VASILE ALECSANDRI, (1818/1821- 1890)

AOevarata másurá a talentului poetic al scriitorului care domin , cu personaintdeo s

Pasteluri. Poeziile despre
polivalenta, epoca payoptisá a literaturii románe o constituie ciclul de
de
dramaturg. incepând cu anul 1863, in perioada
naturs au fost scrise dupå consacrarea sa ca

Convorbiri literare,
apartenenta la Societatea Junimea. Le-a publicat chiar in revista junimist,
incluse in volumul
intre 1868 1869, iar in volum apar in 1875, in editia de Opere complete, fiind

Legende Nutrind, nu numai din punct de vedere formal, idealul

al 1lea intitulat Pasteluri i
liric intemeiatà pe
clasic, Vasile Alecsandri este scriitorul care inaugureazåaceastå specie
artelor plastice in spatiul literar românesc. Structura sa
descrierea peisajului dupà modelul
 clasic, a_adar, I-a orientat spre acest gen de poezie impersonal , de reflectare obiectiv a lumii

exterioare cu mijloace picturale. Elemente disparate de pastel se g seau _i în poezia dinaintea

l u i - la Vasile Cârlova, Gheorghe Asachi, lon Heliade R dulescu, Grigore Alexandrescu - i se vor

regsi dupå ce Alecsandri aduce specia la apogeu, în lirica lui Mihai Eminescu, Alexandru

Macedonski, George Co_buc, lon Pillat, Vasile Voiculescu _.a. In studiul su de sintez Directia
noud în poezia _i proza român din 1872, Titu Maiorescu apreciaz în termeni superlativ

valoarea pastelurilor: ,Un _ir de poezii de cele mai multe ori lirice, de regulá descrieri, cåteva

idile, toate îinsufletite de o simtire a_a de curat _i de puternic a naturii, scrise într-o limb a_a
de frumoasä, încât au devenit fär comparare cea mai mare podoab a literaturii române

indeobste".
Peste ani, G. Clinescu (în storia literaturii române de origini pân în prezent, 1941)
vede în pastelurile lui Alecsandri o poezie nouä: ,o liric a lini_tii _i fericiri rurale" în care
pentru prima dat ,se cânt la noi intimitatea, recluziunea poetului, meditaia la masa de scris".

într-adevr în poeziile sale pictate în culori precum Malul

Siretului, Miezul iernei, larna, Balta,
Noaptea _.a., pastelistul nostru realizeaz o liric a armoniei rurale, dup exigente ale artelor
plastice: compoziie, colorit
_i echilibru. Preluând din poezia descriptivä a romanticilor ideea
corespondenei dintre sentimentele omului _i tabloul din
natur, creatorul pastelului românesc
contureaz -

în cele circa 30 de poezii de aceastä factur -

un veritabil calendar al spaiului

rural i al muncilor câmpeneti (cu expresia clinescian), privind peisajul sub unghiul mi_ctor
al ciclurilor naturale, din primvarä pân în iarn. El prezint, astfel, bucurile primverii _i
elogiaz muncile
câmpene_ti, dup modelul poetului latin Vergiliu din Georgicele, în pasteluri
precum: Oaspetii primdverii, Dimineata, Noaptea, Cucoarele,
Plugurile, Semäntorii _.a. Descrie
fericirea solar a veri _i melancolia autumnal (în Seceri_ul, Cositul, Toamna, Sfár_it de toamnä)
sau poezia sälbatic_i grandoarea ierni, contemplate de la gura sobei: Miezul iernei, larna,
Sania, Gerul, Viscolul, Sfår_itul iernii etc. Pastelistul descrie, de asemenea, încânttoarele
priveli_ti din jurul mo_iei sale de la Mirce_ti (Lunca din Mirce_ti, Serile la Mirce_ti) sau idila

tradiionalä a fetei zglobii de la tar (Rodica).

Pentru Vasile Alecsandri, pastelul nu înseamn doar descriere de peisaj, cisi

portretizare. Pornind de la corespondenta romantic dintre sentiment _i natur, coltul pictural

 i n natur este, de obicei, insufle it de prezenta omului care degaj un sens convergent cu

d a r m o n i a priveli_tii. în mijilocul naturi fermec toare, omul d e cele mai m u o

ale muncilor campenesti.

Sareanu-apare vesel _i multumit, surprins în ipostazele simbolice
din postura privitorului din afara cadrului
natural, pastelistu se
Contemplaie static,
obiectiveaz, distanându-se de aceast prezent.

Ciclul Pastelurilor

CIclul Pasteluri inseamn momentul liric cel mai potrivit adev ratei structuri morale a i

Alecsandri. Din cele patruzeci de buci cateva nu se incorporeaz culegerii: dou portrete s

pastel omagial, unul sicilian si

o
unul epigramatic, inchinat unei femei glaciale, un stamp
nezeaSca. (Epigrama este o poezie scurt care satirizeaz elementele negative ale unui

character omenesc, ale unei situaii _i se termin printr-o poant. La vechi greci, epgram
desemna inscriptiile _i dedicaile de pe pietre funerare ale statuilor sau alte opere de art.)

Celelalte pasteluri ale ciclului cuprind aspecte familiare ale Mirce_tilor in evoluia

anotimpurilor, afirmånd solidaritatea profund a poetului cu peisajul domestic:

"S-atunci påduri _i lacuri i mri _i flori _i stele

Intoan pentru mine un imn nemårginit"

(Serile la Mirce_ti)

Pastelurile lui Alecsandri evoc natura domestic cu tot ceea ce

constituie cadrul
obisnuit al vieii patriarhale, idilice. Aceste poezii transcriu reaciile poetului la spectacolul
schimbätor al naturii, dup anotimpuri. Peisajul lui Alecsandri nu este un simbol al universului,
ci un fragment al lui. Este natur, mai degraba geografic, decat filozofic, nu mai este un
refugiu, ca în poezia romanticä, ci cadrul priVit cu obiectivitate descriptiv.
Spaiul pastelurilor
este märginit la cât cuprinde privirea, e un univers
familiar. Prin
farme
descrierea unei largi varietäti
(câmoie, deal, rau, etc.) pastelurile se
constituie în imnuri adresate trii, satului
si
 valorilor acestuia: munca, rodnicia i s n tatea moral . Este mai cu seam o lume de forme ale

naturii, nu de forte ale ei, ceea ce vede poetul sunt aparentele naturii nu mi_c rile ei

interioare. Melancoloia romantic este înlocuit cu încrederea în armonia naturii. In poeziile lui

V. Alecsandri din ciclul Pasteluri s-ar putea vorbi mai larg despre sentimentul naturii:

"Câmpia scoate aburi; pe umedul pämânt

Se-ntind crri uscate de-al primverii vânt."
(poezii dedicate primverii)

Atitudinea poetului faä de naturä nu este contemplativ, ci practic-hedonic. Natura, îin

cuprinsului unui an, iar în chip simbolic în cuprinsul unui viei omene_ti, se înfäi_eaz sub douä

aspecte antitetice: unul stimulator al vitalitii (primvara / vara, tineretea), altul paralizant

(iarna, btranetea). Poetul nu mäsoar cu ochiul, ci cu criteriul practic. De fapt pasterulire lui
Alecsandri sunt un calendar al spaiului rural _i al muncilor cámpene_ti. în poezile sale, poetul a

surprins în imagini aspecte familiare ale vieii câmpenesti, privit din perspectiva anotimpurilor.

Poemele verii

Cadrul poemelor verii dau impresie de spaiul plin, de admirare a peisajului, dat de

aglomerarea de vietuitoare, psäri, animale, plante:

"Cer-un zare se ro_e_te: mii de vrbii de_teptate

Ciripesc _i se alung pe girezi netrierate.

Balta vesel clocote_te de-un concert asurzitor,

_i din ochiuri se inaltä card de rate ca un nor"

flori (bujorelul, odoleana, sulcina,

In poezia "Concertul in lunc " sunt in_irate plante _i

garofite, läcrmioare) psri _i insecte (dumbrävenci, granguri, ciocârlii, rândunele, greieri,

 fluturi, albine). V
Observäm
d m cacä Alecsandri
Aled nu descrie acest
el: peisai, ci doar enumer elementele a

"lat frageda sulcin, steli_oare blinde nalbe,

Urmärind pe busuiocul iubitor de sinuri albe
Deditei _i garofie,pirguite-n foc de
soare,
Topora_ se inchin ginga_elor lcrmioare."
ce

Pastelurile nu sunt numai jurnalul unui pictor inzestrat cu gam senzoriala compie ld. c
langa naturä, Alecsandri il
iube_te _i pe omul care främînt tarina _i o face s rodeasca:
lui e o apologie direct a poei
muncilor cimpului:

"Sfânt munc de la tar, izvor sacru de rodire

Tu legi omul cu pämântul în o dulce înfräire"
(Plugurile)

Cu temperamentul su optimist, poetul nu vede aspectul chinuit al unei anumite munci,

nici manifestarea mizeriei sociale: poezia Seceri_ul e notat simplu de un om care a intrat în
lanuri:

"n cel lan cu spicuri nalte au intrat secerätorii

Pe când era umed de resuflu aurorii."

De asemenea, Cositul:

"lat vin cosa_ii veseli, se pun rând, sub a lor coas

Câmpul ras rmâne verde ca o ap luminoas

"

instarea de calm, în poemele dedicate verii sau

primveri, ochiul înregistreaz cu
încântare mi_c rile naturii.
Poemele iernii

friguros, cele mai multe pasteluri descriu iarna,

De_i Alecsandri a detestat anotimpul
de str lucirea zpezii. Contrar celor dedicate
c reia îi construie_te un tablou plin de semnificaii,

urcând pân la spaim, datorit lipsei de

verii, poemele iernii sunt poezii ale nelini_tii,
cântätoare este luat de un cârd de corbi iernatici,
vietuitoare. Locul mulimi de päsäri variate _i
densitäjii de alt dat a tabloului poate fi gäsit
v zduh cronc nitor. O slab compensa ie a
prin
în grmazile de zäpad.

larna de Vasile Alecsandri

pastelul La gura sobei -

se distinge larna
Din galeria tablourilor de iarn inaugurate cu

prin reprezentarea plastic, sugestiv a anotimpului hibernal, printr-o adevrat risip de

ornamente stilistice.

din perimetrul rural în timpul iernii, sunt

Frumusetea s lbatic _i grandoarea peisajului
vizuale de amenintare i izolare, ca de er glaciar preistoric. Prima
puse în relief prin imagini
contureazä imaginea de fundal a tabloului hibernal: pamântul este unit cu cerul prin T
strofå
albul i nuane care se
Jungi troiene cäl toare". Din punct de vedere cromatic, predomin
roi de fluturi alb", rspândind "fiori de ghea pe oi
asociaz acestui fond: "fulgii zbor" "ca un

trii umeri dalbi":

"Din väzduh cumplita iarn cerne norii de zpad,

troiene c l toare adunate-n cer grmad

Lungi
roi de flutori albi,
Fulgii zbor,plutesc in a e r ca un

trii umeri dalbi."

Rspandind fiori de ghe pe ai

de
al forelor naturii, redat printr-o mulime
Ne afl m în fata unui grandios spectacol
cele mai importante
ale acestui anotimp s
caracteristicile
epitete care descriu imaginativ în
tabloul este conturat lini
în aceast strofä,
autorului fa de frumusetea peisajului.
admira ia prive
dimensiunea
cosmic a ierni, oprindu-_i
cu prec dere
generale: poetul zugr ve_te
 este de
ea lin,
mi_care, dar _i
Singura
cupra vazduhului, a norilor, a fulgilor care plutescîn aer. de
fulgi u
prin intermediul comparatiei:
PJOcul
micilor cristale de gheat , sugerat
printr-o
u t u r i aibr". Planul terestru este doar amintit:
orizontul este redat

nu desemneaz ,
de fapt, un
contdr
a
PETSOniTicarea i inversiunea "ai törii umeri dalb" lt
dimensiunea cosmic
a descrierii.
Soareie,
u
ed de-a doua
strofå îmboge_te îns
c ldur
puterea caldu
fär a avea
cereasc ,
DOal macrocosmosului, î_i face aparitia pe bolta incios
soarele, poetul se simte nostalgic si nepu
S stralucirea din timpul verii. La fel ca
n
reînvierii naturii veBetaie
e l e g a n d ca iarna i-a intrat în drepturi, alungând speran a
poezid
vis de tinerete"),
perspectiva acestei compara ii metaforice (soarele "ca un

transform într-o meditaie pe tema scurgerii timpului _i a efemeritii tinerei

iará!
"Ziua ninge, noptea ninge, dimineata ninge
Cu o zale argintie se îmbracä mândra tar;

prevede printre nori

Soarele rotund i palid se

Ca un vis de tinerete printre anii trec tori."

a realiza sugestia unui fenomen al naturii (ninsoarea)

Poetul folose_te repetiia pentru

ninge iard". Fulgii de nea invadeaz pmântul i

,Ziua ninge, noaptea ninge, dimineaa
determin ,mândra tarä" s ,se îmbrace" (personificare) într-o,zale argintie" (epitet

Se remarc faptul c adjectivul "mândra" este antepus substantivului "tard",

adjectival).
accentuându-se astfel frumusetea peisajului românesc.

in urm toarea strof se realizeaz, tot prin descriere, extinderea câmpului de

observa ie, tabloul îmbog indu-se cu detalii ce zugr vesc planul terestru reprezentat prin

câmp, deal, plopi, drum i sate. Paleta expresilor artistice se îmbogte_te cu splendida
comparaie: ,ca fantasme albe plopi.." Fantasmele, închipuirile ,albe" ale plopilor pierdui în
zare, invit din nou la meditaie. Tabloul a devenit atät de alb (,tot e alb'"), încât pare ireal.Vag

se mai pástreaz ideea de prim plan (adverbul impregiur") sau cea de fundal (substantivul
deoürtare). Referindu-se la rotocoalele din co_urile caselor care se îndreaptä spre cer,

metafora cläbucii albi de fum', pune în eviden, Prin imagistica ei, senzaia de iluzie, cci
 imaginile vizuale _i se
aceast strofä predominä
în
într-un vis al z pezii.
toate par pierdute
vocalele a, ,e, ilustrånd, prin urmare,
cuvintele care con in
observ predilec ia poetului pentru

luminozitatea tabloului.

împregiur, în dep rtare,

alb, pe câmp, pe dealuri,
Tot e

plopii în_irai se pierd în zare,

Ca fantasme albe
fr urme, fär drum,
Si pe-ntinderea pustie,
fum."
sub cläbucii albi de
Se väd satele perdute nda

a poetului care contempl peisajul

starea sufleteasc
în ciuda acestor imagini,
fiindc anotimpul alb corespunde simbolic
ameninätor pare s fie una de lini_te sufleteasc ,
unei snii
fenomenele naturale dezlänuite se lini_tesc i apariia
albului puritäii. Dintr-o dat
a omului aduce cu
ninsorii. Prezenta, doar sugerat ,
reface armonia naturii dinaintea
u_oare
destindere _i calm, în versurile finale
ale catrenului. Când vine
sine starea de voie bun, de
din prpdul iernii el extrage
culege nici de aici melancolie sau posomoreal , ci
iarna, poetul nu

lbului orbitor _i a clinchetului de

aerului tare, a a
_i subliniaz impresia de supremä înfrgezire a

_i tot a_a sentimentul de nelini_te: tristetea

zurgläi. Pentru Alecsandri iarna este trec toare
revenirea la via, încrederea în luminile _i
trece. De aceea, ultima strofä a poeziei consfinte_te

frumusetile ei:

norii fug, doritul soare

,Dar ninsoarea înceteaz,
Sträluceste _i dezmiard oceanul de ninsoare.

lat-o sanie u_oar care trece peste vi.

in v zduh voios rsun clinchete de zurgli."

vizuale (metafora ,ocean de ninsoare",

Poetul include _i în aceste ultime versuri imagini
de zurgäli") _i sugestia
imagini auditive (,clinchete
epitetul,doritul soare") împletite
cu
din ce
elementelor cosmice sau terestre devin
Contururile
mi_cärii (,sanie u_oar care trece").
umane. se
simbol al prezenei
in ce mai clare: în prim plan este introdus o ,sanie usoarä",
 evIdentiaz astfel o nouä perspectiv de interpretare: numai privirea lui poate s înteleagá

sensul i valoarea naturi, ca una dintre reprezentrile concrete ale

Trui
In conturarea impresionistä a peisajului, autorul pastelului cultiv cu predilecie gurile

S caracteristice stilului descriptiv: personificarea, comparatia, epitetul, hiperDola

metarora. Undele de patriotism care -au insufiletit pe bardul din Mircesti - cum a fost

uprdnumit poetul - în toat crea ia sa (mai ales în ciclul Osta_ii no_tri), reverbereaza S n due
est

pastel, prin cele dou versuri din primele strofe, unde se personific tara: ,Räspândind fiori ae

Eneata pe ai tärii umeri dalbi"; ,Cu o zale argintie se îmbrac mândra tarä". Peisajul hiberna
este
redinmensionat în registru hiperbolic:,Ziua ninge, noaptea ninge, dimineata ninge iara
O t e alb pe camp, pe dealuri, împregiur, în dep rtare"; $i pe-ntinderea pustie, fär urme, tara

arum. Expresive sunt compara ille: Ca un vis de tinere e; ca un roi de fluturi albi; ca fantasme

UDe plopi. Dau culoare expresiei, de asemenea, epitetele ornante: cumplita iarnö, umeri dalbi,

SOarele rotund i palid, satele perdute, doritul soare. Ca _i metaforele: cläbucii albi de fum,

Oceanul de ninsoare, fiori de gheat , lungi troiene c lätoare. Folosind toate verbele din pastel la

timpul prezent (cerne, ninge, zbor, plutesc, se îmbrac, se väd îmceteaz, se pierd, fug,
strluceste, dezmiardä, trece, rsund), poetul imprim descrierii trsturile artelor plastice i,
mai mult decât atât, sugereazå ideea de timp suspendat, de eternitate a naturii.

Descrierea tabloului natural este concret, obiectiv, constatativ , în cadrul c reia se

manifest pregnant elementele abstracte ale meditaiei _i gândirii, procedeu cu totul nou în
realizarea pastelurilor. Astfel, comparaile ,Ca un vis de tineree printre anii trectori" _i ,Ca
fantasme albe plopii în_irai se pierd în zare" ilustreaz o reflectare asupra scurgerii timpului _i
o referire la mitologia popular, exprimänd ideea armoniei perfecte dintre om _i natur.
Din punct de vedere prozodic, poezia are ritm trohaic, rima este
împerecheat, iar versurile
lungi, specifice pastelurilor lui Alecsandri, au msura de 15-16 silabe.

Pastelurile lui Vasile Alecsandri -

inclusiv larna- sunt

îndeob_te structurate în câte
0atru catrene _i compoziia lor se remarca prin Tluiditatea
descrierii, prin vioiciune retoric si
SDontaneitate, procedee care intrein admiraia i dragostea fat de frumuseile
naturii.

Poemele toamnei
 S 2
3 s

LL

3 0