Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cuişoarele (Syzygium aromaticum) sunt, de fapt, bobocii de floare uscaţi. În gospodărie se folosesc fie sub
formă de pulbere, obţinută prin măcinare, fie ca atare, întregi. Florile, încă înainte de a se deschide, se
folosesc ca remedii în diferite afecţiuni datorită uleiurilor pe care le conţin, bogate în flavonoide şi acizi.
Uleiul aromat are efect antibacterian şi usor analgezic. Tradiţia spune, pe de altă parte, că are un rol
deosebit în stimularea masculinităţii.
Originea cuişoarelor
Copacul este originar din Indonezia, din insulele învecinate precum şi din partea de vest a Halmaherei. Astăzi, insula Pemba este
considerată drept principalul producator de cuişoare, împreuna cu Zanzibarul şi Tanzania.
Mirosul de cuişoare este atât de puternic răspândit în aer încât poate fi simţit înca de pe mare, dacă cineva se apropie cu vaporul
de insulă. Copacul, ce face parte din categoria plantelor veşnic verzi, ajungând chiar şi la 10m înălţime, este împodobit cu
numeroase flori neasemuit de frumoase.
Substanţele active ale acestor condimente nu sunt de neglijat. Cuişoarele sunt cunoscute, în regiunea asiatică, încă din cele mai
îndepărtate timpuri pentru efectul lor binefăcător. Uleiul aromat de cuişoare, apreciat pentru mirosul său dulceag şi intens, este
obţinut din florile uscate, al căror gust este uşor pişcător, iute.
Utilizarea cuişoarelor
Uleiul de cuişoare se regăseşte în foarte multe sortimente de apă de gură şi în paste de dinţi. Uleiul obţinut prin presare sau
distilare conţine eugenol care are o puternică valoare antiseptică, analgezică local şi cu putere stimulatoare. De aceea, în
stomatologie se foloseşte pentru dezinfectarea canalelor şi în cazul inflamării gingiei sau pentru anestezia locală.