 ani avusese un vis cu tatăl condamnat pentru false
intemperii;
- Ce-o să vă faceți acum, dacă condamnarea e de 25 de ani! …
furându-le gândul cel bun,
- Dacă mi-am așteptat soțul 2 ani, mai număr încă 23! … singură pe-al
iubirii drum;
La ieșire, ofițerul de securitate îi ceru să semneze angajamentul de
informator:
Dinu Pilat aparținea Domnului și-n lumea căzută de la credință văzuse
cum oamenii mor;
După eliberare vru să citească romanul ,, Amintiri din casa morților’’ ca
să reînvie:
Socotea că ce-a scris Dostoievschi e apă de roze față de ce a trăit el în a
lor pușcărie.

96
22. Grigorie Leu

Grigorie Leu se naște în anul 1881 și pleacă la Domnul nostru Iisus

Hristos în anul 1949.
,, În loc ca statele să apeleze la ajutorul Bisericii care dă lumii
pacea și adevărata lumină, fiindcă formează sufletele pentru viața
eternă, dimpotrivă, Biserica se milogește pentru traiul gospodăresc al
slujitorilor ei.’’

97
 Dor de Grigorie Leu

Neamul său se scurge-n istorie până-n vremea domnitorului Alexandru

cel Bun:
Un hrisov de secolul XIV amintește de Costică Leu, având rădăcinile
omului bun;
Tatăl său era preot al Domnului Iisus Hristos și-l născu într-o familie cu 8
copii:
Cine iubește Viața, pe Iisus- Viața Veșnică, se roagă să aibă-n casă
mulți fii;
În 1902, Grigorie era angajat cântăreț la biserica Sfântu Gheorghe din
Galați,
Primi o bursă de studii la Teologia din Kiev întorcându-se din pricina
unor întunecați;
În primul război mondial fu mobilizat ca preot militar, avansând cu grad
ornamental,
După unirea Basarabiei cu Regatul României l-au trimis împuternicit
guvernamental;
În 1918 a fost însărcinat să reînființeze Seminarul Teologic din orașul
Ismail:
Duse o muncă misionară, didactică și cărturărească consolidând noul
Stat civil;
Împreună cu patriarhul Miron Cristea organizară serviciile religioase ale
Armatei:
A fost un anticomunist luând atitudine împotriva ateismului care te ținea
după gratii;
Protestă împotriva subordonării Bisericii românești din străinătate
Bisericii Ruse:
Basarabia e pământ cu grai românesc unde strămoșii noștri daci aveau
comori nespuse;
Îi arătă prim-ministrului Petru Groza că decretul de funcționare al Bisericii
e răutăcios:
Cenzura, epurarea tipăriturilor, jaful și teroarea din țară ne trag pe
suveică mult în jos;
Socoti că Biserica funcționează după învățătura Domnului, fără poftele
politicii impuse:
Conducătorii lumii sunt sus-puși ca să fie aruncați de la înălțime printre
caprele răpuse;
Securitatea ajută regimul comunist să fie o forță represivă în a sa
afirmare:
Se dezlănțui forțele iadului când erai anchetat ca un bun creștin,
dezbrăcat de onoare;

98
În 1947 a fost acuzat public în Parlament că este un admirator al
regimului antonescian:
Dovezile nu erau, însă susținu războiului împotriva URSS câștigând
ce?… niciun ban;
- Ai făcut opoziție fățișă regimului, de ce nu te-ai încadrat politic și
ideologic?:
Tribunalul țipă văzându-l la semănat Cuvântul Domnului împotriva
partidului ilogic;
Episcopul Grigorie primi invitația lui Petru Groza de a discuta ce-l doare
la o cafea:
După plecare se simți rău dându-și seama c-a fost otrăvit, fiindcă vremea
afară era rea;
La funeralii, guvernul Petru Groza trimise un reprezentant ca să
transmită regretele:
Vrură să-mpiedice autopsierea cadavrului și omul lor se agăță de sicriu
ca scaietele;
Mulți clerici au fost opriți de Securitate să participe la slujba de prohod:
Temerea lor era că trupul sfântului Grigorie Leu fu invadat de prea mult
iod?;
2 frați semnară cererea către procuratură pentru a cerceta cauzele
decesului:
Au fost arestați de Securitate, care ucidea pentru partid dovezile
succesului.

99
23. Maica Teodosia (Zorica Lațcu)

Maica Teodosia (Zorica Lațcu) se naște în anul 1917 și pleacă la

Domnul nostru Iisus Hristos în anul 1990.
,, Dacă aş fi de acord să fardez poeziile pentru ăştia de la putere,
ce mai vremuri aveam, ce maşină aş fi avut la scară!’’

Noi nu suntem morţi

,, Noi suntem undeva. În iarba moale,

În spicul copt, în ţarina fierbinte,
În munţi cu mândrele poieni la poale,
Noi n-am murit de tot, luaţi aminte!

100
Cum stăm noi jertfă lângă Dumnezeu,
Din noi se-nalţă flacăra cea vie,
Prin care-n ceruri amintim mereu
Că este pe pământ o Românie.
De-aceea capul sus vi-l ridicaţi,
Tu frate, soră, mamă şi părinte,
Aveţi mijlocitori pe fii şi fraţi.
Nu! Noi nu suntem morţi, luaţi aminte!’’

Cenușa

,, Ca să pot să scriu în versuri despre sfânta Ta iubire,

Până mi-am muiat-o, Doamne, într-a flăcării zbucnire.
Şi am vrut să scriu cu focul, în lumină sângerie,
Dragostea cu care, Doamne, mi Te-ai dat cu totul mie.
Vâlvătaia mi-a dat ritmul din aprinsa poezie,
Rimele-s scântei ce zboară rânduite-n jerbă vie.
Dar poemul scris, Iisuse, cu foc viu în vârf de pană,
Mi-a făcut condei şi filă, flăcărilor Tale hrană.
Şi întreg a ars în mine cel mai sfânt dintre poeme,
Scris cu flacăra iubirii, să rămână peste vreme.
Şi-a rămas numai cenuşa, fumegând în înserare.
Şi ea nu mai poate spune, Doamne, Dragostea cât e de mare.’’

101
 Dor de Maica Teodosia

Se născuse-n timpul primului război mondial purtând o suferință ce-i

îngreună mișcarea,
Tatăl ajunse prefect de Brașov, iar Zorica era destinată să-ndrume cu
scrisul toată suflarea;
Absolvind Filologia, lucră în Cluj la Institutul Român de Lingvistică și
Istorie Literară,
Colaboră la editarea ,, Dicţionarul Limbii Române’’, aruncând semințe vii
pentru țară;
Cu volumele de poezii ,, Insula Albă’’, ,, Poemele iubirii’’, ,, Osana
Luminii’’ vibrează versul:
Cine are sensibilități sufletești cunoaște rostul cuvintelor vorbite
corectându-și înțelept tot mersul;
Unele poeme deveniră pricesne și cântări mănăstirești, îmbogățind
folclorul religios:
Patrimoniul spiritual al poporului român este aura care ne păzește de
orice partid odios;
La ,, Sâmbăta de Sus’’ îl cunoscu pe sfântul Arsenie Boca, devenindu-i
îndrumător spiritual,
Se-nscrise-n călugărie la mănăstirea Vladimirești pregătindu-se să-ndure
ura comuniștilor gradual;
În 1955, securitatea bolșevică alcătui scenariul cu care să-i discrediteze
pe slujitori,
Maica Teodosia fu închisă cu ei ca să ia parte la suferințele lui Hristos
îndurând orori;
O lună și jumătate o ținu condamnată la Galați ca să strângă probele c-
un interogatoriu:
Ancheta comuniștilor se făcu cu bâta ore în șir ca să-ți scrii singur
dosarul cu onorariu;
Azvârlind-o-n temniţă îi interzise cărţile, fiindcă ideologia ateistă ura
poezia creștină:
Câinii o mușcară, dar nu putură să-i sfâșie mantia credinţei cu care scria
făr’ nicio vină;
Tribunalul Militar Costanța o eliberă în 1956 pe caz de boală, fiindcă era
în stare gravă,
După un an, securitatea o chemă în instanță pentru ,, agitație publică’’ ca
să-i toarne otravă;
Încercară s-o impună la conducerea mănăstirii Vladimirești ca să-i
controleze pe monahi:
Teodosia nu cedă presiunilor c-avea spor în cunoașterea Domnului, dar
și a falșilor valahi;

102
Eliberată-n 1959, fu trimisă-n Bărăgan obligând-o să renunțe la crez și la
haina monahală:
Partidul conducea românii cu-a lor filozofie mincinoasă pentru ca viața
făr’ Iisus să le fie imorală;
Cu volumele: ,,Icoane pentru paraclis’’, ,, Din pribegie’’, ,,Grădina
Doamnei’’ spori poezia:
Creștinismul se-ntări cu jertfa-n România, ca s-avem curaj în credință
urând curtoazia;
Între anii 1970 -1990 se stabili la Brașov, lucrând smerită la traducerile
sfinților părinți:
Îi însoți în lucrare pe Arsenie Boca și Stăniloae, traducând Filocalia
pentru zilele fierbinți;
În 1990 se redeschise mănăstirea Vladimirești și maica se-ntoarse să
calce pe un loc sfânt:
Era anul când sufletul își deschise aripile ca să urce la ceruri lăsându-și
trupul pe pământ.

103
24. Grigore Caraza

Grigore Caraza se naște în anul 1929 și pleacă la Domnul nostru

Iisus Hristos în anul 2014.
,, Ceea ce m-a definit ca trăitor al acestei lumi a fost o luptă
continuă pentru a afla care este scopul vieţii noastre pe pământ, de ce
ne-am născut, pentru ce trăim? (…) Cred cu fermitate că am aflat
răspunsul.
M-am născut ca să-l cunosc pe Dumnezeu, să cunosc binele şi
adevărul. M-am născut să trăiesc pentru Dumnezeu şi în aceste valori să
urmez calea vieţii, să lupt pentru o cauză sfântă, pentru idealul măreţ pe
care mi l-am făcut. Şi, în sfârşit, m-am născut ca să mor pentru
Dumnezeu, cel care este Calea, Adevărul şi Viaţa.’’ i de temniţă pentru
care nu-mi pare rău. Intrând în temniţă cu acele vârfuri ale neamului
românesc, am învăţat enorm de la ei şi mi s-a înnobilat sufletul. Da
finnoc unde să mor, aş alege să mor în închisoarea Aiudului." mânesc,
am învăţat enorm de la ei şi d

104
 Dor de Grigore Caraza
Da ar fi să aleg un loc unde să mor, aş
alege să r în închisoarea Aiudului."
Era anul 1948 când Grigore activă ca învățător la școala din satul
Călugăreni-Neamț,
În 1949, partidul îl arestă pentru ,, crimă de uneltire contra ordinii
sociale’’ fără să fure un șfanț;
La prima condamnare primise 8 ani, iar la a doua 23 de ani pentru
aceleași motive:
Justiția avu polițe de plătit acelora care gândeau împotriva partidului,
suspinând în arhive;
Într-o iarnă, somnul i-a fost de la ora 22 până la 5 dimineața, executând
65 zile de izolare,
Presiunile fizice și psihologice i-au fost blocaje în funcționare prin
programul de reeducare;
Timp de 17 ore interziseră s-atingi pereții, să te reazemi de ușă sau să te
așezi pe tinetă,
La 3 zile, Constantin primi 250 g de pâine și o zeamă călduță sau rece,
băută ca dintr-o eprubetă;
Înainte de culcare zicea rugăciunea ,, Tatăl nostru’’ rugându-l să aibă
milă să nu paralizeze:
Picioarele tremurară când din gură ieșeau stropi de sânge ca-n fața
partidului comunist să defileze;
La Aiud, colonelul Koller incluse izolările și bătaia cu frânghia udă în
măsurile represive:
Sistarea asistenței medicale, înrăutățirea mesei erau gândurile ateiste
persuasive;
Se-ntâmpla ca 200 de gardieni, îmbrăcați în albastru, să iasă la luptă
formând un cordon:
Cu bâte, cu răngi, cu tulpini de arbuști chemară deținuții la ei ca să-i facă
acordeon;
Îi adunară ca să meargă-n șir indian și-i scăzură când din norii reeducării
plouară cu lovituri:
Se auziră tunete la cap, sau fulgere la coloană, sau picioare smulgându-
se din umilele încheieturi;
Fiind eliberat în 1964, își reluă studiile la liceul ,, Petru Rareș’’ ca să-și
urmeze credința:
L-au arestat în 1970 ca să-l condamne din nou, fiindcă nu putu să tacă
răspândindu-le sentința;
Pentru propagandă împotriva torturilor din pușcării, Justiția te-ncadrează-
n articole puseu:
Orânduirea comunistă trebui apărată cu legea ca să facă reeducarea
împotriva voii lui Dumnezeu;

105
Deținuții cedară compromisului, fiind hărțuiți ca să facă declarații
denigratoare:
Mulți deveniră informatori scăpându-și pielea ca slujitori ai regimului din
închisoare;
În 1977 i se propuse să fie eliberat ca să meargă acasă, dar refuză să
iasă din pușcărie:
- Partidul comunist anchetează oameni nevinovați! – i-a fost mesajul, iar
poporul să știe!;
Generalul Vasile Ionel fu trimis de președintele Ceaușescu cu diplomația
ca să-l convingă:
După câteva zile de discuții aprinse, Grigore primi eliberarea lor gândind
c-o să-i învingă;
A executat 21 ani de pușcărie politică la Jilava, Aiud, Târgu Ocna și
Bacău:
Petre Țuțea, Justin Pârvu, Radu Gyr i-au fost colegi de suferință curățind
al comuniștilor hârdău;
Luă bacalaureatul în 1979 când împlini 50 de ani, fiind mulțumit că i s-a
deschis o fereastră:
Partidul distruge multe vieți, dar pe-a lui n-a putut când zbura ca o
pasăre albastră;
În 1980, fugi de politica comunistă urmând a sa exilare în SUA, unde
cunoscu o soție,
În 2004 publică ,, Aiud însângerat’’, dorind ca memoriile s-ajungă la
cititori făr’ să-ntârzie.

106
25. Traian Popescu

Traian Popescu se naște în anul 1923 și pleacă la Domnul nostru

Iisus Hristos în anul 2010.
,, După o criză de nebunie, în care plângeam şi râdeam necontenit,
am fost izolat. Voiau să mă distrugă complet, să mă transforme într-o
legumă, să uit până şi vorbirea. Mă plimbam rătăcitor prin celula strâmtă
şi friguroasă, cu ciment umed pe jos, când deodată a ţâşnit din mine
cântecul. Ce bucurie adâncă şi copleşitoare! Ce trăire fără egal!’’
viaţă, ca şi în celulă, trebuie să fii singurul tău judecător. De ceilalţi are
grijă Dumnezeu

107
 Dor de Traian Popescu

Fusese crescut cu harul având seriozitate, moralitate și credință-n

Dumnezeu:
Adevărul lui era Cuvântul Domnului din Scriptură, dând rod în temnița cu
expozeu;
La liceu intră în ,, Frățiile de Cruce’’ luându-se de mână cu educația
creștină:
Se propagă iubirea de țară prin acțiuni frățești, făcându-și loc printre
partidele de duzină;
Între 1945-1947 tipărește ,, Neamul Românesc’’ prezentând atrocitățile
trupelor sovietice:
Lozincile comuniste, umplând Bucureștiul, erau comentate în cutiile
poștale sarcastice;
În 1948 fu arestat și dus la închisoarea de anchetă a Serviciului de
Informații Malmaison:
Cercetarea se făcu bătându-l la tălpi cu ranga, fiindcă la dosar nu erau
dovezi că-i mason;
La Jilava, Piteşti, Gherla, Aiud şi Văcăreşti își descoperi vocaţia pentru
muzica cu har:
În 16 ani de temniță, compuse 20 de piese muzicale și 3 opere simfonice
cântate-n sinaxar;
Politica aplicată la Pitești de Țurcanu era demascarea și reeducarea
uitând trecutul:
Rușii nu puteau dormi amintindu-și nervoși cuvintele: ,, Ostași, vă ordon,
treceți Prutul!’’;
Frecatul gresiei c-un deținut în spate, mâncarea din gamelă fără mâini …
cum s-o nimeri:
Într-o zi n-a putut înghiți conținutul gamelei și lovit peste ceafă, sângele
din venă țâșni;
Torționarii le turnau pe gât zeama fierbinte a terciului, care era mâncarea
din toate zilele:
Distracția lor era să-i vadă mâncând 100 g pâine uscată, îndurându-le
toate cruzimile;
Îi amenințară că le omoară soția și copiii, îi bătură la tălpi de seara până
venea obosită dimineața,
Primeau ordine să se lovească-ntre ei și să facă declarații false urând
familia cu dulceața;
Traian se decise să primească ,, Demascarea’’, spunându-le c-a
terminat cu trecutul:
Proba pentru Țurcanu era să-l lovească pe Avrămuț, ca nici el să nu mai
treacă Prutul;

108
- Asta n-o pot face, să-mi bat un camarad, … e prietenul meu, cu el am
fost legat!:
S-a ales cu piciorul rupt, primind 300 de lovituri la tălpi și gambe …
lăsându-l leșinat;
Într-altă zi, îl legară de scaun punându-i două reflectoare puternice-n
ochi ca să ciripească:
Brânzaru, bătăuș la Interne, pentru tăcere cu țeava de locomotivă începu
să-l lovească;
Traian încercă sinuciderea cu 80 pilule de hidrazidă, tăindu-și venele c-
un ciob de bec,
La Pitești și Gherla se sinuciseră 30 colegi de suferință acoperindu-și
lumina c-un cap sec;
Își reveni după câteva zile cântând pe versuri cunoscute sau improvizate
cu sunete cerești:
Depresia torturilor îl părăsi, trezindu-se c-o mare poftă de viață și cu
daruri ostășești;
Generalul Mihail, semiparalizat fiind, îl îndemnă la veselie zicându-i tot
ce se mai poate:
Să nu-și piardă nădejdea în Iisus, că suferința tot la ziuă duce ieșind din
nesfârșita noapte;
Traian avu bucuria s-audă prelegerile lui Ernest Bernea despre filozofia
Greciei antice,
Valeriu Gafencu și Ioan Iovan le vorbeau din Biblie ca și cum predau
fenomenele cuantice.

109
26. Ernest Bernea

Ernest Bernea se naște în anul 1905 și pleacă la Domnul nostru

Iisus Hristos în anul 1990.
,, Fiţi sinceri şi curaţi în tot ceea ce faceţi, ca şi când Dumnezeu ar
fi de faţă.’’
,, Copilul este un mare dar al vieţii noastre aici: aduce cu el
inocenţa, drăgălăşenia şi bunătatea. Copilul îndulceşte viaţa noastră atât
de amară; făptura sa mică cu aripi la suflet ne dă multe învăţăminte. Un
scriitor a spus: «Zâmbetul copilului este pentru mamă ca o rugăciune
pentru Dumnezeu». În preajma copilului stăruie mereu o atmosferă de
lumină şi frumuseţe.’’
,,Copilul este o făptură biblică originară. Copilul este o făptură a
vieţii neîntinate, este o floare deschisă luminii, este un îndemn la
simplitate şi frumuseţe. În el vorbeşte frântura de cer dată omului odată
cu începutul.’’

110
 ,, Omul de azi confundă complexitatea cu complicaţia; acesta este
numele adevărat al stării sale interioare şi sociale. De aceea este atât de
greu de satisfăcut, de aceea este atât de nefericit. Omul despre care
vorbim este mereu nemulţumit, mereu ridicat împotriva condiţiilor
existente şi a vieţii însăşi.’’
,, Cine îţi dă dreptul de a judeca pe altul? De unde această calitate
supraomenească? Este cineva dintre noi fără de greşeală? În genere,
omul este înclinat a fi foarte iertător faţă de sine şi foarte aspru faţă de
alţii.’’
,, Faptul însuşi al conducerii omului de către om este în viața
noastră o mare nefericire. Îndreptarea acestei soarte triste poate veni pe
o singură cale şi atunci numai în parte: prin ajungerea la conducere a
celor mai bogaţi lăuntric, mai blânzi şi mai darnici, a celor mai
cuprinzători şi mai spiritualizaţi dintre noi.’’
,, Conducătorul, atât cât poate oferi viața noastră aici pe pământ,
trebuie să iasă vădit deasupra nivelului de rând şi anume prin tăria
morală, prin forţa nestăvilită a unui suflet creator. Conducătorul trebuie
să cuprindă o întreagă umanitate în fiinţa sa.’’
,, În general, oamenii ajung conducători prin setea lor de dominaţie,
prin dorinţa de a dispune de semenii lor, nu prin chemare. Există o
voluptate a puterii politice, foarte răspândită mai ales la acei ce trăiesc
numai pe plan social şi care, aşa cum sunt dăruiţi, izbândesc foarte
adesea. Din această voluptate se nasc întotdeauna formele întoarse ale
conducerii, aşa cum sunt demagogia şi tirania.’’
,, Neamul românesc a cunoscut toate durerile în decursul
veacurilor, încercări grele s-au ivit în răscrucile istoriei sale. Nedreptatea,
lipsa, munca fără rod i-au apăsat umerii şi sufletul. Trecutul său este o
istorie de apăsări nemeritate. Neamul nostru ţine mult la trecutul său, la
trecutul-tradiţie, cugetul şi fapta strămoşilor.’’

111
 Dor de Ernest Bernea

Dorind să-și ajute mama și cei 4 frați, vându covrigi la 13 ani sau a fost
îngrijitor în port,
A lucrat ca tăietor de lemne, dar a dat și meditații la matematică copiilor
cu resort;
Ca să-i aibă profesori pe Iorga, Dimitrie Gusti și Nae Ionescu se înscrise
la Litere și Filozofie,
Primi o bursă pentru studii de specializare în sociologie și istoria religiilor
ca să sporească cu ce știe;
Cercetă realitățile satului ca să cunoască cum se trăiește românește în
ale sale anale:
Voi să descopere dacă viața e nealterată, echilibrată, bogată în valori
tradiționale;
Cu revista ,, Rânduiala’’, generația tânără avu un ideal și-o atitudine
culturală și politică,
Sprijini mișcarea legionară până la asasinarea lui Codreanu într-o
mișcare publică;
Poliţia îl bănui de activitate legionară şi anchetându-l în 1942 a zis că
trebuie arestat,
Fiind cunoscut de mareșalul Ion Antonescu, prin intervenția sa din 1944
fusese eliberat;
E promovat director de studii în Ministerul de Externe până ce Ana
Pauker îi luă locul,
În 1949 se angajă ca profesor de chimie-fizică în sat, dar anchetele
dădură cu ghiocul;
Promovă spiritul național creștin și-n 1952 fu încătușat ca ideolog al
mișcării legionare:
Îl trimiseră-n coloniile de muncă de la Canalul Dunăre-Marea Neagră
spre reeducare;
Proiectă deținuților un model de rezistență, ca să nu se clatine când
comuniștii lovesc:
Într-un ,, Abecedar spiritual’’ erau cuprinse pericolele și salvarea într-un
grai creștinesc;
Ernest le refuză comuniștilor reeducarea, primind pedeapsă cu domiciliu
obligatoriu:
Fiind izolat în comuna Schei din Galați, îl ținură ascuns de-a sa familie
ca-ntr-un purgatoriu;
În 1955 primi acuzația de ,, filozof existențialist’’, fiind condamnat de
Tribunalul Militar:
E socotit promotor al mișcărilor de tip naționalist și cu 10 ani l-au scos
definitiv din calendar;

112
Râzând de filozofia marxistă, fu acuzat de ,, activitate intensă contra
clasei muncitoare’’:
Avea argumente despre politica economică și filozofia omului ca să-i
scuipe mergând la răcoare;
În 1965 fu angajat cercetător la Institutul de Etnografie şi Folclor al
Academiei Române:
Lucrările sale erau respinse la edituri de spiritul malefic cu presiunile
autorităților nebune;
În ajunul Congresului al XIII –lea al PCR fu din nou anchetat de
Securitatea blestemată:
Îl bătură bestial și munca sa de cercetător aflată-n 7 manuscrise fu ușor
confiscată;
În anul 1984 a fost arestat și bătut crunt de Securitate cerându-i să
devină turnător:
A murit în 1990, fiind îngropat la mănăstirea Cernica ca un bun creștin și-
n lucrare biruitor.

113
III. Repere morale din mistica ortodoxă

Mistica are ca obiect de studiu îndumnezeirea creștinului în

Hristos, prin harul Duhului Sfânt.
Îndumnezeirea creștinului este rostul întrupării Domnului nostru
Iisus Hristos și rostul pogorârii Duhului Sfânt în Biserică.
Creștinii îndumnezeiți sunt iubiți și căutați de oamenii bolnavi, sau
biruiți de diavoli, sau căzuți în patimi, sau înșelați de vedenii, vise ori de
proorociri și învățături mincinoase, fiindcă ei sunt lumină și putere, având
puterea harului cu care izgonesc diavolii sau tămăduiesc bolile.
Îndumnezeit este numai creștinul plin de credință, har și Duh Sfânt.
Nu sunt plini de credință, de putere și de Duh Sfânt toți creștinii
care merg pe calea mântuirii.
Creștinii din Biserică, care fac ,,lucrări’’ pentru Biserică, însă nu vor
să meargă pe calea mântuirii, care e calea sfințeniei, sunt plini de
întuneric. Cu ei, diavolii își fac lucrările lor de ispitire printre credincioșii
curați, ca Biserica să fie înnegrită și slăbită în puterea de cunoaștere și
de sfințenie.
Lucrarea preotului din Biserică trebuie să fie în direcția
îndumnezeirii, ca toți creștinii care merg pe calea mântuirii să ajungă
îndumnezeiți, plini de credință, de putere și de har, așa cum ne învață
Domnul Iisus în Pilda celor 10 fecioare.
Tot în direcția îndumnezeirii trebuie să fie lucrarea profesorului de
religie din școală cu elevii care primesc și urmează învățătura credinței
Noului Testament și Sfintele Taine ale Bisericii.
În Faptele Apostolilor citim despre sfântul Ştefan care era
îndumnezeit: ,, … și au ales pe Ștefan, bărbat plin de credință și de Duh
Sfânt’’.
În creștinul îndumnezeit se manifestă lucrarea Dumnezeirii Sfintei
Treimi, pentru ca poporul care se atinge de el să cunoască vindecarea
lui Dumnezeu: ,, Iar Ștefan, plin de har și de putere, făcea minuni și
semne mari în popor’’- Faptele Apostolilor 6, 8.
Prin creștinul plin de sfințenie (îndumnezeit) se fac minunile
vindecării bolnavilor și alungarea diavolilor.
Minunile adevărate sunt manifestarea Dumnezeirii în lume prin
creștinii îndumnezeiți sau fără ei.
Minunile false sunt lucrate numai de oameni, fără participarea
harului Dumnezeirii.
Toți Sfinții Bisericii sunt creștini îndumnezeiți.
Creștinul îndumnezeit are chip de lumină ,, Și ațintindu-și ochii
asupra lui, toți cei ce ședeau în sinedriu au văzut fața lui ca o față de
înger’’- Faptele Apostolilor 6, 15.

114
 Lumina care-l lumina pe Ștefan este lumina necreată (harul), având
ca izvor Ființa Dumnezeiască, Una, ce-o posedă întreagă și deodată, din
veșnicie, cele Trei Persoane Dumnezeiești.
Creștinul îndumnezeit are vedenii cerești: ,, Iar Ștefan, fiind plin de
Duh Sfânt și privind la cer, a văzut slava lui Dumnezeu și pe Iisus stând
de-a dreapta lui Dumnezeu’’- Faptele Apostolilor 7, 55.
Creștinul îndumnezeit nu se identifică după vedenii sau vise, ci
numai după chip luminos și putere.
El are putere peste demoni ca să le strice lucrarea.
Filip a fost ales diacon împreună cu Ștefan.
Filip era îndumnezeit.
Când în Filip se manifesta harul Dumnezeirii Sfintei Treimi, prin
Filip se făceau minuni în popor.
,, Iar Filip, coborându-se într-o cetate a Samariei, le propovăduia pe
Hristos. Și mulțimile luau aminte într-un cuget la cele spuse de către
Filip, ascultându-l și văzând semnele pe care le săvârșea. Căci din mulți
care aveau duhuri necurate, strigând cu glas mare, ele ieșeau și mulți
slăbănogi și șchiopi s-au vindecat. Și s-a făcut mare bucurie în cetatea
aceea’’ – Faptele Apostolilor 8, 5-7.
Corneliu nu era plin de credința în Domnul Iisus și nici de Duh
Sfânt ca să fie socotit îndumnezeit, însă avu vedenie cu îngerul
Domnului fiindcă era temător de Dumnezeu și făcea multe milostenii, iar
vedenia o avu când se afla în post și rostea rugăciuni. Vedenia i-a fost
dată ca să facă o lucrare și a făcut-o, chemându-l pe Petru, așa cum a
auzit în vedenie.
Sfântul Petru era îndumnezeit și avu vedenie tot în timpul
rugăciunii, ca să știe ce să-i vorbească lui Corneliu.
Crezându-l pe sfântul apostol Petru, Corneliu a ajuns la credința în
Domnul Iisus și la umplerea cu Duh Sfânt, fiindcă Petru i-a vestit credința
în Iisus cu cuvântul proorocilor Vechiului Testament și cu mărturia
apostolilor Noului Testament.
Vedenia sau visul nu sunt semnele îndumnezeirii.
Poți fi îndumnezeit și să nu primești vedenii sau vise.
Vedenia nu este urmarea îndumnezeirii omului.
Mistica (misticismul) este ştiinţa care-l conduce pe creștinul din
sânul Bisericii la îndumnezeire (asemănarea cu Domnul nostru Iisus
Hristos).
Știința care te conduce la îndumnezeire vine din (prin) credința
inimii în Evanghelia Domnului Iisus și prin comuniunea cu Biserica
primind Sfintele Taine.
Îndumnezeirea nu vine pe calea rațională, ca lucrare a credinței din
mintea omului, ci numai prin lucrarea harului Dumnezeiesc în inima
creștinului care crede mult și se sfințește mult.

115
 Fără Biblie și fără Biserică, omul nu poate avea început pentru
intrare în misticism, cu experiențe spirituale mistice ca lucrare a harului
Dumnezeiesc.
Credința adevărată este aceea care privește încontinuu la Domnul
Iisus, Dumnezeu și Om, avându-l ca model de viață spre asemănarea cu
Domnul și care întrebuințează toate mijloacele, ca zestre a Bisericii,
pentru a atinge asemănarea.
Creștinul intrat în misticism își cultivă în inimă mult din cele sfinte
ale Bisericii care are sfinți și sfințenie.
Creștinul care-și cultivă mult numai mintea cu cele sfinte, având o
bună și mare gândire teologică, rămâne un bun creștin înafara
misticismului.
Prin misticism, Dumnezeu ne-a deschis un izvor de har la care să
vină numai creștinii trăitori mari ai credinței din inimă. Misticismul îi
cuprinde numai pe aceștia.
La acest izvor nu mai este pic de rațiune omenească, ca să trăiești
credința în Domnul Iisus cu mintea, ci numai cu inima. Inima toată este
ocupată cu iubirea Domnului Iisus.
Mistica are un izvor de har deschis numai inimii mult rugătoare,
mult postitoare și mult sfințitoare.
Misticismul este o continuă alergare a creștinului la Domnul Hristos
și atunci când este prigonit și lovit pentru credință, fiindcă misticul unit cu
Domnul Hristos devine un întemnițat al lui Hristos cel răstignit.
Misticismul a fost condamnat cu uciderea de către partidul
comunist, fiindcă era o formă superioară creștinismului de rând din
biserici.
În locurile și-n persoanele mistice se adunară puterile harului într-o
măsură atât de mare încât deveniră centre de foc mistuitor aruncat peste
diavoli, peste boli, peste antihriști.
Misticismul sfinților apostoli a fost condamnat de autoritățile vremii.
În misticism, creștinul, și numai el, cunoaște supranaturalul,
supraomenescul, suprafirescul, fiindcă tot ce e firesc ca lege de viață,
pământesc ca lege pusă în natură, omenesc ca mod de cunoaștere pe
cale naturală și de rezolvare e problemelor pe aceeași cale a lumii, este
depășit și contrazis.
În misticism ai parte de revelație, de cunoașterea sufletului.
Mistica vine numai prin har, fără ca omul să devină rațional trecând
totul prin a sa gândire, ci numai pe calea credinței, iar credința doar
primește, ea nu află rezolvare și cunoaștere prin gândire ca proces de
cunoaștere a minții.
Rațiunea împiedică mistica lui Dumnezeu și nu poți bea de la izvor
că nu-l găsești. Îl cauți și-l găsești numai cu credința vie a inimii
îmbrăcată-n har mare.

116
 Mintea omului creștin de multe ori devine dușmanul sufletului și
împiedică lucrarea Duhului Sfânt.
Creștinul mistic a ajuns la eliberare de patimi, de rațiunea minții,
amândouă întunecându-l la nivelul gândului, iar prin gândul necurat nu
are parte de misticism ca să curgă izvorul de har.
Cine a ajuns la eliberare și la supunerea gândurilor Domnului
Hristos, acela e trăitor mare al credinței și e condus la izvorul de har.
Izvorul de har curge încontinuu prin a sa ființă și curgerea continuă
dă creștinului îndumnezeirea. Firea sa păcătoasă e ținută răstignită și-n
el lucrează numai harul. Atunci ești deja intrat în ceata sfinților.
Misticismul este nivelul superior de trăire a credinței vestită de
Domnul Iisus și sfinții apostoli, scrisă în Evanghelii și-n epistole.
Când vorbim despre misticism trebuie să vorbim despre
desăvârșirea creștinului iubitor, care este numai în Domnul Hristos.
În misticism sunt armele cele mai tari pentru distrugerea răului.
În misticism diavolii nu pot sta, nu pot lucra, fiindcă sunt alungați și
rușinați de către mistici.
Lupta diavolilor cu creștinii este să nu ajungă la experiențe mistice,
de trăire înaltă a credinței prin cuvântul și prin harul Domnului, ca să
poată avea lucrarea lor rea în biserici prin aceștia.
Când lucrarea harului, care e în tine, îți aduce experiențe
duhovnicești, bucurându-te duhovnicește în Duhul Sfânt, acelea sunt
experiențele tale mistice care te îndeamnă să mergi la nesfârșit pe calea
sfinților.
Misticii alungă diavolii din bisericile unde își trăiesc credința.
Îndumnezeirea creștinului este sigură în misticism.
Pe toți sfinții îi putem numi mistici din pricină că au ajuns la
îndumnezeire cu experiențe mistice.
Îndumnezeirea creștinului este lucrarea Dumnezeirii în inima
omului mai întâi, apoi în mintea sa. Ambele camere se umplu de lumina
harului.
Dumnezeirea este în Ființa lui Dumnezeu întreit în Persoane: Tatăl,
Fiul și Duhul Sfânt.
Când Dumnezeirea se manifestă continuu într-un creștin din
Biserică, acesta trăiește în plinătatea credinței, în plinătatea harului, a
Duhului Sfânt.
Creștinul ajunge mistic urcând treptele cunoașterii lui Dumnezeu.
Creștinul mistic este un trăitor al credinței în Domnul Hristos cu un
har mare.
Numai având mult har, creștinul intră într-o experiență mistică.
Misticul adună mult har în candela inimii.

117
 Misticul crede mult, stăruie mult în cuvântul Domnului Iisus, se
roagă mult, se sfințește mult, rabdă mult, iartă mult, miluiește mult,
iubește mult, biruiește mult.
Misticul e bogat în roada Duhului Sfânt.
Misticul gustă din plin harul Dumnezeiesc.
Misticul are cunoaștere de la Duhul Sfânt a realității prezente și
viitoare.
Cunoașterea cea mare este în misticism.
Misticismul oferă Bisericii o cunoaștere teologică înaltă pentru
creșterea duhovnicească în cunoașterea lui Dumnezeu, dar și pentru
apărarea Bisericii de lucrarea vrăjmașilor văzuți ori nevăzuți.
Primii teologi mistici ai Bisericii Domnului Hristos au fost sfinții
apostoli, care, fiind plini de credință și de Duh Sfânt, au devenit mari
trăitori ai credinței lui Iisus, mari purtători ai Duhului Sfânt, mari interpreți
ai cuvintelor de predică vorbite de Domnul în lucrarea Sa misionară din
Israel.
Misticii au o cunoaștere teologică înaltă și o comunicare a lucrurilor
spirituale bogată la nivelul gândului, al cuvântului, al faptelor.
Credința în acțiune, la nivelul gândului, ajutată de har, îți dă o
cunoaștere teologică mistică printr-un izvor de inspirație.
Misticii posedă teologia harului care mărește credința în lucrarea ei
din Biserică și din lume.
Teologia harului eliberează toată Biserica de înșelăciunea diavolilor
și vindecă toate bolile minții.
Pe toți teologii harului îi putem numi mistici. Care dintre ei s-au
umplut de sfințenie, sunt sfinți mari.

118
27. Arsenie Boca

Arsenie Boca se naște în anul 1910 și pleacă la Domnul nostru Iisus

Hristos în anul 1989.
Arsenie Boca a fost ieromonah, teolog și pictor ortodox.
După 1959, i s-a interzis activitatea preoţească până la moarte.
,, Iisus mereu a avut ce răbda: mai presus de toate Crucea,
răstignirea şi moartea.’’
,, Să nu credeți că veți intra după moarte în împărăția în care n-ați
trăit pe pământ’’.
119
 ,, Fără îndoială, la ziua Judecăţii nu vom fi întrebaţi ce-am citit, ci
ce-am făcut; nici dacă vom vorbi cu dibăcie, ci dacă am trăit cum se
cuvine”.
,, Cel mai frumos dar pe care îl putem face lui Dumnezeu e să ne
dăm Lui pe noi înşine, pe viaţă.’’
,, Omul, în genunchi în faţa lui Dumnezeu, este mult mai mare.’’
,, Dumnezeu nu are pe nimeni de pierdut.’’
,, Inima omului are trei compartimente: primul este Cunoaşterea, ca
o condiţie esenţială a realităţii lumii de dincolo; al doilea e Iubirea,
necesară sfinţirii şi curăţirii omului, şi al treilea e Voinţa, necesară
Desăvârşirii omului.’’
,, Mărturisirea lui Dumnezeu cu preţul vieţii este preţul învierii
oamenilor întru sfinţi.’’
,, Când vin necazurile tu să rosteşti: Aşa-mi trebuie".
,, Oamenii se roagă lui Dumnezeu să-i scape de necazuri, iar
Dumnezeu se roagă de oameni să părăsească păcatul. Acum judecaţi,
care şi de cine să asculte întâi: Dumnezeu de oameni sau oamenii de
Dumnezeu?"
,, Legea nestrămutată a dreptăţii lui Dumnezeu aduce peste capul
tău ce ai adus şi tu peste capul aproapelui tău. Ce ai făcut ţi se va face;
ce ai zis ţi se va zice; ce încarci pe altul ai să duci şi tu.’’
,, Când te scoli dimineaţa din somn, gândeşte-te că Dumnezeu îţi
dă ziua pe care n-ai fi putut să ţi-o dai singur, şi pune deoparte prima oră
sau măcar un sfert de oră din ziua ce ţi s-a dat şi adu-o drept jertfă într-o
rugăciune de mulţumire şi de cerere bună".
,, Oare de ce vin oamenii aşa de în silă la spovedit? Fiindcă ştiu că
li se cere lepădarea de păcate. Ori lor le plac păcatele mai mult decât
înfrânarea de la ele".
,, Viaţa înfrânată duce la redobândirea sănătăţii încât să poţi
deosebi binele de rău".
,, La convieţuirea căsătoriţilor, nu-i bun nici abuzul, nici refuzul.
Abuzul îl atinge pe soţ, refuzul pe soţie, dar şi pe soţ".
,, Copiii sunt roadele dragostei; evitarea nu e dragoste, ci crimă.
Căutarea plăcerii numai, cu evitarea rostului firesc al instinctului, e viciu
şi păcat".
,, Când îţi iei răspunderea de a rodi copii, Stăpânul vieţii îţi va ajuta
să ai şi ce le da de mâncare şi-ţi va asigura şi cinstea căsătoriei. Deci,
nici abuzul, nici refuzul, ci o dreaptă socoteală şi o convieţuire corectă şi
cinstită".
,, În mintea strâmbă şi lucrul drept se strâmbă".
,, Dă-ţi osteneala să suferi cu răbdare lipsurile şi slăbiciunile altora,
oricare ar fi ele, pentru că și tu ai multe din acestea pe care trebuie să le
sufere alții.’’

120
 Dor de Arsenie Boca

Sfântul Arsenie Boca era mistic, dar comuniștii îl declarară legionar:

Când nu ai dovezi pentru învinuire, le fabrici cu gândul într-un fals dosar;
Intrară străinii în țara lui Ștefan și Mihai – conducătorii noștri creștini:
Poporul primi vizita comuniștilor punând pe capul Bisericii cununa cu
spini;
În 1945, anchetatorii îl înscriseră, fără voia sa, în Mișcarea Legionară:
Sfântul părinte era creștin în Biserică și nu lăsă România să moară;
Fiind plin de credință și de Duhul Sfânt, lucră să vindece bolile cu harul
rugăciunii:
Stătu neclintit pe stânca Domnului, păzind turma de câinii care lătrau ca
nebunii;
În arestul din Brașov, călăul îl umpluse de sânge, pregătindu-i în cer
cununa,
- Mâna aceasta nu o vei mai duce la gură! … zise sfântul și i se uscă
într-una;
Securiștii lui Kalusec îl luară de lângă deținuți ca să fie bătut în ascuns:
În timpul torturii se rugă cerând iertarea lor, că de la Dumnezeu veni
preot uns;
Răscumpără vremea prin rugăciune în temnița cu lespedea de piatră,
Ofițerul roșu îl căută cu ochiul prin vizetă și-l voi tocat crezând că i-a
sosit ziua de plată;
Când intră, fusese ascuns de Dumnezeu – în dosarul securității stă scris:
Văzând celula goală, mintea i se-ntunecă cu scene de nedescris;
L-au bătut în credință ca să-i scoată din buzunarul gol iarba fiarelor:
Erau înspăimântați de ce la rugăciunea fierbinte se deschiseră ușile
zăvoarelor;
Îi băgară două iscoade securiste ca să-nvețe despre credința sa din
celulă:
Sfântul aruncă săgețile harului și-au fugit loviți de fulger având în minte
cuvinte de hulă;
La ora 12 noaptea le vorbi despre libertatea în Hristos descuind toate
lacătele:
Avea cheile Împărăției Cerurilor dezlegând cu rugăciunea toate păcatele;
Securiștii se schimbară-n căței fugari și niciunul nu voi să facă de pază:
Închisoarea comuniștilor era locul prefăcut de Dumnezeu în rai și oază;
La Canalul Dunăre-Marea Neagră le dărui fraților norma sa de bun
creștin,
Îi muri mama și le ceru securiștilor din timpul său ca să se odihnească
puțin;
A fost luat în chip nevăzut și dus în grabă să oficieze slujba de
înmormântare:

121
La Dumnezeu nu e graniță pentru trup, cum necredinciosului astăzi i se
pare;
Cu ochii sufletului curat mi-a citit cartea ,, Îndrumarul Nonviolenței’’:
Scrisesem subiecte religioase când cu armele de cult unii sunt supuși
demenței;
Cu gândul mi-a profețit timpul de tipar al cărții, zicându-mi: ,, O oră! ’’:
Eu am așteptat 7 luni în timpul meu și răspândind-o intrai cu ea în horă;
Mi-a citit cartea fiindcă are sfințenie și cunoaștere dăruită de Domnul din
cer,
Mi-a zis: ,, Cu cuvinte simple’’, fiindcă le tălmăceam creștinilor al
mântuirii mister.

122
28. Nil Dorobanțu

Nil Dorobanțu se naște în anul 1920 și pleacă la Domnul nostru

Iisus Hristos în anul 1977.
A fost un vestit ieroschimonah ortodox, stareț, duhovnic, ascet și
mistic, predicator iubit de credincioși.
Nil Dorobanțu s-a împotrivit ateismului comunist îmbrăcând haina
nebuniei pentru Hristos.
Unchiul său, care era general de intendeță la Curtea Regală
Militară, l-a luat să-l crească lângă dânsul, și, astfel, tânărul Nicolae
Dorobanțu a devenit coleg de școală cu Regele Mihai.

123
 În primul an de Școală militară, în 1940, într-o aplicație în munții
Făgăraș, l-a cunoscut pe Părintele Arsenie Boca învățând rugăciunea
minții.
La plecare, părintele Arsenie i-a dăruit o bucățică de anafură.
Părintele Nil Dorobanțu spune că atunci când a mâncat acea
bucățică de pâine a simțit o transfigurare care i-a străpuns toată ființa,
așa că se hotărăște să dezerteze din armată ca să se călugărească.
,, O, cât plângem noi ca să mai vedem măcar turlele și curțile
Casei Dumnezeului celui viu! Dar n-auzim decât clopotele de jale și de
lacrimi line, de dangăt lugubru nostalgic.
Cât de iubite îmi sunt icoanele și candelabrele, sfeșnicele și
catapetesmele, potirele și crucile, absida și proscomidiarul, cărțile și
canoanele, psaltirea și chivotul, antimisul și discul, cădelnița și smirna!
Sufletul mi-e înecat în plâns de dorul Sfintei Sfintei Biserici!
Zac printre tâlhari și păgâni, afumat de tutun și între îmbălăturile bețivilor,
între șerpi, vipere, lupi și spini.
Lăsați-mă să sărut măcar pragul Casei Tatălui Ceresc!
Lăsați-mă să mai predic și să mai citesc măcar o pericopă din amvon, că
nu pentru mândrie o fac, dar mi-e dor!
Nu pot să înfrâng dorul și suspinul adânc, că inima mea și carnea mea
strigă după Carnea și Sângele lui Hristos! Se arată azi în Sionul tainic
al prigoanei, ne ascultă ruga și ne privește, lăsându-se privit întru slavă.
Noi suntem alungați și locuim în corturile celor nelegiuiți, în timp ce voi v-
ați așezat ca urâciunea pustiirii la locul cel sfânt.
Ce frumoasă e candela Ta, Doamne, a altarelor din catacombe!
Eu sunt ca un simbol pentru vremea ce va să fie, avangarda de
sacrificiu, iar voi veți veni de silă.”

124
 Dor de Nil Dorobanțu

Nil Dorobanțu a fost teolog și filozof al Harului întru Domnul Hristos:

Străbătu România creștină în lung și-n lat, desculț și mereu numai pe
jos;
Comuniștii români încălțară cisma bolșevică ca să vestească ateismul
îngropându-i pe morți:
Sfântul Nil era încălțat cu râvna Evangheliei păcii, pe care le-o preda
smerit dând viață la toți;
În fiecare zi săvârșea pentru tot poporul tainele spovedaniei și sfintei
împărtășanii:
Se temu de șobolanii intrați în lan, care vor otrăvi spicele stricând recolta
sfintei sale predanii;
Sfinții apostoli ne-au scris că numai altoit cunoști răstignirea și învierea
împreună cu Domnul Hristos:
Numai cu roada Duhului Sfânt din inimă o să te înalți când se va auzi
clopotul din ceruri la noi jos;
Preotul Dorobanțu fu înviat cu duhul prin neprihănire și se înălță de la
pământ,
Era înconjurat de hiene ateiste și străbătu traseul mântuirii mai înainte de
a fi numit sfânt;
Levită cu trupul în timpul rugăciunii, fiindcă virtuțile prinseră aripi ca să
devină ușor:
Trăi în Legea Harului care te eliberează și dorul după Hristos îl împingea
numai spre zbor;
Când și-a întins aripile ca să plece-n zbor, traversând în câteva secunde
Siretul,
Comuniștii nu elogiară maimuțele lui Darwin și amuțind nu-i putură citi în
vis alfabetul;
Îl legară cu lanțurile ca să meargă târându-se, crezând mișelește că l-au
biruit:
Nu l-au putut opri la semnul sfintei cruci când, invocând Sfânta Treime,
pe loc fu miluit;
Într-o clipă, cu puterea Duhului Sfânt îi săriră lanțurile de la mâini și de la
picioare:
Le veniră rândul securiștilor să se târe și să fugă ca maimuțele, fiindcă
nu puteau imita să zboare;
Comentatorii religioși se-ntrec astăzi în filozofii mincinoase ca s-aducă-n
Biserică vrăjmășia:
Doamne, Tu îi dai măsură sfințeniei lui Nil și-alungi din mintea creștinilor
ușor crezători nebunia;
Numai cu smerenia și cu cunoașterea curată se pot citi viețile sfinților:

125
Cine nu le are împreună cu harul, sufletul e robit, căzând în demența
minților;
Toți câți ne-am botezat întru moartea Domnului Hristos primim viața,
harul și credința:
De ce nu ne sunt de niciun folos în lupta noastră ca să nu rămânem
mândri cu neputința?
Să vorbești despre lucrarea credinței fratelui sfânt Nil nu e înșelare:
Fă și tu la fel vorbitorule … cu duhul blândeții scrie-ne o poveste mai
mare;
De ce numești înșelare o credință sprijinită de Domnul Iisus prin al Său
har?
De ce nu ne lăsați pe noi să vorbim când voi, ca niște leneși, n-aveți
habar?

126
29. Daniil Sandu Tudor

Daniil Sandu Tudor se naște în anul 1896 și pleacă la Domnul

nostru Iisus Hristos în anul 1962.

127
 Părintele Roman Braga consemnează: ,, Guvernul de la Bucureşti
intrase în panică. S-a speriat de „ Rugul Aprins” mai mult decât toate
centrele de rezistenţă din Carpaţi.
Pentru revoluţionari exista pedeapsa cu închisoarea şi cu moartea.
Dar ce te faci cu acel „centru” din om pe care nimeni nu-l poate
controla. Unul dintre aceştia, stareţul Daniil Sandu Tudor, „Sfântul Daniil”
cum era numit printre deţinuţi, a murit la Zarca de la Aiud, după patru ani
de torturi şi bătăi, fiind printre puţinii deţinuţi care au purtat lanţuri pe
toată durata detenţiei.
Acest fapt este atestat de fostul deţinut sucevean Teofil
Dumbrăveanu, care printr-o scrisoare adresată Mitropolitului Antonie
Plămădeală arată: „La ieşirea pe poartă, către cimitirul „Trei plopi” i-au
înfipt o suliţă de fier în inimă, ca să vadă dacă este viu sau mort, ca în
martirologiile clasice.
În Zarca, la Aiud, printre deţinuţi se păstrează mereu amintirea lui
„Daniil Sfântul”.
Mai târziu, tinerii care săpau un şanţ, în închisoare, au găsit un
schelet cu lanţuri la picioare. Ei credeau că acela era deţinutul „Sfântul
Daniil”.

128
 Dor de Daniil Sandu Tudor

Când Statul român ateu era rău și încurcat, grâul nu se adunase-n

hambar,
Preotul Daniil Sandu Tudor era duhovnic, scriitor creștin și un mare
gazetar;
Ca să lucreze cu harul, învăță rugăciunea inimii într-un pelerinaj din
Sfântul Munte,
La Antim zidi mișcarea intelectuală ,, Rugul Aprins’’ ducând-o pe culmi
cărunte;
Era stareț la mănăstirea Rarău și cu toți călugării se făcură rugăciune
neîntreruptă:
Ziceau încontinuu: ,, Doamne Iisuse, miluiește-mă pe mine păcătosul’’ și
Satana se înarmă de luptă;
Partidul comunist trimise oameni de cultură ateistă ca să-l combată:
Sfântul discută cu ei politic, social și dogmatic ca să iasă religioși pe
poartă;
Au fost arestați toți membrii ,, Rugului Aprins’’, fără vreun motiv penal:
Li se cerură lepădarea de Hristos ca-n țară să se vândă întuneric în loc
de cașcaval;
Îl arestară în 1950 și 2 ani se munci la canalul Dunăre-Marea Neagră și
la Jilava:
Merse smerit înaintea Domnului Hristos cernând cu credința creștină
grâul și pleava;
La eliberare dori înființarea obștei monahale de călugări intelectuali:
Voi să combată ateismul politic comunist și știința materialismului
oamenilor imorali;
L-au arestat în 1958 pentru Aiud, dar fusese înștiințat de Dumnezeu:
Primind 25 ani de temniță grea, suferi creștinește adunând har mereu;
Vina scrisă la dosar era activitatea mistică, socotită de partid
dușmănoasă:
Ateismul educă clasa muncitoare și cu creștinii se-arătă inimă
nemiloasă;
Anchetatorul îi zise: ,, Cu Rugul Aprins ai vrut să dai foc la comunism!’’:
Îl înfășurară lanțurile și pe multele răni nu se scurse nici pic de ateism;
Îl băgară la minus 30 grade celsius în celula ,, Frigider’’ împreună c-un
doctor:
- Nu avea geamuri, dar fecale găsiși peste tot, fiindcă regimul era
torționar cu fosfor;
Cu burta pe fecale, își întinse mâinile în semnul Sfintei Cruci ca prietenul
să nu moară:
Lumina lui Hristos veni în celulă ca să petreacă când securiștii loveau
așa, într-o doară;

129
Opt zile se opri timpul lor și n-au știut de mâncare, de sete și somn:
Pentru suferință erau sub pază divină, iar Iisus le era Înger și Domn;
Securitatea comunistă oprea învățătura lor creștină când ajunse la tineri,
Zdrobea oasele celor ce combătură ateismul, fiindcă nu-i doriră-n Hristos
liberi;
Sfântul scrise acatiste de mare frumusețe literară și religioasă:
Având mult har, găti în Biserica lui Hristos o masă gustoasă;
Dându-se decret de grațiere, fu bătut și comandantul îi scoase dinții de
viu:
- Animalul, nu voi să se bucure de libertate, pregătindu-i o groapă ca să
aibă sicriu!;
La Aiud, în Râpa Robilor, îi găsim acoperiți cu gunoaie și aruncați ca
niște lepădați:
Nu cresc flori în mâna fosilelor ateiste, dar pentru Biserică sunt sfinți și
buni frați.

130
30. Petrache Lupu

131
 Petrache Lupu se naște în anul 1907 și pleacă la Domnul nostru
Iisus Hristos în anul 1994.

132
 Dor de Petrache Lupu

Avea surzenie și vorbe-ncurcate la 4 ani, când tatăl său plecă-n veșnicie,

Familia era săracă și mama îl trimise să-nvețe carte la oi, de școală să
nu știe;
Între anii 1930-1935, seceta decimă animalele și pârjoli pășunile:
Se făcu introducerea care pregăti poporul abătut de la credință, primind
minunile;
Națiunile aprinseră războiul în România cu nemți, unguri și bulgari
intrând în Maglavit:
Ciobănelul păzi oile fără teamă, crezând că Dumnezeu îi va întreba: De
ce-ați venit?;
Nu-l primiră la oaste și-n 1932 fu trimis la comisia din Craiova ca să-l
cerceteze de boală:
Fiind bătut că se preface, își pierdu graiul de tot când plutonierii medicali
făcură răscoală;
Într-o zi, maglavicenii îl văzură oprindu-se la primărie și-n biserică,
vestindu-le Apocalipsa:
Era anul 1935 când un cioban de 28 ani, surd și mut, le vesti că
Dumnezeu le-aduce lipsa;
E trimis să predice căința și rugăciunea multă, dându-le arătarea lui
Dumnezeu de veste:
Ciobanul putu să vorbească încât preoții, jurnaliștii și autoritățile îi
ascultară a sa poveste;
Se născu fenomenul mistic cu vorbirea și cu minunile ce din Maglavit au
răsărit:
Adunase sute de mii de oameni, cu intelectuali, politicieni și țărani care
fură de neoprit;
Într-o zi de vineri, ciobanul, mergând la stână, ajunse la cele 3 buturugi
dintr-o pădure:
Un moș cu barbă albă și lungă până la brâu îi ieși-n cale într-o
asemănare ca să nu-l fure;
În loc de îmbrăcăminte avea peste tot păr alb, ca un fel de sarică
ciobănească:
Stătu în aer la 2 palme de pământ, într-un miros de smirnă ca Petrache
să se gândească;
Moșul îl însoți la stână ca să-l încurajeze, mergând prin aer făr’ s-atingă
pământul:
Iarba pe unde trecu se culcă înaintea Lui, la fel Petrache Lupul cu
mărturisirea și cu gândul;
În 3 rânduri îi apăru Dumnezeu, îndemnându-l să spună sătenilor despre
îndreptare:

133
- Dacă oamenii nu se vor lăsa de rele, peste muncile lor nu voi turna a
Mea binecuvântare!;
Ciobanul tăcu de 2 ori, apoi satul și pădurea deveniră locuri de pelerinaj
pentru zecile de mii:
La Buturugi veniră oameni bolnavi ca să ia binecuvântarea cu vindecare
în orele târzii;
La rugăciunile lui, orbi, paralizați și șchiopi plecară vindecați acasă, pe
picioarele lor:
În jurul capului lui Petrache jucă un cerc luminos și Dumnezeu îl făcu un
bun orator;
O mamă, având 2 copii orbi, veni la el să ceară vindecare și nu știu că e
văzător cu duhul,
- Îți luași asupra ta osânda păcatului, fiindcă i-ai făcut cu fratele tău! …
venindu-i plânsul;
În 1938 vându două oi s-ajungă la regele Carol al II-lea ca să-i
proorocească:
- Să-ți iei nevasta părăsită întrerupând curvia cu evreica, ca țara să nu
se pângărească!;
Petrache le spuse că nu-i vraci pentru lumea-nrăită, nici doftor de boli a
lecui:
- Dumnezeu e Cel ce vindecă după cugetul fiecăruia!... dacă cu pocăință
se va zdrobi!;
- Femeile să nu mai lepede copiii, oamenii să nu mai fure, nici să
preacurvească!,
- Copiii să respecte părinții și bătrânii, iar în zilele de miercuri și de vineri
posturile să nu se oprească!;
Petrache aprinse tămâie și lumânări în locul cu vedenia și apăru o stea
care plutea:
Avea interiorul luminat și-n colțuri: Ploaie, Vânt, Foc și Cărbune gata să
producă explozia;
- Dacă lumea nu se va pocăi, Dumnezeu are-n plan să coboare steaua
pe pământ!,
- Vântul să-mprăștie Focul când cu ea se putea binecuvânta lumea în
semnul crucii sfânt!;
Într-o zi, un om negru și urât pluti pe deasupra pomilor să-l certe pe
Petrache c-a îndreptat lumea:
Deodată, într-un nor se coborâră Dumnezeu cu 11 bărbați ca să nu-l fure
cu minciuna;
O minge de foc cu crucea în mijloc îl lovi pe diavol dându-i un autograf:
Lângă Dumnezeu era Maica Precista stând în genunchi pentru oamenii
făcuți praf;
După anul 1940, venind comuniștii la putere, pelerinajul la Maglavit
începu să pălească:

134
Propaganda din ziare vorbea de un cioban tâmpit, surd și bâlbâit care
vru să păcălească;
Un vrăjmaș intră noaptea în casă pentru 2 tablouri cu viziunile lui
Petrache, dându-le foc:
Făcuse o faptă bună pentru partidul comunist, însă dimineața nu mai
vedea deloc;
Partidul îi plăti biletul la Moscova crezând în vindecarea din spital și
zvonul să fie acoperit:
Numai la locul arătării lui Dumnezeu pentru rugăciune și iertare, vederea
i-a revenit;
România intră-n război și Antonescu îl urcă-n avion ca să binecuvânteze
supușii,
El s-a rugat și arătându-i Donul a proorocit: ,, Războiul se pierde. Vin și
ne întrec rușii!’’;
Publicația ,, Realitatea ilustrată’’ descrise minunile, arătându-l pe
Petrache curat sufletește,
În august 1949, Securitatea îl închise la Jilava pentru ,, reeducare’’, iar
națiunea orbește;
În 1951 anunță că-n 2 săptămâni va spune vorba cea mare lăsată de
Dumnezeu:
Vestea se răspândi în țară și autoritățile comuniste, fiind disperate,
răcniră din cușcă de leu;
Doi securiști se opriră la coliba lui punându-i cătușele la mâini, ca
națiunea să n-aibă leac:
Motorul gemu și nu porni până ce Petrache se rugă: Iartă-i, Doamne, că
nu știu ce fac!;
La revoluția din 1989, oamenii veniră la poartă ca să-l mai întrebe ceva,
fiind nemulțumiți iară:
- Când omori conducătorul de Crăciun devii nebun și un rău mare e
sabia care ucide prin țară.

135
31. Pantelimon Munteanu

Pantelimon Munteanu a fost ucenicul părintelui Arsenie Boca și a

plecat la Domnul nostru Iisus Hristos în anul 2017.
,, Mulți chemați, puțini aleși!’’

136
 Dor de Pantelimon Munteanu

Avea 18 ani când s-a dus la Sâmbăta de Sus să-l caute pe Arsenie Boca
c-un gând,
După predică, părintele îl fixă prin mulțime spunându-i de rostul ce-l are
în curând:
- Copile, întâi să faci armata, apoi să mă cauți pentru înscrierea la
călugărie!’’:
Când ofițerul spunea pe front că Dumnezeu nu există, își aduse aminte
ce sfântul știe;
Așa ajunse discipol, ajutându-l pe Arsenie Boca să-și împlinească
misiunea pe pământ:
Cei doi lucrară cu moș Ilie să-mplinească mesajele primite din cer de la
Domnul Sfânt;
Lucrară clopotul, crucea și racla sculptată a sfântului Ioan Botezătorul
ascuns la noi:
Toate sunt pentru pregătirea Bisericii în lupta cu Antihristul: Învinsul din
Marele Război;
În arestul din Galați, un general de securitate stărui că Arsenie Boca e
impostor, iar Dumnezeu de negăsit,
Sfântul Pantelimon îi răspunse că vine de la Patriarhie unde sfântul
Dimitrie, scos după 200 ani din apă, e odihnit;
Un călău îl băgă într-un sac și c-un drug de fier îl bătu … aproape să-i
scoată ochiul:
A fost înștiințat că va avea mult de pătimit ca să dezlege cu suferința
lacătele și deochiul;
Intrând în moarte clinică, Maica Domnului îi apăru în vis vindecându-i cu
mâna rana:
A doua zi uitase bătăile cu ranga, fiindcă se sculă cu ochiul sănătos ca
să cânte Osana;
Îi puseră căpăstrul în cap ca prin schingiuire să-și piardă mințile gândind
ca securiștii:
Nicio secundă nu s-a lepădat de Domnul Hristos, argumentând ce nu
știură nomenclaturiștii;
Securiștii intrară-n închisoare cu Biblia ca să-i citească ascultarea de
Statul ateu:
În Biblie scria că închinarea i-o dai numai lui Dumnezeu, fiindcă Satana
are țipete de zmeu;
Primi 15 ani de temniță comunistă la Gherla și Maica Domnului se duse
la el cu patrafirul preoțesc:
Cu veșmântul regesc ți-acoperi trupul ca să n-auzi glasul temniței când
leii sunt în grajd și mugesc!;

137
De ce l-ați mai bătut, dacă voi sunteți huliganii, iar pe el îl socotirăți un
impostor!
Vă mărturisea adevărul și, fiind Dumnezeiesc, simțirăți mirosul păcatelor
când sicriul vostru-i dormitor.

138
32. Ilie Burla

Ilie Burla se naște în anul 1883 și pleacă la Domnul nostru Iisus

Hristos în anul 1984.

Dor de moș Ilie Burla

În 1761, generalul Bukow nimici 37 mănăstiri din Făgăraș, cu artileria ca

ploaia:
20 de călugări de la Bucium arseră cu mănăstirea, iar capul starețului
tăiat era Isaia;
În 1916, la intrarea armatei române în Ardeal, se făcu o strigare de către
o curajoasă bunică,
- Trăiască România Mare!, fu lozinca visată pentru care ungurii îi purtară
pică;
Bunica o învăță Crezul pe Elisabeta când avea 4 ani și dori ridicarea
bisericii din sat,
Când s-a născut România Mare scăpă și ea de spânzurătoare, că
ungurul era alterat;
În anul 1928, regina Maria trimise materiale să ridice mănăstirea
Reîntregirii Neamului,
Criza cea mare din 1929 opri lucrarea, însă gândurile ortodoxe erau
supuse planului;
În 1950, Elisabeta Șandru călători cu soțul până la Sâmbăta, dorind
harul părintelui Arsenie,
Se-ntâlniră cu moș Ilie, venit din 1945 prin părțile Făgărașului, unindu-se
la Utrenie;
Moșul luptase-n Primul Război Mondial și regimentul său fu încercuit
într-o mlaștină,
Era iarnă și, fiind înghețată, în câteva minute gloanțele lucraseră
seceratul de baștină;
Privi la zăpada înroșită, la mantaua ciuruită și deodată din cer coborâră 2
îngeri cu Iisus:
Maica Domnului era cu ochii plini de lacrimi rugându-se Domnului pentru
iertare de Sus;
La picioarele lor, Ilie văzu un loc din munții Făgărașului și-o biserică care
crescuse de sub pământ:
- Vei scăpa cu viață ridicând biserica pentru pacea lumii-ntregi c-un
suflet sfânt!;
Lacrimile Maicii Domnului se văzură căzând peste ostașii uciși, iar îngerii
îi conduceau în ceruri,

139
Altădată era văzută-n genunchi pe locul vechii mănăstiri arse, dorind s-o
curățească de măceluri;
C-un rând de haine preoțești și-o Evanghelie, moș Ilie părăsi Bucovina
cântând:
Nu cunoscu locul, dar icoana Maicii Domnului mergea înaintea lui, la
Hurez înnoptând,
Iisus îi ceru să postească 33 de ani în amintirea Sa, cât a lucrat pe
pământ, priveghind:
Postul și rugăciunea sunt armele puternice din Ortodoxie, pe vrăjmași
îngenunchind;
Mâncă numai legume, fructe și zarzavaturi după ora șapte seara, fiindcă
ținea post negru,
În fiecare zi avu 7 ore de rugăciune în genunchi ca să capete viziuni cu
spor integru;
A fost crezut de mitropolitul Nicolae Bălan, obținând aprobarea mănăstirii
pentru zidire:
Ieșea din mâna Maicii Domnului cu glasul: - E Bucium, inima Țării
Românești!... cu înflorire;
- Eu îți dau aprobare, dar tu ai să fii respins o dată, de două ori, de o
sută de ori și să nu cedezi!:
Au fost anchetați de milițieni – într-o noapte le-au pus foc –, dar cu
viziunile mergi până crezi;
Odată, Maica Domnului cu sfântul Petru veniră la moș Ilie ca să se
coboare la iad:
Vedea suflete chinuite strigând: ,, Puneți crucile la Bucium!’’, dorind
salvarea de jihad;
Moșul, părintele Pantelimon și sfântul Arsenie Boca lucrară la cea de-a
doua venire:
Apocalipsa se-mplinește cu Antihristul, iar Hristos bate la ușa inimii
noastre pentru răpire;
Clopotul de 350 kg îl făcură-n amintirea celor 14 mii de prunci uciși de
Irod, aflat la Hurez,
Crucea, după modelul celei arătate pe cer 15 ani deasupra Făgărașului,
adăugându-se la crez;
Racla pentru capul tăiat al sfântului Ioan Botezătorul, așteptându-se a sa
reașezare:
În 1962, când au fost sfințite clopotul și racla, deținuților li se dădură
eliberare.

140
33. Ioan Iovan

Ioan Iovan se naște în anul 1922 și pleacă la Domnul nostru Iisus

Hristos în anul 2008.
,, Chiar dacă ai păcate grele, spală-ți sufletul în sângele lui
Hristos’’.
,, Lasă-l pe Dumnezeu să-ți rotunjească sufletul prin încercări’’.
,, Nu vă angajați prea mult în cele lumești, în cele financiare. Că
acela e ca un cal nărăvaș care dă cu piciorul. La început îți surâde și
baiul cel mare e că după ce ai bani, dimineața aluneci spre păcat.’’
,, Oameni buni, dacă veți reuși până la sfârșitul vieții să vă
mențineți cu această râvnă ( (de a veni regulat la biserică) , chiar dacă
vă mai scăpați, dar să nu pierdeți grija mântuirii sufletului vă rog!’’.
,,Tot Dumnezeu lucrează și prin doctor și prin judecător și prin
preoți’’.
141
 ,, Îmi desfac toate brațele inimii și vă strâng în preoția mea’’.
,, Oamenii vin la Hristos pentru că acel ce ține steagul v-a zis: ,,
Aici este Adevărul!’’. Și eu nu am închinat acest steag, nici atunci când
am fost în grotele și chinurile comuniste, atee. Nu este meritul meu, ci al
lui Dumnezeu și al milei Maicii Domnului și al mamei mele.’’
,, Cu conştiinţa să nu te întinezi, să nu te pătezi, să nu te faci
vânzător de suflet şi de oameni, atunci tot răzbeşti cu ajutorul lui
Dumnezeu şi Doamne!, scumpă este mulţumirea sufletească. Aţi văzut
când citiţi acolo, în Acatistul Domnului: «Iisuse, veselia conştiinţei!»
Nu este o mai mare veselie decât conştiinţa curată, care nu te
acuză!"
,, Bucuria mea în temniţă a fost Sfânta Liturghie’’.
,, Lasă-L pe Dumnezeu să-ți rotunjească sufletul prin încercări. Nu
te supăra pe El, nu te răzbuna pe El, că te răzbuni pe tine.’’
,,Tot Acela care spune Evanghelia, tot Acela e şi în Potir. Dar nu se
prea crede, fiindcă nu se prea iubeşte, pentru că nu prea se trăieşte."
,, La Hristos, nu se merge oricum, fără vrednicie. Măreţia lui
Dumnezeu care se coboară trebuie răsplătită cu mai multă pregătire, cu
mai multă râvnă, cu mai mult devotament. Creştinul trebuie să fie dispus
a se dărui total, cu preţul vieţii, pentru El.’’

142
 Dor de Ioan Iovan

La mănăstirea Vladimirești, maicile toate 300 erau fecioare și postiră

negru 3 vineri,
Se rugară Maicii Domnului să le trimită un duhovnic bun însumând
calitățile multor tineri;
Iovan absolvi teologia hotărând să-și închine Domnului viața toată fără
prihană:
Era feciorelnic asemenea obștii și fu adus de Maica Domnului ca o
mană;
Țelul îi era o viață mănăstirească intensă, bazată pe rugăciune și deasă
împărtășanie:
Întemeiat pe Scriptură și Sfânta Tradiție, mișcarea duhovnicească se
născu din a sa predanie;
Puterea ateistă făcu propagandă împotriva pelerinajelor la mănăstiri,
brutal și tăios,
Restrânse drepturile și libertățile religioase ca să diminueze fenomenul
mistic-religios;
În 1954, partidul stinse focarul spiritual și mănăstirea Vladimirești fu
desființată critic:
Nemulțumit de afluența creștinilor cu miile, dispuse înscenarea unui
proces politic;
Părintele Ioan scrise în memoriu că partidul ateu nu acordă dreptul
Bisericii în școli și cazărmi,
Atacă misticismul negând credința-n Dumnezeu, iar în Biserică activiștii
sunt demonii care nu te lasă nici să dormi;
În 1955 fu arestat ca dușman ateilor și caterisit, urmând ancheta
securistă din Galați,
Primind condamnare pe viață, se va bucura de libertate în 1964 cu
deținuții amnistiați,
- Ce activitate dușmănoasă regimului nostru desfășurași, începând de
când și cu cine?,
- În 1945 organizai o conferință, combătându-vă ideile arătai că sunteți o
rușine!;
- I-am împărtășit pe luptătorii anticomuniști din munți dându-le bani și
îmbrăcăminte!
- Voi m-ați învinuit pentru acte de favorizare a bandiților care pe Hristos
îl ținură minte!;
Comandantul din Aiud scrise c-a avut o comportare rea cântând voios
cântece religioase:
Deținea obiecte nepermise influențând deținuții să scuipe cântecele
comuniste odioase;

143
Avu prieteni printre milițieni, dar informatorii îi monitorizară acțiunile și-l
turnau,
Târâianu era socotit de-ncredere, însă fu râvnitor în rapoartele care-l
executau;
A fost maltratat de Securitate, dar pe deținuți îi învăță iubirea ca să nu fie
dușmănoși:
- Rugându-ne: ,, Dumnezeu să-i ierte!’’, vom împlini Legea lui Hristos,
rămânând credincioși,
La Jilava îi bătură lanțuri la picioare și cătușe la mâini, iar în inimă
cuvintele: ,, Mișcă banditule’’:
Rănile sângerară când lovitura de cizmă în zona lombară o dă gardianul
cu numele ,,Tâmpitule’’;
La Gherla, apa se scurse necontenit pe pereții celulei, fiind dirijată într-un
fel anume,
Paiele putreziră sub el repede, iar frigul și umezeala îl munciră ca să nu
fie o minune;
Se rugă pentru călugărițe, știind că-s ispitite cu golirea de adevăr și de
iubire ca să rătăcești:
Unele fură-n pușcărie, altele trimise-n lume ca să nu mai slujească lui
Iisus la Vladimirești,
7 februarie a fost noaptea când își visă mama moartă în casa parohială
unde s-a născut,
Când tatăl îl vizită, fu întrebat de ce nu vine și mama, iar el se miră cum
de-a știut;
Sfântul împlini dragostea creștină cu bucățica lui de pâine, cu turtoiul și
ciorba primită,
Salvă de la foame pe mulți deținuți îngenuncheați de partid, dându-le o zi
de har fericită;
Era bolnav în salonul de TBC-işti din Aiud refuzându-le tratamentul,
folosindu-se de rugăciune,
Având Sfântul Antimis cusut pe maiou, săvârși Liturghia harului
bucurându-se de minune;
Celulele erau întunecate și-nghețate, dar deținuții se rugau în genunchi
pe rând:
Cu degetele degerate, părintele Ioan se rugă până la 7 ore, că-i inima un
izvor plângând;
Preoții din închisori lucrară la menținerea credinței, stimulând eroismul
curajosului creștin,
Ziua, părintele Ioan îi delectă cu pericope evanghelice ca să-i
cucerească cu harul divin;
Potirul era o cutiuță de ebonită, iar vinul se păstra-n sticluțe oficiind
Sfânta Liturghie, / Așa îl aducea pe Iisus în celule, ca împărtășindu-se
cu El de viața veșnică să se știe.

144
34. Veronica Gurău

Veronica Gurău se naște în anul 1922 și pleacă la Domnul nostru

Iisus Hristos în anul 2005.
În 1954, Petre Pandrea notase în jurnalul său despre maica
Veronica: ,, Ea este un supraom răsărit în penuria de oameni mari ai
țării mele. Dotată cu harul rar al contemplației, concomitent cu geniul
organizatoric. Este o Jeanne d'Arc a Valahiei, pornită dintr-un sătuc
tecucean, predicând lumina, curățenia, curajul unor neoiobagi aflați în
întunericul și-n mocirla unei vieți fără orizont metafizic.’’

145
 Dor de Veronica Gurău

Era al cincilea copil în familia Gurău și, dacă nu era înștiințată, mama ar
fi vrut s-o avorteze,
I s-a zis în vis: Să nu îndrăznești s-o omori, că va fi pentru mântuirea
multora ca să vegheze;
Avu 7 ani când întrebarea: ,, Ce-o să mă fac singură?’’ fu pusă mamei
când căzuse-n patul de moarte:
- Eu te adusei pe lume, dar Maica Domnului e mama ta adevărată, cum
citim în Sfânta Carte!;
Unchiul și mătușa o ținură 2 ani la izolare cu mâncare puțină, vrând
parcă s-o piardă,
Cel rău începuse lucrarea înainte ca Veronica să-l cunoască pe Domnul
care o dezmiardă;
Sfântul Pantelimon era doctorul fără de arginți și-ntr-o vedenie îi vorbi
de-a sa naștere:
Fusese hărăzit s-o ocrotească învăluind-o cu harul sfânt, ca viața să nu-i
fie o pacoste;
Veronica frecventă adunările Oastei Domnului îmbrăcându-se c-o
educație măiastră:
Revelațiile îi apărură și-n 1937 are prima vedenie când în ceruri i se
deschise o fereastră albastră;
Pe când culegea păpușoi, văzu pe Domnul Iisus înconjurat de slava
Dumnezeiască:
Din mâna Sa căzu o Lumină pe pământ, zicându-i: - Aici e altarul meu,
într-o vatră românească!;
În 1938, Iisus îi descoperi să facă o mănăstire de maici cu fecioare
închinate Maicii Sale,
Veronica primi blagoslovenia de la Sfântul Sinod și de la episcop
deschizându-i-se o cale;
Mântuitorul se-arată-n lumină cu Maica Domnului îmbrăcată-n negru,
purtând lacrimi pe obraz:
- Le-am dat timpuri bune sau secetă sau minuni, dar tot răi sunt c-un
cuget mort, nu treaz!;
- Sfânta Fecioară, ce-a fost cu sunetul clopotelor și cu acel cor care
aseară a cântat?
- Sunt clopotele cerești, iar corul este al îngerilor ce slujesc cu Fiul meu
neîncetat;
Domnul i se arătă-n veșminte arhierești, spunându-i că poporul grăiește
rău de Biserică:
Veronica crezu că-i bine pentru măicuțe să șadă smerită, ca și cum nu
auzi revelațiile ce-o făcură vrednică;

146
Când Domnul își ridică mâna, se desfăcu cerul în două, arătându-se o
biserică măreață,
Veronica fu luată unde slujesc îngerii, până vor sosi toate fecioarele
spălate pe față;
Mergând în toată țara, timp de 4 ani strânse bănuț cu bănuț, vorbind de
vedeniile avute:
Românii o primiră punându-i în pungă din munca lor, fiindcă cuvintele
sfintei maici fură crezute;
Convertește la creștinism o familie de evrei sioniști, care-i rămase
recunoscătoare mereu:
Israel s-a răstignit răstignind pe cruce Viața din necredință, pe Iisus, Fiul
lui Dumnezeu;
Cu invidia și dezinformarea fu lucrată la Patriarhie ca să dea socoteală
de preotul Iovan:
La un hram se strânseră 30 de mii, iar spovedania colectivă era socotită
de ei ca pe maidan;
Predicile grăiră despre pocăință sinceră cu înnoirea vieții prin lucrarea
harului Duhul Sfânt,
Creștinii să se nevoiască cu învățătura Evangheliei ca să le fie nimicite
patimile suspinând;
O acuzară că toleră ortodocșii din Oastea Domnului și nu percepu nicio
taxă la spovedit,
Maica Veronica se lăsă târâtă-n tribunale de Antim, episcopul Buzăului,
aflat iarna la cosit;
Comuniștii ziseră: ,, Ce ne facem cu Vladimireștii, că scârțâie osiile
trenurilor de atâta lume’’:
Alcătuiră scenarii ca să-mpiedice mântuirea românilor declarându-le pe
maici nebune;
În 1956, autoritățile statului organizară revolta trimițând 220 ofițeri de
Securitate:
Bandiții se năpustiră peste 318 călugărițe fecioare, socotindu-le inamice
ca să fie maltratate;
- Doamne, fie voia Ta, știi numai Tu când voi mai vedea locașul sfânt!, i-
a fost ruga:
Călugărițele cântau imnul ,, Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii’’
mergând cu duba;
Tribunalul Militar din Constanța veni la Galați ca să le-ncadreze într-un
articol penal:
- Așa se fac legile-n România creștină, dacă conducătorii sunt ca porcii
care grohăie-n canal;
Petre Pandrea, fiind scriitor, filozof și avocat, fu angajat să apere
mănăstirea la proces,/ Stihia bolșevică dirijă-n tribunale și 40 măicuțe
fură condamnate la ani mulți cu deces.

147
 IV. Repere morale din jurnalism

35. Nichifor Crainic

Nichifor Crainic se naște în anul 1889 și pleacă la Domnul nostru

Iisus Hristos în anul 1972.
Nichifor Crainic a fost scriitor, ziarist și om politic.
,, În creştinism, răul nu se suprimă radical, ci în măsura în care
omul, ca făptură liberă, se asociază la lucrarea lui Dumnezeu în lume.
Recunoaşterea lumii în Iisus Hristos înseamnă recrearea ei în har.’’
,, Interesele materiale nu unesc pe oameni şi nu unesc popoarele;
interesele materiale dezbină pe oameni, dezbină popoarele. Dacă
materia în sine nu este incomensurabilă, interesele materiale sunt

148
incomensurabile: fiindcă apetitul posesiunii, odată dezlănţuit, nu
cunoaşte limite.’’
,, Creștinismul crează lumea din nou asociind pe om la lucrarea
divină. Principiul acesta apare în întruparea Fiului lui Dumnezeu.’’
,, Nu există un adevăr al credinţei şi altul al ştiinţei; nu există un
bine al moralei creştine şi altul al eticei filosofice; nu există un frumos al
Bisericii şi altul al artei. Există un singur adevăr, care ia aspectul binelui
în practica dragostei și aspectul frumosului în plăsmuirile artei.’’
,, Omul e fiinţă liberă. Şi, dacă Dumnezeu ar fi suprimat păcatul,
lăsându-i totuşi libertatea, n'ar fi suprimat cu aceasta nimic, fiindcă
posibilitatea de a păcătui ar fi rămas mai departe în om.’’
,, Creştinismul e a doua creaţie a lumii, adică refacerea ei în har
prin jertfa pe cruce a Mântuitorului.’’
,, Trista poveste a lui Adam se repetă cu fiecare din noi, fiindcă toţi
purtăm nostalgia personală a unui rai, pe care l-am pierdut. Copilăria ne
apare astfel ca o tainică supravieţuire a paradisului terestru în fiinţa
omenească şi totodată ca o indicaţie a posibilităţii de a-l recuceri în duh!’’
,, Deci, "nostalgia paradisului e impulsul fundamental al plăsmuirilor
omeneşti", mai precis al civilizaţiei şi culturii.’’
,, Ceea ce deosebeşte ştiinţa teologică de ştiinţa umană e tocmai
caracterul nemodificabil al Revelaţiei, care e obiectul ei.’’
,, Teologia este explicarea sistematică, prin mijloace raţionale, a
adevărului revelat în Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie, a căror
depozitară e Biserica.’’
,, Cine cunoaşte numai teoretic adevărul evangheliei poate fi un
savant, dar nu un creştin.’’
,, În viaţa prezentă, oamenii nu pot fi fericiţi.’’
,, Dacă fericirea nu ar putea fi atinsă sub nicio formă, oamenii nu ar
mai căuta-o.’’
,, Intelectualitatea presupune cât de cât o viaţă proprie a
intelectualului hrănit cu idei, modelat de probleme, amplificat de un
continuu contact cu cartea, instrumentul prin excelenţă al unei vieţi
intelectuale.’’
,, Chemarea geniului nu e aceea de a mântui sufletele, ci de a le
pune, prin seducţia simbolurilor plăsmuite, în faţa veşniciei.’’
,, Culmea umanului rămâne sfântul, nu geniul.’’
,, Cultura ca totalitate a creaţiilor geniului omenesc nu are sens în
sine, ci se integrează ca parte în concepţia religioasă. Ea iradiază din
credinţă ca văpaia cu focul aprins.’’
,, Eroismul e arta de a sluji neamul prin sacrificarea ta.’’
,, E frumos să mori pentru o idee, dar e greu să trăieşti pentru ea.
Eroismul adevărat, deşi despodobit de destinul tragic, e acesta din
urmă.’’

149
 ,, Dreptatea socială nu se face prin suprimarea dreptului de a
poseda, ci prin suprimarea excesului de bogăţie.’’
,, A fi naţionalist în România, adică a-ţi închina viaţa ridicării
neamului şi ţării tale, însemnează a te aşeza pe un pisc în bătaia tuturor
furtunilor urii şi a trăznetelor răzbunării. Nimic nu e mai urâtă, nimic mai
prigonită şi mai lovită decât dragostea supremă de românism.’’
,, Menirea pe lumea aceasta a unui popor nu e aceea de a şti, ci
aceea de a crea.’’
,, Sensul binecuvântat al civilizaţiei stă în măsura în care ea e
numai un mijloc în slujba desăvârşirii spirituale. Dar când omul se avântă
în gigantismul prometeic să dobândească lumea, iluzia acestei desfătări
nu preţuieşte nimic faţă de sufletul care şi-l pierse. Căci moartea
desfiinţează într-o clipă stăpânirea noastră asupra lumii. Civilizaţia
concepută ca scop prometeic de a reface paradisul terestru pentru
propria-ţi desfătare are ceva din tragedia trufiei simbolizate în povestea
Turnului Babel.’’
,, Apariţia celui mai mare romancier al lumii, care e Dostoievski,
geniul ortodoxiei moderne, a dovedit că nu e nevoie de nici o mitologie
pentru a ridica arta până la înălţimi neatinse. Scriitorul rus nu şi-a
modelat operele după calapodul tragediei antice ca Racine şi Cornelille,
ci după disciplina hagiografiei bisericeşti. Romanul "Idiotul" e, în realitate,
o hagiografie modernă, iar "Fraţii Karamazov" o apologie literară a
paisianismului. Izvorul lui de inspiraţie e conştiinţa creştină tragic
despicată între iadul lăuntric al păcatului şi paradisul iubirii
dumnezeieşti.’’
,, Cei care iubesc copiii pentru copii, dincolo de legătura de sânge,
dovedesc încă în sufletul lor afinităţi cu raiul; şi pe acest fond de
bunătate nativă s-ar putea clădi încă din această viaţă începutul
paradisului ceresc. Scriitorul de geniu, care a dat în artă expresia cea
mai înaltă acestei idei, e Dostoievski. Dacă în natura genialităţii se
păstrează ceva din puritatea copilăriei, arta lui Dostoievski e
incomparabil mai mult decât această afinitate firească. Din ea se ridică
viziunea măreaţă a unei lumi noi, rezidită din sfinţenia copilăriei.’’

150
 Dor de Nichifor Crainic

Când studia teologia cunoașterii lui Dumnezeu era cântăreț bisericesc la

Zlătari:
Avu de parcurs traseului creștinului vizionar și se pregătea să șadă lângă
oameni mari;
Moștenirea creștin-ortodoxă e comoara națiunii din care se inspiră
revista ,, Gândirea’’:
Nichifor dădu teologiei putere în lumea intelectuală, proclamând în
politică curentul Înfrățirea;
Debută ca ziarist la ,, Neamul Românesc’’ al lui Nicolae Iorga și strânse
o mică avere,
La îndemnul lui Lucian Blaga luă trenul spre Viena umplându-și
conștiința cu miere;
Prin anticariate descoperă teologia mistică ortodoxă ca știință a
îndumnezeirii omului:
Singura ce te face contemporan cu Dumnezeu trăind creștinismul prin
Duhul Domnului;
Cunoștințele folosiră la scrierea cursului de mistică predat la Chișinău și
București:
Arsenie Boca și Dumitru Stăniloae deveniseră discipolii științei sale
Dumnezeiești;
Ctitor al Filocaliei românești, ceru ca-n Biserică să lumineze Rugul
aprins:
Renașterea e trăirea credinței pe culmi îngerești și Tradiția ortodoxiei e
foc nestins;
După asasinarea prim-ministrului Duca, fu arestat cu conducerea
legionară:
În ziarul ,, Scânteia’’ se scriseră articole de partid împotriva celor ce
opreau sovietizarea din țară;
Nichifor Crainic și Stelian Popescu fură trimiși în fața Tribunalului
Poporului ca criminali:
Viclenii îi înscriseră-n ,, Lotul ziariștilor fasciști’’ ca să fie condamnați
părându-ni-se reali;
Obosit de pribegie, anunță jandarmul satului că se predă ca să poarte o
ținută încuiat:
Ministerul de Interne îl petrecu la Jilava bucurându-se că-i în detenție pe
viață de la Stat;
Sentința din 1945 fu anulată și rejudecarea se opri brusc la noile mișcări
politice:
Îl condamnară din nou la 15 ani fără să mai existe o sentință cu efecte
juridice;

151
Tribunalul Poporului era DNA-ul care exporta nedreptatea pentru o
Românie sovietică:
Opinia ziariștilor pentru credință, ortodoxie și naționalism era socotită
delict și piedică;
Fuseseră învinuiți că sunt pricina miilor de tineri plecați pe front la
războiul hitlerist:
Toți care nu-l simpatizară pe Stalin erau ,, elemente dușmănoase’’ în
poporul lui antihrist;
Fasciștii, Hitleriștii și Staliniștii erau gorilele din care să renască o rasă
nouă europeană:
Se purtă lupta cu ură și actorii de pe scena teatrului de război ne furau
ideologia creștină umană;
Duminică dimineața deținuții așteptau predica lui Nichifor spusă în multe
șoapte:
Gardianul nu auzea lecțiile de mistică, nici poeziile create din cugetarea
luminii din noapte;
Timpul se opri-n ochii lor arătându-le expoziții pictate de cuvintele
ilustrului teolog:
Poemele învățate mergeau în valuri prin tristele celule, acoperindu-le
chipul într-un nou dialog;
Publicațiile sale erau interzise pentru românii care petreceau în temnița
de-afară:
În 1947-1962, Securitatea deschidea dosare celor care-l citeau, fiindcă
dorea să moară.

152
36. Pamfil Șeicaru

Pamfil Șeicaru se naște în anul 1894 și pleacă la Domnul nostru

Iisus Hristos în anul 1980.
Pamfil Șeicaru a fost directorul ziarului ,, Curentul’’: cel mai
combativ cotidian românesc în perioada dintre cele două războaie
mondiale. Este considerat a fi cel mai mare gazetar dintre cele două
războaie mondiale.
Pamfil Şeicaru scria despre clasa politică: ,, Această minoritate
reprezintă ţara minciunii constituţionale. Această minoritate zădărnicea
orice acţiune menită să folosească ţării… Confiscase conducerea
Statului şi, rând pe rând, treceau pe la guvern ca adevărate trupe de
ocupaţie, grăbite să-şi facă provizii, nepăsătoare de ce s-ar putea să se
întâmple a doua zi. Ce valoare au delimitările dintre partide, etichetele,
153
presupusele deosebiri de ideologie - când în compoziţia lor, în metodele
lor de lucru erau de o deprimantă asemănare? Însăşi uşurinţa cu care
migraţiunile dintr-un partid într-altul erau posibile indică o similitudine de
climat politic. De fapt, am avut un singur partid care a stat nemişcat la
guvern de la Unire şi până azi: partidul nepăsării naţionale.’’
,, Călimara unui gazetar de luptă nu poate fi umplută cu apa sălcie
a amabilităţilor.’’
,, Gazetarului nu-i este permis să asiste spectator indiferent la
zbuciumul de fiecare zi al vieţii sociale, să înregistreze pasiv variatele
aspecte: el trebuie să trăiască cu intensitate, să participe impetuos la
toate întâmplările din care se ţese pânza misterioasă a istoriei. Unicul lui
judecător, fără drept de apel, este cititorul. Un scriitor se poate consola
de insuccesul momentan, gândindu-se la sentinţa postumă a generaţiilor
viitoare care revizuiesc toate judecăţile contemporanilor. Unui gazetar
nu-i este îngăduită această iluzie.’’
,, Lupta între cele două propagande (germană şi franco-britanică)
s-a dat în jurul ziarului ,, Universul", şi legaţia Germaniei s-a dovedit cu o
mai sprintenă iniţiativă. Metoda propagandei germane, ca şi a
propagandei franceze sau ruse era aceeaşi: dacă nu se putea cumpăra
fondul comercial, al ziarului vizat, se corupea un redactor sau, dacă
termenul este prea tare, i se capta bunăvoinţa. Fără îndoială a existat un
adevărat târg al conştiinţelor. Cucerirea ziarului ,,Universul ’’ s-a făcut
treptat, întâi redactorii principali şi apoi directorul.’’
,, Gazetăria este un gen bastard, produs al întâlnirii social-
politicului cu literatura.’’
,, Românul este inteligent de periculos.’’
,, Astăzi, măturătorul de pe stradă care îşi cumpără ziarul
dimineaţa la chioşc este mai informat de ceea ce se petrece pe toată
suprafaţa globului decât era Ludovic al XIV-lea într-un an.’’
,, Am crezut întotdeauna că tot ceea ce e scris trebuie să rămână
scris. Odată ce am publicat ceva, rămâne publicat. Nu am şters
niciodată mai mult de unul sau două postări de pe site-ul meu. Nu cred
în retractări. Nu mă simt bine să o fac.’’
,, Un scriitor care a publicat trei cărţi bune nu reprezintă nimic; cel
care a avut moral ridicat - şi a publicat zece cărţi proaste - ajunge
celebru.’’
,, Ziaristul ignorant este o pacoste a societăţii mult mai dăunător
societăţii decât un politician ignorant.’’
,, Situaţia internaţională indica, am putea spune ca Byron altădată,
că destinul îşi schimbase caii. Ion Antonescu - (conducătorul statului şi
armatei române) - se lovise de rezistenţa celor nepricepuţi, incorecţi şi
corupţi şi neputincioşi.’’

154
 Dor de Pamfil Șeicaru

Ziaristul de bună-credință și cu idei vizionare este un copil în fașă

pregătit să fie mare:
Șeicaru fu informatorul opiniei publice și dezertorul propagandei
regimului cu teroare;
Cine pricepe de la distanță jocul politicilor mondiale are simțuri tactice și
pedagogice:
Cu țara poți intra sau ieși din horă, lăsând furtuna să acopere națiunea în
valuri ilogice;
Frontierele unui Stat se modifică când națiunea nu se luptă ca să
trăiască-n glorie:
Cine e mare își pune-n gând să cucerească cu război națiuni îngropate-n
destin și istorie;
Era ofițer în primul Război Mondial și-a fost îngropat de explozia unui
obuz german:
Salvat de Dumnezeu la 22 de ani, ridică o mănăstire în memoria eroilor
uciși inuman;
Regele Ferdinand îl distinse cu ordinul ,,Mihai Viteazul’’ pentru luptele de
la Oituz:
S-a arătat iubitor de țară, credință și neam sacrificându-și viața pentru
eliberare până la refuz;
În 1928 înființă ziarul ,, Curentul’’ furnizând Istoriei scenarii și scrieri cu
electricitate:
Dorea să-și formeze cititorul apăsând pe întrerupător ca să i se-aprindă
becurile toate;
În 1939 fu singurul ziarist român care scrisese despre pericolul curentului
nazist:
Garanțiile militare oferite de Anglia și Franța nu valorau nimic când urma
un război trist;
Intuise jocul marilor puteri de a conduce lumea sacrificând ca mieii de
Sfintele Paști țările mici:
Ei sunt lupii Europei care ne mănâncă pâinea, iar resturile rămaseră
când suntem pitici;
Ziarele Universul, Curentul, Porunca Vremii și Gândirea se scriseră c-un
condei naționalist:
Oamenii din Statul român, dovediți de trădare, îi încadrară cu sovieticii în
curentul fascist;
Jurnaliștii fură acuzați c-au sprijinit hitlerismul, numindu-i ,, criminali de
război’’:
Ei fură numai naționaliști și antisovietici, fiindcă la ruși era Stalin și nu-l
voiră și la noi;

155
În 1944 părăsi țara ca să lupte din Occident pentru cauza României
pierdută la joc:
Regimul bolșevic îl condamnă la moarte în 1945, odată cu lotul ziariștilor
fără noroc;
Acuzatorul public fu soția lui Silviu Brucan, Alexandra Sidorovici, care
trase jugul pentru ruși:
Vulpoii școliți cu Dreptul Penal urlară la apărarea românilor patrioți, fiind
indispuși;
Tribunalul Poporului era susținut în hotărâre de muncitori și țărani aduși
pentru paradă:
Cu o galerie de fanfaroni puși să joace teatru, regizorul le aranjă
moartea-n ogradă;
Agențiile străine lucrează pe teritoriile altor state ca să formeze opiniile în
favoarea lor:
În DNA, televiziune, politică, cultură, religie sunt spionii lor îmbrăcând al
nostru tricolor;
Ei sunt împotriva naționalismului cu care se identifică Istoria, Cultura,
Religia și Legislația:
Nu vor să fie descoperite fețele Iudelor cu care Statul ateu vinde la
tarabă toată populația;
În 1966 patriotul și ateul Nicolae Ceaușescu l-a grațiat meritat c-un
decret de stat:
Șeicaru își vizitează patria în 1977 cu ,,ocrotirea’’ Securității, însă
întrevederea a eșuat.

156
37. Stelian Popescu

Stelian Popescu se naște în anul 1874 și pleacă la Domnul nostru

Iisus Hristos în anul 1954.
A fost cunoscut ca jurist, ziarist, deputat, ministru al justiției,
director al ziarului ,, Universul’’ și președinte al Ligii Antirevizioniste
Române.

157
 Dor de Stelian Popescu

Urma pașilor săi ne conduce-n justiție și parlament, fiind neștearsă și-

ntipărită într-un jurnal:
Omul bun este lucrare pentru biserică, țară și neam, împodobind cu
roadele muncii satul său natal;
Era fiu de preot și din vânzarea ziarului se făcu ctitor de biserică, școală,
dispensar și primărie,
În politică era influent, cucerindu-i pe Miron Cristea, Iuliu Maniu, Nicolae
Iorga și Caragiale la nebunie;
Combătu comunismul doctrinar, politica anexionistă a Rusiei Sovietice și
propaganda iredentistă maghiară,
Creă principiile naționalismului între state, dirijate de învățătura Bisericii
pentru o epocă creștină milenară;
Însoțit de oameni de elită puse bazele Ligii Antirevizioniste Române când
Transilvania fu poftită de unguri,
Ion Brătianu declară că ziarul ,, Universul’’ face cât un corp de armată de
care străinii se izbesc nesiguri;
Îl susținu pe mareșalul Ion Antonescu până ce guvernul său condamnă
niște fruntași legionari:
Se proclamă luptător pentru adevăr și garantă unirea tuturor românilor
pe teritoriul României mari;
La intrarea României în război rezolvă cazuri grele de criminalitate, fiind
decorat de rege cu ,, Steaua României’’,
Îl lăudase Caragiale c-a băgat frica în șantajiști creându-și reputația de
om curajos pe tărâmul frăției;
Sprijini deschis războiul României împotriva URSS-ului pentru
redobândirea Basarabiei și Bucovinei,
În 1945 se deschise proces naționaliștilor creștini, însă era fugit în
Occident c-un cuget nesubstituibil vinei;
Este scris pe lista lotului ziariștilor vinovați de ,, dezastrul țării’’ și citat în
fața unui pluton imoral de execuție:
Veniseră rușii ca să dirijeze-n țară şi justițiarii din Tribunalul Poporului
aboliseră prezumția de nevinovăție apăsând pe percuție;
Tribunalul Poporului aplică nedreptatea profesorului care-și evaluează
elevii neparticipanți, condamnându-l pe viață în absență:
Stelian Popescu rămase profesorul jurnalist, care-și petrecu viața
departe de românii săi, mirat de a Justiției demență.

158
 V. Repere morale dintre mucenicii temnițelor
Mucenicia este jertfa supremă cu care creștinii adoră închinarea
credinței și a întregii ființe Unicului Dumnezeu Întreit în Persoane.
 mucenicia conștiinței (teologia morală): păstrarea cugetului
bun; auzirea lui Dumnezeu în cuget;
Când cugetul nu te mai învinuiește de nimic în lucrarea credinței
tale sfinte, conștiința ta curată este jertfa credinței mucenicilor.
 mucenicia voinței (teologia dogmatică): păzirea poruncilor;
păstrarea lui Dumnezeu în minte cu toate învățăturile de credință ale
Bisericii Sale, care sunt pline de adevărul revelat al Scripturii;
Când voința ți-ai supus-o totdeauna poruncilor lui Dumnezeu în
lucrarea credinței tale sfinte, smerenia faptelor tale trupești și sufletești
este jertfa credinței mucenicilor.
 mucenicia prin ostenelile ascetice (teologia harului):
împodobirea sufletului cu virtuțile creștine; desăvârșirea chipului lui
Hristos în noi; îndumnezeirea prin har;
Când inima a învățat rugăciunea continuă în lucrarea credinței tale
sfinte, supunându-ți trupul faptelor sfințeniei, rugăciunea ta continuă este
jertfa credinței mucenicilor.
 mucenicia cu sânge (taina crucii): purtarea crucii; răstignirea
împreună cu Domnul nostru Iisus Hristos;
Când trupul tău a pătimit zile în șir, luni, ani sub loviturilor
antihriștilor sau a fost supus morții aflându-se în lucrarea credinței sfinte,
trupul tău este jertfa credinței mucenicilor.
Acest gen de mucenie reprezină 4 trepte ale creștinului jertfitor:
 creștinul aude pe Dumnezeu;
 creștinul păzește voia lui Dumnezeu;
 creștinul lucrează virtuțile Dumnezeiești;
 creștinul merge pe muntele Golgota cu jertfa crucii sale;

159
38. Valeriu Gafencu

Valeriu Gafencu se naște în localitatea Sângerei, județul Balți, în

Basarabia, și pleacă la Domnul nostru Iisus Hristos în anul 1952.
A murit în temnița de la Târgu Ocna la vârsta de 31 de ani.
Tatăl său a fost deputat în Sfatul Ţării și a luptat pentru Unirea
Basarabiei cu România.
,, Să nu așteptați fericirea să vină din altă parte decât dinăuntru
vostru, unde sălășluiește Hristos’’.
,, Răul nu există ontologic. În Dumnezeu nu există rău. Răul este
răstălmăcirea libertăţii cu care Ziditorul a înzestrat pe oameni şi pe
îngeri, creaturile Lui cu conştiinţă liberă. Răul începe cu orgoliul lui Satan
şi cu neascultarea omului."

160
 ,, Creştinismul nu se poate declara satisfăcut cu un număr de sfinţi,
nici cu un număr de mănăstiri, ci cu un mod de viaţă şi cu o societate
creştină.’’
,, Năzuim spre o lume creştină, arzând în flacăra credinţei şi a
iubirii, urmând patimile şi martiriul, preamărind Învierea, Schimbarea la
faţă şi Înălţarea.’’
,, Conlucrarea lui Dumnezeu cu omul este cheia mântuirii lumii.’’
,, Duşman nu este materia, ci înţelegerea şi folosirea greşită a
materiei; nu este necesitatea vitală, ci denaturarea necesităţilor. Nu sunt
rele legile şi formele, ci absolutizarea lor, nici ideile, căci ideile sunt bune,
dar la locul lor şi la vremea lor; duşman nu este viaţa, fiindcă viaţa este
scopul existenţei noastre, ci viaţa rău înţeleasă şi egoistă.’’
,, Şi eu vă mărturisesc azi, după ani de suferinţă, meditaţie şi
frământări, cu viaţă aspră, că Viaţa nu are niciun sens fără Hristos! Că
toate alergările noastre, fără Iisus sunt deşertăciune şi goană după vânt!
De aceea, să căutăm ca prin modul nostru de trăire să-l câştigăm pe
Mântuitorul în inimile noastre.’’
,, Rugăciunea este expresia cea mai curată a iubirii de Dumnezeu
şi de aproapele. Când vei ajunge să te poţi ruga cu adevărat, cu
adevărat ai realizat pacea, fericirea.’’
,, Un gând simplu, de iubire, sau o vorbă bună pe care-o adresaţi
unui om necăjit azi, poate valora mai mult decât orice comoară de aur.
Gândiţi-vă la văduva care aruncă în Vistieria Templului singurii doi bănuţi
pe care îi are.’’
,, Trăiţi viaţa simplă şi nu uitaţi: esenţialul în viaţă este curăţenia
sufletească şi trupească.’’
,, Să ne curăţăm de păcate, care ne urmăresc la tot pasul, să fim
cu iubire faţă de semenii noştri, să ajutăm, să răspundem la rău prin bine
şi la ură prin dragoste, să ne mărturisim păcatele şi să luăm temeinic
hotărârea de a nu le mai săvârşi.’’

161
 Dor de Valeriu Gafencu

Era student la Iași în 1941 și învățând Dreptul și Filozofia îl mărturisea

pe Iisus Hristos,
Având idei legionare, dictatura antonesciană îi fură libertatea făr’ niciun
folos;
Se osteni cu educația creștină în ,, Frățiile de Cruce’’ pentru al nostru
bun tineret:
Organizația deveni ilegală când Armata Roșie ocupase Basarabia c-un
singur bilet;
În 1941 îl arestară c-a lucrat ilegal, primind 25 ani de muncă silnică:
Pentru viața creștină fu lăsat flămând și bătut în cuie cu rație mare și
zilnică;
Constantin Angelescu îl apără la proces, fiind profesor de drept civil:
Dictatura comunistă e politica Fiarei care-l trimite-n pușcărie să fie
omorât subtil;
Angelescu susținu că-i cel mai bun din toată cariera sa didactică:
Comuniștii urau studenții creștini și legionari c-aveau alt crez cu altă
tactică;
În 1949 fu dus la Târgu Ocna ca să plătească pentru activismul său
legionar,
Mai înainte trecu biruitor pe la alte două și de pușcărie avusese mult
habar:
La Aiud învăță să primească loviturile ca să-l țină minte pe generalul
Antonescu,
La Pitești i se predă ,, reeducarea’’ pentru primirea președintelui
Ceaușescu;
Cu inima și cu mintea avu libertatea să vorbească cu Hristos la
rugăciune:
Harul se coborî de Sus sfințindu-i trupul torturat ca să lucreze-n temniță
o minune;
Compuse poezii în celulă ca să-ntărească-n credință și-n har întemnițații:
Pe toți îi socoti frați de cruce în Hristos, de societatea ateistă erau …
lepădații;
Îi întinse o mână ortodoxă pastorului Wurmbrand … că era creștin
protestant:
Iubindu-l pe Hristos nu se ținu de dispute religioase, care nu-s potrivite
firii de savant;
La 2 februarie 1952 ceru confraților să-i procure 3 simboluri creștine:
Avură termen 18 februarie, ca să profețească venirea Domnului cum se
cuvine;
O haină albă și-o lumânare, pentr-o viață trăită-n lumina învățăturii
Domnului Hristos,

162
O cruce, c-a purtat răstignirea patimilor firii ajungând la slobozenie în
părtășia harului luminos;
Cunoscu prin Duhul Sfânt că 18 februarie 1952 e ziua plecării la cer,
C-o zi înainte le zise: ,, Voi muri!’’, înconjurându-i cu-al revelației mister;
În ziua plecării la Domnul Iisus birui moartea, rostind înțeleptele cuvinte:
- Doamne, dă-mi robia care-mi eliberează sufletul și vin la Tine cu cele
sfinte!

163
39. Ilie Lăcătușu

Ilie Lăcătușu se naște în anul 1909 și pleacă la Domnul nostru Iisus

Hristos în anul 1983.
,, Înalt Preasfințite, am urmărit de aproape cele ce vi s-au
întâmplat. Pentru considerente care se vor vedea mai târziu, eu și tot
tineretul legionar suntem alături de Înalt Preasfinția Voastrã. Loviturile pe
care le primiți de la o lume masonizată, iudaizată și cu incomparabil mai
mari pãcate decât acelea pe care vi le atribuie, suportați-le cu credința
creștină în învierea neamului!’’

164
 Dor de Ilie Lăcătușu

Fiind dascălul Bisericii, tatăl său îl crescu în credință, având harul

Ortodoxiei de mic copil:
Studiind Teologia, Ilie s-a-mpotrivit regimului ateu, care fusese avortat
din Moscova ca un copil debil;
Lucră ca preot misionar în Odessa, vestind Sfânta Evanghelie ca să nu
fie scoasă credința afară,
E arestat în 1952 și dus în colonia de muncă silnică de la Canal,
învinuindu-l de-o apartenență legionară;
C-o zi dinainte de praznicul sfântului prooroc Ilie, îl furară noaptea din
casă fără să aibă condamnare:
Când puterea politică o dețin slujitorii Fiarei vor da legi ca să sufere cine
are curaj dintr-o credinţă mare;
La a doua arestare din 1959 primește 5 ani ca să meargă la Periprava
pentru vânătoarea de șobolani:
A pătimit apărându-i cu cuvântul și cu harul pe deținuți când cruzimea
bătăilor venea de la golani;
Era 30 ianuarie când îi duseră la tăiat de stuf primind comandă să scoată
doi snopi de fiecare,
Gheața era de 25 cm, iar gerul de 30 grade și toți ezitară să intre-n apă
ca să facă plăcere la fiare;
Credința părintelui le zise: ,, Maica Domnului şi Sfinţii Trei Ierarhi ne vor
scoate nevătămaţi’’:
Intrară toți, unii cu apa până la bărbie, alții până la piept, iar soarele le
zâmbiră că erau frați;
Paznicii îi bătură, zicându-le: ,, Unde-i Dumnezeu? Ia să vedem noi,
banditule, unde-i Dumnezeul tău!’’:
Deținuții își aminteau păcatele și-n smerenia cugetului socotiră bătaia
canon dat de călău;
Când deținutul primi de la diavol gândul sinuciderii ori lepădarea de
credință,
Preotul Ilie cunoscu cugetarea și cu harul rugăciunii îl vindecă de orice
duh de neputință;
Ceru ca trupul soției, dacă va înceta din viață peste 15 ani, să fie
îngropat lângă el:
Cunoscu dinainte evenimentul Bisericii, precizând printr-un testament cu
mult zel;
Era anul 1998 când la înmormântarea soției se descoperiră proorocia și
sfintele sale moaște:
Vorbind așa din 1983, trecuse 15 ani de la îngropare, iar sfântul Bisericii
pentru noi renaște;

165
- Sfinte Ilie, la dezgropare se mirară toți de ce n-ai putrezit, c-ai fost
văzut așa cum erai,
Trupul tău îmbrăcat frumos în Har avea 7-8 kg, fiind întreg și plăcut
mirositor cu aerul din Rai;
Pentru harul și credința ta ai fost trecut în calendarul sfinților, ca să ți se
dea rugăciuni:
Te știm un mărturisitor de încredere al lui Hristos și le vei duce în cer pe
capul tău cu multe cununi.

166
40. Gheorghe Calciu Dumitreasa

Gheorghe Calciu Dumitreasa se naște în anul 1925 și pleacă la

Domnul nostru Iisus Hristos în anul 2006.
,, Ce ştii tu, tinere, despre Hristos?’’
,, Să zidim biserici din inimile noastre fierbinţi, în care străfulgera
soarele cel luminos al dreptăţii, Hristos.’’

167
 ,, Să nu crezi, tinere, în atotputernicia materiei!’’
,, Nu te teme să afirmi că neamul nostru este dintru începuturile lui
creştin şi ortodox.’’
,, Tinere, pentru cei ce-ţi încarcerează sufletul în formulele înguste
ale ateismului, credinţa ta este o realitate care-i sperie mai mult decât
orice.’’
,, Stăruieşte, prietene, şi Harul va veni mai des, tot mai des, până
te va locui permanent.’’
,, Vino în Biserica lui Hristos! Ca să înveţi ce este inocenţa şi
puritatea, ce este blândeţea şi ce este iubirea. Vei afla care este rostul
tău în lume, care este sensul existenţei noastre. Spre stupoarea ta, vei
afla că viaţa noastră nu sfârşeşte în moarte, ci în înviere; că existenţa
noastră este spre Hristos şi că lumea nu este doar un moment gol, în
care să stăpânească neantul. Vei avea o nădejde şi nădejdea te va face
tare. Vei avea o credinţă şi credinţa te va mântui. Vei avea o dragoste şi
dragostea te va face bun.’’
,, Crede şi iubeşte! Credinţa te face liber, iubirea te uneşte. Vei fi
liber în unirea cu Iisus Hristos şi vei rămâne în dragostea Lui.’’
,, Credeţi-mă că dacă n-aş fi suferit atât de mult, n-aş fi putut să
iubesc atât de mult, n-aş fi putut să iubesc cu atâta uşurinţă.’’
,, Libertatea înseamnă eliberarea de păcat şi de moarte în Hristos,
iar în plan social - lupta ideilor.’’
,, Toţi ne mântuim în comunitate, în Biserica lui Hristos şi fiecare
este răspunzător pentru celălalt. Dacă cineva este slab, ia-i sarcina şi
du-o tu. Dacă tu eşti slab, roagă pe cineva să-ţi ducă sarcina. În felul
acesta, uniţi în rugăciune şi în fapte bune, vom ajunge la slăvita Înviere a
Mântuitorului, ca să viem cu El şi să vedem lumina cea cerească.’’
,, Am stat în închisoare cu mulţi oameni, cu ierarhi, cu preoţi buni,
cu călugări şi am înţeles că rugăciunea este strădanie, foarte mare
strădanie. Diavolul turbează atunci când cineva se roagă.’’
,, Singurătatea te izolează, te face neputincios, împiedică duhul tău
să se bucure de bunătăţile lumii acesteia, în special de cele ale lumii
spirituale. Pe când viaţa în comunitate te salvează în multe împrejurări
grele. Nimeni nu se mântuieşte singur, nici credinciosul, nici preotul, nici
monahul. Toţi ne mântuim în comunitate, în Biserica lui Hristos şi fiecare
este răspunzător pentru celălalt.’’
,, Ceea ce se întâmplă în America, Europa și în România, nu este
politică, ci politicianism, ceea ce este cu totul altceva. Politica este
implicarea cetățeanului în treburile cetății. O datorie nobilă.
Politicianismul este implicarea cetățeanului în jefuirea cetății și a
locuitorilor ei. Când Hristos ajuta pe cel sărac, alunga pe speculanți din
templu, îl numea pe Irod vulpe și pe farisei morminte spoite, făcea
politică nobilă.’’

168
 ,, Dacă nu luăm în seamă globalizarea, ci o privim ca pe o ladă de
gunoi, nu avem de ce ne teme. Dar cum grămada asta uriașă de gunoi
este mare, s-ar putea să devină un uriaș tăvălug. În acest caz, vom
înțelege de ce spune Mântuitorul: ,, Nu te teme turmă mică pentru că
Tatăl vostru a hotărât să vă dea vouă Împărăția", (Lc. 12: 32).’’
,, În catacombele politicii internaționale, care este, în esența ei,
anticristică, se elaborează savant distrugerea Bisericii, a neamurilor,
relativizarea adevărului, parazitismul guvernamental, izolarea individului
și controlarea lui până la desființare prin toate mijloacele de propagandă,
spulberarea familiei; persoana trebuie să devină tot mai mult o
proprietate a guvernului; instalarea unui totalitarism lent care, în cele din
urmă, să ducă la subordonarea întregii lumi unui guvern internațional uns
de cineva din adâncuri.’’
,, Două sunt racilele majore ale generației tinere actuale: lipsa unei
credințe religioase ferme – ortodoxe, în cazul României - și
superficialitatea morală. Toate celelelte sunt adjuvante și catalizatori
spre cădere: televiziune, sexism, alcoolism și droguri, superficialitatea,
sectele, muzica demonică, distrugerea gustului pentru frumos,
anticreștinismul (antiortodoxia), lenea, labilitatea psihică și intelectuală
etc.’’

169
 Dor de Gheorghe Calciu Dumitreasa

În 1940, Gheorghe Calciu Dumitreasa studie la liceu, figurând în Frățiile

de Cruce:
România era în alertă de război și cu politica staționă la o neagră
răscruce;
Regimul antonescian veni la putere interzicându-i cu ură pe legionari:
Voiră să conducă singuri fiindcă n-au cunoscut că vin comuniștii pe cai
mai mari;
În 1948 era student la medicină ca să vindece cu spirit de legionar:
Țesu rezistența anticomunistă închizându-le al lor înșelător culoar;
Prin sentința penală din 1949 numără 21 de ani de temniță grea:
Ca să-l cunoască bine pe Domnul Hristos o primi, strălucind cu harul ca
o stea;
Deveni milostiv la Pitești când împărțea pachetul cu cel ce n-are:
Privea zilnic la Domnul Hristos croindu-și prin lumea ateistă o dreaptă
cărare;
Împărțirea sa, tribunalul o disprețui, socotind-o ,, ajutor legionar’’:
Sfântul se scăldă-n apa vieții veșnice învățând să scrie o faptă-n ceruri
iar;
În noaptea Sfintelor Paști s-au unit în Hristos într-o rugăciune comună:
Ei au socotit-o ,, manifestație legionară’’ și la dosar o luară de bună;
Ținură rânduiala ortodoxă ca să se asemene Domnului având numai
Cuvântul:
Ei o socotiră ,, post legionar’’ și-i osândiră cu temnița și cu gândul;
În 1958 fu transferat la Jilava ca să primească o celulă sub pământ:
Era proba finală pentru exterminare, fiindcă urma să fie socotit sfânt;
Nu avea lumina naturală și-o primi smerit pe cea divină:
Când apa se scurgea pe pereții celulei, din sfânt izvorî veșnica lumină;
A-nvățat suferința crucii cu postul și cu rugăciunea pentru cei vinovați,
La ieșire urmă Teologia, pe care o predă la seminar elevilor învățați;
Ținu 7 cuvântări către tinerii creștini care nu știu de duhovnicie prin jertfă:
Părintele voi să ierte păcatul bătrâneții, care la români din veac se tot
repetă!
Securitatea l-a-ntors în temniță în 1979 ca să repete reeducarea:
Absolvise primul ciclu de umilințe ca să redea Bisericii slava și onoarea;
- Ronald Reagăn și papa Ioan Paul al II-lea se luptară ca leii pentru tine:
Numai românii îți încurcară planurile și de-acum tu fugeai de ei, străine;
Te-au deshumat monahul Teodot cu-ai săi și-n calendar la tine priveau:
Au zis că ești viu încât să ne porți a noastră suferință și-ntr-o simțire
cugetau.

170
41. Glicherie

Glicherie se naște în anul 1892 și pleacă la Domnul nostru Iisus

Hristos în anul 1985.
În octombrie 1924, Biserica Ortodoxă Română a trecut oficial
la calendarul gregorian, ziua de 1 octombrie devenind 14 octombrie, dar
ieromonahul Glicherie, ierodiaconul David și doisprezece locuitori ai
schitului Procrov au refuzat să se supună deciziei Sfântului Sinod a
Bisericii Românești și au continuat să oficieze slujbele conform
calendarului vechi.
În curând, la schit a ajuns o scrisoare a ieromonahului Arsenie
Cotea, care îndemna toți ortodocșii români să se împotrivească reformei
calendaristice, pe care o considera o capitulare în fața catolicismului.

171
 Dor de Glicherie

Glicherie rămase orfan la 7 ani și Dumnezeu i-a fost Tată,

Avu 25 de ani când se duse la mănăstire ca viața s-o-nchine toată;
La 15 august România ceru Transilvania intrând în războiul catolicesc,
În decembrie 1916, sfântul fu numit ,, om dulce’’ prin botezul
duhovnicesc;
Popoarele erau în război și sfântul văzu în vis harta Europei cu granițele
lor:
I se arătă o Românie îmbrăcată-n haine noi, înălțându-se cu mândrul
tricolor;
În 1926, calendarul Gregorian trecu granița de la catolici la noi:
Sfântul rămase pe stil vechi și fugind din mănăstire căută ,, Râpa lui
Coroi’’.
I-a fost dată o vedenie ca să privească la norul alb din răsărit:
Cu el mergeau arhiereii ca să-l alunge pe cel negru venit din apus și s-au
ciocnit;
Catolicii erau marea revărsată-n lume dorind să stăpânească și fără
mântuire,
Glicherie se luptă pe valuri până ce Domnul i s-a arătat vorbindu-i despre
pieire;
La Praznicul Botezului Domnului coborî către sat dând oamenilor sfințire:
Preotul Bârliba anunță jandarmii dorind să fie acuzat de nelegiuire;
La tribunal îl învinuiră că s-a ascuns de lume într-o pădure:
Închinarea sa era socotită călcare de lege, fiindcă voiră să stea cu ei ca
să-l înjure;
Primi detenție 3 luni când frații preoți îl învinuiră că nu-i canonic:
Sfântul fu hirotonit pentru Împărăția lui Dumnezeu, fiind credincios și
spornic;
Jandarmii fură bețivani și-l bătură până ce pereții se colorară cu sânge:
El rămase cu Hristos pe cruce luminându-se cu credința care nu i s-a
putut stinge;
Tribunalul din Piatra Neamț îl opri să se-ntoarcă-n pădure la bordeiul
său:
Judecata din tribunal nu era bună cu Dumnezeu și mușca feroce ca un
necredincios dulău;
Primise 2 cărți din Sfântul Munte: ,, Trâmbița sihaștrilor’’ și ,, Biciul
împletit’’:
Autoritățile îi făcură percheziție pentru propagandă, dar fură de negăsit;
În 1950 comuniștii se-ntăriră la putere și Slătioara din mâna sa o cere:
Era refugiul călugărilor și preoților fugăriți, socotind-o centru de putere;
Se dictă arestarea tuturor și camioane de milițieni înconjurară
mănăstirea:

172
Mulți din frații săi de cruce, la Canalul Dunăre-Marea Neagră aflară
pieirea;
Protopopul Ioan Țin sluji în stilul nou și s-a-nfățișat ca un securist:
Galaction și Glicherie fură duși la sediul securității din Ploiești de către
manelist;
L-au dus în Bărăgan cu alți deportați locuind într-un bordei de nuiele:
Îi veniră în minte toți sfinții care trecuseră prin închisori privind lumea
printre zăbrele;
Mitropolitul Galaction îl vru episcop, ca să sporească-n har și să se-
nalțe:
Cunoscu că-l va înlocui ca să hirotonească preoți cu care Biserica să se-
ncalțe;
După moarte, s-a arătat multora în vis ca să purceadă la deshumare:
Dori să fie prezent în lume ca să-i conducă pe creștini la Preotul cel
Mare.

173
42. Gherasim Iscui pe cei ce vă prigonesc."

Gherasim Iscu se naște în anul 1912 și pleacă la Domnul nostru

Iisus Hristos în anul 1951.
,, Iubiți pe cei ce vă prigonesc.’’

174
 Dor de Gherasim Iscu

Născut și crescut în credința ortodoxă, intră ca frate de mănăstire la

Bogdana:
Plecase de tânăr pe drumul aspru al călugăriei ca să cucerească Raiul
biruindu-l pe Satana;
În 1932 fu hirotonisit ieromonah la Tismana, ajungând stareț al mănăstirii
Arnota:
Tismana devenise pușcărie pentru preoții legionari când politica de
guvernare era anapoda;
În 1942 fu trimis de mitropolit în Transnistria pentru ocrotirea românilor
de peste Prut:
Era preot, profesor religie și ctitor de biserici, cum comuniștii niciodată nu
l-au vrut;
Prigoana regimului stalinist bătu Biserica și era scris că porțile iadului nu
o vor birui:
Biserica era poporul care fugi din calea arestărilor găsindu-și scăparea,
în munți a se sui;
Nucleele rezistenței anticomuniste se născură în toate zonele țării din a
Bisericii credință:
Creștinii părăsiră familia luând calea munților ca să apere neamul de a
sa neputință;
În Oltenia, Mișcarea Națională de Rezistență o conduse Ioan Carlaont,
care era general:
Aflându-l pe Iscu îi ceru găzduire și hrană pentru luptători, știindu-l
curajos și moral;
În 1948, colaborarea-i fu socotită uneltire contra ordinii sociale,
pedepsindu-l ca să se-nrăiască:
Pe Iscu îl condamnară cu 10 ani temniță grea fără vreo îndurare, de
credință să se poticnească;
La anchetă, căpitanul Oancă ceru să-i denunțe pe cei hrăniți din grupul
de rezistență:
Obosind bătându-l, securistul îi zise: - Ești nebun dacă nu ne spui!, după
a sa demență;
La Canal, preoții avură regim de exterminare și Iscu fu pus la munci
grele cu multe bătăi:
Hrana rea și torturile le răbdară cu credința care dă curaj, iar comuniștii
n-aveau leac de călăi;
Sluji Sfânta Liturghie aducându-le deținuților pe Iisus pentru
împărtășanie și învățătură:
Toți câți primiră se-ntăreau în credință și îmbrăcându-se cu harul biruiră
a fiarelor ură;

175
 La Aiud însenină inimile deținuților, deși îl forțară să renunțe la haină și
călugărie:
Puterea sa era în bobul de credință plantat în suflet, despre care-n
comunism nu se știe;
- Aici e o lume cum n-am bănuit cu putință, opusă celei din care am
venit!’’ declară uimit:
Iacov era evreul care respinsese creștinismul prin materialism și sionism,
fiind tare îndârjit;
Cu rugăciunea inimii primea puteri când era turnat că oficiază spovedanii
și cuminecări:
Îl bătură, îl izolară, îl înfometară, dar Iscu obișnui să rabde jalnicele
trădări;
Cunoscând mai dinainte că va muri de Crăciun, îi rugă pe cei apropiați
să-i spele trupul,
Înainte de-a părăsi lumea, lăsă în temnița întunericului lumina care leagă
necunoscutul;
Sfântul Iscu ceru să fie ridicat din pat și dus la căpătâiul lui Vasilescu ca
să înnoade ața:
Torționarul îl mâncase de viu cu bătaia și-acum îl primi ca să-și spele de
rușine fața;
Era 25 decembrie 1951 când cei doi s-au împăcat în Hristos sărbătorind
Crăciunul:
Spovedania lui Vasilescu îl așeză în palma lui Iisus, care la Cruce a făcut
din doi unul;
Când tâlharul s-a pocăit la Cruce, auzi cuvinte sfinte ca să meargă cu
Domnul Iisus în rai:
În ziua Crăciunului, Vasilescu e călăul care se luă de mână cu sfântul,
râzând cum nu cugetai;
La ultima respirație fusese-n locuri de verdeață, de cântec și mireasmă
făurite din lumini:
- Duhurile rele stăpânesc acum pe oameni, dar nu vă temeți, Hristos vă
dă heruvimi!;
- Dușmanii Domnului ne-au băgat în temnița întunericului crezând că ne-
au învins!
- N-au știut că-n Evanghelie, Iisus vorbea despre prigonirea Sa ce
pământul a cuprins.

176
43. Aspazia Oțel Petrescu

Aspazia Oțel Petrescu se naște în anul 1923 și pleacă la Domnul

nostru Iisus Hristos în anul 2018.

177
178
 ,, Adevărata rugăciune este strigătul inimii către cer.’’
,, Eu nu m-am vindecat cu medicamente, ci cu rugăciuni şi ce
vindecă Mântuitorul, vindecat rămâne.’’
,, Nu-mi recunosc nicio vină. Nu consider că este o vină că iubesc
crucea, neamul şi ţara. Consider că este o vrednicie să sufăr pentru ele.
Primesc cu seninătate pedeapsa, nu cer nimic pentru mine. Cer
clemenţă pentru tinerele care se află pe banca acuzării alături de mine.’’
,, Noi ne-am slăbănogit foarte mult. La ora actuală suntem o lume
bolnavă. Din punct de vedere duhovnicesc, România a căzut foarte mult.
Nici nu vă daţi seama cât de jos suntem la ora actuală!’’
,, Mergeam cu bunicul de mână la biserică, de Paşti, iar pe malul
celălalt am văzut cum se aruncau în Nistru, la Mihailovka, crucea,
clopotele şi clopotniţa unei biserici. Probabil, biserica din sat. Totul se
întâmpla în vuiet de tractoare cu şenile. Atunci, bunicul ne-a spus nouă,
copiilor, următoarele cuvinte, pe care le-am considerat – şi le consider
încă – testamentul său politic: Priviţi, ţineţi minte şi nu uitaţi niciodată ce
înseamnă comunismul!’’
,, Vom plăti nişte facturi cumplite. În afară de războiul care ne
aşteaptă, ne mai aşteaptă o revoltă şi o invazie. Revolta va fi războiul
dintre noi care este mai cumplit decât un război şi deja se văd cele două
tabere. Oamenii văd că există disensiuni între aşa-zişii conducători ai
noştri şi aceste două tabere se vor încăiera între ele şi vor determina
războiul.’’
,, Confuzia dintre adevăr şi minciună îşi întinde ceaţa groasă în aşa
măsură încât tineretul debusolat nu mai ştie cine sunt victimele şi cine
sunt călăii. Până la urmă cei care au suferit atât de mult, pentru
adevăruri ce se doreau tăgăduite cu neruşinare şi nu s-au plâns
niciodată pentru câte li s-au făcut, sunt făcuţi vinovaţi. Vinovaţi pentru
ce? Vinovaţi că au existat şi şi-au permis să stea stavilă cu şira spinării
neîncovoiată în faţa răului nimicitor de suflete.’’
,, Un ocean de cuvinte nu ar fi de ajuns să spele de sânge şi de
lacrimi această fiară cu ziduri mute şi reci, ce s-a hrănit cu oase şi cu
trupuri sfârtecate.’’

179
 Dor de Aspazia Oțel Petrescu

Cu părinții învățători și cu Lucian Blaga profesor, studenția ei avu arta

valorilor:
România fiind bătută de vântul ateist, Aspazia se-nscrise în valul
mărturisitorilor;
Avea 24 de ani când a zis: ,, Doamne, dă-mi un duhovnic la care să mă
spovedesc!’’:
N-avea curaj la orișicine: dorea dezbrăcarea de haina veche și-mpăcare
cu Tatăl Ceresc;
A fost dusă de Zorica Lațcu la doi ochi albaștri cu cunoaștere divină
privind în infinit:
Era sfântul Arsenie Boca căruia i se arătă viața ei și chinurile ce urmau i
le-a prevestit;
Cu lucrarea ,, Iisus în poezia română’’, Aspazia arătă cultura semănată-n
popor de veacuri:
În cadrul Frăției Ortodoxe Române Studențești erau eroii, ca temele să
nu fie niște fleacuri;
În 1948 intrară comuniștii în a sa viață, ca să nu fie liberă, ci să aibă de
la ei un destin:
Mergând pe drumul crucii, fusese întemnițată ca să bea credința cu fiere,
nu cu vin;
A fost condamnată la 10 ani, fiindcă se-nscrise în organizația femeilor
din Mișcarea Legionară:
Lupta împotriva minciunii era dusă de femei alături de bărbați, fiind legați
c-un sfânt crez în a lor țară;
Veni Paștile la Miercurea Ciuc și deținutele se hotărâră să-și spună
fiecare rugăciunea:
Erau triste că nu puteau sărbători în comun și se culcară cu gândul că
vor auzi minunea;
În tăcerea suferinței, când suspinul încă le vorbea, se auzi clopotul din
preajma închisorii:
Deținutele începură cântarea ,, Hristos a înviat din morți’’ că-n pereți le
bătură de dor zorii;
Așa trecem biruitori prin moarte: bătaia comuniștilor o simțeau bătaie,
foamea- foame, frigul- frig:
Omul este trup ca să le-ndure pe toate, înfruntându-le cu sufletul curat e
cel mai aprig;
Care n-avea gândul să meargă-n temniță cu Hristos, cedă ispitei dând
sacul cu informații:
Unele își închipuiră că prin vânzare li se vor reduce anii de pedeapsă
primind decorații;

180
Greul rămase greu ca să fie ușor sub cruce, suportabil pentru cel ce
trăiește cu iubirea lui Hristos:
Temnița, mâncarea și trădarea celor ce-au crezut să vândă informațiile
erau de prisos;
Aspazia fu bolnavă de tuberculoză, fiindcă făcuse un infiltrat TBC la
ambii plămâni,
Deținutele ziseră de mii de ori: ,, Dă-i Doamne sănătate, elibereaz-o!’’
făcând minuni;
La izolator nu putu să facă vreo mișcare, când cătușele îi ținură mâinile
la spate:
Șobolanii urcară scările ca s-o ronțăie, socotind c-avea credința și
gândurile încurcate;
N-a putut lupta și cuprinsă de disperare strigă: ,, Doamne, nu mă lăsa!’’,
că sunt la moară:
Strigătul aduse o lumină albă amestecată-n culori, curățind locul unde
șobolanii o-nfiorară;
La Botoșani era șefă de cameră și-au bătut-o, fiindcă se găsi dezordine
mare-n celulă:
Banditul ce-o bătu tare cu cureua lungă de un metru primi de la director
o grație nulă;
Era mulțumit că-i văzu durerea, deși nu urla aflându-se sub ploaia
neagră de lovituri:
Răspunsul Aspaziei a fost ura până ce simți o săgeată-n inimă cu niște
furnicături;
Neavând pace se hotărî să postească 40 de zile mâncând numai seara,
ca să-l poată ierta,
Eugenia Fuică îi cântă: ,, Îngerul a strigat’’, ca frumusețea creștină să n-o
poată uita;
La eliberarea din 1958 îi adăugară 4 ani, crezând că vor stăpâni cu
partidul peste zână:
Credința nu i se opri în locurile din Mislea, Jilava, Miercurea Ciuc, că-i
har și e izvor din fântână;
Rămase singură la Mislea și, uitând să mai vorbească, crezură că i-au
tăiat limba cu creștinismul:
Fiind neclintită în a inimii credință, o socotiră irecuperabilă ca să le mai
învețe ateismul.

181
44. Mihaela Iordache

Mihaela Iordache se naște în anul 1914 și pleacă la Domnul nostru

Iisus Hristos în anul 1963.

182
 ,, Să recitiți Biblia, căci vom avea luptă mare. Învățați predica de pe
munte a Domnului nostru Iisus Hristos și împliniți-o cu faptele în fiecare
zi’’.
,, Vor veni mulţi care vă vor sili să recunoaşteţi că Mişcarea
Legionară a avut un drum greşit şi că tot restul luptei a fost o rătăcire.
Tuturor acestora le veţi răspunde răspicat: Ei nu au greşit. Ei ne-au scos
din fundul unei adânci prăpăstii de întuneric, dezmăţ şi necredinţă. Au
aprins o făclie şi am mers cu toţii ţintă spre ea.
Dacă am greşit că am scos sabia, am şi acceptat să fim răpuşi prin
ea şi este adevărat că au curmat vieţi de oameni pe care nu aveam
dreptul să le frângem. Dar astăzi, ridicaţi pe jertfele scumpe ale celor ce
ne-au fost călăuze, vedem cărarea cea adevărată şi suntem siguri de
lumină.
Am vorbit despre Hristos şi am mers în parte, după puteri, pe
urmele Lui.
Acum suntem total ai lui Hristos şi, alături de El, drumul nostru
înseamnă dragoste şi lăsarea tuturor celorlalte, inclusiv a răzbunării, pe
seama lui Dumnezeu, iar grija noastră să fie una singură: aceea de a
cunoaşte voia Lui şi apoi de a o îndeplini întocmai.’’

183
 Dor de Mihaela Iordache

Fratele ei fusese avocat și scriitor, ucis în 1939 cu alți 43 de către

Armand Călinescu și Carol doi:
Furtuna de la Palat persecută legionarii când lupii din Securitate intrară-n
turma de oi;
Prigoana începuse din 1933 prin asasinarea prim-ministrului Duca, că
era șef liberal:
Hoțul interzisese participarea la alegeri partidului ,, Totul pentru țară’’
părându-i-se ideal;
Nicolae Iorga îi făcu proces Căpitanului Zelea Codreanu în baza unei
,,epistole’’ anonime:
Marele istoric acționă fără regret cu documente care ar fi trebuit
cercetate cum se cuvine;
Succesul Mișcării Legionare îl îngrijoră pe regele Carol instaurând
dictatura personală:
Tinerii aderară la ideea de demnitate națională și credință, fără de care-n
țară nu există morală;
Din interior se luptară împotriva răului social ajungând la asasinate ca
acte de justiție:
Politica tradițională disprețui valorile creștine generând acțiuni decadente
de rea poliție;
În 1939, Carol sărbători cu fast regal instalarea ca dictator prin
modificarea Constituției:
Scăpară de Codreanu prin asasinat, iar Mihaela le strigă lozincile celor
predați Virtuției;
Sfânta crezu că rostul Mișcării e să sprijine Biserica, atrăgând spre ea tot
poporul:
Toți avem trebuință de virtuțile creștine, ca la judecata de Apoi să nu-i
ducem lui Dumnezeu dorul;
Când Mișcarea ajunse la guvernare își aduse aminte de Iorga, plătindu-i
pentru asasinat:
Cine scoate primul sabia, de sabie nu va scăpa, fiindcă roata se-nvârte
cu demnitarii din Stat;
Mihaela și legionarele lucrară pământul fermei, crescură animale, miluiră
copiii orfani,
În timpul războiului plecară în infirmerii ca să-ngrijească soldații răniți
dându-le mulți ani;
Din ordinul lui Antonescu ferma se desființă și-o parte din surori au fost
arestate:
Ea intră-n lupta spirituală având cucernicie pătrunsă de har și cu credința
birui pe toate;

184
În 1942 intră-n obștea mănăstirii Vladimirești, aflând că acolo s-au
adunat multe fecioare:
Modelul era Maica Domnului pășind zilnic pe urmele Dânsei, bând apa
vieții din ale sale izvoare;
Plecă cu oile luând în traistă o bucată de mămăligă și, dacă era ger, se-
ntorcea cu ea tun,
Când o nemulțumi ceva, posti zile-n șir și nu se supără ca să dea
răspunsul cel mai bun;
Timp de un an ceru îngăduință să nu stea cu obștea la masă, dorind
resturile rămase,
În chilie nu ținu plapuma primită de-acasă, predând-o la stăreție că era
din mătase;
Merse la ascultările cele mai grele, deși avu cândva fracturată coloana
vertebrală,
Seceră porumbul în genunchi până-i sângerau rănile, ferindu-se de
cârtirea din școală;
Cu predicile preotului Ioan Iovan viața din mănăstire își crescu prestigiul
necontenit,
Ateiștii nu se bucurară c-a ajuns centru de pelerinaj zicându-le românilor:
Bun venit!;
În martie 1955, Securitatea interveni în forță și-n chilia maicii Mihaela nu
se văzură frați:
Întinzând arma să tragă-n Sfânta Masă, soldații se opriră brusc, de
brațele ei cutremurați;
Fu ascunsă la Galați, Jilava, Arad, Miercurea Ciuc c-o condamnare de
25 ani muncă silnică,
Suferă bătăi, paralizează, dar menținu moralul închisorii cu credința,
comunicând-o cu rugăciunea zilnică;
- Mă duc să mor unde muri fratele meu!, au fost cuvintele cu credință
rostite:
În 1963, în pușcăria din Miercurea Ciuc se stinse plină de sânge, cu
doruri de mântuire împlinite;
A plecat la Domnul în ziua de Sfântul Gheorghe, deschizând cerurile ca
o muceniță,
A fost așteptată de Domnul nostru Iisus Hristos, punându-i pe cap o
veșnică coroniță.

185
45. Constantin Oprișan

Constantin Oprișan se naște în anul 1921 și pleacă la Domnul

nostru Iisus Hristos în anul 1958.

186
 Dor de Constantin Oprișan

Absolvind liceul, se-nscrise în Frățiile de Cruce iscălind cu iubirea de

proletar,
Când Antonescu dădu lovitura la Palat, se dezlănțui prigoana împotriva
tineretului legionar;
Constantin alese calea exilului în Germania, unde Martin Heidegger
predă filosofia,
Naziștii îi adunară pe toți legionarii în lagărul de la Buchenwald
învățându-i nebunia;
Un bombardament îi aduse eliberarea și-n 1946 veni la Cluj să se-nscrie
la facultate,
Lucian Blaga și D.D. Roșca îi sunt profesori punându-l să predea
studenților ca frate;
Intenționă să scrie 12 mii de versuri intitulate ,, Epopeea spiritului în 3
cântări’’:
Pușcăria și politica violentă a partidului comunist uciseră un geniu pentru
multe țări;
Rușii invadară țara și Oprișan merse-n Moldova ca șef să-i organizeze
pe legionari:
Națiunea română trebui să rămână creștină prin lupta anticomunistă cu
oameni mari;
Mișcarea Legionară era naționalistă când pe frontul de vest și de est
lumea bună se strică:
Românii intrau în jocul doctrinei învățând să respecte religia care ne e
Crez și ne ridică;
În 1948 fu arestat și încuiat la Jilava primind 25 de ani muncă silnică,
fără să se ştie de ce,
În 1949 îl mutară 3 ani la Piteşti ca să primească reeducarea cu care
partidul comunist behăie;
Îl bătură pe piept, pe spate până-i desenau dungi de zebră distrugându-i
plămânii:
Sfântul nu spuse ceva rău împotriva celor care-l torturară, fiindcă avu
darul rugăciunii;
În gândirea filozofică și religioasă era o scânteie de geniu, având o viață
morală:
Era pregătit să-nfrunte pușcăria ateistă când Frățiile de Cruce
funcționară ca o falnică școală;
- Ce părere ai, măi banditule, despre noi? … îl întâmpinară tinerii
legionari reeducați:
- E o asemănare cu judecătorii din Australia selecționați din infractori,
nu din confrați!;

187
Legionarii din subordinea sa fură siliți să-l bată, să spună minciuni, să se
dezică,
Îi legară picioarele c-o funie și la ordinele lui Prisăcaru câțiva l-au
executat de frică;
- Lovește-ți mentorul, banditule, că este șef legionar și te-a învățat
filozofie!:
Cu ciomagul îl bătu la tălpi până când trupu-i deveni o rană scrisă-n rime
ca o poezie;
L-au chinuit reeducații ca pe Domnul Hristos, pe care-l mărturisea
punându-și untdelemn pe rană,
Comșa Ieronim a refuzat să-l lovească, din prețuire … disprețuindu-le
gândul de satană;
Preotul Gheorghe Calciu Dumitreasa îi era coleg de suferință și-l
mărturisi ca sfânt,
Oprișan nu le vorbea mult, dar de fiecare dată numai despre Hristos și
din Cuvânt;
Când izbucneau conflictele între deținuți, în tăcere rugăciunea sa era
lucrătoare:
Ei priveau fața luminată oprindu-se din ceartă, care era o rană mult mai
dăunătoare;
În 1958, ochii lui Oprișan își încetiniră vederea și trupu-i strălucea ca
aurul din cuptor,
Un deținut îi puse o floare albastră pe pieptul în care bătuse inima plină
de credința lor ;
- Toate rugăciunile mele la Dumnezeu vor fi pentru voi, ca să nu muriți
în această celulă!
- Am să vă-nvăț eu pe voi minte, pe toți!... strigă gardianul, respingând
iubirea lor cu hulă.

188
46. Iov Volănescu

Iov Volănescu se naște în anul 1903 și pleacă la Domnul nostru

Iisus Hristos în anul 1976.

189
 Dor de Iov Volănescu

Se implicase-n Partidul Național Liberal și-n 1937 deveni interesat de

Mișcarea Legionară,
Dori participarea la reformarea țării din perspectiva creștină ca domnitorii
de odinioară;
În 1941, Tribunalul Militar îl învinui de ,, complicitate la crimă de
răzvrătire’’:
În vremea dictaturii, Antonescu avea ca protecție armata germană și
refuză orice înnoire;
4 ani petrecu în temnițele din Ploiești, Deva, Alba Iulia și Aiud cu grupul
misticilor:
Cugetă la eșecul luptei politice alegând viețuirea creștină lipsită de
ideologia siniștrilor;
La percheziția din celulă i se confiscă crucea și inițialele copiilor, socotite
semne legionare:
Îl voiră dezbrăcat de tot ce era Dumnezeiesc ca prin tortură crezul său
să se omoare;
În 1944 se eliberă și înțelegându-se cu soția aleg intrarea în viața
monahicească:
Sunt atrași de iubirea Domnului Hristos dorind răstignirea poftelor firii ca
să ispășească;
În chilie păstrase un caiet cu versuri și cugetări din vremea când voia să
intre la mănăstire:
Un viețuitor din obște îl găsi și Securitatea îl percheziționă dându-i-se de
știre;
Iov fu inițiatorul unui program liturgic intens cu slujbe de noapte și
lectură,
Făcu misiune în rândul credincioșilor care-i vizitară mănăstirea izolându-i
de ură;
Autoritățile comuniste confiscă 120 ha impunându-i mănăstirii cotele
agricole:
Împuternicitul de la culte vru să stopeze influența mistică și-i aduse
acuzații ridicole;
Securitatea consideră că viețuirea sa în monahism e o continuare a
luptei legionare:
Sfântul e reanchetat primind 3 ani pentru ,, activitate intensă contra
clasei muncitoare’’;
În 1955 fu eliberat și mergând la mănăstire afirmațiile și atitudinile sunt
denunțate:
Informatorii Securității sunt lăcustele care strică recolta pândindu-ne la
miez de noapte;

190
Într-o notă informativă scriseră că Iov practică un misticism și fanatism
exagerat:
Manuscrisele sale din chilie au fost numite ,, corpuri delicte’’ cu care l-au
executat;
Părintele Iov consemnă că un regim politic lipsit de religie și credință nu
poate rezista:
- Partidul ducând o campanie de arestare a celor mai buni preoți nu se
poate consolida;
În 1959 îl învinuiră că-i încurajează pe credincioși să nu muncească de
sărbători,
Pentru tineri avea însemnări ca să-nvețe educația mistico-religioasă care
lumii împarte flori;
În mănăstire îi povățuia să trăiască pentru Domnul Hristos c-o viață
călugărească ascetă:
Fără consum de carne, dar cu posturi dese, privegheri și rugăciuni multe
după a harului rețetă;
Securiștii spuseră că toate acestea pregătesc dieta tineretului educat
legionar:
Prin Sentința 532, Tribunalul Militar Timișoara îi adăugă 15 ani muncă
silnică la dosar;
Partidul voi tineretul crescut cu educația comunist-ateistă, ca la secția de
votare să-l aibă aliat,
Infracțiunea comisă de Volănescu era ,, uneltire contra ordinii sociale’’
organizată de drăcescul Stat;
La Aiud refuză să se regimenteze în munca cultural-educativă a
colonelului Crăciun:
Sfântul cânta-n celulă cântece bisericești ca să intre-n ceruri c-un suflet
drept și bun;
Fiind eliberat în 1964 trimitea scrisori la Radioteleviziune cerându-le
emisiuni creștine:
- Poporului îi este siluită conștiința când partidul ateu ordonă să cânte
pentru bovine;
- Presa, radioul și televiziunea sunt mijloace de contaminare ateistă
vizând tineretul,
- Contemporanul și Scânteia susțin programul PCR ca prin ateism să se
nască analfabetul;
Pentru ,, propagandă împotriva orânduirii socialiste’’ i se dă 6 ani
închisoare corecțională,
În 1976 părintele Iov Volănescu trece la cele veșnice c-a fost împușcat în
cap ca la școală.

191
 VI. Repere morale din armată
Comandantul şi ostaşii

Trupul tău
E un instrument manevrat de-o energie
Ce devine mai puternică ori mai palidă.
Trupul tău e un biet ostaş
Rănit în luptă pe câmpul minat:
Câmp numit viaţă, dragoste şi adevăr;
S-au dat multe războaie
Pentru frumuseţea unei femei
Când amanţii îşi pierdeau minţile.
Ţara noastră
E femeia mult râvnită de sadicii îndrăgostiţi;
Ṭara e o fecioară, iară voi... fiii ei!
Ţara e o femeie sfântă!;
Comandantul repetă ostaşilor săi:
– Mama şi fiii!
Asta sunteţi voi pentru pământul acesta;
De va veni cineva să ne violeze patria...
Voi vă veţi întoarce cu demnitate în pântecele ei;
Cu sufletele voastre va purta coroana naţiunii,
Cu sângele vostru va sfinți idealurile,
Cu graiul vostru va tipări istoria limbii române:
Doar astfel îşi va recuceri trupul
Purtat cu sfinţenie în rochiţa roşie- galbenă-albastră
Care-a tulburat multă vreme
Privirea gândurilor străine.
Soldatul răspunde:
– Mamă, m-am născut din trupul tău pentru speranţă,
Din sufletul tău pentru vis,
Din poftele tale pentru împlinire...
La ce bun să te laşi violată de un inamic nebun?
De mă vei lăsa la sânul tău...
Cu sângele meu voi semna pactul
Dintre ţara şi fiul ei.

Frații români rămân împreună numai prin luptă!

Prin această poezie, scrisă la examen în vara anului 1989 – mă
aflam în Transilvania pentru obținerea gradului de sublocotenent– îi
îndemn pe frații români să lupte cu rugăciunea, milostenia şi postul
împotriva păcatelor istoriei şi ale vremii în care trăim.
192
 Războiul de apărare

Pământul era considerat o fiinţă vie–

În el îşi puneau speranţele strămoşii
Şi primeau... alinarea suferinţelor.
Considerăm pământul... bunicul nostru–
Un bunic cu mustăţi
ce se sucesc-răsucesc
în jurul unui punct fix;
Are barba albă:
Dovadă c-a existat din totdeauna;
Are ochi albaştri
Evocând ... nemărginirea, cerul liber şi senin:
- Ne absoarbe ca pe-o băutură răcoritoare!
Chiar şi calzi... când avem febră!
Poartă o chelie mare–
A dăruit multe fire de păr: semn al maturităţii.
Pentru acestea trebuie să-l apărăm
Ca oarecine să nu-i taie vreo ureche:
- Nu ne poate asculta pe noi!...
Şi nici auzi propriul ecou.
S-avem grijă să nu i se taie vreun picior:
- Nu mai parcurge ceea ce gândeşte!...
Şi nici măcar o mână:
- Nu mai poate dărui!;
El are un suflet într-o continuă mişcare
Şi ne poartă pe rând sufletele
Devenind un bunic... tânăr.
S-avem grijă să nu i se taie limba:
- Nu mai poate vorbi limba română!;
Bunicul a devenit patria noastră,
Partidul revoluţionar pe care trebuie să-l apărăm.
Noi, toţi, gravităm în jurul lui
Şi-a devenit un bunic tânăr şi bătrân.

,, Războiul de apărare ’’ este cea de-a doua lucrare scrisă la

examenul de obţinere a gradului de sublocotenent din vara anului 1989–
Transilvania.
Românii se aseamănă cu peştii. Dacă românii circulă în ambele
sensuri pe un singur drum, ajung să fie interzişi! De aceea istoria
României se află într-un blocaj permanent!

193
47. Ecaterina Teodoroiu

Ecaterina Teodoroiu se naște în anul 1894 și pleacă la Domnul

nostru Iisus Hristos în anul 1917.

194
 Dor de Ecaterina Teodoroiu

Dori să fie învățătoare și plecă la București la o școală pension,

Freamătul războaielor încinse mințile și Ecaterina luă decizii pentru
panteon;
Era infirmieră la spitalul din Târgu Jiu, înscrisă în cohorta ,, Domnul
Tudor’’ de cercetași,
La 15 august 1916, România intră-n război ca să-și recucerească
teritoriile luate de pungași;
Îngriji bolnavii, făcu despăducherea ori găti la bucătărie pentru bravii ei
soldați:
Când te-nrolezi în armată ești iubire, curaj și patriotism care pe nemți îi
vrea lepădați;
Era echipată cu armă, raniță, cartușieră și grenade, iar sacul de pesmeți
fu atârnat la gât:
Purta-n inimă dorul de tată și de frați uciși, cerând ca jertfa lor s-ajungă
pân’ la Prut;
Simți-n inimă să facă ceva de seamă pentru familie și țară, avu o sete de
sânge:
N-o mai așteptă nimeni acasă și de dorul lor pe câmpul de luptă nici nu
mai putu plânge;
Nu mai era copilă, voi să lupte alături de ostași urmând calea strămoșilor
de mii:
Schimbarea era puterea de a iubi când dușmanii cotropesc țara ca să
rămâi fără tată și copii;
La Podul Jiului văzu patrulele germane descoperind pozițiile armatei
române:
Strigând după ajutor, o urmări ploaia de gloanțe aducând furtuna
pieritoare de nume;
Parcurse traseul Dăneşti, Floreşti, Răşina, Peşteana, Tunşi unde o luară
prizonieră:
La Cărbuneşti evadă cu revolverul împuşcând santinela, fiindcă eroii nu
au frontieră;
La război, un obuz îi fractură tibia şi coapsa stângă oprind-o din luptă,
Regele Ferdinand o decoră cu ,, Virtutea Militară’’ și Ecaterina nu se
dădu bătută;
Regina Maria o numi ofițer și-n august 1917 începu bătălia de la Varniţa
şi Muncelu,
Ecaterina Teodoroiu era sublocotenent comandând plutonul cu care să-
nceapă măcelu;
Armata germană și austro-ungară fu oprită de armata română care nu se
lăsă vândută,

195
Lovită, cu 2 gloanțe-n piept Ecaterina căzu la Mărășești strigându-le să
se ridice-n luptă;
- Înainte băieţi, nu vă lăsaţi, sunteţi cu mine! Răzbunați-mă! … auziră
ostașii făr’ s-o mai vadă:
Cuvintele ei bătură armata-n piept până secerară inamicul care noaptea
invadă-n ogradă;
A fost înmormântată cu paradă la 23 august 1917 ridicându-i-se o cruce
de stejar:
Îi va fi scris să moară fecioară apărând limba, țara, credința când în lume
e ceva rar.

196
48. Ion Antonescu

Ion Antonescu se naşte în anul 1882 și pleacă la Domnul nostru

Iisus Hristos în anul 1946.
,, Ne-am născut aici, suntem cei dintâi aşezaţi şi vom pleca cei din
urmă.’’
,, Să nu uităm că istoria nu va uita pe vinovaţi; şi vinovaţi suntem
cu toţii: unii, pentru că am tăcut; alţii, pentru că am greşit; cu toţii, pentru
că am suportat.’’
General Ion Antonescu
(Alba Iulia, 1 Decembrie 1940)

197
 Dor de Ion Antonescu

Antonescu urmă cariera părinților, fiind ofițer în 1907 în timpul răscoalei

țărănești,
Apără intrarea-n Galați fără arme, convingându-i pe țărani că armata
este fiii ostășești;
Concepu planurile bătăliei de la Mărășești în 1917 obținând victorii
răsunătoare:
Ferdinand îl decoră cu ,, Ordinul Mihai Viteazul’’ pentru serviciul adus
țării cu onoare;
În 1919, revolta populară din Ungaria încurajă soldații împotriva trupelor
române:
Din munții Apuseni până-n Budapesta treierăm maghiarimea luându-le
tot ce nu le convine;
România a fost Mare navigând în apa Europei, până izbucni al doilea
război mondial:
La vânătoarea lui Carol fu pierdută și avu nevoie de Ion Antonescu,
marele general;
La deciziile bolnave ale Consiliului de Coroană se mișcară toate cugetele
din popor,
Manifestările de stradă cerură un om sub comanda căruia aspirațiile erau
ale tuturor;
Îl numiră președinte al Consiliului de miniștri când în 1940 România intră
la moară,
Preluă conducerea după abdicarea regelui Carol al II-lea împreună cu
Mișcarea Legionară;
Iuliu Maniu se sfătui cu Antonescu pentru detronarea celui ce-a lăsat o
țară jumulită,
Succesiunea la tron reveni lui Mihai care-i lăsă comanda generalului
spre a fi întregită;
Horia Sima l-a-ngropat în umbra-i pe Codreanu, urmărind doar
răzbunarea politică,
Antonescu ordonă dezarmarea Poliției Legionare, fiindcă rebeliunea lor
era rea și zilnică;
Trebuie să fii dictator când corabia e-nghițită de valuri și luptător ca să
conduci destine:
Ce lucrași pentru țara ta la vreme de necaz în chip biruitor urmașilor le
vor rămâne;
Antonescu îndepărtă legionarii și-n 1941 se uni cu Germania la
invadarea Uniunii Sovietice:
Avu gândul eliberării Basarabiei și Bucovinei, iar momentul războiului îi
era propice;

198
Armata primi ordinul: ,, Ostași, vă ordon, treceți Prutul!’’ cucerind ce era
al nostru:
În Cernăuți și Chișinău se auziră strigăte de bucurie, iar regele îl făcu
mareșal pe Antonescu;
La Odessa intrară victorioși cu moartea a mii de oameni din populația cu
drept civil:
Unii fură evrei, iar comuniștii parșivi îi imputară la anchetă zicând că
Antonescu era ostil;
În 1942, trupele române și germane ocupară Sevastopolul, singurul
bastion din Crimeea,
Porniră ofensiva la Stalingrad cu armata a III-a și a IV-a, dar rușii le-au
furat cheia;
Germanii fură decimați la Stalingrad și Armata Roșie trecu la ofensivă
pân’ la Nistru,
La Teheran, SUA, Marea Britanie și URSS deciseră ca visul României să
fie sinistru;
PNȚ, PNL, PSD și PCR făcură coaliție împotriva lui Antonescu creând
Blocul de Democrați:
Cu regele Mihai se plecară-n fața Națiunilor Unite cerând armistițiu ca
niște decedați,
În 1944, rușii ocupară Basarabia și Moldova având drum spre petrolul
din Ploiești:
Antonescu respinse armistițiul trădării dorind o fortăreață-n Carpați, pe
ruși să-i nimicești;
- Cereți armistițiu? Propunerile dumneavoastră nu au nici un sens și nu
le pot accepta!
- Niciodată! Cum o să las țara pe mâinile unui copil ca măria ta!
În salon intră o echipă de militari cu misiunea de a-l aresta pe mareșal:
El le strigă c-au dat țara pe mâna comuniștilor și ca niște nenorociți vor
avea bal la spital;
Hitler ordonă armatei germane să captureze regele pentru un guvern
filogerman,
Armata română respinse atacul alungându-i pe hitleriști de pe teritoriul
național că-i inuman;
La Națiunile Unite hotărâră ca România să fie ocupată de ruși cu
Antonescu dat lor,
Vîșinski intră la rege ca să critice partidele istorice și pe Iuliu Maniu,
hulind mândrul tricolor;
Comuniștii conduceau România de la Moscova cu partidul plugarilor lui
Petru Groza:
Maniu și Brătianu se opuseră regelui Mihai care încurca democrația cu
politica roza;

199
La 1 iunie 1946, Tribunalul Poporului era DNA-ul înființat pentru
,,criminalii de război’’:
Pe Antonescu îl dădu morții, iar el ceru să fie executat de militari, nu de
gardieni strigoi;
Tribunalul Poporului inventă un articol și grăbindu-i sfârșitul ucidea legea
strămoșească:
Va rămâne instrument de luptă politic pentru cine are puterea, dar pierde
patria cerească;
DNA-ul are articole cu cuțite de junghiere ca s-aducă patrioții luptători la
tăcere:
Lucrează mai totdeauna în interesul marilor puteri, cochetând ca să lingă
miere.

200
49. Ioan Arbore

Ioan Arbore se naște în anul 1892 și pleacă la Domnul nostru Iisus

Hristos în anul 1954.

Dor de Ioan Arbore

Tatăl său era preot al Domnului Iisus și Ioan decise să urmeze cariera de
militar,
Absolvind Școala de Ofițeri era căpitan în Primul Război Mondial urcând
pe-al său itinerar;
Își finaliză educația militară la Școala Superioară de Război din Paris
devenind maior,
Ajunse șef de stat major al Armatei a III-a ridicând pe câmpul de luptă al
nostru tricolor;
Între anii 1943-1944 conduse Ministerul Economiei pentru Aprovizionare,
fiind subsecretar de stat,
Funcția îi atrase condamnarea și moartea comunistă ca s-ajungă un
mare om uitat;
După instalarea regimului Petru Groza fu trecut în rezervă împreună cu
mulți generali,
La vânătoarea de miniștri din 1945, Secția Curții Criminale fu înfometată
de geniali carnali;
240 generali ai Armatei Române fură decimați la Aiud cunoscând ororile
mafiei bolșevice:
Se-mbrăcară cu suferința când țara gemu călcată-n picioare de românii
încălțați cu cizme inamice;
Ziarul ,,Scânteia’’ îi numi miniștri antonescieni care-au aservit
imperialismul german:
L-au condamnat la muncă silnică pe viață umilindu-i credința ca să n-
ajungă la liman;
Ioan păstră comportamentul de bun creștin mărturisindu-l pe Iisus cu
rugăciunea din celulă:
Îngriji bolnavii spălându-le rufele murdărite de boală și de-a
comunismului hulă;
Dormi pe prici, având învelitoare o pătură găurită, care-i încălzi pe atâția
în grele suspine:
Îi mulțumi Domnului pentru toate, că-n noaptea ateistă auzise zâmbetul
din Rai curgând prin tainice vine;
Când deținuții bârfeau, le ceru să nu mai vorbească cu păcat de oamenii
care greșesc:

201
Pocăința e judecata de sine la Cruce, de unde vine harul cu care zilnic
patimile se răstignesc;
Fiind bolnav, Securitatea îi ceru declarații compromițătoare în schimbul
tratamentului:
La Jilava și la Aiud nu se supuse șantajului ucigător, cu care mergi în jos
pe calea dementului;
Era sâmbătă când capul îi alunecă pe pernă, primind de la cei care-l
iubeau o lumânare:
Sosiră 2 medici confirmându-i decesul, iar 10 ofițeri comandară autopsia
arzătoare;
Milițianul de serviciu primi ordin să-l taie și-i hăcui trupul mort c-o bardă
și-un topor:
Capul generalului despicat în patru rămase cu creierii pe-un colț de
masă grăindu-ne înfiorător.

202
50. Costache Caragață

Costache Caragață se naște în anul 1910 și pleacă la Domnul

nostru Iisus Hristos în anul 2006.
,, Crucea şi Rugăciunea, mai tari decât toate armele lumii.’’
,, Noi n-am luptat cu armele, ci cu răbdarea. O răbdare care se afla
dincolo de limitele omeneşti. Şi am putut răbda, pentru că am nădăjduit.
Am nădăjduit, pentru că am găsit punctul de sprijin: Crucea şi
Rugăciunea. Ele au fost mai tari decât toate armele lumii.’’
,, Ce scumpă-i libertatea! Omul n-ar trebui să-şi dorească decât
două lucruri: să fie sănătos şi să se bucure de sănătate în libertate.’’
În raportul regimentului, în legătură cu această propunere, se scria
printre altele: ,, N-a existat nicio acţiune mai importantă a regimentului la
care locotenentul în rezervă Caragaţă Costache să nu fi luat parte. El
este sufletul batalionului întâi şi mândria Regimentului 10 Dorobanţi. De-
ar fi fost ofiţer de carieră, ar fi ajuns fără îndoială în fruntea marilor
comandamente.’’
203
 Dor de Costache Caragață

Ca să-nvețe într-o școală, părinții vândură pământul micșorând

cheltuielile care erau mari,
Costache văzu lumea împărțită în profitori și muncitori, însă numai unii
erau meșteri zidari;
Profitorii mâncau rodul muncii celor năpăstuiți: necinstea și imoralitatea
le erau pactul:
Se-nregimentau în partide politice și având puterea înlocuiau dreptatea
cu păcatul;
Socotind o datorie lupta împotriva partidelor istorice intră-n vestita
Mișcare Legionară:
Nu promise ceva membrilor săi, lucrarea fu stoparea politicianismului
corupt ca s-avem iubire de țară;
Aderarea la Legiune îi aduse scoaterea din învățământ, lucrând cu ziua
ca pălmaș:
Lupta politică are sabie de călău necredincios, chiar pentru frate sau
mamă este un ucigaș;
În armată primi gradul de locotenent și-n 1944 cu 62 de ostași se
prezentă pe front:
Executară un marș de 500 km înscriindu-se-n Regimentul 10 Dorobanți
făr’ vreun afront;
Cota 1302 din munții Tatra fu ocupată și ordinul ,, Mihai Viteazul’’ fu adus
pentru decorare:
Era februarie 1945 când urletul furtunii și geamătul copacilor fugăreau
soldații făr’ onoare;
Îi rămaseră 14 oameni în jur când cota 1302 fu cucerită de inamicii
germani și maghiari:
Costache căzu prizonier ca să meargă la Zwickau, Oschatz şi Mulberg în
lagăre mari;
2000 de avioane-bombardament anglo-americane erau stăpâne pe cerul
Germaniei:
Zecile de mii de prizonieri strigară: ,, Libertate și Viață’’, eliberându-se
din temnița invaziei;
În 1952 ieșise cu soția din căminul cultural, fiindcă-și reluă activitatea de
învățător:
Din stradă îl înhățară bandiții ca să fie arestat de Ministerul de Interne
fără tricolor;
Pentru politică legionară, arestarea s-a produs în urma unei decizii
speciale fără judecată:
Nu adusese niciun prejudiciu statului român, dar la Interne i se făcuse o
notă de plată;

204
Anchetatorul îl avertiză cu tortura dacă nu recunoaște învinuirile ce-l
îmbracă-n zeghe:
Camera X cu podeaua pătată de sânge, cu vergele, cu ghioage, cu răngi
de fier erau de veghe;
Maiorul Octavian Aronescu îl învăță ,, punerea pe rangă’’, că-i plăcea s-
audă răcnete:
După leșin era dus în camera de ciment desculț și lăsat într-o apă rece
ștergându-l de bocete;
Cel care-nvăța poezii sau le transmitea știa de celula din ciment, fără
pat, de la Izolare:
La ,, Neagra’’ mâncau o dată la două zile cu rația pe jumătate, fiindcă
voiră să te omoare;
În cele 320 de celule ale Aiudului, versurile erau îmbrăcate-n alb cu
armură, ca o sfântă oștire:
Circulau cu viteză prin pereți ori prin calorifere cu alfabetul Morse,
dându-le credință pentru supraviețuire;
Vârful de ac era creionul și sticla de medicamente sau săpunul erau
hârtia pe care scriau:
Versurile sunt creație pe membrana ascunsă a sufletului de care
comuniștii nu bănuiau;
Le memorau repede ca să nu fie auzite de gardianul care supraveghea
dând bătăi cu simbria:
În inimă erau rescrise rămânând ascunse ochilor care vedeau, dar nu
aflară cucernicia;
Le repetau în fiecare zi ca timpul să se scurgă printre rime, luând
înțelepciune din cugetare,
Viața din celulă era intrare într-o Istorie cu povestea omului creștin legat
de mâini și de picioare;
La ieșirea din temniță, Costache scoase din memorie peste 5500 de
versuri având pecete SUFERINȚA,
Radu Gyr și Nichifor Crainic scriseseră poeziile cu loviturile temniței
lăudând credința care dă BIRUINȚA.

205
51. Masacrul de la Fântâna Albă

206
207
Dtiu tinerii despre tragedia basarabenilor siț

a - #diez

208
209
 Dor de românii uciși de ruși la Fântâna Albă

Hitler făcuse planul de dominație a Europei încheind pactul cu URSS de

neagresiune:
S-au înțeles mișelește să iasă împreună la atac până când vorbele nu
mai au ce-și spune;
Imperiul sovietic ceru guvernului României Basarabia și Bucovina
declarându-ne război:
Cunoștea că pactul Ribbentrop-Molotov ține până când nemții cuceresc
teritorii noi;
Politica războiului rusesc era să intre-n luptă la sfârșit ca să-ncline
balanța cu greutate:
Rușii se-ngrășară cu teritoriile ocupate când Stalin înălță ,,drapelul păcii’’
dorindu-și eternitate;
La 1 septembrie 1939, Germania invadă Polonia declanșând al doilea
război mondial,
În 1940, Armata Roșie invadă România și 3 milioane de români sunt
supuși bestial;
Era 1 aprilie 1941, în duminica Sfintelor Paști, când ciuma roșie bătu
satele din Valea Siretului:
Cu miile își abandonară casele și agoniseala fugind departe de frontiera
Scaietelui;
NKVD-ul lansă zvonuri mincinoase în satele și orașele românești pentru
libertate:
Coloana cu miile de români purtând steagul alb și icoane se rugă dorind
fraternitate;
La localitatea Fântâna Albă îi așteptară cu mitraliera trupele rusești de
grăniceri:
Mai aveau 3 km până la granița cu țara și-au fost măcelăriți cum fuge
ziua de ieri;
Politica rusească era gloanțele lui Stalin care-au străpuns inima
Basarabiei și a Bucovinei:
Trupurile căzură moarte, alții aruncați de vii în groapă: gemeau toți la
concertul Vinei;
Sfârșiră drumul Unirii într-un cimitir evreiesc ca să aibă o soartă și-o
groapă comună:
Ierusalimul, Grecia și România sunt pregătite să primească slava
Domnului Iisus c-o neveștejită cunună;
Cine scăpa era urmărit de cavalerie și spintecat cu sabia ori cu lovituri de
hârleț,
Gheorghe Sidoreac se salvă ca să ne povestească astăzi istoria
masacrului în chip răzleț;

210
În 13 iunie 1941, circa 30 mii de români fură ridicați din casele lor ca să
fie deportați:
Siberia și Kazahstanul se-ntunecară de norii duhului care-i loveau s-
ajungă demonizați;
Deportările și asasinatele îi adunară, pentru exterminare, din regiunea
Cernăuți:
Între anii 1930-1959, în urma recensământului, peste 75 mii de români
au fost scăzuți;
În lupta cu mahomedanismul, ungurismul, hitlerismul, stalinismul,
ateismul am cântat de dor:
Românismul nostru e creștin de la Domnul Hristos și înălțăm totdeauna
mândrul tricolor.

211
 VII. Repere morale din politică

52. Nicoleta Nicolescu

Nicoleta Nicolescu se naște în anul 1912 și pleacă la Domnul

nostru Iisus Hristos în anul 1939.
,, Și să vrem camarade să dăm țării acesteia o femeie mare, o
femeie care nu șovăie, care călcându-se pe ea, închină tot: minte, inimă,
voință neamului ei. Îndrăznește tot pentru el și moare pe redută cu
gândul mereu înainte.’’

212
 Dor de Nicoleta Nicolescu

În 1930 era studentă la Filozofie și se-nscrise în Legiunea Arhanghelul

Mihail:
Mișcarea Legionară numără circa 500 mii de membri ce ședeau pe capul
regelui Carol umil;
Înălțându-se prin moralitate și putere de jertfă fu primul lider legionar de
genul feminin:
Aduse în Legiune 100 fecioare care primiră doar sărutarea vântului când
cerul era senin;
Prețuindu-i moralitatea, Corneliu Codreanu o numi Șefa Cetățuilor de
Fete pe țară:
Comuniștii o arestară în 1938 împreună cu alte camarade, socotind o
vină să fii comandantă legionară;
Brutele asasine o schingiuiră în beciurile Prefecturii Poliției Capitale într-
un chip crud:
Susținătorii regimului sunt funcționarii cu diplomă din instituții, aplicând
legea ca la Aiud;
Cu oasele zdrobite și cu pieptul tăiat măcelărește îi înfruntă pe
schingiuitorii din stup,
Cu respirația caldă mângâie ucigașii când cuțitele lor negre banditești
jucară pe trup;
Aruncată pe podeaua unei camionete, mașina se grăbi s-o ascundă la
un crematoriu:
Sacul în care fu băgată sfânta se-nroși de sângele pierdut cerându-le
interogatoriu;
Mecanicul Ion Cerchez ceru agenților actele spunând că trupul trebui
înregistrat:
- Nu are nevoie de acte! … îi strigară stăpânii care-ți sugrumă viața
socotindu-te înapoiat;
Pavel Patriciu, comisarul prefecturii de poliție București, îi ordonă: ,,
Cară-te de aici!’’:
- Noi suntem lucrătorii care comandăm în Stat … când ne cereți
socoteală pocnim din bici!;
Sacul fuse trântit pe podeua de beton de agentul Iuliu Horvath și gura
legată i se deschise:
În cuptorul 1, destinat legionarilor, focul rânji s-o-nghită toată când trupul
se aprinse;
Din coșul cuptorului, un fum albastru răspândi în oraș spiritul cu miros de
martir:
Sfânta avu susținători dintre sufletele care-n luptă mor lăsându-ne viața
ani în șir;

213
Cu eticheta: ,, Necunoscută adusă în 10 iulie 1939 din Ordinul
Siguranței’’, partidul o abandonase:
Cenușa din urnă e filozofia vieții cu care păstorii răi ne scriu Istoria
cu putregaiul intrat în oase;
Rămaseră iconițele cu Maica Domnului și sfântul Nicolae pe care sfânta
le purtă prinse cu acul:
N-au putut să ardă-n cuptor ca să rămână dovada credinței când ucigașii
au aruncat-o cu sacul;
În rugăciune ceru Domnului Iisus să ocrotească România, organizația și
pe faimosul Căpitan:
Dorea ca mișcarea legionară să biruie ura bolșevică cu care România fu
condusă ca să n-aibă liman.

214
53. Corneliu Zelea Codreanu

Corneliu Zelea Codreanu se naște în anul 1899 și pleacă la

Domnul nostru Iisus Hristos în anul 1938.
,, Țelul final nu este viața, ci Învierea. Învierea neamurilor în
numele Mântuitorului Iisus Hristos. Creația, cultura, nu-i decât un mijloc,
nu un scop, cum s-a crezut, pentru a obține această înviere. Este rodul
talentului pe care Dumnezeu l-a sădit în neamul nostru, de care trebuie
să răspundem. Va veni o vreme când toate neamurile pământului vor
învia, cu toți morții și cu toți regii și împărații lor, având fiecare neam locul
său înaintea tronului lui Dumnezeu. Acest moment final, „învierea din

215
morți”, este țelul cel mai înalt și mai sublim către care se poate înălța un
neam. Neamul este deci o entitate care își prelungește viața și dincolo
de pământ. Neamurile sunt realități și în lumea cealaltă, nu numai pe
lumea aceasta.’’
,, Legiunea este o organizație întemeiată pe ordine și disciplină.
Legiunea e călăuzită de un naționalism curat, izvorât din nemărginita
dragoste de Neam și Țară. Legiunea vrea să trezească la luptă toate
energiile creatoare ale Neamului. Legiunea apără altarele Bisericii pe
care dușmanii vor să ni le dărâme. Legiunea îngenunche înaintea
crucilor vitejilor și mucenicilor Neamului.’’
,, Legiunea apără altarele Bisericii pe care duşmanii vor să ni le
dărâme. Linia istorică este una: aceea pe care o trăim noi. Căci noi trăim
în veac. Linia Bisericii este cu mult deasupra noastră. Către ea tindem,
dar nu realizăm decât puţin. Pentru că trăim sub condamnare şi sub
piatra de moară a păcatelor noastre, a lumii şi a moşi-strămoşilor noştri.
Recunoaştem că suntem păcătoşi: aceasta este atitudinea legionară faţă
de Biserică…”
,, Nu contează că e evreu și vă rog sa rețineți pentru totdeauna că
nu împotriva evreilor ca atare trebuie să se îndrepte lupta necruțătoare a
unui legionar autentic, ci contra celor ce fac rău României și Bisericii
creștine. (C. Z. Codreanu a salvat un evreu de la înec).’’
,, Nu admitem nimănui ca să caute și să ridice pe pământul
românesc alt steag decât acela al istoriei noastre naționale. Oricâtă
dreptate ar putea avea clasa muncitoare, nu-i admitem ca să se ridice
peste și împotriva hotarelor țării. Nu va admite nimeni ca pentru pâinea
ta să pustiești și să dai pe mâna unei nații străine de bancheri și
cămătari, tot ce a agonisit truda de două ori milenară a unui neam de
muncitori și de viteji. Dreptatea ta, în cadrul dreptății neamului! Nu se
admite ca pentru dreptatea ta să sfarmi în bucăți dreptatea istorică a
nației căreia aparții.’’
,, Neamul nostru n-a trăit prin milioanele de robi care și-au pus
gâtul în jugul străinilor, ci prin Horia, prin Avram Iancu, prin Tudor, prin
Iancu Jianu, prin toți haiducii, care în fața jugului străin nu s-au supus, ci
și-au pus flinta în spate și s-au ridicat pe potecile munților, ducând cu ei
onoarea și scânteia libertății. Prin ei a vorbit atunci neamul nostru, iar nu
prin „majoritățile” lașe și „cuminți”. Ei înving sau mor: indiferent. Pentru
că atunci când mor, neamul trăiește întreg din moartea lor și se
onorează din onoarea lor. Ei strălucesc în istorie ca niște chipuri de aur
care, fiind pe înălțimi, sunt bătute în amurg de lumina soarelui, în timp ce
peste întinderile cele de jos, fie ele cât de mari și cât de numeroase, se
așterne întunericul uitării și al morții. Aparține istoriei naționale nu acela
care va trăi sau va învinge – cu sacrificarea liniei vieții neamului – ci

216
acela care, indiferent dacă va învinge sau nu, se va menține pe această
linie.’’
,, Iașul zidit pe șapte dealuri, ca Roma, este și rămâne cetatea
eternă a românismului.’’
,, O Românie nouă nu poate ieși decât din luptă. Din jertfa fiilor
săi.’’
,, Bacșișul, mita și hoția au desființat sănătatea morală a națiunii
române.’’
,, Justiția care judecă după ,,ordin" și nu după conștiință, nu
există.’’

217
 Dor de Corneliu Zelea Codreanu

La 16 ani merse pe front ca combatant voluntar în Primul Război

Mondial:
În inimă ardea focul eliberării aruncat în tabăra străinilor într-un joc
incidental;
În 1917-1918 urmă cursurile Școlii Militare de Infanterie ca să-nvețe să
fie soldat,
În 1919 aderă la Garda Conștiinței Naționale ca să lucreze anticomunist
deliberat;
Se abandonase războiul armelor, ca știință ucigătoare cu sutele de mii
pe front:
Războiul ideologic e bomba atomică care ucide-n masă mintea făr’
niciun glonț;
Era student la Drept și înființă Asociația Studenților Creștini în semn de
protest:
Decizia rectoratului universității de a începe cursurile fără slujbă
religioasă o socoti incest;
Fiind exmatriculat, învăță-n Germania lui Hitler să faci parade pentru
exercițiul minții fără frică,
În 1923 înființă Liga Apărării Naționale Creștine ca tot românul să
urmeze Legea care te ridică;
În 1924 îl atacă prefectul de poliție Manciu c-un pistol în sala de proces:
Codreanu acționă legal, zic judecătorii, și dreptatea se lăsă c-un deces;
În 1927 înființă Legiunea Arhanghelului Mihail ca românul să fie jertfitor
stând în picioare:
Când ești cucerit politic, economic și religios, războiul devine dezertare,
iar România o închisoare;
La alegerile din 1937, partidul ,, Totul pentru țară’’ era numărul trei
pentru votanți:
Legionarii lui Codreanu obținură 66 de mandate în Parlament, iar regele
Carol îi vru flotanți;
Mișcarea Legionară era o renaștere națională a omului nou, român și
ortodox:
Străinii din Occident mințeau în ziare că-s rebeli, ca să credem că
haiducii neamului nu-s de folos;
Ca să oprești mișcarea națională introduci un spion care să urce-n rang:
Horia Sima era omul prin care palatul regal lovea cu brutalitate în
zigzang,
Prim-ministrul liberal Duca fu delegat de Carol să organizeze pentru ei
alegerile:
Lui Codreanu îi interzise participarea și 3 legionari îi ținură la mormânt
prelegerile;

218
Victor Iamandi, ministrul liberal al justiției, le dădu o replică de asasinat:
Stere Ciumetti, secretarul Mișcării Legionare, fu omorât nejustificat;
În anii 1930, politicienii români lucrară pentru extern ca filo-franco-
englezi:
Națiunea română era subjugată și ținută-n șah de câinii maidanezi;
Prefectul Poliției, Gavril Marinescu, primea fonduri de la Guvern:
Introduceau spioni în Mișcarea Legionară ca să-i lichideze fizic și politic
aruncându-i în infern;
Armand Călinescu, ministru de Interne, concepuse la Palat planul de
asasinare, fiindcă era îngrijorat:
Știură de Codreanu că nu va rămâne un simplu deputat, că-n România
era un mare Om de Stat;
Nicolae Iorga critică mișcarea legionară, fiindcă se crezuse mare istoric
și consilier regal:
Îi reproșă lui Codreanu deschiderea de magazine și piețe legionare,
pregătite orchestral;
Pe Iorga nu-l ajută cu nimic știința, dacă insuflat de duhul demonic îi
aranjă o condamnare:
Codreanu îi scrise că-l respectă, însă colaborarea cu Armand Călinescu
e o Istorie de înaltă trădare;
În noaptea sfântului Andrei, Corneliu Codreanu fu sugrumat cu alți 13
legionari:
Se executase ordinul din palatul lui Carol al II-lea înspăimântat de
succesele lui cele mari;
Jandarmii care-i transportară pe deținuți la Jilava invocară motivul de
evadare:
Lumea de la palat petrecea mulțumită că DNA-ul trage-n popor și
împușcă fără eroare.

219
54. Iuliu Maniu

Iuliu Maniu se naște în anul 1873 și pleacă la Domnul nostru Iisus

Hristos în anul 1953.
,, Nicio jertfă nu e prea mare când este pentru neam şi adevăr.’’
,, Bărbuş, care era unul din conducătorii tineretului ţărănist de
atunci, mi-a povestit cum au venit la casa noastră şi s-au întâlnit cu
Maniu. I-a spus: "Domnule preşedinte, toată ţara e cu dvs, niciodată n-aţi
avut popularitate atât de mare, putem organiza fiecare an de facultate,
fiecare sat, fiecare judeţ, ca să vă facem campanie electorală". Dar
Maniu s-a uitat la ei şi a zis: "Dragii mei, vă mulţumesc şi sunt foarte
bucuros că sunteţi dispuşi la acest lucru, dar să ştiţi că am fost sacrificaţi
de occidentali şi vom trăi ani de zile sub teroarea comunistă. Dacă veţi
face acest lucru, veţi oferi liste de nume partidului pentru arestări. Eu
vreau ca voi să apucaţi ziua libertăţii, pentru că fiecare român va fi atunci
un bulgăre de aur. Lăsaţi-mă pe mine, cu garnitura mea, să ne vedem de
drum.’’
,, Iuliu Maniu a refuzat fuziunea propusă de Brătianu între Partidul
Naţional Român şi Partidul Naţional Liberal, justificând astfel: „În primul
rând este o mare deosebire între noi şi dumneavoastră în ce priveşte
ideologia, principiile de guvernare şi metodele”…..”: noi înţelegem
democraţia în sensul clasic al cuvântului.’’

220
 Dor de Iuliu Maniu

Bunicul și unchiul său, Simion Bărnuțiu, compuneau muzica Generației

Marii Uniri:
Pe pereții casei atârnară chipurile revoluționarilor de la 1848 cu mii de
mulțumiri;
Avea 9 ani când la lecțiile în limba maghiară învăță să-i laude pe regii
austro-ungari,
Tatăl său exclama: ,, Bieții copii, ce de minciuni trebuie să-nvețe
înghițind gogoșile cele tari’’!;
Vârstnicii avură viziuni și conversații diferite de cele scrise-n școală prin
cărți:
Care-i primi în casă se elibera de minciuna stăpânitorului când cântă
imnuri multor hoți;
Iuliu Maniu crescu cu adevărul istoric și la bacalaureat avu ținută
ireproșabilă,
Păși pe urmele tatălui său inițiind evenimente țesute c-o înțelepciune
remarcabilă;
Studiile universitare de drept la Cluj, Budapesta şi Viena îl pregătiră
ostășește:
Își ridică glasul împotriva politicii Imperiului Austro- Ungar vorbindu-le
românește;
Transilvania, Maramureșul și Banatul țipau sub ,,îngrijirea medicală’’ de
la Budapesta,
Memorandumul din 1892 revendică drepturile națiunii române ținându-i
siesta;
În 1906 apără drepturile românilor la Budapesta, fiind acuzat de trădare:
Introducerea prin lege a dreptului de vorbire a limbii române o socoti
onoare;
În discursul din 1908 critică distrugerea crucii lui Avram Iancu de
extremiștii maghiari:
Hulitorii vor să mâzgălească chipul eroilor români ca să nu mai grăiască
la mercenari;
În primul război mondial, Iuliu Maniu refuză să semneze angajamentul
de credință:
Ungurii voiră să păstreze Transilvania ca să-nvingă România cu a
noastră dorință;
Drepturile le negociaseră la Viena, ca regele Carol I să-și termine munca
începută,
Pregătise viitoarea unire cu coroana regelui Ferdinand pe capul
românilor înnăscută;
Transilvania toată era a lui Iuliu Maniu și-a adus-o biruitor la regatul
României:

221
Românii se adunară la Alba Iulia jucând creștinește de 1 decembrie
1918 hora frăției;
În 1919, Iuliu Maniu înființă 20 de licee în Transilvania cu predare în
limba română:
Școala este locul unde elevii prind aripi cu virtuțile, ca-n zborul
cunoașterii să aibă cunună,
În 1926 uni Partidul Național Român cu cel țărănesc condus de
Mihalache,
Ulterior i se alie Nicolae Iorga cu Partidul Național Democrat și cu
Ionescu Tache;
Ajungând prim-ministru al României sprijini țara scufundată în marea
criză economică,
Câștigă alegerile din 1946 cu PNȚ-ul, falsificate de comuniști după a lor
logică;
În 1945, Petru Groza fu numit prim-ministru al României că-n țară dicta
URSS-ul:
Dreptatea și Viitorul erau ziarele țărăniste și liberale de care românii
duceau dorul;
În iulie 1947 l-au arestat c-un complot în urma înscenării fabricate la
Tămădău:
Dintr-un mare om politic și curajos patriot i-au pus eticheta ,, trădător de
țară’’ ca să curețe la hârdău;
Faptele sale sunt judecate de Tribunalul Militar pronunțându-se pentru
crimă și complot:
- Când tu, Iuliu Maniu, nu păgubiși cu nimic România înseamnă că
Justiția e un om surd și idiot;
- Cei care conduc țara adaugă voința lor la Lege măcelărind eroii cu
articole din Codul Penal:
- Trădătorii de neam și de credință sunt Împuțiții care ne judecă mâncând
singuri din cașcaval;
Înainte de arestare, Iuliu Maniu lucră în Transilvania după adevăr,
credință și dreptate:
Schimbarea politicii după al doilea război mondial era pentru România
apă cu otravă de moarte;
La moartea sa, comuniștii l-au aruncat la Sighet cu necunoscuții în
Groapa Comună:
În cimitirul săracilor, Iuliu Maniu și-a luat faptele biruinței intrând într-o
lume nouă și bună.

222
55. Corneliu Coposu

Corneliu Coposu se naște în anul 1914 și pleacă la Domnul nostru

Iisus Hristos în anul 1995.

223
 Dor de Corneliu Coposu

S-a născut într-o familie de preoți cu activități politice pentru

recunoașterea drepturilor:
Imperiul austro-ungar stăpâni Transilvania cu minciuna și cu puterea
baionetelor;
Tatăl său fu întemnițat la Vac, Szegedin, Budapesta, acuzându-l de
înaltă trădare,
După eliberare activă ca deputat de Alba Iulia votând la 1 decembrie
1918 România Mare;
Corneliu Coposu învăță Dreptul și din 1935 deveni șef al Tineretului
Național Țărănist:
În 17 ani de detenție colindă închisorile comuniste învățându-ne credința
care nu te lasă să fii trist;
Era secretar politic al lui Iuliu Maniu, însoțindu-l în misiuni și negocieri
politice importante,
Colaboră cu ziarele ,, România Nouă’’ și ,, Ardealul’’ conducând acțiuni
combatante;
În 1947 îl ridicară jandarmii de la sediul PNȚ împreună cu tot personalul
din clădire,
După 10 zile, îl arestară pe Iuliu Maniu primind la 74 de ani o celulă făr’
nicio știre;
Pe-o hârtie primi un text pe care să-l semneze împotriva șefului pentru
binele său:
Coposu nu-l trădă pe Maniu, voind să sufere nedreptatea făr’ să-mbrace
haina de călău;
În temnița de la Râmnicu-Sărat uită să mai vorbească, având un regim
aspru de izolare:
Eroii credinței sunt aripile națiunii române învățându-ne că pasărea
trăiește ca să zboare;
Alexandru Vișinescu îl chinui cu bătăi la tălpi, că era colonel de
securitate la partid:
Voi să-l transforme într-un martor mincinos în procesul Pătrășcanu ca
element perfid;
După Revoluția din 1989 îl întâlni ca să mustre slujitorul unui regim cu
fapte de moarte:
L-a iertat după învățătura Evangheliei, ca Iisus pe tâlharul căruia de Rai i
s-a făcut parte;
Fiecare deținut era ținut singur în celulă ca să nu fie comunicare, lipsit de
lumina naturală:
Ca s-o aibă gratuit își creă o fereastră deschisă pentru ochii umiliți de o
neagră amețeală;

224
În timpul zilei trebui să stea în picioare sau pe tinetă, nu avu dreptul
așezării pe pat:
Disciplina era bătaia când intrau cinci gardieni cu bastoane având
statură de gealat;
Cu călăii regimului Corneliu se certă într-una, dar în celulă cu foamea și
cu frigul s-a împrietenit:
Rememora poeziile învățate-n libertate și compuse altele că timpul era
înțepenit;
După eliberare îl chemară la o întrevedere cu Gheorghe Gheorghiu- Dej,
lider comunist:
S-a scuzat de închisorile politice zicând că rușii îi dirijară tot timpul, iar el
… un manelist;
Securitatea era poliția politică care urmărea românii aflați în frunte în
tabere adverse:
Astăzi e DNA-ul care întocmește dosare false ori adevărate în funcție de
interese imense;
- Ce te-a făcut pe tine să ieși din pușcărie întreg la cap? îl întrebară cei
de-acasă;
- N-am cochetat cu ideea sinuciderii, iar rugăciunea mi-a fost la masă o
mâncare grasă!

225
56. Ionel Brătianu

Ionel Brătianu se naște în anul 1864 și pleacă la Domnul nostru

Iisus Hristos în anul 1927.
,, Cei mai mulţi îşi închipuie că politica e un fel de distracţie, cu
foloase şi onoruri. Politica este ceva grav, grav de tot. Ai în mâna ta viaţa
şi viitorul ţării tale.’’
,, Leacul răului nu stă în jandarmeria rurală, ci în moralizarea
administrațiunii și în educațiunea socială a țăranului român.’’
,, Oricine lucrează pentru ridicarea țărănimii face cel mai curat și
cel mai bun patriotism.’’

226
 ,, Starea nemulțumitoare a majorității țărănimii ... ar putea lua un
caracter și mai grav...” și, în consecință, necesită imperios o grabnică și
eficace îndreptare.’’
,, Numărul morților și bombardărilor mă îngrijorează. Rog luați
grabnic dispozițiuni ca represiunea să nu degenereze în represalii.’’
,, Rog comunicați-mi detaliat orice caz de ucidere s-ar produce și
luați măsuri energice ca să înceteze, în afară de opunere armată.”
,, Aflu că multe din familiile țăranilor uciși în ciocnirile cu trupele
sunt în cea mai mare mizerie. Vă rog să se împartă câte un ajutor
necesar subzistenței familiilor cel mai sărăcite și a mă informa de sumele
trebuitoare.”
,, Succesul restabilirii liniștii – arăta Ion I.C. Brătianu în circulara
către prefecți din 14 martie – depinde însă nu numai de esențiala
intervenție a acestei forțe armate, ci și de tactul și deplina înțelegere care
va trebui să domnească între autoritățile civile și militare.”
,, De buna stare a țărănimii depinde buna stare și dezvoltarea țării
întregi, și aceasta primează asupra tuturor celorlalte.’’

227
 Dor de Ionel Brătianu

A fost fiul cel mare al liderului liberal Ion C. Brătianu și era inginer la
călători,
Se dedică vieții politice până ajunse președintele Consiliului de miniștri
de 5 ori;
Lucră sub conducerea lui Anghel Saligny construind rețeaua de drumuri
și poduri,
La 33 de ani deveni ministru al Lucrărilor publice legând rețeaua cu
multe noduri;
Avântul profesiunilor agricole și industriale, spiritul întreprinzător erau
ideile sale subtile:
Să devenim o țară agricolă, industrială și comercială era direcția politicii
renașterii mobile;
În interpelarea adresată Adunării Deputaților din 1907 arătă țărănimea
nemulțumitoare:
Guvernul conservator o atacă arătând că faptele celor instigatori sunt
făcute cu eroare;
Ministerul de interne ceru oprirea gazetelor și ziarelor de orice fel în
comunele rurale:
Crezu că lipsa informației îi va aduce la ordine pe țăranii rămași de
sărbători fără sarmale;
Înarmați cu topoare, sape și lopeți, casele și pătulele proprietarilor erau
dezlegate:
Când foamea te atacă-n stomac mergi la vânătoare de patroni, singur
făcându-ți parte;
Care dintre locuitori nu se retrase-n casă era trecut pe listă ca instigator:
Pedeapsa era să-i fie arsă casa, iar armata pentru capii revoltei trebui să
tragă-n popor;
România era foc și fum când, prin județe, țăranii porniră răscoala ca un
om nebun:
Primarii întocmiră lista, dar averea le era arsă dacă ascunseră vreun
agitator în cătun;
În fața extinderii răscoalei țărănești, Carol I chemă la putere un guvern
liberal:
Ionel Brătianu fu ministru la interne având înțelepciunea ca-n discurs să
fie decizional;
Era prim-ministru când Stoenescu-Jelea își achiziționă un pistol pentru
omor:
Ieșise de la Senat și-n drum spre casă primi 3 gloanțe-n piept de la
atacator;
La procesul din mai 1910, jurații îl socotiră vrednic cu maxim 20 de ani
pedeapsă:

228
Să lași țara fără un patriot cu mână de fier așteptând alte decenii e
mizilic pe masă;
Crima îndreptată împotriva unuia dintre cei mai nobili fii ai țării o socotim
război:
Națiunea e strânsă de gât când ucigașii dinăuntru ori dinafară ne lasă
fără plug la boi;
Independența statului și proclamarea regatului român sunt legate de-al
său tată:
Alese tineri din toate clasele sociale trimițându-i la școală în străinătate
ca pe-o armată;
Scrisori de solidaritate circulară din toate zonele ca reacții populare la al
său atentat,
Pentru obiectivele și capacitatea sa, Ionel era curtat de națiune ca un
mare Om de Stat;
Cadrele didactice îl susținură cu admirație știind că va lupta contra
străinismului:
Țara, credința, limba română și neamul erau cotropite în casele noastre,
fiind vândute marxismului;
Germanii îl socotiră autorul moral al intrării României împotriva Puterilor
Centrale:
Brătienii semănară credința și iubirea de țară dejucând planurile
vrăjmașe fatale;
Ionel Brătianu negocie bine cu Aliații obținând de la Antanta
angajamente scrise,
În august 1916 se hotărî intrarea României în război recucerind teritorii
întinse;
Pia, mamă-sa, decise: ,, Eu rămân aici!’’, când Muntenia era țară
ocupată de nemți:
Străjerul națiunii rămâne-n picioare înfruntând dușmanul când își umple
vagoanele cu genți;
Invadatorii ocupaseră casele și populația Bucureștiului îngrozită le plăti
greu tribut:
Pături, cămăși, blănuri, clopotele bisericilor, documentele Academiei, așa
cum au cerut;
Armata germană din 1914 era frații Armatei Roșii din 1944 plecați la jaf
printre străini:
Bogățiile aveau sechestru, iar făina, carnea și mălaiul le luară pe cartela
decorată cu spini;
Petre Carp, Alexandru Marghiloman cu alți călăi îi doriră lui Ferdinand
detronarea:
Gândiră subordonarea țării față de Germania și Austro-Ungaria ca râul
cu marea;

229
Alexandru Sturdza mobiliză oameni să lupte împotriva Armatei Române
retrasă,
Guvernul Brătianu era la Iașul Moldovei auzind trădătorii așa cum spargi
cu bâtele o casă;
Generalii noștri demobilizară armata ca soldații să fie pe câmp muncitori
sezonieri:
Ocupantului german i s-a zis că trebuie adunată recolta pentru nemți și
austro-ungari;
După 8 luni, armata română apăru pe neașteptate în preajma trupelor de
ocupație:
Transilvania a fost recuperată și Republica sovietică ungară distrusă să
n-aibă prestație;
Opera lui Ionel Brătianu e Războiul de întregire 1916-1918 și de făurire a
României Mari:
Redresarea economică ,, prin noi înșine’’ care în 1922-1926 atinse
cotele cele mai tari;
Nu a fost un funcționar de Stat, pur și simplu, ci un geniu politic la fel ca
părintele său:
Reformele pentru modernizarea Statului și Constituția de la 1923 îl
declarară luptător erou.

230
57. Vasile (Basil) Stoica

Vasile (Basil) Stoica se naște în anul 1889 și pleacă la Domnul

nostru Iisus Hristos în anul 1959.

231
 Dor de Vasile Stoica

S-a născut în teritoriile ocupate de imperiul austro-ungar dorind să-nvețe

lupta cea dreaptă:
Neamul, limba și credința sunt zestrea furată ca-n pântecele mamei să
fie uitată;
În 1916 intră voluntar în armata română plecată-n război cu dorul de țară
întregită,
Guvernul României îl trimise-n SUA ca să susțină cauza românilor
ardeleni cotropită;
Înființă ,, Liga Națională a Românilor din America’’ ca să se-audă tare
vocea României,
Milită pentru înființarea legiunilor românești angajându-le-n războiul unirii
frăției;
Războiul de Întregire al Neamului începuse cu constituirea unităților de
voluntari Speranța:
Circa 15 mii de ,, Voluntari ardeleni’’ luptară sub drapel american pentru
frontul din Franța;
În ,, Suferințele din Ardeal’’ scrise că stăpânirea ungurească și
nemțească e moarte cu ură:
O edită înainte de război arătând că Ardealul e fiică de Regat care
înviază pură;
Redactă Proclamațiile către Țară și Armată lansate de Ferdinand I la
primul război:
România jucă hora unirii când în sate, pe dealuri și pe munți se adunară
într-un gând cete de eroi;
Din 1930 fu ministru în Albania, Bulgaria, Letonia, Turcia, Olanda
purtând în zbor o națiune:
Întărea comunitățile de români cu credința, școlile și bisericile lansându-
le-n acțiune;
Puse în fiecare ambasadă tabloul părinților îmbrăcați în costume
tradiționale de Avrig:
Cunoscu că națiunea română e poftită și o-ncălzea printre străini ca să
nu înghețe de frig;
Cunoscător al trecutului istoric și-al 14 limbi străine fu participant la
Conferințele de Pace:
La Paris, în 1919, e trimis de Brătianu și-n 1946 de Petru Groza … cu
hunii să ne-mpace;
Președintele american Teddy Roosevelt îl primi pe Vasile că iubea
poporul daco-român:
- Sunteți mai dragi și decât belgienii, fiindcă v-ați luptat pentru libertate și
unire făr’ stăpân!;

232
- Noi prețuim jertfele Românilor și ne vom pune toate puterile ca
dreptatea să biruiască!,
- Vă cunosc vitejia, căci un singur punct e sigur pe frontul răsăritean:
armata românească!;
Lucrările sale publicate-n limba engleză au fost preluate în SUA de mari
istorici și scriitori:
Vasile Stoica angajă în susținerea idealurilor românești cultura și politica
multor țări;
În 1947 regimul comunist îl chemă în țară prădându-i casa și funcțiile
printr-un fals proces:
Cu ,, Uneltire contra ordinii sociale’’ îi semnară sentința Hoții, urând al
său mare Succes;
Cariera de mare diplomat completată de activitatea jurnalistică i se stinse
la Jilava,
Din 1948-1956 anii de pușcărie sunt înghițiți ca pasărea prinsă-n zbor cu
partidului otrava;
În 1957 mai primi o condamnare de 10 ani temniță grea ca să se șteargă
tot ce-a lucrat:
Muri în 1959 împăcat cu sine și cu țara când comunismul trădător era
nașul blestemat.

233
58. Virgil Mateiaș

Virgil Mateiaș se naște în anul 1909 și pleacă la Domnul nostru

Iisus Hristos în anul 1995.
,, Ne-am ridicat să punem rânduială în Țară, în gândire și cuvânt/
Cum n-am aflat hârtie și cerneală am scris cu sânge-n Cer și pe pământ/
La căpătâiul veacului ce moare/ ne scuturăm de temniţi şi noroi/ Cu
lanţuri la mâini şi la picioare/ purtăm şi azi istoria după noi.’’

234
 ,, Noi nu am făcut politică, nu pentru că am dispreţuit-o, ca inutilă,
am făcut numai educaţie spirituală a omului, pregătindu-l pentru viaţa
publică. Prigoanele sălbatice nu ne-au mai dat răgaz.’’
,, Cât am trudit, am ars şi am plâns în taină să aduc acestei lumi un
pumn de bine…’’
,, Pe mine, suferința îndurată m-a întărit, m-a apropiat de
Dumnezeu și de mine însumi.’’
,, Însemnam pe prispa minţii, în fiecare zi, gândul ce mă căuta,
apoi, spre a nu fi descoperiţi la percheziţie, îl ascundeam în vers, apoi
versul devenea rugăciune.’’
,, Am făcut din această încercare un prilej de interiorizare, rugându-
mă şi cântând.’’
,,... Cu aceste gânduri trec şi eu azi pragul închisorii, care timp de
16 ani m-a ascuns cu puterea unei pasiuni ispititoare şi amare.’’
,,Voi, cei care aţi mai rămas spuneţi şi scrieţi despre tot uraganul
de ură şi minciună care a desfigurat şi otrăvit mintea şi inima omului în
acele vremi satanizate, spuneţi şi scrieţi pentru însănătoşirea şi
înnobilarea sufletului...’’
,, Și va stârni parfum de rugăciune/ Cădelniţând sub bolte de
cleştar/ Să creşti tot mai frumoasă, Legiune/ Din jertfa lor şi-al vieţii mele
dar.’’
,, O istorie în versuri mai uşor de ascuns de vigilenţa paznicilor, de
barbaria perchiziţiilor, de suspiciunea anchetatorilor, şi deci mai lesne de
adus acasă. Nu e mai sublimă încântare când omul umilit, singur,
înfometat, bătut, împresurat de duhurile răului ce-i stârnesc disperarea,
agonia, neantul, sinuciderea, când omul acesta răvăşit îşi mai poate
ridica ochii spre cer şi-L strigă pe Dumnezeu. Dintr-o asemenea stare s-
au născut aceste versuri. Toate acestea sunt gândurile mele. De ce am
făcut versuri? Nici eu nu ştiu. Vă găsiţi în faţa spovedaniei unui om
oarecare, spovedanie făcută în versuri simple, ce m-au ajutat să-mi
păstrez echilibrul sufletului şi limpezimea minţii, în timpul umilinţelor din
singurătatea lungă şi grea a izolărilor. Am căutat să mă întâlnesc cu
năzuinţele Neamului meu, din a cărui comunitate spirituală nu am ieşit, şi
pe care nu am încetat a-l iubi.’’

235
 Dor de Virgil Mateiaș

Era student la Drept când intrase-n rândurile Mișcării Legionare

profesând ca avocat,
În 1940, Statul era Legionar și Virgil ajunse prefect de Făgăraș, fiindcă
era înrolat;
Asasinările funcționară printr-un ordin care prevedea uciderea a 3
legionari în fiecare județ:
Carol al II-lea și guvernul doreau expunerea cadavrelor în ochii
trecătorilor cât mai citeț;
Începură necazurile în 1941 pentru români și-a fost trimis pe front în
Crimeea și Caucaz:
- Toţi legionarii care încalcă ordinele dictaturii militare, vor fi
împuşcați!… fără răgaz;
Luptând alături de partizanii și fugarii din munți opuse rezistență
comuniștilor din țară:
Prigoana Securității oprea lupta legionarilor, iar pe Virgil îl dori scos și
aruncat afară;
Cu dreptatea se-nscrise într-o apărare de avocat pentru care supără
dictatura carlistă:
Corneliu Codreanu intrase-n dispută cu Nicolae Iorga și procesul luă o
direcție tristă;
La Ocnele Mari îl dezbrăcară și trântindu-l la pământ îl legară c-un
prosop la gură,
Îl scuturară de praf cu bâtele însetate de sânge, iar cu bocancii jucară
hora pe bătătură;
Refuză demascarea camarazilor săi şi reeducarea prin bătaie,
schingiuire şi înfometare:
Crezul legionar era auzit când sângele curgea pe hainele lipite de corp
strigând: Trădare!;
În intervalul dintre bătăi era pus să stea în picioare cu faţa la perete
ceasuri întregi,
De la 5 dimineața până la ora 10 seara nu avu voie să schimbe poziția
ca să nu-i renegi;
Ciorba era o apă tulbure în care un școlar leneș putea număra 18 boabe
de arpacaș,
În 1953, lagărul de la Ocnele Mari fu desființat ca să fie mutați la Gherla,
dar cu Virgil partidul era laș;
Până în 1955 executase 8 ani de detenție câștigând libertatea prin
clasarea dosarului:
Nefiind motive legale de trimitere-n judecată vrură s-ascundă prigoana
legionarului;

236
L-au arestat din nou în 1958 ca să-nceapă un șir de anchete pentru
procesul din 1959:
Partidul comunist îl numi bandit c-au început în România să-nființeze o
eră nouă;
Sentința i-a fost scrisă cu 20 de ani pentru crimă și uneltire împotriva
clasei muncitoare:
La Jilava și la Aiud toți legionarii erau forțați la discursuri cu fapte de
condamnare;
Se lucraseră cu teroarea, cu presiunea şi cu constrângerea continuă ca
rezistența să fie măcinată:
Unii spuseră minciuni înșirând o serie de atrocități ca să obțină o
eliberare condiționată;
La adunările deținuților, Mateiaș le vorbi drept acuzând comunismul de
toată vinovăția:
Nu-i lăudă pe cei nedrepți care-au furat idealurile naționale, dorind să se
știe de toată urgia;
C-un discurs legionar și creștinesc fu trimis la Izolatorul cu celule reci,
fără pat și fără foc,
Cu haine de doc zdrențuite și tinete fără capac simți comunismul c-un
miros de putregai din loc în loc;
Mâncarea o primea a treia zi într-un polonic cu apă caldă, arpacaș și un
turtoi,
Fără somn, cu mișcare 17 ore pe zi, se rugă Domnului și cântând era
auzit ca un strigoi;
1964 era anul eliberării și Virgil spunea: - Cu aceste gânduri trec și eu
azi pragul închisorii,
- 16 ani m-au ținut ascuns cu puterea unei pasiuni ispititoare și amare…
strivindu-mi lacrimile răbdării.

237
59. Traian Trifan

Traian Trifan se naște în anul 1889 și pleacă la Domnul nostru

Iisus Hristos în anul 1990.
,, Lupta noastră nu este limitată în timp, ci permanentă. Trebuie să
mărturisim prin comportarea de zi cu zi, poate cu suferința, cu sânge și
chiar cu viața, de ni se va cere.’’
,,Biserica nu este veche și nu este nouă; Biserica este
dintotdeauna și pentru totdeauna; marea taină a Bisericii este cea din
sufletul nostru!’’
,, După cuvântul moarte trebuie pus virgulă, nu punct.’’

238
 Dor de Traian Trifan

La 1 decembrie 1918 luă parte la Adunarea cea Mare de la Alba Iulia ca

patriot creștin,
Studiind Dreptul funcționă ca avocat și-a băut din temniță al
comunismului venin;
Renumitul legionar Ion Moța îl convinse să intre-n Legiunea Arhanghelul
Mihail:
Aderă cu ușurință cunoscând că poporul credincios trebui ținut strâns,
cum zice profetul Ioil;
Ion Moța duse lupta credinței în războiul civil din Spania împotriva
forțelor comuniste,
Avu acordul lui Codreanu și-n 1937 căzu în luptă culegând bucurii
ostășești, dar triste;
Trifan fu anchetat în 1934 ca legionar și ascuns la Jilava, iar în 1938 la
Vaslui,
În 1940 se întemeie Statul Național Legionar și prefectul de Brașov
căpătă numele lui;
La palatul lui Carol II fu eclipsă de soare și-a înființat Străjeria în școli
combătând legionarii:
Curvarului i s-a zis că regalitatea e un altar, pe când el cu Lupeasca
făcură orgii ca găinarii;
Codreanu îi zise lui Trifan: ,, Antonescu e anglofil și nu-l mai pot schimba
prin nimic’’:
Îmbrăcase haina verde de legionar ca să câștige puterea cu ei înălțându-
se un pic;
Guvernarea fu preluată de Antonescu și Horia Sima … lipsită de valorile
legionare:
El vorbi în numele Legiunii până-i scoase din guvern și prefecturi cu
armatele solitare;
În 1941, Antonescu dădu o lovitură de stat ca să conducă ai săi primind
false medalioane,
Colonelul Filip Agricola ceru lui Trifan predarea prefecturii cu presiunea
armatei germane;
13 fruntași legionari împreună cu Codreanu sunt încărcați în camioane
ca să fie omorâți:
Într-o pădure de lângă Ploiești, jandarmii îi ștrangulară turnându-le vitriol
că erau urâți;
La proces, Traian Trifan îi întrebă dacă cu el ca prefect a fost ordine în
județ!
- Da, răspunse colonelul Filip Agricola, destul de răzleț.
- Ce ați căutat cu armata la prefectură?

239
Președintele Tribunalului îi respinse întrebarea, ca să nu se afle despre
ură;
Pentru Traian Trifan urmă defăimarea, condamnându-l cu încă 16 ani
închisoare,
În 1941, în celula din Aiud erau 700 legionari tineri condamnați politic,
dar cu onoare;
Trifan vorbi deținuților despre dârzenia dacilor simbolizată-n drapel cu
capul de lup,
Lui Antonescu îi trimise un memoriu despre o politică greșită când
guvernarea e de grup;
Tomirovschi era activist de partid sovietic, însărcinat cu agitația din
penitenciare:
Partidul comunist îl vânase de la seminarul teologic din Kiev trimițându-l
la vânătoare;
Susținu ideea Dumnezeirii ca utopie perimată, idealul lumii fiind căzut din
transcendent,
Crezu că Uniunea Sovietică deținea descoperiri științifice ca să stăm în
imanent;
- Dacă nu ne supunem teoriei d-voastră?, îl întrebă domnul Trifan,
- O să aveți de suferit!, îi răspunse activistul, că-n comunism bătaia e ca
pe maidan;
- Dumneata, de aceea te-ai supus, ca să nu suferi bătăi?
- Noi, creștinii, acceptăm suferința crucii ca să rămână Adevărul liber, iar
voi… niște nătărăi;
Celulele erau săli de cursuri unde deținuții spuseră celorlalți ce
acumulase-n libertate:
Țăranii și muncitorii învățară limbi străine, matematică, fizică și poezii pe
săturate;
Practicară rugăciunea inimii prin care Hristos se coborâse-n foamea și
lovitura zurlie:
Când deținuții ieșeau la cules în vie, părintele Traian era văzut citind din
Filocalie;
Refuză să participe la concursul în depășirea normelor numită ,,
întrecere socialistă’’,
Tortura ce urma era jocul lor la înțelepciunea lui și la 3 zile mânca o cană
de terci comunistă;
I se bătu un lanț greu la picioare, fiind mutat la subsol timp de o lună în
celula de beton:
Își asumă suferința de creștin și condiția de a fi discreditat ca om
culegând roadele Sinodicon;
În 1962, Dej liberaliză pușcăriile în care partidul comunist avură activiști
învățători:

240
Se comisese nedreptăți în procesele inventate și-acum le-mpodobiră
mormintele cu flori;
Sfântul Traian Trifan le-a refuzat eliberarea declarându-le că-i
anticomunist convins:
Le ceru icoane, untdelemn pentru candelă și Biblie continuând cu
rugăciuni de neînvins;
Cerea înfrângerea planetară a mafiei roșii care-a îmbolnăvit societatea
românească:
Poporul român nu merită ateismul când domnitorii muriră cu credința
creștinească;
După eliberare se angajă la un centru de confecționat lădițe pentru
fructe:
Era dedicat rugăciunii cu durere și cu dragoste de oameni pe drumul
către servitute.

241
60. Alexandru Ghica

Alexandru Ghica se naște în anul 1903 și pleacă la Domnul nostru

Iisus Hristos în anul 1982.
Alexandru Ghica a fost Director general al Siguranței Statului și
Polițiilor în perioada Statului Național-Legionar (14 septembrie 1940 - 3
februarie 1941).

242
 Dor de Alexandru Ghica

Alexandru Ghica e strănepotul domnitorului Grigore Ghica-Vodă cu

aleasă educație,
În 1937 intră în Mișcarea Legionară fiindcă avea verticalitate morală c-o
bună prestație;
Agenții străini se infiltrară printre frați creând dușmănie ca să compromită
Mișcarea,
În 1941 Antonescu lovește Statul ca să-i alunge pe legionari, întrecându-
se cu răbdarea;
A fost încuiat 24 de ani la Jilava, Pitești, Aiud, Suceava, Gherla ca să nu-
l vadă poporul:
Antonescu era șeful statului și-n 1941 voi ca Prințul Ghica să ne plângă
tot dorul;
De la anchetatorul politic află că DNA-ul hotăra pentru fiecare anii de
închisoare:
Tribunalul nu lega rănile și confirma când gruparea de forță răcnea
producând teroare;
În temnița Aiudului îi scrise lui Antonescu să aibă voie în celulă cu
obiecte creștine:
Ceru icoana Sfântului Arhanghel Mihail cu Sfânta Cruce ca să primească
gânduri divine;
Dori câteva scrisori de la Corneliu Codreanu care a sfârșit politic prin
asasinat:
Cu acestea transmitea șefului credința sa în Iisus și tâlhăriile lucrate de
ucigașul Stat;
Antonescu fu arestat de rege cu ai săi și viața i-o vândură rușilor ca să
fie împușcat,
Eugen Cristescu era șeful serviciului secret și nu i-a fost rușine să aibă
un stăpân înșelat;
În 1946, Antonescu plecă în veșnicie regretând c-a lucrat împotriva
legionarilor:
- Îmi pare rău de băieții aceștia c-au rămas în temniță îndurând suferința
poponarilor!;
Tatăl artistului Tudor Gheorghe și Bartolomeu Anania i-au fost lui
Alexandru buni colegi de celulă:
Alții erau ofițeri de poliție și de armată, intelectuali urâți de comuniști cu
propaganda lor fudulă;
Care refuză ,, reeducarea’’ primind gândul morții decât compromisul a
ajuns la final:
Alexandru fiind îndelung rugător și mărturisitor al adevărului lui Hristos a
rezistat pe un piedestal;

243
Credința n-a fost biruită de mirosul tinetei cu fecale, nici de celula de
ciment:
Comunismul era religia Satanei și care o-mbrățișă nu cunoscu cuvântul
docent;
Unii cedară-n câțiva ani, iar alții la început, primind reeducarea ca
politică de partid:
Insultele, înfometarea, lanțurile și izolarea erau cuiele bătute-n cap cu
Alexandru Ghica pus la zid;
La Jilava, gardienii năvăliseră zilnic în celule și-i băteau cu bocancii, cu
pumnii, cu bâta:
Practicând rugăciunea inimii, loviturile erau aruncate-n jur fără să-l
țintească bătuta;
Venea din familia domnitoare Ghica și comuniștii îl întrebară despre
convingerile politice,
Le răspundea: - Trăiască legiunea și Căpitanul!, fiindcă era stabil și
avansat în științe juridice;
Calitățile: demnitatea, rezistența anticomunistă, corectitudinea și puterea
de răbdare-n suferință,
Le purtă-n temniță Prințul Moldovei împreună cu cămașa și izmenele de
deținut supuse la căință;
Mâna lui Alexandru stătu întinsă la porția de pâine cea mai mică sau o
lăsa pentru o zi celui flămând:
Pe cel căzut în fecalele din celulă îl spăla cu apa ce a mai rămas în
gamelă lăcrimând;
Ministrul de interne Drăghici îi promise libertatea în schimbul unei
declarații mincinoase:
Voiră să-l ucidă pe Lucrețiu Pătrășcanu, dar el nu lovi dușmanul cu
declarații belicoase;
- Domnule ministru, mai bine să cad în luptă păstrând onoarea cum ne
spunea Codreanu, Căpitanul!,
- Voi, comuniștii, ați tăgăduit Biblia lui Dumnezeu cum și musulmanii au
ales Coranul!;
Ministrul îl purtă prin sate și orașe ca să vadă realizările socialismului
triumfător,
Prințul le arătă sălciile ce se-adapă din pârâul care-nconjoară Aiudul și
plâng de dor;
Cei de-acasă, printr-o scrisoare, cerură să renunțe la identitatea politică
pentru eliberare,
Colonelul Crăciun îi înlesni răspunsul în fața sutelor de deținuți cerându-i
ascultare;
- Domnule colonel, în urmă cu 100 de ani un strămoș își pierdu capul
pentru Bucovina!

244
- Brâncoveanu își pierdu capul său și-al copiilor aruncând asupra
sultanului toată vina!
- Pot fi mai prejos decât ei când nu mi se cere capul, ci numai identitatea
și onoarea?
- Eu stau pe cruce cu Domnul Hristos pe care voi l-ați lepădat mincinos,
dar El este salvarea!
Comandantul închisorii furios îi spuse: - Prinț blestemat, nu știi pe ce
lume trăiești!,
- De la dușmanii lui Hristos să cer eu salvarea când doresc mântuirea de
cele lumești?
La eliberare, colonelul Crăciun făcu strigarea: - Cei din zarcă care plecați
nereeducați ați învins!,
În 1964 s-a dat amnistia și Alexandru Ghica câștigase bătălia prin
credință deplin convins.

245
61. Cicerone Ionițoiu

Cicerone Ionițoiu se naște în anul 1924 și pleacă la Domnul nostru

Iisus Hristos în anul 2014.
,, Eu fac parte din generaţia «Deşteaptă-te, române!». Acum a
venit la rând o nouă generaţie, pe care o rog să pornească lupta sub
lozinca «Redeşteaptă-te, române!».’’
,,Tranzacţii nu fac cu mişelia!’’
,,Sunt un om care-a jurat să spună adevărul din ţara sârmelor
ghimpate.’’

246
 Dor de Cicerone Ionițoiu

Fiind răpite teritoriile românești, în București veniră studenți din

Basarabia și Bucovina,
Cicerone era student la 3 facultăți: Litere, Științe și Drept cercetând locul
cu pricina;
La 1 decembrie 1943 se comemoră-n haine de sărbătoare 25 de ani de
la Marea Unire:
Atunci îl găsi pe Maniu luat la braț de Coposu atașându-se de PNȚ
pentru înfrățire;
În 1945, căpitanul Vasilief Petrov îl răpi ca să fie torturat, ducându-l la
NKVD-ul rusesc,
În 1946 organiză o contramanifestație împotriva lui Groza vândut porcilor
grotesc;
Maniu vru să comemoreze 100 de ani de la Revoluția din 1848 ca
eveniment de stat:
Bătăușii, aleși dintre studenți, și camioane cu muncitori de la CFR cu
răngile au devastat;
Cicerone fu condamnat 2 ani în lipsă și-un agent, student la Drept, îl
sfătui să fugă:
Când cei arestați erau bătuți la sânge, el fusese găzduit de munți un an
pentru rugă;
Campania electorală începuse cu liste fictive și cu arestări la sate cu
președinți de partid:
,, Nu contează cine votează, contează cine numără voturile’’ fu lozinca
lui Stalin cel perfid;
În 1947 începură arestările unui grup de țărăniști care-l indicau pe el
direct răspunzător,
Îi ziseră: Ce-ai căutat la Maniu când Anton Alexandrescu trecuse la
comuniști cu mult spor!;
- Basarabia și Bucovina fuseseră răpite și-am protestat împotriva
abuzurilor ce se-nvârt pe-o roată!,
- Am să vă arăt eu istorie. Am să fac istoria ca să nu mai poată fi
niciodată modificată!
Anchetatorul Alexandru Nicolski se repezi asupră-i cu pumnii, îl călcă-n
picioare:
Cicerone se trezi după un timp ud, plin de apă, jurând că va ucide
comunismul-teroare;
Râmnicului Sărat i se spunea ,, Închisoarea Tăcerii’’, fiindcă nu aveai
voie să vorbești,
La Jilava, într-o celulă 6 cu 10, îngrămădiră peste 200 deținuți, ca să uiți
cine ești;

247
Nicolae Maromet era director bătând cu ciomagul și avea predilecție
pentru cap:
Fusese om de serviciu la generalul Victor Dombrovschi, iar răutatea și
prostia nu-l mai încap;
La Canal era muncă la roabă, săpături și funcționa din 1949 ca un lagăr
de exterminare:
Comanda o deținu un fost hamal din portul Constanța că ăștia ne învață
bine la școala ,,Teroare’’;
În 1951, în locul lui Dobrescu îl trimiseră pe Zamfirescu: alt hamal care
să-i bată bine:
Îi plăcu frigul și-i ținea pe deținuți la carceră iarna, în cămașă și-n zeghe
ca să uiți de tine;
La Aiud invocară motive că n-ai stat pe scaun și te-ai trântit în pat, ca să-
ți dea bătaie:
Pentru ațipit pe marginea patului primeai 7 zile la ,, Neagra’’ curgându-ți
lacrimi șiroaie;
Lucrară 12 ore pe zi păziți de brigadieri și pontatori care urlau: - Dă-i
până mori!:
Promiseră munci mai ușoare și, dintre 100 de deținuți, 20 ajunseră
informatori;
În 1964 au fost îmbrăcați în haine civile, semnară un stat de plată că le
sosise eliberarea:
Era momentul când cerul coborâse pe pământ în temniță unindu-se de
bucurie cu marea;
Toți deținuții semnară o declarație că nu vor spune pe unde-au fost și ce-
au văzut:
Cicerone rămase fidel jurământului când crezul legământului cu
dreptatea mult l-a durut;
- Eu nu iscălesc așa ceva, fiindcă n-am cerut să ies și mai ales
condiționat!
- De ce nu spuserăți că Justiția m-a condamnat 26 ani la închisoare ca
pe un om nevinovat?
- Comuniștilor atei, vă e rușine acum de tot ce-n Justiție și-n pușcărie ne-
ați făcut?
- Din contră, am să spun peste tot unde-am fost timp de 10 ani și tot ce-
am văzut!
Pe biletul de eliberare era scris: ,, Pe timpul deținerii a avut o comportare
rea’’!: / Îndurase tratamentul de înfometare și umilință păstrând curajul și
nădejdea aievea;
Stabilindu-se la Paris întocmi peste 150 mii de fișe ale victimelor
comunismului:
Seva de bun român și curajos creștin era izvorul de credință în lupta cu
fiarele anarhismului.

248
62. Emil Sebeșan

Emil Sebeșan se naște în anul 1926 și pleacă la Domnul nostru

Iisus Hristos în anul 2011.

249
 Dor de Emil Sebeșan

În 1945, hoțul intrase-n turmă să-njunghie eroii aducând potopul în valuri

de comunism:
Nimicea orice alt partid ce-și dorea pentru România credință vie și blând
politicianism;
În 1949, Emil a fost arestat pentru apartenența sa la Organizația
Național-Creștină:
Națiunea se-mpărțise-n grupări anticomuniste găsind cărări pe care să
meargă fără vină;
Națiunea care pierde războiul e condusă de-un partid stăpânit c-o
ideologie din străinătate:
Își face membri din interior și cu DNA-ul din Justiție se omoară-n
România frate cu frate;
Era student anul III la Agrotehnică când primise 5 ani de închisoare
corecțională:
Partidul comunist îl trimise la Pitești pentru continuarea studiilor de
reeducare finală;
Era luna decembrie când creștinii sărbătoresc Nașterea Domnului și el a
cântat colinde,
Gardianul îi ceru să tacă, dar refuzându-l fu băgat la camera 4, cu bătaia
să-l alinte;
– De ce cânţi, bă, cântece creştineşti aicea? … se răsti curcanul;
– Pentru că azi e Ajunul Crăciunului și voi cânta Domnului Iisus tot anul!;
– O să te bag la Casimca ca să-ți scot fluturii din cap, dacă nu-ți ții gura!;
– Și pe d-ta te-au educat părinții că Domnul Iisus ne-a dat pacea și
iubirea, așa că … leapădă ura!;
Sadicul torționar Eugen Țurcanu făcea experimente ca să aibă loc
dezumanizarea:
Fiecare deținut trebui să spună ca mama e curvă, iar tata e bețiv,
începând demascarea;
A fost văzut sărind cu bocancii pe pieptul lui Bogdanovici minute-n șir:
Murind strivit în bătaie, partidul bătu toba, iar Țurcanu jucă cu deținuții în
delir;
Autoritățile comuniste deciseră să-și educe ,, dușmanii poporului’’ prin
schingiuiri:
Dimineața erau scufundați cu capu în urină și-n fecale ca să-și
amintească de-ale lor întruniri;
Gamela unde primeau mâncarea trebuia folosită pentru preparatele de
fecale și urină:
Avură interdicție la WC, iar mâncarea o primeau după ce-o goleau de
proteină;

250
Emil Sebeșan mâncă fecalele sale și ale altora ca să primească o porție
de mâncare:
Mărturisi că viața are preț când partidul comunist e ateu și un diavol
mare;
Țurcanu le înscenă Sfânta Liturghie punându-i să se-mpărtășească cu
urină și fecale:
Fiecare luă cu lingurița și care-ncercă să-și facă cruce era bătut o oră și
făcut sarmale;
Altă metodă de tortură era introducerea în camere fără ferestre cu apă
pân’ la glezne:
Nu se putură culca sărind de pe un picior pe altul, iar unii înnebuniseră
lezne;
Fiind mutat la Gherla cedă politicii de ură înscriindu-se în comitetul de
agresori:
Avu misiunea de a strânge informații de la ceilalți deținuți ca să-i toarne
fără remușcări;
În 1954 se bucură că-i liber, dar era chemat permanent la Securitate
pentru declarații:
El se ocupă de studiile universitare la Agronomie, bucurându-se de
înaltele prestații;
A absolvit facultatea cu 1 an înainte de a ieși la pensie, fiind cel mai
bătrân student,
În 1990 se-nscrise în PNȚ-CD vorbindu-le despre experiența din detenție
ca eminent.

251
63. Matei Boilă

Matei Boilă se naște în anul 1926 și pleacă la Domnul nostru Iisus

Hristos în anul 2015.
,, Dumnezeu e cel fără de care nici să clipesc nu pot.’’

252
 Dor de Matei Boilă

Conferința de la Moscova stabili ca la alegerile din România să nu fie

suveranitate:
Cu voturile ieșite din urnă, partidul comunist scoase pui mulți aruncând
cojile stricate,
Diplomatul englez Clerk îl întrebă pe Vâșinschi despre cinstea dovedită
la alegeri:
- 12 la sută, dar nu vom lăsa poporul de imbecili să stabilească, că noi
vom ține prelegeri!;
Alegerile au fost de formă, fiindcă americanii cu englezii n-au intervenit
ca să oprească hoția:
Poporul român n-a fost laș, dacă cei mari ne sacrificară vânzând rușilor
România;
Matei Boilă era membru PNȚ și-n 1952 îl arestară în lotul foștilor
țărăniști:
Participase la mișcările studențești anticomuniste din 1946 și necăjise
mulți securiști;
Scrise un memoriu către Occident arătând că românii nu doresc
dictatura sovietică:
- România e o țară creștină care-l cheamă pe Dumnezeu să ne dea o
viață prielnică;
Matei era nepotul lui Iuliu Maniu pe care țara îl susținea, având o foarte
mare popularitate:
Fusese crescut de mic cu Sfintele Taine învățând rugăciunea care pune
totul pe roate;
La intrarea-n pușcărie se rugă Maicii Domnului că-i slab, luând cu el
umilința:
- Maică, puterea lor de tortură e mare față de puterile mele!’’, sfințește-
mi credința!;
- Te rog, Maică, dă-mi numai cât pot duce, cât pot rezista!’’, ca-n fiecare
zi să fiu cu Hristos,
- Prezența Domnului în inimă s-o pot afla, cunoscând ale Sale virtuți,
credința să lucreze cu folos;
Securiștii îți cereau să semnezi angajamentul de turnător și să nu
vorbești despre a lor pușcărie:
Interziseră dreptul la asistență, să citești ce vrei, să ai contact cu familia,
ca să nu se știe;
Deținuții erau siliți să se tortureze reciproc ca să distrugă loialitățile
dinaintea încarcerării,
Cu participarea la sesiuni despre Istoria Partidului Comunist Sovietic
erau destinați ,,îndreptării’’;

253
Ca să-l slujească pe Stalin trebuise să denunțe convingerile, ideile și
valorile personale,
Unii erau îmbrăcați cu harul în Iisus Hristos, iar alții fură siliți să arunce-n
ei cu ocări orientale;
Care dobândi reeducarea îi lovea pe noii veniți, obligându-i să-nvețe
după a lor carte:
Îi forța cu bâta să mănânce fecale sau îi băga cu capul în gălețile cu
urină gemând de moarte;
Mâncau din farfurii lăsate pe podea ținând mâinile la spate … ca să
scuipe cu dispreț viața,
Curățau podeaua c-o cârpă ținută între dinți până le apunea somnul
așteptând dimineața;
Partidul năștea ucenici cu SUFERINȚA, lovindu-i cu învățătura
antihristică de sorginte:
Înrolau pe cei care cedară de durere, făcându-se turnători cu idei pro-
comuniste la minte;
Mulți sfârșiră-n tortură fără să fie plânși și cauza morții era falsificată în
certificatul de deces:
Comuniștii erau idolii națiunii ascunzând ororile ca să nu știe posteritatea
la cât rău au purces;
La Jilava erau episcopi greco-catolici cu sfințenie, dar la propovăduire
Hirțea era fricos,
I se ceru să le predice Evanghelia de Sfintele Paști și timp de 40 de zile
le-a vorbit despre Hristos;
Era timid din fire, dar Liturghiile sfântului Ioan și sfântului Vasile le
cunoscu pe de rost,
Le-o dictă prin alfabetul Morse deținuților și primind clandestin pâine și
vin se pregătiră cu post;
Săvârși Sfânta Liturghie în celulă, iar Matei se uită prin găurile ferestrelor
păzindu-l:
Nu știură gardienii și 252 deținuți din cele 4 celule s-au unit în ascultare,
pe Iisus îmbrățișându-l;
Catolici, ortodocși și protestanți primind învățătura s-au spovedit și s-au
împărtășit afară de doi,
Duhul Sfânt le dădu Cuvântul și Harul zidindu-i la Biserica din temniță
împreună cu noi;
La ieșirea din temniță, Matei acceptă să fie hirotonit preot la biserica
greco-catolică:
Se afla în pragul desființării și Hirțea culese un rod care cunoștea
suferința jertfelnică;
Securiștii nu voiră tineri creștini și-l amenința gingaș ca să apară-n fața
Occidentului liberali, / Matei le grăi: ,, Dacă nu vreți tinerii în Biserică
puneți la ușă pază cu milițieni ornamentali’’.

254
64. Eugen Măgirescu

255
256
 Dor de Eugen Măgirescu

Eugen absolvi Dreptul și-n 1948 era pedagog la liceul internat din Iași,
La 12 noaptea lucră Întunericul când directorul cu alți opt dădură buzna
ca niște lași;
Erau 100 intelectuali - 20 fură studente și eleve - azvârliți în 3 camioane:
Mergeau în temniță cu lovituri de cisme-n cap, iar soldații cu baionetele
erau fanioane;
Au fost aduși cu miile pentru idei naționaliste și anticomuniste, iar călăii
făcură anchetă:
Goi și atârnați cu picioarele-n sus primiră sute de lovituri la tălpi dintr-o
conștiință desuetă;
Șocuri cu curent electric, ace sub unghii, testicule bătute cu creionul,
toate zi de zi:
După aceste anchete, Tribunalul din Iași împărți fiecăruia pedepse de nu
se mai auzi;
La Suceava, Bogdanovici iniție acțiunea de reeducare a celor
condamnați pe nedrept:
Care ceda loviturilor cântă cântecele comuniștilor și învăță teorii marxiste
ca să facă pe ateul înțelept;
Guvernul nu dori să distrugă tineretul intelectual, ci numai să-i schimbe
direcția cu ideologia:
Aceasta era lozinca cu care se acoperiră călăii când băteau suflete
împăcate cu veșnicia;
Unii primiră reeducarea, alții rămaseră curați și-au fost mutați toți la
pușcăria Pitești:
Li se îmbunătățiră meniul cu bâte și cu trădători, partidul comunist să-l
îndrăgești;
Te băgau într-un beci unde era frig și apă amestecată cu fecale de la
canalizare,
Mâncarea îți era un turtoi de mămăligă de 150 grame cât să reziști la
sistematizare;
Ca să-i scoată elevi perverși și criminali auzeau la anumite ore gemete
generate de bătăi:
Educatorii atei înfăptuiră programul comunist de reeducare cu cântec de
zurgălăi;
La 28 de ani, Eugen avu tălpile umflate, mușchii rupți, obrazul și capul
desfigurate,
Loviturile Țurcanu erau în cap și-n față pentru schimbare după ale lor
păcate;
După leșin, jucau cu picioarele pe oasele sale strâmbe, zdrobind orice
mădular:

257
Trupul lui Eugen era vopsit în negru ca Moartea să-l colinde, dar sufletul
avea Har;
La Bobotează deținuții fură obligați să servească o gamelă de urină în
loc de aghiazmă:
Hârdăul în care toți își făceau nevoile era ținut în celulă ca elevii să fie
dați pe brazdă;
Torturile diabolice, martiriul neîntrerupt și suferința fără capăt au fost
lecțiile scrise ale pușcăriei:
Au demonizat, au ucis sau au dus la nebunie mii și mii de români pentru
politica comunistă a murdăriei.

258
65. Dumitru Bordeianu

Dumitru Bordeianu se naște în anul 1921 și pleacă la Domnul

nostru Iisus Hristos în anul 2002.
,, Nu ești înfrânt atunci când ai căzut la pământ, ci atunci când ai
renunțat la luptă.’’
259
 ,, În momentul în care m-am supus voii lui Dumnezeu, slăbiciunea
mea o ia Creatorul pe umerii Lui.’’
,, Târziu am înţeles că a avea o inimă bună înseamnă prezenţa lui
Dumnezeu în om. Deci, această inimă bună se poate dobândi oriunde s-
ar afla omul pe pământ, depinde numai de el.’’
,, Eu cred nelimitat în Dumnezeu. Orice fac, gândesc şi vorbesc, eu
raportez la Adevărul absolut care este Dumnezeu. Ceea ce este
important este că noi am fost torturați luni întregi ca să recunoaștem ce
nu am făcut. Punctul culminant al acestei torturi morale a fost lepădarea
de Dumnezeu. Dar a îngăduit Dumnezeu să se vadă adevărata față a
comunismului. Ceea ce s-a petrecut la Pitești și Gherla, acesta a fost
comunismul. Era un duh satanic în închisoare, o forță care te apăsa și te
tortura…”
,, Tot răul pe care-l suferim noi, oamenii, se petrece numai din
cauza abuzului nostru de libertate, care antrenează necredinţa,
neascultarea şi fărădelegile pe care le săvârşim.’’
,, Se întreabă oamenii, cu drept sau fără de drept, de ce este atâta
rău, ură, dispreţ, atâta suferinţă şi neînţelegere între ei? Răspunsul e:
lipsa de dragoste între oameni.’’
,, În lumea asta, nimic bun şi durabil nu se face fără jertfă.’’
,, Jertfa este arma prin care se biruie ura şi făţărnicia.’’
,, Adevărata dragoste se vădeşte atunci când îţi înţelegi semenul şi
îi ierţi greşeala. Adevărata înţelegere nu poate izvorî decât din
dragoste.’’

260
 Dor de Dumitru Bordeianu

De mic copil avea duhul Ortodoxiei pentru mângâiere și călăuzirea

pașilor,
Absolvind liceul, intră-n Frățiile de Cruce ca s-aprindă puterea
înaintașilor;
În timpul războiului luptase până la Cotul Donului, fiind decorat cu ,,
Bărbăție și Credință’’,
Era student la medicină în 1946 și-nvăță disciplina, iar curajul avea
putință;
Aderă la Corpul Studențesc Legionar cu deviza: ,, Lupta fără compromis
împotriva a tot ce-i rău’’:
Comuniștii îl etichetară: ,, Bandit, dușman al clasei muncitoare’’,
predându-l unui călău;
În mai 1948, poliția îl culese-n dubă ca să meargă la școală pentru
reeducare:
Ancheta de 5 luni din Suceava se făcu noaptea cu foamete, cu bătăi
până la leșin și izolare;
Elevii și studenții legionari din închisoare fură scoși pe un imaș din
apropiere:
Li se impuseră să facă ședințe legionare ca să-i filmeze pentru proces și
împroșcați cu fiere;
Îl încarcerară-n celula 59 de la subsol ca să-l doară despărțirea de
libertate și de familie,
Vâna de bou, biciul, cravașa și ciomagul fură instrumentele care cântau
comuniștilor cu veselie;
Celulele erau WC, dormitor și bucătărie unde serveau arpacaș, cartofi și
murătură,
Călăii miroseau a băutură și bătăile erau date la fesă, pe spatele gol sau
la tălpi cu multă înjurătură;
Tortura aduse unora gândul de sinucidere, iar ritualul se făcu cu deținutul
legat la mâini și la picioare,
Având un căluș în gură, i se turnă pe gât 1 kg zeamă de varză c-o doză
mare de sare;
Putură răbda foamea și bătaia, dar cunoscură setea bogatului din iad c-o
cumplită durere:
Nu aveau apă ca să bea, decât aceea din mâncare și ochii se scăldau în
râuri cu fiere;
Localnicii obișnuiră la marile sărbători Dumnezeiești s-aducă mâncare la
deținuți:
Paznicii închisorii îi alungară cu sălbăticie răsturnându-le coșurile și cu
vână de bou erau bătuți;

261
Veni sărbătoarea Nașterii Domnului Iisus și fetele din Suceava se
pregătiră-n celule:
De la apusul soarelui până la stingere veniră pe rând la geam cântând
de dor umile;
Deținuții ascultară cântecele de leagăn ale celor care erau mame lăsate
fără copii:
Plângeau pe cei lăsați acasă, micșorați la număr, crezând că muriră fără
să mai învii;
Partidul spori puterea prin anchete și ucideri înființând Securitatea –
odioasa poliție secretă,
La numărul comuniștilor se adăugară informatorii, pârându-te
Tribunalului ca Justiția să pară corectă;
În sala de judecată aduseră 2 mincinoși ca să strige: ,, Moarte lor!
Moarte lor!’’,
Colonelul Ion Gheorghe fu întrebat de Moisiu despre identitatea
mincinoșilor;
- Sunt reprezentanții clasei muncitoare care, după lege, au dreptul să
asiste la proces!
- Domnule președinte, de ce frații sau rudele noastre nu sunt în sală la
deces?
- Nu te privește pe dumneata această problemă ... las-o în seama
noastră!
- Atunci nici pe onorata Curte n-o privește dacă răspunsurile le voi
arunca pe fereastră!
- D-ta și inculpații sunteți obligați să răspundeți c-avem mijloace moderne
ca să vorbiți!
- Acest complet de judecată este un organ de anchetă care acuză ca
niște antihriști!
- Îți atrag atenția că orice ofensă și injurii aduse Curții se pot pedepsi
conform legii!
- Legea de care faceți uz, domnule președinte, e legea pumnului și a
junglei fărădelegii!
Avocatul nu avu dosarul inculpaților, fiind înlocuit de președinte cu
câteva foi,
Acuzatorul public, reprezentând clasa muncitoare a partidului, cântă din
fluier ca la oi;
- În 1944, ridică o traistă (troiță) unde a fost tras pe sfoară (roată) Horea,
Cloșca și Crișan:
Așa citi grefierul despre Moisiu și toți din sală râseră ca proștii, că
judecata era de maidan;
Piesele de la dosar sunt declarate de Moisiu înscenări și minciuni
inventate:

262
În fotografii, deținuții fură tunși și cu arme date de poliție ori de la soldați,
nu din realitate;
Aduseră probe care să demonstreze declarațiile lor: ,, de bună voie și de
nimeni nesiliți’’:
Deținuții își aruncară hainele și cămașa ca să se vadă trupul plin de răni,
mâncați de viu și fripți;
Dactilografele exclamară fără să-și dea seama: ,, Vai, Doamne, ce răni
îngrozitoare!’’,
Președintele le ordonă să părăsească sala, iar Moisiu l-a rușinat strigând
în gura mare;
Președintele suspendă ședința și unul dintre martorii mincinoși se trezi
din beție:
- Să plecăm de aici, că ne-au adus cu forța și-avem copii acasă de care
îmi e rușine mie!;
Ședința se reluă cu Moisiu bătut crunt de călăii anchetelor ca să i se
rostească sentința,
I se spuse că acest ,, incident’’ nu e motiv pentru circumstanțe
atenuante, ci să ia de la ei căința;
Toate declarațiile deținuților fură date-n urma unor cumplite torturi,
Judecata se făcu de către magistrații care aplicară legea partidului
învățându-te să furi;
Justiția de mascaradă românească îi scrise sentința de condamnare la
15 ani muncă silnică,
În 1949 fu transferat la Pitești avându-l coleg pe Constantin Oprișan c-o
înfățișare mistică;
Până-n 1950 rezistă persecuțiilor și-apoi refuză să mai rostească
Psaltirea:
Credința-i deveni cetatea care se prăbușește ca să fie călcată-n picioare
de Satan cu iscusirea;
Forțați să-și mănânce fecalele, Bordeianu se lepădă de Dumnezeu, nu
de cei nebuni:
Sufletul fu posedat de puterea diavolului până ce-l mutară la Gherla
unde văzu minuni;
Se apropiară Sfintele Paști din 1954 și puterile fizice și sufletești îi
lipseau, fiindcă căzuse din Har:
N-avu frica morții prin torturi, ci că-și pierde mințile uitând de sine c-o
judecată făr’ de hotar;
În Sâmbăta Paștilor, clopotele bisericii din Gherla trimiseră-n văzduh
sunetele Învierii:
Bordeianu căzu-n genunchi și cu mâinile încrucișate la Iisus nu voi să
urmeze pieirii;
- Doamne, am ajuns la marginea suferinței și răbdării lepădându-mă fără
motiv de Tine,

263
- Doamne, iartă-mă și-nvie sufletul meu azi dându-mi harul, pe calea
mântuirii să mă pot menține;
Cu aceste cuvinte, trupul fu cuprins de tremur și de zvârcolire ca a
posedaților:
Simți ieșind din ființa sa o putere străină, care-l muncise 4 ani în numele
lepădaților;
Căzând cu capul de ciment, lacrimile-i curgeau, iar sufletul se scăldă-n
baia căinței,
Mai târziu se ridică alt om, fiindcă Domnul Iisus îi primi rugăciunea
neputinței;
Valeriu Gafencu și Traian Trifan se arătară cu fața luminoasă în timpul
Sfintelor Paști,
Lui Bordeianu îi aprinseră credința că Dumnezeu nu-l părăsise pentru
falșii săi pași;
Înaintea sa era Jimboiu cu care s-a-mbrățișat salutându-se creștinește: ,,
Hristos a înviat!’’:
Sângele Domnului vărsat la cruce curge-ntr-una pentru orice păcătos
care se căiește, făcându-l curat;
Fusese curățit de puterea Satanei, care-l ținu în spaime și-n frică, ca de
el să se teamă:
Cunoscuse puterea harului lui Dumnezeu care-n închisoare îl ținu liber
să biruie orice diavolească armă;
În 1955 îl mutară la Aiud, unde înfruntă ultimele încercări de reeducare,
El le strigă: - Nu ader la mascarada partidului ateu, fiindcă Domnului
Hristos îi dau crezare.

264
66. Aristide Ionescu

Aristide Ionescu se naște în anul 1921 și pleacă la Domnul nostru

Iisus Hristos în anul 2013.
,, Aici a fost lucrarea diavolului; a fost răul absolut."
,, Numai credința ne-a salvat. Adică exact ceea ce urmăreau să
distrugă în noi prin închisorile comuniste. Voiau să ne anihileze ca
oameni și să uităm ce și cine suntem, să uităm de Dumnezeu, să uităm
tot și să devenim animale.’’

265
 Dor de Aristide Ionescu

În 1949, torționarii Statului român ateu socotiră că studențimile vor trebui

bine curățite:
Studenții din frățiile de cruce sau din alte partide erau supuși chinurilor,
fiind numite creiere împuțite;
Închisorile erau școlile unde partidul comunist făcu politică, iar deținuții
gemeau:
Piteștiul fu centru de reeducare prin bătaie și dezumanizare ca să-i zici
lui Stalin miau;
Reeducarea prin tortură fusese experimentul conceput de Makarenko,
un pedagog rus,
Generalul Nikolschi era agentul poliției secrete comuniste făcându-l la
Pitești impus;
În 1948, Țurcanu fu student la drept și, fiind demascat ca legionar, primi
7 ani de pușcărie:
Promise că va face orice pentru eliberare încredințându-i-se viața
colegilor de suburbie;
- L-au condamnat la moarte și pe el executându-l cu alți 16 subalterni
pentru atrocitățile comise,
- În prieteniile rele, azi ți se predă puterea, mâine ți se aruncă-n ochi
faptele interzise;
În Occident se aflară crimele comuniștilor comise împotriva umanității,
Partidul ateu le aruncă partidului legionar înfățișându-se susținător al
dreptății;
La reeducare erai pus să-ți renegi tot ce ai mai sfânt ca să rămâi în
genunchi fără toiag:
Familia, credința, prietenii, ideile despre viața veșnică, rai și iad, să fie
rupte dintr-un șirag;
Metoda de tortură fizică și psihologică avu scopul de a induce teroare în
adversari:
Mii de studenți trecură prin laborator, fiindcă s-au opus bolșevizării
României Mari;
Transformarea tineretului studios și cu credință-n Hristos se făcu de
către călăi,
Primeau bastoane, mâncau cu dedicație fecale și beau urină până
cântară ,, Măi frate, măi!’’;
Tatăl său a fost luptător în primul război mondial și dori să-și trimită
băieții la Teologie,
Cinci dintre ei cunoscură teroarea închisorilor comuniste sfidând a lor
ideologie;

266
În 1944, Aristide protestă asupra comportamentului sălbatic al trupelor
sovietice,
Îl arestară că nu se-nchină rușilor, pătimind alături de Radu Gyr scârbe
demonice;
Veghe la alegerile parlamentare tăind firele de telefon din comună:
Voi să nu se implice Bucureștiul, ca voturile să fie numărate corect c-o
singură mână;
Într-un camion cu muncitori forestieri, militarii comuniști traseră cu
mitraliera ca să moară:
Într-o atmosferă de teroare se schimbă rezultatul alegerilor din comună
și din țară;
În 1946 crezu că poate scăpa de sovietici și fu arestat a doua oară la
Horez:
Evadând, fugi sălbatic prin păduri cântând prin locurile tainice cu diez;
Aristide îi aprovizionă cu alimente pe luptătorii anticomuniști din munții
Arnota:
Supărându-i pe comuniști, în 1949 primi 4 ani de pușcărie să fie
reeducat cu tineta;
Într-o zi, la Gherla, îl bătură cu picioarele și-l biciuiră 10 gardieni câteva
ore fără pauză:
După leșin începură bătaia cu curelele, fiindcă nu credeau că sufletul are
scut și credința-i pavăză;
După eliberare, până în 1980, la Securitate i se întocmi 20 dosare de
urmărire penală:
În casa natală fu instalat sediul CAP-ului regional ca să-nvețe
organizarea națională;
Încercă să se angajeze la 22 de întreprinderi, dar n-a avut succes cu
carnetul de deținut,
Reuși în 1954 la o tâmplărie ca muncitor necalificat, așa cum comuniștii
l-ar fi vrut;
În 1990 iniție un simpozion internațional numit ,, Experimentul Pitești’’
fără măsură:
Noua generație să prindă curaj comemorând căderea umană: ,,
Reeducarea prin tortură’’.

267
67. Dor de Alexandru Paleologu

Alexandru Paleologu se naște în anul 1919 și pleacă la Domnul

nostru Iisus Hristos în anul 2005.
,, Religia este cea mai inteligentă specie a gândirii. Un om
inteligent nu se poate să nu-şi pună la un moment dat problema
religioasă. Altfel, înseamnă că s-a prostit pe drum.’’
,, Prietenia, ca şi dragostea, e de fapt cale împreună spre
Dumnezeu.’’
,, Cine fuge de suferinţă, matematic ratează fericirea. Suferinţa
este o ipostază posibilă şi de altminteri probabilă, în devenirea umană.
Mai multă sau mai puţină, mai consecventă sau mai întâmplătoare, dar
este.’’
,, Farmecul existenţei este că nu te poţi baza pe nimic. Totuşi, cele
mai importante lucruri în viaţa asta sunt, cred eu, cele pe care le-am
decelat din trei spectacole regizate de Lucian Pintilie: iubirea, memoria
(nu cea mecanică şi plictisitoare, ci aceea care îţi salvează conştiinţa,
asa cum mi-a salvat-o mie în puşcărie) şi umorul. Dacă te naşti cu ele e
foarte bine; dacă nu, se pot învăţa, gândindu-te foarte mult la ele,
reprezentându-le în diverse circumstanţe. Ceea ce salvează cele mai
proaste şi ingrate împrejurări, ceea ce este esenţial, este totuşi iubirea.
Iată concluzia, după o viaţă de om: nimic nu contează în afara iubirii.’’

268
 Dor de Alexandru Paleologu

Licențiat al Facultății de Drept, îl angajă Ministerul de Externe printr-un

ingenios concurs:
Ana Pauker îl scoase când comuniștii, venind la putere, făcură zgomot
cu recurs;
În 8 septembrie 1959 luă-n grabă câteva lucruri din casă că-l așteptă
duba la poartă:
Prietenia de idei cu Constantin Noica și Nicolae Steinhardt fu socotită
uneltire și-i este furată;
Cu rugăciunea: ,, Doamne, facă-se voia Ta, nu a mea!’’ părăsi lumea cu
pacea divină toată:
Veniră stăpânii întunericului și pentru cuvintele lui Iisus îi făcură viaţa
blestemată;
Merse pe drumul Golgotei crezând că Domnul nu greșește când omul
rău îți caută vină:
Securitatea aranjă în Tribunal ca printr-o condamnare forțată să-i
plătească credinţa fără chenzină;
Îi sunt furați anii de școală și crezul ca să n-ajungă păstor drept în a
noastră turmă,
Îl conduseră la închisoarea Malmaison ca să petreacă cu amintirile anilor
șterși din urmă;
Crescuse-ntr-o casă boierească cu petrecerile lumii aristocrate și
aventurile galante:
Foamea, bătaia, durerea și mizeria pușcăriilor comuniste îl loviră de
stâncile picante;
Din copilărie se împrieteni cu Eminescu, Caragiale și Goethe dorind să
fie scriitor și diplomat:
Două comori pentru care-și pierdu libertatea când comuniștii tăgăduindu-
l l-au legat;
Trecând prin temnițele Jilava, Brăila, Botoșani, învăță poeziile lui Radu
Gyr și alfabetul morse:
Dorea să transforme celulele în saloane literare unde deținuții se
vindecară de entorse;
Când era bătut cu cravașa pe spinarea goală le strigă bandiților că are
drept la deliberare:
Învinuit de ceea ce n-a făcut și obligat să recunoască, îl îngenuncheară
ca să-i fure a sa onoare:
În penitenciarul din Brăila s-a spălat pe mâini o singură dată cu apa din
fundul unei gropi,
Loviți de gerul iernii dormeau îmbrăcați și păstrând căldura sufletului
primiră anticorpi;

269
Avu de executat 14 ani de închisoare și colonelul îi propuse să lucreze
ca informator:
După multe bătăi acceptă, însă nu voi să facă rău ca să nu rămână omul
lor;
Colonelul îl sili cerându-i să scrie un articol defăimător împotriva lui Emil
Cioran:
Un cuget ce se dorește curat se căiește acum că s-a lăsat dus în ispită
de-un golan;
,, Pactul cu Diavolul’’ îi permise să publice multe lucrări, dar și multe note
informative:
După revoluția din 1989 se grăbi să se spovedească națiunii române
pentru multe vini definitive.

270
68. Mircea Vulcănescu

Mircea Vulcănescu se naște în anul 1904 și pleacă la Domnul

nostru Iisus Hristos în anul 1952.
Mircea Vulcănescu a fost economist, filozof, teolog, pedagod,
sociolog, publicist și scriitor.
A avut funcția de subsecretar de stat la Ministerul de Finanțe din
cadrul guvernului Antonescu între anii 1941 și 1944. În acești trei ani, a
reușit imposibilul și a obținut mai mult decât opt vagoane de aur pentru
Banca Națională a României (în 1944, tot aurul a fost confiscat de ruși
dotând Armata a 4-a cu echipament militar nemțesc nou).
,, Fără religie și istoricitatea lui Iisus lumea e un imens pustiu de
sare și cenușă.’’

271
 Dor de Mircea Vulcănescu

În 1925 absolvi filozofia, literele și dreptul avându-i pe Dimitrie Gusti și

Nae Ionescu,
Comuniștii îl învinuiră c-a condus Finanțele făcând parte din guvernul
Antonescu;
Era intelectualul înscris pe lista inteligențelor României fără vreun
compromis sufletesc,
După lovitura de stat din 23 august 1944 fusese condamnat 8 ani în
lagărul Aiud rusesc;
În celula de la Jilava deținuții dormeau în frig, pe beton, într-o zeghe
îmbrăcați:
Li se aplicară exterminarea ca să conducă un singur partid, ceilalți să fie
eliminați;
Cu toți foștii demnitari, cu generalii, fusese dezbrăcat la piele, iarna, de
Maromete:
Erau trecuți prin fața șirului de gardieni călăi ca să-i bată cu cozi de
mătură ca-n poveste;
Un tânăr n-a rezistat, prăbușindu-se din picioare … asistența medicală
fiindu-i refuzată:
Vulcănescu se așeză pe beton culcându-l peste el, fiindcă socotise că
viața-i fusese furată;
Îl ținu pe brațe, cum Iisus ținu Crucea mântuirii, dându-i căldura trupului
său înjosit:
Milostenia i-o plătiră scump bandiții poporului cu bătăi la sânge 3 zile de-i
vomită scârbit;
Suntem creația lui Dumnezeu, îi era crezul, și Vulcănescu se declară
inamic ateiștilor:
Pentru prelegerile vieții fusese dus în Camera Neagră ca să-l ucidă
întunericul utopiștilor;
- Să mai țineți voi aici conferințe – și-l loviră cu cisme și cu înjurături -, că
vedeți voi pe necuratul!:
- Și ne iartă nouă păcatele noastre – se rugară deținuții -, ca să nu
stăpânească blestematul;
Mircea cu tot grupul fură bătuți în pielea goală până la leșin și-n bezna
camerei azvârliți,
Găsind urină și fecale pe jos, dansară câteva zile, fiind frig, umezeală și
fără pat nedormiți;
La antecamera morții erau flămânzi și primiră bătaie ca să le caute vină
pentru idei:
Cultură, credință, idei burghezo-legionare împotriva partidului și clasei de
muncitori atei;

272
Transferat la Aiud, fu băgat la Zarcă pentru izolare, socotindu-l mai
periculos printre deținuți:
Îi doreau moartea, fiindcă guvernul lui Antonescu declarase război Rusiei
la Cernăuți;
Zarca fu înființată în interiorul pușcăriei din ordinul Mariei Tereza pentru
românii ardeleni:
200 de ani, creștinii Bisericii așezară aici Ortodoxia trăind Evanghelia în
chip de galileeni;
În celula de 4 x 2 metri pătrați, într-un colț avură vasul cu apă, iar în
celălalt tineta cu murdărie,
Cu coapsele roase, pline de puroi, cu mușchii atrofiați, deținuții fură
arătări sculptate înlocuind o mumie;
Doctorul civil Ranca furnizase date că-ntr-un singur an, 1949, muriră de
foame 625 de inși,
Colonelul Gheorghe Crăciun era interesat să sporească victimele ca toți,
cu moartea, să fie prinși;
Micea Vulcănescu ajunse un schelet îmbrăcat de comuniști în haine
ateiste și vărgate:
Coloana vertebrală a minții sale nu fusese zrobită de bătăi, fiindcă bău
apa vieții de la Iisus pe nesăturate;
- Rostul meu în viață s-a terminat când opera începută mi-a fost furată
de către Stat,
- Am predat la o catedră, ca s-o părăsesc când studenții mă iubeau
începând un doctorat;
- Am crezut că-mi fac datoria față de această țară hăituită și jefuită cu
nerușinare,
- Nu m-au învins comuniștii dacă am slăvit Biserica din temniță în zilele
de sărbătoare;
- Corbii sunt pregătiți să mă-nsoțească, îi văd croncănind în taberele din
văzduh,
- Eu sunt pregătit să mă-nfățișez înaintea Domnului Hristos c-am scris
aici vorbe cu duh;
- Sunt lovit de suferința nemaiauzită, lăsată prietenilor mei de celulă,
- Îi rog să mă ierte că-i părăsesc când bandiții îi servesc zilnic cu bătăi și
cu hulă;
Torturat cu bătaie pe tot corpul, de câteva ori căzu în nesimțire plin de
sânge:
Un țigan robust îl târa de picior cu capul bălăngănindu-se și-n câteva zile
viața i se stinge;
Și-a dat duhul în brațele colegului de celulă, cu răbdarea suferinței
lăsându-ne scris:
Nu ne răzbunați! … aveți grijă să ne urmați crezul, dacă comuniștii cu
bătăi ne-au descris.

273
 VIII. Repere morale din medicină

69. Galina Răduleanu

,, Nicio clipă nu regret că m-am împotrivit sistemului.’’

274
 Dor de Galina Răduleanu

Tatăl se născuse-n familia preotului Grigore Babcenco, cu 11 copii, în

Basarabia:
Era preot când rușii, prin partidul comunist, ocupară România ca să ne
strice corabia;
Avea cugetul curat și lucră după învățătura Domnului Iisus la ședințele
preoțești:
Fariseismul era datina preoților evrei, care n-au binevoit să asculte
glasurile îngerești;
Făcu regulat catehizarea copiilor, fiind oprită să nu se mai știe de Rai,
unde e Iisus,
Comuniștii prosteau poporul zicând că nu-l văd pe Dumnezeu, Cel din
cerurile de Sus;
În 1960 a fost anchetat ca dușman, condamnându-l cu 10 ani de temniță
pentru catehizare,
I-au adăugat 15 ani pentru articole scrise împotriva comunismului care
era o gravă eroare;
Regimul de teroare inventă capete de acuzare copiilor și fiica preotului e
arestată:
Galina absolvise facultatea de medicină din Cluj și anii de detenție o trag
în jos pe-a comuniștilor roată;
La orele de română sau de geografia URSS-ului i se predă biografia lui
Stalin ca obligație:
Într-un carnețel însemnă părerile la orele asistate, fiind vânată de o
colegă U.T.C. cu reputație;
La ancheta ministerului fu întrebată dacă recunoaște că Stalin e un geniu
în școală:
Galina răspunse că nu l-a cunoscut personal, dar figura sa nu reprezintă
o învățătură morală;
Era-n clasa a X-a când fusese eliminată din școală, crezând că-i dispare
visul de medicină,
Tatăl declară pierdut certificatul de 8 clase și cu duplicatul reluă
cursurile de duzină;
Avea 27 ani la condamnare, pentru că scrise pe-o foaie că vrea să
citească poeziile lui Radu Gyr:
Doctorița primi 7 ani și-n pușcărie familia sa avea ungerea Domnului cu
sfântul mir;
Deținutele căutară să-și păstreze-n gând credința în Iisus și vrură să se
întâmple ceva:
Alcătuiau lanțul rugăciunii zi și noapte ca să curgă harul neîncetat
zicând: ,, Lăudați pe Ava!’’;

275
Învățară Acatistul Mântuitorului, Paraclisul Maicii Domnului și pasaje din
Evanghelie:
Își zideau sufletele rupte de lume în Duhul lui Hristos, coborând îngerii în
grabă la Utrenie;
Erau pedepsite dacă-și făceau cruce sau dacă se rugau în comun
căpătând putință:
Gruparea le-a fost infectată cu oameni care nu știau de naționalism și de
pură credință;
Galina cunoscuse-n temniță femei care-și păstraseră caracterul, căci
erau legionare:
Credința și jertfa lor se arătară când își alegeau bucățica și patul cu
smerenie mare;
Când mâncau o bucățică de mămăligă sau marmeladă todeauna se
întâmpla ceva:
Credința lucra cu Paraclisul, iar Cuvântul Domnului le era mâncare
avându-l aevea;
Împleteau din răchită și fire de nailon coșuri de birou și damigene pentru
export,
Lucrau 10 ore pe zi cu o normă mare de îndeplinit când condițiile nu
aveau resort;
Măsurile de îndreptare prin pedeapsă erau o cameră 2m/2m cu ciment
pe jos numită Izolator:
Toată ziua li se impuseră statul în picioare cu mâncare o dată la 2 zile
fiindcă nu aveau dormitor;
La ieșirea din închisoare, medicii îi zise de calcificări pe tot plămânul c-
un TBC vindecat:
- Se-mbolnăviră deținuții, dar miraculos lucra Harul și cu Numele Iisus
biruiau făr’ s-ajungă un decedat;
Suferința din temniță unită cu crucea Domnului topește inima când se-
mpietrește:
Razele de Har vin din Sfânta Treime ca să te pătrundă-n peștera minții,
când negura crește.

276
70. Ion Simionescu

Ion Simionescu se naște în anul 1897 și pleacă la Domnul nostru

Iisus Hristos în anul 1951.

277
 Dor de Ion Simionescu

Se născuse într-o casă preoțească învățând iubirea de oameni în frica lui

Dumnezeu,
Pe câmpul de luptă fusese decorat cu ,, Steaua României’’ compunându-
ne un expozeu;
În 1926, absolvind facultatea de Medicină, învăță să curețe rana ca un
vestit chirurg:
Comuniștii îl opriră să mai funcționeze în spitalele din țară privind aura
unui demiurg;
Canalul Dunăre-Marea Neagră era uzina de exterminare unde comuniștii
adunară o sută de mii de deținuți:
Îngropând mândria țării, acoperită-n pământ cu bătăile bravilor români,
coborâră scara până la Cernăuți;
Mihail Paulian, Traian Mihăilescu, Matei Cantacuzino, Ernest Bernea
sunt băgați în dubă:
Mulți dintre personalitățile vremii fură transportați la Canal ca să fie
aruncați în tumbă;
Prefect și ministru, Simionescu demisionă la cedarea Transilvaniei de
Nord:
În 1949 fu arestat și condamnat 5 ani pentru ,, dezastrul țării’’, însă era
un faimos lord;
Lucră pe șantier, iar noaptea, spălând dormitorul, nu putu să se
odihnească:
Supraveghetorul fiind nemulțumit, cu picioarele și cu bâta căută într-una
să-l lovească;
Aruncau cu apă ca să-și revină, când recalcitranții fură bătuți noaptea
până la leșin:
Regimul comunist le cântă cu acordeonul în timp ce bandiții loveau ca să
verse sângele cu venin;
Simionescu fusese ministrul sănătății și studenții săi reeducați îl voiră
turnător:
Cu coastele rupte, cu trupul plin de negre răni și de sânge închegat era
profesorul lor;
Bogdănescu și Enăchescu fură studenții reeducați având sarcină să-i
rupă oasele:
Soția și fiul voiră să ştie de ce comuniștii îl țintuiesc pe Simionescu
aruncând săgeți cu focoasele;
L-au agățat de o grindă ca să nu-și mai ducă credința la Domnul nostru
Iisus Hristos:
Reeducații îl loviră cu bâtele ca să i se pară că-i înșelat de credință făr’
niciun folos;

278
Fiind profesor în chirurgie și naționalist, operă la Jilava folosindu-se de
un geam spart:
Salvase multe vieți omenești, fiindcă lucră cu Dumnezeu prevestind al
său asasinat;
Îl uciseră și-au regizat moartea marelui chirurg ca poporul să creadă-n
sinucidere:
Când s-a auzit o împușcătură, fiind lipit de pământ, partidul îl trâmbiță-n
derâdere;
Comandantul Georgescu îi zise fiului: -Tatăl tău a murit, să nu faci
scandal, că te arestez!:
Brutele erau fosilele partidului plecate la vânătoare cu bâtele, săgetând
deținuții cu crezul Aiurez.

279
IX. Repere morale dintre cercetători, masteranți și
doctoranți

71. Dan Lucinescu

,, Pe noi, suferința ne-a înnobilat. Suferința filtrează sentimentele,

filtrează gândirea. Când viața este banală, când ea se reduce la
banalități, este regretabil pentru societatea respectivă. Cumva, în loc să
ne deformeze, pe noi suferința ne-a înnobilat. Sunt cazuri când ea nu
distruge și nu deprimă, ci stilizează, curăță sufletul.’’

280
 ,,În aceste condiţii, toată existenţa noastră era o concentrare spre
cer. Faptul că am rezistat în condiţiile acelea s-a datorat unei forţe
superioare. Nu ştiu cum, dar aveam suficientă forţă sufletească.“
,, Acceptarea suferinţei cu întreaga fiinţă şi cu pivotul principal
sublimul divin a avut drept consecinţă deschiderea unor canale de
cunoaştere epistemologice extraordinare. Orizonturile pe care noi le-am
căpătat în detenţie nu pot fi realizate de nimeni în condiţiile vieţii
normale.’’
,, Un sfat pentru generația de azi? Să creadă în Dumnezeu!’’
,, Eu sunt creştin, nu criminal!’’

281
 Dor de Dan Lucinescu

După 2 dictaturi, carlistă și antonesciană, veni epoca care aduce

României comunismul:
Marxismul fu instalat de Armata Roșie prin falsificarea alegerilor din 1946
cu Stalinismul;
Absolvent al unei școli de zbor, se-nscrise la facultățile de matematică și
fizică din Iași,
Protestează pe cale intelectuală împotriva doctrinei comuniste
născătoare de pălmași;
În 1948 era student anul III, fiind arestat de securiști și condamnat de
Tribunalul Militar:
,, Crimă împotriva ordinii sociale; delict de uneltire și instigare’’ erau
acuzațiile puse la dosar;
Partidul semănă suferința în inima familiei sale prin confiscare de avere
și de libertate:
Pe tată îl trimise la munca comuniștilor, pe mamă o condamnă politic, iar
sorei îi dădu 3 ani lângă frate;
Regimul Dej era cu anchetele și cu tortura, dirijate de-o conducere
antiromânească,
Românii trădători de neam și anticreștini doreau ca națiunea cu
creștinismul să se urască;
Citind multe cărți, Dan avu ce să povestească studenților scoțându-i din
negativitate:
Numai cu lectura bună supusă credinței poți ajuta, vindecându-se cu
harul frate pe frate;
Deținuții erau bătuți de echipe speciale și mâncare primeau cât să
reziste la grele torturi:
Care urmă voia Domnului, urmându-i exemplul răstignirii nevinovate,
devenea imun la înjurături;
E ușor să distrugi trupul omenesc și-au rezistat morții, biruind-o cu
ajutorul divin:
Torționarii băgară deținuții în cuptorul suferinței, iar ei se bucurau de mult
vin;
Bestiile și luptătorii anticomuniști sunt un fragment de istorie românească
scrisă cu jertfe în autografe,
Generația de astăzi crește ascultând Crezul Libertății și pornește
războiul dând caligrafe;
Securitatea și Miliția militară sunt 2 instrumente create pentru a fi în țară
tortură,
Rezistența anticomunistă din România noastră creștină era împinsă cu
brutalitate la ură;

282
Studenți, muncitori, oameni politici și preoți se-nscriau în rândul
arestărilor nemilostive:
Își predară trupul călăilor Statului fără să dezerteze cu sufletul din
cereștile arhive;
Comuniștii considerară întelectualii de valoare și sinceri un mare pericol
pentru doctrină:
Îi bătură în închisori până mureau sau, dacă vreunul scăpa-n libertate, îi
aduceau altă vină;
De la 9 seara până la 10 dimineața, 4 echipe s-au unit lovindu-l la tălpi
cu o vână de bou:
Cu toții erau transpirați și vlăguiți, iar Dan cu piciorul stâng cangrenat e
aruncat ca un erou;
Ordinul generalului securist rus era: ,, Să le sară carnea pe pereți’’ și
comanda fu executată:
Dan văzu smulgându-i-se unui student ambele mâini, pentru Nikolski
viața-i era blestemată;
Timp de 12 ani rezolvă exerciții de fizică și de matematică improvizând o
tablă să priceapă:
Luptă să nu-și îmbolnăvească mintea și-a fost ținut 10 zile la 120 m
subteran în apă;
Sâmbăta, în gerul iernii, îi escortară-n pielea goală la duș de către
gardieni,
La întoarcerea-n celulă fuseră bătuți, fiindcă Piteștiul era centrul focalizat
de dinozaurieni;
Unii erau deprimați și salivau după o mâncare nenorocită umplând
pavilionul de demenți:
Înnebuneau de-a binelea urmând cursurile securiștilor predate românilor
eminenți;
Atmosfera de teroare era întreținută-n focul nopții când gardienii
deschideau zăvoarele:
În celule se ținea ritualul morții prin împușcare, cu milițieni săpând în
Biserică ponoarele;
În 1964 fu scos din cuptor prin decretul de eliberare al tuturor deținuților
politici:
Fratele Dan își începu urcușul celor care studiază, inventând pentru țară
4 brevete unici;
În 1968 scrise volumele ,, Tehnologii ultrasonice, magnetoscopice și de
analiză spectrală’’,
Dovedește românilor să aibă demnitate și cucernicie când nedreptatea
devine normală;
Ca să poată trece peste toate caznele a urmat învățătura primită de la
Arsenie Boca:/ Să crezi nelimitat în ajutorul lui Dumnezeu ca să fierbi
bestiile Moca.

283
72. George Manu

George Manu se naște în anul 1903 și pleacă la Domnul nostru

Iisus Hristos în anul 1961.
,, Trăim într-un veac al ştiinței şi credem că totul se rezolvă prin
ştiință. Vă spun eu, un om care am stat pe microscop: nu prin știință, nu
prin laborator, ci prin credință.’’
,, Eu nu vă vorbesc ca teolog, eu vă vorbesc ca om de știință. Și
toate minunile lui Hristos pot fi abordate cu toată rigoarea de știință, fără
a avea pretenția că epuizăm misterul. Dar atâta cât este accesibil minții
noastre din minunile și supranaturalul învățăturii lui Hristos avem datoria
să-L epuizăm. Și eu ca intelectual creștin nu pot să nu-mi investesc
întreaga capacitate intelectuală în a-L cunoaște pe Hristos.’’
,, A studia ceea ce Dumnezeu a creat, este o rugăciune. A căuta
să modifici sau să distrugi ceea ce El a creat, este cel mai mare păcat,
avându-și originea în neascultare.’’

284
 Dor de George Manu

Bunicul său fu generalul Gheorghe Manu, trăgându-se dintr-o veche

familie genoveză:
În ascendența lui erau Șerban Cantacuzino și Brâncoveanu cu care
defilase pe faleză;
Dăduse ordin să nu se tragă-n răsculați în 1907, fiind ministru de război
ce persistă:
Persoanele împușcate de autorități nu depășiră 400 față de 11 mii din
presa comunistă;
Cu licențele în matematică și chimie-fizică se-nscrise la facultatea de
științe din Paris,
Lucră la Institut du Radium în 1927-1934 și teza de doctorat le-o predă
în scris;
Făcând cercetări asupra absorbției radiației alfa în materie ajunse la
experimente precise,
În 1940 publică pentru România primul tratat de Fizică nucleară când aici
nu erau zise;
Cu diploma de Doctor în științele fizice se-ntoarse voios devenind
asistent în țară:
Vorbi împotriva abuzurilor din mediul universitar înscriindu-se în
Mișcarea Legionară;
Redactase un studiu intitulat În spatele Cortinei de Fier – România sub
ocupație rusească:
Descrise poporul mic jefuit de o putere mare printr-un regim politic care
să-l înjosească;
În 1948 fu arestat și condamnat în ,, procesul grupului de complotiști,
spioni și sabotori’’:
L-au trimis la muncă silnică pe viață ca lumea să-i laude pe comuniștii
născuți din flori;
Anchetatorii cu 4 clase inventară acuzații și băgându-i o paletă la ochi îl
întoarse pe dos,
Scânteia era ziarul partidului care-i numea sabotori și ațâța poporul ca
un câine râios;
Publică telegramele muncitorilor de la întreprinderi, care cerură
pedeapsa capitală:
La proces era Ana Pauker cu muncitorii care huiduiră să le iasă bine a
lor socoteală;
Ofițerii sovietici îi propuseră eliberarea dacă lucrează la centrul nuclear
lăsând convingerile:
- Eu luptai împotriva comuniştilor, deci n-am să lucrez pentru sovietici! ,
îi erau dezicerile;

285
Trasmitea în celule nemaiauzite cunoștințe ca să le antreneze mintea să
nu înnebunească,
Era mare specialist în fizică atomică și cultură prin credință le dăruia,
pentru Rai să rodească;
Deținuții îi învățară lecțiile de istorie, filozofie și religie prin morse la zid
ori pe firul de ață:
Erau dornici de știința sa bine documentată ca să uite filmul din temnița
cu paiață;
Doctorița îi făcu perfuzii fără voie, când trupul era o rană și din
încheieturi ieși puroi:
- Să le spui tuturor că n-am făcut nici un compromis, ne vedem în Rai!...
c-am slujit la voi!;
I se ceruse participarea la ,, reeducarea’’ din Aiud ca s-accepte
comunismul ca ideologie,
Fiind grav bolnav, îl lăsară să moară oprind ajutorul medical, ca moartea
să nu-ntârzie;
Nu s-a pus în slujba statului ateu ori sovieticilor și securiștii i-au zis: -
Refuzi, dar vei muri!,
Murind bolnav, înfometat, cu 34 kg, le răspunse comuniștilor: - În iad, la
voi, nu mă veți găsi!

286
73. Maica Heruvima

Maica Heruvima se naște în anul 1968 și pleacă la Domnul nostru

Iisus Hristos în anul 1998.

287
 Dor de Heruvima

Era elevă la liceul Pedagogic când comuniștii intimidau tinerii cu doctrina

de partid:
Mihaela nu s-a retras și-i comentă cu cuvintele Scripturii într-un fel părut
lor stupid;
Avu intuiție prin mișcarea minții când cu harul cuprindea viitorul vestind
revoluții:
La Brașov fu revoltă în 1987 și intrând în clasă anunță pentru partid
căderi cu involuții;
Absolvind facultatea de limbi clasice la Iași continuă masteratul la
Budapesta:
Fundația Soroș îi dădu o bursă ca să cerceteze un manuscris și era
conformista;
Textul de la Geneza interpretat de către sfântul Ioan Gură de Aur îl
doreau adaptat:
Profesorii îi cerură să demonstreze că Sfinții Părinți pe ereticul Origen l-
au copiat;
Pe măsură ce citea interpretarea, realiză hula ce i se ceru cu meșteșug
s-o dovedească:
Le-a refuzat lepădarea de scrierile Sfinților Părinți ca Harul să-i rămână
și s-o mântuiască;
Descoperi că majoritatea fiind evrei, profesorii aveau dispreț pentru
Ortodoxie și Tradiție:
- Noi te plătim ca să demonstrezi ceva, iar tu trebuie s-o faci! …, era
legea lor de justiție;
Primi un cancer cu evoluție rapidă și explicația era una singură: fusese
radiată, oare?
La Budapesta i s-a zis: ,, Îți oferim soluții pentru vindecare, dacă de noi
vei fi ascultătoare!’’;
Credința ortodoxă fu atacată și conștiința i-a fost silită să părăsească
curățenia din adevăr:
Teologii lumii nu iau parte la învățătura sfinților din Biserică și se trag cu
Hristos de păr;
Maica Heruvima urî ceata slavei deşarte a scriitorilor scormonitori de
deşertăciuni:
Cu credința alese purtarea crucii ce te-nalță la Hristos zdrobindu-i pe
propovăduitorii de urâciuni;
Într-un an și jumătate de suferință, ajungând repede la metastază, boala
n-au oprit-o:
Cu câteva săptămâni înainte de plecarea la Domnul, părintele Justin
inspirat a călugărit-o;

288
Refuzând morfina, cunoscu suferința mergând cu căința la Cruce, unde
păcatele sunt ispășite:
În urletele de durere i se auzi credința cu care s-au răstignit patimile firii
umilite;
Lupta credinței este să ții cuvântul Domnului în interpretarea ce-o capeți
prin a harului luminare,
Cine nu a dobândit cunoașterea prin Duhul Sfânt, cu mintea sa aruncă
ce e sfânt la fiare.

289
X. Repere morale din credința creștin-ortodoxă
74. Adrian Făgețeanu

Părintele Adrian Făgețeanu se naște în anul 1912 și pleacă la

Domnul nostru Iisus Hristos în anul 2011.
,, Smerenia e cel mai mare dar de la Dumnezeu, izvorul celorlalte.
Să aveți smerenie. Și jertfelnicie.’’

290
 Dor de Adrian Făgețeanu

A fost închis 6 ani în 1950 fiindcă se atașase de Mișcarea Legionară:

Concurau politicile Statului ateu și prin pușcărie li se făcură viața amară;
Fu închis pentru 20 ani în 1958, ca membru în Mișcarea Rugul Aprins:
Dezrădăcinau cultura neghinei Statului ateu și voiră să fie stins;
Materialismul este lăcomia pântecelui cu care te-nchini diavolului putere,
Învățătura Domnului Iisus este bogăția duhului cu care te-nchini pentru
avere;
La anchetă îi smulseră crucea de la gât aruncând-o de 9 ori la gunoi:
Sfântul o luă bătut crâncen ca s-o poarte creștinește că-i semn în turma
Domnului la oi;
Fusese băgat în temnița diavolului ca să fie bătut și prețui darurile lui
Dumnezeu:
Îi mulțumi pentru aerul găsit la nas și pentru 2 felii de pâine micșorate cu
un leu;
Avu nevoie de Cuvântul Vieții Veșnice care-ți dă bucuria, pacea și
puterea,
Lăsă afară tot ce este al lumii grai și-nchinarea i-o dădu Domnului având
Sus averea;
Părintele făcu un calendar pe degete după metoda Gauss, fiindcă nu se
mai știa de ziua Învierii,
Aflând-o, strigă: ,, Hristos a înviat!’’ și toate celulele se legară de Sfintele
Paști cu scutecele durerii;
,, Hristos a înviat din morți cu moartea pre moarte călcând!’’, se auziră
de-afară glasurile lor cântând,
Deținuții intraseră-n Oastea Domnului Hristos pătrunși de Învierea Sa, cu
smerenie plângând;
,, Și celor din morminte viață dăruindu-le!’’ încheiară într-un singur glas
cântarea:
Gardienii speriați de forța credinței trăgeau focuri ca să-nceteze bucuria
Învierii și lucrarea;
Un securist împuțit, Blehan, îl lovi cu bocancul în cap făcându-i nervul
optic iremediabil,
Altădată, îl stropise iarna cu 2 găleți de apă ca să-l îmbrace cu gheață
făcându-l impermeabil;
Avu în inimă rugăciunea care nu i se fură și zicea: ,,Rezistă, nu-l face de
râs pe Hristos!’’:
Numără cu durere loviturile și după șaizeci corpul se autoanestezia cu
gând sănătos;
La eliberare fu primit de Calinic Cărăvan lăudându-i pe comuniști că ne
sunt frați:

291
Venise și Ceaușescu la mănăstire să facă rugăciune pentru părinții săi
că-i dorea vindecați;
Starețul Crasnei Gorj i-a zis: ,, Dacă în 5 minute nu pleci, îți rămâne
capul pe tocător!’’:
Sfântul alese sihăstria ca să viețuiască numai cu Domnul Hristos, iar
oamenilor să nu le fie dator.

292
75. Justin Pârvu

Justin Pârvu se naște în anul 1919 și pleacă la Domnul nostru

Iisus Hristos în anul 2013.
,, Doamne, binecuvintează pe toţi românii din această ţară!’’
,, Doamne, binecuvintează pe toţi românii de pretutindeni!’’
,, Doamne, binecuvintează această ţară, România!’’

293
 ,, Nici o oră din pușcărie nu a fost zadarnică.’’
„ Cu bănuţul văduvei cumperi şi peşte pentru masa săracilor, dar şi
un bilet pentru Rai.’’
,, Copiii noştri cunosc toţi fotbaliştii pe de rost, dar nu ştiu numele
sfântului pe care îl poartă.’’
,,Când biserica ta devine mai mult muzeu, omul devine un fel de
exponat.’’
,, E o criză profundă a omului modern, care nu mai ştie de unde
vine şi spre ce merge.’’
,, Suntem un popor mai dezorientat şi mai neunit decât toate
celelalte popoare din jur.’’
,, Eu nu sunt împotriva calculatorului, nici a televizorului. Dar felul
de a-l folosi, cât trebuie să-l foloseşti şi când - asta mă îngrijorează.’’
,, Nu moartea e groaznică, groaznic e faptul când din ea nu
înţelege nimic cel care rămâne în viaţă, când ea nu serveşte unei
cauze.’’
,, Preotul se comportă ca tot românul. Vrea să fie salariat, să
trăiască bine şi să moară pensionar.’’
,, Românul are nevoie să-i ajungă cuţitul la os ca să acţioneze.
Dacă nu l-a deranjat nimic, românul a stat cuminte, a dormitat în istorie.’’
,, Politicianul nu este un păduche în fruntea poporului, el este un
păstor căruia i se încredinţează soarta multor oameni.’’

294
 Dor de Justin Pârvu

Justin învăță cunoașterea lui Dumnezeu Creatorul, fiind elev la seminar:

Era anul 1948 când comuniștii avură Securitatea ca organ de anchetă pe
trotuar;
Așa fu înfășcat de niște vlăjgani și cu preoți, avocați, elevi stătură
înghesuiți într-o mașină:
Merseră pe traseul partidului revoluționar care smulge grâul din popor
pentru nicio vină;
Primele 10 zile le petrecură în podul Securității stând nemișcați cu fața-n
jos:
N-aveai voie să comunici cu frații când haidamacii cu pistoale îți arătau
chipul lor hidos;
Unul câte unul fu întâmpinat cu întrebări când amenințătoare, când
mieroase:
Așa lucrară la dosare și fiecăruia i se găti o masă din cuvinte
dușmănoase;
Dacă te-ncăpățânai cu tăcerea sau cu dezvinovățirile omului curat și
sărac,
Luai bătaie până-ți pierdeai cunoștința și nu mai puteai duce pic de
sănătate-n sac;
Constantin Doina se arătă om de bună credință și participase la
mișcarea legionară:
Primi ani grei de temniță, dar vândut Securității îi trăgea pe toți frații pe
sfoară;
Făcu un plan de rezistență și-i consultă până se-nscriau la înșelările
sale:
Mulți își puseră numele în tabelul revoluționar primind mai multe vergele
pe cale;
Ancheta de la Suceava se făcu trecând prin camera de tortură:
Erai bătut până țâșnea sângele din tine, iar din ei … izvoare cu multă
ură;
Cel care leapădă credința în Iisus devine rău și slujește regimul ca dulăul
nemilos:
Îmbracă pielea de oaie și omoară cu zâmbet mieii din ceata Domnului
Hristos;
Iarba se cosi de pe câmp ca s-o fiarbă la cantină unui deținut flămând:
Fu sărbătoare când în gamelă, la o lună, primiră fasole și-o mâncară
plângând;
Ca să se bucure de ei, deținuții fură puși să studieze citate de marxism-
leninism:
Unii le cumpărară ca să-i laude pe cei care nășteau demonii din
comunism;

295
Justin era numele de botez cu care Domnul îl chemase la luptă în școala
Sa,
Comuniștii îl băgară-n temniță cu numele de ,, Bandit’’ ca să fie
nimenea;
În 1952 sănătatea îl părăsi cunoscând tortură grea în mina de la Baia
Sprie:
Învăță să strige la Dumnezeu ca să lucreze harul și priveghea într-o oră
târzie;
Îl munciră ca pe animalele de la plug, ca să-i ia gândul de închinare la
Dumnezeu:
Regimul lui Antihrist este torționarul cu săgeți de diavoli având religia
unui fioros zeu.
În 1956 fu trimis din nou la Aiud și-n fiecare zi ținu în minte cugetarea
morții:
Învățase de la Sfântul Vasile că e înțelepciunea care te păzește de păcat
în cursa sorții;
Intră la Aiud pentru 12 ani și învăță în rugăciune și-n suferință lepădarea
de sine:
Nu-l poți urma pe Domnul Hristos dacă ai învățat să trăiești pentru
lucrurile din tine;
În 1960, părintele Justin era la final și absolvi cu nota 10 prima perioadă
de arest:
Întrebat dacă mai crede în Dumnezeu, le răspunse DA, plătindu-le un
ultim rest;
- Sunt un om liber, fac ce vreau ca să plac Domnului și de oameni nu
mă tem!’’:
Așa le-a strigat sfântul Justin c-o voce blândă de s-a cutremurat iadul din
infern;
Pentru răspuns îl trimiseră în Delta Dunării cu 4 ani de muncă silnică,
reeducare și regim inuman:
Le-a primit cu bucurie pe toate pentru Domnul Hristos și le-a scris în
cărțile sale din ghiozdan.

296
76. Arsenie Papacioc

Arsenie Papacioc se naște în anul 1914 și pleacă la Domnul nostru

Iisus Hristos în anul 2011.
,, Singur smerenia!’’
,, Smerita smerenie!’’
,,Tipic, tipic şi la inimă nimic.’’
,, Nimic nu este pierdut cât timp credința e în picioare, cât sufletul
nu abdică și capul se ridică din nou.’’

297
 ,, Dacă vrei să-l goneşti pe diavol, zi: ,, Doamne Iisuse Hristoase,
Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul’’ şi stai de vorbă cu
Dumnezeu. Puterea numelui îl goneşte. Lui îi convine dialogul, că îl
recunoşti. Dar aşa, prin rugăciune, îl ignori.’’
,, Scriptura n-o putem desfiinţa şi nici să credem că o putem împlini
cu jumătăţi de măsură. Mântuitorul nostru ne vrea întregi. Numai Satana
ne vrea vicleneşte doar un singur vârf de deget, că ştie el, vicleanul, că
aşa ne poate stăpâni toată fiinţa.’’
,, Cu dracul nu se stă de vorbă. Trebuie să-l ignori. Dacă stai de
vorbă, îl recunoşti. Satana nu este o putere, ci un tolerat de Dumnezeu.
Puterea e la noi, că suntem botezaţi, avem înger păzitor, ne rugăm lui
Dumnezeu. Vrei să goneşti pe Satana?… Stai de vorbă cu Hristos,
roagă-te la Maica Domnului!’’
,, Nu-i convine dracului ca tu să ai o legătură permanentă cu
Dumnezeu, îţi dă de lucru permanent. De aceea este recomandat să ai
mintea către Dumnezeu; dacă nu o ai, îţi dă dracul de lucru. Tu să lupţi
cu calm şi împotriva acestui atac.’’
,, Satana luptă cu orice chip să-l bage pe om în păcat, păcate de
tot felul, şi, dacă reuşeşte, nu înseamnă că şi-a atins marele obiectiv, ci
doar atunci când îi dă o mare întristare: să se considere pierdut şi, cu
neputinţa de a mai fi iertat, să se descurajeze. Abia atunci singur se
desparte omul de Dumnezeu, şi, iată, acesta este scopul atins de
vrăjmaşul.’’
,, Nu dau voie la mireni să blesteme pe dracul şi să aibă dialog cu
el, zicând: „Fugi! Du-te!” Nu le dau voie! Eu asta le spun: „ Ziceţi
rugăciunea, că de ea fuge!” Te-a atacat dracul într-un fel, te-a apăsat?
Zi: ,, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă!’’, că el
fuge de puterea numelui lui Hristos Dumnezeu.’’
Cum zice Mântuitorul: ,, Şi a trecut de la moarte la viaţă!”. Auziţi?
Viaţa e dincolo, şi noi asta facem, trecem dinspre moarte spre viaţă…’’
,, Vezi-ţi de viaţa ta duhovnicească, pentru că Biserica este acolo
întru totul unde este Adevărul. Să spui neîncetat «Doamne Iisuse
Hristoase, miluieşte-mă pe mine, păcătosul»
,, Așadar slava omului începe cu adevărat de la groapa sa.
Moartea este ziua de naștere a veșniciei tale. Moartea, prin ea însăși,
este o pedeapsă de care nu va scăpa nimeni, dar dincolo este fericirea
care, de asemenea, nimeni nu știe cât este de mare. Pe cei pe care nu îi
poate sfătui nimeni, moartea, zic, îi convinge pe toți. Pe toți pe care toată
lumea îi slăvește, moartea îi alungă din lume. Moartea adună la un loc
măririle, deșertăciunile, toată cruzimea și ambiția omului și aruncă pe ele
o lopată de pământ.’’
,, Ne înzestrează Dumnezeu, ne îmbogăţeşte. Dar nu se angajează omul
la o credinţă trăitoare. Vedeţi. Şi nu un Dumnezeu pe care să-L vorbeşti

298
de bine, ci să-L asculţi, să-L trăieşti. Să te îndumnezeieşti. Deci, nu un
Dumnezeu inventat de tine, să-ţi menajezi slăbiciunile. Că nu e uşor să
te desprinzi de o comoditate în care te-ai simţit bine şi ai crezut că ai
atins cote înalte. Şi Dumnezeu cere lucrul acesta. În ierarhia
bisericească, după vrerea Mântuitorului, cel mai înalt nu e împăratul, nici
patriarhul, ci smerenia. În măsura în care te smereşti, în măsura aceea
exişti. Omul smerit primeşte forţe, că omul are nevoie de aşa ceva
continuu, de împrospătare a forţelor.’’
,, Lacrimile și întristările nu dau nici un folos morților, nici nu pot să-
i intoarcă din viața cea veșnică, nici să-i scoată din gropi. Pentru aceasta
au dat lege dumnezeieștii Apostoli, să nu ne pierdem mintea plângând
pe morți, ci să-i pomenim la înfricoșatele Taine și să facem milostenie în
numele lor.’’
,, Nu țineți la faptul că cutare a murit fără lumânare. Lumânarea
nici nu ajută, nici nu acuză, dar ea are o semnificație: împlinește
concepția creștină, jertfa. Ca să lumineze lumânarea se jertfesc ceara și
fitilul.’’
,, Deci, ideea de jertfă, candela și lumânarea, ne dă să înțelegem
că nu se poate fără jertfă pentru că, vrem nu vrem, noi trebuie să
terminăm pe Cruce, crucea fiind cel mai lăudat lucru al pământului.
Trebuie să jertfim cu orice chip. De aceea, cuiva care m-a rugat să-i
scriu ceva pe carte, i-am scris: nu de moarte să te temi, ci de Înviere.
Pentru că, în ce fel aștepți Învierea dacă te temi de Cruce?’’
,, Firea este aducătoare de lacrimi, dar credința oprește izvorul
lacrimilor. Nu a murit fratele nostru, ci doarme. Moartea adevărată este
moartea sufletului. Se închide mormântul pentru trupul lui, dar se
deschide cerul pentru sufletul lui.’’
,, Înaintea morții vin diavolii să te chinuie, dacă ești neîndreptat, să
nu te piardă din mână, știind că puțină vreme mai este. Așa cum se
spune: "că s-a pogorât diavolul la voi, având mânie mare, știind că puțină
vreme are.’’ (Apoc. 12,12) Diavolii vor zice: ,, Noi suntem faptele tale,
iar noi nu te vom părăsi. Noi te vom însoți în cealaltă viață și ne vom
înfățișa cu tine înaintea veșnicului Judecător.’’

299
 Dor de Arsenie Papacioc

În școală le predă elevilor educația civică vorbindu-le despre Domnul

Hristos:
Autoritățile comuniste din Râmnicu Vâlcea creară conflictul învinuindu-l
că nu le-a vorbit frumos;
Mitropolitul Olteniei, Firmilian, îi propuse postul de spiritual la Seminarul
Teologic:
Securitatea fu de față și introduse doctrina de partid dezaprobându-l că e
ilogic;
Când le vorbiră despre prefacerea Sfintelor Daruri în Trupul și Sângele
Domnului la epicleză,
Un diacon ne-ncrezător a gustat sânge și carne căzând cu cuvinte de
galeză;
Ajunse la mănăstirea Sihăstria ca să cunoască prietenia cu Cleopa
urmând pustia
Și-au rămas legați ca frații înduhovnicind cu harul creștinii din toată
România;
În 1941 fu arestat de regimul Antonescu pentru apartenența la Mișcarea
Legionară:
Era un tânăr născut pentru decembrie 1989 care nu lăsa neghina
comuniștilor să răsară;
La 2 noaptea, la slujba Utreniei, 89 de ofițeri veniră cu 3 camioane de i-
au ridicat:
Arsenie le zise: - Puteați să mă chemați la telefon, că veneam să vă dau
un înțelept sfat!;
În 1946 primise eliberarea și se călugări ca să-l urmeze cu onoare pe
Domnul Hristos,
Se-nscrise în ,, Rugul Aprins’’ ca să-nvețe filozofia harului în chip smerit
și luminos;
În 1958 i s-a semnat condamnarea ca să-nvețe teologia 20 de ani la
Aiud cu ai săi frați:
Dacă nu aducem Împărăția Cerului înăuntru suntem răi judecători
lucrând ca lepădați;
A fost băgat într-o celulă umedă și rece, unde mureai în 3 zile, numită ,,
Răcitor’’:
Sfântul rezistă 7 zile mărturisindu-le: ,, În cartea lui Dumnezeu nu e
rânduit să mor!’’;
În fiecare zi săvârșea Sfânta Liturghie ca să-i țină pe deținuți uniți cu
Domnul Hristos:
Dacă au pierdut tot ce pentru trup avură-n lume, se ocupau numai de
suflet cu folos;

300
La eliberarea sa, sosiră la mănăstire oameni de partid ori securiști pentru
botez și dezlegare:
Sunt ateiștii regimului comunist, dar au suflet creat de Dumnezeu și-l
strigau cu nerăbdare;
Părintele vorbi împotriva ecumenismului la care se-adună azi toate
credințele lumii:
Falșii creștini nu zidesc Biserica lui Iisus, ci Ecumenismul, ca turnul
Babel cu toți nebunii.

301
77. Ilie Cleopa

Ilie Cleopa se naște în anul 1912 și pleacă la Domnul nostru Iisus

Hristos în anul 1998.
,, Mânca-v-ar raiul!’’
,, Omul se mântuieşte oriunde dacă are trei fapte bune: credinţa
dreaptă în Iisus Hristos, faptele bune şi smerenia. Iar cine nu le are pe
acestea nu se mântuieşte nicăieri.’’

302
 ,, Nimic nu este mai uşor decât a învăţa pe alţii şi nimic nu este mai
greu decât a face ceea ce înveţi pe alţii.’’
,, Cine mulțumește lui Dumnezeu în boală, este un martir de
bunăvoie.’’
,, Postu-i maica sănătăţii şi lungimea vieţii!’’
,, Niciodată să nu dai sfat nimănui, până când nu l-ai trăit tu! Cel ce
dă sfat, dar el nu l-a trăit, este ca izvorul de apă pictat pe perete.’’
,, Când vă treziţi dimineaţa, să nu vă apucaţi de treabă întâi, că
sunteţi batjocoriţi de Satana! Ci să ziceţi: „Slavă Ţie, Dumnezeul nostru,
slavă Ţie!’’ Slăveşte-L pe Dumnezeu, că apoi ai să ai spor la muncă în
ziua aceea. Ţi-ajută Dumnezeu, îţi întăreşte şi mintea şi braţele ca să
lucrezi cu spor, să te păzească de primejdii, de fulgere, de tunete, de
accidente, de orice. Roagă-te lui Dumnezeu şi porneşte la muncă cu
toată inima. Dar întâi roagă-te Lui şi ai să vezi cu cât spor mergi în ziua
aceea.’’
,, Când faci, mamă, pomelnic pentru ai matale, la Liturghie, pune şi
unul sau doi săraci, sau o văduvă pe care nu are cine o pomeni şi a
murit săraca. Este mare pomană. Asta se cheamă milostenie
duhovnicească. Este mai mare decât aceea când îi dai o haină sau o
mâncare omului, că-l ajuţi dincolo, în veşnicie.’’

303
 Dor de Ilie Cleopa

La 2 luni de la naștere, pruncul Constantin plânse-ntr-una, fiind bolnav

de moarte:
Mama fu sfătuită de duhovnicul Gavrilescu să-l închine Maicii Domnului
după sfânta carte;
,,Maica Domnului, îți dăruiesc copilul acesta, fă ce știi tu cu el’’,
trecându-l pe sub icoană:
De atunci părintele Cleopa se făcu sănătos și avu la masă harul ca o
mană;
Mergea cu frații să pască oile tatălui până la chilia pustnicului Paisie
Olaru:
Primeau mângâiere și cuvânt de folos ca după mulsul oilor să citească
tot Îndreptaru;
În timpul rugăciunilor din Psaltire, diavolii făcură zgomot ca un grohăit de
porci:
Ei nu se-nfricoșară de gălăgia lor și crezură că nu sunt minți slabe pe
care să le storci;
Într-o seară, pe când toți trei citeau din Psaltire în jurul focului la stână,
O pasăre ca un vultur merse printre ei pregătind oile să fie arse de lână;
Constantin o privi cu admirație, dar era diavolul care s-a aruncat în focul
din vatră
Și îndată se-mprăștie tot jăratecul luând foc turma, de le-a rămas mintea
încurcată;
Mama lor vru să-i căsătorească ca să n-aibă feciori plecați la mănăstire:
Le aducea acasă fete, dar ei le vorbiră din Viețile Sfinților ca să nu fie
orbire;
Părinții organizară o petrecere cu tinerii din sat dorind să-i vadă jucând:
Privind la icoana Maicii Domnului, fratele Gheorghe o văzuse plângând;
Adormi și mamă-sa văzu un câine în patul lui Constantin, lingându-l pe
obraz:
Chemând soțul îi văzură numai coada, fiindcă diavolul nu-l vru la
mănăstire treaz;
Avea 17 ani în 1929, când bătu cu fratele Vasile la porțile Schitului
Sihăstria:
Stătură 3 zile fără mâncare, cu rugăciunea: Doamne, miluiește-mă ca să
vină cununia!;
Așa le verifică starețul răbdarea-n Hristos și-ascultarea de legile
părinților din schit:
Avu nevoie de trăitori ai credinței, ca Biserica să aibă bogăție zicându-le:
Bun venit!;
Când Vasile ieși de la Sfânta Liturghie văzu o vedenie de diavoli cu
toiege de foc:

304
Strigă repede pe Maica Domnului că fusese bătut și auzise de la ei că-i
păcătos fără noroc;
Maica Domnului coborî într-un nor alb și luminos avându-l pe pruncul
Iisus Hristos în brațe,
Văzând-o, auzi proorocia: ,,În 3 zile vei veni la noi, în ceruri’’ și cu ce-a
pătimit avu amintiri răzlețe;
Fratele cel mare primise numele Gherasim și Psalmii lui David îi avu
scriși în minte,
Cu ei se ajută-n lupta credinței când diavolii strigară că le-aruncă o apă
fierbinte;
Sfântul Cleopa plângea frații și surorile plecați în veșnicie, ca să le afle
de la Iisus locul:
În somn și-n vedenie petreceau cu flori și pomi roditori scriindu-i sorocul;
În 1941, de la o scânteie se aprinse chilia și toată mănăstirea intră în foc:
Nu se putură salva decât cărțile de slujbă, iar Sfintele Moaște nu fură
găsite deloc;
Când toți erau triști, o cutie de argint, având o panglică roșie, mergea
prin văzduh:
Ieșise singură din paraclis și Dumnezeu le dădu Sfintele Moaște să se
bucure într-un duh;
În 1948, predică Evanghelia poporului cerând Domnului conducători ca
sfinții împărați:
Fură înregistrați și băgați 5 zile într-un beci la Târgu Neamț, de securiști
să fie maltratați;
Decretul din 1959 alungase din mănăstiri pe stareți, duhovnici și pe
credincioșii monahi:
Partidul dirijă cultura poporului român urând credința în Domnul Iisus a
bunilor valahi;
Cleopa se retrase 7 ani în adâncul pădurii având pentru rugăciune un
bordei de lemn în pământ:
Când săvârșea Liturghia, păsărelele se așezau pe cap sau cântau
trimise de Duhul Sfânt.

305
78. Dimitrie Bejan

Dimitrie Bejan se naște în anul 1909 și pleacă la Domnul nostru

Iisus în anul 1995.
A fost absolvent al Institutului Teologic de la Iaşi şi al Facultăţii de
Istorie avand parte de marii dascăli Nichifor Crainic şi Nicolae Iorga.
La începutul celui de-al doilea război mondial s-a înrolat în armată,
ca preot militar, cu gradul de maior. Căzând prizonier la ruşi a fost
deportat în Siberia, la Oranki, într-o fostă mănăstire ortodoxă
transformată de comuniști în lagăr.

306
 Dor de Dimitrie Bejan

Avea 32 de ani când merse ca preot militar pe frontul de Răsărit:

Episcopia Militară se-ngriji de soldații români trimițându-l cu harul la
stropit;
Boteză în spatele frontului mii de ruși, i-a spovedit și i-a împărtășit:
Dori ca toți să moară îmbrăcându-se-n harul lui Hristos, dacă la război
ești cosit;
Dimitrie urmă școala suferinței, fiind luat prizonier într-un lagăr rusesc:
Își verifică teologia ortodoxă bucurându-se de creștinii care se sfințesc;
În lagărul Oranki, prizonierii catolici și protestanți apreciară cultul
ortodox:
Luară parte la săvârșirea Sfintei Liturghii unindu-se cu Domnul lor Iisus
Hristos;
Moartea-i colindă hrănindu-i cu tifos, cu ploșnițe și cu păduchi, ca un
fioros străjer:
I se-mpotriviră cu rugăciunea și săvârșind Sfânta Liturghie primiră har c-
un dulce mister;
Dimitrie le strigă că Basarabia e pământ românesc, condamnându-l la
moarte,
Le ceru să fie trimis în țara sa, fiind judecat după a tribunalului rea carte;
La Aiud erau în rugăciune comună săvârșind agheasma mică și sfânta
spovedanie:
Își punea mâinile pe capul lor știind că li se deschide raiul cu dreapta sa
predanie;
Din 1948 până în 1964 i se predase legea urii la Jilava și la Aiud:
La ieșire, primi bucuria de a fi preot într-un sat nepoliticos și surd;
Dimitrie le vesti Evanghelia Domnului fiind urmărit necontenit de
comuniști,
Se-ngriji de mântuirea creștinilor ca s-ajungă la Hristos, iar ei erau
oameni triști;
Era preot la Ghindăoani și biserica fu ținută deschisă ca să primească
ajutor orișicine:
Se făcu pelerinaj și-a fost judecat chiar de preoți, zicând că ceva nu le
convine;
În 1989, regimul ateist fu bătut cu rugăciunile și cu zecile de mii de jertfe
ale martirilor:
La cădere participară milioanele de români conduse de cruzimea
uneltirilor;
Un trimis din Iași îi comunicase că-i cetățeanul unei republici creștine și
libere:
Era bătrân de temniță și muncea de zor pentru Hristos, iar securitatea nu
mai știa să-l zgândăre.

307
79. Roman Braga

Roman Braga se naște în 1922 și pleacă la Domnul nostru Iisus

Hristos în anul 2015.
,, Mi-au scos dinții unul câte unul, mi s-au scos și unghiile pentru că
nu am vrut sa rostesc un cuvânt de hulă împotriva Domnului nostru Iisus
Hristos.’’
,, Eu, dacă am învățat ceva, am învățat pentru că mama m-a luat
de mână și m-a dus la icoana Maicii Domnului și mi-a spus că acesta,

308
Pruncul, este Iisus Hristos și aceasta-i Măicuța Domnului și El e Domnul
nostru. Și cu atâta am rămas.’’
,, Cei câțiva psalmi pe care-i știu pe de rost, îi știu de la mama,
pentru că ea știa Psaltirea aproape pe de rost. Pe mine nu m-au învățat
didactic, eu am făcut ce au făcut părinții. Eram opt copii. Seara nu ne
culcam fără rugăciune; îngenuncheam toți: tata, mama și copiii. Și ne-au
învățat să ne luăm iertare unul de la altul, sărutam mâna tatei și a mamei
și ne duceam să ne culcăm. Nu era nimic teoretic. Ne luau de mână și
ne puneau în genunchi. Sigur, cei mai mici nu erau atenți la rugăciune,
dar mai târziu lor li se întipărește în minte că rugăciunea este o
chestiune de viață și de moarte pentru că mama și tata se rugau. Sau
mai târziu spun: „mama n-ar face asta”, „tata n-ar face asta”.
,, Exemplul părinților este mare lucru, și ei nu știu asta.’’
,, Tinerii care cresc ne văd pe noi și fac ceea ce facem noi. Pentru
că educația nu se învață din cărți. Poți să publici oricâte cărți și manuale
de educație. Tânărul le citește, le pune de-o parte și cu atâta rămâne, cu
niște noțiuni. Dar educația se face prin exemplu. Nu-i dai copilului lecții
cu degetul: „Trebuie să faci asta, asta și asta!” El nu înțelege. El face ce
fac mama și tata.’’

309
 Dor de Roman Braga

Era elev la seminarul Teologic ca s-ajungă evanghelist, vorbind ca un

poet,
În țară, valorile moral-creștine erau abandonate de Statul ateu, brutal și
discret;
Când miliardele de îngeri diavoli vor fi aruncați prin luptă de arhanghelul
Mihail pe pământ,
Vor fi văzuți de oameni alergând, ca să-i pecetluiască pentru al iadului
mormânt;
Roman fu profesor și le predă limba română creștinește până veni
guvernul comunist:
Primi directive de partid ca toată literatura română s-o interpreteze într-
un sens ateist-marxist;
În 1948 fu anchetat că-i iubea pe legionari și părintele Bordașiu fusese
de el găzduit:
Îi dădură condamnare 5 ani pentru omisiune de denunț, zicând că-i
ajutor nelegiuit;
Ca să-l mustre cugetul cu împlinirea poruncii de iubire îl trimiseră la
reeducare:
Piteștiul fu o ruină comunistă ce pângări adevărul lui Iisus, făcând din el
cea mai urâtă floare;
Când anchetatorul mânios îl întrebă dacă desfășurase activitate
împotriva regimului actual,
Părintele răspunse că numai fariseii au 2 fețe, dar el e spiritual, deloc
dual;
Îi învăță pe tineri să nu fie însemnați în cuget cu materialismul regimului
bolșevic revoluționar:
Binele e să cunoști calea mântuirii însușindu-ți adevărul Evangheliei de
care ateii nu au habar;
Mulți din cei cu figuri impunătoare de creștini se lepădară ușor, primind
ateismul ca reeducare:
La masă nu mai slujiră Domnului Hristos și-i ștergeau la gură cu fecale
pătându-le sfânta chemare;
Diavolii intraseră-n ei ca să uite de ce sunt la Pitești și grohăiau ca porcii
la hârdău:
Reeducații făcură slujba lui Turcașu și din frați de cruce se
schimonoseau în figuri de călău;
După eliberare, Roman absolvi Teologia și-n chip smerit s-a călugărit:
A fost adept al mișcării ,, Rugul aprins al Maicii Domnului’’, de Statul
bolșevic oprit;
Guvernul intrase-n panică auzind de lucrarea ce se făcu la Rugul Aprins:
Parlamentarii alcătuiră legi dușmănoase și părintele se dădu prins;

310
Din 1958 până-n 1964 scrise a doua pagină în Istoria României cu 6 ani
de închisoare:
Adunase destul har ca să-ndure suferința împreună cu Hristos în slava
nepieritoare;
La eliberare, episcopii se scuturară de deținuții politici închizându-le
hirotonia:
Ei rămaseră încrezători în Maica Domnului și țineau în brațe poporul cu
veșnicia;
Teofil Herineanu avu evlavie la teologii arestați politic de către sadicul
guvern:
Păstră parohii libere într-o mănușă, scoțându-le pentru sfinții scăpați din
infern;
Valerian Zaharia îl culese din grădina Piteștiului, fiindcă era un episcop
curajos:
Părintele Roman Braga fu numit preotul harului și lucra-n public pentru
Hristos;
În 1968, Securitatea îi pregăti actele diplomatic ca să lucreze afară din
țară:
Biserica îl trimise-n Brazilia crezând că nu mai sunt comuniști ca să-l
bată să moară;
În 1972, episcopul Valerian Trifa îl chemă-n Statele Unite, fiindcă avu
nevoie de el:
În toate bisericile preoții lucrează cu harul, dar unii au măsura blândului
Miel.

311
80. Nicolae Bordașiu

Nicolae Bordașiu se naște în anul 1924 și pleacă la Domnul nostru

Iisus Hristos în anul 2018.
,, Eu am refuzat să trăiesc sub jugul stăpânirii străine, aşa că la
doar 16 ani, am părăsit tihna căminului părintesc pentru a-mi continua
studiile în oricare altă parte, unde predarea să se facă în dulcea limbă
română. Tata a încuviinţat, cerându-mi însă, la scurtă vreme, s-o iau şi
pe sora mea, care, date fiind condiţiile în care am fost crescuţi - mama
moartă şi tata împărţit între parohie, şcoală şi munca pământului - nu
putea suporta absenţa mea. Aşa am ajuns de la Oradea, unde urmasem
cinci ani cursurile Liceului ,, Emanuil Gojdu’’, într-un mic orăşel -Beiuş, şi
aici mi-am finalizat studiile liceale.’’

312
 Dor de Nicolae Bordașiu

Se-nscrise în grupul ,, Rugul Aprins’’ învăţând rugăciunea inimii cu care

să birui patimile,
Se pregăti pentru cer înfruntând condamnarea comunistă, care-i ceru să
lupte cu lacătele;
În 1948, regimul comunist lucră să introducă învățătura materialistă la
populație
Și-ncepură cu arestarea notarilor, profesorilor și preoților cu bună
reputație;
Părintele Bordașiu nu se lăsă prins, fiind ascuns prin satele bihorene,
Securitatea îl căută prin locurile spirituale, ca să-l bage-n temnița cu
probleme;
Luă la drum Sfânta Scriptură, citind-o din scoarță-n scoarță de 5 ori:
Când lași urme de credință ești căutat cu ură pentru Hristos ca să mori;
Se dădu ordin de arestare și-a fost judecat în lipsă, condamnându-l
pentru 20 de ani:
Părintele fugi pe drumul credinței și ascunzându-se de frică scăzu cu 7
ani bătăile de huligani;
Când te-ascunzi de teama călăilor, diavolul ți-aduce gândul ispitirii prin
sinucidere,
Să fii fugar atâta vreme dorești mai bine temnița predându-te lor cu
încredere;
Elevii din sate cunoșteau fuga părintelui și păstrară-n inimă secretul:
Îi ajuta la lecții ca să le ia povara din școală, descifrându-le tot alfabetul;
În 1955 fu prins în camera unde cugeta la Biblie, aflându-se într-un somn
adânc:
Simțind pistolul la tâmple se trezi repede ca să meargă pe calea unui
sfânt;
La Jilava și la Aiud rostea rugăciunile Sfintei Liturghii, iar deținuții îi
auziră cântarea:
Fiind lipsiți de cărți, ziare, creioane învățau alfabetul morse ca să curgă
cu harul mișcarea;
Răbdarea suferinței din loviturile barbare descria într-o inimă de preot
graiul ceresc cu poezia:
Temnița era grea pentru toți și versurile erau cântecul de primăvară
cântat cu ciocârlia;
Când intrară-n închisoare membrii Rugului Aprins a fost adus duhul
rugăciunii:
Aprinzându-se-n credință, deținuții ținură-n foc gardienii când îi băteau
ca hunii.

313
81. Benedict Ghiuș

Benedict Ghiuș se naște în anul 1904 și pleacă la Domnul nostru

Iisus Hristos în anul 1990.
În anul 1945, pe baza unui concurs de mari pretenții, părintele
Benedict a ocupat postul de asistent universitar la Facultatea de
Teologie din București, pentru catedra de Ascetică și Mistică, având
profesor titular pe Nichifor Crainic, iar după arestarea acestuia, pe
părintele Dumitru Stăniloae.
314
 Dor de Benedict Ghiuș

În 1944 a fost ales vlădică pentru smerenie și regimul lui Antonescu i s-

a-mpotrivit:
Aveau de-a face c-un călugăr care purta chipul blând al lui Hristos și l-au
oropsit;
În 1945, la mănăstirea Antim, luă ființă ,, Rugul Aprins’’ care ardea și nu
se mistuia:
Îl văzuse profetul Moise în vechime și ,, Rugăciunea lui Iisus’’ neîncetată
îl preînchipuia;
Învățau cunoașterea lui Dumnezeu și se rugau cu inima: Doamne Iisuse,
miluiește-mă pe mine, păcătosul!,
Partidul care conducea România era un animal sovietic ateu și tot ce era
creștin sfâșia, odiosul!;
Autoritățile politice socoteau că-i organizație conspirativă, ostilă ordinii de
stat:
Laici și monahi fură condamnați, iar părintele Benedict era socotit
înapoiat;
La Jilava, deținuții erau strânși grămadă într-o celulă ca să hulească
între pereții înnegriți de păcură:
Părintele Benedict le predă tuturor: medici, ofițeri, preoți, monahi prețul
Sângelui Crucii care răscumpără;
După 4 ani petrecuți la Aiud fusese dus în colonia de la Salcia într-un
regim de muncă silnică:
El îi învăța din Sfânta Scriptură și din Filocalia Sfinților Părinți dându-le o
porție mare zilnică.

315
82. Ioan Ianolide

Ioan Ianolide se naște în anul 1919 și pleacă la Domnul nostru

Iisus Hristos în anul 1986.
S-a născut și a trăit la răscrucea unor vremuri pline de tensiuni și
de transformări sociale, între dictatura lui Hitler și cea a lui Stalin.
Era în anul I de facultate când România intrase în cel de-al II-lea
Război Mondial pentru recuperarea teritoriilor răpite de URSS.
În anul 1937, tânărul student intră în Frățiile de Cruce: organizație
naționalistă de educație moral-religioasă.

316
 Dor de Ioan Ianolide

Basarabia, Bucovina, sudul Dobrogei și Ardealul de Nord se văzură pe

hartă răpite,
Satele și orașele fură pline de refugiați și comunitățile de români erau
nejelite;
În 1941, Ianolide sădea într-un grup de tineri credința creștină cu Legea
morală:
Toți 67 au fost arestați, făgăduindu-le eliberarea numai mărturisind că
întrunirea e ilegală;
Care aruncă vina asupra organizatorului era triat și rămaseră sub
acuzație numai 16 inși:
Aceștia erau fideli ideilor de credință și cu iubirea de țară dovediră că-s
domni distinși;
Curtea Marțială le cântăriră credința și iubirea cu 25 ani muncă silnică,
socotind-o fărădelege:
Ioan privi spre cer și bucuria ca lumina se revărsă pe față încât ei nu
putură s-o mai dezlege;
Se aflase într-o activitate legionară la Frățiile de cruce când era student
la Drept:
Urmă calea temniței lăsându-ne pașii învățătorului creștin condamnat pe
nedrept;
Îl duseră la Sighetul Marmației ca să depună împotriva colegului o
mărturie mincinoasă
Și-a fost bătut cu bastoane multe-n cap dându-le o declarație
prietenoasă;
Era bolnav de tuberculoză, scuipa sânge, nu-și ținea echilibrul și tremura
mereu:
Loviturile îi erau date de securiști ca să le țină minte purtând crucea din
greu;
Când cădea la pământ sub lovituri, mărturisi plângând: ,, Sunt un
ticălos!’’:
Se ridică cu harul zâmbindu-le la toți în timp ce primea vederea chipului
Hristos;
Câștigă smerenia cu sărăcia duhului rușinându-se de păcatele
mărturisite la spovedit:
Părintele Papacioc îi deveni duhovnic și cu rugăciunea isihastă îi spuse:
Bun venit!;
În fiecare zi se răstignea omul vechi și prin citiri din Scriptură și Filocalie
îl zidea pe cel nou,
Prin lucrarea Duhului Sfânt nu mai simțea foamea, iar tortura temniței
rămase fără ecou;

317
Când comuniștii câștigară pe deplin puterea pregătiră Piteștiul pentru
reeducare:
Studențimea română, care li se-mpotrivea la cursurile închisorii, primi cu
bâta cuvinte de mustrare;
În 1949, Ioan fu transferat la Pitești, în dosarele Securității fiind trecut
student,
Începu școala pușcăriei de 7 ani și nerenunțând la credință îl ținură tot
repetent;
Toți studenții arestați din timpul dictaturii antonesciene fură trecuți la
reeducare:
Stalin era educatorul statului român și declarase constituțional că soarele
nu mai răsare;
Care primea învățătura atee din temniță se numea student reeducat și
lucră la tortură:
Uită de vechii lui prieteni de Biserică și lovindu-i cu sălbăticie era
antrenat de diavol cu multă ură;
Ianolide luă în temniță crucea, icoana și o fasciculă din Biblie, pe care le
ținu ascunse:
Erau obiecte interzise de lege și gardianul Georgescu aflându-le cu bătăi
îl tăie de-l tunse;
Pentru cele sfinte îl călcă-n picioare și lovindu-l cu ranga urlă ca un
îndrăcit:
Ianolide era mânjit cu sânge și chemându-l neîncetat pe Hristos învia
istovit;
Pastorul Wurmbrand insistă pe lângă Ianolide să fie botezat pentru
Hristos ortodox:
Îl impresionă viața de sfințenie a celor ce aveau rugăciunea lui Iisus
sporind cu folos;
Îmbolnăvindu-se de TBC fu transferat la Târgu Ocna și-i iubi pe frați cu
fapta:
Le spălă hainele, le curăță rănile și veghe la ieșirea sufletului ca să-i
petreacă la dreapta;
În 1958, anchetatorii se-nmulțiră ieșind din scutece când sovieticii se
retraseră din țară:
Securitatea fiind bolșevică crescu mare și simțind că zboară începuse
valul de arestări iară;
Cei din primul val de eliberare au fost chemați din nou la alt proces:
Primiră sentințe stabilite dinainte ca-n România să fie o Justiție de
Deces;
Toate faptele creștine erau socotite prin codul penal ,, activitate
legionară’’:
Un dar la botez sau taina cununiei erau declarate în Tribunal unire
contrarevoluționară;

318
În 1960 fu transferat la Jilava, unde stăpânea infernul comandat de
Maromet:
Pe foaia de transfer scriseră că Ianolide e periculos ca legionar, iar ca
creștin e complet;
S-a eliberat după 23 de ani de grea osândă și era anchilozat de
reumatism:
A rămas un stâlp al Bisericii și fiind iubitor de Hristos și de neam ardea
de românism.

319
83. Constantin Sârbu

Constantin Sârbu se naște în anul 1905 și pleacă la Domnul nostru

Iisus Hristos în anul 1975.
,, Până mai ai cui spune tată sau mamă, cât ar trebui să fii de
fericit, de recunoscător şi plin de iubire la rostirea acestor cuvinte unice
pe pământ! Caută-i cu dragoste, îngrijeşte-i cu evlavie, ascultă-i cu
respect până la moarte şi nu dispreţui nici faţa lor bătrână, nici cuvintele
lor poate slabe, nici trecutul lor poate modest. Fii faţă de ei întocmai aşa
cum ai dori să fie copiii tăi faţă de tine.’’
,, În toamna anului 1925 m-am înscris la Facultatea de Teologie din
Bucureşti şi la Conservatorul de muzică. Până să pot ocupa un post de
cântăreţ bisericesc - aproape doi ani de aşteptare - am dormit pe jos într-
o mansardă din Piaţa Amzei, iar după ce gazda nu m-a mai primit,

320
fiindcă nu puteam plăti, am dormit în Gara de Nord, în sala de aşteptare
şi clandestin în Căminul studenţilor. De mâncat, mâncam la Cantina
Gutenberg, după ora 14.30, resturile care rămâneau de la cei care luau
masa cu cartelă.’’
,, Niciodată nu veți avea pace și liniște sufletească dacă nu veți iubi
și ierta ca Hristos. Noi nu știm să iertăm. Tu, care vii la biserică - eu
pentru tine vorbesc - tu, care știi că Dumnezeu vrea pace, tu prin tăcere
să dezarmezi pe cel care a pornit cearta, căci din dușman poți să ți-l faci
prieten. Această comportare arată diferența dintre tine, care intri cu folos
în biserică și cel ce nu vine sau vine numai cu trupul.’’
,, Focul candelei sau al lumânării este un simbol material al flăcării
spirituale din inima omului care generează iubirea.’’
,, Iuda a plecat singur, dar s-a întors cu o gloată, căci ura reușește
să-i strângă pe oameni mult mai grabnic decât dragostea, dar reușește
să-i păstreze mult mai puțin.’’
,, Alergaţi după mântuire cât sunteţi tineri!’’
,,Timpul trece repede, este scump. A trecut o clipă, au trecut două,
ai făcut paşi spre mormânt. Cu timpul care a trecut nu te mai întâlneşti.
Folosiţi timpul în folosul sufletului vostru, pentru viaţa de dincolo, nu-l
pierdeţi cu lucruri care nu ajută sufletul. Nu vă irosiţi viaţa. Ea ne este
dată spre desăvârşirea sufletului pentru veşnicie. Şi chiar cele necesare
pentru trup, ori de mâncaţi, ori de beţi, în Domnul să le faceţi, după
cuvântul Sf. Ap. Pavel.’’
,, Celui cu adevărat mare nu-i este greu să se smerească în faţa
oricui. Celui cu adevărat curat nu-i este greu să spele pe oricine. Celui
cu adevărat sfânt nu-i este greu a face totul în tăcere şi cu cea mai
discretă duioşie. Celui cu adevărat iubitor va face întotdeauna totul cu
plăcere, cu bucurie, cu blândeţe, cu prietenie. Cel cu adevărat înţelept va
păstra esenţa adevărului tuturor lucrurilor. Celui ce înţelege nu trebuie
nici să-i faci mult, nici să-i arăţi mult, nici să-i vorbeşti mult.’’
,, Credincios adevărat este acela care, făcând binele, nu se
măsoară cu semenii săi, ci cu Învăţătorul său, căci se măsoară cu alţii,
totdeauna se va mândri , dar cine se măsoară cu Domnul, acela îşi va
găsi întotdeauna măsura smereniei sale.’’
,, Ai nevoie de forţa aceea care a creat întregul univers, care îl
susţine; forţa care mişcă planetele, făcându-le să vibreze în armonie;
forţa care L-a făcut pe Dumnezeu să-Şi trimită Fiul în lume pentru
mântuirea omului; forţa prin care un biet păcătos poate deveni sfânt într-
o clipă; forţa care sfinţeşte, vindecă, învie un suflet, făcându-l asemenea
lui Dumnezeu.[...] Ştii tu ce-i această forţă de care îți vorbesc? Iubirea!’’

321
 Dor de Constantin Sârbu

Era doctor de suflete și sluji Domnului fără plată într-o capelă de la

subsolul unui spital,
Bolnavii merseră la el pentru rugăciune înainte de operație ca păcatele
să nu le fie scutec mortal;
Inițiind proiectul zidirii unei biserici, la generalul Antonescu mulți bani s-
au găsit:
În 1943 s-a pus piatra de temelie și conducătorul Statului deveni ctitorit;
Era foamete-n Moldova în 1947 și-a trimis milostenie cu 2 vagoane la
enoriași:
Cei din Patriarhia Română îi acordară crucea de iconom stavrofor ca să
nu rămână codași;
În 1948, în ziua Domnului primiră taina cununiei 21 de familii și
Securitatea era îngrijorată:
Părintele le predică să-și nască copiii urmându-l pe Hristos și ea se
crezu furată;
În 1954, Tribunalul Militar îl condamnă cu 10 ani c-a tulburat ordinea
socială:
El îngrijise săracii și bolnavii păzind ce ne-a învățat Domnul Hristos în a
Sa școală;
La anchetă, torționarii atei îl arseră la tălpi cu fierul roșu, îi smulseră
barba, îl bătură,
Constantin le mărturisi că Iisus este Domn și nu s-a lepădat de credință
cum ei vrură;
Securistul îi aduse oameni la spovedit ca sfânta taină să devină o
anchetă comunistă:
Avu plan demonic ca la penitenți să nu fie bucuria iertării, ci o atmosferă
tristă;
Securitatea voi să afle păcatele unora vizați de ei ca să le scrie dosarul
de judecată:
Dădu întrebările părintelui ca la sfânta taină a spovedaniei să aibă haina
pătată;
- Nu pot sluji la 2 stăpâni și taina iertării lui Hristos nu i-o vând diavolului
ca să-mi fie tată,
- Fugiți de la mine tâlharilor nebuni, că viața vă este o blestemăție
predestinată!;
Când securistul îl sili cu pistolul s-aleagă felul în care va muri,
sugerându-i sinuciderea,
Părintele rămase încrezător în misiunea sa datorându-i Domnului Hristos
smerenia cu supunerea;
Sfântul prooroci că-n timpul de la urmă vor fi biserici cu ușile încuiate și
pline cu nori:

322
Lepădarea de credință e pedeapsa păcatelor cu care oamenii
disprețuiesc sfintele taine și pe slujitori;
Când se va-ncuia cerul, fiecare va rămâne așa și nu se va mai putea
cumpăra credința,
Pâinea cerească nu se va mai da și lumea nemiloasă făcând păcate de
moarte își va scrie sentința.

323
84. Sofian Boghiu

Sofian Boghiu se naște în anul 1912 și pleacă la Domnul nostru

Iisus Hristos în anul 2002.
,, În măsura în care ai inima înfrântă și smerită, devii tot mai liber
interior și atunci Dumnezeu coboară în tine. Rostul nostru pe pământ
este să ne umplem de Dumnezeu. Și nu ne putem umple de Dumnezeu
decât prin smerenie. Smerenia trebuie să fie fundamentul vieții noastre.
Nu ne realizăm prin trufii ieftine, ci numai prin smerenie. A trăi în

324
smerenie înseamnă a trăi o viață reală. Iar a trăi în trufie este o viață
artificială’’.
,, Pacea inimii este tăcerea în care ne vorbește Dumnezeu’’.
,, Rugăciunea lui Iisus se cere a fi rostită neîncetat, ziua și
noaptea, în orice loc și în orice lucrare ne-am afla.’’
,, Pentru cel care este creștin, idealul este să se mântuiască, să
dorească mântuirea. Adică eliberarea de rău, de întuneric, de ură, de tot
ceea ce este rău cu adevărat. Să se elibereze și să intre în lumină, în
lumina lui Dumnezeu. Pentru aceasta trăim noi oamenii, pentru această
mântuire.’’
,, Să-mi fie iertat, dar am constatat de multe ori că țăranii, în
majoritatea lor, sunt mai înduhovniciți decât intelectualii cu doctorate.’’
,, [Tinerilor] le recomand Rugăciunea lui Iisus, care este o
rugăciune scurtă ce poate fi spusă oricum, în orice condiții. O pravilă mai
lungă e greu de recomandat. Această rugăciune, spusă însă cu toată
inima și cu smerenie mai ales, ajută. Până când se ajunge la psalmi și la
catisme și la paraclise, această rugăciune poate ajuta foarte mult.’’
,, Televizorul, această unealtă modernă de comunicare, este și bun
și netrebnic. Este bun când știi să alegi ce este bun din el și este rău
când transmite prin imagini niște lucruri care ne tulbură, tulbură mai ales
viața tinerilor. Mă refer la imaginile filmelor necuviincioase sau chiar
pornografice. […] Se transmit deseori patimi pe această cale a undelor.’’
,, Postul, dacă nu este făcut cu dreaptă socoteală ca să fie într-
adevăr de folos, neunit cu bunătatea inimii, cu paza gurii, cu abținerea
de a osândi pe altul – lucru foarte vinovat înaintea lui Dumnezeu – nu
folosește, ba chiar vatămă. Poți să te usuci și să mori de foame, dar,
dacă ai răutate împotriva aproapelui tău și-l vorbești de rău când el nu e
de față, zadarnic îți este postul.’’
,, Cred că nu este viață creștină aceea care nu este și mistică în
același timp, adică tainică, legată de Dumnezeu. […] Un creștin adevărat
este cel care se împărtășește de Tainele Bisericii, care își sfințește viața
sa lăuntrică.’’

325
 Dor de Sofian Boghiu

Misticismul său a fost socotit uneltire contra ordinii sociale prin activitate
religioasă,
Comunismul era împotriva învățăturii Bisericii Domnului și lucră ca o
Fiară hidoasă;
În 1958 fu condamnat de Tribunalul Militar la 16 ani de închisoare:
Făcu numai 8 ani și prin decretul de grațiere din 1964 ieși de la răcoare;
Când fu chinuit la anchetă, Sofian își aminti păcatele cu care s-a
murdărit iubind un demon:
Se socoti vinovat și fără să-i învinuiască pe gardienii răi, din suferință
făcu un canon;
În somn, cu sufletul își văzu păcatele și ceru iertare lui Dumnezeu cu
lacrimi în glas,
În ziua următoare fu chemat la anchetă și cu ce auziră iscoadele îl
strânseră de nas;
Fiind mulți bolnavi și bătrâni în celula de la Aiud, în paturi ca niște rafturi
fură ținuți,
Becul îi lumină ziua și noaptea ca să fie supravegheați prin vizetă ca
niște urâți;
N-aveau voie să lucreze nimic, ca vremea să le apese cugetul și să nu
fie răscumpărată:
Erau lăsați fără cărți, ziare și hârtie de scris ca Scriptura să le fie ștearsă
și de tot uitată;
Tineta o avură deschisă pentru necesități lăsând aerului libertatea să
scoată parfum din closet,
Pe talpa bocancului acoperit cu spumă de săpun se curățau inimile de
miros scriind câte un verset;
Unii învățară Evanghelia după Matei sau după Ioan, ori epistola lui Iacov
pe de rost,
Hristos locui cu ei în celulă, iar capul și picioarele le fură unse că vrednici
au mai fost;
Când au fost încărcați în dubă și descălecați în Balta Brăilei la prășit
porumb din greu,
Deținuții formară mici bisericuțe cu predica, învățând să smulgă neghina
pentru sfințire mereu;
Mâncarea era puțină și Sofian cu toți deținuții arătară ca stafiile: niște
ființe albe-albăstrui:
Omul dinăuntru se desfătă-n Hristos cu sufletul care era tare-n credință
și scos din cui.

326
85. Atanasie Ștefănescu

Atanasie Ștefănescu se naște în anul 1919 și pleacă la Domnul

nostru Iisus Hristos în anul 2008.
,, Cine a câștigat copilul, a câștigat societatea de mâine ... și
împotriva copilului se dă o luptă extraordinară.’’
,, Piatra de temelie a societății este familia. Când s-a prăbușit
familia, s-a prăbușit totul.’’
,, La închisoare nu au rezistat decât cei care au crezut şi nici aceia
toţi! Cei care au crezut nelimitat! Ad absurdum! Să te vezi condamnat pe
nedrept, bătut, înfrigurat, înfometat, denigrat, umilit în toate felurile şi
totuşi să crezi… Asta e credinţa nelimitată!’’
,, În viaţă operăm cu trei categorii de valori: esenţiale, importante şi
secundare. Esenţială este credinţa şi legătura cu Dumnezeu, care-i dau
omului verticalitate, echilibru, pace. Importante sunt familia şi profesia.
Secundare sunt cele care ţin de biologic: reproducere, nutriţie,
distracţie... Şi închei cu amărăciune: Problema majoră este că azi
oamenii trăiesc în secundar...!’’

327
 Dor de Atanasie Ștefănescu

După asasinarea Căpitanului Codreanu, Atanasie se refugie la Iași vrând

parcă să fie de negăsit,
Regimul de la București îi era potrivnic când cu grad de legionar fusese
investit;
Îl condamnară 2 ani și 6 luni ca să meargă la Chișinău să-nvețe a lor
ascultare:
Penitenciarul era Învățătorul Călău care-l învăță alfabetul cel nou pentru
reeducare;
Deținutul era numerotat ca să nu mai poarte numele creștin de la sfântul
botez:
Aiudul avu 312 celule și pe Atanasie scriseră 1038 ca să rămână fără
Sfântul Crez;
În celula neagră erau ascunși în întuneric și-n umezeală ca să-i macine
mulți microbi:
Când făceau adunarea numerelor la ,, Neagra’’ mulți ajungeau nebuni,
… pentru ei, doar robi;
Tineta pentru balegă de om se vărsa-n celulă ca să uiți de tine și să n-ai
un mers frumos:
Mișcarea devenea ondulatorie trecându-ți trupul prin deal sau vale destul
de dureros;
La beci avură zidul cu cătușe, unde-l învățau Istorie comunistă pe
revoluționarul deținut:
Era bătut ca să-i scoată din cap tot crezul creștin până purtă un chip de
surdo-mut;
Cu foamea și setea, cu bătaia și umilința mergeai tăcut prin senzațiile
grave ale închisorii:
Când frigul coborî carnea de pe oase, durerea morții era cântată de toți
săgetătorii;
La Chișinău, Manaru era comandant de închisoare și nu vorbea bine
românește:
Iarna-i ținură pe deținuți sub jetul de apă ca să-nghețe și să nu
sfârșească creștinește;
În septembrie 1940, Atanasie se-nscrise în grupul de bucovineni, pe
Carol II să-l răstoarne,
Dând foc multor sticle, le aruncară regelui pentru botez strigând: - Arde
palatul și România doarme!;
Căzând de pe tron, Antonescu îl urcă-n tren cu bogății multe, că-i bine în
străinătate,
La ancheta din 1941, Atanasie fu trimis la Aiud pentru ani mulți, ca să fie
educat cu a închisorii carte;

328
La Poarta Albă, securiștii organizară greva ca să se arate deținuții buni
de acțiune:
Atanasie mai numără încă 20 ani de muncă silnică, fiindcă din nou și-a
făcut un bun nume;
În 1964 îl eliberară cu ultimul lot și n-avea frică de-nchisoare, fiindcă era
biruită:
Cu credința creă multe evenimente, știind că prin ele Biserica și
România se ridică.

329
86. Preotul Iosif Trifa

Iosif Trifa se naște în anul 1888 și pleacă la Domnul nostru Iisus

Hristos în anul 1938.
,, Iisus Mântuitorul este un Erou ceresc care s-a jertfit pentru noi şi
pentru mântuirea noastră. Neamul omenesc pierduse patria cerească, El
ne-a câştigat-o. Pierduse libertatea şi El ne-a dat-o.’’
,, Un popor trebuie judecat după atitudinea ce o are faţă de Biblie.’’
,, Biblia este o hrană zilnică a sufletului. Eu citesc în fiecare zi în
Biblie, pentru că ea este o lipsă a vieţii mele întocmai ca apa care o
beau, aerul care-l respir şi pâinea ce o mănânc.’’
,, Biblia este o scrisoare trimisă din cer pentru tine. Desfaci tu
această scrisoare ca s-o citeşti?’’

330
 ,, Eu n-am de la Domnul altă poruncă mai mare decât cuvintele Lui:
,, Cercetaţi Scripturile.’’
,, Un credincios adevărat nu poate fi decât un credincios biblic.’’
,, Naşterea din nou este un dar ceresc, este o putere de sus, care
se pogoară în sufletul omului şi face o schimbare din temelii în viaţa lui.’’
,, Un creştin fără Duhul Sfânt este ca o fântână fără apă. Orice
creştin adevărat trebuie să fie un şcolar al Duhului Sfânt.’’
,, Carul mântuirii sufleteşti are multe roţi care îl urnesc la drum, dar
cea dintâi roată care trebuie să se mişte este cunoaşterea şi
recunoaşterea păcatului…’’
,, Rugăciunea este legătura noastră cu cerul, cu Dumnezeu, este
un telefon sufletesc.’’
,, Oastea Domnului este un copil al Bisericii. S-a născut și trăiește
sub aripa Bisericii. Oastea Domnului nu este altceva mai mult decât
Ortodoxia, ci este o familie restrânsă, o comuniune, o frățietate
evanghelică, cu gândul precis de a trăi mai intens învățăturile Bibliei și
ale Bisericii. Ne trudim să ieșim doar din comunul vieții, să creștem în
Domnul pentru mântuirea sufletelor noastre. Oastea Domnului nu are
nici o pretenție dogmatică sau canonică, nu avem nimic de adăugat
canoanelor. Oastea Domnului nici nu a vrut, nici nu vrea să facă reguli
peste sau contra Bisericii. Dar Oastea Domnului vrea să trăiască cu
toata ființa regulile existente ale Bisericii.’’

331
 Dor de Iosif Trifa

Când ierarhii Bisericii sunt căzuți în luptă cu organele fieroase de Partid

și de Stat,
Mirenii sunt Oastea Domnului care continuă lucrarea de preoți pecetluiți
la Marele Sfat;
Părintelui Trifa nu-i dădu mână liberă ca să lucreze pentru Domnul
Hristos pe alt front:
Mitropolitul Nicolae Bălan neinspirat practică tâlhăria comunistă plătindu-
i un acont;
Politica Statului român fu ateismul susținut de funcționarii care ucideau
credința-n popor:
Comunismul tăgăduia că lumea a fost creată de Dumnezeu și Biserica
era bătaia lor;
Caterisirea părintelui a fost nedreaptă când e dată pentru conflictul cu
superiorul său:
Chiar de cineva cade-n erezie, Biserica să lucreze îndreptarea la Iisus,
făr’ să-i fie Călău;
Desfrânarea trupului cu curvia e căderea voită a sufletului în robia
patimilor firii luată din văzduh,
Desfrânarea minții cu învățătura greșită e lupta dusă cu Satana la nivelul
gândului în duh;
Mitropolitul Bălan are zel de funcție în Biserica de pe pământ, îngropând
uneori talantul investirii,
Preotul Iosif Trifa are zel pentru Hristos în Biserica cerească, înmulțind
talantul nemuririi;
Înaltpreasfințitul Joantă al Germaniei fu călăuzit de Duhul Sfânt să
repare o nedreptate:
Sfântul Sinod al Bisericii Române întrunit în 1990 îi ridică caterisirea
declarându-l printre preoți frate;
Veșmântul Domnului Hristos i-a fost dat la hirotonire și Iosif îl purtă
nebiruit, ca un soldat viu:
Când plecă la Domnul, îi fu luat ca să fie sfâșiat în bucăți, dar preotul
rămase-n sicriu;
Ierarhii ne dau bucuria în Duhul Sfânt hirotonindu-ne preoți care cu Harul
te dezleagă de păcate:
Noi primim toate Sfintele Taine și, dacă-i vedem căzuți între tâlhari, îi
vindem urându-i de moarte;
În Biserica de pe pământ e curățire de păcate și poți intra ca Anania și
Safira plănuind,
În Biserica din ceruri e sfințenie și la porți ești întrebat dacă ai slujit lui
Hristos, cu duhul înviind.

332
87. Ilarion Argatu

Ilarion Argatu se naște în anul 1913 și pleacă la Domnul nostru

Iisus Hristos în anul 1999.
,, Trebuie să nu uităm nicio clipă că zilele noastre sunt scurte pe
pământ. Dar eternitatea, veșnicia, o avem în cer, promisă de Dumnezeu,
și pe aceea trebuie să o păstrăm cu sfințenie.’’
,, N-ai să mă crezi, frate, dar ani de zile eu nu am tuşit şi nici măcar
n-am avut voie să strănut. În 16 ani, mi-am schimbat ascunzătoarea de
câteva ori. Mergeam pe drum şi deodată îmi apărea în faţă o lumină
nefiresc de puternică. Era semn că trebuia să mă ascund în tufiş. Într-
adevăr, câteva minute mai târziu, pe lângă mine treceau securiştii, fără
să mă vadă.’’
IPS Teodosie spune: ,, Viața sa a fost o flacără. Se ruga până
adormea și se trezea rugându-se.’’

333
 Dor de Ilarion Argatu

Tatăl său a fost primar în comuna Valea Glodului și, rămânând văduv, s-
a călugărit:
Mănăstirea Neamț fu gazdă ca să practice rugăciunea inimii, s-adune
iarbă multă la cosit;
Ilarion studie la seminarul Teologic, iar la cursurile Școlii Militare merse-n
paralel,
Din 1940 fu hirotonit preot, fiind trimis la parohia Boroaia, lucrând ca
blândul Miel;
Dorind să ridice o biserică pentru spovedanie și credință fusese incomod
regimului politic,
Autoritățile îi interzise să mai primească oameni în casa sa, iar slujba să
fie scurtată zilnic;
Porunciră ca duminica la ora 9 preotul să semneze la primărie pentru
ședințele de partid:
Îi cerură să-ndrume lumea la secerișul din câmp, sărbătorind ateismul
care-i un trufaș zid;
Atitudinea sa o socotiră armă dușmănoasă îndreptată asupra clasei
muncitoare de atei:
Organele de miliție siliră 39 persoane pentru declarații false scrise cu
dinți de lei;
Pentru a-l aresta, cu stiloul și hârtia l-au scos instigator pentru ordinea
publică mânjită de marxism:
În 1948, mașina prefecturii însoțită de milițieni intrară-n casă ca
Sodomiții ce se gândesc la nudism;
Părintele lucră pentru Împărăția Cerurilor în casa unei bătrâne
împărtășind-o,
Avu misiune de la Iisus, Împăratul, cu harul sfintelor taine ocrotind-o;
Scăpă de huligani ascunzându-se într-o magazie ca să trăiască mulți ani
fără sobă și fără pat,
Pe capul sfântului comuniștii puseră trei sute mii lei gândind că-l va
descoperi vreun descreierat;
Îl condamnară la închisoare pe viață, scriindu-i vina: Complot contra
Statului,
Ilarion își mută adăpostul într-o șură învelindu-se cu fân luat din timpul
seceratului;
Se hrăni cu grăunțe și bău apă direct de la streașină, învățând
rugăciunea cu singurătatea:
Podul caselor, hambarul și lanul de porumb erau dormitoarele dotate cu
ospitalitatea;
În 1965 fu descoperit cu reclamația vecinei ce-l văzuse noaptea ieșind la
aer în curte,

334
Miliția îl interogă, însă cu grațierea din 1964 fu obligată să-l elibereze cu
senectute;
Rămânând văduv se călugărește și la Cernica exorcizează cu sutele,
român și străin:
Diavolii intrară-n oamenii fără credință sau neascultători de Hristos,
vânduți pe turmalin;
Posedatul urlă când patrafirul era pus pe cap și se văită la stropirea cu
agheazmă:
Diavolul din el se plângea că simte o arsură insuportabilă cu lovituri de
cazmă;
La ora 6 dimineața își deschidea chilia să intre lumea căzută… stăpânită
de marxism:
Crezu că toate bolile psihice din creștinism s-ar curăți prin rugăciune și
exorcism.

335
88. Gherontie Puiu

Gherontie Puiu se naște în anul 1933 și pleacă la Domnul nostru

Iisus Hristos în anul 2014.

336
 Dor de Gherontie Puiu

La ieşirea din pântece, mamă-sa muri mulțumind Domnului Iisus că l-a

născut,
Moașa, punându-l într-un lighean, îl aruncă la gunoi crezând că viața-i de
neconceput;
Ca Moise altădată, plânse pe malul unei ape până veni la scăldătoare
fiica lui faraon,
Pe Gherontie îl luă o femeie aflată-n trecere, milostivindu-se de uciderea
prin abandon;
,, Vei fi ocrotit. Tatăl tău se va întoarce după un lung prizonierat’’, auzi
într-un vis:
Gherontie o crezu pe Maica Domnului când tatăl îl boteză în Evanghelie
cum e scris;
- Ai încredere și du-te la mănăstire. Te voi călăuzi. Tu ești ales pentru o
misiune!:
Gherontie o văzu fără vis, minunându-se de frumusețea ce-l privea în
ochi pe nume;
Îmbrăcă haina de foc a botezului ortodox și ascultă de glasul sfânt ce-l
mângâia,
Luă drumul mănăstirii până în 1959 când comuniștii întemnițară pe cine
nu trebuia;
Fugind, îl prinseră securiștii și-l duseră în lagărul Periprava pentru 15 ani
muncă silnică:
Cine a fugit o dată capătă minte a doua oară ca să schimbe direcția cu
revelația zilnică;
Grăbit să scape, o văzu iarăși pe Maica Domnului și-n ureche auzi să
traverseze o stradă,
Dintr-o dată, un camion opri fără să-i facă semn și Bucegii îl primiră în a
lor ogradă;
10 ani se nevoi cu post și rugăciune stând ascuns într-o peșteră, făr’ să
dea de știre,
Privea spre crucea de la Caraiman făgăduind Maicii Domnului că-i va
ridica o mănăstire;
Făcându-și pravila călugărească se hrăni cu tot felul de rădăcini, semințe
și fructe,
Îmbrăcat în zdrențe, slujea Sfânta Liturghie neîncetat privind crucea ca
să ia virtute;
În 1970, Gherontie se-ntoarse la mamă-sa având mormânt și slujbe de
înmormântare:
Dacă nu existară celulare, gândul circulă numai dacă-l prinzi când stă
încuiat fără zăvoare;

337
În 1995 era în scaunul spovedaniei la Cetățuia din Iași, suferind accident
vascular cerebral,
Paralizând, auzi o voce: - Mai ai o vamă!, cunoscând că Maica Domnului
venise la spital;
- Te-am adus aici cu o misiune. Trezește-te, că nu ești bolnav! … i-a
strigat de 3 ori,
- Vei găsi un brad cu șase ramuri lângă o apă!... ca să-mi faci
mănăstirea lucrând din zori;
A doua zi, coborî din pat ca să caute locul revelat, mișcându-se fără
urmă de paralizie,
Primarul din Bușteni îi dădu poiana Palanca, fiindcă crezul politic i se
supuse cu strășnicie;
Într-o noapte, dormind, i se puse un bilețel în mână c-o rugăciune pentru
orișice situație:
,, Doamne, întoarce-i la bunătate și la rugăciune pe toți vrăjmașii mei!’’
era o declarație.

338
89. Ioan Sabău

Ioan Sabău se naște în anul 1914 și pleacă la Domnul nostru Iisus

Hristos în anul 2009.
,, Nu pe noi ne-au închis, pentru că eram oameni neînsemnaţi, ci
pe Hristos!’’
,, Nu noi am fost închişi. Ţinta lor era Dumnezeu. Pe El îl târau, de
fapt, prin tribunale şi celule.’’
,,,Abia în închisoare mi-am început misiunea preoţească. Acolo am
înţeles, nu teoretic, ci pe viu, că preoţia nu e o meserie, ci o smulgere din
iad a oii rătăcite. Acolo am învăţat să mă rog şi tot acolo am simţit

339
dependenţa de Dumnezeu, pentru că totul atârna de Dumnezeu şi toate
veneau de la El. Când m-au închis, cel mai greu a fost că m-am despărțit
de credincioșii mei. Dar, totuși, Dumnezeu mi-a dat un har. Cât am stat
la închisoare, am știut de fiecare dată când a murit cineva în Vinerea
[Mare?]. Pentru că, noaptea dinainte, Dumnezeu îmi spunea în
vis. Visam că omul vine la mine să-l cuminec. Să credeți în minuni,
că pentru credință Dumnezeu face minuni! Și să-L duceți pe Dumnezeu
din minte la inimă – și nu invers, cum au făcut cei din Apus. Că ei au
crezut că pot explica totul cu mintea, și mintea nu acceptă minunile! Și
așa și-au pierdut credința… ’’
,, Dumnezeu o vrut aşa. Nu m-au învăţat şcolile şi cărţile cât de
multe m-a-nvăţat puşcăria. Erau oameni foarte credincioşi acolo. De la ei
am învăţat în închisoare psalmii şi Evanghelia după Ioan pe de rost.’’
,, Măi, voi aveţi datoria să vedeţi vremile! Să ştiţi istoria. Pentru că
noi am înfundat puşcăriile nu pentru că ne-au închis comuniştii, ci pentru
că asta era măsura lui Dumnezeu faţă de măsura istoriei! Iar voi va
trebui să daţi măsura lui Dumnezeu faţă de vremurile de acum!’’
,, Vreau totuşi să reamintesc o zicală din bătrâni: «Copiii şi bătrânii
nu samănă azi cu ceea ce a fost ieri». Proverbul vrea a ne da de înţeles
că urcuşul la copii, precum şi coborâşul la bătrâni este vertiginos, nu-i
mai poţi recunoaşte de la o zi la alta.’’

e Dumnezeu,

340
 Dor de Ioan Sabău

Rămase orfan la 10 ani și Dumnezeu îi era Tată când studie teologia la

Cernăuți:
Pentru a sa credință îl încuiară-n temniță 3 regimuri politice sporind cu
multe virtuți;
În Folt, mistreții puseră piedici oamenilor ca să nu-și cultive holdele,
fiindcă năvăleau:
Veni părintele Ioan cu rugăciunile de preot în sat și opri duhurile care-i
goneau;
În 1958 ridică o biserică adunând la sfințire 10 mii de creștini sub regimul
comunist:
Era timpul lui Dej când organizară dansuri și jocuri zădărnicind târnosirea
trist;
O începuse din 1937 și-a fost dat exemplu la ședințele P.C.R. din județ
ca deocheat:
- Cum, popa își face biserică, iar noi nu suntem în stare să facem ceva
neînsemnat!;
Băgară zahăr în generatorul de curent, tăiară limba clopotului ca să nu
răsune,
Mâncarea pelerinilor o aruncară-n drum sperând că atâtea mii nu vor mai
rămâne;
- Puneți pe Dumnezeu deasupra și veți vedea că biruiți!, era îndemnul
său pentru popor,
- Biserica e a Împăratului Slavei, care ne poartă-n biruința Crucii cu-al
Său dor;
Când hoții furară Potirul se-ntristă crezând că Domnul nu vru să mai
slujească,
Se rugă și după câteva zile fu adus înapoi, dat ca semn să ne
ocrotească;
Păstorise ridicând casătoria la nivel de sfântă taină, împotrivindu-se la al
lor concubinaj:
Când oamenii doresc unirea pentru pofta cărnii, ucid sufletul și nașterea
pruncilor c-un rău curaj;
Condamnă desfrâul lui Carol, simpatiză cu Oastea Domnului și cu
Mișcarea Legionară,
Fu acuzat de ajutorul dat luptătorilor anticomuniști și de predica care
atacă regimul lor ca să moară;
Comuniștii îl judecară cu faptele lor dându-i 13 ani de închisoare la
Deva, Gherla, Aiud, Calafat,
Ioan se-ntâlni cu Stăniloae și Nichifor Crainic și cugetând la Biblie se
lumină cu mare sfat;

341
La Deva, primul test al pușcăriei era înfometarea de 5 zile și-n celulă se
află un om gras,
Părintele îi introduse forțat pe lângă ușă un măr și-o pătură, dar o coajă
mică a rămas;
- Cine a îndrăznit să facă una ca asta?, întrebă maiorul, că pentru milă
primeai pedeapsă,
- Eu nu sunt numai om, ci și preot!, recunoscând fără teamă că din
bătaie nu-l mai lasă;
Bătrânul era avocatul Nasta, aruncat într-un țarc ca să stea pe ciment
fără mâncare:
Îmbrăcat într-o cămașă, gemu într-una văzând că tratamentul
comuniștilor rău îl doare;
De Sfintele Paști, toți deținuții cântară ,, Hristos a înviat!’’ spre lauda
Domnului Iisus,
- Cine a organizat această acțiune de sabotaj?... țipă maiorul, că nu vru
să fie rai, Sus;
Părintele luă vina asupra sa, știind că din fiecare celulă cel puțin un
deținut trebui pedepsit:
În ziua de Paști se rugă ca ceilalți să scape, iar seara auzi că maiorul
fără mântuire a murit;
Plecă fără spovedanie și iertare, dar cineva vru să-i dea lumină de la
niște lumânări:
Luară foc toate coroanele, cam 200, întinzându-se în tot cimitirul de la
atâtea grele ocări;
Fusese eliberat în 1964, fiind urmărit de Departamentul Cultelor și
organele de Securitate:
Părintele se retrase într-o bisericuță de lemn ducându-și misiunea de
credință ca un frate;
Lectura-i era masă, își procură apariții editoriale din domeniile: teologic,
științific, cultural,
Se apropie de intelectuali și de tineri cu articole și conferințe susținute
fundamental;
Era preot fără șantaj și cu credința îmbrăcată-n mare har atrăgea mult
popor spre virtute:
Misiunea preotului vrednic de Împărăția Cerurilor este să biruiască răul
ca să ne ajute;
Părintele Ioan le punea în mișcare harul primit de la sfântul botez ca s-
ajungă studenți:
Cine trăiește-n har prinde aripi ca să zboare spre ideal, lăsându-i pe cei
răi repetenți.

342
90. Dumitru Bălașa

Dumitru Bălașa se naște în anul 1911 și pleacă la Domnul nostru

Iisus Hristos în anul 2001.
,, Cum aş apărea la ziua judecăţii lui Dumnezeu sau în
faţa urmaşilor mei, dacă în Arhiva Securităţii s-ar găsi scrisă de mâna
mea o lepădare de Dumnezeu?!’’
,, Nu mă sfiesc să spun că niciodată nu am săvârşit Sfânta
Liturghie, cu lacrimi şi cu completă lepădare de lume, ca la Aiud şi ca în
Balta Brăilei. Celula cu regim greu şi Celula cu şerpi – mai buni decât
oamenii, nu le voi uita niciodată.’’
,, Ortodoxia ar trebui să-şi numere cândva morţii şi să facă un
Pomelnic al celor ce au pătimit şi al celor ce au murit în cei patruzeci de
ani de comunism. O zi a celor ce au murit în lupta contra
Comunismului…’’

343
 Dor de Dumitru Bălașa

Mama îl învăță dragostea pentru cele sfinte dorind ca fiul ei să slujească-

n Biserică,
Dumitru studie la ,, Sfântul Nicolae’’ descoperind pasiunea pentru poezia
bazilică;
Îmbrăcând haina preoției vorbi limba slavonă, traducând inscripții și
documente,
Cu savantul Nicolăescu Plopșor puseră bazele revistei ,, Oltenia’’
eminamente;
În timpul celui de-al doilea război mondial fusese preot militar, ridicat la
grad de colonel:
Sfidând ploaia de gloanțe și obuze, săvârșea Sfânta Liturghie
împărtășindu-i cu Sfântul Miel;
În 1959, îl ridicară de la domiciliul din Sitești cu dosare de Securitate
fabricate:
Fiind încuiat la Aiud, Jilava, Pitești, scrierile sale fură puse sub sechestru
și confiscate;
La Aiud îi întâlni pe Dumitru Stăniloae și Valeriu Anania organizând
conferințe:
Având turnători, îi izolară ca să le slăbească credința și lucrarea
ajungând la neputințe;
Stropi de apă să picheze cu dor, ciorba de sfeclă furajeră sărată la
maxim pentru omor, seara numai arpacaș:
Mulți muriră când mâncau din fundul gamelei cu sare multă, lipsa fiindu-
le un nemilos ostaș;
La Pitești fu bătut c-o scândură cu cuie ieșite la 3-4 mm, ca să-i curgă
mult sânge:
Alt deținut reeducat îl șterse c-un prosop cu apă sau cu spirt când
durerea cu gemete se prelinge;
Îi scoteau în chiloți, desculți, pentru reeducarea de la orele 1 la 3
noaptea, ca să ia bătaie:
Le puneau ochelarii chinezești și ducându-i într-o sală primiră bâte și
pumni o droaie;
Gorilele le cerură să declare c-au cumpărat pistol să-l împuște pe
Gheorghe Gheorghiu-Dej:
Ca să-și justifice bătaia, invocară motivul ca să devină ținta lor, iar
noaptea să-i țină treji;
Văzându-l căzut la pământ, Săvulescu îi ordonă locotenentului să se
oprească:
Era maior de Securitate, dar îl luă de mână, fiind om bun dori să-l
ocrotească;

344
- Tovarășe maior Săvulescu, în instrucția mea vă rog să nu vă
amestecați!
- Locotenent Cetățeanu, 3 pași înapoi! … și scoase pistolul la
descreierați!
- Tovarășe maior, nu pot să stau pe scaun acum - zise Dumitru, că-l
umplu de sânge!
- Ce contează un scaun pe lângă viața unui om! … eu știu ce-nseamnă
să fii om care plânge!
- Tovarășe maior, cerură să declarăm strâmb ca să ia casele și să ne
facă proces!
- Părințele, deja ești condamnat la 6 ani c-o hârtie scrisă, că de la
Securitate a purces!
Veni o hârtie să declare că nu mai crede-n Dumnezeu, primind în schimb
să vadă casa:
,, Subsemnatul declar că n-am crezut niciodată în Dumnezeu, c-am
mințit’’ era tabularasa;
1964 fu anul eliberării deținuților, cerându-li-se să mărturisească public
reeducarea,
Crăciun era comandantul ateu ce speră că tăgăduindu-l pe Dumnezeu îi
va da eliberarea;
În curtea pușcăriei fură adunați o mie de oameni, care auziră la microfon
glasul credinței:
- Să-i mulțumim lui Dumnezeu, fraților, c-am scăpat cu viață, fiindcă
avem răsplata căinței!;
Când începu să cânte ,, Tatăl nostru’’, toți deținuții căzură-n genunchi
unindu-și glasurile:
Părintele fu bătut crunt apoi, ca să nu mai iasă de-acolo până nu trage
ponoasele;
Povestea lui Dumitru, văzută de episcopii catolici și greco-catolici, fusese
dusă pân’ la Vatican:
Europa Liberă vorbi de curajul său nebun când torționarii comuniști loviră
ca pe maidan.

345
91. Pimen Bărbieru

Pimen Bărbieru se naște în anul 1905 și pleacă la Domnul nostru

Iisus Hristos în anul 1982.

346
 Dor de Pimen Bărbieru

Tatăl său plecă pe front ca să-și dea viața la Mărășești în Războiul de

Reîntregire,
Aflând vestea, rănită de văduvie, mamă-sa merse-n căutarea soțului la
brava oștire;
Tifosul fu boala din tranșee care-i mări durerea și cei 7 copii rămân
săraci și orfani:
Doi băieți și fata se hotărâră pentru mănăstire gândind că Sus, în ceruri,
au comori și bani;
Pimen ajunse la Cetățuia-Negru Vodă dorind grotele de nevoință pentru
a se pustnici,
O dată petrecu într-una în Postul Mare cu rugăciune și austeritate până
se învrednici;
Pe-o frânghie coborî într-o peșteră, descoperind la lumină un pat de
piatră:
Sub o pânză de păianjen dormea trupul cu numele ,, Ioanichie, 1938’’
scris pe vatră;
Luminându-se, descoperi moaștele sfântului, frumoase și plăcut
mirositoare:
Îi mulțumi lui Dumnezeu de lucrarea Harului din materie când trupul
cuvioșilor moare;
În 1948, comuniștii români începură arestările cu cei care se opuseră
sovietizării,
Colonelul Arsenescu cu frații Arnăuțoiu creară un grup de rezistență
supus îngrijorării;
La mănăstirea Cetățuia, cerură lui Pimen binecuvântare pentru cei ce
plecară-n munți,
Semnară jurământul haiduciei luptând cu ticăloșii din țară făr’ vreun gând
de înfrânți;
La Cetățeni, Rucăr, Câmpulung și Nucșoara se formară primele nuclee
ale mișcării:
Se plănuiră ca Muscelul să devină centrul rezistenței naționale rupând
lanțurile ocării;
Primiră alimente și adăpost, stabiliră strategii până ce autoritățile aflară
planul,
În dosarele Securității scria: ,, Cu mâna pe cruce, cu cealaltă pe
carabină’’… Pimen, golanul;
Fu arestat în 1949 împreună cu alți partizani ai rezistenței și anchetat la
Câmpulung,
Primi 25 ani muncă silnică ca să meargă la Jilava, Pitești și Aiud un timp
lung;

347
Când deținuții fură scoși în țarc, la plimbare, Pimen își ridică ochii curați
spre cer:
Se uitară și milițienii sperând că-i descoperă credința, însă zăvorul fu pus
pentru cei ce pier;
- Ce te uiți, bă, banditule?, fură cuvintele neînțelese de milițieni, rostite
cu mare spaimă,
- Aștept să se pogoare îngerii, ca să-i alunge pe draci!, fu crezul lui
ascuns rostit în taină;
Dimineața, la prânz și seara, stătu în colțul celulei scăpat de sub privirea
vreunui gardian,
Se rugă lui Dumnezeu să poată îndura tirania închisorii c-un suflet
biruitor lui Madian;
În 1953, pentru noaptea Învierii, din sfredele făcu clopot și din pânză
albă epitrahil,
Strigarea: ,, Veniți de luați Lumină, Hristos a înviat!’’ răsunase noaptea
printre zăbrele ostil;
Decretul din 1964 îi aduse eliberare când executase 14 ani și 9 luni de
aspră pedeapsă:
Se revăzu la mănăstirea Cernica cu fratele său Nifon și cu Doroteea pe
nepusă masă.

348
92. Virgil Maxim

Virgil Maxim se naște în anul 1922 și pleacă la Domnul nostru Iisus

Hristos în anul 1997.
,, Nouă Dumnezeu ne-a dat răbdare; voi să cereți să vă dea
îndurare.’’
,, Nu trebuie să mă salvez numai pe mine, ci voi avea răspundere
față de o comunitate de suflete.’’
,, În acea perioadă mă rugam în mine lui Dumnezeu să pot rezista
sau să mor necompromis... Așa rezistam la cele mai îndelungate și mai
feroce schingiuiri... Chinurile trupești nu-mi distrugeau rezistența
morală... Rugăciunea inimii îmi era puterea salvatoare în toate aceste
suplicii.’’
,, Mire, cea care ţi-a fost încredinţată în faţa altarului, în prezenţa
lui Hristos, nu e carnea poftelor tale lumeşti, cu care să-ţi satisfaci

349
nevoile instinctuale, ci fiica lui Dumnezeu, sora ta de cuget şi faptă,
scoasă din însăşi fiinţa ta, prin care, împlinindu-te, vă asiguraţi reciproc
locul în veşnicie, împreună cu fiii voştri, care prin Botez devin fiii lui
Dumnezeu.’’
,, Rugăciunea te învață se te obișnuiești cu renunțarea, chiar și la
cele firești, încredințându-te nelimitat voii lui Dumnezeu. Nu vei putea
birui ispitele grele și încercările neprevăzute, dacă n-ai exersat
renunțarea la trebuințele reclamate de existența biologică.’’
,, Întreruperea unei sarcini, (...) este crimă, un păcat strigător la cer,
care cade, adăugându-se şi consecinţele, asupra ambilor părinţi.
Folosirea anticoncepţionalelor sau a oricăror forme de împiedicare a
actului fecundaţiei (ferirea şi folosirea prezervativelor sunt onanie) sunt
forme de păcat prin împotrivirea încă din intenţie la darul vieţii, prevăzut
de Dumnezeu din momentul când bărbatul şi femeia au devenit un trup
prin Taina Cununiei, prin care Dumnezeu a vrut să-i facă co-părtaşi cu El
la realizarea în Slavă a Trupului Mistic al lui Hristos.’’
,, Fecioară care vrei să te căsătoreşti, în patul nupţial mirele tău să
fie şi primul şi ultimul bărbat care cunoaşte taina frumuseţii tale. Prin
naşterea de prunci fiţi coautori prin procreare la completarea numărului
îngerilor căzuţi. Aceasta o poţi realiza numai dacă eşti prezentă în
Biserică; numai Biserica lui Hristos te poate creşte pură, sfântă, ferindu-
te de ispite.’’
,, Un creştin de rând care are o comportare demnă din punct de
vedere moral, devine un simbol al Adevărului manifestat pe pământ şi
cenzor pentru conştiinţele celorlalţi. Cei cinstiţi sufleteşte îl vor căuta
pentru a se împărtăşi de înţelepciunea lui. Cei necinstiţi sufleteşte îl vor
ocoli şi-l vor batjocori sau calomnia.’’
,, Hristos e mereu osândit în fiecare din cei care-L mărturisesc,
răstignit de toţi pilaţii puterii pământeşti pentru a nu-şi pierde scaunele!’’

350
 Dor de Virgil Maxim

Inginerul Constantin Maxim ajunse primar, mulțumind lui Dumnezeu că-i

dădu 3 băieți:
Dori să aibă un învățător, un agronom și-un ofițer, împărțindu-le munca
cu învățătura s-ajungă isteți;
Țării îi trebui învățători pentru obrăznicia din școlile noastre și agronomi
pentru pământul nelucrat,
Cu Limba română și cu granițele României Mari, ofițerii credincioși s-
aducă armonie în Stat;
Elevul Virgil iubi curăția credinței și năzui desăvârșirea spirituală în
lumina Bisericii Sfinte,
Merse la slujbele din capela școlii având har, pentru vremuri grele cu dor
să se alinte;
Se-nscrise în Frățiile de Cruce când legionarii erau arestați ca să nu fie
naționalism:
Elevii nu sunt scutiți de arestare și-n 1942 Virgil primi lanțuri la picioare
ca să fie comunism;
Fu condamnat pentru 25 ani cu muncă silnică și anularea diplomelor
școlare:
Cine e la comandă face legea în favoarea sa scuipând obrazul plin de
sudoare;
Educația religioasă prin Biserică, curajul credinței și dorul de țară erau
politică legionară:
Însușindu-le, Virgil le practică în școală și le spori în temnița ce-l voi
bătut ca să moară;
Cu credința făcu din celula comunistă o chilie de mănăstire c-un program
spiritual,
La muncile grele ori degradante, îi înlocui pe deținuți fiindcă așa se-
mplini moral;
La Aiud fuseseră Valeriu Gafencu, Arsenie Papacioc și Traian Trifan,
formând grupul mistic:
Cu ei sporise-n credință ca să se bucure că ia parte la suferințele
Domnului, fiind hristic;
3 luni stătu în celula de gheață mâncând o cană de terci la 3 zile, cum
era la Izolare:
Se rugă încontinuu ori recită din psalmi, evanghelie și acatiste ca harul
să-i dea schimbare;
După 2 săptămâni n-a mai simțit durerea lanțului ori a frigului, fiindcă
lucră cuvântul sfânt:
Îl scoase din memorie și-i încercă puterea în temnița care-i ținu inima
lipită de pământ;

351
Cu asceza sfinților părinți învăță lipsa hranei, cu fecioria lucră lipsa
plăcerilor fără rost:
Izolarea fu prilej de înstrăinare lumească ca să viețuiască în preajma lui
Hristos cu post;
Reeducarea din Gherla se făcea cu bătăi sălbatice și-n fiecare zi se
scoteau deținuți morți,
În camera 99, Virgil avu doi camarazi vânduți care-l mâncă-n bătaie
trăgând la sorți;
La ședințele de reeducare, deținuții avură profesor care să le predea
lecții de ateism:
Directorul îi răsfoi dosarul cerându-i ca misticismul să fie combătut de-un
ucigaș seism;
- Pentru ședința următoare, vei prezenta referatul! Îți alegi o temă din
cărțile distribuite!
- Nu este stăpânire decât de la Dumnezeu! … citi Virgil cuvintele
apostolului Pavel inedite;
- Ce carte e asta? De unde o ai? N-ai să scapi tu… Ai să plătești! O să
mai vedem noi…
- Poftiți, domnule director Vasulache! Este cartea Domnului Iisus care a
venit păstor la oi!
După eliberare, se duse la episcopul Antim al Buzăului ca să-l înscrie la
oaste prin călugărie,
Răspunsul: ,, Aş vrea, Prea Sfinţite, să realizăm un creştinism viu, activ’’
fu socotit hărnicie;
- Eu te desleg de această intenţie şi te rog să-ţi împlineşti îndatoririle
creştineşte în familie!:
Virgil primi taina cununiei bucurându-se de binecuvântările aduse de-o
ploaie târzie.

352
93. Nicolae Grebenea

Nicolae Grebenea se naște în anul 1905 și pleacă la Domnul

nostru Iisus Hristos în anul 2006.
,, Prezența informatorilor Securității nu m-a înspăimântat niciodată.
Asta nu mă împiedica să țin predicile așa cum trebuia, fără exces, dar și
fără grijă că aș supăra Securitatea. Eu eram slujitorul lui Dumnezeu și
râvneam să rămân numai slujitorul Lui, robul Lui și nu al oamenilor.
Aveam mereu în față cuvintele marelui Apostol Pavel: «Ați fost
răscumpărați cu mare preț, prin sângele lui Hristos; nu vă faceți robi
oamenilor».
,, Au găsit prilejul să mă supravegheze prin telefon. Am făcut
cerere pentru telefon și am plecat la băi la Bazna. Peste o lună când m-
am întors cererea era aprobată și mai erau și două avize să mă prezint
să primesc telefonul. În acest timp erau unii în blocul meu și chiar pe
scara mea care de 4-5 ani așteptau rezolvarea cererii lor pentru telefon.
Așa că văzând cum stau lucrurile, m-am întrebat: cine are mai multă
nevoie de telefonul meu? Eu sau Securitatea?”

353
 ,, Vreau să fiu și să rămân cu adevărat preot. Aceasta-i cel mai bun
lucru ce-l pot face pentru dumneavoastră. Nu mă îndoiesc că iubiți
România și doriți ca patriot, binele ei. Toți trebuie să colaborăm între noi
și să cântăm împreună simfonia neamului românesc. Dar cum ar trebui
să o cântăm? Fiecare la partitura sa. Astfel preotul trebuie să rămână la
preoție, judecătorul la judecătorie, dascălul la dăscălie, cizmarul la
cizmărie, etc., fiecare la profesiunea lui. Nu putem încălca domeniile,
căci se încurcă treburile: nu mai iese simfonia, e o harababură. Deci
fiecare trebuie să rămână la locul său. Așa se întărește statul dacă
fiecare sector al activității lui e tare. Dacă școala e bună, justiția e bună,
armata e bună, Biserica e bună și toate sectoarele de activitate ale
statului merg bine, atunci și statul va fi puternic.’’
,, Cu chei false intrau în apartament când eu și soția eram plecați
de acasă (stătea mai mult la Iaşi), și păziți de agenți de pe scară
controlau ce voiau și cât voiau. Mai ales după pensionarea mea intrau
des în apartament. Uneori au dormit acolo și am găsit o dată patul
nefăcut. Ţuică era, căci eu făceam 50-80 de litri anual și rar gustam un
păhărel. Trebuie să spun că nu am constatat niciodată vreun furt al
vreunui obiect din casă, toate rămâneau la locul lor.’’
,, Aș fi dorit ca această conferință să se desfășoare astfel ca să
simțim cu toții că stăm sub egida Sfântului Duh. Dar atmosfera e
încărcată și acest lucru nu e posibil acum. Domnilor, mi se aduc acuze
grave: că am propovăduit războiul și am stricat tineretul. Eu am trecut
prin cercetările Securității timp de aproape șase luni, după care dosarul
meu s-a închis. Dacă eram vinovat de cele ce sunt acuzat acum,
acestea le descoperea Securitatea și nu eram acum liber aici. Cu
adevărat am fost legionar, dar avântul tinereții mele de luptă pentru
programul legionar l-am plătit cu carnea și sângele meu timp de 22 de
ani și jumătate și nu înțeleg să fiu tras acum la răspundere pentru
aceasta. Pe de altă parte înainte de eliberare am trecut printr-un proces
de reeducare greu și de durată în urma căreia autoritatea m-a declarat
reeducat. Când am ieșit din temniță eram hotărât să lucrez astfel: într-o
mână să am Sfânta Cruce și în cealaltă steagul național. Cu alte cuvinte
vroiam să lucrez pentru sfânta noastră Biserică și pentru Patrie,
îmbinând munca pentru cele două. Și așa am lucrat tot timpul fără
abatere.’’

354
 Dor de Nicolae Grebenea

Se născuse într-un sat frumos din Transilvania, primul din secolul XVII,
numit Rășinari:
Ciobani, negustori și muncitori la pădure formară vatra, harnici și plini de
credința celor mari;
Îl ajutară pe mitropolitul Andrei Șaguna în misiunea sa, dorind să fie
înmormântat printre ei:
Drumurile la Viena și tipăriturile le lăsă cu sfintele sale moaște în
schimbul unor lei;
Mama era bolnavă cu inima când focul venit de la vecini o lovi arzându-
le casa:
Muri de tânără, lăsându-l pe Nicolae orfan la 6 ani c-un tată aspru care-i
îmbogățea masa;
Directorul îl bătea cu trestia sau îl lovea în cap cu cheia de la ușă pentru
greșeli la citire:
Elevii nu erau gălăgioși ca acum, însă pentru lene ori neatenție profesorii
își mai ieșeau din fire;
Directorul vru să cumpere lemne de la tatăl său, dar nu se înțeleseră la
preț,
Nicolae avu note mari la școală și nu era lovit pentru lene, ci pentru al
domnului dispreț;
- Domnule director, ți-am dat copilul ca să-l înveți școală, dar dumneata
te-ai răzbunat!
- Nu ți-am dat lemnele la prețul care l-ai fi vrut și acum capul copilului e
camuflat!
- De moare copilul meu, îți sucesc gâtul ca la o găină!
- De mâna mea nu scapi, ai să mori pentru a ta vină!
Emilian Cioran i-a fost păstor în școală la Istorie, iar Dumitru Stăniloae la
Teologie,
Nicolae a-nvățat să păzească adevărurile biblice și istorice din tatăl său,
cioban de meserie;
Deveni profesor de religie, având misiune la Oastea Domnului ca să fie
într-o vie mișcare,
Fu trimis și-n parohie să organizeze viața bisericească trăind după a
Evangheliei splendoare;
Avu 31 de ani când îl aleseră membru al Mișcării Legionare, ajungând și-
n funcția de primar,
Primi taina cununiei cu naștere de prunci încheindu-se aici un drum cu
acest calendar;
În 1942 fu arestat de comuniști ca să fie izolat și pironit într-o celulă la-
nchisoarea din Aiud:

355
Țara fu tâlhărită de străini ca să ucidă Biserica, cultura, națiunea c-un
regim bolnav și crud;
Între preoții din anturajul său erau cel puțin două fețe bisericești
informatori ai Securității:
Nu poți avea părtășie din cele sfinte și nici spovedanie când cei unși s-au
vândut nedreptății;
Legăturile cu legionarii și îndrumările din Biserică se scurseră în note
informative ca apa la moară,
Fu condamnat la 25 ani muncă silnică de către Curtea Marțială pentru
activitate legionară;
Găsi prilejuri de-ntâlnire cu sfinții Calciu Dumitreasa, Radu Gyr, Nichifor
Crainic și părintele Justin:
Când ai cu cine zidi biserica din temniță, durerea nu mai e neagră, iar
cerul ei devine senin;
Răbdă temnița comunistă până în 1964 când pentru deținuți se dădu
decret de eliberare:
Securitatea nu păzea națiunea română, fiind angajată de-un regim
rusesc să ne-aducă teroare;
Pe Nicolae îl hirotoniră preot lângă Blaj și traversă Piatra Neamț ca să
slujească la Iași,
Fu otrăvit de cântărețul său sau iradiat în 1980 de securiștii care mușcau
să n-ajungem fruntași;
Sluji bisericii, nu partidului, fiind urmărit când părintele își planifică o
vizită în altă localitate:
Securitatea merse dinainte pe urmele lui cu informatori, pregătind terenul
ca la carte;
Preotul Graure fu câștigat de Securitate informator, însă cugetul bun îl
deconspirase:
Când primea întrebări de la Securitate, le aduse lui Nicolae ca să le dea
răspunsuri grase;
De la Floarea Elisabeta obținu o declarație din care să rezulte
comportamentul imoral:
Securitatea știu să se folosească de oamenii falși ca să-l bage în temniță
ca într-al lor spital;
De la Ioniță Gheorghe obținu o plângere că i-a prescris rețete pentru a
căpăta bani și vin:
Medicul declară că după operație sănătatea picioarelor i-a fost furată și
nu-și mai revin;
Securitatea se folosi de ziar ca să publice articole în rândul preoților
compromițătoare:
Preotul Toma Rîpă deschise ședința spunând că Nicolae e o problemă
ce nu le face onoare;

356
Securitatea cu preoții informatori doriră să-l scoată vinovat de slujire ca
să iasă din cler:
Nicolae le înaintă demisia în 1977 și cererea de pensionare rămânând
un frumos mister.

357
94. Gheorghe Tărcea

Gheorghe Tărcea se naște în anul 1890 și pleacă la Domnul nostru

Iisus Hristos în anul 1963.

358
 Dor de Gheorghe Tărcea

Cu diploma de învăţător deveni profesor de limba română, geografie şi

istorie,
Consistoriul eparhial de la Sibiu îl vru slujitor hotărând trimiterea la
Institutul de Teologie;
Hirotonirea din 1929 la parohia Josani îl puse-n lucrare venind în ajutorul
celor nevoiași:
Crescut într-o familie de țărani învăță să lucreze cu cartea rușinându-i
greu pe arendași;
Organiză cantine sociale pentru muncitorii de la Uzinele de Fier din
Hunedoara,
Între anii 1935-1936 puse bazele locale ale Mișcării Legionare ca să
macine cu spor grâul moara;
În 1947 refuză să vorbească împotriva lui Iuliu Maniu deranjând
autoritățile comuniste,
Pe elevi îi încurajă să nu părăsească credința și biserica când la ușă bat
fețele lor triste;
Fu arestat în 1950 și trimis la canalul Dunăre-Marea Neagră ca să
muncească pentru partid,
Acasă rămase fără mâncare când cele 2 ha de pământ fură confiscate
ca să-l pună la zid;
Într-un vis, Mircea auzi că împreună cu cumnatul vor fi arestați:
Povestindu-le, zâmbiră până-n ziua când copiii preotului fură pândiți și
vânați;
Era 11 noaptea când lanterna locotenentului de securitate se opri pe
chipul fiului său:
Participă la o întâlnire a Frățiilor de cruce în parcul din Deva și victima e
anchetată de călău;
Dormind pe priciuri, pe rogojini vechi roase de molii, se îmbolnăvi de
râie,
Mâncă zeamă cu resturi de varză ori fasole, iarna petrecând în frig din
cap pân’ la călcâie;
În 1954, preotul fu trimis cu domiciliu obligatoriu la Răchitoasa, oprindu-i
harul din Liturghii,
Securitatea luă notițe, scriind că s-a ținut de slujbe religioase, botezuri și
multe cununii;
Ajutat de deținuți, ridicară o biserică din chirpici pentru cei alungați de
ateiști și deportați,
Le aprinse credința prin cunoașterea lui Iisus ca să-i adune pe cei care-i
pot deveni frați;
Eliberat în 1956, dar arestat în 1958, i se socoti activitatea din Bărăgan
un grav complot:

359
Acuzația era că face parte din ,, Garda Albă’’ care urmărește înlăturarea
Statului idiot;
La Deva, la ancheta Securității, îl maltrată cu violență, blândețea fiindu-i
lovită cu sălbăticie,
El recunoscu c-a desfășurat propagandă anticomunistă dacă politica
ateistă e urgie;
A-ndemnat țăranii să nu se-nscrie în C.A.P.-uri și iubind slujbele să se
curețe de sticleți,
Criticând înlăturarea regelui Mihai, ofițerii îi smulseră barba lovindu-l cu
capul de pereți;
Mircea îl urmă la Jilava, Periprava și Grind lucrând la munci agricole și la
tăiat de stuf,
Tatăl său moare la Aiud, iar el, fiind eliberat în 1964, continuă misiunea
plină cu năduf.

360
95. Ilie Tudor

361
 Dor de Ilie Tudor

Avea 13 ani când se-nscrise în Oastea Domnului mergând la Petrache

Lupu la Maglavit:
Văzu oameni în cârje care plecară pe picioarele lor vindecați, că Domnul
pe loc i-a miluit;
Văzându-l dornic să-nvețe carte și fiind sărac, directorul îl trimise la
Comerțul Legionar,
Ilie Tudor se bucură la școala Căpitanului Codreanu de care astăzi țara
n-are habar;
Talentul, inteligența și dragostea pentru cele sfinte îl făcură vrednic
pentru școala de cântăreți,
Îndrumă corul uteciștilor din comună și conducându-i la biserică fu lovit
de sticleți;
Din clasa a patra cântă la strană, c-a fost scăldat de preot în apa sfințită
din cristelniță,
La 35 de ani, comuniștii îl pedepsiră cu 22 ani ca să-i fure darurile într-o
neagră temniță;
Securiștii îl acuzară de înființarea unei organizații cu 23 de oameni ca să
răstoarne guvernul,
Tăgăduindu-le minciuna, îl bătură să semneze vina, cunoscând în
pușcărie infernul;
Iubitor de artă, păstră tradițiile populare transmise artistului Tudor
Gheorghe cu evlavia:
Dori să le cânte la Aiud și Balta Brăilei ca să-nvețe cu Radu Gyr și Petre
Țuțea predania;
Îndrăgi literatura românească cu Topârceanu, Vasile Alexandri și Lucian
Blaga,
În școala temniței, profesorii predau teologia suferinței care înverzește
cu harul alga;
După carceră fu dus cu alți deținuți într-o cameră mare, încălzindu-se cu
duhul credinței reciproc,
Veni și-un bătrân slab ca să aibă preot dându-le învățătură, iar Ilie îi oferi
un cojoc;
Când cimentul îi înghețară până-n măduva oaselor, Stăniloae îi privi cu
lumina din cer,
Le vorbi cuvinte sfinte uitând de foame și frig, dezghețându-i cu duhul
plin de mister;
În noaptea Învierii săvârșiră cu toții Sfânta Liturghie în celulă, împlinind
sfânta chemare,
Erau trei episcopi, unul greco-catolic și doi ortodocși, care le dădură
binecuvântare;

362
Închizând ochii, Ilie Tudor văzu Penticostarul, având în minte până și
culoarea literelor,
Nu crezu că mai poate cânta slujba Învierii din memorie, dar începând-o
auzi bătaia sunetelor;
A fost prins jucând șah cu colegul de celulă, având tabla desenată pe o
batistă,
Piesele erau confecționate din pâine și 40 de zile de carceră îi aduseră o
vreme tristă;
La Izolare, în primele două zile mâncarea le lipsi, iar a treia zi îți dădeau
ce rămase-n celular,
Cedase fizic, dar zgâriind o cruce pe pereții celulei se rugă crezând că
nimic nu-i în zadar;
Dimineața, un caraliu gros îmbrăcat, cu șubă și cisme-n picioare, privi
furios prin vizetă,
Întrebând prostește: - De ce ăștia nu mor? De unde au putere?, Ilie îi
zâmbi ca-ntr-o șuetă;
Din ancheta Securității, nu-și mai simțea un picior de la gleznă-n jos,
Lovindu-l c-un drug peste călcâie, durerea o păstră în creștetul capului
său frumos;
Când loviră a doua oară leșină și, ca să-l trezească, îl arseră cu țigara
sub bărbie:
Fiarele comuniste urlau când vocile îngerești cântară-n temniță, credința
să o-nvie;
Comuniștii le cerură să-l tăgăduie pe Dumnezeu, iar pe legionari îi
considerară criminali cu Antonescu:
Ilie Tudor le vorbi despre Dumnezeu coborât în trup, iar despre legionari
că a-nviat Bălcescu;
Îl puseră să semneze certificatul de deces, convingându-l că Tudor
Gheorghe muri călcat de mașină:
Visându-și fiul pe-un deal, zicându-i: ,, Tată, nu sunt mort!’’, crezu numai
revelația divină;
A fost eliberat cu decretul din 1964 și venind acasă își întâlni cu cinste
maestrul:
Tudor Gheorghe avu același vis cu taică-su, când Securitatea îi legă
inima cu căpăstrul.

363
XI. Repere morale din Grupul de rezistență națională
anticomunistă

96. Elisabeta Rizea

Elisabeta Rizea se naște în anul 1912 și pleacă la Domnul nostru

Iisus Hristos în anul 2003.

364
 Dor de Elisabeta Rizea

Crescuse cu animalele la lucrările agricole, fiind născută într-o familie de

țărani,
La 14 ani abandonă școala muncind pământul, făcându-l roditor pentru
bani;
Îmbrăcămintea de toate zilele era portul național brodat cu modele în
culori alb-negru,
În 1945 veniră comuniștii la putere și se alătură Rezistenței din munții de
cedru;
Elisabeta era nepoata fruntașului țărănist Gheorghe Șuța, împușcat în
1948 de Securitate,
Sprijinind luptătorii Arsenescu-Arnăuțoiu, ispăși 13 ani de pușcărie c-au
dat-o la moarte;
Căsuța-i acoperită cu șindrilă, găzduind câteva animale, i-a fost numită ,,
casă de bandiți’’:
Când partidul îți lipea eticheta ,, dușmanii poporului’’, acuzațiile erau
grave ca să te agiți;
La Pitești fu pusă-n lanțuri și închisă într-o celulă de maximă securitate,
socotind-o ageră,
În 1958, la eliberare, reluă legătura cu Rezistența printr-o căsuță poștală
– agenda dintr-o scorbură;
Gheorghe Arsenescu conduse rezistența anticomunistă până-n 1961,
când e arestat,
Elisabeta Rizea primi 25 de ani, fiind transferată la pușcăria Mislea c-au
înscris-o deputat;
Îi era frig iarna în bocanci și-n fusta de deținută, dar simți o căldură
dându-i foc:
Dumnezeu nu se lăsă îndatorat celui credincios și-i trimise Harul ca un
minunat cojoc;
Călăii îi ziseră: - Nu mai faci doi ani de pușcărie, dacă ni-i dai în mână pe
partizani!,
- Nu-i am în buzunar, că acum i-aș scoate și vi i-aș da, … le
zâmbi Elisabeta la Golani;
Fu bătută ca să cedeze, dar cu limba-n gură își făcu semnul Sfintei Cruci
căpătând puteri,
Se rugă: ,, Doamne, întărește-mă ca să nu spun nimic, întărește-mă ca-n
ziua de ieri! ’’;
Fu atârnată cu părul de-un cârlig și bătută la sânge până la pierderea
cunoștinței,
Cu coaste rupte până la leșin, pe toate le răbdă ca să nu fie Iuda,
vânzătorul credinței;

365
Avu capul bogat și legându-i-se coada de-un cârlig căzu la podea, iar
părul rămase-n cui:
N-a denunțat luptătorii și căpitanu Cârnu o bătu cu cauciucul de la ceafă
la călcâi;
Îi luară fota și c-un sac înmuiat în apă o-mbrăcară să fie bătută bine la
rece:
Pielea se coloră ca noaptea, iar cauciucul lăsă urme socotind că
credința-i trece;
La Jilava, lucră la covoare bolnavă de icter, având degetele și picioarele
strâmbe din bătaie,
Îndurând lanțurile groase prinse de picioare și exproprierea comunistă,
rămase făr’ o lețcaie;
În 1964, securistul îi zise să-ntoarcă capul că bucata de pământ și casa
nu-i mai aparțin:
Cine suferă nedreptăți urmând pe Iisus, moștenește Raiul de Sus că-i
dar cu drept divin.

366
97. Ion Gavrilă Ogoranu

Ion Gavrilă Ogoranu se naște în anul 1923 și pleacă la Domnul

nostru Iisus Hristos în anul 2006.
,, Am scris aceste rânduri în amintirea celor care au luptat și au
murit în acei ani, 1948-1957, în rezistența armată anticomunistă
făgărășeană și care nu au nici mormânt, nici cruce. Am scris pentru a
lăsa mărturie că acest colț de țară nu și-a plecat capul de bunăvoie în
fața comunismului. Să se știe că au existat oameni care, cu sângele lor,
au spălat fața României, pătată de lașități și trădări. Copiilor și nepoților
să nu le fie rușine să se numească români”.
,, Pe potecile munților, acest grup de tineri n-a purtat numai arme.
Alături de onoarea, mândria și conștiința libertății neamului nostru, alături
de durerea ceasului de față, în inima și crezul nostru am purtat, ca o

367
povară scumpă, visuri, doruri și gânduri izvorâte și călite în dragostea
pentru neamul nostru, pentru vremurile ce vor să vie.”
,, Va fi altfel în viitor? Într-un viitor apropiat în nici un caz. Am
povestit în această carte despre lupta și jertfa unor tineri de acum 50 de
ani, dintr-un colț de țară: Țara Făgărașului. Vor fi înțeleși de cei din ziua
de azi? Asemenea iluzii nu-mi fac. Pentru majoritatea contemporanilor,
acestea sunt probleme care nu interesează. O știam demult. Le-au știut
și cei ce au murit luptând. Acei ce au murit cu cei ce mai trăim
îngenunchem în fața veșnicei Românii, rugându-ne: ,, Mamă țară, iartă-
ne că am cutezat să luptăm și să murim pentru tine!”
Puțini, foarte puțini ne vor înțelege, ne vor iubi și vor relua lupta
noastră pierdută, ca să meargă spre biruință. Pentru frații aceștia puțini
am scris aceste rânduri.”
Ion Gavrilă Ogoranu

368
 Dor de Ioan Gavrilă Ogoranu

După falsificarea alegerilor din 1946, se organizară grupuri de rezistență

unite sau izolate:
Studenți, elevi de liceu, țărani, muncitori, intelectuali și militari își scriseră
numele ,, Frate’’;
Partidele istorice, legionarii și armata se aliară-n luptă sub un unic
comandament,
Consiliul Național Român din Franța anunțând guvernele apusene
rămase repetent;
În serviciile lor secrete, funcționau spioni sovietici care informară
Moscova despre plan,
În 1948 se-ncepuse arestarea rezistenței românești și mii de patrioți
rămaseră făr’ elan;
Gavrilă fu student la Agronomie, fiind cunoscut pentru vederile
naționaliste,
Furtuna roșie aruncă valuri negre peste legionari, mulți pierind în luptele
anticomuniste;
Congresul centrelor studențești se ținu în munții Apuseni înviorând o
rezistență:
Era anul 1947 când în casa lui Gavrilă se făcură planuri dând ajutoare de
subzistență;
Cei urmăriți nu mai dormiră pe-acasă, dacă arestările se făcură de obicei
în camera de noapte:
Securitatea fu Siguranța pusă la ușa partidului instalat, blocând virtutea
cu ale sale fapte;
În 1950 se refugie în munții Făgărașului cu gândul să constituie un grup
înarmat:
Știu că România are mulți trădători de neam, limbă, credință ca să nu
moară decorat;
Gavrilă avu 25-30 membri cu zone de acțiune întinse, folosind tactici de
gherilă,
Nu cedă politicii lui Stalin când activitatea de partid a Securității le fusese
mult ostilă;
Se cunoscură de mici și-ntre ei încrederea era deplină, fiindcă copilăriră
împreună:
Infiltrarea Securității fu exclusă în crezul celor ce luptară pentru o cauză
cu inimă bună;
Străinii se amestecară cu românii ucigași din partid, poliție, securitate și
justiție:
N-au avut ideal pentru țară, ci numai funcții și averi când gândul național
le era prostituție;

369
Grupurile de rezistență românească să fie tot poporul împărțit în cete
armonioase:
Să-nvățăm să trăim în munți cu rugăciunea, ca să privim lanurile rodind
spicele mănoase;
Grupul lui Gavrilă avu bordeie construite din lemn, așezate ca ochii din
cap, sus pe munte,
Dealurile erau cu grupuri de oi ca să ia cu bon din rația ce oierii o dădură
la stat în frunte;
,, Rezistența Națională’’ sau ,, Vulturii Carpaților’’ fură numele cu care pe
hârtie semnau,
Din turmă luară lapte, pastramă, brânză făr’ ca oierii să li se-
mpotrivească pe șleau;
La poalele munților veniră zeci de camioane cu armată și securitate ca
să controleze,
Văzându-i, grupul se retrăgea din fața lor ori răspundea cu foc ca să nu
îngenuncheze;
Dacă stătură o iarnă într-un adăpost, anul următor îl părăsiră găsindu-și
alt rost:
Oamenii Legii le găsiră pe cele date ca momeală, ei urcând tot mai sus
c-un negru post;
Se-mpărțiră-n grupulețe de 5-6 oameni ca să le fie ușoară paza cu
aprovizionarea,
Își dădură puncte de întâlnire primăvara și când le trecu iarna se-
ntâmpinau cu mirarea;
Avură lăzi din scândură cu provizii camuflate-n pământ ca urmăritorii să
nu cunoască:
Când le băgară-n găuri prin stânci se-ntâmpla ca apa din zăpadă să le
înnegrească;
Pe traseele Vâștea de Jos și de Sus, Corbi, Rucăr circulară lăzile de
metal cu alimente:
Sătenii stătură uniți cu partizanii când sângele de român nu alimenta
inimile demente;
Prin sate erau depozite de arme prin rețeaua creată de bravii români,
iubind munții:
Frontul de rezistență fu aprovizionat periodic într-un lanț ce-i strânse tare
cu dinții;
Rezistența armată n-a fost fenomen izolat, ci răbufnirea sufletului unui
neam apăsat,
Cu tactica luptelor de gherilă, câțiva oameni ținură-n alertă miile celor ce
sunt de lepădat;
Din 1950 până în 1954, în munții Făgăraș, 11 inși antrenară după ei
divizii de securitate:

370
Numai unul căzu mortal în luptă, restul fură prinși prin vânzarea frate pe
frate;
Gavrilă Ogoranu fu prins în 1976, fiind salvat de la execuție de soția sa,
c-o interesa:
Ana ceru intervenția președintelui Richard Nixon că-n patria sa dreptatea
nu se accesa;
Eroii din munți alcătuiră rezistența națiunii, dar soțiile n-au primit
Certificat de Luptători:
S-au adresat Ministerului Justiției pe când Monica Macovei era în frunte
ca să taci și să mori.

371
98. Vasile Motrescu

372
 Vasile Motrescu se naște în anul 1920 și pleacă la Domnul nostru
Iisus Hristos în anul 1958.
,, Credința în Dumnezeu a fost arma mea cea mai puternică. ’’
,, Vă spun răspicat ca iubesc mai mult Libertatea decât viața.’’
,, Sub umbra morţii, pe stânca goală, în genunchi, în lacrimi m-am
rugat pentru copii, de mila lor şi pentru mult iubitul sat. Doar moartea în
faţă m-a privit şi-a spus că niciodată nu am să ajung să-mi văd copiii şi
pe iubitul tată. Dar eu i-am spus cu hotărâre, cu fruntea în sus, senină,
de-o fi să mor, şi mort mă duc în dulcea Bucovină.’’
,, Eu, Motrescu P. Vasile, am executat testamentul lui Ştefan Vodă,
şi urmaşilor mei le poruncesc să-l execute ori de câte ori va veni
vrăjmaşul să le calce ogorul şi va râvni la avutul ţării, la libertatea lor, ori
de câte ori va veni restriştea peste ţara lor, să nu plece capul în faţa
vrăjmaşului şi a străinului ori de ce naţie şi ori de ce neam ar fi. Mai bine
lăsaţi să vă cadă capul lovit de sabie decât să fiţi laşi şi trădători, căci
sunteţi urmaşii străbunilor daci, care v-au lăsat în moştenire petecul de
pământ apărat de ei cu ghioaga şi stropit cu sânge, lacrimi şi sudoare din
belşug.’’
,, Stau prigonit de frații mei trădători care și-au vândut țara și
sufletele lor dracilor din Rusia.’’
,, Codrule drag,
Mi-a cântat o păsărea
Că vin câini pe urma mea.
373
Nici n-apucai să mă culc
Și trebuie să mă duc.
La Vicov și prin poieni
Stau la pândă milițieni.
Mă păzesc când vin în sat
Să-mi iau ceva de mâncat.
Mănânc fragi, frunze de fag
Și la sat eu nu mă trag.
Dacă vin la sat, la vale,
Îmi iau crucea în spinare.
Când îmi era dor de sat
Mă suiam pe-un fag înalt.
De pe vârf, la Bâtca Mare,
Mă uitam în sat, pe vale.
Pe Măgură la izvor,
De necaz am vrut să mor!
De miliție hăituit
Măgura când am suit,
Cădeam jos de obosit,
În zăpadă m-am trântit
Și-acolo am adormit.’’

374
 Dor de Vasile Motrescu

Armata română fu demobilizată prin trădare și prinsă-n cătușe de

ocupația Stalinistă:
Adevărații luptători continuară idealul părăsind satul, biserica, casa,
familia rezervistă;
Când soldații și generalii nu-și continuă lupta după război, ne lasă
neamul fără țară:
I-au înlocuit grupurile de rezistență anticomunistă plecate-n munți, dorind
să moară;
De mic învăță patriotismul și istoria eliberării, fiindcă Vasile era fiu de
țăran unit cu glia,
În 1944 se-nscrise în grupurile de partizani antisovietici ca să spele cu
sângele rușinea din România;
Crezând zvonul, așteptă venirea americanilor ca să ne scoată de sub
jugul sovietic …
Până-n 1949, când Securitatea îl căută pentru acțiunile sale, iar el ideilor
deveni despotic;
Răspândi manifeste în rândul populației din regiunea Bucovinei ca să nu
rămână loiali:
Crezu că Occidenul va răsturna regimul instalat de sovietici angajând
oameni triumfali;
Iniție atacuri la cabanele forestierilor cu activiști comuniști, amenințându-
le regimul,
Lăsă scrisori la stânele păstorilor de unde se aprovizionă ca să-și verse
tot veninul;
Fu condamnat de Tribunal în costumacie cu Constantin Cenușă la 31 ani
închisoare:
Vina era activitatea desfășurată în spatele trupelor sovietice care intrară
să ne omoare;
Securitatea îi promise libertatea ca să-l folosească element infiltrat în
grupele de negăsit:
Vasile Motrescu acceptă să intre la Constantin Cenușă și Ioan Gavrilă pe
care mult i-a îndrăgit;
Misiunea de a furniza informații despre locul și condițiile capturării
membrilor partizani a eșuat:
El se deconspiră înaintea tovarășilor săi de luptă, fiindcă știu de alianța
sovietică de Stat;
Securitatea răspândi zvonul că Vasile e agent, cu scopul distrugerii
unității de grup:
El trimise autorităților scrisori cu motivele refugierii și colectivizarea
țărănimii care-i rup;

375
Un caiet cu însemnările și poeziile sale din anul 1953 i-a fost capturat și
depus la Miliție:
Își plânse despărțirea de familie, casă și comunitate cu aventurile din
codru făr’ superstiție;
Era Vinerea Paștilor, 3 aprilie 1953, când singurătatea îl înjunghie
purtând dorul de casă:
Începu ziua citind Biblia, cu mintea acuzând și iertând tovarășii, pe
dușmanul care-l apasă;
Foamea, tristețea, prigoana, oboseala, frigul, gândurile, toate erau trăirile
din temnița libertății:
Anii de pribegie erau de hărțuire, simțind viața câinelui ce fuge de vorba
stăpânului răutății;
Plecase din colibă să dea târcoale pe la marginea satului așteptând să
găsească mâncare:
O bucată de pască și-un ou roșu, ca să aibă Paștile în văgăuna munților
încălzită cu răcoare;
Primi pască, slănină, zahăr, bomboane, cămăși și izmană ca să aibă
sărbătoare sfântă:
Se-ntoarse pe-o ploaie întunecată, mergând prin băltoci avu bucuria că
rucsacul plin te-ncântă;
În anii pribegiei din 1944-1958 i s-au pronunțat 3 sentințe pentru agitație
publică și tâlhărie:
Trădat de Toader Șfichi fu arestat și condamnat la moarte prin
împușcare cu măiestrie.

376
99. Marcu Dumitru

Marcu Dumitru se naște în anul 1910 și pleacă la Domnul nostru

Iisus Hristos în anul 1999.
,, Toată dreptatea noastră este în fața lui Dumnezeu ca o cârpă
lepădată a unei femei desfrânate”.
,, Fiind în închisoare, eu mă retrăgeam într-un colț al celulei şi le
ziceam celorlalți: ,, Iertaţi-mă, eu am obligațille mele de călugăr’’ şi îmi
făceam acolo ale mele.’’

377
 ,, Odată l-au întrebat ucenicii: ,, Dar noi ce-o să facem, părinte
Marcu, dacă va veni vreo prigoană?’’ Părintele a răspuns: ,, Acolo,
pentru fiecare, puterea harului şi credința lui învinge. Spun Sfinții Părinți
că numai harul lui Dumnezeu este cel care te poate întări. Nici eu nu
puteam să rezist prin toate încercările prin care am trecut în atâția ani,
dacă nu mă ajuta Dumnezeu. Îmi spuneam eu mie: ,, Şi tu poţi cădea
dacă nu te ajută harul.’’
,, Numai harul ne poate salva şi ajuta. Eu am greşit, ca toată
lumea; mai mult sau mai puţin. Dar mă mustra conștiința foarte tare la un
moment dat. Ce-i cu mine, îmi ziceam? Am căzut plângând la Dumnezeu
şi la Maica Domnului: ,, Doamne, ajută-mă ca să mă îndreptez!’’ Şi-
atunci vine harul. Cum spun Sfinții Părinți: ,, Să facem un pas către
Dumnezeu, şi El face doi către noi’’. Abia aşteaptă să ne întoarcerm. Şi
vine şi ne ajută. Vine harul, să ne trezească conştiinţa, să ne ajute să ne
îndreptăm şi aşa mai departe.’’
,, Tot tineretul ar trebui educat ortodox, punându-se mare accent
pe schimbările ce apar în firea omenească începând cu vîrsta de 12 ani.
Aceasta este vârsta la care se dezvoltă în mod special instinctele. Însuşi
organismul omului începe să dezvolte aceste instincte. Pentru aceea
trebuie pregătiţi copiii pentru această vârstă, pentru a nu mai cădea. Iar
dacă nu vor mai cădea şi vor duce o viaţă curată şi neîntinată, vor putea
primi pe Duhul Sfânt, Care se sălăşluieşte în om şi care mai departe va
conduce în chip conştient pe om, pe acel copil.’’
,, Conştiinţa este glasul lui Dumnezeu în om. Când omul se
nevoieşte în ascultare de Hristos şi de Biserică, şi lucrează poruncile
Mântuitorului, între care prima este pocăinţa, sufletul său se curăţeşte
prin fapte bune şi prin Sfintele Taine. Curăţenia aceasta a sufletului
descătuşează conştiinţa şi glasul ei începe să se audă cu din ce în ce
mai mare putere. Atunci nevoitorul trebuie să ştie că glasul acesta
trebuie ascultat mai mult decât oricine de pe pământ, pentru că este
glasul cel dumnezeiesc. Cine îşi va călca peste conştiinţă îşi omoară şi
îşi împietreşte sufletul.’’
,, Umilinţa este conştientizarea neputinţelor omeneşti. Lacrimile
care răsar din ea aduc după ele mângâierea Duhului Sfânt.’’
,, Pocăinţa este conştientizarea păcătoşeniei. Lacrimile ce răsar din
pocăinţă curăţă sufletul de păcate şi de patimi.’’
,, Smerenia este conştientizarea nimicniciei.’’

378
 Dor de Marcu Dumitru

Se născuse într-o familie binecuvântată cu 13 copii, primind numele

Constantin,
Murindu-i tatăl în război, își închină toată viața Domnului Iisus slujind cu
har divin;
Mama stăruia în rugăciune la Tatăl Ceresc, dormind 2 ore pe noapte fu
călugăriță-n casă,
Se sculă dis-de-dimineață la copii ca să-nceapă o nouă zi punându-le
ceva pe masă;
În 1936, Codreanu își tipări cartea ,, Pentru legionari’’, iar Constantin
intră în Mișcare:
Manualul vieții legionare fu scris după principii creștine, de la Dumnezeu
primind încoronare;
Se porniră prigoanele ca să fie împuternicit ateismul și-n munți căutară
formarea,
Purtară pistoale pentru apărare, primiră alimente de la popor, iar Biblia le
era cugetarea;
Într-o zi, tot grupul fu atacat de-un prieten venit în munți ca agent al
Securității:
Nu se temură de ostași, ci de trădătorii care necunoscând pe Iisus luară
plata nedreptății;
În 1939 fu anchetat cu bastoane pe spinare și cu răngi multe peste
tălpile-ncălțate:
Tratamentul călăilor fu tortura ca să bați la rându-ți cu ură, pârându-se
frate pe frate;
Fiind întrebat: Cine vă informează și vă aprovizionează?, refuză să le
vorbească la proces:
L-au condamnat la muncă silnică pe viață sperând să obțină cât mai
devreme un deces;
Preotul Dimitrie Bejan era acoperit cu Darul Duhului nesimțind nicio
durere de la lovituri:
Constantin le simți pe toate până-n vârful capului și la 200 adormi printre
dărâmături;
Îi dădură alte dureri înțepându-l în abdomen, în mâini și-n picioare c-un
cuțit ascuțit,
Voiră să primească toate informațiile despre un om pentru care
Constantin deveni chip trist;
Capul i se-ncoronă cu conștiința păcătoșeniei purtând semnele temniței
cu multe lovituri,
Îl luară de păr izbindu-l de pereți până când alt anchetator vecin rostea
asupră-i înjurături;

379
Securitatea vremii lui Carol al II-lea se miră că suferă fără vaiete
numindu-l ,, Fachirul’’,
Inima învățase rugăciunea: ,, Doamne Iisuse, ai milă de mine păcătosul’’
devenind vizirul;
La Aiud, deținuții căutară vindecarea suferinței împărțindu-se ca să
meargă pe felurite căi:
Unii merseră cu politica, alții fură mistici rugându-se pentru păcate și
rămășița … turnători printre călăi;
Iarna fu îmbrăcată-n ger mare și-n celula de exterminare ferestrele nu
aveau geamuri:
Curentul și gerul se împreunară pe trupul lui ca să-l tragă la groapă cu
niște hamuri;
Fiind călugăr știu că trebuie să facă închinăciuni și metanii rezistând 3
zile și 3 nopți:
Căzu, dar trezindu-se refăcut și încălzit ca de-o sobă se bucură scăpând
dintre cei morți;
Din 1948 legionarii nu erau socotiți buni români, ci mari dușmani ai
regimului comunist:
Se temură de ei și-n temniță le dădură program de reeducare ateistă cu
tot ce era mai trist;
Prima zeamă de la fasole, plină de toxine, mălai și murături împuțite le
era mâncarea:
,, Măi fraților, sunt gata să mor!’’, le zise Constantin slăbit auzindu-și din
nou chemarea;
Se consumară grăsimile și mușchii, iar celulele nervoase din creier și din
inimă plecau:
Începu să nu mai vadă, să nu mai poată gândi, zicând: ,, În curând,
veșniciei o să mă predau!’’;
,, Înnoi-se-vor ca ale vulturului tinerețile lui nea Costică’’, i-a proorocit un
prieten receptiv:
Maica Domnului le trimise un vagon cu fasole cumpărată de un creștin
milostiv;
Curajul îl însoți lucrând la Bicaz, unde deținuții erau puși în cele mai
periculoase locuri:
Visul îi fu de mare ajutor, fiindcă șezu pe trompa unui elefant care-l
legănă cu jocuri;
În timpul persecuției văzu Sfânta Treime și pe Duhul Sfânt intrând la el
ca un porumbel:
În inimă își primi mângâierea ajutând conștiința nimicniciei să joace la
cruce înaintea Sfântului Miel;
După eliberare, cu puțin timp înaintea morții, visă o scară cu puține
trepte de urcat,

380
În visul al doilea se află într-o câmpie c-un înger însoțitor pentru a-l
conduce la Împărat;
Se împărtăși Vinerea cu Trupul și Sângele Domnului, în săptămâna întâi
din Postul Mare,
Era anul 1999, când în ziua aceea fu dezbrăcat de trup ca duhul să
treacă vămile la Soare.

381
XII. Repere morale dintre ateii luminați în dreapta
credință
Lumea noastră nu există din veșnicie, fiind creată a avut un
început.
Domnul Hristos este începutul acestei lumi, fiindcă toate lucrurile
au fost făcute de Dumnezeu prin El și pentru El.
Lucrurile fizice create de Dumnezeu la începutul lumii devin
simboluri spirituale pentru noi.
Toți ateii trebuie să vadă simbolurile care-i conduc la credință.
Ateii laudă creația, dar creștinii laudă Persoana (Dumnezeu din
Sfânta Treime: Tatăl, Iisus Hristos, Duhul Sfânt) care a creat.
Persoana este veșnică, dar materia nu a fost veșnică.
Toți ateii științei să primească credința care-i conduce la
Dumnezeu Creatorul, ca să devină teologii credinței.
,, Neştiutorilor, vreţi să fim crescuţi cu ştiinţa voastră care ne
identifică cu nişte plante, sau cu nişte organisme vii, sau cu nişte
animale preistorice când ne vorbiţi despre viaţă? Cât de sărac este DEX-
ul minţii voastre. Voi nu ştiţi că viaţa, fiind veşnică, exista dinainte de
creaţie, şi că formele de viaţă văzute sunt creaţia de câteva mii de ani a
lui Dumnezeu!? Întrebaţi-l pe primul om Adam, fiindcă numărul anilor
încep de la el.
Voi, care nu ştiţi că viaţa este o Persoană: Dumnezeu, spuneţi că
ştiinţa voastră nu l-a descoperit şi, atunci, ştiinţific, după mintea voastră
stricată, El nu există?
Proştilor, voi nu legaţi ştiinţa de persoană şi crearea lumii de
Dumnezeu? Poate exista ştiinţa singură, fără persoana care posedă
ştiinţa?
Dacă materia posedă atâta ştiinţă, cu atât mai mult persoana.
Proştilor, persoana dă ştiinţa, nu materia, şi, dacă materia are în
sine multă ştiinţă, care nu vine de la voi sau din ea însăşi, de ce nu
primiţi în mintea voastră, falsificată ştiinţific, adevărul revelat despre
Dumnezeu, Creatorul lumii, care s-a pogorât pe pământ de mai multe
ori? Dacă materia universului posedă atâta ştiinţă, cum de nu vă gândiţi
câtă ştiinţă poate avea Dumnezeu care a creat-o?
Când creaţia nu exista, după gândirea voastră, voi ziceţi că a avut
puterea de autocreare în forma şi dimensiunea de astăzi? Creaţia se
putea crea pe sine, dacă nu exista? Şi dacă creaţia este o faptă, pe care
o face numai persoana, nu ştiţi că o faptă nu poate exista fără ca ea să
fie făcută? Viaţa exista dinaintea creaţiei şi trebuie să credeţi că numai
din viaţă putea apărea creaţia, nu din nonexistenţă, dar voi nu ştiţi ce

382
este viaţa.’’ - Îndrumătorul Nonviolenței, elemente de teologie și
psihologie în România secolului XXI, pag. 178
La ora de religie, elevii învață că orice lucru e creat de cineva,
care-i dă putere de existență.
În univers sunt lucruri create de Dumnezeu, iar în lumea noastră
sunt lucruri create de oameni.
Nici un lucru nu vine de la sine, prin sine putere, dacă sinele
creației nu exista.
Persoana creează și Persoana este Dumnezeu care a adus toate
lucrurile la existență.
Ce lucruri există care să nu fi fost create?
Există numai ceea ce a creat Dumnezeu. Înafara creației lui
Dumnezeu nu mai există nimic care să primească existență fără lucrarea
persoanei. Este dovada că nimic nu poate apărea de la sine, căci trebuie
să existe persoana care aduce un lucru la existență.
Orice lucru are o lege de existență pusă de persoana care l-a
creat.
Soarele nu s-a așezat singur pe cer, nici luna, nici stelele. Munții nu
s-au așezat singuri în locașul lor, nici apele, nici norii și nimic altceva.
La toate acestea a pus lege de existență Domnul nostru Iisus
Hristos care a zis: ,, Eu sunt Alfa și Omega, Cel dintâi și Cel de pe
urmă’’.
Întunericul de la începutul creației simbolizează căderea îngerilor,
când au fost dezbrăcați de lumina harului Dumnezeiesc ca urmare a
păcatului neascultării de porunca lui Dumnezeu, iar întunericul de acum
e căderea lumii prin omul Adam și prin păcatele personale
În prima zi, Dumnezeu a creat lumina, care simbolizează sufletul
omului Adam creat de Dumnezeu, învățătura şi făgăduințele lui
Dumnezeu, şi materia, care simbolizează elementele din compoziția
chimică a trupului omului și a întregii creații.
Cum cerul e întinderea de deasupra apelor, creat în ziua a doua,
aşa suntem acoperiți noi credincioşii de harul şi slava Lui Dumnezeu,
care este acoperământul oamenilor purtători de har întru Iisus Hristos.
Cum pământul a fost scos din apă, în ziua a treia, prin închegarea
apei, aşa este scos omul păcătos la viața cea nouă prin botez și
pocăință, primind lucrarea Harului și a Cuvântului.
Cum pământul a fost separat de apă în ziua a treia, aşa este
separat omul firesc (pământesc) de omul duhovnicesc (omul ceresc,
omul harului) la naşterea din nou prin Învierea de a treia zi a Domnului
nostru Iisus Hristos.
Dumnezeu a făcut lumina ca să stăpânească peste întuneric, iar în
ziua a patra a creat soarele, ca să stăpânească ziua, stelele şi luna ca
să stăpânească noaptea.

383
 Soarele stă pe cer ziua ca să ne dea lumina vieții, simbolizându-l
pe Domnul Iisus care a zis: ,, Eu sunt Lumina lumii’’.
Luna stă pe cer noaptea ca să ne lumineze calea, simbolizând-o
pe Maica Domnului care a fost aleasă pentru întruparea Domnului Iisus
într-o vreme de-ntuneric, dar şi Biserica Domnului, care prin cele 7 Sfinte
Taine lucrează mântuirea păcătosului (despărțirea de păcatul nopții).
Stelele de pe cer simbolizează credincioşii care luminează calea
mântuirii cu faptele credinței și harului dând lumii lumina lui Dumnezeu.
Apa și viețuitoarele din apă, create în ziua a cincea, simbolizează
mormântul Domnului și e locul unde răstignim prin sfântul botez firea
păcătoasă din care se nasc gândurile necurate, faptele trupești
păcătoase.
Aerul și păsările cerului, create în ziua a cincea, simbolizează
ieşirea din mormânt şi înălțarea Domnului la ceruri și este locul de unde
creștinii își iau zborul și se înalță la cer.
Fiarele sălbatice, create în ziua a șasea, simbolizează duhurile
rele (îngerii căzuți din har) care umblă pe pământ ca să înșele oamenii
care nu iubesc Evanghelia Domnului nostru Iisus Hristos. Animalele
domestice, create în ziua a șasea, simbolizează păcatele
noastre cu care ne-am îndeletnicit pe pământ şi pe care oamenii
necredincioși nu vor să le părăsească.
Omul Adam, creat în lumină în ziua a șasea, simbolizează omul
dinăuntru și omul credincios îmbrăcat în slavă la sfârşitul lumii când va
veni Domnul nostru Iisus Hristos.
La sfârşitul lumii, stelele vor cădea, simbolizând trupurile martirilor;
soarele se va-ntuneca, simbolizând luarea harului din lume și lumea nu
se mai poate mântui prin har; luna se va preface-n sânge, simbolizând
jertfa sângeroasă a Bisericii prigonită de diavoli și de antihriști.
Dacă la-nceputul creației soarele de pe cer, luna şi stelele vor fi
profeții şi făgăduințe cu mari şi multe binecuvântări, la sfârşitul lumii vor
prevesti pedeapsa lui Dumnezeu, suferința și chinul veşnic dat prin
judecată dreaptă oamenilor răi și necredincioși.

384
100. Constantin Motaș

Constantin Motaș se naște în anul 1981 și pleacă la Domnul nostru

Iisus Hristos în anul 1980.
,, Știi, dragul meu, eu sunt ateu, socialist de-al lui Titel Petrescu și
n-aș dori să zdruncin, prin știința mea, vreuna din certitudinile în
adevărurile de credință, în care văd că-s ancorați confrații noștri de
celulă. Aici, ei de acestea au nevoie, nu de știința mea atee. Credința le
menține echilibrul.’’
,, Văd acum în miezul vieţii lucrarea lui Dumnezeu. Este o
bucurie imensă. Să ne rugăm! Hai să ne rugăm!’’

385
 Dor de Constantin Motaș

Murindu-i părinții fu crescut de unchiul său și-n 1911 era student la Iași,
secția Științe Naturale,
După absolvire, începu cariera didactică universitară deschizându-i-se o
frumoasă cale;
Conduse revista științifică ,,Vasile Adamachi’’, publicând sute de articole
de specialitate,
Avu lucrări și cercetări în biologie, zoologie, ecologie, biogeografie că le
știu pe toate;
Cu competența în entomologie se făcu botezător al insectelor prin lume
descoperite,
Cu memoria și cultura literară recită-n franceză, engleză, germană
poeme înrudite;
Academicianul Motaș era în gașca lui Titel Petrescu ca fruntaș al social-
democrației,
Din biroul P.C.R., Ana Pauker îi oferi un post de ambasador pentru
trădarea omeniei;
Simțindu-se jignit, profesorul o insultă în termeni duri, părăsindu-i repede
încăperea,
- Ai să plătești scump pentru asta! Ai să mori în pușcărie!, urlă tovarășa
furându-i din stup mierea;
Un asistent de-al său îl ispiti, zicându-i să dea un leu pentru Coreea,
aflată-n război civil:
- Pentru că așa a poruncit tovarășul Stalin!, dar replica fu: - Cine? Boul
Apis?...e debil!;
Peste noapte îl ridicară Golanii ca să-ndure închisorile partidului aflat la
guvernare:
Își menținu moralul și condiția de intelectual predându-le deținuților
biologia arzătoare;
Justiția, fiind pe mâna comuniștilor, îi pedepsi îndrăzneala cu 7 ani de
închisoare:
Lipsindu-l de aerul oxigenat și cu spațiul mioritic devorat, îi dădură urină
și sudori la răcoare;
Era modest și onest, dar fără Dumnezeu în lume, așa cum se formă în
cercetarea științifică,
Până în ziua când cugetă că rugăciunea te-nalță ca să zbori la cer cu
credința zilnică;
Expunerile catehetice și filozofice satisfăcură nevoia de adevăr a
camarazilor din întuneric,
Constantin stete respectuos pe margini privind atmosfera care cu
credința te face vrednic;

386
În celula-i plină de credință, trupul i se frânse și-ngenunchind atinse
cimentul pardoselii,
E văzut și-ntrebat: ,, D-voastră, ateul, sunteți la rugăciune sfărâmând
lanțul îndoielii?;
- Da, dragul meu, mă rog! În pușcărie, ateismul e otrava neștiinței ce mă
ține-n neputință,
- Nu demonstrai tu că logica găsește singură calea spre Iisus dacă e
luminată de credință?;
- Cunosc că Maica Domnului se rugă pentru fiul care rătăcea cu mintea
printre deșarte stele,
- Eu vă spun acum că mi-a venit credința-n minte și pe Domnul Hristos l-
am regăsit în temnița cu zăbrele;
Luminarea minții e voința omului de-aș îndrepta gândurile spre Creator
cu rugăciune:
Atunci i se descoperă Adevărul credinței, fiindcă Dumnezeu este ca
Soarele de pe cer, care nu apune;
Constantin și-a continuat lecțiile de zoologie și speologie în temnița
subterană de la Jilava lepădătură:
Mulți oameni de știință ori de bună-credință și cultură și-au lăsat operele
neterminate pe biroul ros de ură.

387
 XIII. Cărți tipărite la Editura Ars Docendi: conținut și importanță

1. Poezii cu dedicație, Editura Ars Docendi - Universitatea

Bucureşti, 2013;

Cartea ,, Poezii cu dedicație’’ am scris-o la altarul meu de

rugăciune. M-am rugat Domnului Iisus să mă facă izvor de poezie și-n 40
de zile am scris majoritatea poeziilor, iar pe cele ce erau scrise le-am
împodobit, în total fiind 62.
În poeziile mele am transmis:
 adevăruri veșnice;
Adevărurile veșnice sunt ale lui Dumnezeu, revelate nouă prin
întruparea Domnului nostru Iisus Hristos, prin Biblie (revelația Duhului
Sfânt) și prin Biserică (revelația lui Dumnezeu Tatăl).
 dreptatea după Legea lui Dumnezeu și nedreptățile după legile
oamenilor;
388
 Dreptatea ne este mult furată dacă societatea nu rămâne
credincioasă botezului creștin săvârșit în apa Evangheliei vestită de
Domnul nostru Iisus Hristos. În ziua judecății, dreptatea ne va fi dată
tuturor de către Domnul Iisus, Dreptul Judecător, dacă am lucrat după
dreptatea Sa.
 evenimente prezente și viitoare;
Evenimentele viitoare au ca suport revelația Scripturii.
 virtuțile și abaterile românilor de la calea mântuirii;
Întotdeauna un popor este abătut la rău de către păstorii
necredincioși, ajungând să nu mai cunoască adevărul, frica de judecata
lui Dumnezeu, iubirea, dreptatea, credința, hărnicia însoțită de
înțelepciune, milostenia, purtarea de grijă, dorința de mântuire.
Când un popor are păstori credincioși cei mulți se vor îndrepta la
Crucea de la Golgota ca să fie folositori bisericii și societății.
 podoabele sufletului;
Cu credința, iubirea, nădejdea, smerenia, înfrânarea, milostenia,
blândețea, răbdarea, pacea, iertarea, bucuria, viața se-mpodobesc
numai oamenii cu har.
Temele principale din cartea ,, Poezii cu dedicație’’ sunt 12:
 viața și moartea;
Viața este o Persoană: Dumnezeu.
Viața ca existență o avem cu toții și, dacă te-ai născut, vei exista
pentru veșnicie chiar dacă vei trece prin moarte.
Viața ca mod de trăire a existenței: ,, Cel ce are pe Fiul are viața, cel
ce nu are pe Fiul lui Dumnezeu nu are viața’’.
Viața este legea după care Dumnezeu a creat lumea.
Viața este știința și energia harului puse de Dumnezeu în creație.
Viața este o lege de existență supusă ordinii lui Dumnezeu.
Moartea înseamnă schimbare.
Adam a murit când chipul lui, sfânt din creație și luminat de har, s-a
stricat prin păcatul neascultării de porunca Dumnezeiască.
Adam și Eva au murit schimbându-se la chip mai întâi, după care li s-
a schimbat locul existenței, fiind izgoniți din Raiul care atunci era pe
acest pământ.
Moartea a doua, de care Domnul Iisus ne spune că au parte cei
necredincioși, este schimbarea chipului, fiindcă la înviere vor avea chipul
omului îmbrăcat de întuneric, și schimbarea locului existenței veșnice: de
pe pământul răutăților în iadul de sub pământ, care e foc nestins.
În DEX, moarte înseamnă să te oprești din mers (lipsa mișcării), dar
existența omului este veșnică de la naștere și nu se oprește prin moarte.
DEX-ul nu are cunoaștere ca să ne dea o explicație completă multor
cuvinte.

389
 Cuvintele: viață și moarte au o explicație biologică, socotindu-ne
plante pe noi oamenii, și nu suflet și trup create de Dumnezeu.
Cei care au scris DEX-ul sunt oameni creștini, dar nu sunt oameni
spirituali ca să cunoască că moartea nu oprește existența omului încât
să nu mai existe, ci decide numai schimbarea chipului, a locului unde va
exista și a modului de existență din acel loc: chin sau fericire.
 lupta dintre bine și rău;
Lupta dintre bine și rău este decisă de felul de asemănare al
oamenilor: sunt oameni care vor să se asemene cu Dumnezeu – lupta
binelui, și sunt oameni care vor să se asemene cu diavolii - lupta răului).
 mântuirea (salvarea) și vinovăția (judecata sufletului)
 virtutea și păcatul;
 Biserica Domnului Iisus și lumea;
Căderea omului în vina diavolului aparține lumii întregi, dar treptele de
ridicare ale omului păcătos sunt Sfintele Taine ale Bisericii.
 rugăciunea și postul;
Rugăciunea inimii spusă încontinuu face ca harul să lucreze
încontinuu.
Rugăciunile zilnice trebuie însoțite de citirea cuvintelor lui Dumnezeu.
Postul este părtășie sigură a omului credincios cu Duhul Sfânt.
Părtășia cu Duhul Sfânt o are numai creștinul care este făcut o
făptură nouă în Domnul Iisus Hristos.
Postul tăcerii: în postul tăcerii să taci mult când te afli în mijlocul
oamenilor ca să-l auzi pe Dumnezeu vorbind;
Postul cuvintelor: în postul cuvintelor, când vorbești să vorbești
mult cuvintele lui Dumnezeu;
Postul neprihănirii: să te păstrezi curat, de orice întinăciune a
poftelor rele sau a învățăturilor mincinoase, cu sufletul, cu inima, cu
mintea și cu trupul oriunde te-ai afla; în postul neprihănirii umbli având
din belșug roada Duhului Sfânt, fiindcă firea ta păcătoasă este ținută
răstignită.
Postul dragostei: să iubești frații de credință din toate cultele
creștine, fiindcă credința lor este în Domnul și Mântuitorul nostru Iisus
Hristos; să-i porți în rugăciune pe oamenii răi care spun minciuni despre
tine și te batjocoresc, dar nu și pe cei care cu bună-știință aleg să fie
vrăjmașii Domnului Iisus, Maicii Domnului sau sfinților lui Dumnezeu;
Postul milei: să dai tot timpul mila ta familiei, bisericii, săracilor,
bolnavilor, necredincioșilor;
Postul smereniei: când vezi faptele rele ale oamenilor să zici:
Doamne Iisuse, ai milă de mine păcătosul că nu sunt mai bun decât ei;
când vezi preot sau mirean căzut în păcat să-i întinzi mâna Domnului
Iisus ca să se ridice; când fratele de credință săvârșește păcat să zici:

390
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ai milă de mine păcătosul
și ai milă de toată lumea păcătoasă;
Postul luptelor ostășești: să porți tot timpul armura lui Dumnezeu
ca să te poți lupta tot timpul cu diavolii și biruindu-i să le strici lucrarea
din văzduh și de pe pământ;
Postul cugetării: să cugeți zi și noapte la poruncile lui Dumnezeu
din Vechiul și Noul Testament, la Psalmii lui David, la Pildele lui
Solomon, la Evanghelia Domnului Iisus scrisă de cei patru evangheliști și
la epistolele sfinților Săi apostoli;
Postul prigonirii: să poți răbda într-una prigonirea cu vorba ori cu
bătaia, cu lipsurile ori cu temnița;
Postul bucatelor – bolnavii sau săracii să mănânce cu smerenie și
cu mulțumire tot ce găsesc în bucătăria casei lor;
Săracii sunt în post tot timpul prin sărăcia lor, care-i oprește de la
mâncare, fiindcă nu cunosc belșugul.
Bolnavii sunt în post prin întreruperea activităților vieții lor, fiindcă
nu mai cunosc sănătatea, ca să se dedice mult rugăciunii.
Primele 9 posturi sunt mult mai prețioase decât postul bucatelor.
Fericiți în lucrare sunt cei care țin toate posturile.
 familia creștină;
Familia creștină (tata, mama și copilul) este o asemănare cu Sfânta
Treime.
 limba română;
Limba română este o limbă de rai.
 școala românească;
 România creștină în centrul lumii;
În 10 ani România creștină trebuie să devină o mare putere spirituală
și atunci vom deveni și o mare putere economică, financiară, militară.
 venirea lui Antihrist: falsul Dumnezeu;
Când omul păcătos se va așeza în scaunul său de împărat al lumii și
va zice popoarelor că el este Dumnezeu tăgăduind Sfânta Treime
Dumnezeiască, atunci România creștină i se va împotrivi și va deveni
mucenică.
 sfârșitul acestei lumi și intrarea în veșnicie a întregii lumi;
Cartea are valoare psihologică.
Poeziile dezvoltă o psihologie pozitivă, dacă socotim că psihologia
citește gândurile și culege mesajele din mintea oamenilor.
Cartea are valoare morală.
Mesajul poeziilor separă binele de rău.
Cartea are valoare culturală.
Poeziile participă la cultura poporului român creștin, pe de o parte
aducând idei/adevăruri vechi, în contextul actual, cu care marii poeți au

391
îmbogățit cultura românilor de veacuri, dar are și o mulțime de idei noi,
care nu au fost spuse în versuri.
Cartea are valoare teologică.
Poeziile rămân încadrate în teologia harului Bisericii, în adevărurile
Evangheliei Domnului nostru Iisus Hristos.

392
2. Îndrumătorul Nonviolenței – Elemente de teologie și psihologie
în România secolului XXI , Editura Ars Docendi - Universitatea
București, 2016

393
 România este depresivă acum din pricina duhurilor rele care-i
acoperă cerul.
De la copiii din Școală până în Parlament, românilor le-au crescut
nervi mari la creier și la stomac și fug de tratamentul Bisericii alergând la
psihologi și pedagogi bolnavi, necunoscând harul Domnului Iisus și
vindecarea prin Har: razele de lumină care izvorăsc din Sfânta Treime ca
să lumineze mintea, inima, sufletul și trupul omului păcătos și bolnav.
Pentru aceasta am socotit că e bine să scriu cartea ,, Îndrumătorul
Nonviolenței’’ străpungând norii (energiile negative, drăcești) care
acoperă România, ca să se deschidă cerurile de unde se coboară razele
de HAR (energiile pozitive cu care să ne tratăm cu toții de la președinte
la preot până la mirean).
Cartea are 10 capitole cu 7 teme principale, discutate cu
înțelepciunea care lămurește și cuprinde adâncul lor ca să dea un
conținut cu bună știință.
Tema 1: Omul creștin în planul de mântuire al Sfintei Treimi;
În tema 1 descriu superioritatea credinței și teologiei ortodoxe față
de credința și teologia catolică sau protestantă, superioritatea fiind dată
de nivelul de trăire al credinței bazată pe cunoaștere care e strâns legată
de trăirea credinței bazată pe sfințenie.
Tema 2: Omul, un psiholog sau un pedagog grav bolnav;
În tema 2 argumentez cu Biblia că psihologia și pedagogia din
lume nu se bazează pe o cunoaștere profundă, fiindcă nu au în ele
însele cunoașterea Dumnezeiască prin har, ci sunt numai o filozofie
săracă a omului psiholog sau pedagog care are nevoie de doctor, și-l
prezint pe Domnul Iisus, Învățătorul lumii, Singurul psiholog și pedagog
care știe ce și cum să lucreze cu omul la toate nivelurile și vârstele
dându-i vindecare totală.
Tema 3: profesor sau elev în școlile din România;
În tema 3 am alcătuit un set de cugetări având comunicare
psihologică la nivelul gândului cu școlile din România. Am descris
psihologia și pedagogia cadrelor didactice și a elevilor din școlile
Statului, unde comportamentul este diferit de cel al elevilor aflați în
școala Domnului Iisus Hristos.
Omul este gând, cuvânt, fapte.
Psihologia este știința comunicării la nivelul gândurilor, fără
comunicarea cuvintelor, care vin în urmă, și am comunicat stări de spirit
din școli fără să fiu într-un dialog direct cu cadrele didactice și elevii.
Comunicarea la nivelul gândurilor este cea mai înaltă comunicare
posibilă, care trebuie folosită în actul de creație de către oamenii de
cultură, oamenii de știință și oamenii politici în primul rând.
Tema 4: Iisus Hristos, psiholog și pedagog desăvârșit;

394
 În tema 4 l-am prezentat pe Domnul Iisus ca pedagog în școala Sa,
care este Biserica, pornind de la Pilda talanților, ca să găsim soluții
pentru pedagogia din școlile Statului român creștin.
Tema 5: Văzătorul și orbul;
În tema 5 am redat un dialog real dintre un văzător cu duhul, care
are cunoaștere, și un nevăzător.
Tema 6: Conflictul, boala omului rău;
În tema 6 tratez conflictul ca boală a omului rău și-l descriu ca fiind
lupta răului contra binelui, lupta neștiinței contra științei, lupta necredinței
contra credinței, lupta omului mândru contra omului smerit, lupta urii
contra iubirii creștine.
Conflictul e o sabie care nu știe să curețe o rană pentru vindecare.
Tema 7: Violența, lucrarea păcatului din om;
În cap. 7- 10 tratez violența care este neghină și fenomen cultural
în cultura de grâu a literaturii române; neghină și fenomen religios în
cultura de grâu a religiei creștine; neghină și fenomen științific în cultura
științei; neghină și fenomen social sau politic în administrația țării.
În carte curg 2 râuri:
- râul minții (mintea este râul mișcării neîngrădite de legea lui
Dumnezeu, fiindcă firea omului este însăși legea minții sale, care
gândește așa fiind liberă în direcția de mișcare, dar pentru puțină vreme)
- râul harului (harul este râul mișcării îngrădite de Ființa lui
Dumnezeu, fiindcă Firea Dumnezeiască este însăși Legea harului, iar
harul izvorăște din Ființa Sa la fel ca razele din soare, și harul ce ni se dă
curge prin noi în direcția lui Dumnezeu totdeauna).
 Cartea are o dublă dedicație.
Fiind scrisă cu mintea mea, pe linie intelectuală este dedicată
tuturor românilor, fiindcă ea este un învățător pentru fiecare român, dacă
fiecare este elev în domeniul cunoașterii și educației de calitate.
Fiind scrisă cu harul Domnului Iisus ce-mi este dat, cartea este
dedicată bisericuţelor catolice și protestante în special.
 Cartea are cruce.
Lucrarea Crucii este separația.
Conținuturile cărții separă fiindcă există cunoaștere.
Cunoașterea Dumnezeiască din om atinge niveluri mari numai
pentru omul în care locuiește Duhul Sfânt.
Crucea separă adevărul de minciună, revelația de filozofie,
dragostea de ură, harul de păcat, persoanele harice de persoanele
întunecate.
 Cartea are un Dumnezeu.
Dumnezeul cărții mele este Cel ce este, Cel adevărat, Cel veșnic.
Sunt multe cărți fără Dumnezeu: acelea au idoli, iar conținuturile
practică idolatria.
395
 Cărțile cu idoli nu au un drum de parcurs spre a ajunge la fericire,
la Dumnezeu.
 Cartea este o confruntare reală între cele două tabere: binele și
răul, și aceste tabere se pot vedea în toate capitolele, mai ales în cap.
III-X.
 Cartea propune direcția de mișcare a gândului oricărui om și
creează cadrul mișcării sale spirituale, intelectuale și sociale.
 Cartea are un duh văzător.
Văzătorul cu duhul nu lucrează cu imaginația care prostește, ci cu
cunoașterea prin har și de aceea el stăpânește evenimentele și
persoanele care creează confuzii lucrând din imaginație (gândul este
imaginația minții când nu are inspirație prin har) nu din revelație; din
izvorul minții întunecate, nu al înțelepciunii luminate; din prostie și cu
multă nebunie.
 Cartea este un strigăt de luptă.
Cartea este un strigăt de luptă pentru adevăr (credința), dreptate
(păzirea poruncilor Domnului) și bine (mântuirea sufletului pentru viața
veșnică).
Cartea este un strigăt de biruință al binelui.
Binele biruiește când are de suferit ca și atunci când se bucură.
Binele este veșnic și pretutindeni, dar răul este numai pentru un
timp și numai în acest spațiu al lumii de jos.
 Cartea nu e un protest, ci respect pentru ceea ce trebuie prețuit
în viața pământească.
 Cartea nu este o reclamație, ci derulație, fiindcă în ea sunt
derulate mișcările multor evenimente.
 Cartea nu este doar o informație, ci creație, fiindcă e o lucrare cu
roade și roadele sunt propuse cititorilor pentru consumație.
 Cartea are un final: biruitorul este totdeauna omul moral după
Evanghelie.
 Cartea este un drum sigur pentru cititorii care au ales să meargă
pe el.
 Cartea este o haină bună de purtat pentru orice om: șef de stat,
savant sau parlamentar când nu alege să fie hoinar.

396
3. Mișcarea minții și a inimii – Visele revelatoare, vederi ale
sufletului curat

Am dorit să scriu cartea ,, Mișcarea minții și a inimii – Visele

revelatoare, vederi ale sufletului curat’’ ca răspuns la comentariile făcute
de oamenii de știință, de medici, care spun ca visele sunt activitatea
creierului din timpul somnului (aceștia nu socotesc că omul e creat de
Dumnezeu cu suflet și cu trup, iar sufletul gândește, vede și aude în
timpul somnului) , dar și la comentariile făcute de teologii care au
încercat să afle taina viselor spunând: Nu credeți viselor!
Concluzia cărții mele este alta: Visul este vederea sufletului!
Să ne cercetăm cu visele, fiindcă cu ochii de carne, trupul vede
lumea în mișcarea ei și tot așa sufletul vede în somn lumea în mișcarea
ei spirituală la nivelul gândului care se arată lucrător prin cuvinte și fapte.
În prima parte a cărții am redat visele din Vechiul Testament și din
Noul Testament împreună cu importanța și interpretarea lor.
În partea a doua am redat peste 300 vise văzute de sufletul meu,
împărțite în 12 categorii.
Cu unele vise chiar am fost miluit, dar nu făcut vrednic, cu vederea
lui Dumnezeu Tatăl și a Domnului nostru Iisus Hristos ca să am
cunoștință de planul Său și să sporesc în cunoașterea Sa; cu vederea
Maicii Domnului când eram în suferință ori atacat de miile de diavoli; cu
vederea îngerului meu păzitor sau cu vederea unor sfinți când aveam
mare nevoie de ajutorul lor.
Visul este vedere pentru suflet!
Visul este vederea sufletului!
Așa cum nu-ți poți împiedica ochii să vadă lumea când mergi pe
stradă, numai dacă ești orb, cum nu-ți poți împiedica urechea să audă
lumea când mergi pe stradă, numai dacă ești surd, tot așa nu poți
împiedica sufletul să vadă și să audă în timpul somnului, numai dacă
sufletul tău nu are această putere de a vedea și de a auzi.
Ceea ce vede și aude sufletul în timpul somnului se numește vis.
Visul este viața sufletului din timpul somnului, așa cum la trezie
avem viața trupului care merge, vorbește, aude, vede!
Vederea sufletului din somnul trupesc să nu o numești revelație
Dumnezeiască, fiindcă este înșelare această credință.
Numim Revelație Dumnezeiască ceea ce Dumnezeu îți dă să vezi
ca să crezi și nicidecum ceea ce vede sufletul tău fără revelație.
Credința dreaptă este aceea care primește toată revelația
Dumnezeiască.
Sufletul are putere de cunoaștere și-n vis dobândește cunoașterea
la nivelul gândului pe care-l auzi, care în trezie e imposibilă omului.

397
 Domnul Iisus le-a dat ucenicilor cunoașterea la nivelul gândului
când spunea gândurile lor sau ale fariseilor, așa cum citim în Evanghelii.
Omul este întâi gând, apoi cuvânt (vorbește) și fapte (acționează) ,
iar visele sunt lucrarea gândului.
Într-un vis vezi gândurile în imagini, dar imaginile trebuie analizate
și interpretate. Și pentru că nu suntem buni interpreți, cu atât mai mult
suntem repetenți la interpretarea viselor, de aceea părintele Cleopa ne-a
lăsat scris să nu credem viselor fiindcă la interpretare ne încurcăm în ele
și cădem în amăgire.
Visul poate fi un filmuleț pe care diavolul viselor (regizorul) ți-l dă ca
vizionare în timpul somnului căutând să te abată de la curăția trupului, de
la curăția credinței în Dumnezeu ori a unor persoane din viața ta.
Visul poate fi o descoperire Dumnezeiască!
Într-un vis, soția lui Pilat a văzut Neprihănirea Domnului Iisus când
soțul ei era judecător și din vis a aflat credința adevărată care mântuiește
sufletul, mărturisind nevinovăția Domnului și vinovăția poporului evreu cu
gânduri rele și necredincioase.
Visele date de Dumnezeu credincioșilor Săi sunt rare și puțini
creștini le primesc.
Sunt credincioși care pot visa în fiecare somn, dar visele lor nu
sunt de la Dumnezeu, ci din vederea sufletului, fiindcă sufletul vede când
trupul doarme.
Sunt vise cu care îl vezi pe Dumnezeu, fiindcă El ți se arată, altfel
nu ar fi cu putință vederea lui Dumnezeu.
Dacă ți se arată Dumnezeu într-un vis să nu te mândrești, ci
smerește-te mai mult și lucrează mai cu spor pentru Împărăția Tatălui
Ceresc.
Pe Dumnezeu, Maica Domnului, îngerii Domnului, sfinții Domnului
îi poți vedea numai dacă ei binevoiesc, altfel nu e cu putință vederea lor.
Sunt vise când îl vezi pe diavol, fără ca el să ți se arate, și-l vezi
pentru ca sufletul tău să se roage lui Dumnezeu să i se oprească
lucrarea.
Credincioșii Domnului văd în somn, prin vis, lucrările diavolilor care
atacă oamenii cu patimi ori cu boli ori cu sinuciderea ori cu accidentele,
și cu rugăciunea și cu armele de luptă date de Domnul Iisus îi lovesc
stricându-le lucrarea.
Noi nu vedem lumea ca gând, nu putem cunoaște gândurile
oamenilor, dar Dumnezeu cunoaște toate gândurile și la judecata
Domnului Iisus vor fi scoase la lumină.
Gândul este mișcarea minții și a inimii.
Mișcarea minții și a inimii din timpul somnului creează visul.
Mintea și inima sunt într-o continuă mișcare, de aceea gândul se
naște încontinuu.

398
 La mișcarea inimii și a minții participă și văzul (e important pe cine
vedem și ce citim) și auzul (e important ce auzim și pe cine auzim).
Mintea și inima nasc gândurile și nu le poți opri.
Gândul este o energie spirituală care lucrează cu putere mare în
om.
Oamenii slabi în credință ori necredincioși execută ca robi, fără
cârtire, fără împotrivire, gândurile rele, cu care se-nchină diavolului, ei
aflându-se în robie sub puterea păcatului.
Oamenii credincioși și sfinți execută în libertate gândurile bune cu
care se-nchină lui Dumnezeu și aflându-se în har se curățesc de
gândurile rele.
Închinarea la Dumnezeu este în primul rând cu gândul.
Orice faci, fie că muncești sau mănânci sau vorbești sau dormi,
dacă ai gândul la Dumnezeu ai închinare continuă.
Sfinții sunt acei creștini care au adunat atât de mult har încât
trupurile lor nu au mai putut intra în putrefacție, iar harul își continuă
lucrarea pentru noi cu acel trup sfânt.
Gândul la Dumnezeu nu poate fi oprit de diavolii văzduhului.
Rugăciunea care străbate cerurile este cea făcută cu gândul.
Cine rostește cuvintele rugăciunii, citită din cărți ori pornită din
inima și mintea sa, având gândul la Dumnezeu, se bucură mult că s-a
rugat și a aflat har de la Dumnezeu. Sunt creștini care în timpul
rugăciunii nu cunosc harul care pătrunde sufletul dar și trupul pentru că
ori nu au gând smerit, curat, ci se roagă ca fariseul din Templu, ori nu le
rămâne gândul la Dumnezeu când rostesc cuvintele.
Rugăciunea făcută cu gândul dintr-o inimă smerită, credincioasă
învățăturii Domnului dată Bisericii, e rugăciune de foc.
Cu rugăciunea de foc sunt arși demonii, sunt mistuite bolile, fiindcă
are mult HAR această rugăciune și acest creștin.
Lupta spirituală cu diavolii se dă mai întâi la nivelul gândului.
În Biblie citim că Satana a pus în Iuda gândul vânzării Domnului
Iisus, iar Iuda l-a executat căci nu mai aparținea Domnului Hristos la
nivelul gândului minții și al credinței inimii care lucrează împreună cu
cuvintele și cu faptele.
La gânduri rele, sufletul vede fapte rele în vis, dar la gânduri bune,
sufletul poate vedea ce este de folos.
Credincioșii lucrează cu gândurile, care sunt înaintea cuvintelor și a
faptelor, și trebuie să citească Scriptura ca să vegheze asupra minții și
inimii curățindu-se de orice gând străin și rău.
Zilnic trebuie să citim cuvintele Domnului din Evanghelii și din
epistole ca să știm să ne curățim mintea și inima de orice gând rău.
Teologia lăsată de sfinții apostoli este lucrarea Harului
Dumnezeiesc în mintea și inima creștinului.

399
 Apostolii sunt primii creatori de Teologie, fiind primii interpreți
adevărați ai cuvintelor Domnului Iisus.
La nivelul gândului niciunul dintre creștini nu suntem sfinți.
La rugăciunea zilnică sau când mergem la spovedanie să ne
descoperim lucrarea gândurilor care ne întinează.

400
4. 100 POEME DEDICATE BRAVILOR ROMÂNI
– MĂRTURISITORII DIN TEMNIȚĂ AI CREDINȚEI ȘI ADEVĂRULUI
DOMNULUI IISUS HRISTOS –

Cartea cuprinde 100 poeme dedicate celor 100 de persoane

numite: ,, BRAVI ROMÂNI’’.
În fiecare poem descriu sintetic viața persoanei urmărind 4 teme:
Tema 1: Omul creștin: preot sau călugăr sau mirean, în fața
prigoanei comuniste (gânduri, sentimente, fapte, decizii, metode de luptă
creștină);
Tema 2: Politica de stat din România într-o guvernare comunistă
(adoptarea unor legi cu care să supună sau să ucidă cu legea pe tot
românul împotrivitor sistemului; metode de luptă satanică);
Tema 3: Credința ortodoxă, putere de viață sub lovituri ( primirea
suferinței din pușcăriile comuniste; răbdarea crucii; iubirea călăului;
mântuirea sufletului pentru moștenirea vieții veșnice);
Tema 4: România anilor 1946-1964, o țară împărțită (unii cu Stalin,
împăratul lumesc, ceilalți cu Domnul Hristos, Împăratul Ceresc);

401
Cu faptele lor dovediră credința nepieritoare în Dumnezeu și-n Biblie,
iubiră țara și biserica, câștigată de Domnul Iisus cu Sângele Crucii Sale,
primind cu bucurie suferința crucii din temnițele comuniste pentru ca
Adevărul Evangheliei să rămână cu noi astăzi, cultivară sămânța bunului
creștin român care-n suferință învață să iubească Dacia străbună
punând pe capul României sfinte sabia care-n luptă câștigă o mândră
cunună. România creștină este și va fi o mare putere spirituală. Jertfa
eroilor este crezul bunilor români! Ei sunt ROMÂNIA! Să-i cinstim
înmulțindu-le credința și faptele! Doamne Iisuse Hristoase, păzește-ne
de toată lucrarea vrăjmașului și îndreaptă-ne viața noastră după cuvântul
Tău, dar și viața acelora pe care noi nu am sfințit-o, amin.

Slavă lui Dumnezeu și cinste tuturor eroilor credinței vii și veșnice!

402