MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI

SPORTULUI
UNIVERSITATEA DIN ORADEA
FACULTATEA DE ISTORIE, GEOGRAFIE SI
RELAŢII INTERNAŢIONALE
DEPARTAMENTUL DE GEOGRAFIE, TURISM SI AMENAJAREA
TERITORIULUI

REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT

STUDIUL CONDIŢIILOR BIOCLIMATICE ALE DEALURILOR CRIŞENE

ŞI SILVANO-SOMEŞENE ŞI INFLUENŢA LOR ASUPRA
ORGANISMULUI UMAN

Conducător ştiinţific,
Prof. univ.dr. GHEORGHE MĂHĂRA

Doctorand,
TRIF OLGA-VALENTINA

ORADEA
2010
 CUPRINS
INTRODUCERE 1
1. ELEMENTELE SPAŢIALE ALE DEALURILOR CRIŞENE ŞI
SILVANO - SOMEŞENE 3
1.1. Aşezarea geografică 3
1.2. Limitele regiunii 5
2. ISTORICUL CERCETĂRILOR BIOCLIMATOLOGICE 7
2.1. Incursiuni în studiile bioclimatice pe plan internaţional 7
2.2. Incursiuni în studiile bioclimatice din România 16
2.2.1. Lucrări şi studii bioclimatice 16
2.2.2. Lucrări şi studii bioclimatice regionale, cu referiri speciale la
Dealurile de Vest de la nord de Mureş 20
3. METODOLOGIA DE CERCETARE 24
4.CARACTERIZAREA CLIMATICĂ A DEALURILOR CRIŞENE ŞI
SILVANO-SOMEŞENE 33
4.1. Factori climatici 33
4.1.1. Factorii radiativi 33
4.1.2. Factorii dinamici 34
4.1.2.1. Principalii centri barici şi masele de aer care îi generează 34
4.1.3. Factorii fizico – geografici 39
4.1.3.1. Relieful, aspecte morfografice, aspecte morfometrice 39
4.1.3.2. Apele 49
4.1.3.3.Învelişul vegetal 52
4.1.3.4. Solurile 55
4.1.4. Componenta antropică, factor genetic al climei 55
4.1.4.1 Populaţia şi aşezările omeneşti 55
4.1.4.2. Activităţile agricole şi cele industriale 59
4.1.4.3. Căile de comunicaţii 63
4.2. Caracteristicile elementelor climatice 65
4.2.1. Temperatura aerului 65
4.2.1.1. Temperatura medie lunară şi anuală 65
4.2.1.2. Abaterile temperaturilor medii ale lunilor de iarnă/vară 70
4.2.1.3. Amplitudinea termică 72
4.2.1.4. Temperaturile extreme absolute 73
4.2.1.5. Variabilitatea şi tendinţa regimului termic 79
4.2.1.6. Frecvenţa zilelor cu diferite valori ale temperaturii aerului 81
4.2.2. Umezeala aerului 89
4.2.2.1. Tensiunea vaporilor de apă 89
4.2.2.2. Umezeala relativă 92
4.2.3. Nebulozitatea atmosferică 98
4.2.3.1. Nebulozitatea medie lunară şi anuală 98
4.2.4. Durata de strălucire a Soarelui 105
4.2.4.1. Durata medie lunară şi anuală de strălucire a Soarelui 105

2
 4.2.4.2. Durata medie anotimpuală şi semestrială de strălucire a
Soarelui 106
4.2.5. Precipitaţiile atmosferice 110
4.2.5.1. Cantităţile medii anuale de precipitaţii 110
4.2.5.2. Cantităţi medii semestriale 112
4.2.5.3. Cantităţi medii anotimpuale 112
4.2.5.4. Cantităţi medii lunare 113
4.2.5.5. Cantităţi maxime căzute în 24 de ore 117
4.2.5.6. Precipitaţii solide 118
4.2.5.7. Stratul de zăpadă 120
4.2.6. Vântul 124
4.2.6.1. Frecvenţa vântului pe direcţii 124
4.2.6.2. Calmul atmosferic 127
4.2.6.3. Viteza vântului pe direcţii 128
4.2.7. Presiunea atmosferică 137
4.2.7.1. Valorile medii anuale ale presiunii aerului 137
4.2.7.2. Valorile medii lunare ale presiunii aerului 138
4.2.8. Fenomene atmosferice periculoase 140
4.2.8.1. Fenomene atmosferice periculoase specifice sezonului rece 140
Îngheţul
Bruma
Stratul de zăpadă
Viscolul
Depuneri de gheaţă
Poleiul
Chiuciura
4.2.8.2. Fenomene atmosferice periculoase specifice sezonului cald 149
Valurile de căldură
Grindina
Ploile torenţiale
Fenomenele orajoase
4.2.8.3. Fenomene atmosferice periculoase specifice tot anul 153
Vânturile tari
Vijeliile
Fenomenele de uscăciune şi secetă
Excesul de umiditate
Ceaţa
5. CARACTERISTICI BIOCLIMATICE 170
5.1. Relaţia climă-organism uman 170
5.2. Indicii biometeoclimatici 180
5.2.1. Indicii stresului bioclimatic cutanat 181
5.2.1.1. Variaţia anotimpuală 182
5.2.1.2. Variaţia anuală 188

3
 5.2.1.3. Variaţia lunară 189
5.2.2. Indicii stresului bioclimatic pulmonar 195
5.2.2.1. Variaţia anuală 196
5.2.2.2. Variaţia anotimpuală 197
5.2.2.3. Variaţia lunară 198
5.2.3. Indicii stresului bioclimatic total 205
5.2.4. Confortul termic 206
5.2.4.1. Indicele Thom 207
5.2.4.2. Indicele termo-higrometric 208
5.2.4.3. Diagrama Hentschel 211
5.2.4.4. Temperatura Efetiv Echivalentă (Indicele Missenard) 213
5.2.4.5. Indicele Temperatură – Umezeală (ITU) 221
5.2.4.6. Indicele Arakawa 222
5.2.4.7. Indicele Scharlau 225
5.2.5. Indici climato-turistici 229
5.2.6. Tipuri de vreme şi metodele de elaborare 230
6. INFLUENŢA CONDIŢIILOR CLIMATICE ASUPRA MORBIDITĂŢII
ÎN DEALURILE CRIŞENE ŞI SILVANO – SOMEŞENE 238
6.1. Aspecte generale 238
6.2. Studiu de caz: judeţul Sălaj 241
6.3. Studiu de caz: aspecte ale mortalităţii în Lugaşu de Jos şi factorii
meteorologici 247
CONCLUZII 250
CONTRIBUŢII PERSONALE 254
Lista figurilor 255
Lista tabelelor 261
BIBLIOGRAFIE 264

4
 INTRODUCERE
Starea vremii constituie o condiţie de viaţă şi o resursă de mediu, astfel,
meteorologia a prezentat şi prezintă un interes deosebit pentru oamenii de ştiinţă..
Prin prezenta lucrare am dorit să facem cunoscute condiţiile bioclimatice
ale Dealurilor Crişene şi Silvano – Someşene, precum şi influenţa acestor condiţii
asupra organismului uman. Bordura deluroasă ce face trecerea de la spaţiul carpatic
la cel al Câmpiei Panonice beneficiază de factori naturali cu valoare terapeutică
(apele termominerale şi condiţiile bioclimatice) cunoscute, dar mai puţin studiate.
În aceste condiţii, în care biometeorologia umană oferă largi orizonturi spre
cunoşterea relaţiei dintre elementele climatice şi organismul uman, am considerat
binevenit un studiu de bioclimatologie în Dealurile de Vest, situate la nord de
Mureş, lucrarea venind să completeze studiile de bioclimatologie efectuate până
acum în spaţiul deluros amintit.

1. ELEMENTELE SPAŢIALE ALE DEALURILOR CRIŞENE ŞI

SILVANO - SOMEŞENE
1.1. Aşezarea geografică
Dealurile de Vest reprezintă o fâşie discontinuă de relief colinar, dezvoltată
la marginea vestică a Carpaţilor Occidentali şi cea estică a Câmpiei Panonice,
întinzându-se de la Valea Mureşului (în sud), şi nord de Valea Someşului.

3. METODOLOGIA DE CERCETARE

Studiul a fost realizat pe baza datelor de observaţie meteorologică

înregistrate pe parcursul a 37 de ani (1971-2007) la 8 staţii meteorologice situate în
perimetrul Dealurilor Crişene şi Silvano-Someşene, respectiv Baia Mare, Zalău,
Supuru de Jos, Borod, Holod, Ineu, Dumbrăviţa de Codru şi Şiria Cetate (fig.1).
Unele staţii meteorologice au avut un şir mai scurt de date deoarece si-au început
mai târziu activitatea (tabelul 1). Toate datele meteorologice utilizate provin din
Arhiva Administraţiei Naţionale de Meteorologie şi din Clima României (2008).
Pe lângă metodele generale s-au folosit şi indici şi metode specifice
climatologiei şi bioclimatologiei, după cum urmează:
 frecvenţa absolută şi relativă,
 tendinţa liniară,
 abaterea valorilor lunare şi anuale a diferiţilor parametri meteorologici
faţă de media multianuală,
 climogramele Péguy,
 cantităţi excepţionale de precipitaţii situate peste anumite praguri
valorice,
 cantităţi maxime în 24 de ore,
 indici bioclimatici: - indicele de stres cutanat,
-indicele de stres pulmonar,
-indicele climato-turistic,

5
 -indicele de confort termic (indicele Thom, indicele
termo-higrometric, indicele Missenard, indicele
temperatură-umezeală, indicele Arakawa, indicele
Scharlau (estival şi hibernal).

Staţiile meteorologice din Dealurile

Crişene şi Silvano-Someşene şi
coordonatele lor Tabel 1.
Staţia Alt. Perioada de
meteorologică m. observatie
Baia Mare 216 m. 1971 – 2002
Zalău 295 m. 1971 – 2002
Supuru de Jos 159 m. 1971 – 2002
Borod 333 m. 1972 – 2007
Holod 164 m. 1972 – 2007
Dumbrăviţa de
586 m. 1983 – 2007
Codru
Ineu 110 m. 1979 – 1997
Şiria Cetate 473 m. 1984 – 2007

Fig.1. Repartiţia teritorială a staţiilor meteorologice din Dealurile Crişene şi Silvano – Someşene

4.2. Caracteristicile elementelor climatice

4.2.1. Temperatura aerului
Valoarea temperaturii medii anuale (în regim multianual 1971...2007) este
de 9,9°C, o valoare caracteristică arealelor de deal din România, aceasta nu
prezintă mari diferenţieri în arealul studiat, este sensibil mai mică în jumătata
nordică, respectiv la contactul cu zona montană.
În urma analizei valorilor termice medii anuale, după criteriul Hellman, anii
răcoroşi au o pondere mai ridicată comparativ cu cei călduroşi. În Dealurie Crişene
şi Silvano-Someşene nu s-au înregistrat ani periculoşi din punct de vedere termic,
fapt explicat prin caracterul moderat al climatului din dealurile amintite.
4.2.3. Precipitaţiile atmosferice
Spaţiul geografic ocupat de Dealurile Crişene şi Silvano – Someşene se află
sub influenţa dominantă a maselor de aer oceanice, de regulă bogate în umezeală,
tributare advecţiilor vestice şi nord - vestice europene, care determină preciptaţii
mai ridicate cantitativ faţă de alte sectoare deluroase cu aceleaşi altitudini din ţară.
4.2.6. Vântul
Cea mai mare frecvenţă a vântului în Dealurile Crişene este pe direcţia sud

6
şi est, iar în Dealurile Silvano – Someşne din direcţie sud-est.
Calmul atinge cele mai mari valori în lunile de iarnă, pe când cele mai mici
valori sunt primăvara, în aprilie.
4.2.8. Fenomene atmosferice periculoase
În caracterizarea climatică a unui spaţiu foarte importantă este şi observarea
şi analizarea fenomenelor meteorologice care, depăşind anumite limite, pot
constitui factori de risc pentru organismul uman, cât şi pentru activităţile sale. În
Dealurile Crişene şi Silvano-Someşene fenomenele atmosferice periculoase nu
înregistrează valori ridicate, ceaţa are o frecvenţă ridicată în comparaţie cu alte
regiuni ale ţării datorită influenţelor climatice din vestul Europei.

5. CARACTERISTICI BIOCLIMATICE
5.1. Relaţia climă-organism uman
Relaţia dintre vreme si organismul uman este una complexă, fapt ce face
aproape imposibil stabililirea momentelor de început, de maximă intensitate şi de
sfârşit a impactului asupra organismului. Răspunsul clinic se poate manifesta în
acelaşi timp, poate precede sau poate fi stabilit după producerea evenimentului
meteorologic. Astfel, metodele statistice încearcă să aproximeze cât mai exact
relaţia directă între mediu şi răspunsul organismului omului.
Elementele climatice cele mai importante care acţionează asupra
organismului uman sunt: presiunea aerului, temperatura, umezeala, mişcările
aerului, nebulozitatea, ceaţa, iar schimbările de vreme determină o anumită stare de
confort sau inconfort a organismului, precum şi modificări în starea de sănătate a
omului.

5.2. Indicii biometeoclimatici

Pentru a evidenţia trăsăturile climatice ale unui areal, si mai precis relaţia
dintre organismul uman şi elementele climatice au fost elaboraţi indici de
cuantificare a impactului elementelor meteorologice asupra organismului uman.
Complexitatea mediului atmosferic a dus la realizarea unui număr mare de relaţii
matematice între anumiţi parametri ce caracterizează atmosfera, indicii bioclimatici
constituind adevărate ecuaţii matematice prin care se evidenţiază şi evaluează
diferitele situaţii psiho-fiziologice umane, până la cele patologice În prezent există
o mare diversitate a indicilor bioclimatici care utilizeză un număr foarte variabil de
elemente climatice, în funcţie de care se exprimă foarte diferit şi stresul resimţit de
organismul uman. Din păcate nu există un indice atotcuprinzător care să
evidenţieze întreaga gamă de stresuri la care este supus organismul uman şi
considerăm că nici nu ar putea fi, în acest scop fiind nevoie de o metodă de
cercetare care să cuantifice influenţa tuturor elementelor climatice asupra omului.
Indicii de stres bioclimatic scot în evidenţă limitele de oscilaţie ale
principalelor elemente meteorologice între care sistemele reglatoare ale
organismului uman se află într-o stare de echilibru, dincolo de care acestea devin
7
stimulente sau chiar stresante, declanşând mecanismele de autoapărare şi de
adaptare ale organismului pentru păstrarea homeotermiei, adică a temperaturii
interne constante a corpului omenesc (Teleki şi colab., 1984).
Indicele de stres bioclimatic are două componente: stresul cutanat şi stresul
pulmonar. Pentru stabilirea acestor indici se utilizează parametri climatici:
temperatura (°C), tensiunea vaporilor de apă (hPa) şi vântul (m/s).
5.2.1. Indicii stresului bioclimatic cutanat

Formula de calcul a fost elaborată prima oară de Siple şi Passel (1945), iar
ulterior ea a fost perfecţionată de Besancenot, 1974. În România, stresul cutanat,
exprimat prin puterea de răcire a fost calculat de Teodoreanu şi colab. (1984),
Măhăra (1994, 1995, 1996), Bololoi (2003), Ionac, Ciulache (2008).
Puterea de răcire P = [10√v+10,45-v)(33-t),
unde: v = viteza vântului (m/s);
t = temperatura aerului (0C);
33-t = diferenţa dintre temperatura normală a pielii şi temperatura aerului.
În funcţie de puterea de răcire s-au stabilit următoarele limite:
P = 0- 299 - indice hipotonic care solicită declanşarea termolizei vara;
P = 300-599 - indice relaxant;
P > 600 - indice hipertonic care solicită declanşarea termogenezei iarna.

Indicele de stres cutanat, la ora

13, când omul se găseşte în perioada
de activitate maximă, prezintă valori
normale la contactul cu muntele
(Zalău, Borod, Dumbrăviţa de
Codru). Astfel, lunile de iarnă
(decembrie, ianuarie şi februarie)
înregistrează un stres cutanat
hipertonic, în lunile de vară (iunie,
iulie şi august) predomină stresul
cutanat hipotonic, iar lunile din
anotimpurile de tranziţie (martie,
aprilie, mai, septembrie, octombrie şi
noiembrie) sunt relaxante.
Caracterul moderat al
climatului din Dealurile Crişene şi
Silvano-Someşene este scos în
evidenţă şi de valorile indicelui de
stres cutanat la orele 7 şi 13.
Fig.2 Valorile medii ale indicelui de stres
cutanat, la ora 13, în Dealurile Crişene şi
Silvano - Someşene (1971...2007)

8
5.2.1.2. Variaţia anuală
În ţara noastră valorile stresului cutanat anual sunt cuprinse între 10 şi 140
de unităţi (Teodoreanu şi colab., 1984), dar în Dealurile Crişene şi Silvano-
Someşene, acest indice are valori cuprinse între 11 şi 14 unităţi, media fiind de 13
unităţi (tabelul 2), fapt ce evidenţiază uniformitatea bioclimatică a teritoriului
analizat.
Indicele de stres cutanat anual în Dealurile Crişene şi Silvano–Someşene
(1971...2007) Tabel 2
BaiaMare Supuru de Jos Zalău Borod Holod Dumbravita Ineu Şiria
12 14 13 12 13 13 11 14

5.2.2. Indicii stresului bioclimatic pulmonar

Stresul pulmonar se bazează pe schimburile respiratorii dintre aerul din
plămâni şi cel din mediul exterior, respectiv pe absorbţia de oxigen şi eliminarea
de dioxid de carbon. Din punct de vedere bioclimatic, acest parametru atmosferic
scoate în evidenţă presiunea pe care o exercită vaporii de apă asupra lichidelor şi
gazelor din corpul uman.
Valorile stresului climatic pulmonar se calculează cu datele meteorologice
ale tensiunii vaporilor de apă, după scara lui J.P. Nicolas, preluată apoi de
Besancenot (1974) şi Teodoreanu şi colab. (1984). Această scară evidenţiază un
indice echilibrat, nestresant, când valoarea tensiunii vaporilor de apă este cuprinsă
între 7,5 şi 11,6 hPa. Când cantitatea vaporilor scade sub 7,4 hPa. (aerul este sărac
în vapori de apă, mai ales în lunile de iarnă), stresul se realizează prin tendinţa de
deshidratare a mucoaselor (concentrarea moleculară a sângelui). Peste 11,7 hPa se
realizează un indice de disconfort hidratant (mai ales vara), stresul fiind determinat
de tendinţa de hidratare a mucoaselor (diluţia plasmei). Când valoarea tensiunii
vaporilor de apă depăşeşte 31,3 hPa, respiraţia este obstrucţionată.

5.2.2.1. Variaţia anuală

Stresul anual pulmonar variază între 18 unităţi (Şiria Cetate) şi 38 unităţi (la
Ineu şi Baia Mare). Aceste valori arată că la Ineu stresul pulmonar este mai
accentuat decât la Holod sau Şiria Cetate, staţia de la Ineu fiind situată la contactul
cu câmpia şi la cea mai mică altitudine. Valori ridicate ale stresului pulmonar sunt
la Borod, Holod şi Baia Mare, pe când cele mai scăzute la Şiria Cetate, la Zalău şi
la Supuru de Jos (câte 18 unităţi).
Diferenţele mari (între 18 şi 38 de unităţi) dintre valorile stresului pulmonar
sunt datorate condiţiilor variate ale suprafeţei active, cât şi influenţelor climatice
care acţionează asupra Dealurilor Crişene şi Silvano-Someşene.

9
 5.2.2.3. Variaţia lunară
Valorile lunare ale stresului bioclimatic pulmonar în arealul Dealurilor
Crişene şi Silvano-Someşene nu prezintă diferenţe între orele de observaţie 7 şi 13,
fapt explicat prin caracterul moderat al climatului. Lunile cu caracter deshidratant
şi cele hidratante au ponderi aproximativ egale de-a lungul anului. Astfel, din
noiembrie până în martie se înregistrează un stres pulmonar prin deshidratare (cu
valori moderate), iar în lunile din sezonul cald (mai-septembrie) stresul pulmonar
are caracter hidratant, cu valori mai accentuate în iulie şi august. Lunile aprilie şi
septembrie sunt luni fără stres pulmonar

Fig.2 Valorile medii ale indicelui de stres pulmonar, la ora 13, în Dealurile Crişene şi Silvano -
Someşene (1971...2007)

5.2.3. Indicii stresului bioclimatic total

Stresul bioclimatic total este rezultatul însumării stresului cutanat şi a
stresului pulmonar. Acesta indică solicitarea globală a climatului asupra
organismului uman, atacat în acelaşi timp la nivelul pielii şi al plămânilor.
Pentru a defini agresivitatea globală a bioclimatului, Besancenot (1974) a
propus un indice de stres bioclimatic total (S.T.A.) ca rezultat al sumei dintre
stresul cutanat anual şi stresul pulmonar anual:
10
 S.T.A. = S.C.A. + S.P.A.,
unde STA = stresul total anual;
SCA = stresul cutanat anual;
SPA = stresul pulmonar anual.
Frigul şi vântul acţionează cu un efect excitant, calmul şi căldura relevându-
se sedative, deprimante. Stresul prin tendinţa de deshidratare a plasmei are acţiune
stimulentă, iar hidratarea este emolientă.
În Dealurile Crişene şi Silvano – Someşene stresul climatic total are valori
cuprinse între 31 şi 49 unităţi cele mai multe fiind întâlnite la Holod, Borod şi Ineu,
datorită valorilor mari ale stresului pulmonar înregistrate la aceste staţii, iar cele
mai puţine sunt la Şiria Cetate, Supuru de Jos şi Zalău unde valorile stresului
cutanat şi cele ale stresului pulmonar sunt reduse, staţiile fiind situate în dealuri
joase, la contactul cu câmpia (tabelul 3).

Valorile indicilor de stres bioclimatic în Dealurile Crişene şi Silvano-Someşene(1971...2007)

Tabel 3
Nr. Staţia meteorologică Stresul Stresul Stresul
crt. cutanat pulmonar total
1. Baia Mare 216 m. 12 38 40
2. Supuru de Jos 159 m. 14 18 32
3. Zalău 295 m. 13 18 31
4. Borod 333 m. 12 34 46
5. Holod 164 m. 13 36 49
6. Dumbrăviţa de Codru 586 m. 13 26 39
7. Ineu 110 m. 11 38 49
8. Şiria Cetate 477 m. 14 18 32

5.2.4. Confortul termic

Confortul termic este o „zonă de neutralitate”, în care organismul uman,
sănătos, în stare de repaus, îmbrăcat uşor, nu pierde şi nu primeşte căldură.
Elementele meteorologice de bază în stabilirea indicelui de confort termic sunt:
temperatura aerului, cantitatea de vapori de apă din atmosferă, exprimată fie în
umezeala relativă (%), fie în temperatura la termometrul umezit, dinamica aerului
şi radiaţia solară directă.

5.2.4.1. Indicele Thom

Potrivit valorilor obţinute se observă că lunile de vară au în cea mai mare

parte a dealurilor un bioclimat de confort. Stare de disconfort resimţită de mai puţin
de 50% dintre persoanelele expuse se întâlneşte la contactul dealurilor cu câmpia,
în jumătatea sudică a arealului studiat (la Ineu şi Holod). De asemena, lunile iulie şi
august au aproximativ aceleaşi valori ale indicelui, mai ridicate comparativ cu cele
din iunie.

11
5.2.4.2. Indicele termo-higrometric
Indicele termo-higrometric (THI°C) este o variantă de calcul a indicelui de
disconfort al lui Thom, prin care se ia în calcul temperatura măsurată la termometru
uscat şi umezeala relativă, înlăturând astfel din ecuaţie temperatura de la
termometrul umezid, uneori inaccesibilă.
La ora13, valorile disconfortului sunt mai variate astfel: în iulie şi august,
pe tot arealul dealurilor studiate se înregistrează bioclimat cald, bioclimat care
caracterizează dealurile joase şi în iunie. Luni cu confort bioclimatic sunt mai,
septembrie şi iunie în dealurile cu altitudini mai mari din est. Bioclimat răcoros, se
întâlneşte în aprilie şi în octombrie. Lunile de iarnă, din noiembrie până în martie,
prezintă un disconfort climatic determinat de frig

5.2.4.4. Temperatura Efetiv Echivalentă (Indicele Missenard)

Indicele Missenard sau Temperatura efectiv echivalentă (ºTEE), reprezintă
o valoare rezultată din calculul, care redă temperatura efectiv resimţită de
organism, în anumite condiţii de încălzire a aerului, încărcare cu vapori de apă şi
curenţi de aer. Astfel zona de confort termic pentru depresiunile golf din Dealurile
Crişene este cuprinsă între valorile 16,8º şi 20,6 ºTEE.
În urma calculelor rezultă că nu există mari diferenţieri între temperatura
aerului şi temperatura efectiv echivalentă. TEE este mai mică acolo unde valorile
vitezei vântului sunt mai ridicate şi este mai mare unde umiditatea este mai ridicată.

5.2.4.6. Indicele Arakawa (DIa)

Indicele Arakawa (Disconfort Index - DIa) exprimă într-o valoare, efectul
combinat al temperaturii şi umezelii aerului asupra senzaţiei de cald sau frig
percepută de organismul uman.
Indicele de disconfort Arakawa, indică un bioclimat dificil de suportat din
cauza căldurii, în luna iulie, mai ales la contactul dealurilor cu câmpia. Bioclimatul
are nuanţe mai atenuate ale disconfortului prin încălzire la Şiria, unde altitudinea şi
viteza vântului, mai mari ca în restul arealului deluros sunt determinante pentru
caracteristicile bioclimatice. Pentru dealurile de la vest de Carpaţi şi nord de Mureş,
putem afirma că indicele de disconfort Arakawa surprinde aspectele bioclimatice
mai solicitante din anotimpul cald, comparativ cu cel rece.

5.2.4.7. Indicele Scharlau (IS)

Indicele identifică temperaturile critice ale aerului, în absenţa vântului,

corelate cu umezeala relativă a aerului, la care corpul uman simte disconfort prin
încălzire, respectiv prin răcire.
Nivelul de disconfort climatic pentru organism se stabileşte în funcţie de
clasele de valori ale indicelui pentru cele două sezoane caracteristice ale anului,
astfel:

12
 - indicele Scharlau estival (de vară), notat cu ISE;
- indicele Scharlau hibernal (de iarnă), notat cu ISH.

5.2.5. Indicii climato-turistici

Indicele climato – balnear (ICB) a fost elaborat de L. Burnet, în 1963 şi

evaluează calitatea turistică a sezonului estival. Aplicând acest indice pentru arealul
Dealurilor Crişene şi Silvano – Someşene se constată că acestea beneficiază de un
potenţial climato – turistic ridicat, pe cea mai mare suprafaţă a lor.
Caracteristicile bioclimatice (exprimate prin confort şi disconfort) ale
lunilor în Dealurile Crişene şi Silvano-Someşene sunt ilustrate în tabelul 4. Din
analiza indicilor de confort termic reiese că în general Dealurile Crişene şi Silvano-
Someşene beneficiază de luni de vară confortabile termic, respectiv de luni cu
inconfort prin răcire în semestrul rece al anului.
Indicii bioclimatici aplicaţi pentru arealul deluros de la nord de Mureş sunt
variaţi şi nu surprind toţi realitatea aspectelor bioclimatice. Dintre cei folosiţi
considerăm Indicele Missenard sau TEE cel mai complex şi mai aproape de
realitate, deoarece ia în calcul toate cele trei elemente meteorologice cu impact
asupra organismului uman (temperatură, umezeală şi vânt).

Caracteristici bioclimatice lunare în funcţie de anumiţi indici în Dealurile Crişene

şi Silvano-Someşene Tabel 4
Indicele I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Di Thom
THI 0C
TEE0
ITU Nu a fost calculat
DIa
ISE
ISH
ICB

Confort Disconfort prin răcire Disconfort prin încălzire Nu se aplică

13
 6. INFLUENŢA CONDIŢIILOR CLIMATICE ASUPRA MORBIDITĂŢII
ÎN DEALURILE CRIŞENE ŞI SILVANO -SOMEŞENE

6.2. Studiu de caz: aspecte de morbiditate în judeţul Sălaj

Un aspect de morbiditate este cel al incapacităţii temporare de muncă

(exprimată prin cazuri de concedii medicale), în funcţie de anumită clasă de boli.
Datele analizate au fost furnizate de dispensarele de intreprindere. Au fost luate în
calcul: bolile infecţioase, care prezintă de obicei pusee epidemice, mai ales în
anotimpul cald şi/sau în perioade cu umezeală ridicată, precipitaţii bogate; bolile
aparatului circulator, care ocupă, după statistici, primul loc în morbiditatea
generală din ţările situate în zona temperată; bolile aparatului respirator, care în
ţări precum România reprezintă a treia cauză de deces. În România, din datele
statistice până în 1999, cel mai mare număr de îmbolnăviri se constată la bolile
aparatului respirator (46,9%) (Teodoreanu, 2004)
Analizând comparativ indicii mortalităţii brute, pe grupe de cauze medicale,
se poate constata că în judeţul Sălaj bolile aparatului circulator sunt o cauză majoră
a deceselor, depăşind semnificativ media pe ţară (potrivit anuarului de statistică
medicală). Indicii mortalităţii cauzate de bolile aparatului respirator au valori mai
coborâte comparativ cu media pe ţară (34,8/100000 locuitori, faţă de 58,7/100000
locuitori, media pe ţară).

6.3. Studiu de caz: aspecte ale mortalităţii în Lugaşu de Jos şi factorii

meteorologici

Comuna propriu zisă Lugaşu de Jos se află situată la aproximativ 25 km de

staţia meteorologică Borod, ale cărei date au fost analizate.
Corelaţia dintre numărul mediu lunar şi numărul maxim lunar de decese,
prin moarte naturală surprinde faptul că cele mai multe decese se înregistrează în
cea mai caldă lună a anului, iulie (1994, 7 cazuri), respectiv în cele mai reci luni ale
anului, ianuarie (2007, 5 cazuri) şi decembrie (1993, 5 cazuri). Cazurile mai
numeroase de decese sunt explicate prin valorile temperaturii aerului mai mari în
iulie 1994 (21,4°C, temperatura medie lunară), faţă de media multianuală a lunii
iulie (19,3°C). Anul 1994 a avut o medie a temperaturii aerului ridicată, (10,6°C),
faţă de media multianuală pentru perioada 1968 – 2007 (9,3°C).
În luna ianuarie 2007, s-a înregistrat cea mai mare valoare a temperaturii
medii lunare (4,1°C), comparativ cu media multianulaă de -1,4°C. O situaţie
similară s-a înregistrat în decembrie 2003, când temperatura medie lunară a aerului
(3,4°C) a fost semnificativ mai mare decât media multianuală a lunii respective
(0,2°C).
Putem astfel considera temperatura aerului un element semnificativ în
declanşarea exitusului.

14
 CONTRIBUŢII PERSOANELE

În prezenta teză de doctorat, contribuţiile personale ale autoarei sunt

reprezentate de:
- realizarea primului studiu climatic pentru Dealurile Crişene şi Silvano-
Someşene;
- folosirea unor metode de cercetare clasice, care au permis cunoaşterea
detaliată a repartiţiei şi frecvenţei spaţio-temporale a fenomenelor
geografice luate în studiu (fenomene atmosferice periculoase, cazuri de
mortalitate);
- utilizarea unor metode moderne de analiză a influenţei condiţiilor
climatice asupra organismului uman, care sunt în conformitate cu
studiile recente efectuate la nivel naţional şi internaţional (Indicii
bioclimatici: Arakawa, Indicii Scharlau, Indicele Temperatură –
Umiditate, Indicele Thom);
- Realizarea unor harţi în care este surprinsă repatiţia caracteristicilor
bioclimatice, în funcţie de anumiţi indici bioclimatici aplicaţi;
- Analiza unui volum mare de date meteorologice (zilnice, lunare şi
anuale) şi date de statistică sanitară, care au permis realizarea unor
conexiuni între fenomenele şi elementele metorologice şi starea de
sănătate a populaţiei;
- Prezentarea unor studii de caz, inedite;
Rezultatele obţinute în urma acestui studiu sperăm să încurajeze
revitalizarea staţiunilor balneoclimatice din Dealurile Crişene şi Silvano-Someşene,
şi amenajarea unor spaţii de agrement şi tratare a diferitelor afecţiuni, prin
componentele meteorotrope, astfel ca omul să beneficieze de potenţialul balneo-
climatic ridicat de care dispun dealurile de la nord de Valea Mureşului.

CONCLUZII

Din studiul dedicat condiţiilor bioclimatice ale Dealurilor Crişene şi

Silvano-Someşene putem extrage câteva concluzii, referitoarele la caracteristicile
climatice din Dealurile de Vest de la nord de Mureş, precum şi influenţa condiţiilor
bioclimatice asupra organismului uman.
Valoarea temperaturii medii anuale, de 9,9°C (în regim multianual
1971...2007) este caracteristică arealelor de dealuri joase din România. Acesta nu
prezintă diferenţieri mari, în arealul studiat. În urma analizei valorilor termice, după
criteriul Hellman, rezultă că ponderea majoritară o au anii normali, urmaţi numeric
de cei răcoroşi. În Dealurile Crişene şi Silvano-Someşene nu s-au înregistrat ani
periculoşi din punct de vedere termic, fapt explicat prin caracterul moderat al
climatului. Amplitudinile termice absolute sunt mai reduse comparativ cu cele
înregistrate la Iaşi (staţie meteorologică situată în condiţii latitudinale şi
altitudinale asemănătoare celod din dealurile studiate), ceea ce denotă existenţa
15
unui climat mai moderat din punct de vedere termic. Tendinţa de evoluţie a
temperaturii aerului este de uşoară creştere.
În Dealurile Crişene şi Silvano – Someşene valorile umezelii aerului sunt
determinate de influenţele climatice primite din vestul şi sud – vestul continentului.
Mersul lunar al umezelii relative est einvers proporţional cu cel termic. Astfel,
valorile maxime ale umezelii aerului sunt înregistrate în decembrie (84%),
respectiv cele minime în aprilie (68%). Valoarea medie multianuală a umezelii
relative este de 75%, valoare apropiată de cea înregistrată la Iaşi (78%). Tensiunea
vaporilor de apă prezintă o valoare lunară maximă în iulie-august (16,2 hPa) şi o
minimă în ianuarie (5,1 hPa).
Nebulozitatea totală are valoare multianuală de 5,9 zecimi, mai redusă
comparativ cu cea de la Iaşi (6,5), şi apropiată cu cea de la Bucureşti-Băneasa (5,6
zecimi). Luna cu cel mai mare grad de acoperire a cerului este decembrie (7,2
zecimi), iar cu cea mai mică valoare a nebulozităţii totale este august (4,3 zecimi).
Durata de strălucire a Soarelui este determinată de valorile nebulozităţii.
Primăvara valorile duratei de strălucire a Soarelui sunt mai ridicate comparativ cu
cele din toamnă.
Media multianuală a precipitaţiilor este de 715,3 mm, şi aceasta a variat de
la 321,1 mm/an (în 1971, la Supuru de Jos) la 1160,5 mm/an (la Baia Mare, în
2001). Situate în calea maselor de aer umede din vestul continentului, Dealurile
Crişene şi Silvano – Someşne cunosc o variabilitate spaţio – temporală determinată
de condiţiile locale. Astfel cea mai bogată lună este iunie (98,7 mm), iar cele mai
mici valori sunt în luna februarie (36,3 mm). Caracterul moderat al precipitaţiilor se
poate observa şi din media cantităţilor maxime de precipitaţii căzute în 24 de ore
(38,9 mm), care este mult mai mică faţă de cea cazută la Iaşi (57,9 mm).
Frecvenţa vântului este determinată de circulaţia maselor de aer şi de
caractristicile suprafeţei active. Cea mai mare frecvenţa a vântului este pe direcţia
sud, în Dealurile Crişene şi pe direcţiile est, respectiv sud-est în Dealurile Silvano
– Someşne. Viteza medie multianuală a vântului este cuprinsă între 1,5 m/s (la Baia
Mare) şi 4 m/s (la Şiria Cetate), cea mai mare viteză se datorează plasării staţiei
meteorologice pe un promontoriu cu deschidere spre Câmpia Aradului. Acest fapt
determină posibilitatea practicării unor sporturi aeronautice precum:
deltaplanorismul, parapantismul ş.a.; Calmul atmosferic atinge cele mai mari valori
în lunile de iarnă, pe când cele mai mici valori sunt primăvara, în aprilie.
Presiunea atmosferică are valori medii care se încadrează valorilor din alte
unităţi geografice, similare din puct de vedere altimetric. O descreştere
semnificativă a presiunii aerului se înregistrează în lunile octombrie şi noiembrie,
oscilaţie ce afectează starea de sănătate a organismului uman. Cea mai mică
valoare medie multianuală a presiunii aerului se înregistrează la Dumbrăviţa de
Codru (941,8 hPa), iar cea mai mare valoare medie multianuală este consemnată la
Holod (1004,7 hPa). Valorile presiuni aerului sunt în strânsă dependenţa de
caracteristicile termice ale maselor de aer, astfel valorile maxime ale presiunii
aerului se înregistrează în cea mai rece lună a anului. Cele mai mici valori ale
presiuni aerului nu corespund lunilor cu cea mai mare temperatură.

16
 În caracterizarea climatică a unui spaţiu foarte importantă este şi observarea
şi analizarea fenomenelor meteorologice care, depăşind anumite limite pot constitui
factori de risc pentru organismul uman, cât şi pentru activităţile sale.
Fenomenele atmosferice periculoase cuprind trei mari categorii: cele
specifice anotimpului rece, cele întânite în anotimpul cald şi cele prezente în tot
cursul anului. Printre cele mai importante sunt: zilele cu îngheţ (cu o medie
multianuală de 97,8, scăzând de la nord la sud). Zilele cu îngheţ prezintă un risc
atât toamna (cu o medie cuprinsă între 20 şi 37 zile), cât şi primăvara (media
numerică a zilelor de risc fiind cuprinsă între 21 şi 27).
Bruma apare din sezonul de toamna până în cel de primăvară. Cel mai mare
număr de zile cu brumă se înregistrează în arealul depresionar al Crişului Repede,
respectiv cel mai mic în sudul Dealurilor Crişene la contactul cu câmpia.
Depunerile de gheaţa se remarcă prin prezenţa poleiului şi a chiciurei,
valorile maxime se înregistrează la Şiria Cetate.
Zilele tropicale se întâlnesc mai ales la contactul cu câmpia (Ineu – 27,2
zile/an, medie multianuală). În august 1992 s-au înregistrat cele mai multe zile
tropicale şi nopţi tropicale din ultimii 40 de ani. În dealurile Crişene şi Silvano-
Someşene nu s-a înregistrat nici un caz de zi caniculară.
Vântul tare şi vijelia se înregistrează mai ales la altitudini ridicate şi în
sudul Dealurilor Crişene, asemeni fenomenului de ceaţă. Anii cu caracter ploios
au o tendinţă de creştere in Dealurile Crişene şi de stagnare şi scădere in Dealurile
Silvano – Someşene.
Elementele meteorologice au un puternic impact asupra organismului uman.
Ele se manifestă diferit asupra fiecărui organism, provocând efecte biologice în
funcţie de fondul genetic. Cele mai multe studii care au vizat relaţia dintre
elementele climatice şi organismul uman au fost realizate de medici, mai puţin de
climatologi. Complexitatea mediului atmosferic a dus la elaborarea unui număr
mare de relaţii matematice între anumiţi parametri ce caracterizează atmosfera.
Indicii sunt diversi, diferă şi numărul elementelor climatice luate în calcul şi modul
de exprimare al stresului la care este supus organismul uman.. Varietatea indicilor a
contribuit semnificativ la cunoaşterea influenţelor exercitate de elementele
meteorologice asupra organismului uman. Nu există un indice care să surprindă
complexitatea aspectelor legate de influenţa vremii asupra organismului uman.
Indicele de stres cutanat ne arată că în Dealurile Crişene şi Silvano-
Someşene, iarnă se înregistrează stres hipertonic, iar vara hipotonic, respectiv
lunile de primăvară şi toamana sunt relaxante, din acest punct de vedere. Cu cât
temperatura este mai mică şi viteza vântului mai mare, cu atât stresul hipertonic
este mai mare; cu cât temperatura aerului are valori mai mari, şi viteza vântului este
mai mică, sau chiar lipseşte, stresul cutanat este hipotonic.
Dealurile Crişene şi Silvano-Someşene reprezintă o unitate uniformă din
punct de vedere bioclimatic, fără diferenţieri semnificative ale valorilor de stres
cutanat;
Stresul pulmonar prezintă diferenţieri mai mari, pe teritoriul dealurilor de
la nord de Valea Mureşului, în funcţie de condiţiile locale. Lunile de primăvară şi

17
toamnă sunt relaxante pentru organism. Comparativ cu stresul cutanat, stresul
pulmonar nu prezintă diferenţieri semnificative între orele 7 şi 13;
Stresul total este mai ridicat în condiţii de adăpost (depsresiuni
submontane) şi mai redus în dealurile expuse mai mult circulaţiei maselor de aer;
Diferiţii indici de calculare a confortului termic, arată că Dealurile Crişene
şi Silvano-Someşene au un bioclimat de confort termic în lunile de vară.
Indicele climato-turistic încadrează dealurile Crişene şi Silvano-Someşene
în categoria unităţilor cu potenţial turistic ridicat. Metodele noi, care implică o serie
de parametri ai organismului uman (legaţi de căldura produsă şi pierdută, de
îmbrăcăminte etc), surprind mai fidel influenţa factorilor climatici asupra corpului
uman.
Existenţa unei relaţii directe între elementele meteorologice şi diferitele
afecţiuni este unanim recunoscută. Nu se cunoaşte gradul de implicare al
elementelor meteorologice în declanşarea, acutizarea sau ameliorarea unor
afecţiuni. În judeţul Sălaj numărul cazurilor de incapacitate temporară de muncă,
din cauza afecţiunilor osteo-articulare are ele mai ridicate valori. Datele oferite de
statistica sanitară, referitoare la incapacitatea temporară de muncă (de fapt la
numărul cazurilor de concediu de boală) nu sunt relevante. Odată cu schimbările
legislative şi înăsprirea condiţiilor de acordare a concediilor de boală, începând cu
2009, scade izbitor numărul cazurilor de incapacitate temporară de muncă, ceea ce
ne îndreptăţeşte să ne îndoim de acurateţea datelor furnizate.
Dealurile Crişene, nu prezintă condiţii extreme din punct de vedere
meteorologic, fapt explicat şi prin studiul efectuat asupra numărului deceselor din
Lugaşu de Jos. Cele mai multe decese din cauze naturale, se înregistrează în lunile
caracteristice, iulie, respectiv ianuarie.
Studiul efectuat asupra condiţiilor bioclimatice ale Dealurilor Crişene şi
Silvano-Someşene scoate în evidenţă caracterul moderat al climatului şi
complexitatea relaţiei climă – organism uman.

Bibliografie:

1. Becancenot J.P. (1974), Premières données sur les stress bioclimatiques moyens
en France, Annales de géogr., nr. 459, LXXXIII, sept.-oct.;
2.Becancenot J.P. (2001), Climat et santé, Presses Universitaires de France, Paris;
3.Błażejczyk, K., (2007), Analyse du temps comme une méthode d’évaluation
bioclimatique pour la recreation, Actes du Colloque de Carthage (Tunisie);
4.Bogdan Octavia (1978), Fenomene climatice de iarnă şi de vară, Editura
Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti;
5.Gaceu, O. (2002), Elemente de climatologie practică, Oradea;
6.Gaceu, O. (2005), Clima şi riscurile climatice din munţii Bihor şi Vlădeasa,
Editura Universităţii din Oradea, Oradea;
7.Giuliacci M., Giuliacci Emanuela, Corazzon P. (2008), Dottore, mi fa male il
tempo, Edizioni Alpha Test, Milano;

18
8.Ionac Nicoleta, Ciulache S. (2008), Atlasul bioclimatic al României, Ars
Docendi, Universitatea din Bucureşti;
9.Kalkstein, L. S., and K. M. Valimont. (1987), Climate effects on human health. In
Potential effects of future climate changes on forests and vegetation, agriculture,
water resources, and human health. EPA Science and Advisory Committee
Monograph no. 25389, 122-52. Washington, D.C.: U.S. Environmental Protection
Agency. Licht S. (1964), Medical climatology, Elisabeth Licht Publ., New Haven;
10.Măhăra Gh. (1994), Contribuţii la stabilirea stresului bioclimatic în
depresiunile golf din vestul Munţilor Apuseni, Analele Universităţii din
Oradea,Tom IV, Oradea
11.Măhăra Gh. (1995), Stresul bioclimatic cutanat pe versantul estic al Munţilor
Apuseni, Analele Universităţii din Oradea,Tom V, Oradea;
12.Moldovan, F. (2003), Fenomene climatice de risc, Editura Echinox, Cluj –
Napoca;
13. Teleki, N., Munteanu, L., Stoicescu, C., Teodoreanu, Elena, Grogore, L. (1984),
Cura balneoclimatică în România, Editura Sport – Turism, Bucureşti;
14.Teodoreanu, Elena, Dacos-Swoboda Mariana, ArdeleanuVoiculescu Camelia,
Enache Liuviu, (1984), Bioclima staţiunilor balneoclimatice din România,Editura
Sport – Turism, Bucureşti;
15.Teodoreanu, Elena (2002), Bioclimatologie umană, Editura Academiei Române,
Bucureşti;
16.Teodoreanu Elena (2004), Geografie medicală, Editura Academiei Române,
Bucureşti;
17.Tromp S. W. (1974), Progress in biometeorology, vol. I, Part. I A, Part I B,
Swets et Zeitlinger BV, Amsterdam;
18.*** Indici şi metode cantitative utilizate în climatologie, (2003), Editura
Universităţii din Oradea;
19.*** Clima României (2008), Editura Academiei Române, Bucureşti

19