DEFICITUL DE DIZAHARIDAZE

(DEFICITUL DE LACTAZA)
Def initie
Deficitul de dizaharidaze reprezinta o entitate clinica relativ
frecventa, nu întotdeauna recunoscuta si de aceea gener nd o suferinta
cronica digestiva. Se datoreste lipsei sau insufientei secretorii de
dizaharidaze la nivel enteral.
Dizaharidele sunt compusi formati din doua molecule de
monozaharid (lactoza = glucoza + galactoza), care sub actiunea
dizaharidazelor se desfac la monozaharide, ce vor fi apoi absorbite
intestinal. Dizaharidazele din intestin sunt: lactaza, maltaza, sucraza si
trehalaza, iar substratul asupra carora ele actioneaza este constituit din:
lactoza, maltoza, sucroza si trehaloza. Localizarea activitatii secretorii a
dizaharidazelor este “marginea în perie” enterocitara. Exista o programare
genetica a secretiei de dizaharidaze la nivelul “marginii în perie”
intestinale, astfel ca pierderea capacitatii de sinteza poate fi expresia acestei
programari.
Deficitul de dizaharidaze poate fi:
- congenital (deficitul congenital de lactaza: noul nascut nu tolereaza
laptele de la nastere; deficit congenital de sucraza; maltaza sau
trehalaza).
- dobândit în timpul vietii si care poate fi tranzitoriu sau definitiv (cel
mai frecvent este deficitul de lactaza, cu intoleranta adultului la lapte).

Fiziopatologie
Absenta sau scaderea dizaharidazei din intestin vor face imposibile
desfacerea dizaharidului la monozaharid si respectiv absorbtia acestora.
Dizaharidul neabsorbit determina o crestere a osmolaritatii intraluminale,
cu transfer de apa în lumen si cresterea volumului chilului intestinal.
Totodata, stimularea osmo- si chemoreceptorilor intestinali va produce
mediatori chimici prochinetici (serotonina, bradikinina). Substratul zaharic
nescindat, care ajunge în colon, va suferi un proces de fermentare
bacteriana cu producere de gaze (CO2, hidrogen, metan) si acizi organici
cu lant scurt (acetic, propionic, butiric). Toate aceste fenomene
fiziopatologice se vor traduce clinic prin aparitia dupa ingestia unui
dizaharid a scaunelor diareice, cu borborisme, flatulenta.
De retinut ca amploarea manifestarilor clinice depinde de:
-gradul deficitului de dizaharidaza (total sau partial);
-cantitatea de dizaharid consumata o data.
Av nd în vedere ca cea mai frecventa deficienta înt lnita în
practica clinica curenta este deficitul de lactaza, vom descrie aceasta
entitate, care, de altfel, reprezinta un model si pentru celelalte deficite
dizaharidazice.
DEFICITUL DE LACTAZA
Epidemiologie
Din punct de vedere epidemiologic, exista o mare variabilitate a
deficitului de lactaza în functie de aria geografica. Astfel, populatiile
neconsumatoare traditional de lapte (aborigenii din Australia, eschimosii,
indienii din America, chinezii) au un deficit de lactaza la adulti de 40-90%.
Populatiile care, de-a lungul istoriei, au crescut animale (europenii si
descendentii lor), au un procent destul de scazut al deficitului lactazic la
adult (în nordul Europei 5-15%).
Exista astfel un deficit congenital de lactaza, care se manifesta
imediat de la nastere, cu aparitia diareei.
Deficitul primar de lactaza cu debut tardiv este o situatie relativ
normala. Astfel, dupa oprirea alaptarii la sugar, are loc o represie a
activitatii lactazice. Un adult mai are aprox.5-10% din nivelul lactazic al
noului nascut. Acest deficit primar reprezinta o conditie ereditara de grup
etnic, fara legatura cu asezarea geografica, conditii de mediu sau consum
actual de lapte. Se considera ca persistenta activitatii lactazice reprezinta o
mutatie genetica adaptativa (produsa la populatiile crescatoare de animale
si consumatoare de lapte), iar deficitul de lactaza este astfel o conditie
relativ normala.
Deficitul de lactaza dobândit (secundar ) apare în unele boli
inflamatorii intestinale: enteropatie glutenica, boala Crohn, RUH,
lambliaza, enterita de iradiere, sindromul de intestin scurt.

Morfopatologie
La examenul microscopic, mucoasa intestinala are aspect normal,
inclusiv vilozitatea si “marginea în perie”. Folosirea unor tehnici
imunohistochimice pune în evidenta scaderea sau absenta aparatului
enzimatic la nivelul marginii în perie. Doar în deficitele de lactaza
secundare apar modificarile bolii de baza.

Tabloul clinic
Semnele clinice ale bolii sunt relativ tipice si totusi adesea sunt
ignorate de bolnav ani de zile. Semnele bolii difera în functie de
intensitatea deficitului de lactaza si de cantitatea de lactoza consumata. În
mod tipic, dupa consumul de lapte sau a derivatelor de lapte, la bolnavul cu
deficit de lactaza apar, la c teva zeci de minute, balonare, borborisme,
scaune apoase explozive, flatulenta.

Diagnostic
Pornind de la semnele clinice evidente sau de suspiciune clinica, se
poate efectua, la nivel de ambulator, o proba alimentara, cer nd bolnavul sa
ingere 250-300 ml lapte, pe stomacul gol, fara alte alimente, si sa
urmareasca efectul timp de 2-3 ore. Daca apar semnele clinice descrise,
diagnosticul este clar.
Testul de toleranta la lactoza (TTL), care consta în 3 faze: clinica,
biologica si radiologica. I se determina bolnavului glicemia jeun, dupa
care se administreaza 50 g lactoza în 400 ml apa si un pachet de sulfat de
bariu. Se recolteaza glicemii la 30, 60, 90 si 120 de minute (simplificat,
doar la 1 si 2 ore) si se efectueaza o radiografie abdominala pe gol la o ora.
Interpretarea rezultatelor:
- clinic: aparitia la c teva zeci de minute a diareei, cu flatulenta,
borborisme, indica un test clinic pozitiv (posibilitati de eroare dupa
gastrectomie, c nd, nemaiav nd fr na pilorica, apare diaree osmotica
data de lapte);
- biologic : absenta cresterii glicemiei cu mai mult de 25% din valoarea
jeun este un test pozitiv ( nedesfac ndu-se lactoza în glucoza si
galactoza, glicemia va ram ne în platou;
- radiologic : în deficitul de lactaza va aparea dilutia masei baritate (prin
hipersecretie), aeroenterie cu distensia anselor si un tranzit intestinal
foarte accelerat; de obicei, coloana de bariu ajunge în colon la o ora.
Testele respiratorii de determinare a deficitului de lactaza sunt
foarte moderne, dar necesita aparatura relativ complexa. Se utilizeaza
marcarea lactozei cu 14C, cu determinarea CO2 marcat în aerul expirat, sau
doar lactoza, cu determinarea H2 în aerul expirat (o creste a H2 expirat >
20ppm la 3-6 ore de la ingestie sugereaza un deficit de lactaza).
Determinarea lactazei în biopsie necesita, ideal, o biopsie jejunala
(prin biopsie intestinala) sau eventual o biopsie duodenala la
gastroduodenoscopie, cu determinarea valorii lactazice (permite o evaluare
cantitativa a deficitului). Metoda este laborioasa, costisitoare, necesita
biopsie.

Diagnostic
Diagnosticul pozitiv se face pe semnele clinice si apoi pe testele
descrise mai sus. Formele usoare se diagnosticheaza mai dificil.
Diagnosticul diferential trebuie facut cu alergia la lapte (uneori, la
copii), cu intoleranta osmotica la lapte (stomac rezecat), cu intoleranta
psihogena la lapte (pacientii au “sc rba” fata de lapte).

Evolutia
Evolutia bolii la adult este favorabila, deoarece majoritatea
pacientilor îsi restr ng ei însisi alimentatia, evit nd lactatele. La unele
cazuri, mai ales nediagnosticate, pot aparea conditionari multiple, cu diaree
prelungita, uneori chiar malabsorbtie.

Tratament
În cazul acestei afectiuni, tratamentul este clar igieno-dietetic si el
consta din reducerea sau scoaterea completa a laptelui si produselor lactate
din alimentatie (aceasta depinz nd de rezerva de lactaza ce mai exista).
Astfel, o cana de lapte contine aprox. 12 g de lactoza, iar ordinea
descrescatoare a continutului de lactoza situ ndu-se iaurtul, br nza
proaspata si br nzeturile fermentate. Va trebui educat bolnavul asupra
formelor alimentare în care laptele nu este evident (budinci, pireu de
cartofi, ciocolata, bomboane, unele supe-crema etc.).
Se poate folosi laptele fara lactoza (mai ales pentru deficitul
congenital de lactaza c nd alimentatia noului nascut se face foarte
restrictiv). Pentru adulti, solutia a venit în ultimul timp, prin aparitia pe
piata a preparatelor ce contin lactaza (de origine bacteriana), cum ar fi
preparatul Lact-Aid. Administrarea, concomitent cu masa, a 2-3 tb de
Lactaid va asigura asimilarea lactozei si va împiedeca aparitia simptomelor
clinice binecunoscute de bolnav.
Celelalte deficite dizaharidazice sunt foarte rare; astfel, în deficitul
de sucraza se va exclude zaharul, in deficitul de maltaza se va exclude
amidonul, iar în deficitul de trehalaza ciupercile tinere.
http://ziarullumina.ro/copilul-mic-si-bolile-diareice-cronice-66311.html

În mod convenţional, se consideră ca diaree cronică eliminarea zilnică de scaune modificate

ca aspect, în cantitate anormală, timp de peste două săptămâni. Diareea cronică este
sinonimă cu malabsorbţia, determinată de alterarea funcţiilor intestinului specializat în
digestie şi absorbţie.

Diareea cronică are cauze multiple. Astfel, aceasta poate fi determinată de infecţii intestinale
(enterale) date de Salmonella, Escherichia Coli sau de infecţii parenterale la nivelul aparatului
respirator sau urinar. Diaree cronică poate să mai apară în infecţii parazitare (giardioză) sau
alergii alimentare (alergia la proteina laptelui de vacă sau la proteinele din soia). Intoleranţele
alimentare determină şi ele apariţia diareei cronice. Aceste intoleranţe se referă la anomalii de
tipul deficitului congenital de lactoză sau la tulburarea de transport a glucozei şi anomalii
enzimatice cu mucoasă intestinală histologie modificată (intoleranţă secundară de dizaharide,
intoleranţă tranzitorie la gluten). Insuficienţa pancreatică şi insuficienţa biliară (atrezia de căi
biliare, ciroza) determină şi ele diaree cronică. Factorii familiali sau genetici (malabsorţia de acid
folic, intoleranţa de fructoză), deficitele imune , leziunile anatomice şi mecanice (sindromul de
intestin scurt, constipaţia cronică), cauzele inflamatorii (boala CROHN, tuberculoza ileocecală,
colita ulceroasă şi cea nespecifică), malabsrobţia proteino-calorică, cauzele funcţionale
(sindromul de colon iritabil , antibioticoterapia orală excesivă), tumorile, leucemia, hipertiroidia
sunt alte situaţii când poate să apară diareea cronică.

http://fara-gluten.md/ro/tseliakiya/malabsorbtie-intestinala/95-generalit-i-i-cauze

Generalități

În mod normal, intestinul subțire are capacitatea de a absorbi nutrienții într-un mod adecvat și
corespunzător nevoilor organismului. În cazul malabsorbției, această capacitate este alterată
consecutiv unor cauze diverse- tumori la nivelul intestinului, procese inflamatorii, infecții
intestinale sau alte boli. Normal, dupa digerarea alimentelor, nutrienții sunt absorbiți în circulația
sanguină predominant la nivelul intestinului subțire. Malabsorbția survine daca o afecțiune
intervine direct în procesul de absorbție a nutrienților.

Capacitatea intestinului subțire de a absorbi nutrienții într-un mod adecvat, poate fi afectat de o
mulțime de cauze. Printre exemple pot fi incluse atat erori în perturbarea funcției sistemului
digestiv (dificultatea acestuia de a produce enzimele necesare pentru descompunerea anumitor
alimente, de exemplu), defecte structurale sau tumori la nivelul intestinului, procese inflamatorii,
infecții intestinale sau alte boli, leziuni sau îndepartarea chirurgicală a unor porțiuni din intestinul
subtire, dar și defecte congenitale.
http://www.sfatmedical.ro/Diete_si_nutritie/Enciclopedia_alimentelor/Glucidele_carbohidratii

Glucidele (carbohidratii)

Glucidele sunt definite ca substante naturale ce reprezinta 55-65% din valoarea calorica
globala a dietei, adica aproximativ 4-7 g/kgcorp/zi (300-500 g/zi), diferit insa, in functie de
activitatea fizica.

Se pot clasifica in:

 monozaharide
 di- si oligo-zaharide
 polizaharide - amidonul si fibrele alimentare

Glucidele reprezinta o importanat sursa de energie, 1g furnizand 4 kcal.

Monozaharidele

In natura se gasesc in stare libera foarte rar. In schimb, sunt legate sub forma de di- si
polizaharide.

GLUCOZA este cel mai raspandit glucid din natura, desi rareori este consumat in forma sa
monozaharidica. Sub forma libera exista in struguri, portocale, morcovi si miere; sau legata cu
fructoza ca dizaharid.

FRUCTOZA, in forma cristalina, este cea mai dulce dintre monozaharide. Fructele contin intre 1-
7% fructoza. Fructoza reprezinta aproximativ 3% din greutatea legumelor deshidratate, si 60% in
miere.

GALACTOZA nu se gaseste libera in alimente; impreuna cu glucoza intra in compozitia lactozei

(dizaharid present in lapte).

Oligozaharidele

Sunt compusi glucidici alcatuite din trei sau mai multe monozaharide. Surse bogate in fructo-
oligozaharide include: rosiile, usturoiul, bananele, orzul si secara.

Dizaharidele

ZAHAROZA sau sucroza (zahar din trestie sau sfecla de zahar) este formata din glucoza si
fructoza. Zaharul invertit este folosit in scop comercial, la prepararea dulciurilor si glazurilor
fine, deoarece este mai dulce decat o cantitate echivalenta de zaharoza.

LACTOZA (din lapte) este produs aproape exclusiv in glandele mamare ale majoritatii
mamiferelor si favorizeaza absorbtia calciului.
Constituie 7,5% din compozitia laptelui uman si respective 4,5% a celui de vaca.

MALTOZA este un produs intermediar al digestiei amidonului. In mod natural, maltoza se

gaseste rar ca dizaharid in alimente, dar este folosita in unele produse alimentare. Deoarece
maltoza, ca dizaharid, este mai dulce ca amidonul, se gaseste adesea in produse comerciale, ea
avand aceiasi valoare calorica ca zaharoza.

Polizaharidele

AMIDONUL constitue componenta enrgetica cea mai importanta in hrana zilnica.

In plante, amidonul nu poate fi digerat (asa se explica digestia deficitara a cerealelor si a

cartofilor in stare cruda).

Tratamentul termic face posibila digestia acestuia. Amidonul din diferite surse vegetale, cum ar fi
porumbul, orezul, cartoful este compus din mai multe molecule de glucoza, si are aceeiasi
compozitie chimica, indiferent de sursa. Caracteristicile unice conferite de o anumita sursa
alimentara sunt determinate de numarul de molecule de glucoza si de configuratia acestuia.

Amidonul obtinut din porumb sau orez , cand este dizolvat in apa, formeaza o pasta omogena,
care nu se gelifica, decat la concentratii foarte mari. Produsul ramane vascos, atat la congelare,
cat si la decongelare, fiind un aditiv ideal pentru prepararea sosurilor si prajiturilor congelate cu
fructe, produse in scop comercial.

GLICOGENUL este alcatuit din mai multe molecule de glucoza si reprezinta forma de depozitare
a glucidelor in organism. Individul de 70 kg, stocheaza circa 150-160 g de glicogen in muschi;
cantitatea de glicogen din ficat este de 80 g si este implicat in controlul glicemiei (cantitatea de
glucoza din sange).

In ciuda prezentei sale in tesuturi animale, carnea si derivatele sale, nu contin cantitati apreciabile
de glicogen.

FIBRELE ALIMENTARE sunt principii nutritive de natura vegetala, ce nu pot fi digerate de

organism.

Acestea sunt:

 Celuloza - formata din aprozimativ 3000 molecule de glucoza, este insolubila in apa.
 Hemicelulozele - retin apa la nivelul intestinului. Exista in morcovi, sfecla, dovlecei, pere, piersici,
prune.
 Pectinele - absorb apa si formeaza un gel care, preparat cu zahar si pulpa de fructe, da
posibilitatea utilizarii lor in prepararea gemurilor si jeleurilor. Pectinele se adauga si la iaurtul
degresat, sau alte produse alimentare pentru a le conferi consistenta si stabilitate. Ele se gasesc
in mere, citrice, capsuni, morcovi si alte fructe.
 Gumele si mucilagiile - se gasesc in orz si ovaz. Sunt adaugate la diferite preparate din industria
alimentara, cum ar fi inghetata.
  Lignina - este o fibra lemnoasa, care se gaseste in tulpinile si semintele fructelor si legumelor. La
nivelul intestinului acestea cumpleaza saruri biliare dar si principii nutritive, determinand
scaderea absorbtiei acesteia.

Fibrele alimentare se impart in: insolubile (celuloza, lignina) si solubile (pectinele, gume si
mucilagii).

Fibrele insolubile sunt necesare unei bune functionar a colonului, in timp ce fibrele mai solubile,
din legume si fructe, scad colesterolemia (nivelul colesterolului din sange). Fibrele solubile
incetinesc evacuarea stomacului si contribuie la atenuarea cresterii postprandiale a nivelului
glicemiei (cantitatea de glucoza din sange).

Alte roluri ale fibrelor alimentare:

- absorbtia apei

- favorizeaza tranzitul intestinal

- absorbtia unor substante organice toxice sau cu potential ca cancerigen

- actiune hipolipemianta (scad nivelul lipidelor)

Cantitatea optima necesara de fibre alimentare este de 30 g/zi. Aportul de fibre nu trebuie sa
depaseasaca 50 g/zi, deoarece se pot produce pierderi de principii nutritive, minerale (Zinc,
Mangneziu, Fier, Calciu) sau tulburari in utilizarea vitamine (B6, B12, C).

Un aport insuficient de fibre alimentare, pe perioade lungi de timp poate contribui la aparitia unor
afectiuni ca de exemplu: boala diverticulara intestinala, constipatie, cancer de colon, diabet
zaharat, obezitate, dislipidemii, cardipatie ischemica.

Ratii recomandate de glucide si surse alimentare

O alimentatie echilibrata trebuie sa furnizeze aproximativ 4-7 g/kgcorp/zi (300-500 g/zi), diferit
insa in functie de activitatea fizica.

Surse alimentare de glucide:

 zahar: 100 g glucide/ 100 g

 bomboane: 80-90 g glucide / 100 g
 miere de albine: 70-80 g glucide/ 100 g
 faina, paste fainoase, orez, biscuiti: 70-75 g glucide/ 100 g
 dulceata, gem, jeleu: 55-75 g glucide/ 100 g
 ciocolata: 50-60 g glucide/ 100 g
 fasole uscata, linte: 50-55 g glucide/ 100 g
 paine: 45-52 g glucide/ 100 g
 cartofi: 17-21 g glucide/ 100 g
 struguri, prune, banane: 15-20 g glucide/ 100 g
Un numar din ce in ce mai mare de dovezi stiintifice demonstreaza ca glucidele din dieta, in
special oligozaharidele si fibrele alimentare, au un impact semnificativ asuprea fiziologiei umane.
Acum se admite ca, anumiti carbohidrati (glucide), nu numai ca influenteaza dinamica energetica
a intregului organism, dar pot influenta si aparitia sau evolutia unor procese patologice.

Indicele glicemic este o clasificare a alimentelor bazata pe raspunsul glicemic post prandial
raportat la un aliment de referinta. Acest indice este utilizat pentru prescrierea dietelor pentru
diabetici.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Lactoz%C4%83

Lactoză
De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Lactoză

Nume IUPAC

Lactoză

4-O[β−D-galactopiranozil]-D-
Alte denumiri
glucopiranoză(β)

Identificare

Număr CAS 63-42-3

 Informații generale

Formulă chimică C12H22O11

Aspect pulbere cristalină incoloră

Masă molară 342,29 g·mol−1

Proprietăți

Densitate 1,53 g/cm3

Starea de agregare solid

Punct de topire 223°C

Solubilitate solubil în apă

NFPA 704

Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

modifică

Lactoza este un glucid care poate fi întâlnit în lapte. Numele de lactoză provine din latină: lac,
lactis - lapte iar terminația oză se adaugă glucidelor. Laptele sau produsele lactate conțin în
procent între 1,5–8 % lactoză. Lactoza face parte din categoria dizaharidelor, ea este alcătuită din
o moleculă de d-galactoză și o moleculă de d-glucoză, cele două molecule sunt legate în poziția
β-1,4- printr-o legătură glicozidică. După Uniunea Internațională de Chimie Pură și Aplicată
lactoza este denumită 4-O[β−D-galactopiranozil]-D-glucopiranoză (β).[1]

Cuprins
 1 Răspândire
 2 Caracteristici
 3 Obținere
 4 Importanța alimentară
 5 Vezi
 6 Referințe
Răspândire
Lactoza se află în laptele și produsele lactate ce provin din laptele mamiferelor.

Procent
Lapte provenit de la
Glucide

Măgar 7,4 %

Om 7,1 %

Cal 6,2 %

Cămilă 5,0 %

Bivol 4,8 %

Pisică 4,8 %

Oaie 4,8 %

Vacă 4,6 %

Iac 4,6 %

Capră 4,3 %

Ren 2,8 %
Caracteristici
Lactoza este o substanță cristalizată incoloră și inodoră cu gust dulceag care conține între 25 și
60 % zaharoză. În forma anhidră lactoza este higroscopică, este mai greu solubilă în apă ca
maltoza. Lacoza în soluție apoasă este activă din punct de vedere optic, ea este dextrogiră, adică
deviază spre dreapta lumina polarizată. Părțile componente ale lactozei, glucoza și galactoza, au
o structură chimică ciclică care sunt legate în poziția β-1,4- printr-o legătură glicozidică. Prin
încălzire lactoza se transformă în lactuloză care are un gust mai dulce ca și glucoza.

Obținere
Lactoza se poate obține din lapte dulce. Laptele de vacă conține lactoză până la 47 g/l de lapte.
Laptele este încălzit, ultrafiltrat și, printr-un schimb ionic în vacum, este separată lactoza în
formă cristalizată de lipidele, proteinele și substanțele minerale din lapte.

Importanța alimentară
Lactoza ca parte componentă a laptelui este importantă în alimentarea mamiferelor tinere. Ea
joacă un rol în stimularea digestiei prin scindarea ei de către enzima lactază, în glucoză și
galactoză. Adulții produc această enzimă într-o cantitate mai redusă ca tineretul. La unii indivizi
poate apare intoleranța față de lactoză, acest lucru fiind explicat prin lipsa lactazei. Printre
funcțiile lactozei se poate aminti că ea oferă organismului energie, stimulează absobția
calciumului, frânează dezvoltarea bacteriilor care produc putrefacție, stimulează dezvoltarea
bacteriilor bifide și are un rol laxativ.

http://www.csid.ro/boli-afectiuni/diabet-boli-de-nutritie-si-
metabolism/intoleranta-la-lactoza-12816430/

Intoleranta la lactoza

 Autor: Dr. Rosculete-Dinu Mariana

 Profesie: Medic specialist diabet, nutritie si boli metabolice
 Clinica: Hyperclinica MedLife Unirii
Intoleranta la lactoza - descriere generala
Intoleranta la lactoza este cea mai frecventa forma de deficit enzimatic intestinal, afectand
toate categoriile de varsta. Enzima deficitara este lactaza, care in mod normal, la nivelul
marginii in perie din intestin, produce hidroliza lactozei din lapte.

Lactoza care nu este digerata pana la galactoza si glucoza in intestinul subtire, trece in colon unde
este fermentata sub influenta bacteriilor de la acest nivel. Se pare ca aproximativ 70% din
populatia adulta este deficienta in lactaza, ceea ce a sugerat ca aceasta este starea normala.

Variatii: Exista deficite congenitale (rare) de lactaza, ce se manifesta in perioada de nou nascut.
Intoleranta la lactoza poate fi secundara unor infectii virale sau bacteriene intestinale sau altor
boli care lezeaza epiteliul intestinal (boala Crohn,boala celiaca). Cea mai frecventa forma este cea
datorata hipolactaziei (reducerea activitatii lactazei dupa intarcare).

Cauze: Deficitul de lactaza, care poate fi primar (genetic) sau secundar (altor afectiuni ale
intestinului subtire).

Factori de risc: Malabsorbtia lactozei este mai frecventa la anumite populatii (asiatici,
sudamericani, africani). Intoleranta la lactoza apare de obicei dupa intarcare, incidenta este
scazuta la copii sub 6 ani, apoi incidenta creste, avand un varf intre 10-16 ani.

Cai de trasmitere: Genetica (pentru deficitul primar de lactoza).

Cuprins

Intoleranta la lactoza - descriere generala

Simptomele intolerantei la lactoza

Investigatii radioimagistice si de laborator

Diagnosticul de intoleranta la lactoza

Tratamentul pentru intoleranta la lactoza

Evolutie, Complicatii, Profilaxie

Recomandari Medicale

sus

Simptomele intolerantei la lactoza

- diaree,
- dureri abdominale,
- flatulenta (gaze, pârţuri)
- balonare

Simptomele apar din cauza lactozei nedigerate ce ramane in intestin si actioneaza

osmotic,atragand apa in intestin si este fermentata de bacteriile intestinale,generand diferiti acizi
organici si gaze precum bioxid de carbon si hidrogen.

sus

Investigatii radioimagistice si de laborator

- determinarea nivelului de H2 in aerul expirat la 60-90 minute dupa ingestia de lactoza
- testul de toleranta la lactoza
- biopsia de mucoasa intestinala

Diagnosticul de intoleranta la lactoza

Diagnosticul se stabileste pe baza urmatoarelor teste:
- istoric de simptome, aparute dupa ingestie de lapte
- niveluri crescute de H2 in aerul expirat. Testul evidentiaza valori crescute de H2 in aerul expirat
la 60-90 minute dupa ingestia de lactoza
- testul de toleranta la lactoza anormal. In timpul testului, se ingera o doza de lactoza si daca
pacientul are o cantitate adecvata de lactaza, glicemia va creste, intrucat lactoza este hidrolizata
in galactoza si glucoza de catre enzima intestinala numita lactaza. In cazul unui pacient cu
intoleranta la lactoza, glicemia nu va creste, deoarece lactoza nu este absorbita si este eliminata in
colon si poate produce simptomele amintite.
- biopsia de mucoasa intestinala.

sus

Tratamentul pentru intoleranta la lactoza

Se refera in principal la modificarea alimentatiei. Simptomele sunt ameliorate prin
reducerea consumului de alimente bogate in lactoza. O dieta complet fara lactoza nu este
obligatorie.

Majoritatea pacientilor cu intoleranta la lactoza pot consuma cantitati mici de lactoza (<12 g
lactoza, reprezentand aprox 240 ml lapte) fara simptome majore, mai ales asociata unei mese sau
in produse lactate fermentate (branza maturata) sau iaurt (toleranta iaurtului este data de
galactozidaza microbiana din culturile bacteriene, ce faciliteaza digestia lactozei in intestin).

Iaurtul congelat nu este bine tolerat din cauza ca enzimele microbiene sunt inactivate la
temperaturi scazute.
Lactoza poate fi prezenta in multe alimente,precum :
- Lapte si produse lactate inclusiv inghetata
- Painea si alte produse de patiserie
- Cereale procesate pentru micul dejun
- Cartofi instant, supe si bauturi
- Margarina, unt
- Carne preparata
- Sosuri de salata
-Bomboane si alte gustari
- Amestecuri pentru cozonac, biscuiti si prajituri

Exista si produse lactate tratate cu lactaza sau se poate administra enzima ca atare inaintea unei
mese ce contine lactoza.

sus

Evolutie, Complicatii, Profilaxie

Complicatiile pot aparea secundar aportului inadecvat de calciu si vitamina D. Pacientii care
evita lactatele s-ar putea sa aiba nevoie de suplimente de calciu si vitamina D sau sa includa in
dieta surse fara lactoza de astfel de nutrienti.

Surse de calciu : vegetale cu frunze verzi, broccoli, alune, pesti mici (sardine), fructe de mare,
tofu precipitat pe baza de calciu, seminte de floarea soarelui. Alimentele bogate in vitamina D:
lapte de soia, de orez, de migdale fortificat cu vitamina D.

Profilaxie: Se refera la preventia infectiilor virale sau bacteriene intestinale.

Recomandari Medicale

Pacientii se vor adresa medicului pediatru, gastroenterolog, nutritionist.

Se administreaza preparate cu lactaza, cate o capsula exact inainte de masa ce contine lactoza.

http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/lactoza_1503

Intoleranta la lactoza?- Exista mai multe tipuri de intoleranta la lactoza. Foarte rara este intoleranta cu
caracter ereditar, consecutiva unui deficit congenital de lactaza. Ea se manifesta de la nastere printr-o
diaree si prin vome declansate de lapte. Aceasta intoleranta este definitiva; tratamentul ei consta in
excluderea laptelui din alimentatia subiectului si inlocuirea lui cu alimente industriale speciale, fara
lactoza. O intoleranta la lactoza poate surveni si mai tarziu, spre varsta de 5 ani. Ea este consecutiva
atunci unei micsorari sau unei sistari a activitatii lactazice, dar nu impune, in general o excludere
definitiva a laptelui, din care mici cantitati (mai putin de un sfert de litru) sunt tolerate perfect, la fel ca si
iaurtul. In sfarsit, o intoleranta la lactoza poate fi tranzitorie, legata de o afectiune digestiva, cel mai
frecvent de o diaree acuta infectioasa; ea se vindeca atunci concomitent eu aceasta. Reintroducerea
laptelui se face treptat in patru sau cinci zile.

http://www.qbebe.ro/bebelusul/sanatate/intoleranta_la_lactoza_-_cauze,_simptome_si_tratament

Intoleranta la lactoza - cauze,

simptome si tratament
de Irina Olteanu

Intoleranta la lactoza este o problema cu care se confrunta din ce in ce mai multe persoane. Desi
nu exista in prezent un tratament curativ, aceasta afectiune poate fi tinuta sub control printr-un
stil de viata responsabil. Cum se manifesta, cum poate fi diagnosticata si cum putem ameliora
simptomele intolerantei la lactoza vom afla in cadrul articolului urmator.

» Ce este intoleranta la lactoza

» Care este diferenta intre alergie si intoleranta
» Ce cauzeaza intoleranta la lactoza?
» Care sunt simptomele intolerantei la lactoza
» Cum este intoleranta la lactoza diagnosticata
» Care sunt factorii de risc ai intolerantei la laxctoza
» Cum este tratata intoleranta la lactoza?
» Intoleranta la lactoza - produse de evitat
» Intoleranta la lactoza - complicatii

Ce este intoleranta la lactoza

Reprezinta inabilitatea organismului de a digera lactoza, un tip de zahar care se gaseste in
lapte si, in cantitate mai mica, in produsele lactate derivate. Nu este o boala in sine, ci de obicei o
caracteristica determinata genetic. Persoanele care prezinta aceasta afectiune prezinta nivele
insuficiente de lactaza, o enzima care catalizeaza procesul de hidroliza al lactozei in glucoza si
galactoza in sistemul digestiv (enzimele sunt proteine care determina reactii chimice in corp).

Intoleranta la lactoza este clasificata in functie de cauze in 4 categorii:

- Intoleranta primara care este ereditara si afecteaza doar adultii fiind cauzata de absenta unei
alele (una din multiplele forme pe care le poate avea o gena), reprezentand si cea mai comuna
cauza a intolerantei la lactoza din lume
- Intoleranta secundara care este dobandita prin afectarea unei portiuni din intestinul subtire, de
obicei in perioada copilariei (cauzata de gastroenterita, diaree, chimioterapie, paraziti intestinali
sau alti factori de mediu)
- Intoleranta congenitala este mai rara fiind cauzata de o disfunctionalitate genetica care previne
aparitia lactazei inca de la nastere. Copiii afectati nu pot digera laptele matern si de aceea poate
reprezenta o problema
- Intoleranta familiala in cazul careia productia de lactaza este adecvata, dar nu functioneaza
cum ar trebui (nu are loc procesul de descompunere chimica si nu este absorbita in sange).
Aceasta intoleranta este de asemenea dobandita ereditar.

Doamna doctor Cerasela Antoniu, medic specialist pediatru la European

Hospital mentioneaza:

"O problema specifica perioadei de sugar dar care poate apare chiar din perioada de nou nascut
este intoleranta la proteinele din laptele de vaca. Aceasta este o reactie de hipersensibilizare de
tip imuno alergic a organismului sugarilor la proteinele din laptele de vaca (beta lactoglobulina
- cea mai alergenica, alfa lactoglobulina si cazeina) ce ajung la nivelul mucoasei digestive fara a
fi descompuse, datorita imaturitatii fiziologice a sistemului digestiv al sugarului si declanseaza
reactii de aparare fata de acesti alergeni.
Clinic se poate exprima doar sub forma unei dermatite atopice sau poate fi insotita si de
manifestari digestive, respiratorii cu afectarea consecutiva a starii generale a organismului
avand consecinte negative asupra cresterii si dezvoltarii ulterioarea sugarului."

Care este diferenta intre alergie si intoleranta

Alergia reprezinta reactia sistemului imunitar la unul sau mai multi compusi ai laptelui oricarui
animal (cel mai des este intalnita alergia la cazeina alfa S1, o proteina din laptele de vaca). In
cazul alergiei pot aparea reactii de tip anafilaxie (reactie alergica severa) care poate fi fatala.
Doamna doctor Rodica Nedelea, specialist in nutritie si dietetica Pinner Test
Romania www.pinnertest.ro ne ofera urmatoarele precizari:

"Alergia alimentara (cu anticorpi IgE) este o reactie rapida a organismului la un anumit aliment.

- In cazul acestui tip de reactii sistemul imunitar confunda un aliment cu un corp strain, rezultand
o reactie alergica in cateva minute.

- Reactiile pot aparea si dupa ingerarea unei mici cantitati de mancare.

- In cazuri extreme se poate merge pana la deces.

Intoleranta alimentara (mediata de IgG)

-Deficite enzimatice - cum este intoleranta la lactoza.

-Hipersensibilitatea de tip chimic la aditivi.

-Reactii la histaminele din alimente.

-Au reactii intarziate.

-Pot fi implicate mai multe alimente.

-Reactiile pot aparea si la 72 ore de la ingerarea alimentelor in cauza.

-Foarte frecventa la copii.

-Datorita numarului mare de alimente consumate si a simptomelor tardive este greu de

diagnosticat.

-Reactiile mediate de IgG sunt frecvente.

-Simptomele pot disparea dupa evitarea consumarii alimentelor daunatoare timp de 2 pana la 6
luni."

Ce cauzeaza intoleranta la lactoza?

In cazul intolerantei primare, afectiunea se agraveaza in timp si incepe in jurul varstei de 2 ani
(cand organismul incepe sa produca mai putina lactaza) insa majoritatea copiilor nu prezinta
simptome decat in adolescenta sau la maturitate si ereditatea este cauza principala pentru aparitie.
In cazul intolerantei secundare, este asociata altor boli cum este diareea cronica, boala celiaca,
boala lui Crohn sau chimioterapie. In cazul acesteia, poate aparea la orica varsta, dar este mai des
intalnita in copilarie. Si in cazul diareei acute (de origine infectioasa sau virala) apare insa o
intoleranta la lactoza, dar temporara. Se pare ca afectiunea este prezenta in special in
categoria de varsta 20-40 ani si 44% din femei isi redobandesc abilitatea de a digera lactoza in
timpul perioadei de sarcina.

Care sunt simptomele intolerantei la lactoza

Persoanele intolerante pot resimti un disconfort in decurs de 30 de minute pana la 2 ore dupa consumul
de lapte si produse lactate. Simptomele variaza de la o persoana la alta, de la moderate pana la severe,
in functie de cantitatea de lactoza consumata si de tolerabilitatea personala (unele persoane pot tolera
un pahar de lapte fara a prezenta niciun simptom, pe cand altele nu). Simptomele cel mai des intalnite
presupun: durere abdominala, balonare, gaze, diaree, meterorism abdominal (sunete ciudate in
stomac), greata si chiar varsaturi.

Cum este intoleranta la lactoza diagnosticata

Este destul de dificil de diagnosticat deoarece simptomele independente nu o diferentiaza de alte
probleme digestive (cum sunt sindromul de colon iritabil). Un examen medical complet in care
istoricul medical joaca un rol esential se impune alaturi de cateva teste disponibile, in functie de
varsta pacientului. Pentru persoanele adulte (chiar si copii mai mari) sunt extrem de eficiente
testul respirator cu hidrogen, in cadrul caruia se estimeaza cantitatea de hidrogen in aerul
expirat (emanata in cantitate sporita in cazul acestei afectiuni) dupa ingerarea unei bauturi bogate
in lactoza. Dureaza un timp indelungat si presupune acuratete, de aceea copiii nu il pot efectua
in general. De asemenea, se poate efectua un test de sange care este denumit test genetic (este
mai scump si identifica mutatiile genetice care apar) care este realizat extrem de rapid si este
concludent chiar daca bolnavul nu a consumat lactoza recent. In plus, exista si posibilitatea
testarii aciditatii scaunului (o alta metoda recomandata pentru copii) deoarece lactoza
nedigerata creeaza acid lactic si alti acizi grasi care pot fi detectati intr-o proba de scaun.
Adeseori utilizata (si avantajoasa din punct de vedere financiar) este metoda excluderii, care
presupune scoaterea treptata din meniu a alimentelor care conduc la intolerenta (pentru a
identifica alimentul la care apare) care pot fi introduse apoi din nou, in functie de gravitatea
afectiunii. Foarte rar este intrebuintata biopsia celulelor peretelui intestinului subtire. Aceasta
poate fi obtinuta prin endoscopie sau prin introducerea unor capsule ce trec prin gura sau caile
nazale pana in intestine. Fiind insa necesara sedarea pacientului, nu se efectueaza decat in cazuri
extreme.

Doamna doctor Rodica Nedelea, specialist in nutritie si dietetica Pinner Test

Romania www.pinnertest.ro ne impartaseste urmatoarele informatii cu privire la metodele de
testare:

"Intoleranta la lactoza este este cel mai raspandit deficit enzimatic si este conditionat genetic.
-Testul genetic (cel pe care il recomandam este cel efectuat de laboratoarele Synevo).
-Testul de incarcare cu lactoza
De asemenea in cele mai multe cazuri se recomanda efectuarea unui test de depistare a
intolerantei alimentare, pentru a se determina daca copilul are si alte intolerante alimentare.
Testul de depistare a intolerantei alimentare Pinner Test poate fi efectuat incepand cu varsta de 2
de ani, intrucat copiii atunci au imunitatea bine dezvoltata. Pinner Test scaneaza intoleranta
alimentara la 200 dintre cele mai consumate alimente si foloseste o metodologie medicala de
ultima ora, denumita Microarray Plus."

Care sunt factorii de risc ai intolerantei la laxctoza

Factorii de risc sunt varsta, persoanele in varsta fiind mai predispuse decat tinerii, ereditatea (in special
locuitorii din zona nord-europeana), radio-terapia (in special pentru abdomen), nasterea prematura
(adeseori simptomele apar abia la 3 ani sau mai mult de la nastere).

Cum este tratata intoleranta la lactoza?

Desi nu puteti influenta organismul in abilitatea sa de a produce (sau nu) lactaza, simptomele pot
fi controlate prin modificari in dieta. Majoritatea persoanelor care sufera de intoleranta la
lactoza pot consuma o oarecare cantitate de produse cu lactoza, dar exista si persoane care prefera
sa reduca cantitatile pentru a le putea tolera mai bine sau chiar sa le consume alaturi de alte
alimente. Studiile indica faptul ca persoanele care sufera de aceasta afectiune pot consuma fara
probleme produse derivate cum sunt iaurtul sau branza maturata, insa exista si variante (mai
scumpe) de lapte fara lactoza sau cu continut redus de lactoza. Iaurturile realizate cu ajutorul
culturilor active si vii de bacterii sunt benefice deoarece culturile bacteriene convertesc lactoza
in acid lactic, astfel incat iaurtul poate fi mai bine tolerat datorita unui nivel mai scazut de lactoza
(prin comparatie cu cel normal).
Pot fi de ajutor si produsele din lapte de soia sau chiar din lapte de capra (nu este benefic
pentru toate persoanele). Problemele care apar in special din cauza acestei afectiuni sunt legate de
aportul de calciu, esential pentru cresterea si repararea oaselor (la orice varsta), o carenta in
acest sens putand conduce la oase fragile care se pot fractura usor (chiar osteoporoza). Calciul
poate fi regasit insa si in alte alimente, cum sunt broccoli, produse fortificate cu calciu (paine sau
sucuri), somon conservat, substituenti ai laptelui (lapte de soia sau de orez) portocale, rubarba,
spanac etc. Aportul de calciu trebuie insa corelat cu cel de vitamina D (ajuta procesul de
absorbtie) care poate fi gasita in alimente cum sunt: oua, ficat, iaurt fortificat cu vitamina D sau
lapte (special). De asemenea, expunerea la soare contribuie la procesul natural de sinteza al
acestei vitamine in organismul uman.

Doamna doctor Cerasela Antoniu, medic specialist pediatru la European Hospital ne

mentioneaza urmatoarele aspecte:

"Intoleranta la proteinele laptelui de vaca necesita doar tratament dietetic, cu exceptia formelor cu
manifestari respiratorii care necesita tratament adecvat.
In cazul sugarilor alimentati natural, mama trebuie sa excluda din alimentatie laptele de vaca si sa
continue alaptarea. Pentru sugarii alimentati artificial, se recomanda o formula de lapte
hipoalergenica, cu proteine hidrolizate partial sau total in functie de severitatea manifestarilor
clinice.
Nu se vor administra lapte de capra, oaie sau formule de lapte cu proteine din soia deoarece
reactiile alergice se pot declansa si in aceste cazuri. De regula, dieta se mentine pana la varsta de
1 an, dar atentie la diversificare: prudenta la introducerea oualelor (albusul este exclus), citrice,
capsuni, fructe de padure si dupa varsta de 1 an, precautie la administrarea de peste, icre, nuci,
alune.
Aceasta sensibilitate poate sa dispara dupa varsta de 4 ani dar exista si copii la care alergia
alimentara (la peste, nuci, arahide) persista uneori si toata viata.
Pentru a preveni aparitia intolerantei la proteinele laptelui de vaca, Societatea Europeana de
Gastroenterologie si Nutritie Pediatrica, recomanda:
• Alaptarea tuturor sugarilor pana la varsta de 6 luni cu excluderea laptelui de vaca din dieta
mamei
• Introducerea unor formule hipoalergenice, de preferat cele cu proteine complet hidrolizate
pentru copiii diagnosticati cu aceasta boala
• Evitarea laptelui de capra, oaie, soia datorita unei similitudini antigenice intre laptele de vaca si
acestea
• Inceperea diversificarii dupa varsta de 6 luni, cu evitarea alimentelor alergenice."

Intoleranta la lactoza - produse de evitat

Desi multe persoane nu realizeaza, exista o multime de alte produse in afara de cele lactate care
pot contine lactoza, cum sunt produsele de panificatie sau patiserie: biscuitii, prajiturile si
vafele, gogosile, torturile si rulourile, cerealele procesate, supele sau cartofii instant, chips-urile,
mezelurile procesate (sunca, carnati, cremvursti), margarina, sosurile de salata, batoane proteice,
bomboane, topinguri si creme. Prin urmare este bine sa verificati cu atentie etichetele inainte de a
le achizitiona. Doamna doctor Rodica Nedelea, specialist in nutritie si dietetica Pinner Test
Romania www.pinnertest.ro ne mentioneaza urmatoarele:

"In urma depistarii intolerantei la lactoza vor fi eliminate alimentele care contin lactoza timp de
2 pana la 6 luni. Alimentele care contin lactoza sunt: orice lapte de origine animala si produsele
lactate.

-supe la plic si sosuri

-prajituri, torturi produse de patiserie, margarina.

-mustarul, maioneza si ketchup-ul

-inghetata si ciocolata

-atentie la mezelurile preambalate"

Intoleranta la lactoza - complicatii

In general nu apar complicatii severe, dar pe termen lung sistemul osos poate fi afectat, aparand
osteopenia si osteoporoza. In cazul copiilor mici insa intoleranta la lactoza poate conduce la
deshidratare si malnutritie daca nu este diagnosticata la timp.
In cazul in care observati prezenta simptomelor enuntate anterior si observati o corelare a
acestora cu produsele lactate este bine sa efectuati un control medical pentru a va asigura,
deoarece aceasta afectiune, desi nu este severa, poate interfera serios cu stilul de viata.

Multumim doamnelor doctor Rodica Nedelea si Cerasela Antoniu pentru ajutorul acordat
in realizarea articolului.
Surse:
http://digestive.niddk.nih.gov; http://en.wikipedia.org; http://www.nhs.uk; www.medicalnewstoday.com/; www.mayoclinic.com; www.patient.co.uk;
www.medindia.net/

http://www.dietopedia.ro/dictionar/sucroza

Sucroza (zaharul de masa) este formata dintr-o molecula de glucoza si una de fructoza. Se gaseste
in sfecla de zahar, trestia de zahar, melasa, sirop de artar, fructe legume si miere. Prin hidroliza
sub actiunea enzimelor digestive sau prin fierbere in mediu acid, zaharoza este convertita la un
amestec de glucoza si fructoza in parti egale. Datorita faptului ca moleculele de monozaharide
sunt mai mici, acest amestec, denumit zahar invertit, este frecvent utilizat la prepararea
bomboanelor si inghetatei pentru a preveni formarea de cristale mari de zahar.(4)

Zaharul invertit este mai dulce decat o cantitate echivalenta de sucroza. Mierea este zahar
invertit.(3)

http://www.synevo.ro/intoleranta-ereditara-la-fructoza/

Intoleranta ereditara la fructoza

Sinonime – fructozemie; deficit de fructozo-1-fosfat aldolaza.

Informatii generale

Aceasta afectiune, descrisa pentru prima data in 1956, constituie cea mai cunoscuta tulburare
ereditara in metabolismul fructozei, avand o frecventa de 1 caz la 20 000 nasteri. Defectul se
transmite autozomal recesiv; desi se manifesta in primul an de viata, consecintele sale clinice pot
sa nu fie recunoscute pana in perioada adolescentei sau chiar a varstei adulte.

Daca diagnosticul este stabilit inainte de aparitia complicatiilor viscerale, intoleranta ereditara la
fructoza raspunde complet la dieta de eliminare a acestui monozaharid.

Persoanele afectate sunt asimptomatice pana in momentul ingestiei de alimente care contin
fructoza. La sugarii homozigoti manifestarile clinice debuteaza dupa administrarea de formule
care contin sucroza (dizaharid alcatuit din glucoza si fructoza). Fructoza se gaseste in majoritatea
fructelor si legumelor si este parte a dizaharidului zaharoza (zaharul obisnuit).

Manifestarile principale ale bolii sunt reprezentate de varsaturi, diaree, dureri abdominale si
hipoglicemie instalate in decurs de 30 minute de la consumul unor alimente, bauturi sau
medicamente ce contin fructoza sau zaharuri inrudite (sucroza sau sorbitol). Poate sa se dezvolte
o tulburare metabolica generalizata cu acidoza lactica si hiperuricemie. Hipoglicemia induce
iritabilitate, tremuraturi si tulburari cognitive. Atacurile sunt insotite de paloare, transpiratii si, in
cazuri severe, de pierderea cunostintei si convulsii generalizate. Expunerea cronica la fructoza
este asociata cu disfunctie tubulara (sindrom Fanconi), afectare hepatica pana la ciroza si
tulburari de coagulare. Sugarii refuza alimentatia si apare un retard de crestere. Supravietuirea
depinde de modul in care mama recunoaste efectele adverse legate de consumul de fructe si
zahar.

Sugarii care reusesc sa depaseasca momentul critic al diversificarii alimentatiei dezvolta o

aversiune puternica fata de alimentele dulci, legume si fructe, care ofera o protectie fata de
efectele negative ale acestora. Afectiunea poate sa nu fie diagnosticata in perioada copilariei,
astfel ca exista oricand riscul de manifestari severe daca in dieta apare un aliment „interzis”2;3.

Au fost descrise cateva cazuri letale de intoleranta ereditara la fructoza la adulti de varsta medie
declansate de perfuzii cu sorbitol si fructoza5.

Caracteristic pentru copiii si adultii cu intoleranta ereditara la fructoza este reducerea drastica sau
chiar absenta cariilor dentare.

In mod normal, fructoza este metabolizata la nivel hepatic iar enzima aldolaza B detine un rol
esential in acest proces prin scindarea fructozo-1-fosfatului in glicerolaldehida si
dihidroxiacetonfosfat. Aldolaza B este exprimata exclusiv in ficat, rinichi si intestin; in cazul unui
deficit enzimatic se produce o depletie a pool-lului intracelular de fosfat anorganic (prin
sechestrarea sa sub forma de fructozo-1-fosfat) cu modificarea dramatica a raportului intre
adenozin trifosfat (ATP) si adenozin monofosfat (AMP) si accelerarea productiei de acid uric.
Astfel se explica hiperuricemia obsevata in cursul atacurilor acute. Competitia intre urat si lactat
pentru excretia tubulara renala este responsabila de acidemia lactica.

De asemenea, nivelul ridicat de fructozo-1 fosfat intr-un mediu in care fosfatul anorganic liber
este redus perturba glicogenoliza si gluconeogeneza, ceea ce explica hipoglicemia care insoteste
intoleranta ereditara la fructoza.

O alta consecinta a nivelului crescut de fructozo-1 fosfat este inhibitia fructokinazei printr-un
mecanism de feed-back si cresterea concentratiei de fructoza libera in sange.

Cauza disfunctiei hepatice severe ramane necunoscuta dar poate fi o manifestare a

degenerescentei citoplasmatice focale sau a toxicitatii celulare a fructozei. Cauza afectiunii
tubulare renale este de asemenea neclara; pacientii prezinta acidoza tubulara proximala complicta
cu aminoacidurie, glucozurie si fosfaturie.

In prezenta manifestarilor clinice sugestive testul intravenos de provocare cu fructoza poate fi util
in stabilirea diagnosticului, in special la adulti. Astfel, se administreaza in perfuzie o solutie de
fructoza 20% (0.25g/kg) si se recolteaza la un interval de 2 ore probe de sange pentru electroliti
(potasiu, magneziu, fosfat) si glucoza. In cursul incarcarii cu fructoza se produce hipoglicemie
insotita de tulburari electrolitice importante: hipokaliemie, hipofosfatemie si hipermagneziemie.
Testul este riscant deoarece pot sa apara dureri abdominale severe si coma hipoglicemica.
Hipoglicemia indusa nu raspunde la glucagon.

Testul oral de provocare cu fructoza trebuie evitat deoarece poate declansa dureri abdominale
intense si soc.
Deficitul de aldolaza B este pus in evidenta prin analiza enzimatica a probelor de biopsie
prelevate din ficat sau de la nivelul mucoasei intestinale.

Prin identificarea unor mutatii la nivelul genei aldolazei B a devenit posibil un diagnostic genetic
direct la persoanele suspectate de intoleranta ereditara la fructoza2;3.

Gena aldolazei B este localizata pe bratul lung al cromozomului 9 si este alcatuita din 9 exoni. In
intoleranta ereditara au fost descrise mai multe tipuri de mutatii: missens, nonsens, deletii, insertii
si in regiunea de splicing. Mutatiile reduc activitatea enzimatica si afecteaza stabilitatea
structurala a aldolazei B. Mutatiile A149P, A174D si N334K sunt cele mai frecvente in Europa si
sunt responsabile de 90% din cazuri. Restul de 10% este reprezentat de mutatii mai rare. Defectul
se transmite autozomal recesiv, adica este manifest la pacientii care au 2 mutatii (homozigoti, sau
heterozigoti compusi)1;4.

Pentru a impiedica manifestarile bolii si a asigura o dezvoltare a copiilor afectati trebuie sa

se excluda aproape complet din dieta sucroza, fructoza si sorbitolul. Datorita prezentei
ubicuitare a fructozei este adesea dificil de stabilit un regim alimentar adecvat si este de
preferat sa se apeleze la un nutritionist.

Alimente contraindicate:
-zahar
-toate fructele si preparatele pe baza de fructe
-sorbitol
-miere
-melasa si sirop de melasa
-ciocolata, serbet
-gemuri, marmelade
-produse pentru diabetici
-branza topita; branza de vaci cu fructe; lapte si iaurturi aromate
-cereale pentru micul dejun, tarate, germeni de grau, orez brun
-esenta de cafea, lapte praf
-bauturi dulci carbonatate
-nuci, cocos, unt de arahide
-maioneza, muraturi, sosuri de salate, ketchup
-majoritatea legumelor
-unii cartofi (in special cartofii noi).

Alimente permise:

-alimente ce contin glucoza, dextroza, lactoza, maltoza, manoza, galactoza, dextrine,

pectine, amidon

-indulcitori ca: aspartam, ciclamat, zaharina, thaumatin2.

http://www.intoleranta-alimentara.ro/intoleranta-la-lactoza-2/tratament-2/

Tratamentul malabsorbtiei fructozei

Ca si in cazul celorlalte intolerante alimentare tratamentul include dieta de excludere,
asocierea glucoza – fructoza, aport enzimatic exogen.

Dieta de excludere

Va recomandam sa cititi cu atentie lista compusilor care intra in compozitia alimentelor inainte
de a le achizitiona sau consuma.

In tabelul de mai jos gasiti o lista cu alimente permise/interzise in cazul malabsorbtiei

fructozei.

Grup de alimente Alimente permise Alimente interzise

Carne Carne rosie, porc, pui, Cremvursti, mezeluri sau
curcan orice aliment care contine
fructoza
Cereale Orice produs care nu Produse indulcite cu zahar,
contine fructoza sau zahar. fructoza sau sorbitol./
germeni de grâu, cereale pt
micul dejun, tărâţe
Fructe Toate fructele, sucurile de
fructe, fructe deshidratate,
produse care contin fructe.
Indulcitori Glucoza, dextrina,maltoza Fructoza, sucroza,
zahar,sorbitol
Grasimi Unt, Maioneza, mustar,
margarina,ulei,maioneza dresinguri si sosuri care
facuta in casa, dresinguri contin zahar
pentru salate fara zahar
Oua Orice fel de oua
Lactate Orice tip Nu se recomanda lactatele
care contin zahar
Alune, nuci ? Orice tip Nuci, alune glazurate
Paine Orice tip de paine care nu Orice produs de panificatie
contine zahar, fructoza sau care contine ca indulcitori
sorbitol zahar, fructoza sau sorbitol
Cartofi Orice tip de cartofi Cartofii dulci / noi
Paste Macaroane,spagetti, orez Orez brun
Peste Orice tip de peste proaspat Peste procesat care contine
zaharuri
Desert Iaurt natural, inghetata, Orice desert care contine
prajituri care nu contin zahar, fructoza, sorbitol
zahar
Branzeturi Orice tip
Legume Sparanghel, conopida, ardei Morcovi, rosii, legume
gras, salata verde, telina, conservate care contin
radacinoase zahar
Altele Cafea, ceai, supe vegetale, Miere, sucurile indulcite,
cacao, condimente, sucuri 0 jeleuri, marmelade, gemuri,
calorii fructe conservate

Asocierea fructoza – glucoza

Glucoza favorizeaza – in cazul celor mai multi pacienti – absorbtia fructozei in intestinul subtire.
Este recomandat sa ingerati o cantitate mai mare de glucoza decat cea de fructoza intrucat
absorbtia glucozei este mult mai rapida si la un raport glucoza:fructoza de 1:1 in intestin raman
neabsorbite cantitati mai mari de fructoza care pot declansa simptomele specifice.

Xylose isomeraza: o enzima utila in intoleranta la fructoza

Aceasta enzima converteste fructoza din intestinul subtire in glucoza care ulterior va fi absorbita
in circulatia sanguina.

Asa cum am mentionat malabsorbtia fructozei se datoreaza deficitului transportorului GLUT-5 .

Administrarea xylose izomerazei inainte de a consuma alimente bogate in fructoza va determina
conversia fructozei in glucoza care va fi absorbita din intestinul subtire sistemul de transport
responsabil in acest caz fiind GLUT-2

Intrebati medicul dumneavoastra curant

Care este diferenta intre malabsorbtia fructozei si intoleranta ereditara la fructoza?

Care este incidenta malabsorbtiei fructozei?

Este posibil sa sufar de malabsorbtie a fructozei?

Cum am dobandit-o?

Care sunt complicatiile?

Care este tratamentul acestei afectiuni?

Cum se diagnosticheaza intoleranta la fructoza?

Care sunt simptomele malabsorbtiei fructozei?

Ce alimente si bauturi contin fructoza?

Informatiile furnizate au valoare informativa. Va recomandam sa consultati medicul care va va

stabili diagnosticul si va recomanda tratamentul adecvat.

http://www.corpul-uman.com/2010/10/maltoza-definitie.html

Un dizaharid ce provine din digestia amidonului de catre enzima numita amilaza, continuta in secretiilr
glandelor salivare sau prin hidroliza lui. Maltoza se gaseste in mod natural in cerealele germinate.

http://www.terapiamedicala.ro/amilaza

Amilaza este o enzima plasmatica ce are rolul fiziologic de a scinda legaturile amidonului, producand
glucide cu molecule mai mici: maltoza, glucoza, dextrina. Aceasta enzima este produsa in glandele
salivare si in pancreas. Aceasta se dozeaza pentru a diagnostica diferitele afectiuni ale acestor organe.
Valoarea normala este de 25 - 180 unitati / litru.

http://www.synevo.ro/amilaza-serica/

Amilaza serica Informatii generale

Amilaza serica face parte din categoria hidrolazelor, subgrupa de enzime care catalizeaza
degradarea hidrolitica a amidonului, a glicogenului, a poli- si oligozaharidelor.

Amilaza este o enzima de secretie exocrina, care este prezenta in ser sub doua forme
izoenzimatice principale: pancreatica (40% din amilaza serica totala) si salivara (60% din amilaza
serica totala). Enzima mai este prezenta in cantitati mult mai mici in ficat, sucul duodenal,
intestinul subtire, trompele uterine, muschii scheletici.

O forma moleculara rara este macroamilaza, izoenzima care, datorita dimensiunii sale mari, nu se
elimina la nivel renal2.

Aproximativ 80 % din pacientii cu pancreatita acuta prezinta valori crescute ale amilazei serice in
decurs de 24 ore de la debutul simptomatologiei4.
http://www.sfatulmedicului.ro/Alimentatia-sanatoasa/alimentele-bogate-in-
amidon-si-ce-rol-au-in-dieta-zilnica_13096

Alimentele bogate in amidon si ce rol au in dieta zilnica

Generalitati
Sus

Alimentele bogate in amidon sunt principala sursa de carbohidrati

dintr-o dieta echilibrata, care asigura necesarul zilnic de nutrienti.

Organismul utilizeaza amidonul pentru a furniza glucoza

celulelor, insa sursa acestui carbohidrat complex este si ea
importanta, intrucat trebuie sa detina si o valoare nutritionala
crescuta, pentru a fi cu adevarat benefica.

De pilda, dulciurile si alimentele din faina procesata contin si ele

amidon, insa nu au alti nutrienti esentiali de oferit. Alegeti cu
atentie produsele bogate in amidon, printr-o buna cunoastere a
proprietatilor acestora.

Cuprins articol

1. Generalitati
2. Amidonul si rolul sau in alimentatie
3. Alimente cu continut ridicat de amidon
4. Suplimentarea alimentelor bogate in amidon

Amidonul si rolul sau in alimentatie

Sus

Amidonul este constituit din lanturi lungi si complexe de zaharuri simple, de aceea este inclus in
categoria carbohidratilor complecsi, despre care se credea in trecut ca nu cresc semnificativ
nivelul glicemiei in sange. Recent, cercetatorii au descoperit ca unele alimente bogate in amidon
pot creste indicele glicemic chiar mai mult decat unele zaharuri, fiind transformate cu rapiditate
in zahar dupa consum.

Intr-o dieta bazata pe un aport scazut de carbohidrati, telul principal este evitarea alimentelor care
cresc nivelul glucozei in sange, asa cum sunt produsele bogate in amidon.

Noile studii de specialitate au scos in evidenta, insa, faptul ca nu toate tipurile de amidon au
acelasi efect asupra organismului. Unele dintre ele sunt digerate foarte rapid si produc cresterea
brusca a glicemiei, pe cand altele sunt digerate lent, avand un efect minor asupra indicelui
glicemic. Mai mult decat atat, amidonul rezistent nu este digerat in intestinul subtire si nu creste
aproape deloc nivelul glicemiei.

Prin urmare, cu cat cantitatea de amidon usor digerabil dintr-un aliment este mai mare, cu atat
creste indicele glicemic al produsului in cauza. Principalele beneficii aduse de alimentele cu
continut ridicat de amidon sunt:

- cresterea nivelului de energie;

- suplimentarea aportului zilnic de nutrienti esentiali;
- asigurarea aportului optim de fibre, calciu, fier si complexul de vitamine B;
- mentinerea senzatiei de satietate pe termen lung.

Alimentele bogate in amidon si-au castigat proasta reputatie de a cauza cresterea in greutate. In
realitate, carbohidratii furnizati de acestea contin cu 50% mai putine calorii, decat grasimile.
Important este ca sursele alimentare ale carbohidratilor complecsi proveniti din amidon sa nu aiba
grasimi si zaharuri adaugate, care sa le creasca numarul de calorii.

Alimente cu continut ridicat de amidon

Sus

Cartofii

Cartofii sunt o prima sursa importanta de amidon, furnizand totodata si fibre, vitamine B si
potasiu. Aceste legume contin totodata circa 15 grame de vitamina C la fiecare 100 g consumate
si energizeaza semnificativ organismul.

Pentru a constitui o alegere alimentara sanatoasa, este recomandat ca aceste legume sa fie
preparate prin fierbere si coacere, cu cat mai putine grasimi si sare adaugate. Cartofii prajiti si
chipsurile de cartofi sunt de evitat. Cartofii noi pot fi savurati cu tot cu coaja, pentru o portie
importanta de fibre.

Orezul si alte cereale

Din categoria alimentelor bogate in amidon fac parte si orezul (alb, brun etc.), alaturi de alte
cereale integrale (cuscus, grau etc.), binevenite in orice dieta echilibrata. Acestea au un efect de
energizare excelent, sunt accesibile ca pret si au un continut foarte mic de grasime. Pe langa
carbohidratii complecsi din amidon, aceste alimente mai furnizeaza

- proteine;
- fibre;
- complexul de vitamine B.

Painea

Painea, in special cea integrala, neagra, din cereale integrale (secara) si imbogatita cu seminte sau
tarate de grau, este un aliment bogat in amidon, parte importanta a unei diete echilibrate. Aceste
tipuri sanatoase de paine sunt o sursa importanta de energie, dar si de complexul vitaminelor B,
vitamina E, fibre si o gama larga de minerale. Consumata in cantitati mici, painea mentine starea
de sanatate intacta si nu pune in pericol silueta.

Pastele

Pastele sunt alte alimente cu continut ridicat de amidon, fier, sodiu si vitamine B. Pastele din
faina integrala sunt alternative mai sanatoase decat cele din faina alba, intrucat contin mai multe
fibre si au un indice glicemic mai scazut. Tot ele sunt digerate mai lent, mentinand senzatia de
satietate pe perioade mai lungi.

Cerealele integrale

Consumate la micul dejun, cerealele integrale furnizeaza amidon care se transforma in

carbohidrati complecsi digerati lent, fier, fibre, proteine si vitamine B. Consumati in forma
integrala

- graul;
- ovazul;
- orzul;
- secara;
- orezul;
- cuscusul;
- porumbul;
- quinoa;
- tapioca.

Legumele

Toate legumele contin cantitati variate de amidon, pana si salata verde, ardeii grasi, sparanghelul,
ceapa, vinetele si anghinarea. Din categoria celor bogate in amidon fac parte

- porumbul;
- pastarnacul;
- mazarea verde;
- dovleacul;
- dovlecelul;
- ignamele.

Fasolea si lintea nu se remarca doar prin continutul important de proteine, ci si prin cantitatea de
amidon pe care o ofera. Fasolea alba, neagra, rosie si lintea in toate varietatile sale asigura
organismului carbohidratii complecsi de care are nevoie pentru un tonus excelent si o satietate
prelungita.

Suplimentarea alimentelor bogate in amidon

Sus

Puteti suplimenta aportul de alimente bogate in amidon cu eliberare lenta prin urmatoarele
strategii

- Alegeti produse integrale. Painea, pastele si cerealele furnizeaza amidon digerat ulterior lent
daca sunt in forma integrala.

- Introduceti fulgii de ovaz la micul dejun. Surse excelente de carbohidrati complecsi, fulgii de
ovaz au si valoare nutritionala ridicata, va ofera energie si tin senzatia de foame sub control. Ii
puteti consuma impreuna cu iaurt si fructe proaspete, pentru o masa echilibrata si sanatoasa la
micul dejun.

- Portionati echilibrat preparatele cu orez si paste. Cu alte cuvinte, incercati sa umpleti

farfuria mai mult cu orez si paste si mai putin cu sos.

- Diversificati tipurile de paine consumate. Incercati diferite retete de paine, cu seminte, tarate,
faina integrala etc., renuntand cat mai des la painea alba, din faina rafinata.

http://www.gradinamea.ro/Amidonul_in_alimentatie_9787_544_1.html

Alimentele bogate in amidon, precum cartoful, painea, cerealele, orezul sau pastele fainoase ar
trebuie sa constituie circa o treime din alimentatia zilnica, spun studii recente in domeniu.
Amidonul este cea mai accesibila sursa de carbohidrati iar atunci cand starea de sanatate ne
permite, este pacat sa nu profitam de ea.

Alimentele bogate in amidon mai furnizeaza pe langa fibre, calciu, fier si vitamine, multa energie
pe care organsimul o intrebuinteaza in toate imprejurarile vietii. Unul dintre cele mai mari
avantaje ale acestora, datorat in special continutului de fibre, este senzatia de satietate pe care o
ofera la masa.

Exista doua tipuri de fibre, solubile si insolubile, care se regasesc in alimentele de care vorbim.
Cele solubile pot fi digerate partial si pot ajuta la reducerea cantitatii de colesterol din sange iar
celelalte curata intestinele mecanic de impuritati. Painea, cerealele integrale si pastele sunt printre
cele mai bune surse de fibre insolubile. Ai grija chiar si la amidonul natural sa nu consumi in
cantitati prea mari, altfel vei avea probleme cu ficatul datorita alimentelor cu index glicemic
ridicat.

De asemenea, este bine sa evitam sa consumam fructe odata cu alimente care au in componenta
amidon. In caz contrar, riscam sa ne alegem cu unele tulburari digestive. Amidonul ce se gaseste
in cantitati considerabile in cartofi si cereale necesita fierbere. Prin fierbere rezulta compusi mai
digerabili ai amidonului.

Cerealele integrale folosite pentru prepararea terciurilor trebuie fierte bine, ovazul 90minute iar
graul si orzul pana la 3 ore. Granulele de amidon se desfac mai repede la temperatura de coacere
(care este mai mare decat cea de fierbere). Painea coapta si alte alimente coapte sunt bune de
folosit.

Amidonul modificat este un amidon tratat fizic sau chimic folosit in industria alimentara pentru
prepararea iaurturilor, ca agent de ingrosare. Lactatele (iaurturile, smantana) ingrosate sau
cremoase nu pot fi considerate produse naturale, iar in functie de tratamentul aplicat amidonului,
pot fi chiar periculoase sanatatii.

http://www.descopera.ro/dnews/13383230-mancati-macaroane-reci-de-ce-recomanda-unii-specialisti-
alimente-fainoase-fierte-si-racite

Unele alimente făinoase fierte şi răcite – precum cartofii sau pastele făinoase – conţin o formă de
amidon cu efecte benefice asupra organismului uman, susţine un specialist britanic.

Dr. Denise Robertson, specialist în nutriţie la University of Surrey, Marea Britanie, studiază de
mulţi ani efectele acestui amidon – numit amidon rezistent – asupra sănătăţii.

Atât amidonul obişnuit, cât şi amidonul rezistent sunt polizaharide şi sunt asemănătoare ca
structură, dar au efecte diferite asupra organismului uman, susţine ea.

Astfel, amidonul normal – precum cel din pâinea albă şi pastele făinoase calde – este absorbit
rapid de organism, făcând glicemia să crească aproape tot atât de rapid ca şi când am consuma
aceeaşi cantitate de glucide bând un pahar de băutură îndulcită.

Amidonul normal este compus din lanţuri de molecule de glucoză, lanţuri care sunt
descompuse cu uşurinţă în moleculele componente, iar acestea sunt absorbite rapid. Ceea ce nu
este folosit pentru producerea de energie, este transformat în grăsime care se depozitează.

În plus, absorbţia rapidă a glucozei în sânge duce la creşterea glicemiei şi consecutiv, la o

creştere bruscă a secreţiei de insulină (hormon produs de pancreas, care reduce nivelul glucozei
în sânge). Descăcarea mare de insulină reduce repede nivelul glucozei în sânge, apărând iar
senzaţia de foame, pe care mulţi oameni au tendinţa să o combată mâncând ceva dulce, ceea ce
duce iar la creşterea glicemiei şi ciclul se reia.
Dar, după ani de asemenea creşteri bruşte ale glicemiei şi nivelului de insulină, urmate de scăderi
bruşte ale glicemiei etc., celulele corpului devin mai puţin sensibile la acţiunea insulinei. Ca
urmare, mecanismul reducerii glicemiei de către insulină devine mai puţin eficient, iar treptat
organismul începe să prezinte niveluri tot mai mari ale glicemiei. Este un pas spre apariţia
diabetului tip 2, o boală care devine azi tot mai răspândită.

În schimb, explică dr. Robertson, amidonul rezistent are un alt comportament în organism:
unele dintre lanţurile sale de glucoză nu mai sunt descompuse în intestinul subţire, ceea ce
înseamnă că absorbţia glucozei în sînge se va face mai lent; nivelul de insulină nu mai creşte aşa
de mult şi ne vom simţi sătui pentru o perioadă mai îndelungată.

În plus, amidonul nedigerat în intestinul subţire trece în intestinul gros, unde joacă rolul fibrelor
alimentare şi este fermentat de bacteriile din intestin, fiiind transfomat în acizi graşi cu lanţ scurt;
aceştia sunt absorbiţi şi au diferite efecte pozitive, de exemplu prevenirea bolilor de inimă şi,
posibil, chiar reducerea tensiunii arteriale, afirmă dr. Robertson.

Amidonul rezistent se găseşte în mod natural în alimente precum bananele (dar cu condiţia să fie
mâncate când nu sunt foarte coapte, când încă sunt puţin verzi), în unele leguminoase (legume
din familia fasolei), în fulgii cruzi de ovăz.

Dar şi gătirea unor alimente făinoase, urmată de răcirea lor, le măreşte conţinutul de amidon
rezistent.

Un experiment recent, de mică amploare, sugera că şi pastele făinoase lăsate să se răcească şi

apoi reîncălzite provoacă creşteri mult mai mic ale glicemiei şi secreţiei de insulină, comparativ
cu pastele proaspăt fierte şi servite calde.

Ca urmare, consumul de paste făinoase reci, de cartofi fierţi ori copţi şi răciţi ar putea avea
efecte bune asupra organismului; aceste alimente ar ţine de foame mai bine decât dacă sunt
mâncate fierbinţi şi ar putea ajuta la prevenirea diabetului, datorită conţinutului de amidon
rezistent, crede dr. Robertson.

Un studiu anterior, realizat în Australia, arătase că, de asemenea, consumul de cartofi reci
protejează, într-o oarecare măsură, organismul de consecinţele negative ale consumui ridicat de
carne roşie, aliment care are unele efecte nocive bine documentate asupra corpului uman.

http://www.scientia.ro/stiinta-la-minut/57-alimentatie/6055-tot-ce-trebuie-s-stiti-despre-amidonul-
rezistent-.html

Tot ce trebuie să ştiţi despre amidonul rezistent

Scris de Kris Gunnars

Duminică, 16 Martie 2014 21:42

Amidonul rezistent este cel ce nu e digerat. Cu alte cuvinte, este

rezistent la digestie în partea superioară a tractului digestiv. Amidonul rezistent trece neschimbat
prin colon, unde hrăneşte bacteriile prietenoase din intestin. În acest fel, funcţionează asemănător
cu o fibră solubilă, fermentabilă, deşi pare a fi mai benefic decât fibrele. Multe studii efectuate pe
oameni arată că amidonul rezistent poate aduce beneficii sănătăţii: îmbunătăţeşte sensibilitatea la
insulină, scade nivelul glicemiei, reduce apetitul şi aduce beneficii digestiei (1).

Cum funcţionează? Care este mecanismul?

Principalul motiv pentru care funcţionează amidonul rezistent este acela că are rol asemănător cu
cel al fibrelor solubile, fermentabile. Trece nedigerat prin stomac şi intestinul subţire, ajungând în
cele din urmă în colon unde hrăneşte bacteriile prietenoase din intestin (4). Bacteriile din intestin
(flora intestinală) depăşesc numărul celulelor organismului într-un raport de 10 la 1 (5). În timp
ce majoritatea alimentelor pe care le consumăm hrănesc doar 10% din celulele noastre, fibrele
fermentabile şi amidonul rezistent hrănesc restul de 90% (6, 7).

De fapt, există sute de specii diferite de bacterii în intestin. În ultimele decenii, oamenii de ştiinţă
au descoperit că numărul şi tipul de bacterii pot avea un impact profund asupra sănătăţii (8, 9).
Amidonul rezistent hrăneşte bacteriile prietenoase din intestin, având un efect pozitiv atât asupra
tipului de bacterii, cât şi asupra numărului lor (10, 11). Atunci când bacteriile digeră amidonul
rezistent, formează mai mulţi compuşi, inclusiv gaze şi acizi graşi cu lanţ scurt, în special cel
numit butirat (12, 13).

Concluzie: unul dintre principale motive pentru care amidonul rezistent îmbunătăţeşte sănătatea,
este acela că hrănesc bacteriile prietenoase în intestin şi cresc producţia de acizi graşi cu lanţ
scurt, cum este butiratul.

Amidonul rezistent este un superaliment pentru sistemul digestiv

Deci, când consumăm amidon rezistent, acesta ajunge în intestinul gros, unde este digerat de
bacterii şi transformat în acizi graşi cu lanţ scurt (14). Cel mai important dintre aceşti acizi este
butiratul (15), care reprezintă combustibilul preferat al celulelor din colon (16). De aceea,
amidonul rezistent hrăneşte atât bacteriile prietenoase, cât şi celulele din colon, prin creşterea
cantităţii de butirat. Amidonul rezistent are mai multe efecte benefice asupra colonului. Reduce
nivelul PH-ului, inflamaţia şi duce la mai multe schimbări benefice care pot scădea riscul de
cancer colorectal, care reprezintă a 4-a cauză de deces din lume datorată cancerului (17, 18).
Acizii graşi cu lanţ scurt care nu sunt folosiţi de celule în colon circulă prin fluxul sanguin şi
ficat, aducâd diferite beneficii (19, 20).

Dacă vreţi să citiţi despre incredibilele beneficii ale butiratului, atunci vă recomand acest articol
al Dr. Stephan Guyenet http://wholehealthsource.blogspot.com/2009/12/butyric-acid-ancient-
controller-of.html

Datorită efectelor terapeutice asupra colonului, amidonul rezistent poate fi folositor pentru
diferite tulburări digestive ca: boli inflamatorii digestive, precum colita ulcerativă şi boala Crohn,
constipaţia, diverticulita şi diareea (21). Totuşi, acest lucru trebuie studiat corespunzător în studii
controlate efectuate pe oameni, înainte de a fi făcute orice recomandări. În studiile efectuate pe
animale, s-a constatat că amidonul rezistent creşte absorbţia de minerale (22, 23).

Concluzie: prin creşterea producţiei de butirat, amidonul rezistent hrăneşte celulele din colon şi
produce diferite îmbunătăţiri în funcţionarea sistemului digestiv.

Amidonul rezistent îmbunătăţeşte sensibilitatea la insulină, scade nivelul glicemiei şi

îmbunătăţeşte sănătatea metabolică

Amidonul rezistent este benefic pentru sănătatea metabolică, mai multe studii aratând că poate
îmbunătăţi sensibilitatea la insulină – cât de bine răspund celulele din organism la insulină (24).
Amidonul rezistent este foarte eficient şi în scăderea glicemiei după mese (25, 26, 27). Are şi un
“efect al celei de-a doua mese” – însemnând că, dacă mâncaţi amidon rezistent la micul dejun
veţi micşora nivelul glicemiei la prânz (28).

Efectul asupra metabolismului glucozei şi insulinei este impresionant. Unele studii au găsit o
îmbunătăţire cu 33-50% a sensibilităţii la insulină după 4 săptămâni în care s-au consumat 15-30
gr. pe zi (29, 30).

Sensibilitatea scăzută la insulină (rezistenţa la insulină) se crede că reprezintă un important factor

de cauzalitate în unele dintre cele mai grave boli: sindrom metabolic, diabet de tip II, obezitate,
boli cardiovasculare şi boala Alzheimer. Prin îmbunătăţirea sensibilităţii la insulină şi prin
scăderea glicemiei, amidonul rezistent poate ajuta la evitarea bolilor cronice şi vă poate face să
trăiţi mai mult şi mai bine. Totuşi, nu toate studiile sunt de acord că amidonul rezistent are aceste
efecte benefice. Poate depinde de fiecare individ, de doza şi de tipul amidonului rezistent folosit.

Concluzie: multe studii arată că amidonul rezistent îmbunătăţeşte sensibilitatea la insulină şi

scade nivelul glicemiei, în special după masă.

Amidonul rezistent poate ajuta la pierderea în greutate prin creşterea saţietăţii

Amidonul rezistent are mai puţine calorii decât cel obişnuit (2 faţă de 4 calorii pe gram). Astfel,
cu cât găsiţi mai mult amidon rezistent într-un aliment, cu atât va conţine mai puţine calorii.
Unele studii arată că suplimentele de fibre solubile pot contribui la pierderea în greutate, în
primul rând prin creşterea senzaţiei de saţietate şi apoi prin reducerea apetitului (31, 32).
Se pare că şi amidonul rezistent are acelaşi efect. Adăugarea acestuia în meniu măreşte saţietatea
şi face oamenii să mănânce mai puţine calorii (33, 34, 35). Există unele studii efectuate pe
animale, care evidenţiază că amidonul rezistent poate produce pierderea în greutate, dar acest
lucru nu a fost încă studiat corespunzător pe oameni.

Personal, mă îndoiesc că adăugarea de amidon rezistent în dietă va duce la un efect major asupra
greutăţii, dar ar putea face mai uşoară slăbirea prin alte metode.

Concluzie: amidonul rezistent are mai puţine calorii decât amidonul normal şi poate creşte
senzaţia de saţietate, ajutând oamenii să mănânce mai puţin..

Cum să adăugăm în dietă amidon rezistent

Există două modalităţi de a adăuga amidon rezistent în dietă: fie din alimente, fie din suplimente.
Mai multe alimente consumate frecvent sunt bogate în amidon rezistent. Aici intră cartofii cruzi,
cartofii gătiţi şi răciţi, bananele verzi, caju şi ovăz crud. Lista completă aici.

Aşa cum puteţi vedea, acestea sunt alimente bogate în carbohidraţi, astfel încât nu se pune
problema consumului lor dacă în prezent ţineţi o dietă low-carb (deşi puteţi consuma câţiva dacă
ţineţi o dietă low-carb şi vă integraţi în intervalul 50-150 gr. – ceea ce înseamnă de asemenea
low-carb).

Acestea fiind spuse, puteţi adăuga amidon rezistent în dietă fără aport de carbohidraţi digerabili.
În acest scop, multe persoane au recomandat (şi au obţinut rezultate bune cu el) amidon din cartof
crud. Acest amidon conţine cam 8 gr. de amidon rezistent pe lingură şi aproape niciun
carbohidrat utilizabil. Este şi destul de ieftin. Are un gust fad şi se poate adăuga în dietă în
diferite moduri, presărându-l pe mâncare, amestecându-l cu apă, punându-l în piureuri etc. 4
linguri de amidon de cartof crud pot furniza 32 gr. de amidon rezistent. Este important să
începem uşor şi să nu exagerăm, pentru că prea mult şi prea repede poate produce flatulenţă şi
disconfort. Nu există niciun motiv pentru a lua o cantitate mai mare de atât, deoarece atunci când
ajungeţi la 50-60 gr. pe zi, excesul pare a fi nefolositor. Poate dura ceva timp (2-4 săptămâni)
până ce producţia de acizi graşi cu lanţ scurt să crească şi să se observe toate beneficiile, aşa că
aveţi răbdare.

Ar trebui să îl încercaţi?

Dacă în prezent încercaţi să treceţi de platoul scăderii în greutate, aveţi glicemia mare, probleme
digestive sau dacă vreţi doar să experimentaţi, atunci este o idee bună să încercaţi amidonul
rezistent.

http://www.umft.ro/data_files/documente-atasate-
sectiuni/367/curs_de_gastroenterologie_si_hepatologie.pdf
http://www.succesulpersonal.ro/sp/index.php?p=sanatate&art=42

COMPATIBILITATI ALIMENTARE
Alimentele sa va fie medicamente si medicamentele sa va fie alimente.
Hipocrate

Unul din marile adevaruri ale vremurilor actuale este reprezentat de faptul ca alimentatia
a devenit extrem de haotica. Este un lucru pe care il observam cu totii, pentru noi insine sau altii.
De cele mai multe ori, obisnuintele determina oamenii sa consume aperitiv, felul 1, felul
2, desert, fructe, bauturi – toate la o singura masa ! Practic se creaza un adevarat dezastru in
organism – sistemul digestiv, in complexitatea sa, este dat peste cap intr-un mod extrem de dur.
Pentru a-si reveni si a putea digera, asimila si excreta reziduurile, el ‘imprumuta’ energie din alte
zone – si rezultatul il constituie, in timp, inevitabila imbolnavire.
Combinatiile nefaste de alimente au loc, dupa cum spuneam, datorita obisnuintelor de
alimentatie ‘mostenite’ indeosebi din perioada copilariei. ‘Placerea emotionala’ data de un
anumit gust sau de senzatia oferita de ‘burta plina’ este practic un drog pentru creier. In aceste
conditii, el care nu mai poate discerne ce este cu adevarat de folos corpului si face alegeri
emotionale (nu rationale, iar de intuitive nici nu poate fi vorba). Iar deciziile luate emotional sunt
aproape intotdeauna (auto)destructive.
Aceasta se intampla aproape intotdeauna in cazul alimentatiei. E nevoie de oprirea ‘hranirii
emotionale’ datorata stresului, emotiilor negative, obisnuintelor si placerii gustului. Trebuie sa ne
punem mintea la contributie si sa facem alegeri alimentare folositoare pentru corp, pentru a ne
recapata sanatatea si vitalitatea.
Haideti sa vedem de ce este atat de importanta o combinare corecta a alimentelor.
Pentru a fi digerat, fiecare tip de hrana are nevoie de un anume tip de suc gastric secretat de
stomac, si nu toate sucurile gastrice pot fi secretate in acelasi timp. Iar asta deoarece fiecare
aliment este digerat in mod diferit. Alimentele ce contin amidon – anumiti carbohidrati (orez,
paine, cartofi s.a.) au nevoie de un mediu digestiv alcalin ce este furnizat initial in gura de enzima
ptialina, apoi de amilaza pancreatica, ce ajunge in intestinul subtire. Alimentele ce contin
proteine (carne, lactate, alune, seminte si altele de acest fel) au nevoie de un mediu acid pentru
digerare, furnizat de acidul clorhidric si pepsina.
Cum spuneam si in cazul raportului alcalin-acid, exista in chimie o lege care spune ca doua
medii cu efect contrar - acizi si baze (alcalini) - nu pot actiona in acelasi timp. Se neutralizeaza
unul pe celalalt. De exemplu, daca mancam o proteina impreuna cu un amidon, digestia este
ingreunata sau complet blocata. Ei, ia ghiciti care este una din mancarurile preferate ale
oamenilor ! Bineinteles, celebra friptura cu cartofi prajiti (sau orice combinatie de carne si
cartofi). Gustul este bun, senzatia de satietate – la fel (ce mai conteaza somnolenta dupa o
asemenea masa copioasa – sistemul digestiv consuma din greu energie din creier pentru a
asimila). Iar asimilarea de catre celule este practic extrem de redusa.
Se intampla altceva in schimb. Hrana nedigerata fie sufera un proces de fermentatie (si
oamenii incep treptat sa se ingrase) fie sufera un proces de putrefactie (iar oamenii slabesc, cu
timpul). Asta se intampla deoarece hrana nedigerata constituie un mediu fertil pentru diversi
agenti patogeni (bacterii, viermi) care o descompun, dand nastere la diverse tulburari digestive.
Impreuna cu ‘tulburarile emotionale’ datorate stresului si emotiilor negative si cu alte modalitati
de a pierde energie, duc la ingrasare (in special) sau slabire. In plus, combinatiile
necorespunzatoare creaza exces de aciditate ce face sangele sa se ingroase si sa circule mai greu
prin vase, consumand astfel mai mult oxigen (o alta cauza a somnolentei).
 Pare o adevarata ‘sperietoare’ alimentatia, nu-i asa ? Ei bine, chiar nu e asa ! Haideti sa
vedem cum remediem situatia – natura ne-a oferit suficiente mijloace !
Sa impartim alimentele in categorii.
I. Prima categorie : Proteine (branza, oua, peste, crustacee, carne, lapte, iaurt, nuci, seminte,
soia)
II. A doua categorie : Carbohidrati (amidonoase) : dovleac, grau, porumb (toate cerealele),
fasole, orez, linte, paine, cartof, produse de patiserie si fainoase, fructe uscate, zahar, miere
III. A treia categorie : Vegetale, care pot fi :
- fara amidon si cu un continut mare de apa : varza, sfecla rosie, broccoli, castravete, vinete,
andive, loboda, gulii, patrunjel, spanac, nap, salata, stevie, ardei, rosii, fasole verde
- cu continut moderat de amidon : anghinare, morcov, mazare, conopida, ciuperci, telina,
sfecla
IV. A patra categorie : Lipide - Grasimi si Uleiuri (unt, margarina, smantana, frisca, ulei de
floarea soarelui, soia, porumb, susan, masline s.a.)
V. A cincea categorie : Iritanti (usturoi, ceapa, praz, hrean, ardei iute, ridichi, arpagic)

COMBINATIILE CORECTE (compatibilitati) sunt :

I + III (proteine cu vegetale)
II + III (amidonoase cu vegetale)
II + IV (amidonoase cu grasimi)
III + IV (vegetale, indeosebi cele cu continut mare de apa, cu grasimi)
In general, vegetalele se pot combina cu orice, fara nici o problema.
COMBINATII INCORECTE (incompatibilitati) :
I + II (proteine cu amidonoase)
I + IV (proteine cu grasimi)
I + I (proteine animale cu proteine lactate, de exemplu)

Din cercetarile specialistilor a rezultat ca, in cazul unei combinatii corespunzatoare a

alimentelor, timpul necesar digestiei si asimilarii este de numai 3-4 ore. Organismul nu cheltuie
deci foarte multa energie pentru aceste procese. Dar in cazul combinatiilor necorespunzatoare
acest timp poate ajunge la 8-12 ore ! In acest interval omul mai ia cel putin o masa ; aceste
alimente sunt turnate deasupra celor dinainte, formand o masa nedigerata, care se acumuleaza zi
de zi, an de an, se lipeste pe peretii intestinelor si circula prin sange intoxicandu-l – nu e de
mirare ca majoritatea bolilor se datoreaza alimentatiei deficitare.
Cel mai adesea noi mancam : cartofi cu carne, peste cu orez, branza cu paine, lapte cu
cereale, mancare gatita, dulciuri s.a. – acestea fiind total destructive pentru sistemul nostru intern,
fortand corpul sa consume multa energie pentru digestie (care oricum este incompleta).
Obisnuintele alimentare practic ne imbolnavesc – si ce e mai trist, boli datorate alimentatiei apar
inca de la varste fragede. Un reportaj TV prezenta cu mandrie cum copiii sunt ‘innebuniti’ dupa
lapte cu cereale – micul dejun sanatos ‘minune’. Daca nutritionistii (sau parintii) care recomanda
asta ar sti putina bio-chimie alimentara…..ar fi bine. Ar preveni inevitabilele complicatii. Din
pacate, nu ne pricepem prea bine la preventie. De multe ori nu ne intereseaza cu adevarat sa fim
sanatosi.
Ce am putea face, totusi ? Cum ne-am putea hrani corect, astfel incat celulele noastre sa
beneficieze intr-o proportie cat mai mare de nutrienti ?
Iata cateva idei preluate din partea celor ce se preocupa cu adevarat de propria sanatate :
- la o masa, sa consumam doar un aliment fara continut mare de apa ( proteina sau amidon)
impreuna cu vegetale (legume sau salata) ; exemplu : carne sau cartofi cu salata (fara branza) ;
sau preparate din soia cu legume (fara carne) ; sau peste cu legume (fara carne) ; sau dovlecel cu
salata, s.a.
- sa consumam fructele separat, daca se poate pe stomacul gol ; daca nu – la 3 ore dupa o masa
combinata corect ; daca le vom consuma dupa o masa cu combinatii incorecte vor fermenta cu
mancarea nedigerata ; asta deoarece ele nu se digera in stomac, ci in intestinul subtire, iar daca
stomacul nu a terminat de digerat masa dinainte, fructele vor ramane “prinse intr-o capcana” si
incep sa fermenteze.
- sa bem apa (sau alte lichide – ceai, sucuri naturale - dar mai bine apa plata, de preferinta cu pH
cat mai ridicat sau alcalina) cu o jumatate de ora inainte de masa sau cel putin o ora dupa masa.
Acest lucru este necesar pentru a nu interfera cu lichidele acide secretate de stomac in timpul
digestiei.
- este lipsit de folos sa consumam foarte multe proteine. Pentru a produce energie, organismul
foloseste in primul rand glucoza si fructoza din fructe, legume, muguri germinati, apoi amidon,
grasimi – si la urma proteine. Deci ‘mitul’ consumului ridicat de proteine este …un mit. E
adevarat ca celulele au nevoie de proteine suficiente pentru a se regenera (unele intra in
compozitia membranei, altele participa la formarea unor enzime) – dar nu inseamna ca un
consum ‚exagerat’ de proteine garanteaza si buna lor asimilare si utilizare.
- daca trebuie sa mancam o proteina combinata cu o grasime (de exemplu branza cu smantana),
sa consumam in acelasi timp si ceva vegetal (o salata de legume combinate). Dat fiind ca de
obicei grasimile inhiba digerarea proteinelor, vegetalele contrabalanseaza acest efect inhibitor
asupra digestiei.
- Sa folosim…inlocuitori.

Voi repeta alimentele nocive pentru sanatate, ce ar fi indicat sa fie evitate :

-mancarea gatita prin fierbere, coacere, prajire, afumare, cu combinatii nepotrivite (eventual
reincalzita a doua, a treia zi !) – se pierd toate enzimele ; iar fara ele, digestia e mult ingreunata
-lactate pasteurizate
-painea, produsele de panificatie de orice fel
-produse de patiserie (eventual semipreparate in avans si coapte)
-dulciuri, prajituri de orice fel
-carnea grasa (porc, gasca, vanat, chiar vita)
-alcool, zahar, sare, uleiuri - toate rafinate
-bauturi carbogazoase de orice fel, cafea
-produse conservate, otet alimentar
-gemuri, dulceturi, margarine, muraturi

Iar acum sa vedem cu ce le putem inlocui :

- mancarea gatita prin fierbere, coacere, prajire, afumare, cu combinatii nepotrivite (eventual
reincalzita a doua, a treia zi !) – o putem inlocui cu mancare preparata la abur, cu combinatii
potrivite (in 10-15 minute e gata) ; ea trebuie consumata pe loc, pentru a nu-si pierde nutrientii
- lactate pasteurizate – le putem inlocui cu lapte de soia
- painea, produsele de panificatie de orice fel – le putem inlocui cu paine din cereale
integrale preparata in casa, fara coacere sau cu paine Wasa (tartine din orz integral si
secara integrala)
- produse de patiserie (eventual semipreparate in avans si coapte) : nu avem inlocuitor
- dulciuri, prajituri de orice fel – le putem inlocui cu prajituri facute in casa dupa regimuri
naturiste, respectand combinatiile potrivite
- carnea grasa (porc, gasca, vanat, chiar vita) – o putem inlocui cu carne slaba de pasare sau
anumite sortimente de peste
- alcool, zahar, sare, uleiuri - toate rafinate – le putem inlocui cu vin de casa, miere sau zahar
din trestie, sare marina grunjoasa, uleiuri vegetale presate la rece
- bauturi carbogazoase de orice fel, cafea – le putem inlocui cu sucuri naturale (preparate de
noi) sau apa plata (cu pH ridicat sau alcalina), decoct de cicoare si ceai de aloe (un bun
inlocuitor al cafelei)
- produse conservate, otet alimentar – le putem inlocui cu produse congelate si otet de mere
si miere
- gemuri, dulceturi, margarine, muraturi – le putem inlocui cu paste din fructe preparate in
casa, unt vegetal, cruditati
In plus fata de acestea putem consuma din belsug orice vegetale, fructe, alune, nuci,
seminte si, cu moderatie, alimentele ce fac parte din categoria ‘iritanti’.
Acesti ‘inlocuitori’ asigura in principiu raportul 80% alcalin – 20% acid al unei alimentatii
corecte.
Oare vom ajunge vreodata sa ne hranim corect, respectand principiile alimentatiei eficiente ?
Sunt si sceptic si optimist in acelasi timp. Depinde de vise, de credinta si de dorinta fiecaruia de a
le indeplini. Din fericire, se pare ca in ultima vreme lucrurile merg in directia potrivita. Lumea se
misca incet si greu – dar important e ca se misca ! E cu adevarat o mare realizare pentru noi toti !

( Marius Stan )