Pastelul

Pastelul este specia lirică, în care poetul descrie un tablou din natură, apelând la
imagini vizuale, motorii, olfactive, auditive, precum şi la figuri de stil care compun
armonizarea planului terestru cu cel cosmic.
Eul liric îşi exprimă în mod direct sentimentele faţă de peisajul conturat prin
descriere.
Imaginea descrisă poate fi statică sau dinamică şi poate fi zugrăvită dintr-o
anumită perspectivă (din departe spre aproape, dinăuntru spre afară etc.).
În literatura română cel mai cunoscut poet de pasteluri este Vasile Alecsandri. În
pastelurile sale, Alecsandri ilustrează natura cu toate frumuseţile ei, în toate
anotimpurile şi îmbină descrierea acesteia cu trăirile interioare ale eului liric.

Oaspeţii caselor noastre, cocostârci şi rândunele,

Părăsit-au a lor cuiburi şi-au fugit de zile rele;
Cârdurile de cocoare, înşirându-se-n lung zbor,
Pribegit-au urmărite de al nostru jalnic dor.
(V.Alecsandri- Sfârşit de toamnă)