În anul 1792 Austria se găsea din nou în război, de data aceasta cu Fran ţa, dar

şansele succesului erau îndoielnice, mereu schimbătoare.

În 1796 a început să se întrezărească posibilitatea victoriei Austriei, dar pentru

un succes decisiv trebuia făcut ceva ca să se stimuleze devotamentul
populaţiei faţă de împărat, să i se deştepte spiritul patriotic şi sentimetul
mândriei naţionale.

Exemplul elocvent era „Marseillaise” marşul de luptă al revolu ţionarilor

francezi care, devenit imnul Franţei, era purtat ca stindard al victoriei de c ătre
armatele lui Napoleon. Astfel, în anul 1796 contele Franz Josef Saurau,
comandantul garnizoanei oraşului Viena, a comandat poetului Lorenz Leopold
Haschka (1749-1827), un text mobilizator, care să stârneasc ă entuziasmul
maselor şi dorinţa de a lupta pentru împărat şi ţară.

Partea melodică a fost încredinţată lui Josef Haydn, care, vizitând curtea
Angliei a văzut pe viu efectul psihologic ce-l avea asupra maselor intonarea
imnului britanic „God save the King”.

Între octombrie 1796 şi ianuarie 1797, Joseph Haydn compune aşa numitul
„Kaiserlied” (inspirat din melodia populară croată „ Vjutro rano se ja vstanem
malo pred zorom” pe care o cunoştea din Burgerland – locul s ău natal).
Versurile simple şi linia melodică erau uşor de re ţinut, aceasta fiind un
argument în plus în favoarea asimilării sale de către popula ţie.

Astfel s-a născut imnul naţional austriac „Gott erhalte Franz den
Kaiser”(Dumnezeu să-l ocrotească pe împăratul Franz) cântat pentru prima
oară pe 12 februarie 1797 cu ocazia zilei de naştere a împ ăratului Sfântului
Imperiu roman de naţiune germană – Franz II ( 1763-1827)

{mosimage}Pentru ca efectul să fie cel scontat, contele Franz Josef Saurau a

făcut o adevărată punere în scenă. El a dat să se tip ăreasc ă textul şi notele
Kaiserliedului, le-a trimis la toate teatrele din Graz, Praga, Leoben, Innsbruck
şi Triest, unde a fost difuzat în aceeeaşi zi. Momentul primei audieri a fost ales
în cadrul festiv al reprezentării operei „Doktor şi farmacist” în Burgtheater,
spectacol la care asista şi familia imperială. Fiecărui spectator i s-a dat la
intrare liedul tipărit, aşa că, atunci când orchestra şi corul au început primele
măsuri, spectatorii (printre care erau plasaţi şi cântăre ţi din cor) îndemna ţi de
dirijor s-au ridicat în picioare şi au cântat într-un entuziasm general, specific
reacţiei maselor manipulate.

Pentru ca efectul psihologic să fie garantat, concomitent, în aceeaşi zi, la

aceeaşi oră, imnul a fost cântat în toate teatrele din oraşele mai sus amintite.

Cadrul festiv, elementul surpriză, condiţiile neobişnuite în care a fost

prezentat, melodia simplă, uşor de reţinut, textul mobilizator, care accentua
ideea că împăratul este părintele poporului, toate au conlucrat aşa încât
Kaiserliedul să obţină popularitatea scontată şi să devină imn al ţării.

Înpăratul însuşi a fost atât de plăcut surprins încât i-a dăruit lui Haydn o caset ă
din aur, pe care se afla chipul său. Imnul a fost şi mai mult asimilat, considerat
ca necesar mai ales din anul 1804 când Franz II – ca replic ă la autoîncoronarea
lui Napoleon ca rege al Franţei, s-a încoronat ca „Franz I împărat al Austriei”, şi
cu atât mai mult din 1806 când a renunţat la coroana Sfântului Imperiu Roman
de Naţiune germană, aceasta însemnând naşterea Austriei ca na ţiune
independentă.

Datorită tradiţiei şi popularităţii, el a fost acceptat de urm ătorii monarhi, a fost

tradus în cele 14 limbi ce se vorbeau în imperiu şi p ăstrat cu mici modific ări de
text până în 1918, când din marele imperiu a luat naştere mica republic ă
austriacă.

Cancelarul de stat Karl Renner(1870-1950) a decis că vechiul imn na ţional nu

se potriveşte cu statutul de republică al Austriei, aşa c ă a scris versurile unui
nou imn pe muzica compozitorului Wilhelm Kienzl (1857-1941). Atât versurile:
„ Deutschösterreich, du herrliches Land” ( Austrie german ă, tu ţar ă m ărea ţă)
cât şi muzica nu au fost niciodată iubite şi n-au fost populare ca imnul compus
de Haydn.

Tema melodică a acestuia s-a făcut şi mai cunoscută prin faptul c ă a fost
prelucrată de Haydn, în cvartetul de coarde în C-dur, op.76 nr.3 -„Kaiserquartet
”.

Ecourile stârnite de melodie au fost atât de mari încât a fost preluat ă şi

prelucrată cu textul schimbat de către germani. Astfel, încă din 1797 în
Hamburg s-a născut „Gesellschafts-Lied” ( Cântecul tovărăşiei) cu textul
mobilizator ” auch ihr Schwestern, auch ihr Brüder, die der Freundschaft Band
umschliest”( şi voi surori, şi voi fraţi, strângeţi legătura prieteniei).

Mai târziu, în 1800 este preluată în „Volkslied für Hamburgs glückliche Bürger”(
cântec popular pentru cetăţenii fericiţi ai Hamburgului), tot cu versuri
entuziaste cu substrat politic-mobilizator: „singt in jubelvollen Chören, vivat!
Hamburg lebe hoch” (cântă în coruri pline de bucurie, vivat! Trăiasc ă
Hamburgul!) aşa încât, melodia lui Haydn a fost asimilată ca un cântec
naţional german.

Pe 2 septembrie 1922 preşedintele Germaniei Friedrichh Ebert, declar ă ca imn

naţional al Republicii germane „liedul german Deutschland, Deutschland über
alles”(Germania deasupra tuturor), de fapt muzică lui Josef Haydn însuşit ă
abuziv, dar cu versurile scrise în 1841 de Hoffmann von Fallersleben( 1798-
1874). Din 1952 ca imn al Republicii Federale Germane se cânt ă doar strofa a
treia.
Câţiva ani mai târziu, pe 13 decembrie 1929 republica Austria hot ăreşte
revenirea la melodia iniţial scrisă de Haydn, care, cu noul text a lui Ottokar
Kernstock (1848-1928): ”sei gesegnet ohne Ende, Heimaterde” ( Fii veşnic
binecuvântat pământ al ţării) a fost imnul na ţional al Austriei pân ă în 1946.
Aşadar, până la această dată muzica imnului a fost identică pentru ambele ţări.

În 1946, deoarece renumitul imn a lui Haydn, amintea de „Deutschland,

Deutschland über alles”şi atrocităţile celui de al treilea Reich, astfel c ă în
lumea întreagă era identificat cu Hitler şi regimul nazist, guvernul celei de a
doua republici austriece a decis renunţarea la melodia discreditat ă de
Germania hitleristă.

În aprilie 1946, Guvernul austriac a organizat un concurs pentru compunerea

unui nou imn de stat, care să corespundă cu obiectivele celei de a doua
republici austriece şi noii societăţi postbelice, aflate sub controlul celor patru
mari puteri. Poate pentru aceasta decizia în alegerea noii melodii, a c ăzut pe
tema principală din cantata K 623 a, scrisă în 1791 special pentru
francmasonerie de W.A. Mozart (1756-1791), el însuşi francmason, deşi cantata
a rămas încă de la prima sa audiţie din 15 noiembrie 1791 (cu textul schimbat
în 1806), imnul francmasonilor din lumea întreagă.

Ca text pentru noul imn austriac au fost alese versurile scriitoarei Paula von
Preradovic(1887-1951), nepoata poetului naţional croat Petar von
Preradovic( 1818-1872).

La 25 februarie 1947, consiliul Ministerial a aprobat noul imn al Austriei care a

fost cântat la 7 martie 1947 pentru prima oară la radio.