Impresionismul

Proiect realizat de:

Iordache Livia
Negoita Silviu
Oteleanu Bianca
 Cuprins
• Citat reprezentativ
• Definitia impresionismului
• Denumire
• Caracteristicile impresionismului
• Impresionismul in pictura
• Impresionismul literar
• Impresionismul in muzica
• Bibliografie
 ,,Impresioniştii au transformat formele
inferioare ale romantismului, preferând realitatea
literaturii, prezentul trecutului, senzaţia reală
echivocului născut de idee. Ei dau viaţă nu doar
măreţiilor naturii şi ale omului, ci şi peisajelor
obişnuite, care sunt prezente la marginea
oraşelor,în gările invadate de vapori şi de soare,
pe hipodrom, în baruri…Regula de aur căreia i se
subordonează, modalitatea de a sugera, este
lumina.Pentru ei lumina este chiar sufletul
universului, constantă şi schimbătoare,
mereuprezentă, dar niciodată aceeaşi.”

(Istoricul de artă Henri Focillon despre Impresionism)

 Ce este impresionismul ?
Impresionismul este o miscare artistică,
manifestată la început în pictură, mai târziu si în
muzică, mai ales în Franța , si care marchează
desprinderea artei moderne de academismul
tradițional. Pictura impresionistă s-a dezvoltat în
perioada cuprinsă între 1867 si 1886.

Terenul pentru impressionism fusese pregătit

prin lucrările lui Courbet si Delacroix, cel dintâi
afirmând că arta adevărată nu are nimic comun cu
regulile în care o îngrădea Academia, ea trebuind, prin
prezentarea unor scene inspirate din viaţa reală, să
facă dovada sincerităţii si temperamentului artistului.
 Denumirea acestui curent artistic vine de
la o pânza de Claude Monet, intitulata
“Impression. Soleil levant”, adica “Impresie.
Rasarit de soare”, expusa in 1874. Epitetul
implica ceva brusc si trecator, legat de o
opera de arta, care trebuie sa exprime o
emotie durabila, prinsa pentru eternitate.
 Caracteristicile impresionismului
• Concentrarea asupra impresiilor fugitive produse de o scenă sau de un
obiect, asupra mobilității fenomenelor, mai mult decât asupra aspectului
stabil și conceptual al lucrurilor

• Folosesirea tuşeuri fine pentru a simula lumina reală sau, din contră, se
utilizează destructurarea şi recompunerea ei într-un mod care oferă
lucrării de artă dramatism şi propun o abordare gravă a existenţei
umane

• Plein-airism, pictura realizată în întregime în mijlocul naturii, nu în

ateliere, unde lumina este rece şi egală ->dorinţei artiştilor de a reda
aparenţa realităţii

• În tablourile impresioniste paleta coloristică este dominată de

tonuri sigure, distincte, reduse ca număr, dar vii şi armonizate astfel
încât să creeze impresia unui buchet de flori proaspete
Impresionismul in pictura
 Impresionismul in pictura s-a
dezvoltat în perioada cuprinsă între
1867 şi 1886 , caracterizată prin
concentrarea asupra impresiilor
fugitive produse de o scenă sau de un
obiect, asupra mobilităţii fenomenelor,
mai mult decât asupra aspectului stabil
şi conceptual al lucrurilor, preferând
pictura în aer liber şi folosind o
cromatică pură şi tuşeuri fine de penel
pentru a simula lumina reală.
Precursori ai impresionismului
 Diego Velázquez

• Diego Rodríguez de Silva y

Velázquez (n. 1599, Sevilla - d. 6
august 1660, Madrid)este unul din
cei mai cunoscuți pictori spanioli din
sec. XVII-lea.
• Velázquez este creatorul unei noi

viziuni și al unui nou mod de
zugrăvire a naturii. Acest lucru a
determinat ca, la sfârșitul secolului
al XIX-lea, majoritatea
impresioniștilor să valorifice în
pictura lor moștenirea lui Velázquez.
• Velazquez era un maestru al picturii
realiste iar niciun pictor nu il putea
intrece in abilitatea sa de a captura
trasaturile esentiale ale fiintei si de
a le fixa pe panza cu doar cateva
trasaturi sigure de pensula. Despre
picturile sale a fost spus ca,,Femeile
si barbatii sai par a respira’‘

“Arachne a sybil “
“Rokeby Venus” (sau Venus la oglinda sa, Venus si Cupid)
 Francisco de Goya
“Somnul ratiunii naste monstrii.”
Francisco José de Goya y Lucientes (n. 30 martie 1746,
Fuendetodos/Aragon — d. 16 aprilie 1828, Bordeaux/Franța) a fost
un important pictor și creator de gravuri spaniol,
Ar fi rămas probabil creator al unei picturi liniștite,
echilibrate, dacă nu s-ar fi îmbolnăvit: surzenia îl izolează de lume
și îl eliberează de convenția picturii oficiale. La aproape cincizeci
de ani, Goya pornește într-o incursiune în străfundurile misterioase
și zbuciumate ale sufletului omenesc
Artistul trăiește izolat de lume, stilul său devene grav,
satira din tabloul Bătrânele (sau Hasta la Muerte, 1808-1810)
capătă trăsături macabre într-un ciclu (1821-1823) de paisprezece
scene înfiorătoare: "Doi bătrâni mâncând supă", "Saturn
devorându-și copiii" etc., care produc o impresie extraodinar de
deprimantă, adeseori de-a dreptul insuportabilă. În creația lui,
drumurile artei și ale frumuseții s-au separat, temele pictate
necesitau alte categorii estetice, incluzând și "urâtul". Privirea
artistului transformă oroarea realității în opere pline de dramatism
și cruzime.
 “Doi batrâni mâncând supa”

“Batrânele” ( “Hasta la Muerte”)

“Saturn devorandu-si copiii”
 Gustave Courbet

Gustave Courbet, (n. Jean Désiré Gustave Courbet, 10

iunie 1819, Ornans/Franche-Comté - d. 31 decembrie 1877, La
Tour-de-Peilz/Elveția) a fost un pictor francez, care a condus
mișcarea artistică a realismului în pictura franceză din secolul al
19-lea.
Criticii de arta si publicul erau obisnuiti cu picturile
frumoase care puneau viata intr-o lumina mai frumoasa decat era.
Courbet, impotriva opozitiei, a portretrificat cu adevarat oameni
obisnuiti si locuri la fel de banale.
“Femeie cu papagal”
“Femeie vanturand grau”
Reprezentanti ai impresionismului
 În 1863, Édouard
Manet pictează tabloul
intitulat Olympia, care a
provocat un scandal
enorm, reprezentând-o
pe zeița Venus în chip de
curtezană. Nu se
vorbește încă de
impresionism, dar se pot
deja întrevedea
caracteristicile
principale ale acestei
mișcări, care îl vor duce
în aer liber să picteze
faimoasele sale peisaje.
 Manet a fost în măsură să lege sugestiile
vremurilor vechi cu elementele moderne, fapt
pentru care i s-a spus "pictor al zilelor
noastre" (Charles Beaudelaire). Creațiile sale
au stârnit scandal și indignare, cu toate că
Manet n-a dorit niciodată să provoace pe
nimeni, a dorit numai să schimbe pictura și s-o
reînoiască. Manet a fost ultimul pictor clasic
și totodată primul pictor modern. Tablourile
lui uimesc și astăzi și ne trezesc interesul,
reprezentând astfel o parte incontestabilă a
picturii universale.
 În anul 1874, din nou reuniți sub numele Société
anonyme des peintres, des sculpteurs et des graveurs
("Societatea anonimă a pictorilor, sculptorilor și
graficienilor"), compusă din Pissarro, Monet, Sisley,
Degas, Renoir, Cézanne și Berthe Morisot,
organizează o expoziție colectivă în saloanele
fotografului Felix Nadar. Monet adusese, printre
altele, o pictură reprezentând un peisaj marin din Le
Havre. Întrebat asupra titlului tabloului pentru
alcătuirea catalogului, răspunse: "Mettez, Impression:
Soleil levant" ("Puneți, Impresie: Răsărit de soare").
“Impresie: Rasarit de soare “
Henri de Toulouse-
Henri de Toulouse-Lautrec
Lautrec -a fost un
pictor francez din
perioada
postimpresionistă

"Nu aparțin nici unei

școli. Lucrez singur în
ungherul meu".
Originalitatea picturii
sale corespunde
personalității sale
neobișnuite. Stilul lui
deosebit de personal i-a
dat posibilitatea să
capteze spiritualitatea
epocii sale, a acelei
epoci în care a trăit și
pe care a observat-o
“Divan Japonez”
atât de pătrunzător.
 “Dansatoare sezand”

“Spalatoreasa”
 Vincent Van Gogh
A fost un pictor olandez post-impresionist [2] ale cărui lucrări
au avut o influență profundă asupra artei secolului al XIX-lea, prin
culorile lor vii și impactul emoțional. A suferit de boli mintale, care la
vârsta de 37 ani l-au dus la sinucidere.
În martie 1886 artistul s-a mutat la Paris și acolo i-a
descoperit pe impresioniștii francezi. A ajuns la Arles unde a colaborat
cu pictorul Paul Gauguin. Din cauza nebuniei Van Gogh l-a atacat pe
Gauguin cu briciul. Gauguin a reușit să fugă, iar Van Gogh și-a tăiat în
acces urechea. S-a internat la spitalul din Saint-Rémy-de-Provence.
Pentru că nu era sigur de vindecare, Theo, fratele său, l-a trimis la
doctorul Gachet în orașul Auvers-sur-Oise. La 27 iulie Van Gogh a ieșit
din cameră să picteze pe câmp. Acolo s-a împușcat în piept cu pistolul și
a murit peste 2 zile.
Van Gogh a realizat peste 2.000 de opere de artă, în jur de
900 de picturi și 1.100 de desene și schițe. Astăzi multe dintre operele
sale, inclusiv numeroasele lui portrete, peisaje și picturi cu floarea-
soarelui, se numără printre cele mai cunoscute și cele mai scumpe din
lume. Fiind puțin apreciat în timpul vieții, faima sa a crescut în anii de
după moarte. Astăzi el este în general considerat ca fiind unul dintre
cei mai importanți pictori din istorie.
“Autoportret”
“Noapte
instelata”
“Lan de grau cu
corbi”
 Impresionismul literar

A aparut in literatura de limba germana ca

reactie impotriva naturalismului, considerat
exagerat si neartistic. Formele preferate sunt
poezia lirica, proza scurta, piese dramatice intr-
un act, toate slujind modului de exprimare
subiectiv.
Printre reprezentantii cei mai importanti se
numara Arthur Schnitzler, Hugo von
Hofmannsthal, Rainer Maria Rilke.
In Franta corespondentul impresionismului
in literatura este de fapt simbolismul.
Impresionismul în muzica
In muzica impresionismul a fost impus
de Claude Achille Debussy din dorinta
de purificare a muzicii.
Impresionismul muzical utilizează
timbrele muzicale în stare pură.
Se cultivă coloritul fiecărui
instrument, prin juxtapunerea lor,
îmbogăţind paleta orchestrală.
Juxtapunerea acordurilor bazate pe
extrema dezvoltare a cromatismului,
creează un colorit bogat.
Forma muzicală devine extrem de
flexibilă.
Scriitura instrumentală obţine noi
efecte coloristice, prin divizarea
multiplă a coardelor şi utilizarea
specială a registrelor instrumentelor de
suflat.
REPREZENTANTII IMPRESIONISMULUI MUZICAL

• Claude Achille Debussy

• Maurice Ravel
• Paul Dukas
• Albert Roussel
• Manuel de Falla
• Karol Szymanovski
• Alexandr Skriabin
• Villa Lobos
 Impresionismul, curentul artistic care încheie
secolul al XIX-lea,care îşi propusese să depăşească
convenţiile impuse de Academiile de artă, a fost ţinta
acuzelor venite din partea criticilor şi a consumatorilor
de artă. Aceştia considerau că prin noile modalităţi de
abordare a subiectelor şi prin tehnicile inovatoare,
impresionismul distruge formele, acesta fiind rezultatul
final la care se ajungea prin analiza extremă a culorii şi
redarea luminii prin tonuri. Curentele artistice ale
secolului al XX-lea (cubismul, fovismul etc.) au încercat să
inoveze concepţiile, tehnica picturală, abordarea
subiectelor şi tematica compoziţiilor, în conformitate cu
schimbările epocii, iar unele dintre elementele introduce
de ele au intrat în contradicţie cu cele propuse de
impresionişti, apărând chiar ca reacţii la acest curent
artistic.
 Bibliografie
• http://ro.wikipedia.org/wiki/Impresionism

• http://www.scribd.com/doc/50773396/30/Impresionismul-sau-refuzul-
conformismului

• http://www.slideshare.net/mihaela82/impresionismul-in-pictura-
presentation