}n fruntea noii mi=c[ri e drept s[ punem pe Vasile Alecsandri. Cap
al poeziei noastre literare ]n genera\ia trecut[, poetul Doinelor =i L[crimioarelor, culeg[torul cântecelor populare p[ruse a-=i fi terminat chemarea literar[. +i nici aten\ia publicului nu mai era ]ndreptat[ spre poezie; o agitare stearp[ preocupa toate spiritele. Deodat[, dup[ o lung[ t[cere, din mijlocul iernii grele ce o petrecuse ]n izolare la Mirce=ti, =i iernii mult mai grele ce o petrecea izolat ]n literatura \[rii sale, poetul nostru re]nviat ne surprinse cu publicarea Pastelurilor..., un =ir de poezii, cele mai multe lirice, de regul[ descrieri, câteva idile, toate ]nsufle\ite de o sim\ire a=a de curat[ =i de puternic[ a naturii, scrise ]ntr-o limb[ a=a de frumoas[, ]ncât au devenit f[r[ comparare cea mai mare podoab[ a poeziei lui Alecsandri, o podoab[ a literaturii române ]ndeob=te. Titu MAIORESCU, Critice, vol. I, Editura pentru literatur[, Bucu- re=ti, 1967, p. 158159.
}n 1840, când Vasile Alecsandri debuteaz[, poezia româneasc[ era
dominat[ de puternica personalitate liric[ a lui Grigore Alexandrescu. Poate c[ nu e lipsit[ de ]n\eles coinciden\a care juxtapune ]n paginile aceleia=i reviste Dacia literar[, de la 1840, nuvela de debut Buchetiera de la Floren\a a lui Alecsandri cu magnifica medita\ie poetic[-social[ Anul 1840 a lui Grigore Alexandrescu. Pân[ la ]n[l\imea de cugetare =i pân[ la perfec\iunea formal[ a poetului muntean nu se mai ridicase nici unul din poe\ii vremii, necum unul din cei de mai nainte: nici Eliade, && VASILE ALECSANDRI
nici Asachi, cu toate par\ialele lor victorii, nici Cârlova, cu promisiunile
lui atât de prematur curmate, =i cu atât mai pu\in V[c[re=tii sau Conachi. Grigore Alexandrescu taie un adânc =i desp[r\itor val troian ]n stepa poeziei române=ti de pân[ la dânsul. Pe al doilea ]l va t[ia Eminescu, la o distan\[ destul de simetric[, =i ]ntre aceste dou[ valuri troiane se situeaz[, ca un podi= dezmierdat de zâne, poezia lui Vasile Alecsandri. Ea =i ]ncepe, de altminteri, sub protec\ia zânelor locale, mai corect sub protec\ia geniului popular, care-l va c[l[uzi de-a lungul ]ntregii lui activit[\i poetice... Ciclul de Doine, elaborat ]ntre 1840 =i 1862, e str[b[tut de ecourile poeziei populare, pe care ]n tov[r[=ia lui Alecu Russo o culege ]n peregrin[rile prin mun\i. Cu motivele acestea folclorice ]n care p[trund fie alint[rile, fie vigoarea baladelor, fie supersti\ii tulbur[toa- re sau de-a dreptul reminiscen\e haiduce=ti, Alecsandri pune un sigiliu distinct pe hrisovul de nobile tradi\ii al lirismului nostru... PERPESSICIUS, Alte men\iuni de istoriografie literar[ =i folclor (II), 1958 1962. Editura pentru literatur[, Bucure=ti, 1964, p. 67.
Datorit[ faptului c[ maturizarea mijloacelor creatoare s-a ]nt`lnit
[...] cu spiritul na\ional =i popular =i cu n[zuin\a lui fierbinte de a elogia via\a ]nnobilat[ prin munc[, rodnicie =i puritate moral[ a oamenilor simpli, Alecsandri a izbutit una din marile victorii ale sale =i ale liricii rom`ne=ti. F[r[ nici o exagerare, Pastelurile marcheaz[ trecerea poieziei noastre pe o treapt[ superioar[ ]n dezvoltarea ei[...]. Dumbrava ro=ie merita, f[r[ ]ndoial[, laudele ce i se aduceau. Folosind tradi\ia unor ]ncerc[ri mai vechi epice pe teme istorice, cum fusese cele din propria sa crea\ie, sau din a lui Costache Negruzzi, a lui Bolintineanu =i a altora, Alecsandri dep[=ea tot ce se f[cuse p`n[ atunci prin amploare =i prin biruin\[ artistic[, marc`nd un moment ]nsemnat, de deplin[ maturitate, ]n crea\ia sa =i chiar ]n literatura noastr[. Poemul deschidea drumul unui nou ciclu ]n poezia lui Alecsandri, ceea ce el a numit Legende. Specia nu fusese cu totul absent[ din literatura noastr[ }N+IR{-TE, M{RG{RITE &' p`n[ atunci, dar poemele lui Alecsandri au un timbru nou ]n ansamblul lor, ]mbin`nd ]n mod ingenios izvoarele istorice =i vibra\ia patriotismului cu bogate elemente folclorice, cum este ]n acea nepieritoare capodoper[ a literaturii noastre, care e Dan, c[pitan de plai. G. C. NICOLESCU, Via\a lui Vasile Alecsandri. Edi\ia a doua, rev[zut[. Editura pentru literatur[, Bucure=ti, 1965, p. 504, 532.
Cu Pastelurile Alecsandri atinge treapta deplinei maturiz[ri a
talentului. Versul ]=i p[streaz[ simplitatea, cursivitatea, limpezimea, evit`nd ]n schimb poncifele =i spa\iile apoase, rezolvate alt[dat[ prin automatisme verbale. Formula compozi\ional[, de obicei de patru strofe, recurge la o mic[ ]nscenare, terminat[ adesea ]n poant[, pentru destinderea atmosferei. Ansamblul e arhitectonic, posed[ o organizare temporal[ =i se reazem[ solid pe netezimea =i finisarea ]ngrijit[ a fiec[rui element de sprijin. Imaginea, bazat[ pe percep\ie, traduce momentan senza\ia, f[r[ digresiuni sau paranteze. Tabloul se ]ncheag[ prin juxtapunere, e dinamic =i concis. Paul CORNEA, Alecsandri. Pasteluri. Colec\ia Texte comentate. Editura Albatros, Bucure=ti, 1972, p. 48.
...Când Alecsandri se m[rgine=te la ]nf[\i=[rile ]ntâmpl[toare ale
naturii, când nici un curent pasional nu str[bate dedesubturile zugr[velii sale, când ]n toat[ procedarea sa m[rturise=te preocupare realist[ de a fixa am[nuntul precis, el dovede=te ]n acela=i timp c[ natura =i via\a aceasta nu este pentru el nici problem[, nici obiect compensatoriu pentru dezam[girile existen\ei, ci izvor permanent de ]ncântare, dezgustat cu lini=tea omului garantat de o singur[ posesiune. Se =tie c[ Schiller f[cea din nostalgia fa\[ de natur[, ]n contrast cu familiaritatea naiv[ a omului ]n mijlocul ei, temeiul deosebirii dintre moderni =i clasici. }n lumina acestei diferen\ieri Alecsandri este un clasic =i la aceast[ surs[ de clasicism ' VASILE ALECSANDRI
ne putem totdeauna ]ntoarce cu o sete pe care nici ast[zi, nici ]n trecutul
literaturii române=ti, nimic nu o poate ]ndestula mai bine. Tudor VIANU, Scriitori români, vol. I, Editura Minerva, Bucure=ti, 1970, p. 4142.
Produc\ia de versuri corecte a lui Vasile Alecsandri este vast[ cum se
cuvine unui harnic scriitor de profesie, dar nota comun[ a inspira\iei, fragilitatea sensibilit[\ii dau un caracter adeseori fastidios acestei facil ]ntinse opere, totu=i ]nviorat[ printr-o uimitor de organic[ ]ntrep[trundere cu lirismul popular, dincolo de puternicele influen\e ale literaturii franceze contem- porane; versurile corecte ale lui Alecsandri ]nving scleroza versurilor corecte ale lui Negruzzi, fa\[ de care par ]mprim[v[rate. }n acea epoc[ era la noi o minune s[ dai caden\ei scurte naturale\e artistic[, iar minunea odat[ ]nf[ptuit[ s-a r[sfrânt binef[c[tor =i asupra caden\elor lungi. Alecsandri a respins teoretic versurile t[r[g[nate de l6 picioare, ce se practicau la ]nceputul veacului al nou[sprezecelea =i, oricât de apoas[, avântata senzualitate a unor ritmuri mai s[lt[re\e a ap[rut atunci ca o eliberare. Dar conturul liric adev[rat al poetului se cere desprins cu r[bdare dintre dulceg[riile neostenite, dintre ostenitoare clarit[\i, dintre poncife repetate, pe un teritoriu estetic lagunar. C[ci poeziile integral realizate r[mân pu\ine: Maiorului Iancu Bran, Dezrobirea \iganilor, Od[ c[tre Bahlui, Zimbrul =i Vulpea, Curcile, Roman\[, Adio Moldovei, Noaptea sfântului Andrii, Sfâr=itul iernii =i Oaspe\ii prim[verii, primele =ase scrise ]ntre 1843 =i 1850, ultimele ]ntre1853 =i 1868, dintre care patru social-patriotice, dou[ fabule, dou[ pasteluri, una amabil satiric[ =i alta erotic[. Preeminen\a tematicii civice ]n aceast[ minim[ statistic[ de culme nu este ]ntâmpl[toare, ]ntrucât ]ntreaga oper[ a lui Alecsandri (poezie, teatru, proz[) e str[b[tut[ de acute preocup[ri sociale =i sentimente patriotice, ideologia pa=optismului reflectându-se aici estetic ]n modul cel mai conving[tor. I. NEGOI|ESCU, Istoria literaturii române, Editura Minerva, Bucure=ti, 1991, p. 80. }N+IR{-TE, M{RG{RITE ' }n legende, de=i f[r[ imagina\ia luxuriant[ a lui Hugo =i viziunile lui ciclopice, inspirându-se din cronici =i din basme, Alecsandri r[mâne cel mai bun poet epic român. Dumbrava Ro=ie (1872) e o mic[ epopee din vremea lui +tefan cel Mare; Dan, c[pitan de plai (1874), un poem eroic, Hodja Murad Pa=a, vizirul sultanului Ahmet 1604, Murad Gazi sultanul =i Becri Mustafa ]=i scot subiectele din Istoria Imperiului Otoman de Cantemir. Grui-Sânger, Ghioaga lui Briar, R[zbunarea lui Statu-Palm[, Legenda rândunic[i, Legenda ciocârliei, Legenda l[crimioarei =i Legenda crinului au subiect de basm sau de mitologie, ultimele putând fi raportate la Metamorfozele lui Ovidiu. P[durea infernal[, Codrul-f[r[-via\[ al lui Grui-Sânger, goana lui Briar (un fel de Briareu) dup[ n[luca min\ii sale, competi\ia dintre Sfarm[-Piatr[ =i Strâmb[-Lemne ]n R[zbunarea lui Statu-Palm[, zborul Liei ]nspre palatul Soarelui pe calul Graur sunt evocate cu mijloace afar[ din comun, dup[ cum Pohod na Sybir, simpl[ legend[ la o litografie dup[ o pictur[ de Arthur Grother, ofer[ o imagine de neuitat. Ca =i atâtea poezii din ciclul Suvenire =i din cele dou[ cicluri Varia, poeziile din ciclul Osta=ii no=tri, balade din r[zboiul de independen\[ de la 1877, scrise concomi- tent cu desf[=urarea evenimentelor, conserv[ nealterat memoria lor. Al.PIRU, Istoria literaturii române, Bucure=ti, Editura Grai =i suflet Cultura Na\ional[, 1994, p. 6162.
Alecsandri are incontestabilul merit de a-i fi l[sat lui Eminescu un
exemplu de voin\[, de sintez[. Plugul eminescian se ]mplânt[ u=or ]ntr- un p[mânt hr[nit cu r[d[cinile vii ale crea\iei alecsandriene. Mihai CIMPOI, Sfinte firi vizionare, Chi=in[u, CPRI Anons S. Ungurean, 1995, p. 8.