Revista NR 5

PE-UN FLUTURE-N
ZBOR,
PE ARIPI CĂLĂTOR
ISSN 2247 – 5842

ISSN-L = 2247 – 5842
Numărul 5
- 2015 –
[”Pe-un fluture-n zbor,/ Pe aripi călător” – nr. 5]
La apariţia acestui număr şi-au adus contribuţia

cadrele didactice participante la simpozionul național
”EDUCAREA PREȘCOLARILOR ȘI ȘCOLARILOR ÎN
SPIRITUL VALORILOR MORALE” (ediția a II-a) și elevii
claselor I-VIII din ţară, care au trimis lucrări la Concursul
Naţional “Bucuriile Sărbătorilor de Paşte”, ediţia a VII-a,
2015.
Acest concurs se află înscris în C.A.E.N. 2015, Anexa
A8, domeniul CULTURI ȘI CIVILIZAȚII, poziţia 19.
(www.edu.ro)
Coordonatori:
- Insp.șc.gen. – I.S.J. OLT, prof. Felicia MAN

- Inspector educativ – I.S.J. OLT, prof. Luminița FLORICEL
- Inspector înv.primar – I.S.J. OLT, prof. Mirela Maria PARASCHIV
- Director, prof. Costel Răzvan BĂȚĂGUI
- Director adj., prof. Irina MOCANU
- prof. Sanda CIOROIANU, cons.șc. Lucica STANCIU, prof.Nicoleta
POPESCU, prof. Emilia DIACONESCU, prof. Cristina LAUFER, prof. Ninel
Iulian NICOLAE, prof. Mariana ENACHE, Cătălina OPREA, prof. Larisa
PRUNĂ, prof. Elena COSTEA
2
CUPRINS
Cuvânt de început ............................................................................................................................................pag. 6
Cadrul didactic, model pentru elevii săi (insp.ed., I.S.J.Olt, LUMINIȚA FLORICEL) ...................................... 8
Şcoala – cadrul favorabil de educare moral-civică (ALESU SILVIA/ PRUNĂ LAVINIA).............................. 10
Educarea preşcolarilor şi şcolarilor în spiritul valorilor morale (ANDREESCU COSTINELA DENISA)....... 13
Educarea preşcolarilor şi şcolarilor în spiritul valorilor morale (ANDREI DOINA MARIA) .......................... 16
Educarea preşcolarilor şi şcolarilor în spiritul valorilor morale (ANDREI SANDA LAVINIA) ...................... 19
Educaţia morală a copiilor prin poveşti (APOSTOL ANICA/ DINCU MONICA) .......................................... 21
Metode interactive în școala modernă (BARBU MARIANA) ……………………………………………......... 24
Educarea elevilor în spiritul valorilor morale (BARBU MIRELA) ..................................................................... 28
Educarea elevilor în spiritul valorilor morale (BĂDICA CRISTINA ELENA) …………………………..….... 30
Educația pentru valori comportamentale și atitudini (BIRIN VERONICA)......................................................... 32
Educarea școlarilor în spiritul valorilor morale (BONDOC MIHAELA) ……………………………….…….. 36
Interferențe între educația morală și educația religioasă (BONDRESCU GEORGETA LAURA) ................... 39
Cultivarea valorilor morale la preșcolari (BOȘONEA GEORGETA) ................................................................ 43
Perspective și abordări conceptuale ale educării valorilor morale (BRÎNZAN MARINA VIOLETA).............. 46
Educarea preșcolarilor și școlarilor în spiritul valorilor morale (BULZA DANIELA) ..................................... 48
Educarea preşcolarilor şi şcolarilor în spiritul valorilor morale (CĂLIN IONELA) ......................................... 51
Necesitatea formării preşcolarilor în spiritul valorilor morale prin activităţi integrate (CERCEL GABRIELA/
DULGHERU ALINA SIMONA) ................................................................................................. ......................... 53
Proiect de activitate integrată ”Drapelul României” (CERNEA LEONIDA) ..................................................... 55
Educația morală la elevi prin conștientizarea sărbătorilor pascale (CHIUCHIUNEA ELENA) ........................ 58
Valorile morale esențiale în formarea caracterului preșcolarului și școlarului mic (CIOCĂNEL CRISTINA)/ 61
Modalități de realizare a educației morale la vârsta preșcolară (CIUCĂ DANA/ PÎRVAN MARICICA) ........ 64
Necesitatea educării copiilor în spiritul valorilor morale (COJOCARU ALEXANDRA) .................................. 67
Necesitatea educației morale de la cea mai fragedă vârstă (CORDUNIANU GABRIELA/ SILIVENSCHI
RAMONA) ............................................................................................................................................................. 70
Educația morală a copiilor preșcolari (COSTEA ELENA) …………………………………………………… 73
Importanța educației religioase în grădiniță (CRANTA IONELA) ..................................................................... 76
Să învăţăm din prima vârstă copiii să trăiască cu evlavie în lume ! (CREȚU MARIA) ...................................... 81
Merele albastre (CROITORU CRISTINA) ........................................................................................................... 83
Formarea conduitei orale a elevului, componentă esențială a procesului instructiv-educativ (CUȚARU
MARIANA).............................................................................................................................................................85
Importanța valorilor morale în educarea copiilor (DAN ANIȘOARA) ................................................................88
Educația preșcolarilor și școlarilor în spiritul valorilor morale (DĂDULESCU MONICA MARIA) ................91
De la cunoaştere prin raţiune spre înţelepciune (EMILIA DIACONESCU) ........................................................94
Modalități de realizare a educației morale la vârsta preșcolară (DINU GHEORGHIȚA/ TESCOVEANU
MIHAELA) ......................................................................................................... ................................................... 97
3
Copiii și valorile morale (DRAGOMIRESCU ANDREEA MARIA) .................................................................100

Preşcolarii şi valorile morale (DRAGOMIROIU DELIA/ GLĂVAN GEORGETA) .......................................102
Formarea unor trăsături morale ale personalității elevilor prin exerciții creative (DRĂGHICI ALINA
FLORINA ..................................................................................................................... .........................................105
Fatalităţi etice în proza lui Liviu Rebreanu (DUMITRESCU DANIELA) ..........................................................107
Educția morală-componentă majoră a procesului de învățământ (DUMITRESCU MARIA CRISTINA) ........110
Educarea preşcolarilor şi şcolarilor în spiritul valorilor morale (DUMITRU LUMINIȚA) .............................113
Educarea preşcolarilor şi şcolarilor în spiritul valorilor morale (DUȚĂ ALEXANDRA) ................................116
Educația religioasă- educație pentru viață (ENCULESCU RAMONA) .............................................................119
Educarea preşcolarilor şi şcolarilor în spiritul valorilor morale (FLOREA MARIA) .......................................123
Educarea şcolarilor în spiritul valorilor morale (GAVRILĂ LILIANA) ...........................................................126
Educația morală și valențele ei în societatea cunoașterii (GHENEA MIHAELA) .............................................128
Interdependența educației morale cu celelalte componente ale educației (GHEORGHE CARMEN) ................131
Lada de zestre (GHIOLMEZ AURELIA) ............................................................................................................133
Jocul de rol (GROZĂVESCU NADIA SORINA) ...............................................................................................139
Educarea preșcolarilor și școlarilor în spiritul valorilor morale (ILIUȚĂ ANGELICA ELENA) ....................141
Rolul școlii și al familiei în educarea școlarilor în spiritul valorilor morale (IVAN DANIELA) ......................143
Dezechilibre în cultura școlară (JIANU ANA MARIA) ......................................................................................146
Educația morală (JIANU CARMEN) ...................................................................................................................149
Educarea şcolarilor în spiritul valorilor morale (JOIȚA MIHAELA) ................................................................153
Dezvoltarea morală a copilului preșcolar (LAUFER CRISTINA) ......................................................................155
Să-i educăm să fie oameni! (LEUCUȚA NADIA CRINA) ..................................................................................157
Educația morală a elevilor din ciclul primar prin lecțiile de educație moral-civică (LUNGU CRISTINA) ......159
O zi din viața Nușei (MANOLACHE VERONICA) ............................................................................................162
Educația în spiritul valorilor morale (MARIN CRISTINA NICOLETA) ...........................................................173
Din suflet pentru suflet (MARINESCU ANA MARIA) .......................................................................................176
Valorile morale – o lecție pentru toată viața (MARINETE SILVIA) ..................................................................179
Metodele tradiţionale utilizate în educarea morală a elevilor (MATACHE ION) .............................................181
Formarea personalității copilului de vârstă școlară (MATESCU SIMONA) .....................................................185
Esența și scopul educației morale a preșcolarilor și școlarilor (MILITARU CORNELIA) ...............................188
Implicaţii şi valenţe educaţionale ale cunoaşterii factorilor dezvoltării personalităţii şcolarului mic (MOGOȘ
DANIELA MIRELA) ............................................................................................................. ..............................191
Climatul familial – factor cu influență decisivă (NEACȘU SANDA LUMINIȚA) .............................................193
Educația între formarea deprinderilor și a caracterului competitiv (NEGRILĂ VICTORIA) ...........................195
Metode de educare a școlarilor în spiritul valorilor morale (NICA AMALIA) ..................................................196
Rolul lecturii și al jocului de rol în educarea valorilor morale (NICA MARIA MONICA) ...............................198
Sănătatea morală a familiei-factor în educarea școlarilor (NICOLA PAULA) .................................................201
Educația în spiritul valorilor morale - nucleul formării adevăratei personalități (NICULAE MARIA) ...........205
Educarea elevilor în spiritul valorilor morale (NIȚĂ CARMEN/ NIȚĂ MARIAN) .........................................208
4
Copiii iubesc biserica (PĂTRU IOANA) .............................................................................................................212

Lumina Învierii prin ochi de copil (PĂTRU LUCIAN CĂTĂLIN) .....................................................................215
Educarea copiilor în spiritul valorilor morale (PENA FLORINA) .....................................................................217
Formarea deprinderilor de comportament în spiritul valorilor morale (PETRU DANIELA) ............................219
Educarea preșcolarilor și școlarilor în spiritul valorilor morale (PÎRVU CLAUDIA) ......................................222
Transferul personalității educatorului asupra școlarului mic (POPA DIANA/ IVAN NATALIA) ...................225
Educația în spiritul valorilor morale - nucleul formării adevăratei personalități (POPA MARINELA) ...........226
Rolul şcolii în educaţia morală a elevilor (POPESCU NICOLETA/ CÎRSTEA IULIA) ....................................229
Contribuția educației moral-religioase la dezvoltarea personalității preșcolarilor (RANTA FLORINA
IOANA) ...................................................................................................................... ...........................................231
Educarea preșcolarilor în spiritul valorilor morale (RISTEI LOREDANA MIHAELA) ..................................234
Rolul metodelor și tehnicilor interactive în procesul didactic (SAMIEE MARINA) ..........................................236
Modalităţi de formare a conduitei şi conştiinţei ecologice în învăţământul primar (SESERMAN VETURIA)/238
Educația moral – civică și rolul ei în formarea personalității elevilor (SFETCU VASILICA) ………………..241
Educația religios-morală în familie (SLUJITORU LUCIANA) ..........................................................................244
Educația elevilor pentru cetățenia democratică în spiritul valorilor morale în școală (STAN MARIANA) ....247
Rolul consilierii școlare în formarea comportamentului dezirabil (STANCIU LUCICA) ..................................250
Educația moral-civică, pilon al educației pentru democrație (STERIE VIOLETA) ...........................................251
Educarea morală a preșcolarilor prin intermediul poveștilor și povestirilor create (STUPARU FLORINA)....254
Cartea – sursă de valori morale (TRANDAFIR MIHAELA-ISABELA) ...........................................................256
Abordarea interdisciplinară prin jocuri didactice (TRĂISTARU RELY MONICA) .........................................259
Educaţia moral – civică la vârsta preşcolară (TURIANU MARIA/ ZAMFIR MARIOARA) ...........................261
Eficiența metodelor interactive de grup în școală (VĂCARU IONELA) ............................................................263
Educaţia pentru cetăţenie democratică în şcoală (VLADU MARIANA) ...........................................................267
Modalități de realizare a educației moral-civice la vârsta școlară (VLADU VASILE) .....................................269
Formarea conduitei moral-civice la elevi (VOICA MARIANA) .........................................................................271
Educația: vector al dezvoltării personalității elevului (VULCĂNESCU ANCA IOANA) .................................273
Educarea preşcolarilor şi şcolarilor în spiritul valorilor morale (ZAHARIOIU LAURA CLAUDIA) .............274
5
,,Morala…cea mai mare maestră a educației” Friederich Nietzsche
Revista „Pe-un fluture-n zbor/ Pe aripi călător” nr. 5 reprezintă un

instrument de evaluare a activităţilor propuse în cadrul proiectului
educaţional naţional – Concurs național de creații literare și plastice
”Bucuriile sărbătorilor de Paște”, aflat la cea de-a VII-a ediție, înscris în
CAEN 2015 – A8, poziția 19. Activităţile proiectului au ca scop contribuția atât
a persoanelor adulte, cât și a copiilor la cultivarea binelui, a optimismului, a
încrederii în sine şi în semenii noştri. Faptele bune pe care le săvârşim noi, cei
mari, trebuie să constituie un model demn de urmat pentru toţi copiii, mai ales
pentru cei ce se lasă cuprinşi de vraja „lipsei de conduită morală”.
Revista cuprinde articole care tratează educaţia moral – civică a copiilor
preşcolari şi şcolari de la clasa pregătitoare, până la clasa a VIII-a, ai căror
autori sunt participanți din 14 județe ale țării noastre și mun. București la
simpozionul național ”EDUCAREA PREȘCOLARILOR ȘI ȘCOLARILOR ÎN
SPIRITUL VALORILOR MORALE”, simpozion ce s-a derulat pe trei
secțiuni: referate, proiecte educaționale și scenete cu morală. Acestea oferă o
serie de sfaturi practice, utile atât pentru un părinte, în „meseria” lui de
părinte, cât şi pentru cadrele didactice în activităţile derulate la clasă și în
afara ei. În acest sens, se poate promova schimbul de experienţă între cadrele
didactice, în scopul creşterii calităţii activităţilor educative.
6
Tot acest număr al revistei cuprinde creații literare ale copiilor

participanți la concursul național din acest an școlar. Creaţiile literare şi
plastice ale copiilor valorifică potenţialul creativ al acestora. Temele sunt cele
referitoare la educaţia morală sau la diverse teme religioase care creează o
încărcătură sufletească deosebită, determinând manifestarea dragostei pentru
cei din jur, bunătatea, generozitatea, realizarea de fapte bune, apropierea tot
mai multă faţă de cei neajutoraţi.
Educația morală ajută copilul mai întâi să se adapteze colectivului în
care trăiește (familie, grădiniță, școală), mai târziu să-și respecte obligațiile pe
care le are de îndeplinit față de familie, profesie, țară și în cele din urmă să
participe la crearea valorilor morale ale umanității. Fără existența și
respectarea de către toți oamenii a unor reguli de purtare și obiceiuri, viața în
societate n-ar fi posibilă.
Sperăm ca prin această revistă să atragem cât mai mulţi participanţi, cu
cât mai multe activităţi concrete care, prin desfăşurarea lor să ofere condiţii
prielnice de exersare comportamentală prin formarea de priceperi şi
deprinderi. În relațiile concrete ale omului cu semenii săi, cu familia, cu
grupul social căruia aparține, se află izvorul adevărat al oricărei morale.
Aprecierea morală a unui om o facem în funcţie de fapte, de conduita şi
manifestarea sa.
Prof. Sanda Cioroianu,
Şcoala Gimnazială Nr.2, Caracal
7
CADRUL DIDACTIC, MODEL PENTRU ELEVII SĂI
Insp.educativ, I.S.J. OLT

prof. Luminița FLORICEL
Omul nu se naște ființă morală, ci devine, iar maniera în care devine

depinde esențial de educația pe care o primește. Pe de altă parte, omul se
naște cu inclinație către moralitate, cu simț moral . Este greu, dacă nu
imposibil de precizat cu exactitate dacă simțul moral este în totalitate sau
parțial înnăscut. Cert e că cel puțin o componentă a sa este înnăscută și dă
specificitate comportamentului uman.
Educația este o activitate necesară pentru progresul societății dar și
pentru realizarea de sine a individului. Făcând referire la educație, învățatul
Democrit afirma că: “Educația copiilor este un lucru gingaș. Când duce la
rezultate bune, ea n-a fost decât luptă și grijă; când nu reușește, durerea nu
mai cunoaște margini.”
Părinții elevilor ce urmează a fi înscriși la școală se interesează, înainte
de a face acest demers, de cadrul didactic ce urmează a preda la clasă. Fiecare
părinte caută cel mai bun cadru didactic. Unii consideră că acesta trebuie sa
fie blând, grijuliu, îngăduitor, să acorde calificative bune, pe când alții
consideră că trebuie sa fie exigent, sever, strict. Niciunul dintre acești părinți
nu cred că și-au pus întrebări legate de valorile morale ale cadrului didactic,
dacă acesta are principii și care sunt acestea, dacă respectă și ce valori morale
respectă.
Consider că principalele valori morale ale cadrului didactic ar trebui să
fie dreptatea, echitatea, datoria, distingerea binelui de rău și sinceritatea. Dacă
profesorul care le are ca valori morale le și respectă, atunci cu sigurantă le va
transmite și elevilor săi. Astfel, cadrul didactic va face din educația morală
8
transmisă elevilor un proces de socializare a comportamentelor umane bazate

pe valori autentice și va dezvolta virtuțile elevilor săi. Scopul educării în
spiritul valorilor morale este acela de a cunoaște valorile morale și de a le
valorifica.
Cadrul didactic este animat de altruism, de devotament, de optimism
pedagogic, toate aceste valori vin din pasiunea pentru profesia sa. El va
combina optim diferitele principii, metode, procedeee, forme de organizare, va
crea un climat de cooperare în colectivul pe care îl îndruma și conduce. Din
toate acestea, putem scoate în evidență o alta calitate a cadrelor didactice și
anume răbdarea, calitate ce își are natura în valoarea morală dreptatea.
Răbdarea, alături de încredere, fac parte din trăsăturile educatorului
dintotdeauna.
Cunoașterea copilului, înțelegerea, respectul, încrederea, prietenia,
exigenţa rezonabilă, terapia diferențială și diversificată, altruismul și
optimismul pedagogic au drept piatră de căpătâi dragostea pentru copii.
Fiecare om cinstit dorește să-și salveze copilul de la o posibilă ratare pe plan
uman, cu atât mai mult noi, dascălii lor.
Ceea ce se urmărește prin educație este tocmai un transfer al
personalității educatorului asupra copilului. Un dascal ce își respectă
principiile de viată, care respectă valorile morale amintite mai sus, va
transmite același lucru elevilor săi.
9
Şcoala – cadrul favorabil de educare moral-civică
Prof. Alesu Silvia – Şcoala Gimnazială ,,George Poboran” Slatina

Prof. Prună Lavinia - Şcoala Gimnazială ,,George Poboran . 5, Slatina
Prin însăşi esenţa ei, educaţia morală are ca scop crearea unui cadru adecvat
interiorizării componentelor moralei sociale în structura personalităţii morale a copilului,
elaborarea şi stabilizarea pe această bază a profilului moral al acestuia în concordanţă cu
imperativele societăţii moderne. În acest sens, scopul fundamental al educaţiei morale constă
în formarea individului ca subiect moral, care gândeşte şi acţionează în spiritul cerinţelor şi
exigenţelor moralei sociale, al idealului, al valorilor, normelor şi regulilor pe care aceasta le
incumbă..
Principalele forme prin care se realizează sarcinile educaţiei morale sunt: procesul de
învăţământ, jocul şi activităţile extradidactice.
Copilul îşi dezvoltă aptitudinile sale în raport cu mediul în care trăieşte, aşa încât
primele noţiuni educative le primeşte în familie, apoi în colectivitate preşcolară, pentru ca
şcoala să consolideze şi să adauge, printr-un amplu sistem educativ o educaţie desăvârşită.
În grădiniţă copiii sunt provocaţi prin intermediul jocului să participe la diferite
activităţi din domenii diferite: pictură, sculptură, matematică, dezvoltarea limbajului, să facă
mici experimente în domeniul ştiinţei.
Modificarea deprinderilor este o muncă anevoioasă, de durată şi îi marchează pe cei
mai mulţi copii, atât de strâns legaţi de mamă la vârsta aceasta. De aceea, părinţii trebuie să le
facă trecerea mai lină şi mai pe înţelesul copilului. Mulţi părinţi renunţă, dar de această etapă
se vor lovi şi anul următor sau peste doi ani, şi cu cât copilaşul creşte cu atât îi vor schimba
mai greu obiceiurile. Copilul trebuie încurajat cu multă răbdare şi înţelegere, cu fermitate
totodată, dar mai ales cu infinită dragoste. Trebuie lăudat când reuşeşte să se descurce singur,
când îşi respectă programul sau deprinderile sănătoase, şi trebuie să i se explice de ce este
trimis la grădiniţă.
Copiii nu trebuie minţiţi sau ameninţaţi cu şcoala, nu trebuie să li se spună “ei, lasă că
la şcoală o să vezi tu ce înseamnă să asculţi!” pentru că vor avea reticenţă numai la auzul
cuvântului “şcoală”. În acelaşi timp, relaţia cu “doamna” are un impact decisiv asupra
copilului. Învăţătorul este cel mai important actor de pe scena vieţii şcolarului. Personalitatea
acesteia, atitudinile, modul de a gândire şi de acţiune influenţează atmosfera şi mediul în care
se formează copilul.
Să ne imaginăm aşadar o persoană prietenoasă, înţelegătoare, calmă, cu o fire
deschisă, veselă, cu simţul umorului, iubindu-şi profesia şi lumea atât de imprevizibilă a
copilăriei. O persoană echilibrată, capabilă să-şi evalueze cu obiectivitate posibilităţile şi
capacităţile, aptă să comunice eficient cu copiii, în aşa fel încât aceştia să-şi însuşească cu
uşurinţă cunoştinţele, priceperile şi deprinderile fireşti vârstei lor.
10
Făcând saltul de la mediul familial la cel instituţionalizat, copilul este orientat spre
ceea ce trebuie să facă şi să devină într-un context social, relaţional. Se adaugă treptat
conturarea sentimentului de apartenenţă la acest spaţiu geografic, familiarizarea cu fapte şi
evenimente deosebite din istoria poporului român.
Necesitatea de a începe educarea cât mai de timpuriu este justificată şi de faptul că la
vârsta şcolară se formează cu cea mai mare uşurinţă automatismele ce stau la baza
deprinderilor de comportare. De pildă, deprinderea de a mulţumi ori de câte ori primeşte ceva,
cea de a saluta, de a asculta pe ceilalţi când vorbesc, fără a-i întrerupe, sau de a îndeplini
cerinţele adulţilor fără comentarii inutile, au ca şi consecinţă apariţia unei atitudini constante
de respect faţă de cei din jur.
Educarea caracterului copiilor preşcolari presupune realizarea a trei sarcini
fundamentale, care trebuie să constituie pentru învăţătoare puncte de plecare pentru întreaga
muncă educativă. Aceste sarcini sunt: educarea trăsăturilor pozitive de caracter, educarea
însuşirilor voliţionale şi înlăturarea defectelor de voinţă şi de caracter, lupta împotriva lor.
Cele negative, ce trebuie frânate prin activităţile de educaţie moral civică ar fi:
pasivitatea, lenea, egoismul, îngâmfarea, lăudăroşenia, invidia, imprudenţa, linguşirea,
neglijenţa, necinstea, hoţia, înşelăciunea, făţărnicia, viclenia, indiscreţia, obrăznicia, dispreţul,
insultarea, dezordinea, ura, răutatea, nerecunoştinţa, neascultarea, tergiversarea, timiditatea,
delăsarea etc.
Trăsăturile manifestate de copii nu au stabilitate. Prin intermediul muncii educative,
cele pozitive pot fi accentuate, iar cele negative diminuate şi treptat, înlăturate.
În cadrul activităţilor de observare: „Copilul”, „Familia mea”, „Obiecte de uz
personal” etc. copiii îşi însuşesc şi consolidează cunoştinţe şi deprinderi sociale.
Lecturile după imagini : „De ziua bunicii”, „Camera copilului”, ,,Împreună cu
familia” etc. constituie o bună ocazie pentru copii de a-şi aprofunda manifestările afective faţă
de colegi, prieteni, adulţi, sesizând legătura între membrii familiei şi relaţiile ce se stabilesc
între aceştia.
Memorizările: „Doi fraţi cuminţi”, „Fapte bune”, „Acasă” etc. aprofundează nivelul
cunoaşterii relaţiilor interumane generând atitudini pozitive faţă de familie .
Poveştile, povestirile create: „ Prietenul meu ”, „ Scrisoare de la mare”, „ Nuieluşa
de alun ” etc. contribuie la precizarea locului în familie, şcoală, în grupurile de copii,
înţelegând sarcinile şi drepturile pe care la au .
Jocurile didactice : „Te rog să–mi dai !”, „Ce lipseşte de la masă ?”, „Când , cum şi
cui oferim flori” ş.a. consolidează deprinderile sociale , dezvoltă comportamente adecvate
diverselor situaţii de interacţiune socială , punându-l pe copil să interacţioneze respectând
regulile grupului.
Jocurile şi activităţile pe arii de stimulare, cât şi cele din cadrul activităţilor de
dezvoltare personală consolidează cunoştinţele, deprinderile de autonomie personală în
activităţi zilnice ca: spălat, îmbrăcat, servit masa, deprinderea de a fi ordonat, civilizat.
Jocurile de rol: „ De-a familia ”, „ În vizită ”; „ De-a pietonii ” ş.a. au consolidat
normele de comportare, colectivul de copii marcând pozitiv personalitatea fiecăruia .
11
Copiii de astăzi sunt cetăţenii societăţii informatice. Ei trebuie să gândească şi să

acţioneze în alt fel decât au făcut-o părinţii lor. Această schimbare este mai mult decât o
schimbare de tip mecanic a sistemului de referinţă. Dacă o comparăm cu trecerea de la
gândirea geocentrică la cea heliocentrică, realizăm numai parţial dimensiunea schimbării la
care suntem martori.
Se consideră că există o vârstă de aur a copilăriei plasată undeva între 6 şi 7 ani,
caracterizată prin capacitatea maximă de dezvoltare a creierului.
Nu va mai dura mult şi vom constata fie o ridicare a şcolilor la nivelul universităţilor,
fie o deschidere a universităţilor pentru şcolari. Vom avea atunci parte de şcoli asemănătoare
cu cele din Occident. Activităţile liber creative permit şcolarilor să aducă în jocurile lor
realitatea , mediul de viaţă. Prin implicarea învăţătoarei în jocurile copiilor aceasta îi poate
pune în faţa unei situaţii problemă (joc de rol “În vacanţă”- problematizarea : copilul de lângă
camera ta este de culoare, cum reacţionezi ? ).
Tot în cadrul activităţilor liber creative desfăşurate le alegerea copiilor , şcolarii îşi
exersează toleranţa , înţelegerea , comunicarea şi alte trăsături de caracter necesare unui viitor
cetăţean democratic.
În cadrul activităţilor frontale, prin temele propuse, copiii dobândesc, tot prin
intermediul jocului , cunoştinţe despre normele de comportament civilizat, existenţa unor alte
culturi, popoare .
- educarea limbajului (poveşti , poezii, creare de poveşti)
- educatie pentru om şi societate (discuţii, jocuri de rol, cântece: Prietenii mei, Natura,
Animalele, Aşa da, aşa nu!)
-activitate artistico plastică, activitate practică : desene, picturi, colaje, modelaj etc.
- educatie fizică : jocuri sportive, dansuri specifice anumitor zone culturale etc.
Democraţia participativă în sistemul de învăţământ şcolar presupune implicarea
celor instruiţi în alegerea temelor propuse de învăţătoare, prin participare directă (discuţii de
grup) sau indirect, prin discuţii cu părinţii şcolarilor, profesori, reprezentanţi ai autorităţii
locale, personalităţi din diverse domenii de activitate etc. Aceştia pot constitui pentru copii
adevărate exemple, modele comportamentale, cu o mare putere de influenţă asupra copiilor. În
alegerea modelelor comportamentale de orice tip se va ţine cont de: conţinutul acestora,
valoarea lor emoţională, semnificaţia pe care o au pentru copii, accesibilitate, capacitatea de
receptare şi experienţa de viaţă a copiilor.
Rudolf Steiner spunea: ,,Două cuvinte magice indică natura raporturilor copilului
cu mediul său fizic înconjurător. Acestea sunt: imitaţie şi exemplu.” Pentru copii, omul matur
este persoana care ştie totul, care are experienţă multă, care nu greşeşte. De aceea, imitarea lui
îl încântă, le dă încredere, siguranţa că nu greşesc.
Exemplul are o mare putere de influenţă asupra copiilor datorită caracterului său
intuitiv. El se adresează în mod nemijlocit simţurilor copilului, îl ajută să perceapă realitatea
vie, concretă. De multe ori sute de cuvinte nu reuşesc să facă înţeles ceea ce un exemplu
concret convinge într-o clipă.
12
BIBLIOGRAFIE:
Alexandru,J., (1992), Cunoaşterea copilului preşcolar, R. A. a Imprimeriilor Coresi, Bucureşti;
Dumitrana, M.,(2000), Copilul, familia şi grădiniţa, Ed, Compania, Bucureşti;
Ionescu,M., Radu, I., (1995), Didactica modernă, Ed. Dacia, Cluj-Napoca;
Preda,V., Dumitrana, M.(coord.), (2000), Programa activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii şi
Regulamentul învăţământului preşcolar, Editura V&I Integral, Bucureşti;
Revista învăţământului preşcolar, nr. 1-2/2001, Educaţia în anul 2001, Ed. Coresi, Bucureşti;
Educarea preşcolarilor şi şcolarilor în spiritul

valorilor morale
Prof. înv. pr. Andreescu Costinela Denisa

Şcoala Gimnazială Constantin Brâncoveanu
Slatina/ Olt
Valorile morale au un rol deosebit atât în formarea caracterului şi a stilului distinctiv al

oamenilor unii faţă de alţii, cât şi în solidarizarea lor în adoptarea unor proiecte comune care le
canalizează viaţa. Omul are multiple nevoi personale care îl determină să aleagă din realitate
ceea ce este potrivit, dar trăieşte totodată în diferite colectivităţi, care îi impun anumite criterii
de alegere şi decizie.
Educaţia este concepută ca o activitate de formare şi dezvoltare armonioasă a fiinţei
umane, marii filosofi şi oameni ai culturii arătându-se preocupaţi de “darul cel mai frumos
care poate fi făcut omului”. (Platon). Dezvoltarea plenară, armonioasă a omului presupune o
modelare a acestuia, în planuri multiple: fizic, intelectual, moral, estetic şi practic.
Educaţia exprimă o funcţie excesiv umană şi de natură pur spirituală la acţiune,
educaţia porneşte de la o persoană şi se îndreaptă spre formarea altei persoane. Educaţia are în
vedere viaţa personală a omului, mântuirea acestuia, relaţia lui cu Dumnezeu. O condiţie
indispensabilă a educaţiei este modelul după care educatorul vrea să modeleze spiritul
omenesc.
Educaţia morală este acea dimensiune a educaţiei prin care se urmăreşte formarea şi
dezvoltarea conştiinţei şi conduitei morale a personalităţii umane. Paradigma contemporană a
educaţiei morale îmbină cunoaşterea (morală) cu acţiunea (morală) în procesul formării
profilului moral al personalităţii.
Formarea profilului moral al personalităţii este un proces îndelungat care îşi are
originea în familie, se continuă în şcoală şi se consolidează pe tot parcursul devenirii umane.
Cunoaşterea procesului formării conştiinţei şi conduitei morale, a relaţiei dintre latura morală
şi celelalte aspecte ale educaţiei, a rolului diferiţilor factori în formarea convingerilor,
sentimentelor şi obişnuinţelor morale trebuie să stea în atenţia specialiştilor.
Perioada preşcolarităţii reprezintă fundamentul personalităţii copilului. La grădiniţă,
copilul trebuie să intre în contact cu ceea ce înseamnă bazele unei educaţii diverse şi care se va
desfăşura pe tot parcursul vieţii.
13
Educaţia morală formează copiilor o conduită morală bazată pe cunoaşterea cotidiană a

regulilor vieţii sociale, urmăreşte iniţierea copiilor în practicarea unui comportament activ,
responsabil, capabil de toleranţă şi respect faţă de sine şi faţă de ceilalţi, conştient de drepturi
şi datorii, liber şi deschis spre alte culturi.
Educatorul intervine la această vârstă în realizarea educaţiei moral civile şi sociale a
copilului.
Grija pentru conduita morală este un aspect foarte important al educaţiei morale la
această vârstă când imitarea este un mod de viaţă pentru preşcolar. Acum se pot forma uşor
deprinderi de comportament civilizat ceea ce şi fac factorii educaţionali din grădiniţă.
La intrarea în grădiniţă, copilul are o experienţă de viaţă, care poate fi valorificată, însă
educatorul trebuie să-l introducă pe copil în universul valorilor reale, să-l facă să înţeleagă
semnificaţia acestora, să dobândească acea capacitate de a distinge ceea ce este frumos, bun,
adevărat.
Formarea conştiinţei morale este un proces lung şi anevoios, iar transformarea acestuia
în conduită presupune corelarea tuturor componentelor sale fundamentale: obiective, conţinut,
metode, mijloace, forme de organizare, metode de evaluare.
La grădiniţă, copiii deprind normele de conduită civilizată de a îndeplini diferite
sarcini, de a avea un program regulat şi astfel este ajutat să colaboreze mai bine cu cei din
jurul său şi să aibă iniţiativă. Acum ei îşi îmbogăţesc vocabularul, îşi dezvoltă gândirea,
concentrarea, memoria, dorinţa de cunoaştere şi atenţia, comunică mai mult, îşi dezvoltă
aptitudinile fizice, psihice, artistice.
O direcţie importantă în educaţia morală o constituie cunoaşterea şi respectarea
normelor de comportare civilizate, educarea comportamentului şi a conduitei disciplinate.
Proverbele, zicătorile transmit prin valoarea lor estetică şi învăţăturile morale modele
de acţiune în variate împrejurări cu care se confruntă omul. Prin intermediul lor, copiii înţeleg
noţiuni cu conţinut pozitiv: cinstea, hărnicia, răbdarea, bunătatea, curajul, modestia. Dar ei pot
învăţa şi din cele cu conţinut negativ pentru că mai repede omul învaţă din rău decât din bine,
din situaţii identice trăite.
Ghicitorile au şi ele învăţămintele lor. Prin intermediul lor, copiii pot să-şi precizeze
reprezentări asupra trăsăturilor caracteristice obiectelor şi fenomenelor pe care le cunosc. Prin
învăţarea lor, exerciţiul mintal devine antrenant şi distractiv. Li se dezvoltă astfel isteţimea,
atenţia, priceperea de a scoate în evidenţă trăsătura principală a unui obiect.
Şcoala reprezintă o necesitate. Copilul vrea să fie activ. Rolul dascălului acum nu mai
este acela de a transmite cunoştinţe, iar cel al elevului de a asculta şi a asimila informaţiile.
Dascălul este mai mult decât un organizator al învăţării şi un element de legătură între elev şi
societate. Procesul de învăţare a devenit dinamic şi interactiv, iar elevii şi dascălii sunt
responsabili pentru practicile educaţionale şi pentru rezultatele acestora. Relaţia profesor –
elev este una de colaborare, de încredere şi de respect reciproc, elevul este sprijinit de
profesor.
Încă din clasa I, copiii dezbat termeni ca: adevăr, prietenie, altruism, disciplina,
supunere, răspundere (valori morale). Citind şi povestind unele lecturi literare (Un om necăjit,
M. Sadoveanu; Micul patriot padovan, Edmond de Amicis; Robinson Crusoe, Daniel Defoe),
14
elevii vor beneficia de efectul educativ al unor lecţii de etică morală. Se vor întâlni cu
personaje pozitive şi negative care se luptă şi triumfă binele, întărind credinţa în Dumnezeu;
cu personaje care reuşesc datorită speranţei şi credinţei.
Recitarea poeziilor este o plăcere pentru şcolarii mici. Ele trezesc puternice sentimente
de bucurie, dragoste de viaţă, de apreciere sau dezaprobare faţă de anumite comportamente.
Dramatizările au multe implicaţii benefice în realizarea comportamentului moral,
schiţele, glumele, scenetele satirice, de asemenea. Cunoaşterea şi utilizarea limbajului din
sfera valorilor civice devine mai uşor de atins folosind forme activ participative, plăcute, cu
accent pe spiritul de competiţie.
Educaţia ecologică este un obiectiv al educaţiei morale şi se exprimă prin ataşament
faţă de plante şi animale, faţă de natură.
La nivelul ariei curriculare „Om şi societate” prin intermediul disciplinelor: Istoria
românilor, Religie, Educaţie civică, micul şcolar află modele exemplare de comportament în
spiritul valorilor morale care s-au impus în societate de-a lungul timpului. Astfel, din lecţiile
de istorie, copilul află despre modul de organizare al societăţii din cele mai vechi timpuri şi
până în epoca modernă şi contemporană. Cunoaşterea formării şi afirmării virtuţilor poporului
din care fac parte generează în sufletul elevilor sentimentul de apreciere faţă de curajul şi
viteza înaintaşilor.
Educaţia moral – civică se realizează prin lectura suplimentară unde vor identifica
valori morale, virtuţi şi comportamente folosite drept exemple pentru sintagme „aşa e bine”,
„aşa e rău”.
Educaţia moral – civică urmăreşte formarea acelui set de competenţe civice necesare şi
suficiente; pentru a face din copil un locuitor al cetăţii, un bun cetăţean, urmărind cultivarea
integrităţii morale a micilor şcolari sub aspectul conştientizării propriului Eu şi – al modelării
comportamentului ca viitori membrii ai comunităţii sociale.
Educaţia este o acţiune care vizează întregul, armonia trup – suflet din om. Sufletul
însă, ca esenţă spirituală şi deci superioară, stăpâneşte corpul şi-l conduce spre ţintele sau
idealurile făurite de el sau descoperite de Dumnezeu. Prin educaţie se poate nădăjdui
realizarea unităţii morale, unitate ce dirijează în mod statornic viaţa şi toate acţiunile omului.
Astfel se realizează şi caracterul moral.
Din punct de vedere creştin ortodox, educaţia religios – morală caută să perfecţioneze
omul, creaţie a lui Dumnezeu, în, cu şi prin Hristos, Dumnezeu – Omul ca şi creaţia absolută.
Educaţia se bazează pe dragostea dintre oameni. Din dragoste izvorăşte încrederea, iar acolo
unde este iubire şi încredere izvorăşte libertatea. Fără libertate nu poate exista viaţă morală.
Procesul de construire a profilului moral – civic al elevului este complex şi
angajează nu numai cadrele didactice, ci şi părinţii, instituţiile culturale, biserica, mijloacele de
comunicare în masă deci – societatea.
Bibliografie:
1. Învăţământul primar nr. 12/1996, Editura Discipol, Bucureşti, 1996
2. Galeriu Constantin, Lăsaţi copiii să vină la mine, Revista de pedagogie, nr. 6, 1991
3. Comănescu I, Reconsiderări necesare în problematica educaţiei morale, Revista de pedagogie, nr. 6,
1991
4. Sârbu Tănase, Etică: valori şi virtuţi morale, Editura Societăţii academice Matei Teiu Botez, Iaşi, 2003
15

valorilor morale
Prof. Andrei Doina Maria
Școala Gimnazială Gostavățu, Olt

modelare a acestuia, în planuri multiple: fizic, intelectual, moral, estetic şi practic1.
omenesc.
Rolul educaţiei morale este de a-l apropia pe elev de spaţiul eclesial.
“În religie copilul se trăieşte pe sine în chip natural. Nu religia, ci lipsa de religie e o
viaţă artificială şi fără sens pentru copil ca şi pentru om. De aceea, vârsta fragedă a copilăriei
este cea mai potrivită pentru formarea moral – religioasă (…). A nu face educaţie religioasă
copilului e a proceda la o operaţie caracterizată de infirmizare a sufletului, e a amputa fiinţa
umană de ceea ce are mai de preţ”2. “Scopul urmărit nu este doar să se mobilizeze sufletul cu
un inventar de cunoştinţe filosofice abstracte ci să le modeleze viaţa în Duhul lui Hristos”3.
copilului.
Faptul ca unii copii prezintă trăsături morale ca cele ale părinţilor (bunătate/răutate);
altruism/egoism) nu se explică prin ereditate, ci mai degrabă prin influenţa exemplului
exercitat de mediul familial asupra copilului care la vârstă mică are tendinţa de a imita.
16
Totuşi formarea conştiinţei morale este un proces lung şi anevoios, iar transformarea
acestuia în conduită presupune corelarea tuturor componentelor sale fundamentale: obiective,
conţinut, metode, mijloace, forme de organizare, metode de evaluare. Îmbinarea acestora într-
un sistem, deprinderea elementelor de bază, unitatea dintre teorie li practică şi fundamentarea
actului educaţional pe principii ştiinţifice reprezintă baza unei educaţii morale
corespunzătoare.
normelor de comportare civilizate, educarea comportamentului şi a conduitei disciplinate. O
disciplină conştientă pentru preşcolar înseamnă îndeplinirea conştientă a cerinţelor
educatoarei, ale părinţilor, abandonarea intereselor personale pentru cele colective.
Proverbele şi zicătorile pot fi folosite la orice activitate, deoarece dacă ele sunt
explicate pe măsura puterii lor de înţelegere sau prin exemple concrete, copiii vor reuşi să-şi
însuşească valorile morale pe care ni le dorim.
profesor.
17
Exemple:
rebus – utilizând termenii : bine, sinceritate, adevăr, colaborare, altruism; concursurile –
redactarea unui eseu, lucrarea plastică;proverbe, zicători.
Educaţia ecologică este un obiectiv al educaţiei morale şi se exprimă prin ataşament
faţă de plante şi animale, faţă de natură.
„aşa e rău”.
Educaţia religioasă se face în primul rând prin exemplul părinţilor, dascălilor, prin
întreţinerea unei atmosfere de dragoste şi rugăciune. Dragostea, rugăciunea şi exemplul sunt
mult mai convingătoare decât cuvintele.
Copiii de astăzi sunt cetăţenii societăţii informatice. Ei trebuie să acţioneze şi să
gândească altfel decât au făcut-o părinţii lor. Asistăm la o transformare calitativă a societăţii
omeneşti. Ea presupune (în termeni filosofici) că nu mai acordăm materiei rolul esenţial în
univers. Acest loc este ocupat acum de informaţii.
Bibliografie:
Învăţământul primar nr. 12/1996, Editura Discipol, Bucureşti, 1996

Galeriu Constantin, Lăsaţi copiii să vină la mine, Revista de pedagogie, nr. 6, 1991
Comănescu I, Reconsiderări necesare în problematica educaţiei morale, Revista de pedagogie, nr. 6, 1991
Sârbu Tănase, Etică: valori şi virtuţi morale, Editura Societăţii academice Matei Teiu Botez, Iaşi, 2005
18

valorilor morale
Prof. Andrei Sanda Lavinia
Școala Gimnazială Nr. 1 Caracal, Olt
Drumul în viaţă al omului este presărat de nenumărate valori. Printre acestea valorile
morale au un rol deosebit atât în formarea caracterului şi a stilului distinctiv al oamenilor unii
faţă de alţii, cât şi în solidarizarea lor în adoptarea unor proiecte comune care le canalizează
viaţa. Omul are multiple nevoi personale care îl determină să aleagă din realitate ceea ce este
potrivit, dar trăieşte totodată în diferite colectivităţi, care îi impun anumite criterii de alegere şi
decizie4.
Nu putem avea o imagine a principalelor valori morale, dacă nu deţinem datele
principale despre societatea în care ele sunt cultivate după anumite reguli şi obişnuinţe, tradiţii
împărtăşite de membrii, instituţiile principale, grupurile din acea societate.
Problema apropierii copilului de cunoaştere a normelor, regulilor de bază şi convieţuire
trebuie văzute prin prisma jocului şi amenajării adecvate a spaţiilor locative.
copilului.
19
adevărat. Pentru ca aceste cunoştinţe să se transforme în conduite trebuie însoţite de trăiri

afective, componenta cognitivă şi cea afectivă fiind indispensabile în formarea conştiinţei
morale.
corespunzătoare.
Exemple:
rebus – utilizând termenii : bine, sinceritate, adevăr, colaborare, altruism;
concursurile – redactarea unui eseu, lucrarea plastică;
proverbe, zicători
Educaţia ecologică este un obiectiv al educaţiei morale şi se exprimă prin ataşament faţă de
plante şi animale, faţă de natură.
„aşa e rău”.
20
În educaţia creştină a copilului este implicată întreaga societate. Copilul fiind ca o

mlădiţă în formare poate să copieze în sufletul său şi exemple negative. Pentru cunoaşterea
gândurilor, sentimentelor copilului trebuie o colaborare strânsă între familie, şcoala şi
Biserică. Pentru aceasta, părinţii trebuie să conştientizeze că faptul că ora de religie este
decisivă pentru viaţa copilului.
Una din trăsăturile vieţii creştine în lume este cea care ne spune că trebuie să fim
generoşi, primitori, iubitori şi atenţi cu cei în nevoi. Aceste calităţi pot fi insuflate în sufletul
copiilor încă din frageda pruncie. Dacă între copii, părinţi şi dascăl s-a stabilit o relaţie de
dragoste, copilul are încredere şi îi respectă.
Disciplina trebuie să fie cu rost şi să slujească în scopul dreptăţii şi scopul disciplinării
copiilor este să-i învăţăm ce e bine şi ce e rău.
Iubirea noastră pentru copii trebuie să fie o icoană a iubirii lui Dumnezeu pentru
umanitate. Asta înseamnă că dacă un copil îşi recunoaşte greşeala şi îi pare rău de ce a făcut,
trebuie să ne stăpânim dorinţa de a-l pedepsi, încurajându-i în felul acesta pe copii să nu-şi
ascundă greşelile.
Bibliografie:
Dumitrana Magdalena, Copilul, familia şi grădiniţa, Editura Compania, Bucureşti, 2000

Revista Învăţământului Preşcolar nr. 3,4/1997, Bucureşti 1997
Sârbu Tănase, Etică: valori şi virtuţi morale, Editura Societăţii academice Matei Teiu Botez, Iaşi, 2005
EDUCAŢIA MORALĂ A PREŞCOLARILOR

PRIN POVEŞTI
Prof.înv.preșc., ANICA APOSTOL/DINCU MONICA

GPP”COZIA” RM. VÂLCEA
JUD.VÂLCEA
Morala este o forma a constiintei sociale care reflecta normele de comportare a

oamenilor sia colectivitatii.Educatia morala trebuie inceputa inca din primii ani de viata
aicopilului si continuata, apoi,pe tot parcursul vietii. Formarea morală cuprinde mai multe
componente. Prima se referă la domeniul cognitiv, respectiv la ansamblul de imagini
mintale, de reprezentări şi noţiuni, precum şi judecăţi morale, toate aceste procese de
cunoaştere reflectând în mintea copilului principiile, normele şi regulile social-morale.
Aceste principii, norme nu îi apar copilului sub o formă raţională, ci în procesul
interacţiunii cu cei din jur. Cea de-a doua componentă se referă la domeniul afectiv,
incluzând întreaga gamă de trăiri emoţionale. Şi aceste procese afective se dezvoltă în
cadrul relaţiilor interpersonale dintre copil şi adult. De la acesta, imitând modelele
21
comportamentului afectiv, copilul învaţă să simtă milă, solicitudine, ruşine când nu spune
adevărul, bunăvoinţă etc. Socializarea afectivă a copilului se produce în strânsă unitate cu
dezvoltarea lui cognitivă. Pentru a trai în mod real sentimentul de milă, sentimentul
dragostei de adevăr etc. copilul trebuie condus spre înţelegerea conţinutului valorilor
morale respective. Cea de-a treia componentă a formării morale implică modelarea
comportamentului social-moral al copilului. Nu e de ajuns ca preşcolarul să ştie ce este
bine şi ce este rău, ce este permis şi ce este interzis. Este necesar să ştie să fie cinstit, onest,
corect etc. În formarea morală a preşcolarului, exteriorizarea lui în fapte de conduită
morală prezintă o importanţă decisivă. Nici un copil nu se naşte sincer, sociabil,
conştiincios, harnic etc., ci toate acestea se dobândesc în cursul procesului educaţional.
Copilul nu este „tabula rasa" la naştere, ci el aduce cu sine o dispoziţie generală de a-şi
forma cele mai diverse atitudini în funcţie de experienţele pe care le va avea. Formarea
trăsăturilor morale este în strânsă legătură cu experienţa personală şi socială pe care
copilul a acumulat-o de la naştere şi în cursul întregii sale vieţi, în familie, în grădiniţă, în
şcoală etc. Cu cât se exercită o influenţă mai timpurie asupra copilului, cu atât se formează
mai repede şi se întipăresc mai adânc atitudini pozitive sau negative faţă de persoane,
situaţii, evenimente. Rolul grădiniţei este de a nu lăsa copilul să se orienteze singur în
multitudinea de fapte şi atitudini ce se manifesta în jurul lui şi de a organiza o ambianţă
potrivită, din care copilul să se alimenteze cu impresii pozitive. Vârsta preşcolară
constituie etapa în care copilul începe să înţeleagă realitatea înconjurătoare, începe să-şi
însuşească părerile celor din jurul său (cu atât mai mult ale celor care-i fac educaţia),
criteriile de apreciere a faptelor. Preşcolarul are, prin urmare, toate posibilităţile de a-şi
însuşi în mod intuitiv şi practic câteva din cele mai importante norme morale. Necesitatea
de a începe educaţia morală cât mai de timpuriu este justificată şi de faptul că la vârsta
preşcolară se formează cu cea mai mare uşurinţă automatismele ce stau la baza
deprinderilor de comportare. Odată cu formarea trăsăturilor morale pozitive, educatoarea
trebuie să le combată pe cele negative. În această muncă accentul cade pe prevenirea lor,
ştiut fiind faptul că munca de înlăturare a unor trăsături deja formate este mult mai
complexă decât prevenirea lor. Posibilităţi de a realiza acest lucru sunt nenumărate, practic
nu există nici un moment al programului grădiniţei care să nu permită realizarea acestui
obiectiv. Pornind de la exemple din viaţa reală, generate de relaţia dintre copii sau dintre
copii şi educatoare, continuând cu exemple oferite cu generozitate de literatura pentru
copii şi cu cele pe care viaţa însăşi le prilejuieşte, educatoarea are posibilităţi neîngrădite
de a îmbogăţi şi consolida reprezentările morale ale copilului, pentru a se orienta, apoi,
spre formarea deprinderilor morale. „O condiţie deosebit de importantă în formarea morală
a preşcolarului, este necesitatea realizării unei strânse legături între reprezentările şi
sentimentele morale, pe de o parte, şi deprinderile şi acţiunile morale, pe de altă parte. Este
necesar, prin urmare, ca tot ceea ce-şi însuşeşte copilul să fie trecut prin activitatea lui, să
fie obiectul prelucrării lui active.”(L. Hancheş, A. Mariş, 2004, pag.63) În faţa unor situaţii
noi copiii reacţionează diferit: unii calm, alţii violent, unii îşi exteriorizează emoţiile, alţii
şi le domină, unii sunt vioi, veseli, alţii melancolici, unii dau răspunsuri prompt, alţii îşi
exprimă mai greoi gândurile. Dau, aici, un exemplu care reflectă temeinicia afirmaţiei de
22
mai sus. Pornind de la conţinutul povestirii Cum au fugit odată jucăriile de la un copil de
N. Stănculescu, le-am cerut copiilor să motiveze hotărârea jucăriilor de a-l părăsi pe
Petrişor. Nu le-a fost greu s-o facă, motivaţia a fost cea reală: jucăriile l-au părăsit pe
Petrişor pentru că se purta neglijent cu ele, le strica. I-am întrebat, apoi, dacă există în
grupă copii al căror nume, în anumite momente ale programului, ar putea fi înlocuit cu
numele Petrişor. Au răspuns afirmativ şi, de comun acord, am stabilit ca, pornind din acel
moment, în locul oricărei observaţii destinate vreunui copil neglijent cu jucăriile, să-i
adresăm apelativul „Petrişor". Reacţiile celor care au fost interpelaţi cu prenumele ce
simboliza neglijenţa au fost diferite: unii erau temporar şi uşor afectaţi, alţii erau puternic
afectaţi şi încercau o disculpare. Dar, pornirea generală a fost aceea de a manifesta atenţie,
grijă în acţiunea cu jucăriile, cu orice fel de material, generată de dorinţa de a înlătura orice
posibilitate de asemănare cu un personaj negativ. Când încercăm să imprimăm copilului o
anume conduită, când încercăm să educăm calităţi morale, cum ar fi cinstea,
principialitatea, perseverenţa, stăpânirea de sine, voinţa, fermitatea, acest lucru este
posibil, realizabil cu condiţia ca aceste trăsături morale să se stabilizeze cu timpul şi să
devină un mod constant de răspuns Copilul îşi însuşeşte unele atitudini şi comportamente,
imitând un exemplu concret, dacă acesta-i vine din partea unei persoane pe care o respectă,
în speţă, din partea educatoarei. Acest exemplu este cel mai adesea un personaj de poveste.
Pentru a pătrunde semnificaţia unui cuvânt, frumuseţea unei atitudini sau pentru a
determina respingerea unei atitudini ce nu trebuie preluată, este esenţială intervenţia forţei
cuvântului de a clarifica, de a explica, de a nuanţa, de a ajuta copilul să înţeleagă, să judece
şi să aprecieze. Am organizat activităţi care să antreneze în acelaşi timp operaţiile gândirii
copilului şi capacitatea de verbalizare. Le-am prezentat copiilor povestea Iedul cu trei
capre si intr-o alta zi, Povestea măgăruşului încăpăţânat. Ambele poveşti au plăcut foarte
mult copiilor şi am încercat să le sugerez o analogie între personajele principale ale celor
două poveşti: măgăruşul şi iedul. Analogia presupunea evidenţierea asemănărilor, dar şi a
deosebirilor între cele două personaje. Prin întrebări ajutătoare i-am purtat pe copii spre
evidenţierea asemănărilor: amândouă personajele sunt neascultătoare şi încăpăţânate.
Deosebirea a fost, de asemenea, sesizată: măgăruşul este şi foarte alintat, iar iedul este şi
leneş. Obişnuiţi fiind ca, de fiecare dată, să analizăm consecinţele, urmările atitudinii
personajelor, şi de data aceasta copiii au punctat corect acest aspect: măgăruşul este
disperat când toate obiectele din cameră îl resping, lăsându-l pradă lui Moş Nu-Vreau, iar
iedul rămâne dezbrăcat, flămând şi scapă, ca prin minune, de lup. La întrebările
„Măgăruşul de la sfârşitul povestirii mai seamănă cu cel de la început? Dar iedul? De ce?
Ce s-a schimbat în purtarea lor? De ce?", copiii au analizat corect atitudinea schimbată a
celor două personaje, schimbare generată de o serie de neplăceri la care au fost supuse
acestea. A fost momentul potrivit de a accentua ideea că orice greşeală de comportament,
fie că porneşte de la încăpăţânare, lene sau minciună, lăudăroşenie etc., este urmată numai
de neplăceri şi necazuri. Şi numai acela care va şti să se ferească de astfel de greşeli va fi
ferit de neplăceri. Copiii au dovedit că şi-au însuşit perfect conţinutul, înţelesul celor două
noţiuni morale (încăpăţânare, respectiv lene), dar, mai presus de acest aspect al actului
educaţional, ei s-au dovedit capabili de a analiza comportamente, de a stabili asemănări şi
23
deosebiri de atitudini, de a evidenţia consecinţe ale comportamentului greşit. Am mai

organizat, pe aceeaşi structură, o serie de activităţi în care am alăturat câte două poveşti
care prezentau similitudini în ce priveşte comportamentul personajelor: Găinuşa cea
moţată, de C.Gruia, cu Cocoşelul cu pene de aur de Al.Mitru. În acest caz lăudăroşenia,
îngâmfarea erau trăsături care-i caracterizau pe cocoşelul cu pene de aur şi pe găinuşă;
Ursul păcălit de vulpe, de I.Creangă, cu Scufiţa Roşie (în acest caz am evidenţiat
consecinţele încrederii, naivităţii, trăsătură comună ursului şi Scufiţei roşii); Fata babei şi
fata moşneagului, de I. Creangă, cu Sarea în bucate de P. Ispirescu, pentru a stabili
asemănările dintre fata moşului şi fata cea mică a împăratului (bunătate, înţelepciune,
hărnicie), dar şi dintre fata babei şi cele două surori ale fetei de împărat (linguşeala,
prefăcătoria)- Un cuvânt nu înseamnă nimic dacă nu este asociat cu obiectul sau
fenomenul pe care-l denumeşte. Această asociere se face neapărat prin perceperea directă
şi activă a obiectului sau fenomenului respectiv sau a imaginilor acestora. Numai astfel se
asigură reflectarea corectă în conştiinţa copiilor a însuşirilor unor obiecte şi a unor legături
cauzale între fenomene şi obiecte. Adevăr, cinste, dreptate, curaj, enunţate pur şi simplu
sau însoţite de explicaţii, nu au reprezentare concretă în conştiinţa copilului. E sigur că
insistând, copilul îşi va însuşi aceste cuvinte dar ele nu voi fi decât expresii fără
semnificaţie precisă. De aceea, formarea reprezentărilor morale, având în vedere caracterul
concret şi intuitiv al gândirii preşcolarului, presupune însoţirea fiecărei noţiuni morale cu o
reprezentare concretă a acesteia. Iar această reprezentare concretă a unei noţiuni morale
este, de fapt, un personaj - exemplu - simbol. Formarea trăsăturilor morale pozitive, este
un proces deosebit de complex , dependent de acţiune, de practica morală, de antrenarea
copiilor în exerciţiul moral.
BIBLIOGRAFIE:
Hancheş, L., Mariş, A.,- Evaluarea între demersul de proiectare şi realizare, Editura Eurostampa, Timişoara, 2004
Ionescu, M.-Educaţia şi dinamica ei, Ed. Tribuna Învăţământului, Bucureşti, 1998
Verza, E.,Şchiopu, U.-Psihologia vârstelor. Ciclurile vieţii, EDP, Bucureşti, 1997
Vrăşmaş, E.-Educaţia copilului preşcolar, Ed. Pro Humanitate, Bucureşti, 1999
Metode interactive în şcoala modernă
Prof. înv.primar, Mariana Barbu

Școala Gimnazială Fărcaşele, Olt
În abundenţa informaţională cu care societatea actuală se confruntă, sistemul

educaţional are dificilul rol de a forma personalităţi care să ştie să discearnă informaţia
preţioasă de cea excedentară, de a extrage esenţialul din general. Astfel, în educaţie a apărut
termenul de „educaţie modernă”. Termenul de modern este folosit în educaţie, de obicei
pentru a releva situaţia avansată a prezentului în relaţie cu trecutul care a fost depăşit prin
24
dezvoltare. Pentru unii, modernitatea este opusă practicilor tradiţionale şi se caracterizează

prin schimbare , inovaţie şi dinamism. Şcoala şi oamenii ei se află acum la graniţa dintre
modernism şi post modernism. În societăţile moderne , cunoaşterea e echivalentă cu ştiinţa şi
importanţa în sine. Oamenii caută căile optime pentru a dobândi „cunoaştere” , „ştiinţă” din
cât mai multe domenii, considerând că astfel vor fi recunoscuţi drept persoane educate. Într-o
societate postmodernistă , cunoaşterea trebuie să fie funcţională , utilă: înveţi nu doar pentru
„a şti” şi a stoca o serie de informaţii din diferite domenii pentru a demonstra cât de „ educat
eşti” , ci , înveţi pentru „ a face” , pentru „a folosi ” ceea ce ştii, pentru „a a plica” ceea ce ai
acumulat, în folosul tău şi al celorlalţi. A şti ce să faci cu ceea ce ai învaţat este dezideratul
major al educaţiei postmoderniste.
Activismul elevului implicat de strategiile folosite de către cadrul didactic în
desfaşurarea activităţii de predare-învăţare se constituie cu un imperativ al orientării
postmoderniste în educaţie. Şcoala postmodernistă trebuie să ştie cum să motiveze pe elev să
înveţe şi cum să faciliteze procesul învăţării, organizând şi dezvoltând strategii de lucru
interactive, punând accetul pe utilitatea cunştinţelor şi pe necesitatea însuşirilor pentru a se
descurca în viaţă. Agenţii educaţionali trebuie să fie interesaţi de ceea ce îşi doresc elevii să
înveţe şi de ceea ce pot să facă cu aceste cunoştinţe. Rolul profesorului este de a nu îndopa
elevii cu diverse cunoştinţe, ci de a le arăta ce au de facut cu acestea.
Şcoala postmoderninstă promovează învăţarea prin cooperare ca formă superioară de
interacţiune psihosocială, bazată pe sprijin reciproc , pe toleranţa, pe efort susţinut din partea
tutror , îndreptat către acelaşi scop.Motivaţia este rezultatul acţiunii conjugate a tuturor
membrilor ce urmăresc un destin comun. Atenţia este îndreptată asupra procesului de
elaborare împreuna , prin colaborare, a demersurilor de realizare a sarcinii. Este împărtaşită
părerea că toţi pot oferii alternative valoroase de soluţionare a problemei, dacă le pot oferii
premisele necesare şi sunt ajutaţi. Evaluarea urmareşte acordarea ajutorului imediat, avănd o
funcţie mai mult corectivă, ameliorativă, decât de sancţionare, ducând la reducerea
stresului.Ea se realizează prin raportarea la progresul individului şi are în vedere atât
participarea fiecărui membru la procesul elaborări în comun cât şi rezultatele echipei.
Metodele de învăţământ reprezintă căile folosite în şcoală de către profesor în a-i
sprijinii pe elevi să descopere viaţa, natura, lumea, lucrurile, ştiinţa. ,,Calitatea pedagogică a
metodei didactice presupune transformarea acesteia dintr-o cale de cunoaştere propusă de
profesor într-o cale de învăţare realizată efectiv de preşcolar, elev , student, în cadrul instruirii
formale şi nonformale, cu deschideri spre educaţia permanentă”(Sorin Cristea).Dezideratele
de modernizare şi de perfecţionare a metodologiei didactice se înscriu pe direcţile sporirii
caracterului activ al metodelor de învăţământ, în aplicarea unor metode cu pronunţat caracter
formativ în valorificarea noilor tehnologii instrucţionale (e-learning),în contaminarea si
suprapunerea problematizării asupra fiecarei metode şi tehnici deînvăţare, reuşind astfel să se
ducă o însemnata contribuţie la dezvoltarea întregului potenţial al elevului.Metodologia
diversificată, îmbinarea dintre activităţile de cooperare, de învăţare în grup cu ativităţile de
muncă independentă reprezintă o cerinţa primordială în educaţia postmodernistă.Specific
metodelor interactive de grup este faptul că ele promovează interacţiunea dintre minţile
25
participanţilor, dintre personalităţile lor, ducănd la o învăţare mai activă şi cu rezultate

evidente de la învăţarea actuală pe elev.
Trecerea la o metodologie mai activă, centrată pe elev, implică elevul în procesul de
învăţare şi-l învaţă aptitudinile învăţării ,precum şi aptitudinile fundamentale ale muncii
alături de alţii şi ale rezolvării de probleme. Metodele centrate pe elev implică individul în
evaluarea eficacităţii procesului lor de învăţare şi în stabilirea obiectivelor pentru dezvoltarea
viitoare. Aceste avantaje ale metodelor centrate pe elev ajută la pregătirea individului atât
pentru o tranzacţie mai uşoară spre locul de muncă cât şi spre învăţarea continuă.
Învăţarea trebuie să cuprindă activităţi de prelucrare a noii materii învăţate, care trebuie
legată de ceea ce elevul stie deja. Sarcinile trebuie să fie autentice, stabilite în context
semnificativ şi legate de viaţa reală. Ele nu trebuie să implice doar repetarea unor lucruri ,
deoarece acest lucru duce la învăţarea „de suprafaţă” şi nu la învăţarea „de profunzime” .
Având în vedere faptul că învăţarea elevilor va implica erori, sarciniile trebuie să le ofere
ocazia de a se autoevalua, de a corecta, de a discuta cu colegii, de a primi reacţia profesorului,
precum şi de a face alte verificări de „ conformitate cu realitatea”
• „Predarea prin întrebări ” sau descoperirea sub îndrumare
• Explicarea sarcinilor care cer elevilor să-şi explice unii altora modul cum au înţeles un
anumit lucru şi să elaboreze acest mod de a înţelege înainte de-l exprima
• Punerea de întrebări şi răspunsuri de „diagnoză” şi utilizarea răspusurilor greşite pentru
a explora şi a corecta neînţelegerile.”Întrebările socratice”
• Utilizarea sarcinilor şi întrebărilor care stimuleaza gândirea elevilor şi se bazează pe
Taxonomia lui Bloom şi nu simpla reamintire.Aceste sarcini şi întrebări necesită mai multă
gândire şi prelucrare.
Analiză : întrebări de tip „De ce?”
Sinteză : intrebări de tip „Cum?”, „ai putea să?”
Evaluare: întrebări de judecată.
Aceste întrebări de rang superior impun elevilor să-şi creeze propriile concepţii cu privire
la noua materie învăţată. Nu se pot face raţionamente pe marginea materiei învăţate înainte ca
aceasta să fie conceptualizată; de aceea , întrebările care solicită raţionamnetul vor determina
conceptualizarea .
• Utilizarea studiilor de caz care leagă subiectul discutat de viaţa reală sau de
experienţele anterioare şi deci de învăţarea anterioară.
• Utilizarea lucrului în grup, care solicită eleviilor să discute materia învăţată, astfel
încât colegii să se verifice între ei si să înveţe unii de la alţii.
• Învăţarea implică „construirea de modele” ; de aceea , utilizaţi hărţi ale minţii şi
rezumate care relevă relaţia dintre părţile subiectului şi întreg. De asemenea, arată legatura
dintre subiectul de astăzi şi alte subiecte.
• Predarea aptitudinilor în contextul subiectului respectiv.
• Stimularea sporeşte ritmul învăţării.
În miezul discuţiilor despre legitimitatea schimbărilor în educaţie s-au ciocnit o
sumedenie de idei, s-a despicat firul în patru, s-a inventat roata din nou , s-au jucat retorici şi
26
forme fară fond şi s-a uitat , cel mai adesea, esenţa problemei, respectiv beneficiarul oricărei
schimbări din şcoală. La începutul secolului XX, un grup important de pedagogi, psihologi,
medici şi dascăli acuză cu vehemenţă instituţia şcolară pentru lipsa ei de adecvare la nevoile
copiilor şi la cerinţele pieţei muncii. Şcoala, considerau ei, deformează copilul în loc să-l
formeze , îi închide orizontul în loc să i - l deschidă,îl obligă la nemişcare , lipsa de reacţie şi
deci , îl pregăteşte pentru viaţă În perspectiva tradiţională la şcoală profesorul expert transmite
cunoştinţe elevilor pasivi. Accentul este pus pe fapte şi pe obţinerea răspunsului corect. Ceea
ce este învaţat este lipsist de context semnificativ.
În perspectiva modernă la şcoală sub supravegherea profesorului, elevii îşi asumă
responsabilitatea propriei învăţări , dezvoltându-şi pe parcursul acestui proces competente
metacongnitive şi autoevaluative (compentente de educaţie permanetă) .Accetul este pus pe
modalităţi alternative pentru încadrarea diferitelor aspecte şi rezolvarea de probleme. Sunt
introduse ideei, principii , fapte care sunt folosite şi înţelese într-un context semnificativ.
Cercetări efectuate în ultimii ani arată că pasivitatea din clasa (înţeleasă ca rezultat al
predării tradiţionale, în care profesorul ţine o prelegere, eventual face o demonstraţie iar elevii
îl urmăresc) nu produce învăţare decât în foarte mică măsură. Iata câteva rezultate ale acestor
studii:
• Elevii reţin 70% din conţinuturile prezentate în primele 10% şi numai 20% din
cele prezentate în ultimele 10 min ale prelegerii (Mc Keachie 1986)
• Elevii care au urmat un curs introductiv de psihologie bazat pe prelegere au
demostrat că stiu numai 8% mai mult decât elevii din clasa de control care NU au făcut cursuri
deloc!!! (Rickard et al 1988 )
• Un studiu mai recent vizând implicaţiile predării centrate pe discursul magistral
(Johnson, Johnson, Smith 1991) relevă că:
o Atenţia elevilor descreşte cu fiecare minut pe parcursul prelegerii
o Prelegerea se potriveşte numai celor care învaţă eficient prin canal auditiv.
o Prelegerea presupune că toţi elevii au nevoie de aceleaşi informaţii în acelaşi
ritm.
o Elevilor nu le place sa fie supuşi unei prelegeri.
În speţă, este insuficient pentru învăţare dacă, în timpul orei, elevii ascultă
(explicaţiile profesorului) şi eventual văd (o demostraţie făcută de profesor). Cauza acestui
fenomen ţine de însuşi funcţionarea creierului. Creierul nu funcţionează ca un video sau ca un
casetofon.Creierul nu este un simplu receptor de informaţii.Creierul procesează informaţii
• Creierul funcţionează asemeni unui computer (mai bine zis, computerul a fost
modelat după modul de funcţionare al creierului):
o Pentru ca un computer să înceapă să funcţioneze trebuie să apăsăm butonul
,,pornire”. Când învăţarea este ,,pasivă”, butonul ,,pornire” al creierului nostru nu este activat.
o În computer este nevoie de un soft adevărat pentru a interpreta datele introduse
şi creierul nostru are nevoie să ,,lege” ceea ce este predat de ceea ce deja cunoaştem şi modul
său propriu de operare. Când învăţarea este ,,pasivă” creierul nu face aceste legături.
27
o Un computer nu reţine informaţia procesată decât dacă apăsăm butonul

,,salvare”.Creierul nostru trebuie să testeze informaţia sau să o explice altcuiva pentru a o
stoca.
Când învăţarea este ,,pasivă”, creierul nu ,,salvează” ceea ce a fost prezentat!
BIBLIOGRAFIE:
O.Păcurari( coord.), Invăţarea activă, Ghid pentru formatori,MEC-CNPP,2001

O.Păcurari(coord.), Strategii didatice inovative, Editura Sigma ,2003
I. Negreţ, Didactica Nova, Editura Aramis ,2005
I. Negreţ, Teoria generală a curriculumului, Editura Polirom,2007
S Cristea Teorii ale învăţării- modele de instruire, Editura Didactică şi Pedagogică - 2005
S Cristea, Curriculum Pedagogic ,Editura Didactică şi Pedagogică - 2006
Educarea elevilor în spiritul

valorilor morale
Prof. Barbu Mirela
Colegiul Economic,,P.S.Aurelian’’
Slatina/ Olt
viaţa.
educaţia porneşte de la o persoană şi se îndreaptă spre formarea altei persoane. O condiţie
indispensabilă a educaţiei este modelul după care profesorul vrea să modeleze spiritul
omenesc.
28
Profesorul intervine la această vârstă în realizarea educaţiei moral civile şi sociale a
copilului.
această vârstă când imitarea este un mod de viaţă pentru elev. Acum se pot forma uşor
deprinderi de comportament civilizat ceea ce şi fac factorii educaţionali din scoala.
La intrarea în scoala, copilul are o experienţă de viaţă, care poate fi valorificată, însă
profesorul trebuie să-l introducă pe copil în universul valorilor reale, să-l facă să înţeleagă
morale.
corespunzătoare.
normelor de comportare civilizate, educarea comportamentului şi a conduitei disciplinate.
profesor.
Cunoaşterea formării şi afirmării virtuţilor poporului din care fac parte generează în sufletul
elevilor sentimentul de apreciere faţă de curajul şi viteza înaintaşilor.
„aşa e rău”.
comportamentului ca viitori membrii ai comunităţii sociale. Cunoştinţele pe care elevul le va
asimila vor întregi aportul în formarea unor deprinderi şi priceperi cu ajutorul cărora va deveni
apt să se adapteze cu succes cerinţelor şi normelor pe care societatea le impune.
29
Dacă între copii, părinţi şi dascăl s-a stabilit o relaţie de dragoste, copilul are încredere
şi îi respectă.
Educaţia se bazează pe dragostea dintre oameni. Din dragoste izvorăşte încrederea, iar
acolo unde este iubire şi încredere izvorăşte libertatea. Fără libertate nu poate exista viaţă
morală.
Procesul de construire a profilului moral – civic al elevului este complex şi angajează
nu numai cadrele didactice, ci şi părinţii, instituţiile culturale, biserica, mijloacele de
Bibliografie:
1. Dumitrana Magdalena, Copilul, familia şi grădiniţa, Editura Compania, Bucureşti, 2000
2. Revista Învăţământului Preşcolar nr. 3,4/1997, Bucureşti 1997
1991
EDUCAREA ELEVILOR IN SPIRITUL VALORILOR MORALE
Prof., BĂDICA CRISTINA ELENA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR.2
CARACAL/ OLT
Educația moral – civică ocupă un loc prioritar, din cele mai vechi timpuri, in
realizarea idealului educational, in formarea personalitatii elevilor.
Scoala trebuie sa cultive sensibilitatea elevilor fata de problematica umana si de
valorile moral civice, prin strategii si tehnici moderne de instruire si educare.
Formarea personalitatii elevilor din acest punct de vedere nu este importanta doar prin
ea insasi, ci prin masura in care este pusa in mod constient si creator in serviciul natiunii
30
romane, elementul de referinta pentru aprecierea valorii ei constitutindu-l, intr-o mare masura
modul cum ea se reflecta in atitudinea si conduita moral –cetateneasca, civica .
Metodele si procedeele educatiei morale
Între componentele educaţiei, cea morală ocupă un loc deosebit datorită rolului pe care-
l joacă în afirmarea şi integrarea în societate a copilului. Comportamentul moral se bazează pe
cunoştinţe, sentimente, convingeri, deprinderi şi obişnuinţe, o voinţă puternică, încât urmărirea
şi formarea acestora pretinde nu numai un program bine articulat ci şi un sistem coerent de
metode şi procedee prin care să putem preveni apariţia unor eventuale obstacole..
Formarea unui comportament moral pretinde o metodologie şi o strategie complexă,
variată, dinamică şi adecvată numeroaselor componente care trebuie formate şi dezvoltate. Nu
atât numărul metodelor şi procedeelor utilizate în acest proces reprezintă o dificultate, cât
integrarea lor într-un sistem, articularea lor într-o metodologie flexibilă, adaptabile diverselor
situaţii în care se găseşte educatoarea şi preşcolarul.
Principalele metode care stau la dispoziţia oricărui cadru didactic sunt: povestirea,
explicaţia morală, prelegerea morală, convorbirea morală, dezbaterile morale,
problematizarea, studiul de caz, exemplul moral, aprecierea şi sancţionarea sau aprobarea şi
dezaprobarea.
Metodele verbale se îmbină cu cele practice. Aprobarea şi dezaprobarea se pot succeda
uşor, după cum metoda explicaţiei poate urma un exerciţiu sau un exemplu, sau analiza unui
caz.
Un cadru didactic trebuie să ştie să aleagă şi să folosească cu măiestrie metodele care-i
pot oferi şansele cele mai mari de succes.
1. Explicaţia morală
Cu ajutorul ei, profesorul dezvăluie copiilor conţinutul unei cerinţe, norme, reguli morale.
Încă de la o vârstă timpurie, exerciţiile de comportament sunt precedate de scurte explicaţii:
cum să-i respecte pe adulţi şi pe colegi, cum să salute, cum să se ajute reciproc, să respecte
programul grădiniţei, etc. Iniţial accentul cade pe modul în care trebuie respectată o cerinţă
morală, pentru ca pe parcurs să se extindă şi asupra respectării ei. Pentru a avea nu doar
funcţie informativă, ci şi stimulativă este nevoie ca explicaţia să fie însoţită de material şi fapte
concrete. Acestea pot declanşa trăiri afective care determină o conduită corespunzătoare.
2. Convorbirea morală
Este o discuţie sau un dialog între educator şi copii care are drept scop atât clarificarea
unor cunoştinţe morale cât şi declanşarea unor trăiri afective prin valorificarea experienţei de
viaţă a copiilor. Convorbirile pot fi organizate sau ocazionale. Cele organizate se desfăşoară
cu întreaga grupă, iar cele ocazionale se desfăşoară cu grupuri de copii sau individual, de câte
ori este necesar. Pornind de la un substrat faptic, copiii pot sa-şi exprime liber opţiunile în
legătură cu faptele sau cerinţele morale discutate şi să conştientizeze efectele eventualelor
abateri sau încălcări ale cerinţelor morale sau, dimpotrivă, să-şi întărească un comportament
pozitiv. Astfel se poate afirma că această metodă are funcţii de informare, sensibilizare,
corectare, întărire privitoare la conştiinţa şi conduita morală a copilului.
3. Povestirea morală
31
Constă în relatarea într-o formă accesibilă şi atractivă a unor întâmplări şi fapte reale sau
imaginare cu semnificaţii morale. Prin folosirea unui limbaj plastic-intuitiv a unor procedee
artistice sau dramatice, a unui material intuitiv adecvat, copilul este transpus într-un mod de
viaţă care-l ajută să înţeleagă sensul unor norme sau reguli morale.
4. Exemplul moral
Spre deosebire de celelalte metode care descriu modul în care să se comporte copiii,
prin exemple, le sunt oferite modele concrete de comportare. Locul prescripţiilor verbale, care
avea menirea de a descrie cum urmează să fie comportamentul, este preluat de un model
concret ce ilustrează comportamentul în desfăşurarea sa . Efectul acestui model depinde atât
de calitatea modelului cât şi de modul în care este perceput. Exemplele indirecte constau în
relatarea şi descrierea unor fapte şi acţiuni morale exercitate de o anumită persoană într-o
anumită situaţie. Acestea se pot realiza cu ajutorul povestirii, textelor literare, filmelor,
revistelor, etc.
5.Exersarea propriu-zisă presupune antrenarea elevilor în diverse activități și acțiuni
care să facă posibilă interiorizarea exigențelor externe cuprinse în normele, principiile și
regulile moralei și transformarea lor în mobiluri interne, concomitent cu formarea
deprinderilor și obișnuințelor de comportare, a trăsăturilor de voință și de caracter. Astfel,
jocurile de creație și cele pe roluri au un efect pozitiv determinat de caracterul afectiv-
emoțional dat de rol și de faptul că voința este solicitată în direcția autoreglării propriului
comportament. Concursurile, jocurile, întrecerile sportive, competițiile între echipe sunt
exerciții care întăresc voința, formează elevilor capacitatea de a învinge greutățile.
7. Sancțiunea.
Această metodă îmbracă două forme: când elevul nu respectă normele de conduită
morală, disciplină școlară, atunci intervine pedeapsa; iar atunci când elevul realizează succese
în comportamentul său trebuie stimulat prin recompense.
BIBLIOGRAFIE:
1. Ioan Jinga, Elena Istrate, Manual de pedagogie, Editura All, București, 1998
2. Constantin, Cucoş, Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi, 2006
3. Paloş, R. (coord.); Sava, S.; Ungureanu D. – Educaţia adulţilor – Editura Polirom, Iaşi,2007
EDUCAŢIA PENTRU VALORI COMPORTAMENTALE ŞI ATITUDINI
BIRIN VERONICA
ŞCOALA GIMNAZIALĂ C-TIN BRÂNCOVEANU
SLATINA, JUD. OLT
Educaţia este o activitate necesară şi permanentă nu numai pentru realizarea în sine a

individului ci şi pentru progresul societăţii. Ca şi cultura şi ştiinţa, educaţia a înregistrat
îmbogăţiri conceptuale în spaţiu şi timp.
32
În perioada pe care o traversează România, de democratizare în toate domeniile de

activitate, educatorilor le revine responsabilitatea construirii modelului de formare a omului
care va acţiona în societatea capitalistă. în această perioadă, omul suferă schimbări, atât în
ceea ce priveşte orientările sociale, cât şi în morala sa.
“Întocmai ca inteligenta, simţul moral se poate dezvolta prin educaţie, disciplină şi
voinţă. Simţul moral este mai important decât inteligenţa. Dacă el dispare într-o naţiune
toată structura socială începe să se clatine”.
Procesul de construire a modelului de educaţie trebuie să angajeze nu numai grupul de
educatori din sistemul de învaţămant, ci şi pe părinţi, instituţiile culturale, mijloacele de
comunicare în masă, într-un cuvânt, societatea în ansamblul ei. Democratizarea vieţii şcolare e
un proces perfectibil, care depinde de pregătirea educatorilor şi de dorinţa lor de a se
implica in acest proces.
Interpretările procesului de educaţie morală sunt diferite şi sunt supuse schimbării.
Definim conceptul de educaţie morală ca proces de socializare a comportamentului uman şi de
dezvoltare a virtuţilor (însuşirilor) lui. Atunci scopul educaţiei morale este considerat a fi
cunoaşterea valorilor morale şi valorificarea lor în viaţă de către un subiect sau o colectivitate,
pentru integrarea activă şi responsabilă, în contrast cu nonvaloarea morală (răul, ipocrizia,
oportunismul moral etc.).
Cât priveşte importanţa educaţiei în societate învaţatul Epictet afirma: “Mai bine să
rămană copiii educţti decât bogaţi, căci mai mult preţuiesc perspectivele celor educaţi decât
mijloacele celor bogţti”.
Şcoala trebuie să fie o instituţie autonomă, un laborator de format caractere demne şi
conştiinţe responsabile care vor lua ele însele cele mai bune hotărâri.
Este incontestabil faptul că educaţia este ştiinta şi arta. Ca stiintă, educaţia pretinde
raţiune, iar că arta pretinde implicaţie afectivă.
Învaţătorilor le revine sarcina de a începe formarea deprinderilor morale, o primă
condiţie pentru a reusi în educaţie fiind de a iubi copiii. A doua condiţie este să înveţi tainele
acestei ştiinţe. Ceea ce se urmăreşte prin educaţie este tocmai un transfer al personalităţii
educatorului asupra copilului.
Pedagogia inimii îşi propune o înnoire a şcolii, prin crearea în jurul copilului a unei
ambianţe de armonie care este climatul adecvat dezvoltării omului.
Sentimentul iubirii nu poate fi însa oferit celui care nu îl are de la natură, după cum
nimeni nu poate oferi talent. Iubirea, ca şi talentul rămân un dar înnăscut.
Îmi place să cred că, noi dascălii, avem iubire pentru copii în special şi pentru om, în
general, dar şi talent.
“Spre a creşte oameni înainte de orice ştiinţă şi de orice metodă trebuie să ai inimă”,
spunea Pestalozzi. Dragostea fată de copii reprezintă cerinţa esenţială, condiţia inductabilă în
asigurarea eficienţei, calităţii şi progresului în întregul şi complicatului demers instructiv-
educativ, în realizarea optimului pedagogic.
Cunoaşterea copilului, înţelegerea, respectul, încrederea, prietenia, exigenţa
rezonabilă, terapia diferenţială şi diversificată, altruismul şi optimismul pedagogic au
drept piatră de căpătâi dragostea pentru copii.
33
Fiecare om cinstit doreşte să-şi salveze copilul de la o posibilă ratare pe plan uman, cu
atât mai mult noi, dascălii lor.
Încă din şcoala primară, copilul este pus în temă asupra scenariului învăţării
permanente. În această perspectivă să-i formăm pe copii înca din primii ani de şcolarizare,
într-un climat de colaborare, de întrajutorare.
Individul este pus în relaţie cu semenii. Învăţătorul trebuie să formeze la copil
convingerea că el nu poate trăi izolat, fără altul, ci în colaborare cu colegii săi, cu care învată
şi se joacă. În relaţie cu colegul de bancă sau de clasă, elevul va constata identitatea opiniilor
sau apropierea lor, în unele cazuri şi deosebirea lor, deci disonanta, care nu este confortabilă
sub raport psihic, aduce întrebări şi întristări şi ca atare învăţătorul trebuie să intervină pentru a
reduce efectele şi a apropia opiniile. Dialogul poate fi utilizat atât înainte de concretizarea
acţiunilor, cât şi pentru eliminarea unor neînţelegeri. Dialogul prealabil unei acţiuni contribuie
la stimularea încrederii elevilor în ei şi a puterii de gândire.
Inteligenţa şi iscusinţa didactico-educativă trebuie dovedite atât în abordarea şi
utilizarea diferitelor strategii, cât şi în stilul de muncă şi în relaţiile cu elevii. Animat de
altruism, de devoţiune şi de optimism pedagogic, învăţătorul pasionat de profesia sa va
vibra alături, cu şi pentru elevii săi. El va combina optim diferitele principii, metode,
procedeee, forme de organizare, va crea un climat de cooperare în colectivul pe care îl
îndruma şi conduce.
În această privinţă se manifestă o altă calitate necesară pentru activitatea fructuoasă a
unui educator: răbdarea. Ea se dovedeşte o adevărată piatră de încercare pentru educatorul cu
vocaţie. Nimic nu e mai greu decât să-ţi păstrezi răbdarea atunci când toate strategiile,
metodele par a da greş şi trebuie să o iei de la capăt, când bunele intenţii par a se nărui în faţa
unor copii neînţelegători, agresivi şi negativişti.
Răbdarea face parte, alături de încredere, în trăsăturile învăţătorului dintotdeauna.
Încrederea în forţa hotărâtoare a educaţiei e subliniată şi de teoreticianul empirismului John
Loche, în secolulul al XVII-lea, care conchidea că “nouă zecimi dintre oamenii pe care îi
cunoatem sunt ceea ce sunt, buni sau răi, utili sau inutili, datorită educaţiei pe care au primit-
o. educaţia este aceea care determină marile deosebiri între oameni. “. Este vorba deci
despre încrederea în forţa educaţiei, dar şi de încrederea în capacitatea omului de a fi educat.
Toţi marii pedagogi ori gânditori umanişti ai lumii şi-au exprimat încrederea în om, în
capacităţile lui cognitive, morale, estetice, de a surmonta dificultăţile, de a se mobiliza astfel
încât să triumfe adevărul, binele, credinţa, drepatatea, frumosul.
Învatatorul, conştient de zestrea ‘candidatului la umanitate”, va decanta strategiile
capabile să valorifice aceste date, va supune la efort intelectual, moral, fizic pe elevii săi,
asigurând astfel efectele calitative si proxologice care se impun.
Relaţia dintre învăţător şi elevul mic incumbă încredere din partea celui dintâi în
disponibilităţile biopsihologice ale elevului şi respect din partea acestuia faţă de personalitatea
învăţătorului sau, obiectivată în competenţe didactice, în crearea şi dezvoltarea unui climat
educogen democratic, în organizarea şi desfăşurarea unor activităţi instructiv-educative şi
recreative pe măsura necesităţilor psihice şi moral –sociale ale şcolarului mic. O trăsătură a
vieţii psihice a copilului de vârstă şcolară mică este înclinarea spre imitaţie. Copulul simte
34
imperios nevoia unui model de urmat. Copilul va alege ca model pe cel către care simte o mai
profundă afecţiune, iubire, respect. Educatorul, fie el părinte sau dascăl, posedă această
pârghie educativă care nu dă greş: exemplul personal.
Nu diploma dă parinţilor sau dascălilor calitatea de educatori, ci viaţa lor, aşa cum este
ea din punct de vedere moral. Există educatori “cu normă” şi educatori “cu vocaţie”.
Rezultatele activităţii educative sunt complet diferite. Experienţa a dovedit că şcolarii nu intră
în dialog afectiv cu educatorii “cu normă”, pe care îi recunosc şi se ascund sufleteşte de ei, de
aici urmând efectele negative ale educaţiei.
În contrast cu asemenea educatori se află cei cu vocaţie. Are vocaţie de educator cel ce
are iubire pentru copii. Căci iubirea pentru copii alungă oboseala, atenuează stesul, alungă
nerăbdarea de a se termina ora, şterge amintirea greşelilor şi a ofenselor, îndeamnî la
bunătate. Aceasta este o altă trăsătură a unui valoros educator. Cine nu şi-ar dori să fie
înconjurat numai de oameni buni? Dar câţi dintre noi suntem cu adevărat buni? De ce numărul
acestora rămâne mereu mic? Om bun este acela care se fereşte să-i facă rău semenului său şi
care, totodată se străduieşte să-i readucă pe cei răi pe calea binelui. Aceasta este bunatatea
spirituala de rangul cel mai inalt. Exista pericolul unei increderi si bunătăţi exagerate, iar
practica educativă confirma uneori dezastrele pe care le poate provoca. Acestea duc la
slăbiciune, care sub veşmântul blândeţii pot umple personalitatea elevului de toate relele. Este
obligatoire supravegherea, intervenindu-se sever atunci când este cazul. Blândeţea este
totdeauna recomandabilă cât timp nu devine slăbiciune. Severitatea este corectivul atunci
când este necesar. O bună educaţie cere ca educatorul să inspire elevului stimă şi respectul,
care nu se pot realiza prin nimicirea imaginii de sine.
A face educaţie fără sancţiune sau pedeapsă este o utopie, deoarece nu există copil care
să nu greşească. A nu sanctiona greşeala înseamna a o încuraja. Pedeapsa este necesară şi are
rol educativ, aşa cum afirma pedagogul Komenshi: “uneori este necesar să aplici şi o
pedeapsă pentru ca exemplele şi învăţăturile să fie primite cu mai multă atenţie”.
Înconjurat permanent (oriunde şi oricând) într-o ambiantă de dragoste, de căldură, de
înţelegere şi de bunătate, de încredere şi respect, copiii de vârstă şcolară mică vor da măsura
întregii lor personalităţi, dobândind cunoştinţe, priceperi, deprinderi şi atitudini pe un evantai
larg, realizând astfel dezideratele învăţământului primar.
Secretul bucuriei educaţiei este dat de darul de a convinge, de a se adresa inimii, nu
numai minţii. Dascălul care se apropie de copii cu iubire şi cu simţul dreptăţii, care îi ascultă
cu bunăvointa, care glumeşte cu ei, care caută să ajute, care le insuflă sentimente morale, este
dascălul a cărui autoritate rezista in timp. Asemenea dascăli îşi fac simţită influenţa în întreaga
viaţă ulterioară a copilului.
Cu referinţă la educaţie,învăţatul Democrit afirma că: “Educaţia copiilor este un lucru
gingaş. Când duce la rezultate bune, ea n-a fost decât luptă şi grijă; când nu reuşeşte, durerea
nu mai cunoaşte margini.”
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ:
1. Irina Maciuc – Formarea continuă a cadrelor didactice; Ed. Omniscop; Craiova; 1998;
2. Robert McGee – În căutarea semnificaţiei; Ed. Fundaţiei Culturale Române; Bucureşti; 1997;
3. Rose Vincent – Cunoaşterea copilului; E.D.P.; Bucureşti; 1972.
35
Educarea şcolarilor în spiritul valorilor morale

Prof. înv. primar Bondoc Mihaela
Şcoala Primară Milcov-Ulmi, Jud. Olt

care poate fi făcut omului” (Platon).
Educaţia morală este o latură a educaţiei care are în vedere formarea copilului în
concordanţă cu valorile, principiile, normele şi regulile sociale care reglează relaţiile dintre
oameni.
Educaţia morală este un proces continuu, toate disciplinele de învăţământ cu situaţiile
educative specifice au o contribuţie în sfera morală. În funcţie de vârsta copiilor, de contextul
general, de conţinutul utilizat drept suport pentru educaţia morală, dascălul poate alege
strategii analogice, inductive, deductive, algoritmice, euristice etc.
Procesul educaţie morale este o activitate conştientă, complexă în vederea formării
convingerilor, sentimentelor şi comportamentelor morale şi se realizează prin îmbinarea
raţională a metodelor şi procedeelor educative: explicaţie, convingere, exerciţii cu caracter
moral, încurajare prin organizarea unor situaţii educative.
Comportamentul moral se bazează pe cunoştinţe, sentimente, convingeri, deprinderi şi
obişnuinţe, o voinţă puternică, încât urmărirea şi formarea acestora pretinde nu numai un
program bine articulat ci şi un sistem coerent de metode şi procedee prin care să putem
preveni apariţia unor eventuale obstacole şi să asigurăm realizarea la nivel ridicat a tuturor
obiectivelor urmărite.
Familiarizarea de timpuriu a copilului cu sensul unor noţiuni ca: bine-rău; permis-
interzis; minciună-sinceritate; drept-nedrept; cinstit-necinstit etc., reprezintă piatra de temelie
a unei conduite morale şi civice reale în forma lui ca om. Educaţia moralităţii, a trecerii de la
general la particular, de la abstract la concret, presupune asigurarea unor repere pe care să se
poată construi caracterul moral .
Principalii factori care ajută copilul în desăvârşirea propriei educaţii sunt şcoala şi
familia. Pentru o bună colaborare între aceşti doi factori este nevoie de multă comunicare din
partea lor.Părinţii nu au doar rol biologic şi obligaţia de a-i hrăni sau îmbrăca pe copii ci şi
datoria morală de a contribui activ la educaţia acestora.
Familia oferă copilului primele informaţii despre lumea ce-l înconjoară, primele norme şi
reguli de conduită morală, dar şi climatul social şi afectiv necesar trebuinţelor şi dorinţelor
sale. Copilul învaţă valori morale esenţiale din interacţiunile zilnice pe care le are cu cei din
jur.
Şcoala trebuie să cultive sensibilitatea elevilor faţă de problematica umana şi de valorile
moral civice, asigurând cultivarea dragostei faţă de ţară, de trecutul istoric şi de tradiţiile
poporului român, prin strategii şi tehnici moderne de instruire şi educare, prin labirintul căruia
şcolarul mic îşi croieşte drumul în viaţă.
36
Mediul şcolar îşi pune amprenta asupra conturării personalităţii sale.Copilul îşi dezvoltă
aptitudinile sale în raport cu mediul în care trăieşte, aşa încât primele noţiuni educative le
primeşte în familie, apoi în colectivitate preşcolară, pentru ca şcoala să consolideze şi să
adauge, printr-un amplu sistem educativ o educaţie desăvârşită.
Se impune deci,ca,în cadrul educaţiei morale, să valorificăm experienţa de viaţă a
copilului şi în acelaşi timp să-i oferim posibilităţi pentru îmbogăţirea ei. Este important ca
fiecare interacţiune a lui să fie fructificată într-o lecţie morală, din care să afle şi să înveţe o
mulţime de lucruri prin care să-şi construiască în viitor propriul sistem de principii etice.
Cea mai eficientă cale de interiorizare a normelor morale o reprezintă activitatea concretă
care, presupune şi oferă condiţii prielnice de exersare comportamentală prin formarea de
priceperi şi deprinderi, prin stabilizarea trăsăturilor pozitive de caracter.
Dascălul va trebui să urmărească acumularea experienţei morale prin trăirea unor fapte şi
împrejurări de viaţă bogate în semnificaţii şi manifestări morale.Fără substrat afectiv,cerinţele
moralie nu se vor integra şi sedimenta în personalitatea morală a copilului.Acest substrat este
prezent în tot ceea ce face copilul:joc, învăţătură, muncă, sport,etc.Direct sau indirect, aceste
activităţi presupun respectarea unor norme morale.
Rolul dascălului acum nu mai este acela de a transmite cunoştinţe, iar cel al elevului de a
asculta şi a asimila informaţiile. Dascălul este mai mult decât un organizator al învăţării şi un
element de legătură între elev şi societate.El trebuie să organizeze astfel activităţile, încât,
răspunzând unor cerinţe şi reguli, copilul să-şi îmbogăţească experienţa morală sub formă de
reprezentări, noţiuni, trăiri afective, deprinderi şi obişnuinţe de comportare. Participarea activă
nu înseamnă doar supunere şi ascultare, doar reacţie spontană la o solicitare externă, ea
presupune şi atitudine personală din partea copilului.
problematizarea, studiul de caz, exemplul, exerciţiul moral, aprecierea şi sancţionarea sau
aprobarea şi dezaprobarea.
La şcoala copiii dezbat termeni ca: adevăr, prietenie, altruism, disciplină, supunere,
răspundere (valori morale). Citind şi povestind unele lecturi literare , elevii vor beneficia de
efectul educativ al unor lecţii de etică morală. Se vor întâlni cu personaje pozitive şi negative
care se luptă şi triumfă binele, întărind credinţa în Dumnezeu; cu personaje care reuşesc
datorită speranţei şi credinţei.
Formarea profilului moral al personalităţii este un proces îndelungat care îşi are originea în
familie, se continuă în întreaga şcolaritate şi se consolidează pe tot parcursul devenirii umane.
Prin intermediul disciplinelor : Istoria Românilor, Religie, Educaţie Civică, micul
şcolar află modele exemplare de comportament în spiritul valorilor morale care s-au impus în
37
societate de-a lungul timpului. Astfel, din lecţiile de istorie, copilul află atât despre modul de
organizare al societăţii din cele mai vechi timpuri până în epoca modernă şi contemporană.
Cunoaşterea premiselor istorice ale formării şi afirmării virtuţilor poporului din care fac parte,
generează în sufletul elevilor sentimentul de apreciere faţă de curajul şi vitejia înaintaşilor.
Educaţia moral-civică se realizează şi prin lectura suplimentară, unde se pot identifica diferite
valori morale, vitruţi, comportamente folosite drept exemple pentru sintagme ca “aşa da” , “
aşa nu”.
Toate metodele educaţiei morale pot avea un aport important la formarea conştiinţei şi
conduitei morale a copiilor dar, recomandabil este să fie utilizate metodele de întărire pozitivă
concomitent cu restrângerea, pe cât posibil, a celor de întărire negativă.
Îmbinarea lor armonioasă asigură concordanţa între trebuinţe, tendinţe şi cerinţe morale
cât şi între libertate şi constrângere. Măiestria didactică se va concretiza în acele strategii care
vor da copilului impresia libertăţii chiar în acţiunile şi cerinţele care îi sunt impuse.
Pentru eficientizarea relaţiei şcoală - familie cadrul didactic trebuie să cunoască mediul
familial al elevilor, să antreneze părinţii în organizarea şi desfăşurarea activităţilor extraşcolare
sau în diferite parteneriate şcoală – familie- comunitate, iar în cazul elevilor problemă să se
implice activ în procesul de educare a familiei, ea reprezentând sursa principalelor atitudini
greşite ale copiilor. Familia trebuie convinsă că numai acordând timp si atenţie copilului va
putea să-l ajute să depăşească dificultăţile apărute .
Educaţia morală urmăreşte formarea unui set de competenţe civice necesare şi suficiente;
pentru a face din copil un locuitor al cetăţii, un bun cetăţean, urmărind cultivarea integrităţii
morale a micilor şcolari sub aspectul conştientizării propriului Eu şi – al modelării
asimila vor întregi aportul în
formarea unor deprinderi şi priceperi cu ajutorul cărora va deveni apt să se adapteze cu succes
cerintelor si normelor pe care societatea le impune.
Sarcina fundamentală a familiei şi a şcolii rămâne a fi formarea conştiinţei şi
comportamentului moral, consolidarea convingerilor etice, cultivarea valorilor culturale ale
poporului.
BIBLIOGRAFIE:
1.Constantin, Cucoş, Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi, 2006
2. Nicola, I. Tratat de pedagogie şcolară, Ediţia a doua, revizuită. Editura Aramis, Bucureşti, 2000
3. Nicola, I., Farcaş, D. Pedagogie generală, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,1990
38
INTERFERENŢE ÎNTRE EDUCAŢIA MORALĂ ŞI EDUCAŢIA

RELIGIOASĂ
Prof., BONDRESCU GEORGETA LAURA
Şcoala Gimnazială Nr.2 Caracal/ Olt
Educaţia morală şi religioasă sunt două dintre educaţiile clasice, care au un rol
important în formarea şi dezvoltarea psihică şi educaţională a elevilor pentru viitor. Educaţia
morală implică ideea de complexitate, deoarece fenomenul moral în sine implică trebuinţele şi
relaţiile morale, individuale sau de grup, moravurile sau deprinderile morale. A face educaţie
religioasă revine la a-i familiariza pe tineri cu sistemul categoriilor religioase şi a le cultiva
un comportament adecvat cu normele şi canoanele religioase, presupunând acceptarea unei
autorităţi supreme, sacre care depăşeşte limitele cunoaşterii raţionale şi recunoaşterea
sacrului ca valoare.
Termenul de “morală” provine din limba latină (mos, mores) şi se foloseşte în prezent
într-un sens stric, referitor la normele comportamentului uman, sau în sens larg, când se
identifică cu noţiunea de etică. La rândul lui termenul de “religie” provine tot din limba latină
(religo,-onis) şi are înţelesul de scrupul de conştiinţă, lealitate, probitate, scrupul religios,
teamă de zei, sentiment religios, pietate, respect faţă de zei, credinţă religioasă, cult, cinstirea
divinităţii.
Educaţia morală constă în activarea pedagogică a normelor, principiilor, valorile
morale specifice unei societăţi istoric determinate, în vederea formării de atitudini, sentimente,
convingeri, comportamente, deprinderi şi obişnuinţe morale, a trăsăturilor morale de
personalitate.
Conţinutul moralei se concretizează în idealul moral, valorile, normele şi regulile
morale, acestea constituind structura sistemului moral.
Idealul moral reprezintă nucleul oricărui sistem moral şi reflectă ceea ce este
caracteristic şi definitoriu tendinţei şi opţiunilor comportamentale ale membrilor unei
comunităţi sau ale societăţii în ansamblul său(Bontaș,1994).
Valorile morale reflectă anumite cerinţe şi exigenţe, generale ce se impun
comportamentului uman, în virtutea idealului moral.
Normele şi regulile morale sunt considerate ca fiind modele sau prototipuri de
comportare morală, fiind elaborate de societate sau de comunitate şi aplicate unei situaţii date.
Educaţia religioasă este o acţiune specific umană, care se desfăşoară conştient de către
un educator, conform unui plan şi unei metode bine precizate, contribuie din plin la formarea
individului, la implicarea lui responsabilă în viaţa activă şi social, constituind o latură aparte a
educaţiei, ce presupune o mare responsabilitate, întrucât se lucreză cu sufletele
copiilor(Maciuc, 1999).
39
Experinţa religioasă constituie acea mişcare religioasă involuntară, care situează omul în faţa
misterului totalităţii în care este înglobat, îl interpelează şi îl duce la chestiunea sensului
existenţei sale.
Educaţia morală urmăreşte realizarea a două obiective fundamentale: formarea
conştiinţei morale si formarea conduitei morale.
Formarea conştiinţei morale presupune realizarea următoarelor obiective particulare:
formarea reprezentărilor, noţiunilor şi judecăţilor morale precum şi a convingerilor morale.
Aceasta include, din punct de vedere psihologic, două componente: cognitivă şi afectivă.
Componenta cognitivă se referă la informarea copilului cu conţinutul şi cerinţele
valorilor, normelor şi regulilor morale. Ea se realizează prin instruire morală. Reprezentarea
morală este o reflectare sub formă de imagine intuitivă, a ceea ce este caracteristic unui
complex de situaţii şi fapte morale concrete. Dar nici cunoaşterea şi nici adeziunea afectivă nu
sunt suficiente pentru declanşarea actului moral. Realizarea lui întâmpină nenumărate
obstacole interne şi externe pentru înlăturarea cărora este nevoie de efort de voinţă.
Formarea conduitei morale. Conduita morală este obiectivarea conştiinţei morale în
fapte şi acţiuni morale.
Prin conţinutul lor şi rolul în structura morală a personalităţii, convingerile se plasează
la intersecţia dintre conştiinţă şi conduită.
Convingerile rezultă din fuziunea celor trei componente: afectivă, cognitivă şi
voliţională.
Prin obişnuinţele şi deprinderile de comportare morală se realizează în cele din urmă
concordanţa dintre conştiinţa morală şi conduita morală.
În privinţa educaţiei religioase, obiectivele informative sunt: dobândirea de informaţii
despre conceptele religioase fundamentale, despre istoria religiei şi cultelor, despre practicile
religioase.
Obiectivele formative ale educaţiei religioase se canalizează pe formarea şi
dezvoltarea structurilor mentale de recepţie şi prelucrare a cunoştinţelor religioase, cu scopul
elaborării unor răspunsuri proprii la problematica vieţii şi existenţei. Religia poate contribui la
dezvoltarea potenţialului interogativ şi meditativ al tinerilor, la dezvoltarea spiritului de
discriminare între esenţial şi secundar. Religia este poate cel mai bun teren pentru a căuta
sensul vieţii. Obiectivele afective fac apel la iubire. Educaţia religioasă contribuie la
dezvoltarea religiozităţii – ca dispoziţie generală de evlavie şi respect (Cucoș,1996)
Obiectivele psiho-motorii constau în formarea şi dezvoltarea deprinderilor, priceperilor
şi obişnuinţelor de a practica un anumit cult religios. Acestea sunt obiectivele cele mai
evidente, mai uşor de realizat şi, de obicei, singurele care sunt efectiv atinse (la şcoală, prin
rugăciuni, cântece religioase ş.a.).
Elementul comun al educaţiei religioase şi morale este sentimentul, sinteză de valori
umaniste şi credinţe condensate într-un nucleu de cunoaştere şi relevare a Sacrului.
Conţinutul educaţiei morale reflectă două coordonate definitorii. Ele vizează raportarea
omului la societate, adică educaţia moral-civică, şi raportarea omului la sine, adică educaţia
moral-individuală.
40
Educaţia moral-civică are un conţinut preponderent social exprimându-se în special la

nivel de educaţie politică, economică şi juridică.
Educaţia moral-individuală are un conţinut determinat în mod preponderent prin
raportarea omului la sine, exprimându-se în special la nivel de educaţie fizică şi religioasă.
Conţinutul educaţiei religioase se referă la o serie de elemente de ordin istoric, biblic,
dogmatic, moral, liturgic, hermeneutic, social, cu efecte directe asupra formării personalităţii
elevilor. Nu pot fi excluse cunoştinţele de istoria religiilor sau cele cu caracter mai larg,
cultural, ceea ce asigură o viziune integrativă și înțelegere polivalentă a faptului
religios(Stoica, 2002).
Conţinutul activităţii instructiv-educative religioase este dimensionat ținând cont de
specificul şi trăsăturile cultului de referinţă, de gradul de dezvoltare cognitivă a societăţii, de
specificitatea culturală a unei comunităţi, de marile curente de idei devenite dominante, de
interesele şi năzuinţele oamenilor. Educaţia în spiritul valorilor religioase se face nu numai la
ora de religie, ci şi prin intermediul altor discipline, mai ales prin cele umaniste. In orice
materie de învăţământ se pot determina valori finale şi semnificaţii ale existenţei, care
pregătesc terenul întâlnirii cu divinitatea sau întăresc unele sentimente formate deja. În cazul
educaţiei în spirit religios, nu se va urmări structurarea unor cunoştințe teologice sofisticate; în
şcoală nu urmărim să formăm teologi docţi, ci oameni informați, cu atitudini sau deprinderi
religioase. Or, acest lucru presupune o relativizare a conţinuturilor domeniilor teologice la
trebuinţe şi expectanţe spirituale fireşti ale oamenilor, rezonante cu norme psihopedagogice.
Se ştie că fiecare disciplină şcolară trebuie să constituie atât un domeniu de cunoaştere
prelucrat pedagogic, cât şi o modalitate de a cunoaşte. Este normal ca fiecare disciplină să
propună elevului un mod de gândire şi interpretare a lumii, modalitate care garantează elevului
investigaţii suplimentare(Cucoș, 1996). Elevilor trebuie să li se pună la dispoziţie nu numai
cunoştinţe, ci şi mijloace de a parveni la acele cunoştinţe. Conţinutul dimensionat pentru ora
de religie va răspunde acestor cerinţe minimale, de inserţie, alături de adevărurile de credinţă,
şi a unor tehnici şi forme spirituale care să proiecteze individul, prin interiorizare, înspre
câmpul de idei şi trăiri specific religiei. De aceea, lecţia de religie nu se va reduce la un simplu
expozeu speculativ, ci va antrena elevii în perspectiva unor trăiri, sentimente, conduite
concordante cu cumulul doctrinar etalat. Dacă la ora de fizică, de pildă, cel de-al doilea aspect
este imposibil de realizat (cum s-ar putea"trăi" teoria relativităţii lui Einstein), la religie acest
moment devine constitutiv şi este obligatoriu (reflectând, te adânceşti în rugăciune, te
proiectezi înspre ordinea divină).
Metodele de educaţie morală. În condiţiile mediului şcolar, preşcolar şi universitar
metodologia educaţiei morale include un ansamblu de metode şi procese care pot fi grupate la
nivelul a două metode orientative: un model strategic şi unul instrumental (Bontaș,1994).
Cele mai importante metode de educaţie morală sunt:
1) exemplul are o mare eficienţă în determinarea executării faptei morale; forţa
educaţională a exemplului se explică.
41
- dă posibilitatea unei intuiţii directe, vii a faptelor iar intuiţia vie a faptelor trăite
influenţează mult mai puternic decât ideile abstracte pe care le dau normele morale sau
de către reprezentările pe care elevul le poate avea din povestirile morale;
- intuiţia directă este însoţită de o trăire afectiv-emoţională, mult mai accentuată decât
imaginile reproduse de pe urma povestirilor.
- tendinţa spre imitaţie este foarte puternică la copil. Forma superioară de imitaţie este
imitaţia modelului uman.
2) exerciţiul moral reprezintă o metodă cu mari resurse în formarea deprinderilor de
comportare morală, în desăvârşirea activităţilor practice de conformare cu modelul
ales.
El constă în executarea sistematică şi organizată a unor fapte şi acţiuni. În condiţii
relativ identice cu scopul formării deprinderilor şi obişnuinţelor de comportare morală,
în constituirii şi fixării trăsăturilor voliţionale şi de caracter implicate în atitudinea şi
conduita morală a individului.
Această metodă presupune două momente principale:
- formularea cerinţelor; profesorul utilizează în activitatea sa următoarele forme: ordinul,
dispoziţia, îndemnul şi sugestia, lămurirea , rugămintea;
- exersarea propriu-zisă; antrenarea elevilor în diverse acţiuni şi activităţi face posibilă
interiorizarea exigenţelor externe cuprinse în normele, principiile şi regulile morale şi
transformarea lor în mobiluri interne concomitent cu formarea deprinderilor şi
obişnuinţelor, de comportare, a trăsăturilor de voinţă şi caracter;
3) supravegherea- metoda de observare atentă de către educator a comportării în devenire
a copilului, a tânărului sau a adultului;
4) pedeapsa este o sancţionare a nerespectării regulilor de comportare, a îndrumărilor şi
ordinelor date, a îndatoririlor şi obligaţiilor şcolare;
5) recompensa este faţa pozitivă a sancţiunii în sensul că prin ea încurajăm anumite fapte
care prin repetare duc la deprinderi şi obişnuinţe bune.
Educaţia religioasă presupune o racordare optimă a arsenalului metodologic la
obiectivele şi conţinutul acestei laturi deosebite a educaţiei. Metodele şi tehnicile reclamă
o aplicaţie şi o adaptare care să fie întotdeauna în serviciul credinţei. Opera educativă şi de
catehizare se va supune unei duble finalităţi:
a) fidelitate faţă de ordinea divină, adică a naturii credinţei şi exigenţelor ei;
b) fidelitate faţă de ordinea naturii, adică a psihologiei copilului, pentru ca adevărurile
credinţei să fie sesizate şi primite.(Cucoș, 2008)
Este de presupus că toate metodele didactice pot fi compatibilizate şi contextualizate
la specificul formării personalităţii religioase. Important este ca sufletul elevului să fie
sensibilizat şi modelat nu la modul coercitiv, ci prin înţelegere, bună şi liberă voire.
Proiectarea şi realizarea optimă a activităţii instructiv-educative depind de felul cum se
desfăşoară, dimensionează şi articulează componentele materiale, procedurale şi organiza-
torice, ce imprimă un anumit sens şi o anumită eficienţă pragmatică formării tineretului.
Concretizarea idealurilor educaţionale, în comportamente şi mentalităţi, nu este posibilă
dacă activitatea de predare şi învăţare nu dispune de un sistem coerent de căi şi mijloace de
42
înfăptuire, de o instrumentalizare procedurală şi tehnică a paşilor ce urmează a fi făcuţi

pentru atingerea scopului propus.
Educaţia religioasă, ca şi educaţia, în general, incumbă două sarcini: una formativă şi
alta informativă.
Sensul informativ al acestei componente se refera la asimilarea unei culturi religioase,
iar sensul formativ al educaţiei religioase se exprimă pe de o parte prin implicarea tuturor
proceselor psihice în descifrarea şi trăirea sensurilor adânci ale existenţei, iar pe de altă
parte, prin valorificarea substratului natural intrinsec al valorilor religioase.
În concluzie, prin educație se dorește dezvoltarea conștientă a potențialului biopsihic
al omului și formarea unui tip de personalitate solicitat de condițiile prezente și de
perspective societății.
O să închei cu un citat al lui Louis Lavelle despre religie: “Viaţa fără religie
echivalează cu viaţa inautentică şi cu existenţa descentrata axiologic. Nu există valoare
care să nu implice în cele din urmă un caracter religios” şi unul cu privire la moralitate al
lui Jerry Sturdivant “Moralitatea înseamnă să faci ceea ce este corect, indiferent de ce ţi se
spune”.
Bibliografie:
1) Bontaş.I.(1994).Pedagogie.Bucureşti:Editura All Beck
2) Cucoş.C.(1996).Educaţia religioasă.Conţinut şi forme de realizare. Bucureşti: Editura Didactică şi
pedagogică
3) Maciuc.I.(1999).Introducere în studiul educaţiei cu privire specială asupra educaţiei
religioase.Craiova:Editura Reportografiei Universităţii Craiova
4) Stoica.M.(2002).Pedagogie si psihologie.Craiova: Editura Gheorghe Alexandru
5) Cucoş.C.(2008).Educaţia.Iubire, edificare, desăvârşire.Iaşi:Editura Polirom
Cultivarea valorilor morale la preşcolari
Prof. Boșonea Georgeta

Grădinița cu Program Prelungit Cozia
Rm. Vâlcea
Educaţia morală urmărește formarea copilului în concordanţă cu normele, valorile,

regulile și principiile societății. Ea este un proces care se desfășoară în mod continuu și
sistematic, toate disciplinele de învățământ, inclusiv activitățile extracurricurriculare
contribuind în acest sens la formarea profilului moral al copilului.
Prin activităţile care se desfăşoară în grădiniţă copiii învaţă să fie buni, darnici,
grijulii cu cei din jur, milostivi. În acest sens copiii au fost antrenaţi în activităţi cu scop
umanitar, încercând să-i sensibilizez la nevoile celor din jur, mai puţin norocoşi.
Prin audierea unor texte şi cântece religioase, convorbiri, lecturi după imagini
copiii înţeleg că omul bland şi milostiv este iubit şi preţuit de către semeni, întrucât
răspândeşte în jurul său linişte sufletească, bunătate şi iubire. Pilda blândeţii ne- a dat-o însuşi
43
Măntuitorul, spunând: ,,Învăţaţi-vă de la mine, că sunt bland şi smerit cu inima şi veţi găsi o
odihnă sufletelor voastre.”
Pilda samarineanului milostiv este una dintre cele mai frumoase pilde spuse de
Mântuitorul Hristos şi poate cea mai cunoscută de către oameni şi cea mai pomenită, datorită
mesajului uşor de înţeles, de reţinut şi de pus în practică.
Un învăţător de lege vine la Domnul Hristos, cu gând rău, să-l întrebe ce să facă să
moştenească împărăţia cerurilor. Hristos Domnul nu-i răspunde direct ci-i sugerează răspunsul
şi-l face pe el să spună că doar iubind pe Dumnezeu din tot cugetul său şi din toată inima sa,
iar pe aproapele ca pe sine însuşi, poate să intre în împărăţia cea luminoasă. Acest învăţător se
aştepta la un răspuns mai spectaculos din partea lui Iisus, la un răspuns care să-l mire şi să-l
lase uimit, se aştepta la ceva nemaiauzit. Tocmai de aceea învăţătorul de lege îl întreabă pe
Iisus, cine este de fapt aproapele său ?
Iisus îi putea spune că aproapele său este cel de lângă el, vecinul lui, prietenul lui,
colegul lui, familia lui, concetăţenii lui şi toţi oamenii de pe pământ, dar El preferă să-i dea o
pildă, un exemplu concret de ce-nseamnă să-l iubeşti pe cel din apropierea sufletului tău. Aşa
ne-a creat pe noi Dumnezeu să reţinem mai uşor faptele şi exemplele concrete din viaţă decât
teoria şi conceptele. Aşa fiind suntem mai influenţaţi de fapte decât de vorbe, de iubirea pusă-
n practică decât de conceptul de iubire.
Pilda e aşa frumoasă pentru că de la început vedem ce înseamnă să nu-l iubeşti pe
cel de lângă tine, pe aproapele tău din drum, aşa cum au făcut preotul şi levitul, iar la sfârşit în
totală opoziţie, ce-nseamnă să-l iubeşti pe aproapele tău neinteresat şi cu bunătate. Vedem
cum un samarinean, un om de alt neam, se opreşte la cel bătut şi slăbit şi-i oferă cu mare
dragoste ajutorul, legându-i rănile şi purtându-l pâna la cel mai apropiat han, lăsându-l în grija
gazdei şi plătindu-i şederea acolo.
După ce spune pilda, Mântuitorul îi sugerează iar învăţătorului de lege răspunsul la
întrebarea pe care chiar el o pusese: Care din aceşti trei ţi se pare că a fost aproapele celui
căzut între tâlhari?
Răspunsul era aşa de simplu şi de evident, exact cum reacţia samarineanului este o
reacţie aşa de omenească şi de naturală, de a ajuta pe cel în suferinţă, de a nu trece cu vederea
pe cel necăjit şi bolnav.
De notat că învăţătorul nu-i spune lui Iisus că samarineanul a fost aproapele celui
căzut ci cel ce a făcut milă cu el. Răspunsul lui arată că a înţeles foarte bine mesajul pildei: să
ai milă faţă de cei în suferinţă, de cei săraci, de cei necăjiţi, de cei bolnavi, de cei de lângă tine,
de cei aproape de sufletul tău, de toţi oamenii.
Hristos Domnul văzând că a înţeles ce-nseamnă să-ţi iubeşti aproapele îl
încurajează zicându-i: Mergi şi fă şi tu asemenea.
Aşa ne spune şi nouă astăzi celor din lumea noastră ultra-tehnologizată şi supra-
aglomerată, la începutul postului: Mergeţi şi voi şi faceţi asemenea !.
Să mergem şi noi să dăm o pătură şi o haină celor ce dorm pe străzi în frig şi-n
umiditate.
Să mergem şi noi să dăm o pâine şi o sticlă cu apă celor flămânzi.
44
Să mergem şi noi să vorbim cu cei marginalizaţi, cu cei nebăgaţi în seamă, cu cei

pe care societatea îi marginalizează şi-i împinge în singurătate şi sărăcie.
Să-i tratăm ca oameni şi pe cei ce trăiesc ca neoamenii, ca animalele în stradă sub
cerul liber, fără să aibă nimic.
Să ne aducem aminte şi de cei de care de obicei nu ne amintim.
Să dăruim mai mult.
Pilda samarineanului milostiv este mereu actuală şi uşor de înţeles pentru cei de
astăzi. Omul înţelege din ce în ce mai greu, şi poate nici nu doreşte, cine este cu adevărat
aproapele său. Din ce cauză? Din lipsa credinţei. Din ce în ce mai puţin se găsesc cei care au o
credinţă lucrătoare, o credinţă practică. De aceea parcă lipsesc ,,adevăraţii samarineni” pentru
că această credinţă înţeleasă de ei este una seacă lipsită de dragoste şi de faptă. Este poate un
mit sau o poveste. Şi atunci în care din aceste personaje ne putem regăsi? În levit sau în
preot?! Sau în cel mai fericit caz în samarinean. Dacă noi credem că ne regăsim în acesta din
urmă trebuie să căutăm în noi înşine şi să vedem dacă nu cumva ne lipsesc dragostea de
Dumnezeu şi de aproapele, mila şi credinţa vie din care izvorăsc celelalte două. Dacă cumva
ne lipsesc una sau două din aceste virtuţi să ni le însuşim ca să fim desăvârşiţi.
Copiii sunt sensibili la necazurile celor din jur și dornici să ajute. În acest sens am
organizat activități cu scop umanitar, în cadrul cărora copiii, cât și părinții acestora au
participat cu multă plăcere:
- Activitate în scop umanitar Zibo Help: Schimb de jucării- Biblioteca Judeteană
Antim Ivireanul, Rm. Vâlcea și Expoziţie de desene cu vânzare pentru strângere de fonduri
pentru un copil aflat în dificultate.
- Activități SNAC- ,,Săptămâna legumelor şi fructelor donate”, ,,Săptămâna
cartofului’’. Copiii au stâns legume și fructe, apoi acestea au fost donate la un Centru pentru
bătrâni.
- ,,Din inimă de copil’’, strângere de haine şi jucării pentru o familie nevoiasă.
- ,,Lumina din suflet’’, ,,Copii pentru copii’’, ,,Lumina faptelor bune’’-stângere
de cărți, haine și jucării pentru copiii nevoiași.
- Organizarea de acţiuni în cadrul parteneriatului educaţional realizat împreună
cu Centrul de Plasament nr. 4, Rm. Vâlcea. Copiii din grădiniţă au prezentat programe artistice
şi au împărţit daruri copiilor din Centru cu ocazia diferitelor sărbători creştine.
- Prezentarea de programe artistice specifice Sfintelor Sărbători ale Crăciunului
pentru bătrânii nevoiaşi din oraş şi pentru cei din Centrele de bătrâni în cadrul programului
umanitar ,,Iubind, te dăruieşti˝.
Dacă noi, adulţii, vom reuşi ca, prin activităţile pe care le desfăşurăm împreună cu
copiii, să-i facem pe aceştia mai iubitori, mai buni, mai cinstiţi, mai drepţi, înseamnă că ne-
am îndeplinit misiunea: copiii vor fi buni cetățeni.
BIBLIOGRAFIE:
-Anania, Arhiepiscopul Clujului Bartolomeu- Cartea deschisă a împărăţiei, Editura Institutului Biblic şi de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucuresti, 2005
-Bria, Pr. Prof. Univ. Dr. Ion- Spre plinirea Evangheliei, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2002
-www. Referate.ro
45
PERSPECTIVE ŞI ABORDĂRI CONCEPTUALE ALE EDUCĂRII

VALORILOR MORALE
Profesor pentru învăţământul primar,

Brînzan Marina-Violeta
Şcoala Gimnazială Fărcaşele
Jud. Olt
Educația copiilor este un lucru gingaș. Când duce la rezultate bune, ea n-a fost decât luptă și grijă;
când nu reușește, durerea nu mai cunoaște margini.”
Democrit
Ce sunt valorile? Sunt principii morale, sau etice, pe care le considerăm utile şi
importante. Iertarea, cinstea, libertatea, iubirea, respectul faţă de viaţă şi stăpânirea de sine
sunt doar câteva valori. Aşadar, comportamentul nostru, priorităţile şi relaţiile cu alţii, dar şi
îndrumarea morală pe care le-o acordăm copiilor noştri sunt influenţate de valorile pe care le
avem. Totuşi, deşi sunt foarte importante, valorile morale se află în declin.
Succesul unei democraţii într-o ţară depinde în mare măsură de gradul în care cetăţenii ei îşi
însuşesc principiile, practicile şi valorile democraţiei. Educaţia pentru cetăţenie democratică
urmăreşte dezvoltarea unei societăţi mai bune prin promovarea unor valori ca: egalitatea,
libertatea, dreptatea. Este vizată formarea bunului cetăţean prin transmiterea de cunoştinţe,
dezvoltări de deprinderi şi atitudini care să-i permită copilului să înţeleagă modul în care
societatea trebuie să funcţioneze şi să contribuie la dezvoltarea societăţii respective.
Abilităţile de buni cetăţeni se formează în familie, în comunitate, prin intermediul mass-
media. Cercetările psiho-pedagogice atestă faptul că formarea profilului moral al personalităţii
este un proces îndelungat care îşi are originea în familie , continuându-se în întreaga perioadă
de şcolaritate, consolidându-se pe tot parcursul vieţii.
Rolul important şi major în educarea viitorului cetăţean îi revine şcolii, care trebuie să se
asigure că educaţia moral –civică este un demers care începe la vârste mici şi se continuă pe
tot parcursul vieţii. În atenţia şcolii, a învăţătorilor, stă cunoaşterea procesului formării
conştiinţei şi conduitei morale, legătura care se stabileşte între latura morală şi alte laturi ale
educaţiei, în vederea formării convingerilor, sentimentelor şi obişnuinţelor morale pentru a se
găsi cele mai bune soluţii şi strategii de dezvoltare a procesului. Ideea care stă la baza
educaţiei interculturale este aceea de a găsi noi căi comune de schimb cultural şi intercultural,
de modalităţi pedagogice care pot fi integrate în cadrul educaţiei informale continue de
comunicare şi de cooperare în şcoli. O sarcină de bază e implementării valorilor morale este şi
aceea de a promova dialogul bazat pe respect, înţelegere a diferenţelor, solidaritate.
În perioada şcolarităţii, alături de emoţii încep să se dezvolte sentimentele, ca procese afective
superioare, stabile şi generalizate, viaţa afectivă a copilului desfăşurându-se pe baza
acumulărilor cognitive, reprezentările şi trăirile emoţionale fiind premisele viitoarelor
atitudini şi convingeri. Promovarea valorilor morale luptă pentru echitate şi egalitate de şanse,
46
integrarea socială firească şi benefică atât a individului cât şi a societăţii. Realizarea educaţiei
în spiritul valorilor morale, componentă a noii educaţii, ste o premisă esenţială a organizării şi
statuării unei şcoli incluzive. Nu este uşor, dar nici imposibil să-i faci pe micii şcolari să
înţeleagă ce înseamnă : onestitate, sinceritate, bunăvoinţă, corectitudine, cooperare,
respectarea promisiunilor, respect, răbdare, iertare.
Cum să educăm? Nu există o reţetă în acest sens. Să încercăm o relaţie educativă care
recunoaşte, încurajează, valorizează persoana în scopul motivării ei. Să încercăm o relaţie
educativă bazată pe inteligenţa emoţională şi pentru dezvoltarea inteligenţei emoţionale,
pornind de la faptul că totalitatea acţiunilor noastre ne permite să creăm un echilibru mai
sănătos în relaţiile cu elevii noştri. Pentru a ne educa elevii în spiritul valorilor morale trebuie
să apelăm la inteligenţa lor emoţională. Un educator bun trebuie să fie un exemplu, deoarece
elevii îl urmăresc îndeaproape, îi observă rezistenţa şi observă dacă ele este conştient de
sentimentele sale şi ale celor din jur. Şcolii îi revine datoria de a forma complet elevii,
antrenând mintea şi sufletul în acelaşi timp. Drumul în viaţă al omului este presărat de
nenumărate valori. Printre acestea valorile morale au un rol deosebit atât în formarea
caracterului şi a stilului distinctiv al oamenilor unii faţă de alţii, cât şi în solidarizarea lor în
adoptarea unor proiecte comune care le canalizează viaţa. Omul are multiple nevoi personale
care îl determină să aleagă din realitate ceea ce este potrivit, dar trăieşte totodată în diferite
colectivităţi, care îi impun anumite criterii de alegere şi decizie6.
omenesc.
dezvoltarea conştiinţei şi conduitei morale a personalităţii umane. Educaţia morală formează
copiilor o conduită morală bazată pe cunoaşterea cotidiană a regulilor vieţii sociale, urmăreşte
iniţierea copiilor în practicarea unui comportament activ, responsabil, capabil de toleranţă şi
respect faţă de sine şi faţă de ceilalţi, conştient de drepturi şi datorii, liber şi deschis spre alte
culturi. Proverbele, zicătorile transmit prin valoarea lor estetică şi învăţăturile morale modele
47
Bibliografie:
-Dumitrana Magdalena, Copilul, familia şi grădiniţa, Editura Compania, Bucureşti, 2000
-Revista Învăţământului Preşcolar nr. 3,4/1997, Bucureşti 1997
-Învăţământul primar nr. 12/1996, Editura Discipol, Bucureşti, 1996
-Galeriu Constantin, Lăsaţi copiii să vină la mine, Revista de pedagogie, nr. 6, 1991
-Comănescu I, Reconsiderări necesare în problematica educaţiei morale, Revista de
pedagogie, nr. 6, 1991
EDUCAREA PREŞCOLARILOR ŞI ŞCOLARILOR

ÎN SPIRITUL VALORILOR MORALE
Prof.înv.primar, Bulza Daniela
Şcoala Gimnazială Nr. 2 Caracal/
Olt
Moto:
"Educaţia morală se sprijină pe forţa colectivului şi a opiniei publice, dar ţine totodată seama
de trăsăturile şi particularităţile individuale, de cerinţele şi interesele fiecărui om."
Ideea educaţiei civice a apărut în mintea adulţilor atunci când aceştia au simţit nevoia
să transmită urmaşilor experienţa dobândită, cu scopul de a-i forma pentru viaţă, ca buni
cetăţeni.
Într-o perioadă plină de schimbări în plan social şi valoric se poate afirma că nici în
prezent şi poate nici în viitor nu vor fi reţete sau şabloane aplicabile în educaţia elevilor:
aceasta pentru că fiecare elev reprezintă o individualitate, cu particularităţi de care trebuie
ţinut cont în permanenţă; ceea ce este valabil şi practicabil la un elev sau la o categorie de
elevi, poate fi ineficient sau poate chiar contraindicat pentru alţii. De aceea, educaţia elevilor,
este o artă, susceptibilă de perfecţionare, prin acumularea continuă de experienţă de către toţi
cei care o făuresc.
Există, desigur, reguli generale de educaţie, care trebuie respectate în toate cazurile,
deoarece copilul reprezintă o individualitate ce trebuie educat în conformitate cu
particularităţile sale psihice. Educaţia îi favorizează o adaptare mai uşoară la mediul social.
Întregul proces educativ trebuie condus cu grijă, cu afecţiune pentru copil şi în concordanţă cu
etapa de dezvoltare în care se află el, fără a-i depăşi capacitatea de înţelegere. Vârsta
48
preşcolară, atât de importantă pentru dezvoltarea personalităţii, solicită din partea educatorilor
înţelegere
Grădiniţa reprezintă pentru mulţi copilaşi posibilitatea lor de a se socializa, de a-şi
dezvolta personalitatea şi creativitatea, de a face faţă următoarei etape din viaţa lor şcolară.
Formarea conduitei şi conştiinţei morale constituie unul din cele mai complexe planuri
în geneza personalităţii: la primul nivel putem vorbi mai ales de acţiuni şi deprinderi
morale,care abia prin cristalizarea şi generalizarea lor se vor structura ca trăsături de ordin
moral. Necesitatea de a incepe educaţia morală cât mai timpuriu este justificată şi de faptul că
la varsta prescolară se formează cu cea mai mare uşurinţă automatismele ce stau la baza
deprinderilor de comportare. Activitatea sistematică de educaţie morală din gradiniţă
contribuie la formarea acestor deprinderi elementare de comportare, la perfecţionarea
deprinderilor insuşite şi la trasformarea lor in obişnuinţe.
Între componentele educaţiei, cea morală ocupă un loc deosebit datorită rolului pe
care-l joacă în afirmarea şi integrarea în societate a copilului. Comportamentul moral se
bazează pe cunoştinţe, sentimente, convingeri, deprinderi şi obişnuinţe, o voinţă puternică,
încât urmărirea şi formarea acestora pretinde nu numai un program bine articulat ci şi un
sistem coerent de metode şi procedee prin care să putem preveni apariţia unor eventuale
obstacole şi să asigurăm realizarea la nivel ridicat a tuturor obiectivelor urmărite.
Indiferent prin ce mijloace, metode, procedee vom folosi în educaţia pentru societate a
copiilor şi având în vedere faptul că preşcolarii de astăzi vor fi adulţii de mâine, angrenaţi în
structuri sociale, economice şi culturale, răsplata muncii noastre se va vedea atunci, când „el”
va fi la înălţimea aşteptărilor noastre, pentru că ne dorim ca să formăm generaţii cu suflet
frumos în sensul omeniei, generozităţii, receptivităţii la durerile şi bucuriile celor din jur.
Cercetările de psihopedagogie atestă faptul că formarea profilului moral al
personalităţii este un proces îndelungat care îşi are originea în familie, se continuă în întreaga
şcolaritate şi se consolidează pe tot parcursul devenirii umane.
Mediul şcolar, prin labirintul căruia şcolarul mic işi croieşte drumul în viaţă, işi pune
amprenta asupra conturării personalităţii sale .
Copilul îşi dezvoltă aptitudinile sale în raport cu mediul în care trăieşte, aşa încât primele
noţiuni educative le primeşte în familie, apoi în colectivitate preşcolară, pentru ca şcoala să
consolideze şi să adauge, printr-un amplu sistem educativ o educaţie desăvârşită.
familia. La acestea două se adaugă şi comunitatea. Iar pentru o bună colaborare între aceşti
factori este nevoie de multă comunicare din partea lor.
La intrarea în grădiniţă, copilul dispune de o oarecare experienţă de viaţă care poate fi
valorificată, dar acest lucru nu este suficient. Cadrul didactic trebuie să-l introducă pe acesta în
universul valorilor reale, să-l facă să înţeleagă semnificaţia acestora, să dobândească
capacitatea de a distinge ceea ce este frumos, bun, adevăratul criteriul de bază al evaluării
relaţiei şcoală – familie constă în relevarea sporului real al calităţii educaţiei copilului, realizat
printr-un transfer de valori sociale, umane, educative de la instituţia de învăţământ spre
familie, dar şi printr-o acţiune selectivă şi creatoare a şcolii faţă de valorile culturale active
trăite în familiile şcolarilor mici
49
Mediul familial constituie unul din factorii cunoaşterii profilului şcolarilor şi deci un
punct de reper permanent în activitatea instructiv- educativă la clasă.
sentimentelor şi obişnuinţelor morale trebuie să stea în atenţia specialiştilor. Părinţii nu au
doar rol biologic, ci şi datoria morală de a contribui activ la educaţia acestora ; această sarcină
nu aparţine în exclusivitate şcolii
Grijile cotidiene , stresul, inevitabil într – o perioadă de tranziţie, îi fac pe părinţi să le
ofere copiilor tot mai puţin timp , să– i înţeleagă tot mai puţin, deşi condiţiile în care cresc şi
se dezvoltă copiii depind foarte mult de părinţi . Comportarea faţă de copil , la orice vârstă,
mediul pe care- l creăm în jurul lui , influenţează în bine sau în rău evoluţia copilului şi are
urmări asupra caracterului său de mai târziu.
Familia oferă copilului primele informaţii despre lumea ce-l înconjoară, primele norme
şi reguli de conduită morală, dar şi climatul social şi afectiv necesar trebuinţelor şi dorinţelor
sale. Pecetea pe care părinţii o lasă asupra structurii spirituale şi morale a personalităţii
propriilor copii se menţine toată viaţa. Acest tip de relaţie este hotărâtoare şi prin faptul că
familia mediază şi condiţionează comunicarea cu celelalte componente sociale, în special cu
şcoala.
Pentru eficientizarea relaţiei şcoală - familie cadrul didactic trebuie:
• să cunoască mediul familial al elevilor vizitându-i anunţat sau neanunţat şi să-şi noteze
observaţiile în caietul învăţătorului;
• în funcţie de categoria în care se înregistrează părinţii elevului, interesati sau dezinteresati de
ceea ce se întâmplă cu propriul copil, cooperanţi, parţial cooperanţi, necooperanţi cu şcoala să-
şi fixeze şi să întreţină cât mai multe discuţii individuale;
• să stabilească din timp şi să planifice tematica şedintelor şi a lectoratelor cu părinţii;
• în cazul elevilor problemă să se implice activ în procesul de educare a familiei, ea
reprezentând sursa principalelor atitudini greşite ale copiilor; familia trebuie convinsă că
numai acordând timp si atenţie copilului va putea să-l ajute să depăşească dificultăţile apărute;
• să antreneze părinţii în organizarea şi desfăşurarea activităţilor extraşcolare sau în atingerea
obiectivelor diferitelor parteneriate şcoală-familie-comunitate.
Educaţia moral – civică se realizează organizat şi sistematic şi în afara şcolii, în
instituţii extraşcolare (educaţie perişcolară, paraşcolară), în cluburi, teatre, muzee, biblioteci şi
alte instituţii culturale, cinematografe, mass-media în general.
Activităţile extracurriculare sunt complementare cu educaţia formală, îndeplinind
roluri educative şi formative pe care educaţia şcolară le abordează numai parţial. Aceste
activităţi sunt organizate sau sprijinite de asociaţii ale părinţilor sau copiilor (tineretului),
instituţii şi asociaţii culturale, sportive, ştiinţifice, de factorii de decizie la nivelul comunităţii
50
locale, de presă, radio-TV. La acestea se adaugă organizaţiile religioase şi activităţile

organizate de diferite culte, instituţii de binefacere etc.
Concluzionând, se poate face afirmaţia că procesul de construire a profilului moral –
civic al elevului e complex şi trebuie să angajeze nu numai grupul de educatori, ci şi părinţi,
instituţiile culturale, mijloacele de comunicare în masă, într-un cuvânt, societatea.
Bibliografie:

-Comănescu I, Reconsiderări necesare în problematica educaţiei morale, Revista de pedagogie, nr. 6, 1991
-Sârbu Tănase, Etică: valori şi virtuţi morale, Editura Societăţii academice Matei Teiu Botez, Iaşi, 2005

valorilor morale
Prof.Călin Ionela
Şcoala Gimnaziala „Ion Preotu”Troianul/ Teleorman
profilului moral al personalităţii.Formarea profilului moral al personalităţii este un proces
îndelungat care îşi are originea în familie, se continuă în şcoală şi se consolidează pe tot
parcursul devenirii umane. Cunoaşterea procesului formării conştiinţei şi conduitei morale, a
relaţiei dintre latura morală şi celelalte aspecte ale educaţiei, a rolului diferiţilor factori în
formarea convingerilor, sentimentelor şi obişnuinţelor morale trebuie să stea în atenţia
specialiştilor.
. Educaţia morală formează copiilor o conduită morală bazată pe cunoaşterea cotidiană a
51

morale.
profesor.
„aşa e rău”.
„Nu există artă mai frumoasă decât arta educaţiei. Pictorul şi sculptorul fac doar figuri
fără viaţă, dar educatorul creează în chip viu; uitându-se la el se bucura şi oamenii, se bucura
şi Dumnezeu şi oricine poate fi dascăl, dacă nu al altora cel puţin al său”- Sf. Ioan Gură de
Aur.Educaţia este o acţiune care vizează întregul, armonia trup – suflet din om. Sufletul însă,
ca esenţă spirituală şi deci superioară, stăpâneşte corpul şi-l conduce spre ţintele sau idealurile
făurite de el sau descoperite de Dumnezeu. Prin educaţie se poate nădăjdui realizarea unităţii
52
morale, unitate ce dirijează în mod statornic viaţa şi toate acţiunile omului. Astfel se realizează
şi caracterul moral.
dragoste, copilul are încredere şi îi respectă.Disciplina trebuie să fie cu rost şi să slujească în
scopul dreptăţii şi scopul disciplinării copiilor este să-i învăţăm ce e bine şi ce e rău.Iubirea
noastră pentru copii trebuie să fie o icoană a iubirii lui Dumnezeu pentru umanitate. Asta
înseamnă că dacă un copil îşi recunoaşte greşeala şi îi pare rău de ce a făcut, trebuie să ne
stăpânim dorinţa de a-l pedepsi, încurajându-i în felul acesta pe copii să nu-şi ascundă
greşelile.
Bibliografie:
Necesitatea formării preşcolarilor în spiritul valorilor morale prin

activităţi integrate
PROF.: ALINA SIMONA DULGHERU, Grădiniţa cu P.P.nr.5 – Bârlad/ Vaslui

PROF.: GABRIELA CERCEL, Grădiniţa cu P.P.nr.5 - Bârlad
Faptul că educaţia morală este latură a educaţiei, dar şi ideea că, de-a lungul existenţei
sale, omul a trăit numai în grupuri, impun însuşirea normelor şi a valorilor morale încă din
primii ani de viaţă. Un alt motiv pentru care trebuie să se formeze conduita moral-civică prin
procesul instructiv-educativ se referă la non-valorile promovate de societatea actuală, ca
53
urmare a unei democraţii greşit înţeleasă. Observăm la tot pasul tineri care nu-şi respectă
părinţii sau dascălii, care îşi petrec în mod distructiv timpul, consumând droguri sau alcool,
tâlhărind sau chiar atentând la viaţa unor persoane, oameni care îşi fac meseria doar din
interes, lipsa toleranţei, a respectului, a dragostei şi a prieteniei.
Omul frumos rămâne cel care acţionează în spiritul moralei, chiar dacă mass-media nu
mai promovează astăzi valoarea. Asta nu înseamnă că nu există şanse, că e totul pierdut. Sunt
tineri frumoşi, împliniţi, olimpici apreciaţi, care au reuşit nu doar datorită minţii lor, ci şi a
atitudinii corecte faţă de tot ceea ce-i înconjoară.
Baza însuşirii normelor în spiritul moralităţii se formează încă din preşcolaritate, dar
copiii nu învaţă să acţioneze în conformitate cu morala doar dacă le citim despre asta, doar din
cărţi, ci făcând fapte bune. Trebuie să-i încurajăm să ofere o mână de ajutor pentru a face
diferenţa, pentru a schimba ceva în această lume şi trebuie să-i facem să conştientizeze
efectele pozitive ale gesturilor lor. Educaţia morală pe care educatorul vrea să o implementeze
începe în momentul în care preşcolarul păşeşte în grădiniţă şi continuă pe tot parcursul
programului în care acesta este implicat, valorile morale fiind transmise prin toate domeniile
cuprinse în curriculum.
Prinşi de ritmul alert al vieţii cotidiene devenim din ce în ce mai indiferenţi la
problemele, suferinţele sau nevoile semenilor noştri, uitând, din nefericire, că singuri nu
suntem nimic şi că „vorba bună, zâmbetul şi fapta binefăcătoare sunt raze ale soarelui
răsfrânte în sufletul omului” (Iorga, N., 1989, p. 73). Uneori cu puţin, putem face mult: o
mângâiere, o vorbă frumoasă, un sfat, un mic gest aduc zâmbetul pe buze, linişte în suflet,
lumină, bucurie.
Noi, educatorii, avem datoria ca, încă de mici, să-i învăţăm pe copiii noştri să fie buni,
să fie de folos societăţii, integritatea, perseverenţa, munca, fiind calităţi ce-i investesc cu
puterea de a înfrânge răul.
De la cea mai fragedă vârstă putem cultiva valorile morale, trăirea în spiritul
onestităţii, iubirea, primii ani ai copilăriei fiind hotărâtori pentru evoluţia ulterioară a copilului
pentru că el este ca o mlădiţă crudă care, dacă o plantezi şi o îngrijeşti de aproape, va creşte
dreaptă, puternică şi va da rod.
Viaţa este un proces neîntrerupt de experienţe noi; putem trăi doar învăţând mereu şi
aşa devenim cu adevărat oameni. Natura, cu tot ce ne înconjoară, literatura pentru copii,
cântecele atât de îndrăgite de preşcolari ne oferă permanent ocazia să acumulăm: învăţăm de la
şi despre furnici, de la şi despre floare, de la şi despre oameni, aflăm prin muncă despre
muncă, prin iubire despre iubire. Când toate acestea alcătuiesc conţinutul educaţiei morale şi
când le regăsim atât în ştiinţă, literatură, desen, muzică, cât şi în sport, viaţa socială, de ce să
nu ne oprim atent asupra unei teme şi să o epuizăm pentru a ne-o însuşi temeinic?
Activităţile integrate sporesc posibilitatea acumulării informaţiilor morale. O temă
despre prietenie, hărnicie, bunătate, adevăr, ţară, implicare, disciplină, politeţe, tratată sub
toate aspectele, teoretice şi practice, stârneşte trăiri afective care-l determină pe micuţ, pe
viitorul cetăţean, să acţioneze în concordanţă cu moralitatea, sǎ înţeleagă viaţa în mijlocul şi
pentru oameni.
54
Drept urmare, ne-am gândit ca, întreaga planificare din acest an şcolar, să cuprindă
teme atent selecţionate, corespunzătoare vârstei copiilor, cu care să-i provocăm, să le stârnim
interesul în vederea întocmirii unor proiecte tematice originale pentru a pune bazele conştiinţei
şi conduitei lor etice. Ţara, familia, hărnicia, politeţea, prietenia sunt teme mari ce fac
obiectul educaţiei morale, astfel că se vor regăsi, pe parcursul anului şcolar, în proiecte
tematice ce le vor aprofunda prin activităţi integrate, în timp ce alte idei ale dimensiunii etice
(spiritul de echipă, perseverenţa, iniţiativa, acceptarea înfrângerii, modestia etc) vor fi
discutate la momentul potrivit pentru că nu pot fi desprinse de contextul moral, toate fiind
calităţi ce definesc un OM, în adevăratul sens al cuvântului.
Derulate cu tact, aceste activităţi nu pot avea decât un impact pozitiv asupra micuţilor,
fiind un modest ajutor pentru părinţi în misiunea grea, dar frumoasă, pe care o au – creşterea
trupească şi sufletească a copiilor lor. Ele vor genera ecouri adânci în mintea şi sufletul celui
care abia acum începe să se formeze ca fiind bun, ascultător, generos, răbdător, harnic,
cinstit, informat, creativ.
Vreau să-i învăţăm pe copii Regula de aur, regulă ce a fost urmată de-a lungul
secolelor de multe civilizaţii: Tratează-i pe alţii aşa cum ai vrea tu să fii tratat. Încercăm să-i
determinăm să-şi pună următoarea întrebare înainte de a acţiona: Mi-aş dori să se poarte
cineva cu mine în acest mod?
Când vom vedea că putem să ne determinăm micuţii să împartă jucăriile, să înveţe să
spună adevărul, să nu rupă florile, să se ajute unii pe alţii, să fie politicoşi, să-i asculte şi să-i
respecte pe ceilalţi, să fie corecţi, să nu facă rău, însemnă că am reuşit în demersul nostru de
formare a unui OM în adevăratul sens al cuvântului.
Bibliografie:
• Codreanu, Elena, (2001), Coordonate ale educaţiei social-morale la vârsta preşcolară, Vaslui
• Coroi, V, Florescu, M., Ursache, M., (1968), 7 ani de acasă, Editura Medicală, Bucureşti
• Dima, Silvia, (1999), Cei şapte ani de-acasă, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
PROIECT DE ACTIVITATE INTEGRATĂ

,, DRAPELUL ROMÂNIEI ”
Prof. Cernea Leonida

Şcoala Gimnazială nr.2 Caracal/ Olt
Nivelul: I ( grupa mijlocie)

Tema actuală: ,, CINE SUNT/SUNTEM? ”
Tema activită ţii: ,, Drapelul României ”
Tipul activităţii: mixtă ( predare şi consolidare de cunoştinţe şi deprinderi).
Domenii experimenţiale:
- Domeniul Ştiinţă – cunoaşterea mediului
- Domeniul Om şi Societate – activitate practică.
Mijloace de realizare: observare şi desen cu Pic
55
Scopul activităţii:
• Dobândirea de cunoştinţe şi informaţii noi despre drapelul românesc, dar şi
verificarea celor achiziţionate anterior în activităţile dedicate Zilei Naşionale;
• Îmbogăţirea fondului de cunoştinţe cu aspecte caracteristice şi elemente
reprezentative ale ţării noastre.
• Formarea sentimentelor de dragoste şi respect pentru ţara şi poporul din care fac
parte.
Obiective operaţionale:
• Să identifice drapelul României ca simbol naţional;
• Să recunoască culorile drapelului şi ordinea în care acestea se află;
• Să realizeze prin tecnica desenului cu Pic lucrări colective.
• Să prezinte în mod original părerile despre temă, caracterizând drapelul României
• Să participe cu interes la activitate.
• Să execute mişcări la semnul educatoarei şi în sensul indicat de aceasta
Strategii didactice:
Metode şi procedee: observarea, explicaţia; exerciţiul; brainstormigul; Turul galeriei;
Cubul.
Material didactic: drapelul României; imagini diverse, coli A3 colorate cu cerneală; Pic;
bucăţi de carton roşii, galbene, albastre; lipici, scobitori; şablon harta României; siluete de
copii decupate din carton; piese Lego.
SCENARIUL DIDACTIC
Nr.
Crt. CONŢINUTUL ACTIVITĂŢII METODE ŞI EVALUAREA
PROCEDEE
1. Aerisirea clasei şi organizarea mobilierului pentru
patru grupuri
2. Clasa va fi decorată de sărbătoare, cu obiecte de
artizanat, cu steaguri, cu stema ţării.
Copiii vor asculta pentru început imnul României explicaţia;
şi-l vor cânta împreună cu educatoarea.
Educatoarea le va prezenta drapelul mare şi le va
spune că toată activitatea ce urmează să se
desfăşoare va fi una dedicată Zilei României.
3. Educatoarea le va spune copiilor că în tot ceea ce
vor face astăzi vor aduce un omagiu ţării lor şi vor observarea;
învăţa multe lucruri despre drapelul ţării lor.
În plus, se vor juca şi vor concura pe echipe.
4. Drapelul expus va fi observat de copii împreună
cu educatoarea şi vor stabili cîteva elemente
esenţiale ale acestuia: formă, competenţă,
materiale, dimensiune, culori, ordinea
culorilor.Apoi se prezintă şi câteva imagini aflate
deja în decorul clasei, în care copiii port observa şi
identifica steagul nostru la diverse manifestări (
Olimpiade, premieri sportive etc.), precum şi în
normalele amplasamente (la intrarea clădirilor:
56
primării, şcoli, grădiniţe, etc.). Cu această ocazie,

copiii vor face un tur al clasei pentru a vedea toate
imaginile afişate, timp în care desfăşoară dialoguri
şămuritoare, se fixează conţinutul, dar se şi asigură
o tranziţie către următoarea activitate statică.
5. Grupa va fi împărţită în patru subgrupe astfel:
Pe o măsuţă sunt aşezate cu faţa în sus tot atâtea
jetoane cu cifre (1-4) câţi copii sunt. Alte patru
măsuţe sunt numerotate 1,2,3,4.
Fiecare copil va întoarce un jeton, iar cifra de pe brainstorming; observarea
acesta îi va indica măsuţa de lucru. comportamentului
Activitatea va debuta cu un asalt de idei în cadrul copiilor;
grupelor deja formate.
Fiecare grup va primi câte o coală A3 colorată cu
cerneală, câteva Picuri, bucăţele de hârtie roşie,
ghalbenă şi albastră, şi la fel şi sub formă de continuu –
floricică, lipici, scobitori, şablon cu harta formativă;
României, siluete de copii decupate din carton. orală;
Copiii din fiecare grup vor avea simboluri proprii
de identificare, bulinuţe autoadezive divers munca în grup
colorate, cu care îşi va semna participarea la
lucrare. Tema pe care fiecare grup o va avea de
realizat este ,, Darul pentru ţara mea” , în care
trebuie să includă sau să figureze şi drapelul
României. Copiii se gândesc cum ar putea să se
realizeze acest tablou şi fiecare dintre ei va veni cu
idei şi păreri proprii. Vor încerca să realizeze
tabloul cât mai complex şi cât mai frumos, prin
ştergerea cernelii de fundal cu Pic şi decuparea
conturului României cu materialele puse la
dispoziţie.
Copiii lucrează la tabloul grupului, cooperând, iar
la sfârşit fiecare îşi va amplasa bulinuţa proprie pe exerciţiul
fişa lucrată în comun.
Când toate lucrările vor fi terminate, copiii vor
participa împreună la jocul cu cânt ,,Drag mi-e
jocul românesc”(tranziţie).
6. După acest moment, copiii se vor aşeza pe explicaţia; aprecieri privind
scăunele şi se vor juca un joc cu un cub magic. exerciţiul; corectitudinea
Cubul are pe fiecare faţetă câte o culoare ce cubul; răspunsurilor;
reprezintă o anumită sarcină referitoare la tema
,,Ziua României”.
În momentul în care un copil va fi nominalizat să
arunce cubul, el va descoperi o anumită faţetă a
acestuia. Educatoarea va citi sarcina de pe faţeta
respectivă.
De exemplu:
DESCRIE – copilul va preciza care sunt culorile
care alcătuiesc tricolorul, numărul acestora.
COMPARĂ – să îl compare cu steagul altor ţări
(se arată şi alte steaguri, pentru comparaţie)
ASOCIAZĂ – să asocieze culorile din steag cu
57
anumite obiecte personale sau din natură.

ANALIZEAZĂ – locul de amplasare al drapelului
pe care l-au observat ( la intrarea în clasă, îm
suport special ).
APLICĂ – să realizeze drapelul prin îmbinarea a
trei piese Lego.
ARGUMENTEAZĂ - ,, Iubesc steagul
României”.
Se mai fac 2-3 aruncări de cub. Copiilor care nu au
aruncat cubul li se promite că data viitoare
educatoarea va ţine seama de acest aspect.
7. La sfârşitul activităţii, educatoarea va anunţa că Turul galeriei;
vor face o evaluare a lucrărilor într-un mod
original, ca într-o expoziţie, astfel: fiecrare grup se
va afla în faţa lucrărilor proprii. L a semnul aprecieri de grup
educatoarei, grupa va merge la alt tablou, în sensul şi individuale;
acelor de ceasornic. Astfel, fiecare grup va trece şi
va vedea lucrările celorlalţi, făcând aprecieri
asupra muncii colegilor lor.
Dacă le-a plăcut ce au văzut, lipesc o bulină albă,
iar dacă ei consideă că tablourilor le lipsesc observarea;
anumite elemente, pot semnala acest lucru cu o
bulină albastră.
La sfârşit, educatoarea va face aprecieri verbale la
nivelulş grupurilor deja formate, dar şi individuale
pentru copiii care au avut un aport deosebit în aprecieri verbale.
desfăşurarea activităţii. explicaţia.
BIBLIOGRAFIE:
S. BREBEN; E. GONGEA; G. RUIU; M. FULGA, Metode interactive şi de grup, Editura Arves, Piteşti, 2002.
L.CULEA; A. SESOVICI; F. GRAMA, Activitatea integrată din grădiniţă, Editura Didactica Publishing House,
Bucureşti, 2008.
Revista Învăţământului preşcolar 1-2/2008
Educația morală la elevi prin conștientizarea sărbătorilor pascale
Prof. Chiuchiunea Elena

Liceul Tehnologic Crîmpoia, Olt
”Nu există nicio artă superioară aceleia de a educa copiii noștri. Pictorul sau
sculptorul face o figură fără viață, iar un învățător înțelept creează un chip viu, de care se
bucură Dumnezeu și oamenii uitându-se la el.”
Sf. Ioan Gură de Aur
58
Drumul în viață al omului este presărat cu nenumărate valori. Printre acestea, valorile
morale au rol deosebit atât în formarea caracterului și a stilului distinctiv al oamenilor unii față
de alții, cât și în solidarizarea lor în adoptarea unor proiecte comune, care le canalizează viața.
Omul are multiple nevoi personale, care îl determină să aleagă din realitate ceea ce este
potrivit, dar trăiește totodată în diferite colectivități, care îi impun anumite criterii de alegere și
decizie.
Educația este concepută ca o activitate de formare și dezvoltare armonioasă a ființei
umane, marii filozofi și oameni ai culturii arătându-se preocupați ”de darul cel mai frumos
care poate fi făcut omului” (Platon). Dezvoltarea plenară, armonioasă a omului presupune o
modelare a acestuia, în planuri multiple: fizic, intelectual, moral, estetic și practic.
În educația morală, creștină a copilului este implicată întreaga societate. Copilul, fiind ca
o mlădiță, în formare, poate să copieze în sufletul său și exemple negative. Pentru cunoașterea
gândurilor, sentimentelor copilului, trebuie o colaborare strânsă între familie, școală și
biserică. Pentru aceasta, părinții trebuie să conștientizeze că ora de religie este foarte
importantă.
Din punct de vedere creștin-ortodox, educația religios-morală caută să perfecționeze
omul - creație a lui Dumnezeu, în, cu și prin Hristos, Dumnezeu-Omul ca și creație absolută.
Una din trăsăturile vieții creștine este cea care ne spune că trebuie să fim generoși,
primitori, iubitori și atenți cu cei la nevoi. Un rol important îl au cunoașterea și respectarea
sărbătorilor creștine. Legătura cu lumea divină trebuie permanent întreținută, menținută,
activată prin respectarea tradițiilor și obiceiurilor sărbătorilor creștine, care au influențe
pozitive asupra conduitei morale a copiilor.
O mare sărbătoare, iubită de copii, este Sfântul Paște. Cunoașterea unor obiceiuri
creștine, specifice sărbătorilor religioase, îi determină pe copii să aibă ”inimioare de credință”.
Indiferent de vârstă, fiecare își amintește de copilărie, când era așteptată cu nerăbdare
Joia Mare, ziua în care vopseam cu toții ouă: roșii - că așa cere sărbătoarea, încondeiate cu
ceară, galbene, mov, portocalii. Era încântătoare tehnica, dar mai ales un anume ritual, care se
respecta cu sfințenie, faptul că era împreună toată familia la sărbătoarea magiei. Așadar, poate
fi un moment potrivit de a ne întoarce în copilărie și a colora împreună cu elevii, ca într-o
familie, cele mai frumoase ouă de Paști. Și, fiindcă sărbătorile românilor sunt sărbători ale
familiei, totul trebuie să aibă un aer festiv.
Obiceiul vopsirii ouălor este foarte vechi, anterior creștinismului. Li se poate explica
faptul că, în acest sens, există dovezi arheologice, dar și relatări ale scriitorilor antici, cu
privire la obiceiul colorării ouălor la marile sărbători, mai ales cele care au loc primăvara. Se
pare că, inițial, ouăle se vopseau în galben și roșu (culorile în care apar soarele în neobositul
lui drum lung). Roșu e și culoarea flăcării, culoarea care se credea că alungă spiritele rele.
Sub influența creștinismului, au apărut mai multe legende prin care se încerca
”explicarea” acestui obicei. Într-una dintre acestea, este vorba despre o femeie, care avea un
coș plin cu ouă și care, aflând de învierea lui Hristos, a spus că va crede acest lucru când i se
vor înroși ouăle. Nici nu a apucat bine să zică acest lucru, că ouăle din coșul său s-au înroșit. O
altă legendă se referea la faptul că Fecioara Maria (sau alte surse o indică pe Maria
59
Magdalena), încercând să-i îmbuneze pe soldații romani care L-au răstignit pe Iisus, a pus sub
cruce un coș cu ouă. Acestea s-au colorat în roșu de la sângele Mântuitorului.
Li se poate explica elevilor că în afară de ou, care simbolizează Învierea, și ouăle roșii,
care au menirea de a ține răul departe și simbolizau sângele lui Hristos, există și alte simboluri,
cum ar fi: iepurașul, mielul, măgarul, fluturele, păunul, scorpionul, pasca, lumânarea de
Înviere.
Iepurașul nu este o inovație modernă, ci simbolizează fertilitatea.
Mielul reprezintă victoria vieții asupra morții. El simbolizează pe Mântuitorul care S-a
jertfit pentru păcatele lumii și a murit pe cruce, ca un miel nevinovat. Mieii sunt membrii
turmei lui Dumnezeu.
Măgarul are o cruce albă pe greabăn grație faptului că L-a dus pe Iisus la Ierusalim în
Duminica Floriilor.
Fluturele simbolizează viața lui Iisus: omida reprezintă întruparea omenească; coconul
este moartea trupească, fluturele simbolizează Învierea.
Păunul este simbolul vieții veșnice, deoarece, în trecut, se credea că este nemuritor.
Scorpionul este simbolul lui Iuda, care l-a vândut pe Iisus.
Pasca se coace de către gospodinele creștine numai o dată pe an, de Sfintele Paști. Ea
are o formă rotundă, pentru că se crede că scutecele lui Hristos au fost rotunde. Având la
mijloc o cruce, pasca este împodobită pe margini cu aluat împletit. Legenda pascăi spune că,
în timp ce predica împreună cu apostolii săi, Iisus a fost găzduit de un om foarte primitor, care
le-a pus în traistă, la plecare, pâine pentru drum, fără știrea lor. Întrebat fiind când va fi
Paștele, Mântuitorul a spus că atunci când va găsi pâine în traistă. Căutând, apostolii au găsit
în traistă ce le pusese acel om. De atunci, femeile fac pască.
Lumânarea de Înviere este cea pe care, în noaptea Învierii, fiecare credincios o poartă în
mână și pe care o aprinde din lumina adusă de preot de pe masa Sfântului Altar. Această
lumânare este simbolul Învierii, al biruinței vieții asupra morții și a luminii lui Hristos asupra
întunericului păcatului. Mulți păstrează restul de lumânare rămasă nearsă după slujbă și o
aprind în cursul anului, în cazul în care au un mare necaz în casă.
Paștele se sărbătorește primăvara. În toată România, însă, există obiceiuri specifice
zonelor. Este o sărbătoare a renașterii și a învingerii morții, în zilele în care vegetația revine la
viață, perioadă ce coincide cu echinocțiul de primăvară.
Bibliografie:
1. Tănase Sîrbu, ”Etică: valori și virtuți morale”, Editura Societății Academice Matei
Teiu Botez, Iași 2005, p.141;
2. I. Comăncescu ,”Reconsiderări necesare în problematica educației morale”, Revista de
pedagogie, nr.61, 1991, p.31
60
Valorile morale esențiale în formarea caracterului preșcolarului și

școlarului mic
Prof.Cioroianu Sanda
Școala Gimnazială Nr. 2 Caracal
În pedagogia românească, scopul urmărit de educație, a fost definit ca: formare a

personalității morale, a omului de caracter. Educația morală implică ideea de ”complexitate”,
deoarece fenomenul moral în sine, implică trebuințele și relațiile morale, individuale sau de
grup, moravurile sau deprinderile morale; acestea fac parte din structura fenomenului moral, la
care se adaugă și nivelurile constitutive ale comportamentului uman. Nu este posibilă
formarea personalității fără a ține seama de aspectul care ar trebui să domine întreaga noastră
viață sufletească: aspectul moral. Educația este definită de T. Cozma, ca proces de realizare a
moralității, ca factor al trecerii de la morală la moralitate, iar educația morală este o
componentă a educației prin care se realizează formarea și dezvoltarea conștiinței și conduitei
morale, formarea profilului moral al personalității. Până nu demult, în școala romnească,
ponderea educației morale în formarea omului, a fost subestimată, fapt ce a constituit una
dintre cauzele dizarmoniei în plan educațional între componenta intelectuală și cea morală.
Renumitul pedagog I. Bontaș, consideră că morala este o formă a conștiinței sociale, care
reflectă ansamblul concepțiilor, ideilor și principiilor care călăuzesc și reglementează
comportarea (conduita) oamenilor în relațiile personale.
Prin educație se pot descoperi stadiile de dezvoltare ale conștiinței morale, regulile
morale însușite de acesta și mai târziu, chiar filozofia proprie în care se regăsește moralitatea
fiecăruia. Din punct de vedere istoric, contribuții importante au avut, Ioan Hrisostom,
contemporan cu Sfântul Augustin, a scris predici menite a corija educația morală care conțin o
rafinată teorie a educației simple bazată pe imitarea conduitei lui Hristos. Nu trebuie uitat
educatorul genial Socrate, cel care a impus cetățenilor cel puțin două valori: adevărul și
demnitatea.
Personalitatea activă și creatoare a omului, formată prin educație trebuie să fie
armonioasă, capabile să exercite rolurile cu care societatea o investește, să se dezvolte liber și
integral. Se consideră că educația morală laică, este ”completă”, iar cea religioasă este în
funcție de religie, cult și confesiune, deci ”incompletă”. Valorile și standardele morale ale
vieții depind de starea istorică a societății și starea ei culturală, însă istoria societății și culturii
românești rămâne una profund creștină. Valorile morale importante care necesită atenție
deosebită sunt: onestitatea, respectul, responsabilitatea, dreptate și corectitudine, spirit civic și
cetățenesc. Elevii (oamenii) au nevoie de un etalon cu care să măsoare valorile. Sfârșitul
teismului înseamnă sfârșitul obiectivismului în domeniul moral. În general, oamenii (elevii),
își dau seama că valorile creștine sunt necesare atât pentru viața particulară a cuiva, cât și
pentru bunul mers în viața națiunii, dar nimeni nu vestește întoarcerea la Dumnezeu.
În societatea postmodernă, relativitatea valorilor a devenit evidentă, ele fiind definite
diferit, iar definirea lor a început să fie nesigură și interpretabilă. Privind strategiile
61
educaționale, Constantin Cucoș, renumit pedagog, afirmă că ”cea mai bună strategie
educațională nu constă în impunerea valorilor, ci în acțiunea indirectă, prin crearea și
stimularea trebuințelor pentru valori”. Astfel, un rol important îl are valoarea educațională,
definită de autorul menționat anterior, ca ”raport optim de adecvație dintre mijlocul (forma,
condițiile) de realizare a educației și finalitatea (ținta) acesteia-formarea individului pentru
umanitate”.
Succesul activității de educație morală este condiționat de alegerea și folosirea cu
pricepere a metodelor și procedeelor de educație morală. I. Cerghit afirmă că acestea ”posedă
asemenea calități transformatoare în măsura în care supun exersării și elaborării diversele
funcțiuni psihice și fizice ale elevilor, în măsura în care se vor materializa în schimbări ce
survin în conștiința și conduita acestora, a unor noi convingeri și sentimente, aptitudini și
atitudini, capacități și comportamente, calități personale și trăsături caracteriale”.
Vârsta preșcolarului și a școlarului mic reprezintă stadiul unor transformări importante
în planul dezvoltării somatice, psihice și relaționale, având activitate dominantă jocul. La
această vârstă apare conștiința morală, deoarece copilul preia norme, reguli, interdicții, în mod
neselectiv din mediu, deci este un stadiu al moralității ascultării. Nu trebuie uitat că morala
școlarului mic este una în ”alb și negru”, oamenii sunt buni sau răi, faptele lor la fel. Se
dezvoltă emoțiile și sentimentele intelectuale, morale, moral-religioase, estetice. Viața de grup
și raporturile de cooperare contribuie la dezvoltarea judecății morale ale școlarului mic. Însă,
conduite critice și devieri în planul moralității se manifestă și la această vârstă: minciună, furt,
lene, chiul,; apar și dereglări afective: timiditatea, teama de școală, anxietatea și instabilitatea
afectivă.
Din practica educațională, și ținând cont de caracteristicile vârstei, am observat la
copilul preșcolar, că acesta învață valori morale esențiale din interacțiunile zilnice pe care le
are cu cei din jur. De asemenea, este important ca fiecare interacțiune a lui să fie fructificată
într-o lecție morală, din care să afle și să învețe o mulțime de lucruri prin care să-și
construiască în viitor propriul sistem de principii morale. Metodele utilizate au constat în
exemplul ce a avut o mare eficiență în determinarea executării faptei morale, știut fiind că
influența exemplelor (directe și indirecte) sunt specifice vârstei preșcolarului și școlarului mic.
Astfel s-a dat posibilitatea intuiției directe care a fost însoțită de o trăire afectiv-emoțională
accentuată. La elevul preșcolar și la școlarul mic s-a observat tendința spre imitație a
comportamentelor observate la cei din jur, și considerăm că poate fi extrem de utilă și la
adolescenți, când intervine spiritul critic, iar modelul ales să fie ceea ce își doresc aceștia în
viață. La vârsta preșcolarității și școlarității mici, un rol important l-au avut practicarea
jocurilor de creație, a jocurilor pe roluri, al căror efect pozitiv este determinat de caracterul
afectiv-emoțional dat de rol, de faptul că voința este solicitată în direcția autoreglării
propriului comportament. O metodă de succes prin care se poate înrădăcina un comportament
moral la preșcolari și școlarii mici constă în laudă, încurajare și/sau recompense, ca o
modalitate de stimulare, de încurajare a anumitor fapte care, prin repetare, duc la deprinderi și
obișnuințe pozitive. În acest mod elevul are un sentiment de plăcere, sentiment ce va fi asociat
cu actul comis. Școala este necesar să lupte, pentru că, înțeleagerea trebuie să ducă la un
exercițiu moral de lungă durată. Dar societatea contemporană se lovește de numeroasele
62
modele-capcană pe care adolescenții le iau ca modele. De aceea este necesar ca familia și

școala să ajute adolescenții să poată alege adevăratele modele și nu modelele prezentate de
mass-media, muzică, internet, reviste; școala să prezinte în antiteză cu modelele negative
prezente peste tot în societate, cu modele pozitive, modele demne de urmat. Din păcate, în
cadrul societății postmoderne, care a înaintat mult pe calea drepturilor democratice, relațiile
interumane poartă pecetea unui egocentrism exacerbat. Valorile societății postmoderne sunt
bunurile materiale, faima, barul, internetul, puterea, actul consumului. Totul este mercantilizat
și poate deveni un item vandabil sau un item de consum, inclusiv omul. În același timp, este
necesară răspunderea școlii în educația morală a tinerei generații, alături de familie, care și ea
trebuie să-și sporească eforturile pentru formarea profilului moral al tinerilor, deoarece, bazele
caracterului moral se pun în primii șapte ani de viață. Nu trebuie neglijată relația ce se
realizează cu educația civică și educația religioasă, deoarece pot fi utilizate ca modalități de
acțiune în activitățile practice din viața școlară cât și activitatea practică din mediul socio-
cultural local.
Astăzi, cadrele didactice au o mare responsabilitate: ca în acest noian de încercări prin
care trece societatea românească, prin care trec tinerii și elevii școlilor noastre, să-i facă pe
aceștia să aleagă drumul bun, drept, care să-i ducă la realizarea lor profesională și spirituală.
De aceea, în cadrul reformei curriculare se pune așa de mult accent pe formarea elevilor. Din
păcate sunt puține familii în care părinții îi înveță pe copiii lor cum să facă binele și cum să
evite deprinderile rele. Părinții justificând că lumea de astăzi este guvernată de bani și bunuri
materiale și înțeleg să se ocupe de copiii lor doar prin procurarea pentru aceștia a cât mai
multe averi și măriri.
În concluzie, fiecare societate își crează sistemul său de educație în raport cu stadiul
dezvoltării economico-sociale, al intereselor politice dominante, ceea ce imprimă educației
morale un carater istoric-politic și chiar de clasă în același timp.
Bibliografie:
1. Bădeliță, I., Educația morală din perspectivă creștină, rezumat teză de doctorat, Universitatea București,
Facultatea de bPsihologie și Științele Educației, București, 2010;
2. Bontaș, I., Pedagogie, Editura All, București, 1994;
3. Danciu, A., Metodica predării religiei în învățământul preuniversitar, Editura ”Gheorghe Alexandru”,
Craiova, 2005;
4. Cerghit, I., Metode de învățământ, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1996;
5. Cozma, T., Educația moral-civică (Formarea moralității și civismului), în Psihopedagogie, Editura Spiru
Haret, Iași, 1994;
6. Cucoș, C., Pedagogie, Editura Polirom, Iași, 1996;
7. Jinga, I., Istrate, coord., E., Manual de Pedagogie, Editura All, București, 2008.
63
MODALITĂŢI DE REALIZARE A EDUCAŢIEI MORALE

LA VÂRSTA PREŞCOLARĂ
Prof. CIUCĂ DANA
Prof. PÎRVAN MARICICA
G.P.P. „ION CREANGĂ” SLATINA/ OLT
Cunoaşterea procesului formării conştiinţei şi conduitei morale, a relaţiei dintre latura

morală şi celelalte aspecte ale educaţiei, a rolului diferiţilor factori în formarea convingerilor,
sentimentelor şi obişnuinţelor morale trebuie să stea în atenţia specialiştilor, dar şi a cadrelor
didactice. Omul are multiple nevoi personale care îl determină să aleagă din realitate ceea ce
este potrivit, dar trăieşte totodată în diferite colectivităţi, care îi impun anumite criterii de
alegere şi decizie.
umane. Formarea profilului moral al personalităţii este un proces îndelungat care îşi are
La grădiniţă, copilul trebuie să intre în contact cu ceea ce înseamnă bazele unei
educaţii diverse şi care se va desfăşura pe tot parcursul vieţii. La grădiniţă, copiii deprind
normele de conduită civilizată, de a îndeplini diferite sarcini, de a avea un program regulat şi
astfel este ajutat să colaboreze mai bine cu cei din jurul său şi să aibă iniţiativa.
Problema apropierii copilului de cunoaşterea normelor, regulilor de bază şi convieţuire
copilului. În cadrul activităţilor de observare : „ Familia mea” , „ Obiecte de uz personal”,
„Avem musafiri!”, „La grădiniţă”, ,” Împreună cu familia ”,copiii îşi însuşesc şi consolidează
cunoştinţe şi deprinderi de comportare în societate. Aceste activităţi constituie o bună ocazie
pentru copii de a-şi aprofunda manifestările afective faţă de colegi , prieteni , adulţi , sesizând
legătura între membrii familiei .
Literatura pentru copii este un gen care nu se adresează doar copiilor, ci și
adolescenților. Începe cu literatura populară, cu basmul şi cu poveştile – cele mai îndrăgite
specii literare din literatura pentru copii – şi continuă cu legenda, snoava, apoi cu creaţiile
lirice, populare şi culte, cu povestiri şi romane cu tematici dintre cele mai variate. Acest gen
64
de literatură are o valoare etică, prezentând aspectele vieţii în complexitatea ei, oferă modele
de viaţă sau, dimpotrivă, exemple negative pe care micii cititori trebuie să le ocolească. La
vârsta preşcolară, efectele educative realizate prin creaţiile literare se opresc mai mult la
însuşirea noţiunilor morale şi sensibilizarea vieţii afective a copilului. Tot legat de afectivitate
s-a observat că succesul literaturii la preşcolari este asigurat prin puternica încărcătură afectivă
a textului .Lectura basmelor şi poveştilor prezintă o deosebită importanţă educativă şi prin
reliefarea calităţilor eroilor, care constituie pentru copii modele demne de urmat.
Faptul că unii copii prezintă trăsături morale ca cele ale părinţilor (bunătate/răutate);
morale. Toate activităţile din grădiniţă au şi o influenţă asupra educaţiei morale, dar acest
aspect este urmărit mai ales prin activităţile din Domeniul Om şi societate, prin activităţile
opţionale ca educaţia religioasă, educaţia sanitară şi prin activităţile alese şi jocurile cu
subiecte din viaţa socială. Un moment important al programului din grădiniţă în care se pot
realiza dezideratele educaţiei morale îl reprezintă „Întâlnirea de dimineaţă”. La această întâlnire
copiii se adună pentru a saluta, pentru a asculta cu atenţie gândurile colegilor de grupă în
legătură cu o problemă ridicată de unul dintre ei, pentru a comenta şi a pune întrebări
respectuos, apoi aceştia colaborează la desfăşurarea unor activităţi, discută noutăţi din ziua
respectivă.Totodată se creează o atmosferă vioaie, entuziastă, prietenoasă pentru toată ziua, se
stabilesc ritualuri şi rutine care dau ocazia participării individuale şi de grup, se recunoaşte
contribuţia fiecăruia, se exersează deprinderi importante cum ar fi cele de a asculta, a vorbi, a
sintetiza informaţii, a rezolva probleme, a urma indicaţii, a lua decizii. „Întâlnirea de
dimineaţă” are numeroase beneficii: familiarizează copiii cu reguli şi responsabilităţi
(„Regulile grupei”); facilitează comunicarea şi cooperarea de grup a copiilor; dezvoltă
respectul şi grija faţă de ceilalţi; cultivă spiritul critic, dezvoltă gândirea critică şi exersează
gândirea independentă; încurajează atitudinile şi comportamentele democratice; educă
toleranţa şi acceptarea.
corespunzătoare.
65
aptitudinile fizice, psihice, artistice. Jocurile didactice : „ Te rog să – mi dai !” , „ Ce lipseşte

de la masă ? ” ; „ Când , cum şi cui oferim flori ” ş.a. consolidează deprinderile sociale ,
dezvoltă comportamente adecvate diverselor situaţii de interacţiune socială , punându-l pe
copil să interacţioneze respectând regulile grupului .
Jocurile şi activităţile pe arii de stimulare , cât şi cele complementare au consolidează
cunoştinţele , deprinderile de autonomie personală în activităţi zilnice ca : spălat, îmbrăcat,
ordonat, civilizat. Prin intermediul jocurilor, a convorbirilor, a lecturilor după imagini, a
textelor literare sunt promovate următoarele valori morale: sociabilitatea, politeţea,
recunoştinţa, prietenia, iubirea, dragostea părintească, încrederea, responsabilitatea,
adaptabilitatea, hărnicia, disciplina, înţelegerea, prudenţa, hotărârea, spiritul critic şi autocritic,
devotamentul, independenţa, autonomia, bunătatea.
educatoarei, ale părinţilor, abandonarea intereselor personale pentru cele colective.Poeziile
„Doi fraţi cuminţi ”, „ Fapte bune ” , „Bondarul leneş” de Elena Dragoş, „Pedeapsa mâţei”,
„Gospodina” de Otilia Cazimir,„Motanul pedepsit” , „ Acasă” aprofundează nivelul
cunoaşterii relaţiilor interumane generând atitudini pozitive faţă de familie . Unii specialisti
sunt de parere că cel mai bine se consolidează comportamentul moral al copilului atunci când i
se prezintă sau accentuează felul în care modul lui de a se purta îi afecteaza pe ceilalţi.Poezia
“Căţeluşul şchiop” de Elena Farago impresionează pe oricine o ascultă, iar copiii înţeleg care
sunt consecinţele unui comportament agresiv.Acelaşi lucru este valabil şi în cazul
comportamentelor pozitive. Este necesar să subliniem întotdeauna verbal şi atunci cand copiii
se comportă corect, sunt prietenoşi, facându-i pe ceilalţi să râdă sau să se simtă bine.
Poveştile , povestirile , poveştile create „ Prietenul meu ” , „ Scrisoare de la mare”, „
Nuieluşa de alun ”, “Iedul cu trei capre”, “Povestea ursului cafeniu” etc. contribuie la
precizarea locului în familie , grădiniţă , în grupurile de copii , înţelegând sarcinile şi
drepturile pe care la au Personajele din poveşti şi basme dezvăluie copilului curajul,
bunătatea, hărnicia, altruismul, prin opoziţie cu trăsăturile negative respective. Copiilor le plac
poveştile, poeziile şi aderă afectiv la comportamentele pozitive ale eroilor preferaţi. Copilul
învaţă valori morale esenţiale din interacţiunile zilnice pe care le are cu cei din jur. Este
important ca fiecare interacţiune a lui să fie fructificată într-o lecţie morală din care să afle şi
să înveţe o mulţime de lucruri prin care să-şi construiască în viitor propriul sistem de principii
etice.
Activităţile de desen, pictură, modelaj, activităţile practice au interesante valenţe
pentru educaţia morală. Copiii învaţă să se bucure atunci când pregătesc un dar, să-l ofere
politicos,să fie mândri că participă cu forţe proprii la înfrumuseţarea locului în care trăiesc şi
se joacă. Copiii transpun în jocul lor conduite ale adulţilor, se apreciază între ei imitând
comportamentul evaluativ al acestora. Educatorul trebuie să urmărească acest comportament
ludic, imitativ, să-i surprindă nuanţele şi, când este necesar, să intervină cu tact şi eficienţă,
corectiv.
66
Prin întregul lor conţinut, activităţile din grădiniţă contribuie prin căi specifice la
punerea bazelor conştiinţei morale, la însuşirea de către copii a regulilor de comportare
civilizată, la cultivarea spiritului de ordine şi disciplină,a hărniciei, respectului, modestiei şi
curajului. Domeniul educaţiei morale este delicat şi de aceea cere competenţă şi artă pentru a
soluţiona numeroasele probleme pe care le ridică formarea profilului moral al unui copil.
Aceasta înseamnă că un cadru didactic trebuie să ştie să aleagă şi să folosească cu măiestrie
metodele care-i pot oferi şansele cele mai mari de succes. De asemenea, nu trebuie să uite nici
un moment că această bogată metodologie va trebui să fie permanent însoţită de exemplul său
personal, de atitudinea ireproşabilă din punct de vedere moral în toate împrejurările.
Bibliografie:
2. Buneseu, Vasile. (1994). Ghid practic pentru aplicarea programei de educaţie moral civică în
învăţământul primar. Bucureşti: Editura Coresi.
4. Tomşa, Gheorghe (coord) 2005 – Psihopedagogie preşcolară şi şcolară Bucureşti.
NECESITATEA EDUCĂRII COPIILOR ÎN SPIRITUL VALORILOR

MORALE
Prof. înv. preşc. Alexandra Cojocaru

Grădiniţa P.P. Gurahonţ, jud. Arad
“Ştiinţa fără conştiinţă este ruina sufletului”afirma Francois Rabelais în urmă cu câteva
secole. Cuvintele lui sunt mai actuale ca oricând astăzi când lumea se caracterizează printr-o
„formidabilă mutaţie”( J. Delors) şi are un viitor imprevizibil. Ştiinţa în sine, respectiv
formarea intelectuală a unui om nu ne asigură ca acel om îşi va pune în valoare capacităţile şi
potenţialităţile creatoare în slujba binelui, a omenirii. Iată de ce acţiunea de formare
intelectuală trebuie să se împletească armonios cu cea de formare morală.
Educaţia morală este o dimensiune esenţială a personalităţii umane. A face educaţie
morală copiilor înseamnă a-i face să cunoască valorile morale şi să le valorifice pe acestea ca
antidot la nonvaloarea morală. Rolul educaţiei morale este acela de a dezvolta o serie de
deprinderi, reprezentări , sentimente morale, capacităţi de a discerne binele de rău, precum şi
dezvoltarea unor calităţi de voinţă şi trăsături de caracter.
Formarea morală nu se poate realiza motivat decât prin religie. Pornind de la valorile
morale creştine, la nivel preşcolar, copiii trebuie îndrumaţi în vederea formării unor
sentimente şi comportamente ce vizează:
- cunoaşterea şi iubirea lui Dumnezeu;
- iubirea aproapelui;
- respectarea celor vârstnici;
- compasiune pentru cei în nevoi;
- dorinţa de a spune adevărul, de a fi cinstit;
67
- dorinţa de a fi modest;
- dorinţa de generozitate;
- smerenia prin învăţarea de a cere iertare când greşesc;
- nădejdea manifestată prin încrederea în Dumnezeu.
„Regulile morale pe care copilul învaţă să le respecte, le primeşte în cea mai mare
parte , de la adulţi, ceea ce înseamnă că le capătă complet elaborate nu pe măsura trebuinţelor
sale şi pentru uzul lui , ci o dată pentru totdeauna şi prin succesiunea neîntreruptă a
generaţiilor adulte anterioare. ( E.Verza, U. Şchiopu, 1997, pag. 115).
Ca să sădeşti în sufletul copilului valori morale, în primul rând trebuie să-i fii cel mai
bun exemplu, imaginea ta ca şi dascăl să-i rămână întipărită pozitiv în inimă şi minte,
cuvintele blânde şi înţelepte să le audă la orice pas, privirea limpede s-o vadă mereu în faţa
ochilor săi, faptele şi gesturile tale să-i fie scut şi orientare în viaţă.
Activitatea din grădiniţa noastră se bazează pe o reală colaborare cu familia şi biserica.
Din familie copilul are primele exemple, primele cunoştinţe. La intrarea în grădiniţă, după o
testare amănunţită şi profesională ne dăm seama ce lipseşte şi de unde trebuie să plece sau să
continue progresul lui ca om în devenire cu principii de viaţă bazate pe cinste, adevăr,
devotament, afectivitate, iubire. Zilnic, activitatea noastră începe prin scurte rugăciuni şi
poezii creştine: „Doamne, Doamne ceresc Tatăl”, „Iisus îţi vede paşii”, „Copiii credincioşi”, „
Domnul Iisus ia copiii dulce pe genunchii Lui”, etc. Am încercat să apropiem sufletul copiilor
de viaţa creştină, vorbindu-le despre Mântuitorul Iisus Hristos, citind „Biblia pentru cei mici”.
Copiii treptat îşi pun nădejdea în Mântuitorul nostru, iubesc învăţăturile Lui, se străduiesc să
fie mai buni, înţelegători unii cu alţii, plăcuţi lui Dumnezeu. De câte ori avem prilejul
participăm la slujba Sfintei Liturghii, copiii ortodocşi primesc Sfânta Împărtăşanie. În
grădiniţă venim în faţa copiilor cu poezii şi povestiri din care desprindem o trăsătură de
caracter pozitivă, un sfat, un îndemn la fapte bune, o trăire sufletească deosebită: „ Povestea
Sfântului Nicolae”, „Înger de Crăciun”. „Naşterea Domnului Iisus”, „Bradul credincios”,
„Străinul din Betleem”,dar şi din viaţa animalelor: „Şase pui şi-o biată mamă”de Vasile
Militaru, „Cosaşul milos”, „Vrăbiuţa şi rândunica”, „Nimănui să nu faci rău”, etc.
Este minunat să fii mereu prezent printre oameni cu inima şi sufletul, să ajuţi
necondiţionat acolo unde este nevoie. Am încercat să cultiv simţul omeniei, datoriei,
responsabilităţii încununate cu afecţiunea şi bucuria de a dărui, de a sprijini pe aproapele
nostru. Copiii trebuie să fie buni cu cei ce sunt în nevoi sau suferinţe. Am organizat
voluntariate în cadrul cărora fiecare copil şi părinte a avut ocazia să dăruiască un obiect, o
hăinuţă, o jucărioară, pe lângă materialele de suflet pregătite în grădiniţă: felicitări, inimioare,
semne de carte,etc.
Formarea caracterului moral integrează şi elemente de educaţie patriotică. Patriotismul
este o valoare etică, un ideal. Formarea conştiinţei naţionale şi patriotice presupune însuşirea
reprezentărilor şi noţiunilor despre patrie şi neam, dezvoltând sentimente de dragoste şi
devotament faţă de poporul nostru. Noi, ca dascăli avem datoria sacră să le inspirăm
dragostea de locurile natale, de ţara noastră, de portul tradiţional poporului român. De
asemenea de mici copii , dacă li se vorbeşte de trecutul istoric al poporului român, cinstesc
memoria înaintaşilor noştri care au luptat şi şi-au vărsat sângele pe câmpurile de luptă. Am
68
pregătit în acest sens activitatea:” Să ne cinstim eroii neamului de pe meleagurile natale”, unde
s-au încununat lacrimi, cântece patriotice, recital de poezie, însoţite de florile depuse de copiii
îmbrăcaţi în frumoasele costume populare. Activitatea s-a încheiat cu o deosebită mulţumire
din partea părinţilor şi reprezentanţilor autorităţilor locale, precum şi o multitudine de poze.
Educaţia morală mai presupune îndrăgirea şi protejarea naturii. Toate cele văzute şi
nevăzute, lumea, cerul, soarele, luna, stelele, munţii, mările şi oceanele, râurile şi câmpiile,
pădurile şi florile, toate sunt făcute de Dumnezeu. Tot Dumnezeu a creat păsările, animalele,
peştii şi mai presus de toate , tot El l-a creat pe om. Despre toate aceste lucruri , copilul poate
primi noi cunoştinţe prin plimbări în parcuri, observări în natură, drumeţii, etc. Deseori din
grădiniţă pornim cu voioşie spre Parcul Dendrologic din localitate. În mijlocul naturii, în
ciripitul păsărelelor şi mirosul tufănelelor, copiii au simţit ce înseamnă să fii bun, să îndrăgeşti
cele mai mici vieţuitoare, să priveşti cum se pregătesc de apropierea iernii, să fie sensibilizaţi
de tot ceea ce-i viaţă, astfel încât ei să înţeleagă că şi necuvântătoarele au nevoie de protecţie,
de înţelegere, de ajutor.
Omul trăieşte într-un mediu social în care trebuie să dobândească fericirea şi
desăvârşirea creştină. Copilul trebuie să-şi iubească din tot sufletul părinţii, să-i asculte, să-i
respecte. An de an cu ocazia zilei de 8 Martie, sub îndrumarea educatoarelor,aduc zâmbete şi
lacrimi pe chipul mamelor prin puritatea şi iubirea ce le-o poartă. Le urează fericire, sănătate
şi „la mulţi ani”, prin cântece şi poezii. Aşa îşi împărtăşesc sentimentele cele mai sincere
pentru fiinţa cea mai dragă. Acestei activităţi îi sunt alăturate poveşti, povestiri, scenete,
dramatizări din care se desprinde sentimentul iubirii, bunătatea şi grija mamei , datoria ce-o
are pe pământ, de a-şi creşte copiii după voia Tatălui ceresc. Copiii sunt îndemnaţi să raspundă
mamelor cu acelaşi sentiment sincer, cu ascultare şi preţuire până la adânci bătrâneţi.
Marcată într-un mod deosebit este „Ziua Copilului” prin organizarea de concursuri,
desene pe asfalt, serbări. Copiilor li se fac cunoscute drepturile şi îndatoririle în societate, li se
dezvoltă sentimente de prietenie fără frontiere cu toţi copiii indiferent de condiţie socială,
locul unde trăiesc, etc. Cel mai important lucru este că ei se simt apreciaţi pentru ceea ce sunt,
se simt iubiţi, astfel la rândul lor învaţă să ofere afectivitate, preţuire, iubire.
Bibliografie:
Ilica Anton, Preda Viorica (coord.)- Didactica învăţământului preşcolar, Editura Universităţii „Aurel
Vlaicu” Arad, 2005, pag. 184-186:
Grecu Ecaterina- „Cultivarea spiritului şi valorilor voluntariatului în conştiinţa preşcolarilor, în Revista
Învăţământul Preşcolar, Bucureşti, nr.1-2, pag. 105.
Şchiopu U., Verza E.,- Psihologia vârstelor-ciclurile vieţii, ediţia a III-a, Editura Didactică şi Pedagogică
Bucureşti, 1997.
69
NECESITATEA EDUCAŢIEI MORALE DE LA CEA MAI FRAGEDĂ

VÂRSTĂ
Prof.înv.primar,
CORDUNIANU GABRIELA ŞI SILIVENSCHI RAMONA
ŞCOALA GIMNAZIALĂ „DIMITRIE CANTEMIR” VASLUI/
G. P.P. NR. 6 VASLUI - STRUCTURĂ
Educaţia morală trebuie începută înca din primii ani de viaţă ai copilului şi continuată
apoi în mod sistematic pe tot cursul vieţii. Vârsta preşcolară este perioada în care apar şi se
dezvoltă trăsăturile de voinţă şi caracter, în care se schiţează personalitatea viitoare a omului.
La această vârstă copilul este receptiv, sensibil, este usor impresionat de tot ceea ce-l
înconjoară, are o putere mare de imitaţie.
Vârsta preşcolară constituie etapa în care copilul începe să înţeleagă realitatea
înconjurătoare, începe să-şi însuşească părerile celor din jurul lui – şi cu atât mai mult a celor
care-i fac educaţia – criteriile de apreciere a faptelor şi, ca rezultat al procesului educativ,
începe să devină conştient de greşelile sale. Întrebările copiilor: “Aşa-i c-am fost cuminte
astăzi?”, “Este bine aşa?” constituie de fapt confruntarea criteriilor morale cu propria lor
experienţă. Preşcolarul are, prin urmare, toate posibilităţile să-şi însuşească în mod intuitiv şi
practic cele mai importante norme de comportare, mai ales în grădinitţă.
Necesitatea de a începe educaţia morală cât mai timpuriu este justificată şi de faptul că
la vârsta preşcolară se formează cu cea mai mare uşurinţă automatismele ce stau la baza
deprinderilor de comportare. Activitatea sistematică de educaţie morală din grădiniţă
deprinderilor însuşite şi la trasformarea lor în obişnuinţe. Procesul de educaţie morală este o
activitate conştientă, complexă în vederea formării convingerilor, sentimentelor şi
comportamentelor morale şi se realizează prin îmbinarea raţională a metodelor şi procedeelor
educative: explicaţie, convingere, exerciţii cu caracter moral, încurajare prin organizarea unor
situaţii educative.
Astfel, dacă la grupa mică li se formează reprezentări despre familie şi grădiniţă, la
grupa mijlocie şi mare aceste reprezentări depăşesc cadrul amintit. Odată cu vârsta, formele de
activitate se amplifică. Astfel, alături de observări, povestiri, memorizări care se fac la grupa
mică se adaugă la grupa mijlocie lecturi dupa imagini, iar la grupa mare convorbiri.
Varietatea metodelor şi procedeelor utilizate în mod adecvat de către educatoare
contribuie la apropierea copilului de unele aspecte ale vieţii, la dezvoltarea sentimentelor
morale, la formarea unor însuşiri importante ale personalităţii. Organizarea judicioasă a
activităţilor de educaţie morală asigură însuşirea cunoştinţelor, întelegerea fenomenelor
sociale accesibile, fixarea unor reprezentări, formarea deprinderilor elementare de muncă,
educarea sentimentelor morale înalte, formarea comportamentelor morale. La vârsta
preşcolară, educaţia pentru integrarea copiilor într-o societate democratică se face în special în
cadrul activităţilor de educaţie pentru societate dar îşi găseşte aplicare în sfera tuturor
celorlalte categorii de activităţi. În scopul formării copiilor potrivit exigenţelor societăţii
70
civile, democratice, al integrării lor fireşti în viaţa socială, aceştia vor fi sensibilizaţi, ajutaţi să
înţeleagă necesitatea respectării normelor, antrenaţi în exersarea şi practicarea unor norme
elementare de conduită contribuind astfel la formarea propriilor valenţe ale eu-lui.
În acest sens prin activităţile de educaţie pentru societate, copiii sunt îndrumaţi şi
ajutaţi:
- să înţeleagă sensul şi semnificaţia normelor şi valorilor morale;
- să sesizeze semnificaţia unor exigenţe, necesitatea respectării regulilor şi normelor;
- să analizeze fapte şi împliniri de viaţă reale şi posibile, în spiritul normelor şi valorilor
morale;
- să aprecieze obiectiv conduita proprie şi a celorlalţi, potrivit unor imperative morale;
- să accepte norme, valori principii etice şi să respecte regulile elementare de convieţuire
socială;
- să înţeleagă notele esenţiale ale unor trăsături de voinţă necesare în activitatea lor ca:
perseverenţă, consecvenţă, iniţiativă, curajul;
- să asigure concordanţă între vorbe şi fapte;
- să aprobe fapte, acţiuni proprii şi ale colegilor care sunt în concordanţă cu normele
morale şi cinice;
- să dorească să urmeze modele percepute în grupul de copii, în familie, în literatură;
- să manifeste atitudine de respingere şi dezaprobare faţă de fapte şi comportamente ce
dovedesc necinste, agresivitate, lipsă de respect faţă de cei din jur, lene, dezordine,
indisciplină
- să exerseze şi să-şi formeze deprinderi şi obişnuinţe morale: deprinderea de a saluta,
punctualitatea, respectarea semenilor, respectarea unui regim zilnic de muncă, odihnă;
- să dovedească sentimentul de colegialitate, de prietenie, al datoriei şi răspunderii, al
respectului, al umanismului, al dragostei şi atitudinii zilnice, pozitive faţă de muncă şi faţă de
patrie;
- să-şi adapteze comportamentul faţă de sine, faţă de alţii (copii şi adulţii), faţă de mediu
(social şi natural) în împrejurări şi locuri variate;
- să ţină seama de opiniile celor din jur şi să aplice criterii elementare de apreciere a
conduitei altora şi de autoapreciere;
- să manifeste grijă, interes, să participe activ la protejarea mediului ambiant natural.
Învăţământului preşcolar ii revin sarcini importante în pregătirea copiilor pentru
şcoală, aceasta asigurând în bună măsură eficienţa învăţământului în prima sa treaptă.
A pregăti copilul preşcolar pentru şcoală înseamnă a-l înarma cu acele achiziţii,
capacităţi, aptitudini, abilităţi care să-l ajute în parcurgerea, în continuare şi la o altă treaptă a
drumului atât de complicat în cunoaşterea lumii înconjurătoare. Astfel, grădiniţa de copii
împreună cu familia şi cu societatea îşi conectează eforturile pentru asigurarea unui
învăţământ preşcolar de calitate, eficient, centrat pe trebuinţele copiilor. Preşcolarul reprezintă
o personalitate în devenire, un viitor adult. El trebuie cunoscut şi educat în consecinţă, sprijinit
să-şi materializeze capacităţi şi să-ţi formeze aptitudini care să-i servească integrării şcolare,
profesionale, sociale.
71
Sarcina noastră, a educatoarelor, este de a forma şi de a modela caracterul copiilor din

fiecare nouă generaţie, astfel încât fundamentul personalităţii viitorului tânăr să fie unul corect
şi solid, nu alterat de influenţele ce apar inerent într-o societate democratică.
Educaţia preşcolară nu se reduce la pregătirea intelectuală, ci reprezintă mai cu seamă
educaţia simţurilor, a comportării civilizate, a stăpânirii de sine, a voinţei, a creativităţii, a
atitudinii pozitive faţă de semeni şi mediul ambiant. Preocuparea noastră este de a găsi soluţia
optimă de formare a convingerilor morale, prin intermediul cărora se va realiza conduita
morală.
J. Dewey (în “Democratie şi educaţie”) afirma:”Problema cea mai importantă a
educaţiei morale în şcoală se referă la relaţia dintre cunoaştere şi conduită.”
La intrarea în grădiniţă, copilul cunoaşte impunerea unor restricţii în privinţa
tendinţelor pe care le manifestă, se loveşte de impunerea unor norme de convieţuire în noul
grup. Gândirea lui este caracterizată, printre altele, de egocentrism, ceea ce îi marchează direct
comportamentul. Pe parcursul anilor de preşcolaritate, achiziţiile fundamentale şi particulare
evidenţiază începutul unei socializări ce trebuie corect susţinute şi ghidate atât de către
educatoare, cât şi de către familie, în calitate de iniţiator, apoi de continuator şi exersant zilnic
al muncii de formare caracterială.
Deprinderile de comportare civilizată pe care preşcolarii şi le formează sunt anumite
forme de politeţe: salutul, formulele specifice de adresare, atitudinea. Etapele formării acestor
deprinderi sunt: familiarizarea cu obiectivul, explicaţia şi demonstraţia, formarea şi
dezvoltarea obiectivului, automatizarea lui, perfecţionarea. Din modalităţile prin care aceste
deprinderi sunt însuşite enumerăm: exemplul, imitatţa, stimularea (prin îndemnuri, laude).
Salutul este cunoscut de copii înaintea intrării lor în grădiniţă. Aici ei sunt învătaţi să
utilizeze corect saluturile în raport cu orele zilei; totodată învaţă să se salute intre ei.
Preşcolarii au deprins faptul că cel care intră în încăpere salută primul, iar ceilalţi îi răspund.
În acest scop am colaborat cu adulţii pentru a-i ajuta pe copii să-ţi formeze această deprindere
. Copiii au înţeles că salutul trebuie să fie iniţiat de ei, să aibă loc la sosire şi la plecare, cu
ocazia întâlnirii cunoscuţilor la grădiniţă, pe stradă, la magazin etc. ( jocul “Postaşul” este
reprezentativ pentru a ilustra acest mod de învăţare ) .
Preşcolarii deprind şi alte forme de politeţe prin jocuri-exerciţii “La magazin”, “Ce am
uitat să spun ?” , “Unde am greşit ?”, punându-se accent pe formularea de cereri–rugăminţi.
Copiii învaţă cum să-şi ceară scuze în diverse situaţii: pricinuirea unei supărări, întârziere la
program, lovirea cuiva. Scuzele trebuie să fie sincere, conştientizând situaţia, vorbirea să fie
clară, iar privirea să fie îndreptată spre persoana cu care vorbeşte copilul. De asemenea,
presşolarii trebuie să utilizeze formulari tip: “te (vă) rog“, “îmi cer iertare“, “am greşit”.
Învăţarea expresiilor nu trebuie să devină un tipar pentru a fi iertaţi şi a scăpa nepedepsiţi,
urmărindu-se şi formarea unei convingeri morale prin care să conştientizeze natura propriilor
fapte, grădiniţa fiind leagănul omului modern şi civilizat.
Elocvent este jocul “Plecăm cu autobuzul” în care copiii sunt învăţati de către
educatoare să respecte persoanele vârstnice cedându-le locul sau dându-le întâietate la urcare
şi coborare, stabilind în acest fel o ierarhie de valori morale pe care trebuie să le respecte
aplicându-le. În cadrul activităţilor de observare: "Copilul”, "Familia mea", "Obiecte de uz
72
personal"etc., copiii îşi însuşesc şi consolidează cunoştinţe şi deprinderi sociale. Lecturile

după imagini: "De ziua bunicii", "Camera copilului","Impreună cu familia" etc , copiii îşi
aprofundează manifestările afective faţă de colegi, prieteni, adulţi, sesizând legătura între
membrii familiei. Memorizările: "Doi fraţi cuminţi", "Fapte bune", "Acasă” aprofundeză
nivelul cunoaşterii relaţiilor interumane generând atitudini pozitive faţă de familie. Poveştile,
povestirile, poveştile create: "Prietenul meu", "Scrisoare de la mare", "Nuieluşa de alun",
contribuie la precizarea locului în familie, grădiniţă, în grupurile de copii, înţelegând sarcinile
şi drepturile pe care le au. Jocurile didactice: "Te rog sa - mi dai !", "Ce lipseşte de la masă?",
"Când, cum şi cui oferim flori", consolidează deprinderile sociale, dezvoltă comportamente
adecvate diverselor situaţii de interactiune socială, punându-l pe copil să interacţioneze
respectând regulile grupului .
Jocurile şi activităţile pe arii de stimulare consolidează cunoştinţele, deprinderile de
autonomie personală în activităţi zilnice ca: spălat, îmbrăcat, ordonat, civilizat. Jocurile de rol
: "De-a familia", "In vizită”, "De-a pietonii" consolidează normele de comportare, colectivul
de copii încărcând "pozitiv” personalitatea fiecăruia .
Creând premisele unor deprinderi civilizate şi de politeţe la copii, ei pot sesiza singuri
discrepanţele între comportamente corecte, agreate în societate şi situaţiile extreme negative.
Numai astfel vor putea discerne singuri în situaţiile diverse pe care i le va ridica societatea.
Bibliografie:
- Tucicov, A., (1982), ,,Educaţia morală”, în „Probleme fundamentale ale pedagogiei”, E.D.P., Bucureşti
- Dumitrana, M.,(2000), Copilul, familia şi grădiniţa, Ed, Compania, Bucureşti
- Hanches, L. – Instruire diferenţiată. Aspecte moderne în elaborarea strategiilor didactice, Editura Eurostampa,
Timisoara, 2003
- Trif, L. – Pedagogia învăţământului preşcolar şi primar, Editura Eurostampa, Timişoara, 2008.
EDUCAȚIA MORALĂ A COPIILOR PREȘCOLARI

PROF. COSTEA ELENA
ŞC. GIMNAZIALĂ NR. 2 CARACAL
cetăţeni.
Primele şcoli au avut ca scop educativ pregătirea copiilor pentru a deveni buni cetăţeni,
pentru conducerea statului şi buni militari, pentru apărarea lui. Morala se realiza cu ajutorul
lecturilor din operele scriitorilor.
Dezvoltarea moral-civică avea ca scop formarea unor trăsături de caracter ca:
stăpânirea de sine, cumpătarea, respectul pentru dreptate şi lege şi venerarea divinităţii.
Disciplinele care-l pregăteau pe şcolar pentru viaţa socială erau: gimnastica, muzica, literatura,
retorica şi filosofia.
73

Cunoaşterea procesului formării conştiinţei şi conduitei morale, a relaţiei dintre latura
morală şi celelalte aspecte ale educaţiei, a rolului diferiţilor factori în formarea convingerilor,
sentimentelor şi obişnuinţelor morale trebuie să stea în atenţia specialiştilor, dar şi a cadrelor
didactice.
capacitatea de a distinge ceea ce este frumos, bun,adevărat.
Formarea conştiinţei morale este un proces lung şi anevoios, iar transformarea acestuia
în conduită presupune corelarea tuturor componentelor sale fundamentale: obiective, conţinut,
metode, mijloace, forme de organizare, metode de evaluare. Îmbinarea tuturor acestora într-un
sistem, desprinderea elementelor de bază, unitatea aspectului teoretic cu cel practic şi
fundamentarea actului educaţional pe principii ştiinţifice reprezintă baza unei educaţii morale
corespunzătoare.
Grădiniţa de copii este instituţia de învăţământ căreia îi revine rolul decisiv în educarea
şi instruirea copiilor preşcolari. Ea se străduieşte să creeze condiţiile necesare unei dezvoltări
normale pe toate planurile (dezvoltare fizică, intelectuală, socială şi a personalităţii).
înţelegere şi tact.
Grădiniţa reprezintă pentru mulţi copii posibilitatea lor de a socializa, de a-şi dezvolta
personalitatea şi creativitatea, de a face faţă următoarei etape din viaţa lor şcolară.
La grădiniţă, copiii deprind normele de conduită civilizată, de a îndeplini diferite
jurul său şi să aibă iniţiativa. Celor mici li se îmbogăţeşte vocabularul, se dezvoltă gândirea,
concentrarea, memoria, dorinţa de cunoaştere şi atenţia. Comunică mai mult şi nu în cele din
urmă, îşi dezvoltă aptitudinile fizice, psihice, artistice.
Copiii din grădiniţă sunt provocaţi prin intermediul jocului să participe la diferite
activităţi: pictură, să facă mici experimente în domeniul ştiinţei.
Primele zile pot fi însă un adevărat echilibru în sufletul celui mic, deoarece brusc sau
aproape brusc va descoperi faptul că nu va mai sta cu mama toată ziua, că nu el este “centrul
universului” şi că trebuie să asculte de cineva străin, să suporte încă 20 sau 30 de copii educaţi
74
mai mult sau mai puţin până în acest moment, că trebuie să împartă jucăriile cu ceilalţi şi că nu
i se vor îndeplini nicidecum toate poftele.
Copiii nu trebuie minţiţi sau să li se spună “ei, lasă că la grădiniţă o să vezi tu ce
înseamnă să asculţi!” pentru că va avea reticenţă numai la auzul cuvântului “grădiniţă”.
În acelaşi timp, relaţia cu “doamna” trebuie înţeleasă de către cei mici ca pe una de
simpatie, de ascultare. Continuând procesul de socializare început în familie, grădiniţa oferă
preşcolarului cadrul de valorificare a potenţialului psihosocial . La intrarea în grădiniţă, copilul
se află în perioada celor mai bogate acumulări cantitative şi calitative. După cum observă M.
Debesse "jocul ne permite să urmărim copilul în acelaşi timp în viaţa sa motorie, afectivă,
socială şi morală".
Educaţia pentru societate se desfăşoară în cadrul unui proces interdisciplinar zilnic
cuprinzând forme de organizare multiple.
Activitatea educaţională pentru societate se desfăşoară sub cele trei forme de
organizare: jocuri liber-creative, activităţi frontale dirijate, activităţi complementare
cuprinzând toate domeniile de activitate.
În cadrul activităţilor de observare: „Copilul”, „Familia mea”, „Obiecte de uz
personal”, etc., copiii îşi însuşesc şi consolidează cunoştinţe şi deprinderi sociale .
Lecturile după imagini: „De ziua bunicii”, „Camera copilului” , „Împreună cu familia”
etc. constituie o bună ocazie pentru copii de a-şi aprofunda manifestările afective faţă de
colegi, prieteni, adulţi, sesizând legătura între membrii familiei.
Memorizările: „Doi fraţi cuminţi”, „Fapte bune”, „Acasă” aprofundează nivelul
cunoaşterii relaţiilor interumane generând atitudini pozitive faţă de familie .
Poveştile, povestirile, poveştile create „Prietenul meu”, „Scrisoare de la mare”, „Nuieluşa
de alun ”etc. contribuie la precizarea locului în familie, grădiniţă, în grupurile de copii,
înţelegând sarcinile şi drepturile pe care la au.
Jocurile didactice: „Te rog să-mi dai!”, „Ce lipseşte de la masă?”, „Când, cum şi cui
oferim flori?” ş.a. consolidează deprinderile sociale, dezvoltă comportamente adecvate
diverselor situaţii de interacţiune socială, punându-l pe copil să interacţioneze respectând
regulile grupului.
Jocurile şi activităţile pe arii de stimulare, cât şi cele complementare consolidează
cunoştinţele, deprinderile de autonomie personală în activităţi zilnice ca: spălat, îmbrăcat
ordonat, civilizat.
Jocurile de rol: „De-a familia”, „În vizită”, „De-a pietonii” ş.a. au consolidat normele
de comportare, colectivul de copii marcând pozitiv personalitatea fiecăruia.
Copiii de astăzi sunt cetăţenii societăţii informatice. Ei trebuie să gândească şi să
acţioneze în alt fel decât au făcut-o părinţii lor. Această schimbare este mai mult decât o
schimbare de tip mecanic a sistemului de referinţă. Dacă o comparăm cu trecerea de la
gândirea geocentrică la cea heliocentrică, realizăm numai parţial dimensiunea schimbării la
care suntem martori.
O mai bună estimare a situaţiei are în vedere transformarea calitativă a societăţii
omeneşti. În termeni filozofici ea presupune că nu mai acordăm materiei rolul esenţial în
univers. Acest loc privilegiat este acum ocupat de informaţie.
75
Se consideră că există o vârstă de aur a copilăriei plasată undeva între 4 şi 5 ani,

caracterizată prin capacitatea maximă de dezvoltare a creierului.
Singura soluţie pe care societatea actuală o poate oferi viitorilor adulţi este un
învăţământ preşcolar corespunzător în acest scop.
prezent şi poate nici în viitor nu vor fi reţete sau şabloane aplicabile în educaţia preşcolarilor şi
elevilor: aceasta pentru că fiecare preşcolar şi elev reprezintă o individualitate, cu
particularităţi de care trebuie ţinut cont în permanenţă. Ceea ce este valabil şi practicabil la un
preşcolar, elev sau la o categorie de preşcolari sau elevi, poate fi ineficient sau poate chiar
contraindicat pentru alţii. De aceea, educaţia preşcolarilor şi elevilor este o artă, susceptibilă
de perfecţionare, prin acumularea continuă de experienţă de către toţi cei care o făuresc.
Indiferent ce mijloace, metode, procedee vom folosi în educaţia pentru societate a
BIBLIOGRAFIE:
1. Dumitrana Magdalena – „Copilul, familia şi grădiniţa”, Editura Compania, Bucureşti, 2000

2. Revista Învăţământului Preşcolar nr. 3,4/1997, Bucureşti, 1997
3. Învăţământul Primar nr. 1,2/1996, Editura Discipol, Bucureşti, 1996
IMPORTANȚA EDUCAŢIEI RELIGIOASE ÎN GRĂDINIŢĂ

Prof.înv.preșc., CRANTA IONELA
G.P.P. Nr.4 CARACAL/ OLT
„Lăsaţi copiii să vină la mine căci împărăţia
Cerurilor este a celor ca ei” (Matei 19:24)
Educaţia religioasă contribuie la realizarea educaţiei integrale a omului ,deoarece,

proiectată cu pricepere şi interes,poate include educaţia intelectuală (prin informarea
copiilor),educaţia estetică(sub aspect muzical,artistico-plastic),educaţia pentru timpul liber,etc.
Obiectivele educaţiei religioase sunt:
Cognitive-se referă la transmiterea şi asimilarea cunoştinţelor de ordin religios:
Afective-se referă la transmiterea convingerilor,sentimentelor şi atitudinilor de
iubire şi evlavie.
Psihomotorii-centrate pe formarea deprinderii de a se închina,de a folosii unele
obiecte religioase şi de a săvârşi fapte bune.
76
Unele dintre sarcinile educaţiei religioase rezidă în formarea bunului creştin,capabil de

a cunoaşte şi a venera valorile sacre.Suntem creştini,prin integrarea noastră într-o tradiţie şi
apoi prin Sfântul Botez ,dar devin creştini prin conduite învăţate zi de zi.
Activităţile de educaţie religioasă pot fi organizate sub formă de:observări,lecturi după
imagini, convorbiri, memorizări, activităţi muzicale, activităţi artistico-plastice,activităţi
practice,excursii,teatru de păpuşi,vizionări de filme.
Educaţia religioasă are o dublă menire:pe de o parte să anuleze pornirile rele,iar pe de
altă parte să le cultive pe cele bune.
Educaţia religioasă a copiilor trebuie şi poate fi începută de la cea mai fragedă vârstă
pentru că primii ani ai copilăriei sunt hotăritori pentru evoluţia ulterioară a individului.Aceasta
se realizează în familie,în biserică şi în instituţiile de învăţământ.
În Vechiul Testament se spune că „Omul se cunoaşte după copiii pe care i-a lăsat în
urmă”,aşadar,să ne străduim să lăsăm în urma noastră copii buni,copii înţelepţi.Solomon
spunea în Pildele sale:”începutul înţelepciunii este frica de Dumnezeu”.
Începând cu vârsta de 3 ani,spiritul copilului se întăreşte,gândirea se amplifică în
puterea de discriminare şi înţelegere,iar viaţa afectivă se diversifică.Este vărsta la care se pot
recepta relativ bine cunoştinţe şi conduite cu caracter moral.Ştim că la această vârstă
predomină cunoaşterea de tip intuitiv,senzorial şi ,ca atare mediul educativ al copilului trebuie
să fie cât mai bogat în stimuli cu caracter religios.
Sensibilul şi raţionalul convieţuiesc la această vârstă într-o frumoasă posmoză.După
vârsta de 4 ani se dezvoltă capacitatea analitică de diferenţiere a lucrurilor în funcţie de
anumite criterii.De ce-ul acestei vârste este o mărturie a înclinaţiei spre cunoaştere:”De unde a
venit asta?”,”Cine a făcut asta?”,etc.Dorinţa de cunoaştere a copilului este mare,dar puterea lui
de înţelegere este limitată.
Educatoarea este datoare ca la fiecare întrebare să dea răspuns,dar răspunsul să fie acea
parte din adevăr care poate fi receptată de copil.Este momentul când i se poate explica raţional
şi ideea de divinitate,iar acest pas va deschide un evantai mai larg de întrebări.Acest lucru l-
am realizat cu grupa mea.
În activităţile defăşurate am pornit de la concret,şi anume de la fapte ale copiilor,bune
sau mai puţin bune,pe care le-am analizat împreună,apelând întodeauna la toleranţă şi iubirea
aproapelui.Copiii nu fac fapte rele pentru că sunt răi din naştere,ei sunt tentaţi spre anumite
acţiuni din necunoaştere,din dorinţa de a se remarca,de a-şi auzi vocea sau pur şi simplu din
nevoia de a-şi descărca energia.De aceea,înainte de orice,am pus mare accent pe o formare
caracteristică a copiilor prin care să dea dovadă de înţelegere faţă de colegii lor,de atitudine,de
respect faţă de alţii cu care intră în contact,de dragoste pentru tot ce înseamnă creaţia lui
Dumnezeu:oameni,natură,pământ.
Apoi,în scurte povestiri cu caracter moral-religios,ilustrate şi accesibile lor,pe care le-
am citit din”Biblia povestită copiilor”,le-am trezit interesul pentru evenimentele biblice.Unele
povestiri erau încărcate de un mister pe care copiii abia aşteptau să le fie dezvăluit la
final.Alteori am răspuns la întrebările lor în mod indirect, prezentând minunile făptuite de
Iisus Hristos,( nu trebuie să înţelegem cum s-au produs ci să credem cu tărie că aparţin puterii
77
divine,că numai Dumnezeu le poate înfăptui în chip miraculos pentru noi.În fond,şi pentru
omul matur trăirile şi sentimentele religioase cheamă şi decantează o zonă de mister.
I-am obişnuit pe copii să-şi spună rugăciunea înainte de masă pe un ton
potrivit,clar,în aşa fel încât să simtă că rugăciunea este adresată Tatălui nostru ceresc,care ne
apără şi ne iubeşte.Am explicat copiilor conţinutul rugăciunilor,în deosebi al rugăciunii”Tatăl
nostru” şi am făcut deseori referiri la această rugăciune în situaţii conflictuale.
Rugăciunea este înălţarea gândului şi a sufletului nostru către Dumnezeu,este momentul în
care vorbim cu El,intrăm în legătură cu El.Este legătura ce se realizează între Împărăţia cerului
şi viaţa de pe pământ,între Dumnezeu şi creştinii Săi şi din care se naşte luminarea,înnoirea şi
sfinţirea vieţii omului.Este hrana de toate zilele a sufletului celui credincios,aşa cum respiraţia
menţine viaţa trupului aşa şi rugăciunea întreţine sufletul viu.
Rugăciunea”Tatăl nostru” se numeşte Rugăciunea Domnească,pentru că a fost făcută şi
dată oamenilor de către Domnul nostru Iisus Hristos.Ea cuprinde trei părţi:chemarea,şapte
cereri şi încheierea.
Chemarea în ajutor a Tatălui Ceresc-„ Tatăl nostru, Care eşti în ceruri,”.
Numim pe Dumnezeu „Tată”,pentru că El ne-a făcut,ne poartă de grijă,iar noi suntem copiii
Lui.El este „al nostru”,al tuturor oamenilor şi ne rugăm Lui pentru fiecare în parte şi pentru
toţi la un loc.Spunem”Care eşti în ceruri”,pentru a deosebi pe Părintele ceresc de părinţii
noştrii de pe pământ.
Cererile
Cuvintele”Sfinţească-se numele Tău” reprezintă întâia cerere din rugăciunea „Tatăl
nostru” prin care îl rugăm pe Dumnezeu să ne ajute să facem fapte bune,să ne dea puterea de a
face bine,de a ajuta şi iubi pe cei ce au nevoie de noi,pentru că astfel cei din jurul nostru ne vor
iubi pe noi şi pe Dumnezeu iar numele Domnului Iisus Hristos va fi veşnic sfinţit.
„Vie împărăţia Ta”-prin aceasta a doua cerere din Rugăciunea Domnească noi îl
rugăm pe Dumnezeu să dea minte şi înţelepciune tuturor oamenilor pentru a se iubi unii pe
alţii,pentru a se ajuta la nevoie,pentru a iubi pacea,dreptatea şi adevărul,pentru a fi îngăduitori
şi iertători cum sunt drepţii în împărăşia Lui Dumnezeu.De asemenea, cerem Lui
Dumnezeu,”Tatăl nostru”,să ne ajute ca în fiecare zi,să fim mai buni şi între noi oamenii să fie
numai unire,pace şi bună înţelegere.Fericiţi vor fi cei ce vor face asemenea fapte bune,pentru
că pe toţi cei buni Tatăl nostru îi va chema în împărăţia Sa.
„Facă-se voia Ta,precum în cer aşa şi pe pământ”-reprezintă a treia cerere pe care
noi,creştinii,o adresăm Lui Dumnezeu şi arată că voia Lui este ca noi să fim credincioşi şi buni
cu toată lumea,să facem numai fapte bune,să trăim în pace şi bună înţelegere,iubindu-ne şi
ajutându-ne unii pe alţii ca fraţii.Prin această rugăciune noi cerem Tatălui ceresc să ne ajute
pentru a putea îndeplini poruncile Lui pe pământ,aşa cum le îndeplinesc şi îngerii din cer.Îi
mai cerem să ne cureţe mintea de gânduri rele,sufletul de simţăminte urâte,să putem iubi
binele şi să ne ferim de faptele rele.Dacă toate faptele noastre vor porni din iubirea către
Dumnezeu,către semenii noştri,atunci voia Lui Dumnezeu se va îndeplinii,precum în cer aşa şi
pe pământ.
Cuvintele „Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi”-sunt a patra cerere
din rugăciunea către Tatăl nostru.Prin ea cerem de la Dumnezeu să ne trimită ploaie şi căldură
78
la timp ca pământul să rodească.De asemenea,cerem putere şi sănătate pentru a putea

munci,pentru a ne putea câştiga hrana şi cele necesare traiului,cerem să ne ajute să ne
lumineze mintea prin învăţătură şi carte.Din cuvintele „ Pâinea noastră cea spre fiinţă” se
înţelege împărtăşirea cu Sfintele Taine,care este de cel mai mare folos atât sufletului cât şi
trupului nostru.
„Şi ne iartă nouă greşelile noastre,precum şi noi iertăm greşiţilor noştri”-sunt
cuvintele care formează a cincea cerere către Tatăl nostru ceresc,prin care îl rugăm să ne ierte
greşelile pe care le-am făcut şi îi făgăduim că iertăm celor ce greşesc faţă de noi.Pentru că
Dumnezeu ascultă şi îndeplineşte rugăminţile omului cu inima curată şi sinceră,noi trebuie să
fim iertători şi cinstiţi unii cu alţii.
Cea de a şasea cerere”Şi nu ne duce pe noi în ispită”-reprezintă rugămintea noastră către
Dumnezeu de a ne feri de oameni,de faptele rele,de a birui ispitele (lucrurile şi faptele rele ce
ne conduc la a face noi înşine fapte rele).
„Şi ne izbăveşte de cel rău”-sunt cuvintele celei de-a şaptea cereri către
Dumnezeu,prin care ne rugăm Lui să ne ferească de orice rău,de primejdii
(foc,înec,foamete,boli,război),de relele care pornesc din sufletele noastre:ură,
mânie,lăcomie,lene,minciună.Îl rugăm pe Tatăl nostru,ca prin nemărginita Lui putere şă ne
ferească de a face rău altora,cât şi de răul pe care ni-l fac nouă alţii,să ne înveţe a ne apropia
prin rugăciune de El.
Încheiere-„Că a Ta este împărăţia şi puterea şi mărirea,a Tatălui şi a Fiului şi a
Sfântului Duh,acum şi pururea şi în vecii vecilor .Amin.”
Prin acestea cuvinte ce încheie rugăciunea „Tatăl nostru” ne arătăm încrederea că bunul
Dumnezeu ne va da tot ceea ce I-am cerut,pentru că El este stăpânul lumii şi a nostru
Tată,care ne-a făcut,ne poartă de grijă,ne apără şi fără de ajutorul Lui nu putem avea nici o
putere.
Cuvăntul „Amin” înseamnă „Aşa să fie” şi este aşezat la sfârşit pentru a ne arăta că tot
ce am cerut va fi ascultat de Dumnezeu.
I-am învăţat pe copii să-şi facă în mod corect semnul crucii,cu împreunarea celor trei
degete care semnifică Sfânta Treime,precum şi atitudinea pe care trebuie să o aibă atunci cînd
se închină,pioşenie,seriozitate,cu oprirea din alte activităţi (alergat,mâncat,etc.) şi concentrarea
gândului la Dumnezeu.Am căutat să le formez astfel deprinderile morale,să-i învăţ să respecte
anumite reguli de comportare accesibile vârstei,pentru a-şi forma o atitudine corectă faţă de
semeni,înţelegere şi respect pentru normele societăţii şi Bisericii.Apoi am încercat să le
formez trăsături pozitive de caracter: hărnicie,cinste,modestie,curaj,precum şi sentimente
morale:dragoste,prietenie,compasiune.Toate acestea au fost acţiuni de lungă durată,obiective
pe care le-am urmărit în mod explicit şi în alte activitâţi din ariile curriculare.
Prima deplasare la biserică,în scopul de a familiariza toţi copiii cu acest locaş a avut un
efect deosebit asupra lor,fiind impresionaţi de aspectul estetic specific şi arhitectura
acesteia,ceea ce le-a adâncit sentimentul de respect şi pietate.Le-am spus copiilor că fiecare
biserică este dedicată unui sfânt,al cărui nume îl poartă.Am fost în vizită la biserica de pe
strada grădiniţei al cărui hram este „Sfântul Nicolae”.
79
În perioada postului de Crăciun şi a celui de Paşti le-am explicat copiilor că adulţii

trebuie să postească.Esenţial este,de altfel,că postul nu este numai abţinerea de la o anumită
mâncare.În răstimpul acesta oamenii trebuie să încerce să se împace unii cu alţii,să fie mai
buni,mai curaţi,mai sensibili,să încerce să facă fapte bune şi să fie milostivi,să mediteze la
ceea ce au făcut sau fac rău şi să încerce să se îndrepte. Oamenii trebuie să de roage mai mult
şi mai bine,adică nu numai rostind cuvintele din rugăciuni ci încercând să conştientizeze ceea
ce ele semnifică.
Rugăciunea este darul lui Dumnezeu pentru oameni şi adevăratul credincios este un
„om al rugăciunii”,cu gândul ,cu glasul şi cu fapta.Fapta bună este şi ea o rugăciune care ne
apropie de Dumnezeu,dar şi de semenii noştri,pentru că ea ne face să ne dăm seama că suntem
fiii aceluiaşi Părinte.Ca să ne putem ruga Lui Dumnezeu trebuie să credem în El şi să-L
iubim.De aceea trebuie să fim însufleţiţi de cele trei virtuţi creştine:credinţă,nădejde şi
dragoste.
Credinţa-înseamnă puterea de a primi cu gândul curat şi sufletul deschis tot ceea ce ne-a
descoperit Dumnezeu şi ne învaţă Sfânta Biserică Ortodoxă.Prin credinţă cunoaştem ceea ce
nu putem vedea cu ochiul şi adeverim ceea ce nădăjduim de la Dumnezeu.
Nădejdea creştină-este un dar de la Dumnezeu,este partea în care orice creştin aşteaptă
ajutorul lui Dumnezeu.Ce anume trebuie să nădăjduim,deci să cerem de la Dumnezeu,ni se
arată lămurit în rugăciunea domnească „Tatăl nostru”.
Dragostea-sau iubirea creştină înseamnă dorinţa,puterea oricărui creştin de a face voia lui
Dumnezeu,care se descoperă în Legea Dumnezeiască,atât cea veche,cât şi cea nouă,Sfânta
Evanghelie.Poruncile Legii Dumnezeieşti sunt zece şi se numesc şi „decalog”.
În post oamenii merg la biserică şi se spovedesc,adică mărturisesc preoţilor greşelile
lor făcute cu ştiinţă sau cu neştiinţă,cu gândul,cu fapta sau cu vorba,faţă de oricine sau de
orice,iar dacă se căiesc cu adevărat preoţii îi absolvă de păcat,adică îi iartă.Trebuie să fim cu
toţii curaţi la suflet atunci când vin sărbătorile mari.
Marile evenimente ale creştinilor,naşterea şi învierea Mântuitorului, au constituit prilejuri
bune pentru mine,de a trezi în inima copiilor dorinţa de a le sărbătorii cum se cuvine.Astfel am
pregătit serbări pe care le-am prezentat în faţa părinţilor.Copiii s-au manifestat fără
reţineri,recitănd şi colindând cu multă plăcere,cu atât mai mult cu cât versurile au fost
accesibile şi plăcute.
BIBLIOGRAFIE:
--„Rugăciuni,povestiri şi poezii pentru-ai noştri dragi copii”,Ed.”Lumină din lumină”,Bucureşti,1998
-Revista Învăţământului Preşcolar Biblia în imagini.
80
SĂ ÎNVAŢĂM COPILUL DIN PRIMA VÂRSTĂ

SĂ TRĂIASCĂ CU EVLAVIE ÎN LUME !
Prof.înv.primar, Creţu Maria

Liceul Tehnologic Izvoarele, Olt
“ Lăsaţi copiii să vină la Mine ! „

“Era într-una din serile în care Domnul Iisus, după o zi obositoare, în care predicase
neîncetat poporului şi discutase cu fariseii şi cu ucenicii Săi, continua să se afle încă în
mijlocul lor. Atunci câteva dintre mame au vrut să îsi aducă pruncii la Dânsul, ca să îi
binecuvânteze. Ucenicii nu doreau însă să tulbure liniştea Domnului şi de aceea nu le lăsau să
se apropie. Atunci Mântuitorul a spus aceste cuvinte mângâietoare: "Lăsati copiii să vină la
Mine" (Luca 18,16).”
Exact aceasta este cea mai mare datorie a părinţilor creştini: să îi călăuzească pe copiii
lor către Mântuitorul Hristos. Ne vom întreba, desigur, cum este posibil să facem aceasta, de
vreme ce Mântuitorul nu mai predică printre noi, ci S-a Înălţat la ceruri? Împlinirea acestei
misiuni sfinte se realizează prin aducerea copiilor la biserică, unde intră în contact cu
învătătura de credinţă ortodoxă şi cu Sfintele Taine, unde învaţă să îl iubească pe Hristos şi să
urmeze învăţăturilor Sale. Drumul care duce spre Hristos se întemeiază pe educaţia
bisericească creştin ortodoxă.
Factorii educaţiei de acasă
Educaţia în familie începe cu obişnuirea copilului cu ascultarea. Cu cât mai devreme

copilul este atras să împlinească cele indicate de părinţi, cu atât mai uşor va fi cu educaţia lui
de mai târziu. La început, educaţia se rezumă la interdicţii: nu fă aceasta, iată ai făcut
aceasta şi nu e bine… însă copilul creşte şi e nevoie să-i prezentăm ceva pozitiv, să-l
învăţăm, să-l educăm. Aici începe greul. Ca să-i insufli copilului un comportament
adecvat nu sunt de ajuns întotdeauna doar cuvintele. De obicei, aici ne ciocnim de
încăpăţânarea copilului de a se supune, de o oarecare „opoziţie” din partea sa. Pentru a depăşi
această stare, părinţii trebuie să recurgă uneori şi la metode ceva mai dure. Există două
moduri de a acţiona eficient: unii părinţi folosesc pedeapsa, în timp ce alţii recurg la
mijloace religioase de acţiune, pedeapsa fizică desigur devenind uneori necesară; dar
dacă aceasta este folosită adeseori ca un mijloc predominant în educaţie, ea va conduce
la efecte contrare. În primul rând, copilul este pus să împlinească ceva de nevoie,
constrâns, şi nu învaţă să facă cele de trebuinţă sub un imbold lăuntric. În al doilea rând,
dacă pedeapsa devine prea deasă, aceasta îl face pe copil răutăcios, retras, suspicios şi
poate să lase trăsături adânci în caracterul lui.
81
Cea mai reuşită metodă de acţiune este educaţia religioasă. Părinţii aproape că nu au
nevoie să recurgă la pedepse corporale atunci când ei îi insuflă copilului nu propria lor
dreptate, ci ceea ce cere Domnul Dumnezeu. Mama credincioasă îl învaţă pe copil astfel:
„Nu face aceasta — lui Dumnezeu nu-I place… Aceasta nu se poate. Dumnezeu nu vrea să
faci una ca asta” ori: „Dacă vei face aceasta, îl superi pe Dumnezeu.” Şi dacă copilul a avut
de suferit pentru neascultarea lui (a căzut ori s-a ars), atunci mama îi spune: „Uite, vezi, e vina
ta, că nu ai ascultat de Dumnezeu.”
Treptat, pas cu pas, părinţii pot să-i insufle copilului simţământul prezenţei lui
Dumnezeu. Dacă copilul începe să facă în taină ceva care nu se cuvine, atunci trebuie să i
se spună: „Tu nu ştii că Dumnezeu vede ceea ce faci aici când eu nu sunt?”şi i se arată
copilului icoana din colţ. Când un copil, dorind să fure bomboane din bufet, întoarce mai întâi
icoana cu faţa la perete „pentru ca Dumnezeu să nu-l vadă”, mama trebuie să-i explice
acestuia că Dumnezeu se află pretutindeni şi vede tot. Nu doar cele oprite trebuiesc
insuflate în numele lui Dumnezeu. Mai important e că, în lucrurile pozitive, micuţul va
trebui să se întemeieze pe autoritatea dumnezeiască. E nevoie să i se explice copilului că
îi ajută Dumnezeu în toate cele bune, că principala cale pentru primirea ajutorului lui
Dumnezeu este rugăciunea. Copilul trebuie să înţeleagă că fără ajutorul lui Dumnezeu
nu poate realiza nimic. Astfel, copilul trebuie să fie învăţat să mulţumească lui Dumnezeu
pentru toate câte are: pentru sănătate, pentru hrană, pentru împliniri, pentru lucrurile pe care
el le primeşte. Tot astfel este nevoie să fie învăţat să se roage pentru părinţii săi.
O mare importanţă în educaţia copiilor este conştientizarea conceptului de Dumnezeu

ca Tată Ceresc Care ne iubeşte şi Se îngrijeşte de noi. Când, de pildă, copilul rămâne acasă
singur ori printre străini, atunci mama sa îl linişteşte: „Nu eşti singur. Dumnezeu este cu tine.
El te apără mereu.”Trebuie să se povestească copilului despre îngerul păzitor care îl
însoţeşte, care ocroteşte şi astfel, treptat, copilul este învăţat să nu se mai teamă de
întuneric şi de singurătate.
Nu mai puţin important pentru copil este să-i insuflăm dragostea de Dumnezeu —
Izvorul tuturor bunătăţilor. Pentru ca aceste învăţături să nu fie doar lucruri abstracte, e
nevoie ca, împreună cu părinţii, copilul să, trăiască o viaţă îmbisericită. E nevoie ca el să
participe la Sfânta Liturghie, la biserică, să sărute icoanele, să aprindă lumânări inaintea
icoanelor, să vadă reprezentări din Sfânta Scriptură şi ilustraţii sfinte, să participe la
rugăciunea de acasă împreună cu ceilalţi, să bea agheasmă pe stomacul gol şi să se
împărtăşească regulat. Acestea îl disciplinează pe copil, obişnuindu-l să urmeze anumite
dreptare. Astfel, voia lui incepe să se supună voii lui Dumnezeu.
Copilul trebuie să vadă că viaţa Bisericii nu este doar o obligaţie exterioară pentru
părinţi, ci un lucru profund, care le aduce bucurie şi atunci el chiar va fi atras de
82
aceasta; va fi bucuros să se trezească dimineaţa în ziua împărtăşirii, va fi atras să se

închine la icoane, va avea aplecare să înveţe rugăciuni. Se înţelege de la sine că, pe
măsură ce copilul creşte, părinţii trebuie să înlocuiască cele din afară cu întărirea
supunerii lăuntrice către Dumnezeu. Aceasta trebuie să se manifeste prin dreptate,
smerenie, blândeţe, nerăutate, iubire de nevoinţă, perseverenţă, iertarea jignirilor aduse etc.
Dacă la acestea adăugăm în familia creştină şi obişnuinţa respectării principalelor zile de
post şi a praznicelor – atunci pentru copil vor fi create condiţii favorabile, care pot să
îndepărteze orice pedeapsă corporală.
În aceasta constă diferenţa de abordare în educaţie; observăm copii din diferite familii
care atât de rar se aseamănă unul cu celălalt, căci unii sunt drăguţi, încrezători, sensibili la
toate cele bune şi compătimitori, iar alţii sunt ursuzi, neîncrezători, cruzi şi neînfrânaţi în
dorinţele lor. Cel mai adesea, educaţia lumească exterioară lipseşte pe copil chiar de cele mai
scumpe şi înalte calităţi omeneşti. Ori chiar mai rău – atunci când educaţia religioasă este
pur exterioară, bazată pe lungi şi plicticoase învăţături morale, „evlavioşii părinţi” pot să-l
înstrăineze pe copil de biserică. În orice metodă de educaţie, dar mai cu seamă în cea
religioasă, cea mai mare influenţă o au nu doar cuvintele ori pedepsele, ci exemplul personal.
Pentru ca familia să aibă o influenţă hotărâtoare asupra copilului sunt necesare

atât supravegherea lui neîntreruptă din partea părinţilor, cât şi bunul exemplu personal.
Iată calităţile pe care trebuie să le aibă părinţii pentru a-i putea da o educaţie aleasă: dragoste
către copil; o relaţie corectă cu el; urmărirea acţiunilor lui „cum învaţă şi cum procedează el”.
Înţelegând aceste uriaşe responsabilităţi, părinţii conştientizează tot mai mult datoria faţă de
copiii lor. Este plăcut să observi cum o familie tânără încearcă să dea copilului un bun
exemplu şi cum începe ea însăşi să aibă legături mai strânse şi să se ocupe de autoeducaţie.
Bibliografie:
“ Când şi cum începem să-i vorbim copilului despre Dumnezeu” , Editura De Suflet, Bucureşti, 2011
Irineu –Episcop de Ecaterinburg şi Irbitk,“ Călăuziri pentru creşterea şi educarea ortodoxă a copiilor“
www.cuvantul-ortodox.ro
www.crestinortodox.ro
www.doxologia.ro
JOCUL DE ROL
Prof. Croitoru Cristina,
Grădinița Mărțișor, Sector 4, București
„Jocul constituie o admirabilă modalitate de a-i face pe elevi să participe activ la

procesul de învăţare”, remarca J.Bruner.
83
Subliniind rolul formator al jocului arăta “că orice obiect poate fi predat pe orice treaptă
a evoluţiei copiilor”. Se pot organiza jocuri pe baza cărora copiii pot înţelege cu uşurinţă cele
mai complexe probleme ale cunoaşterii.
Jocurile de rol contribuie la formarea personalităţii copilului de vârstă şcolară mică. Ele
se folosesc cu succes în lecţiile de limba şi literatura română, educaţie civică, istorie, geografie
şi ştiinţe.
În orele de limba română am acordat o mare atenţie temelor în care se cerea elevilor să
găsească alt sfârşit lecturii sau să-şi închipuie că sunt personaje din lectura, care purta o
discuţie prin care să se împace lucrurile, iar lectura să aibă un final fericit.
O astfel de lectură este “Merele albastre”, în care elevii au aflat că o fetiţă a uitat culoarea
roşie acasă, iar colega ei nu a vrut s-o împrumute.
Una din teme le cere elevilor să fie personaje: mere, Maria, Elena, învăţătoarea şi alţi elevi
din clasă. Voi reproduce mai jos textul alcătuit cu elevii.
MERELE ALBASTRE
Povestitorul: După terminarea orelor, Elena a plecat acasă foarte supărată.
Toată ziua s-a gândit la întrebarea doamnei învăţătoare:
- Ce s-a întâmplat cu voi?
Noaptea a avut un vis ciudat: merele vorbeau, colegii o
judecau, Maria îi cerea iertare.
Merele roşii: - Ce-aţi păţit surioarelor de aţi devenit albastre?
M. albastre: - Nu ştim, cred că suntem bolnave. Oare ce vom păţi?
M. roşii: - Vai, cum vă putem ajuta?
M. albastre: - Să mergem în clasă şi să întrebăm copiii.
M. roşii: - Copii, voi ştiţi de ce sunt aceste mere albastre?
Un copil: - Elena nu a avut culoarea roşie.
M. albastre: - Vai, ce ne-am speriat! Credeam că suntem bolnave.
M. roşii: - Cum am putea să le schimbăm culoarea, copii?
Alt copil: - Eu am o culoare galbenă. Am învăţat că prin combinarea
culorilor galben şi albastru obţinem culoarea verde.
M. albastre: - Mulţumim, copile! Ne place această culoare. S-o rugăm pe
Elena să ne coloreze. Suntem mere de toamnă şi ne coacem
mai târziu.
Elena: - Vă mulţumesc, dragi colegi, că mă ajutaţi. Voi colora merele.
Nu vreau să sufere din cauza mea.
Maria: - Elena, te rog să mă ierţi că am fost rea şu ţi-am împrumutat
culoarea roşie. Am fost egoistă. Credeam c-o să faci desenul
mai frumos ca al meu.
Elena: - Nu-i nimic, Maria. M-au ajutat alţi colegi. Poate că trebuie
să- ţi mulţumesc şi ţie pentru faptul că acum am descoperit că
mai am şi alţi prieteni în clasă. E adevărat proverbul: “Prietenul la nevoie
se cunoaşte.”
Alt coleg: - Elena, trebuie să fii mai atentă şi să-ţi pregăteşti ghiozdanul de
84
seara. Numai aşa, nu vei mai uita nimic acasă.

Elena: - Nu sunt supărată. De acum voi fi mai atentă şi mai ordonată.
Voi lua exemplul vostru.
D. învăţătoare: - Copii, mă bucur că voi singuri aţi găsit soluţia împăcării.
Trebuie să vă consideraţi ca nişte fraţi şi la nevoie, să vă ajutaţi unii pe
alţii.
Povestitorul: - Elena s-a trezit din vis. A luat foaia cu desenul şi a colorat
merele cu galben. S-a bucurat când a văzut că merele au
devenit verzi. A doua zi, la şcoală, i-a spus doamnei
învăţătoare:
Elena: - Doamna învăţătoare , merele au mai multe culori: galbene, verzi,
roşii. Mie îmi plac merele verzi, că au mai multe vitamine.
D. învăţătoare: - Bravo, Elena! Eşti fată isteaţă!
Povestitorul: - Maria privea cu coada ochiului cum doamna învăţătoare o
lăuda pe Elena.
Maria: - Iartă-mă, Elena! Am fost rea cu tine. Merele mele nu au ieşit
aşa frumoase ca ale tale.
Elena: - Nu sunt supărată, Maria. Te voi ajuta să faci şi tu mere ca ale
mele.
Maria: - Vai, ce generoasă eşti! N-am ştiut să te apreciez. Eşti cea mai
bună prietenă a mea.
Povestitorul: - Doamna învăţătoare ştia adevărul, dar n-a certat-o pe Maria.
D. învăţătoare: - Apreciez originalitatea Elenei. Maria, ia exemplul prietenei
tale! Voi, copii, fiţi buni şi ajutaţi-vă unii pe alţii.
FORMAREA CONDUITEI MORALE A ELEVULUI, COMPONENTĂ

ESENŢIALĂ A PROCESULUI INSTRUCTIV-EDUCATIV
CUŢARU MARIANA
ŞCOALA GIMNAZIALĂ NR.3 ,
LOC.ZIMNICEA, JUD.TELEORMAN

educative specifice având o contribuţie în sfera morală. În funcţie de vârsta copiilor, de
contextul general, de conţinutul utilizat drept suport pentru educaţia morală, educatoarea poate
alege strategii analogice, inductive, deductive, algoritmice, euristice etc.
Există, pe lângă metodele şi situaţiile generale de predare-învăţare, metode specifice de
educaţie morală, ele fiind utilizate pentru formarea conştiinţei morale sau pentru formarea
comportamentului moral al copiilor .
85
Formarea conduitei morale la şcolarul mic se bazează pe activităţi concrete de

participare,de construcţie,de aceea , toate metodele utilizate în acest tip de educaţie vor viza
învăţarea activă,participarea directă a copilului la propria formare prin acţiuni care să-l
responsabilizeze.
Pornind de la experienţa şi nevoile copilului,învăţătoarea trebuie să stimuleze
participarea,implicarea şi găsirea de soluţii din partea elevilor săi,folosind diferite metode si
procedee didactice. Pe lângă cele clasice ,cunoscute în învăţământul tradiţional, găsesc
potrivite următoarele metode,folosite cu succes la elevii de vârstă şcolară mică:activitatea pe
grupe,studiul de caz,jocul de rol, exemplul,povestirea morală ,povaţa ,aprobarea şi
dezaprobarea,dar numai îmbinate cu metode activ-participative.
Pentru a avea nu doar funcţie informativă, ci şi stimulativă este nevoie de utilizarea
unui material adecvat şi exemplificare cu fapte concrete. Acestea pot declanşa trăiri afective
care determină o conduită corespunzătoare.
Voi prezenta pe scurt câteva astfel de metode şi procedee utilizate de învăţător in
procesul de formare a convingerilor,atitudinilor şi sentimentelor care duc la întărirea conduitei
morale.
În cadrul explicaţiei morale, învăţătorul dezvăluie copiilor conţinutul unei cerinţe,
norme, reguli morale. Încă de la o vârstă timpurie, exerciţiile de comportament sunt precedate
de scurte explicaţii: cum să-i respecte pe adulţi şi pe colegi, cum să salute, cum să se ajute
reciproc, să respecte programul şi regulile şcolii, etc. Iniţial accentul cade pe modul în care
trebuie respectată o cerinţă morală, pentru ca pe parcurs să se extindă şi asupra respectării ei.
Convorbirile morale pot fi organizate sau ocazionale. Cele organizate se desfăşoară cu
întreaga clasă, iar cele ocazionale se desfăşoară cu grupuri de copii sau individual, de câte ori
este necesar. Pornind de la un substrat faptic, copiii pot sa-şi exprime liber opţiunile în
legătură cu faptele sau cerinţele morale discutate şi să conştientizeze efectele eventualelor
abateri sau încălcări ale cerinţelor morale sau, dimpotrivă, să-şi întărească un comportament
pozitiv. Astfel se poate afirma că această metodă are funcţii de informare, sensibilizare,
corectare, întărire privitoare la conştiinţa şi conduita morală a copilului.
Povestirea morală constă în relatarea într-o formă accesibilă şi atractivă a unor
întâmplări şi fapte reale sau imaginare cu semnificaţii morale. Prin folosirea unui limbaj
plastic-intuitiv a unor procedee artistice sau dramatice, a unui material intuitiv adecvat, copilul
este transpus într-un mod de viaţă care-l ajută să înţeleagă sensul unor norme sau reguli
morale.
Caracteristică vârstei şcolare este o tendinţă de imitare deosebit de puternică ce măreşte
foarte mult efectul sugestiv al comportării altora. Şcolarul preia modelul fără niciun fel de
prelucrare sau filtrare internă, încercând să se comporte identic cu modelul său.
Exemplul moral îşi poate exercita acţiunea direct sau indirect. Atunci când este oferit
de persoanele aflate în anturajul copilului - părinţi, educatoare, colegi, adulţi - acţionează
nemijlocit asupra copilului prin interrelaţionare. În acest sens, exemplul părinţilor şi al
învăţătoarei este de mare importanţă în influenţarea conştiinţei şi conduitei copilului.
Preocuparea acestora ar trebui să se îndrepte, în primul rând, asupra propriei atitudini şi
86
comportări, deoarece exemplul lor devine un instrument ce acţionează asupra personalităţii

copilului.
Exemplele indirecte constau în relatarea şi descrierea unor fapte şi acţiuni morale
exercitate de o anumită persoană într-o anumită situaţie. Acestea se pot realiza cu ajutorul
povestirii, textelor literare, filmelor, revistelor, etc. Modelele negative pot fi utile doar în
măsura în care copilul, raportându-se la ele, se detaşează, adoptând o conduită opusă.
În practica educativă se disting două momente principale ale exerciţiului moral:
formularea cerinţelor şi exersarea propriu-zisă.
• Ordinul este o formă mai atenuată, însoţită de explicaţii şi argumente privitoare la
necesitatea împlinirii obligaţiilor.
• Dispoziţia este o formă de ordin mai atenuată, care este însoţită de explicaţii şi
argumente privitoare la necesitatea împlinirii obligaţiilor.
• Îndemnul şi sugestia sunt forme indirecte de formulare a cerinţelor prin care copiii pot
fi stimulaţi să desfăşoare anumite acţiuni.
• Rugămintea este o metodă prin care se solicită îndeplinirea benevolă a unei sarcini,
lăsând copilului libertatea de a decide în legătură cu momentul şi modul ei de
îndeplinire. Este de dorit să nu ajungă la refuzul îndeplinirii ei şi aceasta poate fi
posibilă prin tact, printr-un ton adecvat, care să declanşeze mobiluri interioare ce se
vor reflecta asupra conduitei.
• Încrederea se poate acorda în diferite situaţii unor copii care prezintă carenţe în
anumite direcţii. De exemplu ,unor copii mai puţin disciplinaţi li se poate încredinţa
sarcina de a urmări disciplina colegilor, copiilor egoişti li se poate încredinţa sarcina de
a-şi ajuta colegii.
• Încurajarea ,prin expresii verbale apreciative sunt încurajate comportamentele pozitive
de menţinere a angajării în respectarea regulilor şi cerinţelor morale.
• Promiterea unei recompense declanşează o gamă de trăiri afective ce-i determină pe
copii să desfăşoare o anumită activitate,gândindu-se la recompensa promisă.
În măsura în care aceste atitudini,convingeri şi deprinderi morale au fost realizate cu
succes,va fi nevoie întărirea şi păstrarea acestora în conduita elevului.
Aprobarea reprezintă o modalitate de întărire pozitivă, întrucât constă în acceptarea,
recunoaşterea şi confirmarea rezultatelor şi manifestărilor morale ale copiilor de către o
persoană din exterior. Aprobarea apare ca o confirmare a concordanţei între cerinţele moralei
sociale şi materializarea lor în rezultatele şi faptele morale ale copiilor.
Se poate manifesta în forme diverse, cum ar fi aprecierile verbale,laudele,prin care se
evidenţiază fapte cu impact pozitiv,cu recomandarea de a fi urmate şi de alţi elevi.
În caz contrar,pentru a elimina comportamente nedorite la elevi,cea mai des folosită
metodă este dezaprobarea ,care implică dezacordul cu faptele acestuia,observaţia ,chiar
avertismentul.
Privite în ansamblu, toate metodele educaţiei morale pot avea un aport important la
formarea conştiinţei şi conduitei morale a copiilor, dacă sunt aplicate cu atenţie şi pricepere.
87
Îmbinarea lor armonioasă asigură concordanţa între trebuinţe, tendinţe şi cerinţe morale
cât şi între libertate şi constrângere. Măiestria didactică se va concretiza în acele strategii care
vor da copilului impresia libertăţii chiar în acţiunile şi cerinţele care îi sunt impuse.
BIBLIOGRAFIE:
1. Buneseu, Vasile. (1994). Ghid practic pentru aplicarea programei de educaţie moral civică în învăţământul
primar. Bucureşti: Editura Coresi.
2. Nicola, I. (2000). Tratat de pedagogie şcolară. Ediţia a doua, revizuită. Bucureşti: Editura Aramis.
3. Ambrus, Z. (2004). Programe educaţionale: Activităţi şi metode de grup pentru formarea moralităţii şi
civismului elevilor. Presa Universitară Clujeană.
Importanța valorilor morale în educarea copiilor
Prof.înv.primar: Dan Anișoara

Școala Gimnazială Dăneasa, Berindei/ Olt
Valorile morale au un rol esențial în formarea caracterului. Fără un set de valori

morale bine definite sau și mai rău, o moralitate slab sau deloc dezvoltată, copilul este
susceptibil comportamentului delincvent sau antisocial. Prin educație se pot descoperi stadiile
de dezvoltare ale conștiintei morale, regulile morale însușite de acesta și mai târziu, chiar
filozofia proprie în care se regăsește moralitatea fiecăruia.
În orice relație socială încrederea este necesară, iar copilul trebuie să știe de mic că
trebuie prețuită atât încrederea pe care ceilalți o au în el cât și încrederea pe care el le-o poate
oferi altora. Responsabilitățile și respectarea promisiunilor reprezintă metode prin care se
poate forma la copil onestitatea.
La vârsta preșcolară formarea caracterului pe baza valorilor morale se poate face
folosind metoda recompensei. Astfel, copilul va putea aprecia comportamentele și atitudinile
generate din aceste valori și chiar și le va însuși în propria filozofie morală, urmând ca și el să
le susțină mai departe. În aceeași măsură comportamentele care sunt consecința unor trăsături
morale negative trebuie să fie descurajate prin alte metode educative.
În şcoală, se urmăreşte formarea conştiinţei educaţiei morale şi formarea conduitei
morale, dar pentru aceasta trebuie ca învăţătorul să cunoască bagajul moral al copilului şi
modul în care îl poate îmbogăţi. Apoi, aceste atitudini, aptitudini, conduite ale copilului
trebuie corelate sau îmbinate cu ceea ce numim generic morală socială, deoarece copilul va
deveni parte a societăţii în care trăieşte, se va supune sau nu valorilor societăţii, dar va acţiona
în conformitate cu acestea.
Problemele cele mai imprtante ale moralei se centrează în jurul modului cum se
dezvoltă în viaţă strandardele interiorizate cu privire la bine şi rău; cum se dezvoltă judecata
morală; cum se formează deprinderile de autocontrol, necesar în satisfacerea standardelor
interiorizate (ale dorinţelor, intereselor, năzuinţelor).
88
Dezvoltarea gândirii morale se realizează progresiv, implicând parcurgerea ordonată a

unor stadii ale inteligenţei, acest progres fiind caracterizat de o gândire cu o calitate
particulară. Judecata morală este văzută ca dezvoltându-se în concordanţă cu trecerea de la
gândirea preoperaţională şi apoi la cea operaţional-formală. Astfel, dezvoltarea morală se
realizează pe măsură ce copilul acţionează, transformă şi modifică lumea din jurul lui, fiind
totodată influenţat de consecintele acţiunii sale. Măsura dezvoltării gândirii în ansamblu, este
prin urmare o măsură şi a dezvoltării morale.
Se remarcă prezenţa complementară a două tipuri de morală în spaţiul existenţial al
copilului: morala heteronomă – morala în care domină raporturile de constrângere,
autoritarism, obligativităţi severe impuse din exterior. Copiii percep regulile morale ca fiind
absolutiste, rigide şi nemodificabile. Pe măsură ce copilul se apropie de adolescenţă, se
dezvoltă stadiul al doilea. Morala autonomă – o morală a cooperării, în care ansamblul
regulilor de convieţuire emană din aspectul mutual, din trăirea interioară intensă a
sentimentului de egalitate, echilibru – sursa internă a sentimentului de datorie, a cerinţelor de
cooperare. Această morală, în condiţiile dezvoltării ample a inteligenţei şi a slăbirii autorităţii
părinţilor, se caracterizează prin felxibilitate, raţionalitate şi conştiinţă socială. Dezvoltarea
completă a judecătii morale presupune trecerea de la morala de tip heteronom la cea de tip
autonom. Dezvoltarea morală se realizează în paralel cu dezvoltarea cognitivă, fapt ce
explică, după Piaget, limitele moralităţii eteronome prin raportare la limitele gândirii
preoperaţionale şi concrete (egocentrismul, realismul intelectual). Pe măsura dezvoltării
perioadei operaţiilor formale, moralitatea devine mai flexibilă şi mai orientată social (L.
Kohlberg).
Comportamentul moral se învaţă. Performanţele sale sunt diminuate în cazul elevilor
cu discernământ scăzut sau a acelora care cresc într-un mediu social care oferă modele
comportamentale străine de valorile morale acceptate.
Comportamentul moral se obiectivează în forme observabile a conduitei, deoarece în
evoluţia stărilor de conştiinţa ale copilului se produc unele transformări de care este necesar
să se ţină seama. Acest aspect a fost evidenţiat de către Jean Piaget în lucrarea „Judecata
morală la copil”, în care arată că, mai întâi, copilul respectă litera regulii morale (ceea ce e
dezirabil). Suportul psihologic fundamental al susţinerii comportamentului moral este cel
afectiv, cu mult mai important decât cel raţional, iar cea mai veche şi mai directă modalitate
de achiziţionare a comportamentului moral se realizează pe baza modelelor comportamentale
pe care le oferă comunitatea – în speţă – şi în primul rând – familia, pe structura a ceea ce e
bine şi ceea ce e rău, in interesul pe care familia îl atribuie binelui şi răului. Dacă nu suntem
capabili să realizăm greșelile în propria noastră educație, atunci nu vom fi capabili să ne
educăm corect copiii. Există atât de multe cazuri în care părinții se concentrează asupra
propiilor frustrări și uită să analizeze, obiectiv, situațiile în care se află copiii acestora. Lipsiți
de un sprijin puternic, aceștia se interiorizează, își pierd încrederea și preiau nemulțumirile
celor mari.
Studii asupra abuzurilor au demonstrat că părinții care sunt conștienți de rănile psihice
provocate în copilarie tind să își schimbe comportamentul atunci când au copii. Părinții
trebuie să își învingă frustrările și să abordeze obiectiv educația copiilor.
89
Un exemplu concludent a fost nemulțumirea unei mame cu privire la comportamentul

fiicei sale. Deși petrecea foarte mult timp cu aceasta, de fiecare dată când trebuia să plece
copilul se întrista foarte tare, era agitat si nemulțumit. Fetița plângea atunci când mama sa nu
dormea cu ea în cameră și era agitată în timpul somnului. Jucăriile sau alte moduri de a o
calma nu reușeau să o convingă să doarmă singură.
Femeia trecuse prin experiențe care i-au marcat viața. În copilărie, masa sa a decedat
iar tatăl s-a recăsatorit. Tatăl ei și mama vitregă o lăsau acasă singură, unicul lor sprijin fiind
suma de bani zilnică pe care o primea ca să își cumpere de mâncare. De la vârsta de 11 ani a
fost nevoită să își cumpere singură haine si alte lucruri de care avea nevoie. Părinții ii ofereau
doar sprijin material. Deși tatăl îi spunea că este iubită și îi oferea cadouri, ea nu simțea că
are o familie. Nevoită să se descurce prin propriile forțe de la o vârsta fragedă, femeia a trăit
mereu cu un sentiment de tristețe și revoltă pentru faptul că nu i se acorda minimul de atenție
de care avea nevoie.
In ciuda acestor experiențe, această mamă nu a realizat că și-a proiectat nevoile
nesatisfăcute din copilărie asupra fiicei ei. A recurs la ședințe de consiliere pentru fetița sa,
convinsă de faptul că problema nu poate fi rezolvată în alt mod.
Spre uimirea ei, psihologul a asigurat-o că fata este capabilă sa fie independentă.
Reușea să îndeplinească diferite cerințe fără mari eforturi, avea un spirit de orientare foarte
dezvoltat și era aptă să interacționeze cu oameni de toate vârstele. Fata nu avea nici o teamă
că este abandonată. Femeia a realizat că era atât de stresată că nu poate satisface nevoile fiicei
ei încât i-a transferat acesteia starea de încordare și a invățat-o, fără să vrea, că singura
metodă de a obține ceva este să ceară fără să accepte refuzul. Într-un anumit fel, aceasta i-a
transmis ideea că nu trebuie lăsată să doarmă singură sau să rămână singură. Din acest motiv,
legătura dintre mamă și fiică s-a transformat într-o necesitate, o încercare de a învinge teama,
o soluție pentru stabilitate emotională.
Problema s-a agravat pe masura ce fetița a crescut. Aceasta se confrunta cu nevoia de a
fi independentă și, în opoziție, dependentă de prezența mamei. Atât mama cât și copilul erau
confuzi în ceea ce privește separarea normală și ideea de abandon. Tatăl, neavând un rol
primar în îngrijirea copilului, nu a reușit să intervină în relația celor doi și să tempereze nevoia
mamei de a-și proteja fata și nevoia fiicei de a fi protejată. După câțiva ani, prin eforturile
întregii familii, fata a învățat că părinții nu trebuie să răspundă cerințelor sale pentru că este
capabilă să se descurce singură. Intr-un final a reușit să doarmă singură și să accepte ideea că
nu va fi abandonată.
Găsirea unei modalități de a conferi echilibrul între ceea ce simți și ceea ce trebuie să
faci poate fi un țel dificil de atins, dar nu imposibil.
BIBLIOGRAFIE:
2. Buneseu, Vasile. (1994). Ghid practic pentru aplicarea programei de educaţie moral civică în învăţământul
primar. Bucureşti: Editura Coresi.
3. Cristea, S. (1996). Pedagogie generală. Managementul educaţiei. Bucureşti:
Editura Didactică şi Pedagogică.
90
4. Nicola, I. (2000). Tratat de pedagogie şcolară. Ediţia a doua, revizuită. Bucureşti: Editura Aramis.
5. Nicola, I., Farcaş, D. (1990). Pedagogie generală. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică.
EDUCAREA PREȘCOLARILOR ȘI ȘCOLARILOR ÎN SPIRITUL

VALORILOR MORALE
Profesor: Dădulescu Monica Maria

Şcoala Gimnazială Studina/ Olt
potrivit, dar trăieşte totodată în diferite colectivităţi, care îi impun anumite criterii de alegere şi
decizie7.
omenesc.
umană de ceea ce are mai de preţ”8. “Scopul urmărit nu este doar să se mobilizeze sufletul cu
un inventar de cunoştinţe filosofice abstracte ci să le modeleze viaţa în Duhul lui Hristos”9.
7
Tănase Sârbu, Etică: valori şi virtuţi morale, Editura Societăţii Academice Matei Teiu Botez, Iaşi, 2005, p. 141
91

copilului.
adevărat.
conţinut, metode, mijloace, forme de organizare, metode de evaluare. .
reprezentări asupra trăsăturilor caracteristice obiectelor şi fenomenelor pe care le cunosc. . Li
se dezvoltă astfel isteţimea, atenţia, priceperea de a scoate în evidenţă trăsătura principală a
unui obiect.
profesor.
92
Exemple:
• rebus – utilizând termenii : bine, sinceritate, adevăr, colaborare, altruism;
• concursurile – redactarea unui eseu, lucrarea plastică;
• proverbe, zicători
Educaţia ecologică este un obiectiv al educaţiei morale şi se exprimă prin
ataşament faţă de plante şi animale, faţă de natură.
„aşa e rău”.
comportamentului ca viitori membrii ai comunităţii sociale.
si Dumnezeu”
Educaţia este o acţiune care vizează întregul, armonia trup – suflet din om. . Prin
educaţie se poate nădăjdui realizarea unităţii morale, unitate ce dirijează în mod statornic viaţa
şi toate acţiunile omului. Astfel se realizează şi caracterul moral.
întreţinerea unei atmosfere de dragoste şi rugăciune.
93

Bibliografie:
--Învăţământul primar nr. 12/1996, Editura Discipol, Bucureşti, 1996
De la cunoaştere prin raţiune spre înţelepciune
Prof.înv.primar, Emilia DIACONESCU

Şcoala Gimnazială George Poboran, Slatina
Morala ca fenomen social, reflectă relaţiile ce se stabilesc între oameni, ca subiecţi

reali, într-un context social delimitat în spaţiu şi timp. Ea este o formă a
conştiinţei sociale care include într-un tot unitar idealul moral, valorile, normele
şi regulile morale, prin care se reglementeazăraporturile omului cu ceilalţi oameni, cu
societatea şi cu sine însuşi. Morala reflectă atât manifestăriale relaţiilor concrete dintre
oameni, cât şi sensul lor ideal, deducem de aici că funcţia socială amoralei este
cea de reglementare a relaţiilor interumane, a relaţiilor individului cu societatea
dincare face parte.
Educaţia moral – civică ocupă un loc prioritar, din cele mai vechi timpuri, în realizarea
idealului educaţional, în formarea personalităţii elevilor.
Obiectivele educaţiei morale constau în formarea conştiinţei şi a conduitei morale.
Conştiinţa morală se înfăţişează ca o structură formată din elemente cognitive, afective,
volitive şi practic-acţionale. Componenta cognitivă se referă la informarea elevilor în legătură
cu valorile, normele şi regulile morale. Rezultatele cunoaşterii morale se concretizează în
reprezentări, noţiuni şi judecăţi morale, acestea din urmă corelate cu judecăţile teleologice şi
normative. Componenta afectivă constă din „trăirile afective”, sentimentale care se asociază
cu respectivele noţiuni morale. Convingerile şi sentimentele integrează componenta cognitivă
în structura personalităţii. Ele reflectă încorporarea afectivvolitivă a exigenţelor cognitive
externe în planul necesităţii interne. În felul acesta, din ale altora, valorile şi exigenţele devin
ale noastre. La rândul ei, conduita morală, se constituie din deprinderi şi obişnuinţe de
comportare, precum şi din trăsăturile (pozitive) de caracter. Deprinderile, în a căror formare un
rol esenţial îl au modelele (preluate şi interiorizate în propriile noastre modele), sunt
componente automatizate ale conduitei care se formează ca răspuns la cerinţe ce se repetă în
condiţii similare. Obişnuinţele continuă procesul de interiorizare a acţiunii automatizate, ele
devenind astfel trebuinţe interne. Din integrarea normelor morale în matricea personalităţii se
94
formează trăsăturile de caracter, acestea intermediind între norme şi comportamente; ele

exprimă atitudini stabilizate faţă de conduită, interacţiunea dintre atitudinile faţă de sine, faţă
de ceilalţi. Caracterul este cel care dă profilul moral al personalităţii.
Şcoala trebuie să cultive sensibilitatea elevilor faţă de problematica umană şi de
valorile moral civice, asigurând cultivarea dragostei faţă de ţară, de trecutul istoric şi de
tradiţiile poporului român, prin strategii şi tehnici moderne de instruire şi educare, susţinute de
ştiinţele educaţiei şi practica şcolară.
Formarea personalităţii elevilor din acest punct de vedere nu este importantă doar prin
ea însăşi, ci prin măsura în care este pusă în mod conştient si creator în serviciul naţiunii
române, elementul de referinţă pentru aprecierea valorii ei constituindu-l, într-o mare măsură
modul cum ea se reflectă în atitudinea şi conduita moral –cetăţenească, civică .
Pe de altă parte, demersul educativ în acest sens presupune educarea elevilor în mai
multe direcţii:
-cunoaşterea şi respectarea normelor morale, a legilor convieţuirii umane, a
identificării drepturilor si responsabilităţilor individuale, în vederea aplicării şi respectării lor,
a cunoaşterii problemelor contemporane, a problemelor tineretului, a însuşirii normelor de
protecţie a muncii , a regulilor de circulaţie, a normelor de prevenire a incendiilor şi formarea
obişnuinţei de a le respecta, în scopul apărării vieţii, a sănătăţii proprii şi a celorlalti;
-cultivarea respectului faţă de valorile umane în general şi faţă de muncă in special;
-dezvoltarea ataşamentului, dragostei şi spiritului de sacrificiu faţă de patrie;
-pregătirea tinerilor pentru viaţă şi înţelegere socială cu păstrarea individualităţii;
-formarea tinerilor în spirirul respectului faţă de libertate, democraţie, instituţiile
sociale si valorile reale, ca buni cetăţeni, capabili să-şi îndeplinească îndatorile civice.
Preocuparea noastră, a dascălilor, pentru ora de educaţie-moral-civică va forma
convingeri moral cetăţeneşti, sentimentele corespunzatoare şi sfera volitiv -
comportamentala (formarea deprinderilor şi a obişnuinţelor moral-cetăţeneşti: salutul , regulile
integrării în societate, aprecierea obiectivă a propriului comportament şi al celorlalti , dialogul
civilizat, spiritul de echipă , atitudinea combativă faţă de ţară şi popor , faţă de valorile
umanităţii ).
În procesul educaţiei moral-civice şi patriotice se instituie o interferenţă în sensul
determinării de către conştiinţa morală a conduitei morale şi a influenţării conştiinţei morale
de conduită .
Din acest punct de vedere, misiunea noastră, a dascălilor este aceea de a urmări modul
în care se realizează această educaţie moral-civică.
Este necesar ca în învăţământul primar, pentru producerea ,,îndemnului” interior (a
necesităţii morale) către acţiunile dorite de comportament, elevul în calitate de subiect moral,
să:
- îşi reprezinte corect ceea ce se aşteaptă de la el din punct de vedere al
comportamentului;
- îndeplinească ceea ce se aşteaptă de la el prin voinţa caracterul său;
- dorească să se comporte în concordanţă cu valorile şi nor mele morale cunoscute şi
acceptate.
95
Astfel, se ajunge către raţiunea copilului. Pentru atingerea acestui scop de dezvoltare şi
educare a comportamentului moral, dispunem de un sistem de metode. Acest sistem poate fi
clasat în funcţie de caracterul direct şi indirect al intervenţiei pedagogice pentru îndeplinirea
scopurilor educaţiei morale, în:
a) metode de receptare (de investigare) a înţelesului limbajului moral
- povestirea morală
- povaţa (sub forma proverbelor şi maximelor morale)
- explicaţia
- convorbirea
- analiza de caz
- reflecţia morală
b) metode de declanşare şi restructurare a manifestărilor de
comportament
- imitaţia morală
- convingerea morală
-exerciţiul moral sub forma jocului cu reguli şi activitatea de învăţare şcolară
- sancţiunea
Aceste metode se completează reciproc. Trebuie avută în vedere utilizarea lor şi că,
până la o anumită vârstă, copilul este dependent de adult , în privinţa comportamentului său
moral. Treptat, spre vârsta adolescenţei, fiinţa umană tinde să fie autonomă, independentă.
Ca o consecinţă a dorinţei adulţilor de a ţine sub control comportamentul moral al
copilului, apare tendinţa de cooperare, dar uneori poate interveni şi rezistenţa, negativismul,
sentimentul înstrăinării de şcoală, familie.
Imitaţia – copiere sau prelucrarea unor manifestări de comportament. Modul în care
imitaţia poate fi folosită spontan sau selectiv- priveşte exemplul moral, propunerea sau
recomandarea unui comportament de urmat.
Pentru şcolarul mic, imitaţia pune problema unor ,,modele” de comportament diferită,
de ,,imitaţia” prelucrată selectivă, pe care o întâlnim mai târziu la elevii noştri, ce au ajuns
adolescenţi.
Lauda este o formă elementară de succes, iar aceasta poate însemna o reuşită, o
realizare. Obiectul laudei este o acţiune înfăptuită, o trăsătură de caracter sau de voinţă. Lauda
poate fi: confidenţială, publică, simbolizatoare. Trebuie folosită mai ales din punctul de vedere
al efectului ei pedagogic, atât asupra celui lăudat (produce plăcere, stimulează, iar prin
repetare, cel lăudat devine apreciat, admirat, ascultat, se simte folositor), cât şi asupra poziţiei
celui lăudat în grup şi asupra relaţiei dintre cel lăudat şi cel ce laudă (trezeşte simpatie,
receptivitate sau când nu este acceptată de grupul şcolar, provoacă destrămarea acestuia, în loc
să ocrotească pe cel lăudat, grupul are o atitudine negativă faţă de el.
Convingerea şi persuasiunea morală sunt metode care se deosebesc între ele şi
trebuie utilizate cu precauţie la şcolarul mic.
Convingerea- motivarea logică, capabilă de a fi împărtăşită şi de către altul, datorită
mijloacelor de probare utilizate: evidenţa probelor şi justeţea tezelor emise. Este necesar ca
96
această metodă să nu fie folosită într-o manieră nocivă (vinovatul să nu mai spună
argumentele lui).
Persuasiunea- deliberarea morală ca obţinere a forţei necesare trecerii la acţiune.
Reflecţia morală este un act de meditaţie spre a înţelege şi explica sensul unei
manifestări de comportament, mobilurile şi consecinţele sale. Este o metodă care din punct de
vedere psihologic este alcătuită din operaţiile de: îndoială, evocare, deliberare, opţiune morală.
Exerciţiul moral are diferite forme, între care şi activitatea de învăţare şcolară curentă
privită ca acţiune pentru sine şi pentru societate.
Sancţiunea morală este o metodă de educare a deprinderilor şi obişnuinţelor morale
de comportament şi se prezintă ca experienţă neplăcută, urmare a unei vini morale (Geissler).
Scopul ei este să prevină sau să avertizeze, să îndrepte ori să schimbe diferitele motive ale
unor manifestări negative de comportament. Sancţiunea morală nu trebuie să exprime dispreţul
ori lipsa de respect pentru persoana elevului şi să tindă a-l umili ori a-l denigra. Nu este
admisă sancţiunea arbitrară (prin privarea de jucării sau masă, palme, bătaie la spate, supărare
şi răceală)
Adaptarea şi adoptarea unui complex metodic adecvat este în funcţie de
particularităţile psihice şi morale, individuale şi ale colectivului, e situaţia problematică
existentă, în care personalitatea învăţătorului trebuie să se manifeste pe deplin. (Gh. Boboc)
Bibliografie:
1. Călin, M., Educaţie civică, în Revista- Învăţământul primar, nr. 6-7 1993
2. Cerghit, I., Negret-Dobridor I.s.a.Prelegeri pedagogice, Ed. Polirom, Iasi, 2001
3. Dewey,J., Democraţie şi educaţie- O introducere în filozofia educaţiei, E.D.P.,
Buc., 1972
4. Piaget, J., Judecata morală la copil, E.D.P., Buc.,1980
MODALITĂŢI DE REALIZARE A EDUCAŢIEI MORALE

LA VÂRSTA PREŞCOLARĂ
Prof. DINU GHEORGHIŢA

Prof. TESCOVEANU MIHAELA
G.P.P. NR. 3 CARACAL/ OLT

educaţie morală, ele fiind utilizate pentru formarea conştiinţei morale (mai ales metodele
expozitive) sau pentru formarea comportamentului moral al copiilor (metode acţionale).
97
METODELE ŞI PROCEDEELE EDUCAŢIEI MORALE:

Între componentele educaţiei, cea morală ocupă un loc deosebit datorită rolului pe care-l
joacă în afirmarea şi integrarea în societate a copilului. Comportamentul moral se bazează pe
cunoştinţe, sentimente, convingeri, deprinderi şi obişnuinţe, o voinţă puternică, încât urmărirea
şi formarea acestora pretinde nu numai un program bine articulat ci şi un sistem coerent de
metode şi procedee prin care să putem preveni apariţia unor eventuale obstacole şi să asigurăm
realizarea la nivel ridicat a tuturor obiectivelor urmărite.
aprobarea şi dezaprobarea. Abilitatea şi măiestria educatorului îl vor ajuta să adapteze fiecare
procedeu sau metodă la specificul situaţiei pe care o are de rezolvat. Metodele verbale se
îmbină cu cele practice. Aprobarea şi dezaprobarea se pot succeda uşor, după cum metoda
explicaţiei poate urma un exerciţiu sau un exemplu, sau analiza unui caz.
Domeniul educaţiei morale este delicat şi de aceea cere competenţă şi artă pentru a
soluţiona numeroasele probleme pe care le ridică formarea profilului moral al unui copil.
Aceasta înseamnă că un cadru didactic trebuie să ştie să aleagă şi să folosească cu măiestrie
metodele care-i pot oferi şansele cele mai mari de succes.
De asemenea, nu trebuie să uite nici un moment că această bogată metodologie va
trebui să fie permanent însoţită de exemplul său personal, de atitudinea ireproşabilă din punct
de vedere moral în toate împrejurările.
Cadrul organizatoric al educaţiei morale are valenţe formative importante în cazul
utilizării metodelor cu abilitate. Se face necesară evaluarea nivelului educaţiei morale a
fiecărui elev, pentru a putea supraveghea şi dirija permanent acest proces cu privire specială la
realizarea unităţii dintre conştiinţă şi conduită.
Acţiunile educative se desfăşoară în mod organizat şi sistematic şi au, totodată, rolul de
a valorifica acele influenţe care se exercită în mod neorganizat asupra copilului. Folosind
metodele cele mai adecvate se urmăreşte construirea conştientă a personalităţii morale a
copilului în concordanţă cu imperativele moralei societăţi. (I.Nicola, D. Farcaş, anul 1990, p.
31).
1. Explicaţia morală
Cu ajutorul ei, educatoarea dezvăluie copiilor conţinutul unei cerinţe, norme, reguli
morale. Încă de la o vârstă timpurie, exerciţiile de comportament sunt precedate de scurte
explicaţii: cum să-i respecte pe adulţi şi pe colegi, cum să salute, cum să se ajute reciproc, să
respecte programul grădiniţei, etc. Iniţial accentul cade pe modul în care trebuie respectată o
cerinţă morală, pentru ca pe parcurs să se extindă şi asupra respectării ei.
98
Pentru a avea nu doar funcţie informativă, ci şi stimulativă este nevoie ca explicaţia să

fie însoţită de material şi fapte concrete. Acestea pot declanşa trăiri afective care determină o
conduită corespunzătoare.
2. Convorbirea morală
Este o discuţie sau un dialog între educator şi copii care are drept scop atât clarificarea
unor cunoştinţe morale cât şi declanşarea unor trăiri afective prin valorificarea experienţei de
viaţă a copiilor.
Convorbirile pot fi organizate sau ocazionale. Cele organizate se desfăşoară cu întreaga
grupă, iar cele ocazionale se desfăşoară cu grupuri de copii sau individual, de câte ori este
necesar. Pornind de la un substrat faptic, copiii pot sa-şi exprime liber opţiunile în legătură cu
faptele sau cerinţele morale discutate şi să conştientizeze efectele eventualelor abateri sau
încălcări ale cerinţelor morale sau, dimpotrivă, să-şi întărească un comportament pozitiv.
Astfel se poate afirma că această metodă are funcţii de informare, sensibilizare, corectare,
întărire privitoare la conştiinţa şi conduita morală a copilului.
3. Povestirea morală
Constă în relatarea într-o formă accesibilă şi atractivă a unor întâmplări şi fapte reale sau
imaginare cu semnificaţii morale. Prin folosirea unui limbaj plastic-intuitiv a unor procedee
artistice sau dramatice, a unui material intuitiv adecvat, copilul este transpus într-un mod de
viaţă care-l ajută să înţeleagă sensul unor norme sau reguli morale.
4. Exemplul moral
Spre deosebire de celelalte metode care descriu modul în care să se comporte copiii,
prin exemple, le sunt oferite modele concrete de comportare. Locul prescripţiilor verbale, care
avea menirea de a descrie cum urmează să fie comportamentul, este preluat de un model
concret ce ilustrează comportamentul în desfăşurarea sa (Ioan Nicola, 2000, p. 227). Efectul
acestui model depinde atât de calitatea modelului cât şi de modul în care este perceput.
Caracteristică vârstei preşcolare este o tendinţă de imitare deosebit de puternică ce măreşte
foarte mult efectul sugestiv al comportării altora. Preşcolarul preia modelul fără niciun fel de
prelucrare sau filtrare internă, încercând să se comporte identic cu modelul care devine pentru
el un impuls spre acţiune.
Exemplele îşi pot exercita acţiunea direct sau indirect. Atunci când sunt oferite de
persoanele aflate în anturajul copilului - părinţi, educatoare, colegi, adulţi - acţionează
nemijlocit asupra copilului prin interrelaţionare. În acest sens, exemplul părinţilor şi al
educatoarei este de mare importanţă în influenţarea conştiinţei şi conduitei copilului (în
măsura în care presupune o îmbinare armonioasă a autorităţii şi a afecţiunii).
Preocuparea acestora ar trebui să se îndrepte, în primul rând, asupra propriei atitudini
şi comportări, deoarece exemplul lor devine un instrument ce acţionează asupra personalităţii
copilului.
Exemplele indirecte constau în relatarea şi descrierea unor fapte şi acţiuni morale
exercitate de o anumită persoană într-o anumită situaţie. Acestea se pot realiza cu ajutorul
povestirii, textelor literare, filmelor, revistelor, etc.
99
Pentru ca efectul exemplului moral să fie cel dorit se impun anumite condiţii de ordin
psihopedagogic:
- crearea unui climat psihosocial cu o puternică încărcătură afectivă care să fie favorabil unei
relaţii bazate pe comuniune, ataşament, respect între educatoare şi copii;
- educatoarea să aibă calităţi şi conduite care să dovedească, în relaţiile cu copiii, că este un
exemplu demn de urmat;
- să se evite decretarea unui copil ca exemplu integral pentru colegii săi. Exagerarea în acest
sens poate avea efecte nedorite atât pentru cel în cauză care poate dezvolta trăsături ca
individualism, aroganţă, cât şi pentru ceilalţi copii care pot simţi frustrare sau subapreciere.
5. Exerciţiul moral
Pedagogia defineşte exerciţiul moral ca o repetare sistematică şi organizată a unor
acţiuni, în condiţii relativ identice, cu scopul formării deprinderilor şi obişnuinţelor de
comportare morală, al elaborării şi stabilirii trăsăturilor de voinţă şi caracter implicate în
atitudinea şi conduita morală a copilului.
BIBLIOGRAFIE:
2. Nicola, I., Farcaş, D. (1990). Pedagogie generală. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică.
3. Cristea, S. (1996). Pedagogie generală. Managementul educaţiei. Bucureşti: E.D.P.
Copiii și valorile morale
Educ. Dragomirescu Andreea

Grădinița cu Program Prelungit Cozia, Rm. Vâlcea
La intrarea în grădiniţă copilul dispune de o oarecare experienţă de viaţă care

poate fi valorificată, dar acest lucru nu este suficient. Cadrul didactic trebuie să-l introducă pe
acesta în universul valorilor reale, să-l facă să înţeleagă semnificaţia acestora, să dobândească
capacitatea de a distinge ceea ce este frumos, bun, adevărat.
Pentru ca aceste cunoştinţe să se transforme în conduite, se impune cu necesitate
ca acestea să fie însoţite de anumite trăiri afective, ca suport energetic, componenta cognitivă
şi cea afectivă fiind indispensabile în formarea conştiinţei morale, dar nu şi suficiente.
Formarea conştiinţei morale este un proces lung şi anevoios, iar transformarea acestuia în
conduită presupune corelarea tuturor componentelor sale fundamentale: obiective, conţinut,
metode, mijloace, forme de organizare, metode de evaluare. Îmbinarea tuturor acestora într-un
sistem, desprinderea elementelor de bază, unitatea aspectului teoretic cu cel practic şi
fundamentarea actului educaţional pe principii ştiinţifice reprezintă baza unei educaţii morale
corespunzătoare.
primele noţiuni educative le primeşte în familie, apoi în colectivitatea preşcolară, pentru ca
şcoala să consolideze şi să adauge, printr-un amplu sistem educativ o educație desăvârșită.
100
Există, desigur, reguli generale de educaţie, care trebuie respectate în toate

cazurile, deoarece copilul reprezintă o individualitate și trebuie educat în conformitate cu
înțelegere și tact.
Grădiniţa reprezintă pentru mulţi copii posibilitatea lor de a se socializa, de a-şi
dezvolta personalitatea şi creativitatea, de a face față următoarei etape din viața lor școlară.
La grădiniţă, copilul deprinde normele de conduită civilizată, de a îndeplini
diferite sarcini, de a avea un program regulat şi, astfel, este ajutat să colaboreze mai bine cu
cei din jurul său şi să aibă iniţiativa. Celor mici li se îmbogăţeşte vocabularul, se dezvoltă
gândirea, concentrarea, memoria, dorinţa de cunoaştere şi atenţia. Comunică mai mult şi nu în
cele din urmă, îşi dezvoltă aptitudinile fizice, psihice, artistice.
Principalele instituţii sociale care se implică în educaţia moral-civică a copiilor
sunt : familia, şcoala, comunitatea, reprezentată de instituțiile culturale, biserici, mass-media.
Influențele și acțiunile educative pe care le exercită instituțiile sociale se află în srtânsă
interdependență, școala și familia având un rol hotărâtor.
Educaţia morală este un proces continuu, toate disciplinele de învăţământ cu
situaţiile educative specifice având o contribuţie în sfera morală. În funcţie de vârsta copiilor,
de contextul general, de conţinutul utilizat drept suport pentru educaţia morală, educatorul
poate alege strategii analogice, inductive, deductive, algoritmice, euristice etc.
Există, pe lângă metodele şi situaţiile generale de predare-învăţare, metode
specifice de educaţie morală, ele fiind utilizate pentru formarea conştiinţei morale (mai ales
metodele expozitive) sau pentru formarea comportamentului moral al copiilor (metode
acționale).
Activităţile de educaţie morală pot fi organizate sub formă de: joc, activităţi
didactice, activităţi extradidactice, concursuri, filme, teatre, spectacole etc.
În grădiniță, prin specificul lor, toate formele de activitate pot transmite și forma
copiilor valori morale.
Copiilor le plac poveştile și poeziile şi aderă afectiv la comportamentele pozitive
ale eroilor preferaţi. Activitatea de educare a limbajului, conţinuturile abordate, realizează
aspecte ale educaţiei morale. Personajele din poveşti şi basme dezvăluie copilului curajul,
bunătatea, hărnicia, altruismul, prin opoziţie cu trăsăturile negative respective.
Totodată îşi însuşesc sintagmele exprimării politicoase, ale salutului corect, îşi
educă expresivitatea limbajului cu efecte asupra conduitei morale.
Activităţile de cunoaştere a mediului îi ajută pe copii să cunoască vieţuitoarele
şi să le îngrijească, să-şi însuşească normele morale ale colectivității din care fac parte.
Interesante valenţe pentru educaţia morală au activităţile de desen, pictură,
modelaj, activitățile practice . Copiii învaţă să se bucure atunci când primesc un dar, dar și
atunci când îl confecționează și îl oferă, să fie bucuroși că participă la înfrumuseţarea locului
în care trăiesc şi se joacă.
101
Activitățile moral-civice și religioase îi învață și îi ajută pe copii să fie buni,

generoși, corecți, harnici, respectuoși, curajoși, empatici. Aceste valori pot fi transmise cu
ajutorul poveștilor cu caracter istoric sau religios, poeziilor, prezentărilor power-point,
vizitelor la biserică și participarea la slujbe religioase.
Prin activitățile umanitare precum: ,,Din inimă de copil’’, ,,Lumina faptelor
bune’’, ,,Suntem alături de ei’’ etc. copiii învață să fie generoși, buni, empatici, dăruind din
ceea ce au celor mai puțin norocoși.
Prin întregul lor conţinut, activităţile din grădiniţă contribuie prin căi specifice la
punerea bazelor conştiinţei morale, la înşuşirea de către copii a regulilor de comportare
civilizată, la cultivarea spiritului de ordine şi disciplină,a hărniciei, respectului, modestiei şi
curajului.
Prin vizitele la diferite obiective: brutărie, gară, bibliotecă, muzeu copiii învață să
se comporte civilizat în spațiul public, învață că fiecare om trebuie să aibă o meserie, că
fiecare meserie trebuie respectată și apreciată, învață că fără muncă nu poate fi răsplată.
La sectorul ,,Construcţii’’ copiii lucrează împreună stabilind relaţii interpersonale,
de cooperare și respect.
Prin jocurile de rol ,,De-a familia’’, ,,De-a doctorul’’, ,,De-a educatoarea’’ copiii
imită activităţile vieţii cotidiene, relațiile care se stabilesc ntre oameni.
Bibliografie:
1. Dumitrana, Magdalena- ,,Copilul, familia și grădinița’’, Editura Compania, București, 2000
2. http://articole.famouswhy.ro
3. ISJ Dolj-,,Valențe ale educației moderne în formarea personalității umane în plan european’’,
Editura Arves, 2005
4. Revista Învățământul Primar nr. 1,2/, Editura Discipol, 1996
5. Revista Învățământul Preșcolar nr. 3,4/1997
Preşcolarii şi valorile morale
Prof. Dragomiroiu Delia - G.P.P.Cozia

Prof. Glăvan Georgeta - G.P.P.Cozia/ Vâlcea
Reforma învăţământului preprimar vizează democratizarea sistemului prin:

descentralizare, flexibilitate, egalizarea şanselor la educaţie, diversificarea ofertei pedagogice,
îmbunătăţirea calităţii învăţământului.
Învăţământului preşcolar îi revin sarcini importante în pregătirea copiilor pentru şcoală,
acesta asigurând în bună măsură eficienţa învăţământului în prima sa treaptă.
A pregăti copilul preşcolar pentru şcoală înseamnă a-l înarma cu acele achiziţii,
capacităţi, aptitudini, abilităţi care să-l ajute în parcurgerea în continuare şi la o altă treaptă a
drumului atât de complicat în cunoaşterea lumii înconjurătoare. Astfel, grădiniţa de copii
împreună cu familia şi cu societatea civilă îşi conectează eforturile pentru asigurarea unui
învăţământ preşcolar de calitate, eficient, centrat pe trebuinţele copiilor.
102
Preşcolarul reprezintă o personalitate în devenire, un viitor adult. El trebuie cunoscut şi

educat în consecinţă, sprijinit să-şi materializeze capacităţi şi să-şi formeze aptitudini care să-i
servească integrării şcolare, profesionale, sociale.
Sarcina noastră, a educatoarelor, este de a forma şi de a modela caracterul copiilor din
fiecare nouă generaţie, astfel încât fundamentul personalităţii viitorului tânăr să fie unul corect
şi solid, nu alterat de influenţele ce apar inerent într-o societate democratică.
Educaţia preşcolară nu se reduce la pregătirea intelectuală, ci reprezintă mai cu seamă
educaţia simţurilor, a comportării civilizate, a stapânirii de sine, a voinţei, a creativităţii, a
atitudinii pozitive faţă de semeni şi mediul ambiant.
O problemă cu care s-a confruntat şcoala de-a lungul existenţei sale, dar şi societatea în
ansamblul ei, este aceea a realizării unei conduite morale. Dacă în realizarea obiectivelor
educaţiei intelectuale, estetice, fizice, profesionale există programe clare şi precise, metode si
tehnici variate, adaptate particularităţilor de vârstă şi individuale ale celor ce învaţă, în
domeniul obiectivelor educaţiei morale au existat întotdeauna puncte de vedere diferite, chiar
contradictorii.
Societatea, şi mai ales societatea viitoare în care se va integra tânărul este “terenul”de
manifestare a conduitelor morale. Preocuparea noastră este de a găsi soluţia optimă de formare
a convingerilor morale, prin intermediul cărora se va realiza conduita morală.
John Dewey (în “Democraţie şi educaţie”) afirma: ”Problema cea mai importantă a
educaţiei morale în şcoală se referă la relaţia dintre cunoaştere şi conduită.”
La intrarea în grădiniţă, copilul cunoaşte impunerea unor restricţii în privinţa
tendinţelor pe care le manifestă, se loveşte de impunerea unor norme de convieţuire în noul
grup. Gândirea lui este caracterizată, printre altele, de egocentrism, ceea ce îi marchează direct
comportamentul. Pe parcursul anilor de preşcolaritate, achiziţiile fundamentale şi particulare
evidenţiază începutul unei socializări ce trebuie corect susţinute şi ghidate atât de către
educatoare, cât şi de către familie, în calitate de iniţiator, apoi de continuator şi exersant zilnic
al muncii de formare caracterială.
Grupa mare dispune de numeroase activităţi ce sunt un bun suport şi prilej de învăţare
şi exersare a normelor civice. Educaţia moral-civică se poate face permanent, atât prin
alegerea unor teme cu conţinut adecvat prin exerciţii-joc specifice, cât şi ocazional, în timpul
desfaşurării activităţilor libere (plimbări, excursii, vizite).
Deprinderile de comportare civilizată pe care preşcolarii şi le formează sunt anumite
forme de politeţe: salutul, formulele specifice de adresare, atitudinea.
Etapele formării acestor deprinderi sunt: familiarizarea cu obiectivul, explicaţia şi
demonstraţia, formarea şi dezvoltarea obiectivului, automatizarea lui, perfecţionarea. Din
modalităţile prin care aceste deprinderi sunt însuşite enumerăm: exemplul, imitaţia, stimularea
(prin îndemnuri, laude).
Salutul este cunoscut de copii înaintea intrării lor în grădiniţă . Aici ei sunt învăţaţi să
utilizeze corect saluturile în raport cu orele zilei şi, totodată, învaţă să se salute între ei.
Preşcolarii au deprins faptul că cel care intră în încăpere salută primul, iar ceilalţi îi răspund.
În acest scop am colaborat cu adulţii pentru a-i ajuta pe copii să-şi formeze această deprindere.
Copiii au înţeles că salutul trebuie să fie iniţiat de ei, să aibă loc la sosire şi la plecare, cu
103
ocazia întâlnirii cunoscuţilor la grădiniţă, pe stradă, la magazin etc. ( jocul “Poştaşul” este
reprezentativ pentru a ilustra acest mod de învaţare).
Preşcolarii deprind şi alte forme de politeţe prin jocuri-exerciţii “La magazin”, “ Ce am
uitat să spun ?”, “Unde am greşit ? “, punându-se accent pe formularea de cereri-rugăminţi,
înapoieri-mulţumiri.
Copiii învaţă cum să-şi ceară scuze în diverse situaţii: pricinuirea unei supărări,
întârziere la program, lovirea cuiva. Scuzele trebuie să fie sincere, conştientizând situaţia,
vorbirea să fie clară, iar privirea să fie îndreptată spre persoana cu care vorbeşte copilul. De
asemenea preşcolarii trebuie să utilizeze formulări tip: “ te (vă) rog “, “ îmi cer iertare “, “ am
greşit”. Învăţarea expresiilor nu trebuie să devină un tipar pentru a fi iertaţi şi a scăpa
nepedepsiţi, urmărindu-se şi formarea unei convigeri morale prin care să conştientizeze natura
propriilor fapte, grădiniţa fiind leagănul omului modern şi civilizat.
Elocvent este jocul “Plecăm cu autobuzul” în care copiii sunt învăţaţi de către
educatoare să respecte persoanele vârstnice cedându-le locul sau dându-le întâietate la urcare
şi coborâre, stabilind în acest fel o ierarhie de valori morale pe care trebuie să le respecte şi,
totodată, să le aplice.
Consolidarea acestor deprinderi de comportare civilizată se poate realiza atât prin
exersarea permanentă, cât şi prin povestiri, poezii, lecturi după imagini, ghicitori, jocuri de rol
etc.
Creând premisele unor deprinderi civilizate şi de politeţe la copii, ei pot sesiza singuri
discrepanţele între comportamentele corecte, agreate în societate, şi situaţiile extreme
negative. Numai astfel vor putea discerne în situaţiile diverse cu care se vor confrunta în
societate.
Bibliografie:
1. Breben, Silvia – „Jocuri pentru dezvoltarea inteligenţei emoţionale la vârstă preşcolară şi şcolară
mică’, Editura Reprograph, Craiova, 2010
2. Culea, Laurenţia – „Aplicarea noului curriculum pentru educaţie timpurie - o provocare?”, Editura
Diana, Piteşti, 2008
3. Dewey, John – „Democraţie şi Educaţie”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972
104
FORMAREA UNOR TRĂSĂTURI MORALE ALE PERSONALITĂŢII

ELEVILOR PRIN EXERCIŢII CREATIVE
Prof. DRĂGHICI ALINA-FLORINA

ŞCOALA GIMNAZIALĂ TRAIAN, OLT
Fiecare copil poate fi ,,descris” şi în termeni de creativitate, datorită faptului că toţi au

o mare nevoie de noutate, văzută ca un factor central al dezvoltării umane (Hunt, 1965). În
termeni piagetieni, la copilul foarte mic procesele asimilării şi adaptării şi primele scheme şi
planuri de reacţie sunt achiziţii creative. Fiecare copil este creativ pentru că ne apare capabil
de a produce idei şi obiecte pe care niciodată mai înainte nu le-a auzit, văzut sau produs,
pornind de la propriile achiziţii, evaluări şi diferenţieri făcute în sistemul său individual intern
şi extern de referinţe.
A stimula pe cei creativi ( Nicola,1981; Neacşu,1993) pare a fi tot atât de important ca
educaţia specială a copiilor supradotaţi intelectual, dar din păcate mulţi dintre cei creativi din
clasele obişnuite sunt ignoraţi şi plasaţi în ultima bancă sau pentru a fi mai bine observaţi şi
disciplinaţi, în prima bancă.
Nu trebuie să facem confuzie între un geniu şi o persoană creativă. Creativitatea apare
în ,,doze” mici la fiecare dintre noi, pentru că ea poate însemna o asociaţie de idei ce dă o
formă nouă unui domeniu de cunoaştere epuizat, aplicarea unor idei deja cunoscute în aspecte
mai puţin elucidate ale naturii.
Educaţia civică în şcoală – factor inhibitor sau stimulator al comportamentului bazat

pe norme ale societăţii şi în concordanţă cu propria personalitate?
Pentru a răspunde acestei întrebări am formulat următoarele obiective:
☺ identificarea factorilor inhibitori ai dezvoltării personalităţii în şcoală;
☺ identificarea şi aplicarea de metode şi principii de stimulare a creativităţii în orele de
educaţie civică;
☺ analiza etapelor conştientizării normelor morale;
☺ aprecierea rezultatelor obţinute la teste pe baza unor criterii de apreciere (criteriul
originalităţii, criteriul conexiunilor, criteriul nonraţionalităţii);
☺ identificarea caracteristicilor comportamentale.
Ca factori inhibitori ai dezvoltării personalităţii în şcoală (sau dezvoltare a
personalităţii, dar cu accente negative), reţinem:
 Caracteristici ale elevilor: intoleranţă faţă de opiniile colegilor; percepţia
de sine devalorizantă, surprinsă în afirmaţii de genul ,,nu fac niciodată nimic deosebit”; frica
de ridicol; conformismul; tendinţa de a interpreta orice structură ca fiind închisă;
 Caracteristici ale cadrului didactic: anumite atitudini comportamentale –
105
sancţionarea îndrăznelii de a pune întrebări incomode; accentul exagerat pus în clasă pe

competiţie sau cooperare; critica prematură; utilizarea unor fraze de genul ,,asta nu e logic”;
,,cine ştie răspunsul corect?”; ,,poţi să dovedeşti?” (Selnow, 1997); accentul pus pe
reproducere.
Torrance recomanda, încă din 1965, respectarea întrebărilor neuzuale puse de copii;
respectarea imaginaţiei şi a ideilor inedite; sublinierea valorii ideilor pe care le emit elevii;
oferirea unor oportunităţi de exprimare în absenţa unor evaluări imediate, ca în cazul formării
trăsăturilor morale ale persoanei pe care le aduce în discuţie lucrarea de faţă: încrederea în sine
/ lipsa de încredere; curajul / frica / laşitatea; sinceritatea / minciuna (Curriculum Naţional,
Educaţie civică, cls. a III-a).
Ca noi sugestii, ce vin să completeze obişnuitele contexte şi exerciţii de realizare a
obiectivelor, propunem:
1. Construiţi o relatare pe tema: ,,Ce visează câinele meu despre mine?”;
2. Imaginaţi un dialog umoristic între un elev şi carnetul său de note;
3. Notaţi posibilele consecinţe ale următoarelor situaţii:
- scrierea pe pereţi;
- lovirea unui coleg;
- dacă falsifici calificativele din carnet;
- dacă iei ceva din magazin fără să plăteşti;
- dacă arunci în colegi cu ceva;
- dacă mă uit în ghiozdanul colegului şi găsesc fiţuici etc.
4. Completaţi următoarele propoziţii:
- Dacă eu aş fi o FLOARE, aş fi …….;
- Dacă eu aş fi CULOARE, aş fi …….;
- Dacă eu aş fi JUCĂRIE, aş fi ………;
- Dacă au aş fi ACTOR / ACTRIŢĂ, aş fi …….. .
Elevii care au fost supuşi testelor timp de patru săptămâni au dovedit o
vie imaginaţie, o mare flexibilitate mintală şi intuiţie, atitudine de joc şi de învăţare a normelor
prin joc şi interiorizarea unor comportamente fără constrângeri din afara lor.
Concluzionăm, aşadar, că principalele condiţii, care vor favoriza formarea unor
trăsături morale ale personalităţii elevilor în conformitate cu standardele societăţii în care
trebuie să se integreze, sunt:
- iniţiativa personală în procesul educaţiei;
- autoînvăţarea;
- o bună imagine de sine;
- stimularea copilului de ambianţa sa socială;
- acordarea unei largi libertăţi individuale şi acordarea încrederii;
- dreptul la eşec (dar şi susţinerea lui să-l depăşească).
-
BIBLIOGRAFIE:
1) Cerghit, Ioan – „Metode de învăţământ”, EDP, Bucureşti, 1980
106
2) Cerghit, Ioan – „Perfecţionarea lecţiei în şcoala modernă”, EDP, Bucureşti, 1975

3) Chisov, M. Ionescu – „Strategii de predare – învăţare”, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1992
4) Stanciu, Mihai – „Reforma conţinuturilor învăţământului”, Editura Polirom, Bucureşti, 1999
5) Xxx – Catedra – Culegerea de studii, Arad, 1997
Fatalităţi etice în proza lui Liviu Rebreanu

Prof. Dumitrescu Daniela
Colegiul Economic „Petre S.Aurelian”-Slatina/ Olt
De la început, Ion, personajul lui Liviu Rebreanu se aşază sub incidenţa unei fatalităţi
etice şi sociale. Efortul tânărului de a-şi depăşi condiţia umană şi înfrângerea sa în lupta cu
soarta neprielnică aduce aminte, prin analogie, de prăbuşirea eroilor tragici.
Romanul Ion ne introduce în esenţa intimă a proceselor sufleteşti şi a relaţiilor
interumane din Pripas, dar satul cu acest nume nu face parte dintr-o unitate geografică
determinată, ci a unui teritoriu ce aparţine în exclusivitae lui Liviu Rebreanu şi asupra căruia
îşi extinde dreptul de proprietate din prima fază a naraţiunii: “ Realitatea pentru mine a fost
numai un pretext, pentru a-mi putea crea o lume, nouă, cu legile ei, cu întâmplările ei...”, se
va confesa prozatorul în Mărturisiri.
Lucian Raicu a vorbit de “sângeroasele relaţii economice capitaliste”, Ov. S.
Crohmălniceanu a subliniat “procesul de dezumanizare pe care-l provoaca sub imperiul legilor
capitaliste goana după înavuţire”, iar N. Balotă argumenta că Liviu Rebreanu a fost atras de
lumea “celor ce n-au, în raporturile cu cei ce au”.
Însă în romanul Ion, stratificarea socială nu este rezultatul unei pretinse legi economice
ineluctabile. Liviu Rebreanu demonstrează elocvent, prin forţa convingătoare a imaginilor
artistice, un adevăr imposibil de ocolit: diferenţierea economică a umanităţii din satul
transilvănean de la începutul secolului nostru reprezintă efectul unui proces ce îşi are punctul
de plecare intr-un deficit de structură caracterială.
În viziunea lui E. Lovinescu, “Ion este o expresie a instinctului de stăpânire a
pământului, în slujba căruia pune o inteligenţă ascuţită, o cazuistică strânsă, o viclenie
prcedurală şi cu deosebire, o voinţă imensă”. Pentru G. Călinescu “ nu din inteligenţă a ieşit
ideea seducerii, ci din viclenia instinctuală, caracteristică oricărei fiinţe reduse ”.
N. Manolescu afirma în Arca lui Noe: “A vedea în Ion viclenia ambiţioasă (un erou
stendhalian, spune E. Lovinescu...) sau brutalitatea condamnabilă e la fel de greşit, căci
implică un criteriu moral. Ion trăieşte în preistoria moralei, într-un paradis foarte crud, el e aşa
zicând bruta ingenuă”. Deşi contradictorii, aceste caracterizări sunt acoperite de personalitatea
personajului. Ion este, intr-adevăr, o brută inocentă, un impulsiv, capabil de cruzime, ferocitate
şi neomenie, brutal cu soţia, cu socrul şi cu părinţii, dar tot el are faţă de aceştia şi alţii
momente de resprect, o disponibilitate spontană spre deferenţă şi omenie, ce o determină pe
doamna Herdelea să-l caracterizeze succint: “ Ion e băiat cumsecade. Emuncitor, e harnic, e
săritor, e isteţ ”.
Ion este un personaj realist, tipic pentru o categorie socială: ţăranul sărac care doreşte
pământ: ”Toţi flăcăii din sat sunt varietăţi de Ion”, afirma G. Călinescu . Personajul realist
107
este determinat social şi are o psihologie complexă, urmărită în evoluţie. Prin destinul său
tragic, Ion depăşeşte caracterul reprezentativ şi se individualizează. De aceea N. Manolescu
identifică în roman trăsături naturaliste: “Marcaţi de la început de o ereditate nefastă, eroii
naturalişti sunt, într-un fel, trăiţi de propriul destin[...] Aproape nu este personaj în acest
roman care să nu devină o victimă ».. Conturat obiectiv şi realist, sugestiile naturaliste se
atenuează.
Dorinţa lui Ion de a avea pământ se înscrie mai întâi într-o motivaţie lăuntrică : “
iubirea pământului l-a stăpânit de mic copil, precizează naratorul, şi veşnic s-a înarmat într-o
hotărâre pătimaşă : trebuie să aibă mult pământ, trebuie!”. În această dragoste pătimaşă, critica
a văzut prezenţa unei forţe instinctuale. Între Ion şi pământ există coeziune afectiv – organică
şi s-a demonstrate că tainica solidarizare izvorăşte cu impetuozitatea instinctului dintr-un fond
sufletesc primar. În simbologia universală, pământul, pământul este principiul feminine, sursă
a existenţei şi obiect al adoraţiei. Pe plan material, el îndeplineşte, analogic, funcţia ocrotitoare
a mamei în ordine afectivă. Iar lui Ion “ pământul i-a fost mai drag decât o mamă!”. După ce
Vasile Baciu îi cedează o parte din terenurile sale, Ion, sublinia Nicolae Manolescu, se
înfrăţeşte cu pământul “ într-un ritual mistic al posesiunii ”. Ceremonialul este convingător
sugerat printr-o sugerat printr-o gradaţie ascendentă, construită pe o personificare şi o
comparaţie, având drept rezultat imediat identificarea pământului cu femeia iubită. Naratorul
constată nerăbdarea cu care Ion aşteaptă ivirea primăverii. Stăpân al pământurilor “ râvnea să
le vadă şi să le mângâie ca pe nişte ibovnice credincioase”. Aprins de patimă, porneşte să-şi
vadă ogorul, cu nerăbdarea îndrăgostitului plecat la întâlnirea cu fata iubită : “ Cu cât se
apropia, cu atât vedea mai bine cum s-a dezbrăcat de zăpadă ogorul, ca o fată frumoasă care
şi-a lepădat cămaşa, arătându-şi corpul gol, ispititor”.
Senzaţia de comuniune cu lutul negru ce îl ispitea “ ca braţele unei iubite pătimaşe” îl
determină să-l îmbrăţişeze şi să-l sărute. Analizând scena, N. Balotă a remarcat prezenţa
unuia din “punctele nodale” caracteristice romanului. Sărutul gliei poate fi interpretat într-un
prim registru ca o încununare a tuturor eforturilor sale, o biruinţă deplină, în urma căreia toate
temerile determinate de insecuritatea existenţei au dispărut. Sărutarea pământului nu îi adduce
numai sentimental deplin al puterii şi al biruinţei. Sfărâmând între degete un bulgăre, mâinile “
îi rămaseră unse cu lutul cleios ca nişte mănuşi de doliu”. Voluptatea sărutării este însoţită de
“ un fior rece, ameţitor”, ca un gust amar, a o posibilă adiere a moţii. Patima posesiunii îl
impinge pe Ion spre obiectul ei, devine sclavul propriei pasiuni, şi printr-un concurs de
împrejurări, în bună măsură independent de voinţa sa, este prins într-o situaţie conflictuală din
care nu mai poate iesi decât cu preţul vieţii.
Esenţială, pasiunea înnăscută pentru pământ nu justifică singură declanşarea imensei
voinţe, a energiei şi a tenacităţii puse în slujba realizării ţelului visat. Pământul nu este numai
mijloc de subzistenţă ; Ion ştie că stăpânirea pământului este singura modalitate de a obţine
demnitatea socială visată.
Tânărul percepe sărăcia în care el şi părinţii lui se zbat ca pe o umilinţă continuă. În
săptămâna de dinaintea Crăciunului , când toţi sătenii, cu excepţia Glanetaşului şi a ţiganilor,
tăiau cel puţin un porc, Ion îsi blestema viaţa “ care l-a sortit să rămână de ruşinea satului”.
Vinovată este trândăvia tatălui şi fiul îi reproşează cu vehemenţă ce dezvăluie deznădejdea
108
lăuntrică : “ Mai bine să num ă fi făcut, decât să fiu batjocura oamenilor”. Tocmai de aceea,
epitetul “ sărăntocule” pe care i-l adresează turbat Vasile Baciu la horă, este receptat ca o
injurie nemeritată. Ion are conştiinţa propriei valori ; hărnicia lui nativă, puterea de muncă îi
dau dreptul să aspire la un statut distinct de personalitate.
Exponent al ţărănimii prin dragostea pentru pământ, el este o individualitate prin
modul în care îl obţine. Singulară în satul Pripas nu este căsătoria sărăntocului cu o fată cu
zestre, pentru că şi Vasile Baciu şi Ion Pop al Glanetaşului dobândiseră averea în acelaşi fel ,
ci comportamentul său : o face pe Ana de ruşinea satului înainte de nuntă, iar apoi umblă după
nevasta lui George.
Romanul lui Liviu Rebreanu este construit pe o vastitate a orizontului social,
tribulaţiile lui Ion răspunzând pe rand “ glasului pământului” şi “ glasului iubirii”,
completându-se cu o acţiune secundară, privind pătura intelectualităţii române din Ardeal,
preoţimea şi învăţătorii. Prin “ intenţia de a îmbrăţişa larg nu numai o clasă socială, ci toate
straturile vieţii româneşti din Ardeal, roamnul lui Rebreanu este tolstoian”, afirma E.
Lovinescu. “ Inteligenţa” din Transilvania îşi consuma viaţa la acelaşi nivel cu al ţărănimii,
deşi cu alte probleme, preoţii şi învăţătorii satelor fiind încleştaţi în lupta istovitoare pentru
ziua de mâine. Ei vor fi zdobiţi în alt fel, pentru că “ pământul ” este pentur ei “ ţara ”, iar
dreptatea socială este văzută ca libertate naţională. Soarta îi apasă cu atâtea greutăţi încât
omoară în ei toate visurile. Învăţătorul Herdelea este omul “ cuminte ”, care se gândeşte la
urmări înainte de a face ceva. Râvna lui e “ să fie bun cu toată lumea”. Pentru a se strecura mai
uşor printre încurcături, nu pregetă să contribuie la alegerea unui deputat ungur, chiar cu preţul
de a fi considerat un “ renegat ”. Este un om care îşi caută mai întâi rosturile lui iar la lupta cu
duşmanii neamului nu participă animat de idealurile măreţe, ci mai mult tăcut, fără să-şi dea
seama: Nu mândria şi nici conştiinţa etnică sutn forţele lui de luptă, ci instinctul de conservare.
În spiritual romanului realist de tip obiectiv, în construcţia personajelor, caracterizate
îndeosebi prin tehnica amănuntului semnificativ şi analiza psihologică, există un efort către
tipologie, de vreme ce una din mărcile distinctive ale realismului este prezentarea unor
personaje tipice în împrejurări tipice. Ele reprezintă tipuri sociale, generate de realităţile socio-
istorice ale timpului lor. În paginile romanului sunt prezenţi astfel : ţăranul, surprins în
diversele lui ipostaze condiţionate de avere, preotul şi învăţătorul de ţară, comerciantul rural
(Avrum), diversele chipuri de politicieni, cocheta de provincie (Roza Lang).
Firi hamletiene, personajele lui Rebreanu trăiesc dramele fără posibilitatea opţiunii ; nu
există deci nici şansa soluţiilor diverse. Eroul epopeic traversează spaţiile iniţierii, sfârşind
prin a visa un ţărm interzis.
BIBLIOGRAFIE:
Balotă, Nicolae “De la Ion la Ioanide”, Editura Eminescu, Bucureşti, 1974
Călinescu, G. “Istorial literaturii române de la origini până în prezent”, Editura Minerva, Bucureşti,1986
Crohmălniceanu, Ov. S. “Literatura română între cele două războaie mondiale”, Editura pentru literatură,
Bucureşti, 1967
Lovinescu, Eugen “Istoria literaturii române contemporane”,Editura Minerva, Bucureşti,1981
Manolescu, Nicolae “Arca lui Noe”, Eseu despre romanul românesc, Editura 100+1 Gramar, Bucureşti, 1998,
Raicu, Lucian “Liviu Rebreanu”, Editura pentru literatură, Bucureşti,1967
109
EDUCAŢIA MORALĂ – COMPONENTĂ MAJORĂ A PROCESULUI DE

ÎNVĂŢĂMÂNT
Prof.înv. primar, Dumitrescu Maria-Cristina

Şc. Gimnazială “Constantin Brâncoveanu”, Slatina
O caracteristică definitorie a omului şi umanităţii o constituie moralitatea. Moralizarea

fiinţei este una dintre sarcinile educaţiei dintotdeauna. Obiectivele educaţiei morale se situaeză
pe următoarele linii: formarea conştiinţei morale şi formarea conduitei morale.
Formarea conştiinţei morale se face acşionând asupra mai multor componente:
noţiunile şi reprezentările morale, ideile şi concepţiile morale, sentimentele morale, atitudinile
morale, convingerile morale, aspiraţiile şi idealul moral al personalităţii.
Formarea conduitei morale înseamnă acţiunea corelată asupra următoarelor structuri
comportamentale: deprinderile morale, obişnuinţele morale voinţa morală caracterul.
Metodele şi procedeele didactice se vor corela cu laturile ce urmează să se formeze, cu
particularităţile de vârstă şi individuale. Evantaiul metodologic este larg: supravegherea,
exemplul moral, povestirea, exerciţiul (ordin, dispoziţie, rugăminte, avertisment, interdicţie),
aprecierea, aprobarea (acord, laudă, recompensă), dezaprobarea (somaţie, admonestare,
observaţie, mustrare, pedeapsă morală), convorbirea, dezbaterea, etc.
La copilul preşcolar se va impune formarea unor deprinderi şi obişnuinţe care vor
fundamenta moralitatea de mai târziu. Se pot prefigura etape ale educaţiei morale în funcţie de
componentele comportamentului etic: formarea unor obişnuinţe morale elementare, trezirea
conştiinţei morale, cultivarea convingerilor morale, stimularea comportamentelor afective,
structurarea unor valori şi a idealului moral.
În formarea şi cultivarea acestor componente se poate acţiona pe două căi: încurajarea
atitudinilor pozitive şi reducerea sau preîntâmpinarea celor negative. Educaţia pentru valori
morale este facilitată de prezenţa unui cadru afectiv, pozitiv, stimulativ, generat de
comportamentul profesorului. Respectul pentru personalitatea elevilor, stabilirea unor relaţii
permisive cu copiii, promovarea unui discurs echilibrat, fără stridenţe sau sentimentalism
argumentative, sinceritatea şi credinţa în disponibilităţile etice ale elevilor, sunt pârghii
indispensabile pentru formarea conştiinţei şi conduitei morale. Racordarea la viaţa reală, la
istoria trecută sau prezentă a individualităţilor sau colectivităţilor, la experienţa elevilor, la
resursele imaginative ale acestora ( formate prin contactul cu literature, arta, etc.) se poate
transforma într-o strategie suplimentară pentru cultivarea valorilor etice.
Grădiniţa – primul cadru favorabil de educare moral-civică
Esenţa educaţiei morale constă în crearea unui cadru adecvat interiorizării
componentelor moralei sociale în structura personalităţii morale a copilului, elaborarea şi
stabilizarea pe această bază a profilului moral al acestuia în concordanţă cu imperativele
societăţii moderne. În acest sens, scopul fundamental al educaţiei morale constă în formarea
individului ca subiect moral, care gândeşte şi acţionează în spiritul cerinţelor şi exigenţelor
moralei sociale, al idealului, al valorilor. Formarea conştiinţei morale este un proces lung şi
110
anevoios, iar transformarea acestuia în conduită presupune corelarea tuturor componentelor

sale fundamentale: obiective, conţinut, metode, mijloace, forme de organizare, metode de
evaluare. Îmbinarea tuturor acestora într-un sistem, desprinderea elementelor de bază, unitatea
aspectului teoretic cu cel practic şi fundamentarea actului educaţional pe principii ştiinţifice
reprezintă baza unei educaţii morale corespunzătoare.
Principalele forme prin care se realizează sarcinile educaţiei morale sunt: procesul de
învăţământ, jocul şi activităţile extradidactice.
Grădiniţa de copii este instituţia de învăţământ căreia îi revine rolul decisiv în
educarea şi instruirea copiilor preşcolari. Ea se străduieşte să creeze condiţiile necesare unei
dezvoltări normale pe toate planurile (dezvoltare fizică, intelectuală, socială şi a personalităţii).
înţelegere şi tact.
Grădiniţa reprezintă pentru mulţi copilaşi posibilitatea de a socializa, de a-şi
dezvolta personalitatea şi creativitatea, de a face faţă următoarei etape din viaţa lor şcolară.
La grădiniţă, copiii deprind normele de conduită civilizată, abilitatea de a îndeplini
diferite sarcini, de a respecta anumite reguli de comportare în grup şi astfel sunt ajutaţi să
colaboreze mai bine cu cei din jur şi să aibă iniţiativă. Celor mici li se îmbogăţeşte
vocabularul, li se dezvoltă gândirea, puterea de concentrare, memoria, dorinţa de cunoaştere
şi atenţia. Comunică mai mult şi nu în cele din urmă, îşi dezvoltă aptitudinile fizice, psihice,
artistice.
Copiii din grădiniţă sunt provocaţi prin intermediul jocului să participe la diferite
activităţi din domenii diferite: pictură, sculptură, matematică, dezvoltarea limbajului, să facă
mici experimente în domeniul ştiinţei.
Rolul educatoarei în formarea trăsăturilor morale ale preşcolarilor
Primele zile pot provoca haos în sufletul celui mic, deoarece brusc sau aproape brusc
va descoperi faptul că nu va mai sta cu mama toată ziua, că nu el este “centrul universului” şi
că trebuie să asculte de cineva străin, să suporte încă 20 sau 30 de copii educaţi mai mult sau
mai puţin până în acest moment, că trebuie să împartă jucăriile cu ceilalţi şi că nu i se vor
îndeplini nicidecum toate poftele. De aceea, nu putem lăsa copilul să se orienteze singur în
multitudinea de fapte şi atitudini ce se manifestă în jurul său, ci este necesar să organizăm o
ambianţă pozitivă.
Modificarea deprinderilor este o muncă anevoioasă, de durată şi îi marchează pe cei
mai mulţi copii, atât de strâns legaţi de mamă la vârsta aceasta. De aceea, părinţii trebuie să le
111
facă trecerea mai lină şi mai pe înţelesul copilului. Mulţi părinţi renunţă, dar de această etapă
se vor lovi şi anul următor sau peste doi ani, şi cu cât copilaşul creşte cu atât îi vor schimba
mai greu obiceiurile. Copilul trebuie încurajat cu multă răbdare şi înţelegere, cu fermitate
totodată, dar mai ales cu infinită dragoste. Trebuie lăudat când reuşeşte să se descurce singur,
când îşi respectă programul sau deprinderile sănătoase, şi trebuie să i se explice de ce este
trimis la grădiniţă.
Copiii nu trebuie minţiţi sau ameninţaţi cu grădiniţa, nu trebuie să li se spună “ei, lasă
că la grădiniţă o să vezi tu ce înseamnă să asculţi!” pentru că vor avea reticenţă numai la auzul
cuvântului “grădiniţă”. În acelaşi timp, relaţia cu “doamna” are un impact decisiv asupra
copilului. Educatoarea este cel mai important actor de pe scena vieţii preşcolarului.
Personalitatea acesteia, atitudinile, modul de a gândi şi de a acţiona influenţează hotărâtor
atmosfera şi mediul în care se formează copilul.
Continuând procesul de socializare început în familie, grădiniţa oferă preşcolarului
cadrul de valorificare a potenţialului psiho–social . La intrarea în grădiniţă , copilul se află în
perioada celor mai bogate acumulări cantitative şi calitative . În această instituţie educatoarea
îndrumă copiii să diferenţieze binele de rău, ceea ce este permis de ceea ce nu este permis.
Necesitatea de a începe educarea cât mai de timpuriu este justificată şi de faptul că la
vârsta preşcolară se formează cu cea mai mare uşurinţă automatismele ce stau la baza
deprinderilor de comportare. Printr-o muncă educativă constantă şi susţinută, aceste
componente se transformă treptat în trăsături relativ stabile ale personalităţii sale.
Educarea caracterului copiilor preşcolari presupune realizarea a trei sarcini
fundamentale, care trebuie să constituie pentru educatoare puncte de plecare pentru întreaga
muncă educativă. Aceste sarcini sunt: educarea trăsăturilor pozitive de caracter (dragostea
pentru adevăr, sinceritatea, cinstea, curajul, modestia, optimismul şi încrederea în forţele
proprii, sociabilitatea, independenţa, spiritul critic şi autocritic, generozitatea, blândeţea,
politeţea, respectul, bunul simţ, ordinea, disciplina, devotamentul, recunoştinţa, punctualitatea,
conştiinciozitatea, discreţia, umanismul, delicateţea, principialitatea, colectivismul, prietenia,
hărnicia, sentimentul datoriei, al mândriei patriotice, puritatea morală etc.); educarea
însuşirilor voliţionale şi înlăturarea defectelor de voinţă şi de caracter, lupta împotriva lor.
Cele negative, ce trebuie frânate prin activităţile de educaţie moral civică ar fi:
pasivitatea, lenea, egoismul, îngâmfarea, lăudăroşenia, invidia, imprudenţa, linguşirea,
neglijenţa, necinstea, hoţia, înşelăciunea, făţărnicia, viclenia, indiscreţia, obrăznicia, dispreţul,
insultarea, dezordinea, ura, răutatea, nerecunoştinţa, neascultarea, tergiversarea, timiditatea,
delăsarea etc.
Trăsăturile manifestate de copii nu au stabilitate. Prin intermediul muncii educative,
cele pozitive pot fi accentuate, iar cele negative diminuate şi treptat, înlăturate.
Exemplul are o mare putere de influenţă asupra copiilor datorită caracterului său
intuitiv. El se adresează în mod nemijlocit simţurilor copilului, îl ajută să perceapă realitatea
vie, concretă. De multe ori sute de cuvinte nu reuşesc să facă înţeles ceea ce un exemplu
concret convinge într-o clipă.
112
BIBLIOGRAFIE
Alexandru,J., (1992), Cunoaşterea copilului preşcolar, R. A. a Imprimeriilor Coresi, Bucureşti;

Constantin, Cucoş (2006), Pedagogie, Ed. Polirom, Bucureşti;
Chircev, A.,(1983), ,,Condiţiile formării noţiunilor, convingerilor şi atitudinilor morale în raport cu
comportamentul”, în Psihologia educaţiei şi dezvoltării, Ed. Academiei, Bucureşti;
Dumitrana, M.,(2000), Copilul, familia şi grădiniţa, Ed, Compania, Bucureşti.

valorilor morale
Prof. înv. primar, Dumitru Luminița

Școala Gimnazială „Nicolae Titulescu” Caracal/ Olt
copilului.
10
I. Comănescu, Reconsiderări necesare în problematica educaţiei morale, în Revista de pedagogie, nr. 61, 1991,
p. 31
113
morale.
corespunzătoare.
114
profesor..
Educaţia ecologică este un obiectiv al educaţiei morale şi se exprimă prin
ataşament faţă de plante şi animale, faţă de natură.
„aşa e rău”.
Aur.
Bibliografie:
1991
115
EDUCAREA PREȘCOLARILOR ȘI ȘCOLARILOR ÎN SPIRITUL

VALORILOR MORALE
PROF. Duţă Alexandra
G.P.N MILCOV-ULMI, JUD.OLT
potrivit, dar trăieşte totodată în diferite colectivităţi, care îi impun anumite criterii de alegere
şi decizie.
moral. Necesitatea de a începe educaţia morală cât mai timpuriu este justificată şi de faptul că
deprinderilor însuşite şi la transformarea lor in obişnuinţe.
116
umană de ceea ce are mai de preţ”. “Scopul urmărit nu este doar să se mobilizeze sufletul cu
un inventar de cunoştinţe filosofice abstracte ci să le modeleze viaţa în Duhul lui Hristos”.
Mediul şcolar, prin labirintul căruia şcolarul mic îşi croieşte drumul în viaţă, îşi pune
amprenta asupra conturării personalităţii sale . Copilul îşi dezvoltă aptitudinile sale în raport
cu mediul în care trăieşte, aşa încât primele noţiuni educative le primeşte în familie, apoi în
colectivitate preşcolară, pentru ca şcoala să consolideze şi să adauge, printr-un amplu sistem
educativ o educaţie desăvârşită.
trăite în familiile şcolarilor mici .
punct de reper permanent în activitatea instructiv - educativă la clasă. Formarea profilului
moral al personalităţii este un proces îndelungat care îşi are originea în familie, se continuă în
şcoală şi se consolidează pe tot parcursul devenirii umane.
117

corespunzătoare.Părinţii nu au doar rol biologic, ci şi datoria morală de a contribui activ la
educaţia acestora ; această sarcină nu aparţine în exclusivitate şcolii. Familia oferă copilului
primele informaţii despre lumea ce-l înconjoară, primele norme şi reguli de conduită morală,
dar şi climatul social şi afectiv necesar trebuinţelor şi dorinţelor sale. Perioada preşcolarităţii
reprezintă fundamentul personalităţii copilului. La grădiniţă, copilul trebuie să intre în contact
cu ceea ce înseamnă bazele unei educaţii diverse şi care se va desfăşura pe tot parcursul vieţii.
jurul său şi să aibă iniţiativă.
societate.
instituţii extraşcolare, în cluburi, teatre, muzee, biblioteci şi alte instituţii culturale,
cinematografe, mass-media în general. Activităţile extracurriculare sunt complementare cu
educaţia formală, îndeplinind roluri educative şi formative pe care educaţia şcolară le
abordează numai parţial. Aceste activităţi sunt organizate sau sprijinite de asociaţii ale
părinţilor sau copiilor (tineretului), instituţii şi asociaţii culturale, sportive, ştiinţifice, de
factorii de decizie la nivelul comunităţii locale, de presă, radio-TV. La acestea se adaugă
organizaţiile religioase şi activităţile organizate de diferite culte, instituţii de binefacere etc.
Bibliografie:
1. Ioan Nicola , Pedagogie, Editura Didactică și Pedagogică, Bucureşti, 1992
2. Arhid. Prof. Dr. Ioan Zăgrean, Morala creştină, Editura Renaşterea, 2002
3. Sârbu Tănase, Etică: valori şi virtuţi morale, Editura Societăţii academice Matei Teiu Botez,Iaşi, 2005.
118
EDUCAŢIA RELIGIOASĂ – EDUCAŢIE PENTRU VIAŢĂ
Prof. ENCULESCU RAMONA

Școala Gimnazială ” GHEORGHE BIBESCU” Craiova/ Dolj
Din cele mai vechi timpuri, mintea iscoditoare a omului a fost preocupată de ceea ce se
întâmplă în realitatea înconjurătoare, a încercat să pătrundă tainele universului, să le cunoască.
Odată cu societatea a apărut şi educaţia, ca un proces în desfăşurare, cu particularităţi distincte
de la un moment istoric la altul, după cum existenţa socio-umană în ansamblul său se află în
continuă devenire.
Noţiunea de educaţie a determinat formularea mai multor definiţii, luându-se în
considerare diverse aspecte: scopul educaţiei, natura procesului, conţinutul educaţiei, laturile
sau funcţiile actului educativ. Etimologic, educaţie provine din latinescul educo–are ce
înseamnă a creşte, a instrui, a forma, a scoate din. Am putea spune că educaţia înseamnă a
scoate individul din starea de natură şi a-l introduce în starea de cultură.
Educaţia este una dintre cele mai nobile şi mai complexe activităţi umane. Ea se
realizează în perspectiva unui ideal de personalitate umană, acordat la repere culturale şi
istorice bine determinate. Educaţia este absolut necesară omului, existând în acesta dorinţa,
înclinaţia, dar şi capacitatea de a răspândi zestrea înţelepciunii şi învăţăturii sale, de a se
perpetua spiritualiceşte, dincolo de timpul şi spaţiul ce i-au fost hărăzite. Prin educaţie,
omenirea durează şi dăinuie. Din această perspectivă, o cultură importantă trebuie să dispună
şi de un învăţământ pe măsură. Prin el, îşi construieşte elementele dăinuirii sale. Acest lucru se
întâmplă dacă ţinem cont de cele două mari scopuri ale educaţiei; primul este să dăm copilului
cunoştinţe generale de care, bineînţeles, va avea nevoie să se servească: aceasta este
instrucţia. Celălalt e să pregătim în copilul de azi pe omul de mâine şi aceasta este educaţia.
Nu achiziţia în sine este valoroasă, ci cum, când şi ce se actualizează atunci când trebuie.
Astfel, pentru antichitatea greacă, esenţa educaţiei consta din realizarea kalokagathiei
adică obţinerea în paralel a frumuseţii fizice şi bunătăţii sufleteşti. Socrate, unul din
reprezentanţii de seamă ai lumii greceşti, consideră că pentru a deveni virtuos, omul trebuie să
cunoască mai întâi binele, care nu este în afara lui, ci sălăşluieşte în om. El ne invită la o
permanentă cunoaştere de sine, aceasta fiind socotită drept începutul înţelepciunii şi trebuind
să stea în centrul tuturor preocupărilor.
Platon – un alt reprezentant de seamă, este cel care propune, cel dintâi, un sistem
teoretic de educaţie. În viziunea lui, există două mari laturi ale educaţiei: intelectuală şi fizică.
Cea intelectuală se realizează prin ştiinţă, artă, meşteşug, însă nu este admisă orice artă, ci
numai cea care modelează, întăreşte şi creează armonie; iar cea fizică se realizează prin
gimnastică, rostul ei fiind acela de a preveni îmbolnăvirile şi de a întări organismul. Mai mult,
acest mod de gimnastică se adresează, în concepţia lui Platon, în primul rând sufletului şi apoi
trupului. Tot la Platon apare un element foarte important, anume, educaţia făcută din plăcere şi
cu plăcere, fără a fi forţată.
119
Un îndreptar de bază pentru educaţie îl constituie Vechiul Testament, cele mai multe
sfaturi şi principii pedagogice găsindu-se în Levitic, Numeri, Deuteronom, Pilde, Psalmi. Din
cărţile menţionate rezultă că scopul educaţiei este dobândirea înţelepciunii spre care trebuie să
tindem din toate puterile. În concepţia veche-testamentară este considerat om înţelept nu cel ce
are multe cunoştinţe, ci cel care ştie cum să trăiască pentru a fi bine plăcut lui Dumnezeu.
Aşadar, însuşirea poruncilor divine transmise prin Moise nu la modul pur teoretic, ci prin
împlinirea lor în fapte de viaţă constituia scopul educaţiei la evrei. Ca metodă de educaţie,
Vechiul Testament recomandă în special exemplul părinţilor, care trebuie să-şi educe copiii şi
atunci când este cazul, să-i mustre şi să-i bată: Cine cruţă toiagul său îşi urăşte copilul, iar cel
care îl iubeşte îl ceartă la vreme (Pilde 13, 24). Familia deţine rolul fundamental în educaţie,
ceea ce s-a păstrat până în zilele noastre.
Ideea de educaţie este prezentă şi în Noul Testament, copiii fiind supuşi unei îndrumări
atente orientate spre Hristos. Aceasta rezultă din chiar cuvintele Mântuitorului: Lăsaţi copiii
să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci împărăţia cerurilor este a celor ca ei (Matei 19, 24).
Educaţia creştină are drept început şi sfârşit dragostea de om şi de Dumnezeu, în vederea
fericirii omului pe pământ şi în ceruri. Prin realizarea ei pe pământ, această educaţie urmăreşte
să câştige împărăţia cerurilor. Educaţia nou-testamentară o depăşeşte pe cea vetero-
testamentară prin faptul că postulează dragostea faţă de oameni, inclusiv faţă de duşmani,
bunătatea, sfinţenia, dreptatea, egalitatea, smerenia. Educaţia creştină înseamnă convertire
totală la Hristos.
În epoca patristică, ideile despre educaţie sunt cuprinse în diverse tratate de educaţie
generală şi specială, omilii, comentarii, catehisme, opere filosofice, opere poetice, opere
polemice, opere ştiinţifice propriu-zise.
Părinţii şi Scriitorii Bisericeşti creează o nouă formă de spiritualitate care implică o
orientare nouă pentru fiecare individ. Ei foloseau metode diferite de educaţie în funcţie de
situaţii, împrejurări şi oameni, ei nu doar vorbeau despre educaţie, ci se aplecau cu foarte mare
dăruire şi răbdare asupra sufletului fiecărei persoane, manifestau o îndrumare directă,
personală şi un control continuu al fiinţei umane. În epoca patristică era preţuită atât educaţia
individuală, cât şi cea în masă. Biserica era cea care făcea educaţia, în spirit de frăţietate şi de
dragoste, proces în care personalitatea nu era anulată, ci integrată în ansamblul celorlalte
personalităţi.
Vom urmări, pe scurt, cum era privită educaţia la Sfinţii Părinţi Capadocieni (Vasile
cel Mare, Grigore de Nazianz, Grigore de Nyssa), la Sfântul Ioan Gură de Aur şi Clement
Alexandrinul. Ei acordă importanţă şi trupului şi sufletului, educaţia realizându-se, pentru
trup, cu ajutorul exerciţiilor de gimnastică la care se adaugă o deosebită grijă privitoare la
hrană şi îmbrăcăminte, iar pentru suflet prin educarea simţurilor. Ca mijloace de realizare a
acestui tip de educaţie se recomandă artele, precum: poezia, pictura şi muzica. Toate acestea
înnobilează sufletul, îl îmbracă în hainele iubirii de bine, de frumos şi de adevăr. Pentru
educaţia voinţei, al cărei scop este virtutea, primul factor al realizării ei este exemplul.
Educaţia voinţei trebuie făcută în sensul voinţei lui Dumnezeu şi cu ajutorul Sfântului
Duh. Autorii patristici oferă în operele lor modele vrednice de urmat: patriarhi, prooroci,
apostoli, misionari şi râvnitori pentru bine. De asemenea, acordau un rol deosebit în educaţie
120
recompensei şi pedepsei, recomandând ca adevăratul pedagog să îmbine blândeţea cu

severitatea.
Primul gânditor creştin care a lăsat o lucrare de pedagogie sistematică, din care s-a
alimentat tradiţia creştină privind educaţia este Clement Alexandrinul cu a sa lucrare
Pedagogul. Conform învăţăturii sale, idealul educaţiei creştine este înscrierea omului pe
drumul către Hristos, dobândirea virtuţii prin urmarea modelului suprem, Iisus Hristos,
mântuirea sufletului prin răscumpărare, dar şi prin educaţie sistematică. Viaţa aleasă propusă
de această educaţie priveşte atât sufletul cât şi trupul.
Scopul educaţiei nu se poate împlini singur, ci prin colaborarea activă a credinciosului
cu harul divin. Această idee apare, de altfel, la toţi marii Părinţi şi Scriitori Bisericeşti.
În viziunea Sfântului Vasile cel Mare, educarea copiilor trebuie să se facă în disciplină
şi iubire faţă de Dumnezeu, în vederea realizării unei personalităţi moral-religioase şi a
vieţuirii întru Hristos. Acest sfânt părinte recomandă începerea educaţiei de timpuriu, când
sufletul, fiind moale ca ceara, poate fi uşor de modelat şi format.
Aşadar, principiul psihologic îşi are rădăcini adânci, în însăşi învăţătura Sfinţilor
Părinţi. Precum doctorul nu prescrie acelaşi medicament pentru toţi bolnavii, aşa şi pedagogul
îşi exercită arta de a învăţa pe copii după posibilităţile şi caracteristicile fiecăruia.
Din acest punct de vedere, Sfântul Vasile cel Mare este un fin psiholog, un bun
cunoscător al sufletului celui educat şi recomandă tuturor pedagogilor să ţină seama de acest
aspect deosebit de important în demersul educativ.
Ideea respectării particularităţilor individuale, a accesibilizării cunoştinţelor, a
continuităţii învăţării apare şi la Sfântul Grigorie de Nazianz, care consideră că nu se cade a
vorbi orice despre Dumnezeu, în orice vreme şi oricui, ci este o vreme anume când trebuie să
vorbim despre El.
O importanţă deosebită i se acordă educaţiei şi de către Sfântul Ioan Gură de Aur, fiind
considerată problemă capitală a omului, din lipsa acesteia decurgând toate relele posibile. De
asemenea, semnalăm necesitatea începerii educaţiei de la cea mai fragedă vârstă, deoarece
atunci sufletul este modelabil, precum o pastă care ia orice formă îi dai. Idealul educaţiei are o
profundă dimensiune religioasă pentru că vizează cultivarea credinţei şi dispreţuirea bunurilor
trecătoare. Sfântul Ioan Gură de Aur evidenţiază rolul părinţilor, îndeosebi al femeii, al mamei
în efortul educativ.
Ca o încununare a întregii concepţii despre educaţie a Sfântului Ioan Gură de Aur şi,
implicit, a tuturor Sfinţilor Părinţi, propunem frumoasele cuvinte ale sfântului, izvor de
înţelepciune şi îndreptar în vederea realizării unei educaţii corecte şi eficiente: A educa
înseamnă a cultiva curăţenia sufletească şi buna cuviinţă a copiilor şi tinerilor, a-l creşte pe
copil moral şi în evlavie, a avea grijă de sufletul lui, a-i modela inteligenţa, a forma un atlet
pentru Hristos, pe scurt, a te îngriji de mântuirea sufletului lui. Educaţia este asemenea unei
arte: artă mai mare ca aceasta nu există, pentru că, dacă toate artele aduc un folos pentru
lumea de aici, arta educaţiei se săvârşeşte în vederea accederii la lumea viitoare.
De la o epocă la alta, educaţia şi-a perfecţionat metodele, şi-a îmbogăţit conţinutul, însă
şi-a păstrat scopul: formarea de caractere umane. Mari pedagogi din perioada modernă,
121
majoritatea dintre ei oameni profund credincioşi, îşi întemeiază atât principiile, cât şi metodele
şi mijloacele educaţiei pe criterii exclusiv moral-creştine.
Astfel, pentru pedagogul ceh Jan Amos Comenius (1592-1670), scopul educaţiei este
pregătirea oamenilor pentru viaţa viitoare. Formarea omului presupune, după părerea sa,
dobândirea culturii, a virtuţii şi a pietăţii.
Pentru filozoful şi pedagogul german I. Kant (1714-1804), scopul educaţiei este
formarea caracterului moral.
Fr. Herbart (1776-1841), un alt mare pedagog german, căruia pedagogia modernă îi
datorează formularea treptelor formale, propune la vremea sa concentrarea tuturor materiilor
de învăţământ pe baze morale.
I. Pestalozzi (1749-1832) pedagog elveţian şi unul dintre cei mai mari ai lumii,
deosebit de ataşat Sfintelor Evanghelii, nominalizează credinţa şi iubirea drept valori
pedagogice ideale. Cu alte cuvinte, idealul educaţiei se concretizează în omul profund
credincios, care-şi dovedeşte credinţa prin iubire.
Religia este baza vieţii sociale deoarece:
1. Ea este principiul constitutiv al familiei şi al statului;
2. Religia dă naştere şi avânt culturii; literatura, artele şi ştiinţele au luat naştere şi s-
au dezvoltat din religie şi sub ocrotirea ei;
3. Religia apropie pe oameni unii de alţii şi cimentează solidaritatea socială,
întreţinând în ei totdeauna vie conştiinţa, că toţi sunt creaţii sau emanaţii ale aceleiaşi
divinităţi. Aceasta o realizează în cea mai mare parte creştinismul care îl numeşte pe
Dumnezeu Tată, iar pe oameni fiii Lui şi deci egali între ei. O societate fără religie este
imposibil să existe.
BIBLIOGRAFIE:
1. Coman, I., G., Frumuseţile iubirii de oameni în spiritualitatea patristică, Ed. Mitropoliei Banatului,
Timişoara, 1988
2. Cucos, C-tin, Educaţia religioasă, Ed. Polirom, Iaşi, 1999
3. Cucoş, C-tin, Pedagogie, Ed. Polirom, Iaşi, 1996
4. Gordon, V., Elemente pentru cursul de Catehetică, anul al III-lea, 2001
5. Stanciu, I., Gh., O istorie a pedagogiei universale şi româneşti până la 1900, Ed. Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1977
122
EDUCAREA PREȘCOLARILOR ȘI A ȘCOLARILOR ÎN SPIRITUL

VALORILOR MORALE
Prof.înv.preșc., FLOREA MARIA

Școala Gimnazială Crușeț, Jud.Gorj
(Grădinița Crușeț)
Morala reprezintă o dimensiune esentiala a fiintarii omului, a manifestarii sale in plan

social. Privita sub aspectul actiunii in care se intruchipeaza relatiile omului cu sine, cu semenii
şi cu societatea, morala ne apare ca o componenta indispensabila a educatiei. Morala sociala
are un caracter obiectiv şi constituie baza ontologica a educatiei morale.
„Educația însăşi” cum o numeşte Reboul, „gramatica a vieții”, „marele scop al
existentei individuale şi sociale”, conştiinta colectiva apta „sa dezarmeze toate surprizele”, „sa
aduca izbânda in armonia şi plenitudinea omului”, educatia morala presupune raportarea
continutului sau la notiunea de morala, abordabila atât din punct de vedere psihosocial cât şi
filozofic.
O scurta privire in dictionarul de filozofie ne arata ca morala marcheaza „o teorie a
relatiilor omului cu lumea şi cu sine” (Dictionnnaire de la philosophie, 1995, 177), ceea ce
evidentiaza rolul activ al conştiintei umane in dezvoltarea societatii, precum şi in formarea şi
dezvoltarea personalitatii.
Psihologia sociala abordeaza morala ca una dintre formele de manifestare a conştiintei
sociale, ca reflectare a existentei sociale la nivel teoretic şi practic. Comportamentul moral s-a
impus ca unul dintre mecanismele care au adus cea mai semnificativa contributie la
constituirea patrimoniului de valori ale unei comunitati.
Asocierea dintre morala şi civism este fireasca şi necesara. Aceasta relatie constituie
una dintre formele de reglementare a convietuirii umane, forma ce nu reflecta pur şi simplu
intâlnirea dintre indivizi şi societate, ci angajeaza manifestari comportamentale care, depaşind
interesele particulare ce nu pot fi neglijate, promoveaza explicit interesele sociale. Rolul
moralei se manifesta, aşadar, şi in faptul ca il determina pe individ la o comportare valoroasa
din punct de vedere social.
Educatia morala (formala şi informala) reprezinta cea mai importanta modalitate de
conservare şi transmitere a patrimoniului de valori care caracterizeaza o comunitate.
Dimensiunea sa fundamentala este formarea cetateanului ca agent moral.
Comportamentul individului in societate este reglementat de valori şi norme, de traditii
şi obiceiuri organizate intr-un sistem de generatiile anterioare, transmise şi promovate in
practicile sociale şi in cele educationale. Participarea activa a individului la viata comunitatii
careia ii apartine este conditionata de conştientizarea şi asumarea acestor repere, de nivelul
dezvoltarii socio-culturale a personalitatii sale, ca rezultat al influentelor de natura educativa
provenite din intreg mediul social in care traieşte şi al calitatii actiunilor explicite de educatie
morala. Ansamblul acestor influente şi actiuni educative configureaza dimensiunile procesului
de integrare sociala.
123
Comportamentul moral se formeaza prin valorificarea in actiuni educationale a

valorilor egalitatii in drepturi, justitiei şi solidaritatii, ale respectului fata de celalalt, ale
tolerantei etc. De asemenea, se fondeaza pe norme şi reguli stabilite in spiritul valorilor
morale, caci, aşa cum arata teoriile psihologice şi sociologice, orice comportament corespunde
unei valori, unei norme, unei reguli.
Rolul jucat de un individ in societate poate fi analizat şi inteles plecând de la o norma
comuna prescriptiva, de la norma de rol pe care a interiorizat-o, asupra careia reflecteaza
inainte de a o transpune in viata cotidiana. Oamenii se raporteaza tot timpul la exigenta
normelor şi regulilor de orice fel, dar a le urma nu inseamna a te supune neconditionat
acestora, ci, a-ti regla comportamentul prin raportare activa, reflexiv - critica la ele.
Comportamentul moral nu este un dat, el se dobândeşte prin educatie, ca efort
permanent de informare şi interpretare, de formare a judecatii şi a spiritului critic, de
conştientizare şi de participare. Putem spune ca omul nu se naşte fiinta morala, ci, devine, iar
ceea ce devine depinde esential de educatia pe care o primeşte.
Educatia moral - civica nu poate fi rezumata la o simpla disciplina şcolara şi
academica, pentru ca nu este doar o chestiune de educatie formala, ci, ar trebui sa fie efectul
total şi global a tot ceea ce noi invatam in familie, in şcoala şi in afara acestora.
Educatia morala este, deci, o necesitate sociala pe care toti factorii educationali trebuie sa o
conştientizeze şi sa şi-o asume in mod activ, deoarece conştiinta şi conduita morala reprezinta
conditii fundamentale ale echilibrului, securitatii şi binelui social.
Copilul invata valori morale esentiale din interactiunile zilnice pe care le are cu cei din
jur. Este important ca fiecare interactiune a lui sa fie fructificata intr-o lectie morala, din care
sa afle si sa invete o multime de lucruri prin care sa-si construiasca in viitor propriul sistem
deIata cateva trucuri importante prin care sa cladesti mai usor educatia morala a copilului!
Fii un exemplu pentru el!
Copilul invata din exemplele voastre si din ceea ce vede si aude in jurul lui.
Un tata isi plimba copilul prin parc si observa un ambalaj pe jos, pe care il ridica si il
pune in cosul de gunoi. Observand gestul tatalui sau, copilul il intreaba cine a aruncat
ambalajul. Acesta ii raspunde ca nu stie, dar cum i-a aparut in cale, a gasit de cuviinta sa il
ridice si sa-l arunce la cos. Copilul va retine reactia tatalui si va proceda si el la fel.
Stabileste care sunt principiile si valorile morale ale familiei si prezinta-i-le si copilului
Fiecare dintre noi are anumite valori care sunt bine inradacinate in modul de a gandi si
reactiona.
Insa trebuie sa existe un sistem de valori morale al familiei. Membrii familiei trebuie sa
fie in asentimentul tau atunci cand te hotarasti sa ii vorbesti copilului despre valorile etice si
normele spirituale care va dirijeaza comportamentul si actiunile pe care le intreprindeti zi de
zi.
Copilul va auzi mult mai multe variante si opinii cu privire la credintele si valorile pe
care incerci sa i le insufli. Pentru a evita ca micutul sa fie confuz, trebuie sa ii explici de
fiecare data de ce crezi in ceea ce crezi si de ce consideri ca este moral sa fie asa. El trebuie sa
inteleaga de ce unele comportamente sunt criticate moral, in timp ce altele sunt promovate in
viata de zi cu zi si felul in care ii pot afecta lui viata.
124
Foloseste-te de situatii uzuale pentru a-l invata ce e moralitatea

Din comportamentele, activitatiile si situatiile zilnice cu care se confrunta, copilul poate invata
multe lectii de moralitate.
Ai grija ca din spectrul de valori morale pe care incerci sa i-l insufli sa nu lipseasca
grija pentru semeni, respectul, spiritul civic, justitiar etc.
Lauda-l si incurajeaza-l atunci cand face o fapta morala!
Una dintre metodele de succes prin care poti inradacina comportamentul moral la copilul tau
este lauda sau incurajarea.
Pe masura ce inveti copilul despre principiile morale, acesta le va si pune in aplicare, fie doar
si pentru ca te vede pe tine punand in practica unele dintre ele.
Este ocazia perfecta pentru a marca momentul si a-l lauda si complimenta cu privire la
gestul lui. In felul acesta, exista toate sansele ca micutul sa repete respectivul comportament.
Scoate in evidenta impactul comportamentului lui asupra altora
Unii specialisti sunt de parere ca cel mai bine se consolideaza comportamentul moral al
copilului atunci cand i se prezinta sau accentueaza felul in care modul lui de a se purta ii
afecteaza pe ceilalti.
De fiecare data cand copilul supara un alt copil, fie ca il imbranceste sau tipa la el, spune-i in
cuvinte ca modul in care s-a purtat l-a facut sa planga si sa se intristeze.
Acelasi lucru este valabil si in cazul comportamentelor pozitive. Subliniaza-i
intotdeauna verbal atunci cand ii face pe ceilalti sa rada sau sa se simta bine. principii etice.
Pana atunci insa, este datoria ta, ca parinte, sa il inveti ce si care sunt valorile morale
importante, precum diferenta dintre bine si rau, respectul, corectitudinea etc.
O concluzie preliminară a studiilor privind educaţia morală şi eticile profesionale este
aceea privind tendinţa a numeroase ţări din UE de a reveni la educaţia morală (centrată pe
demnitatea omului ca fiinţă creatoare spiritual) după ce s-a pus accent în perioada postbelică
pe educaţia civică (centrată pe valori politico-juridice), precum şi tendinţa oarecum motivată
(politic) dar defazată, a unor ţări în tranziţie postcomunistă de a pune un timp accent pe
educaţia civică (centrată pe drepturile omului).
Persepctivele integrrării europene impun armonizarea firească a tendinţelor spre o
educaţie pentru creaţie spirituală de valori ( inclusiv morale) şi depăşirea momentului
orientării educaţiei spre consumul de valori (“drepturi”)
BIBLIOGRAFIE :
• Antonescu, G.G., Educaţia morală şi religioasă în Şcoala românească, Bucureşti, Editura Cultura
Românească, 1937.
• Blaga, L., Elanul insulei, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1977.
• Bunge, M.,Ştiinţă şi filosofie, Editura Politică, Bucureşti, 1984.
• Cătineanu, T., Elemente de etică, vol. I si II, Cluj-Napoca,Editura Dacia, 1982, 1987.
• Cerghit, I., Metode de învăţământ, Bucureşti, E.D.P., 1980.
• Comănescu, I., Autoeducaţia azi şi mâine, Oradea, Editura Imprimeria de vest, 1996 *** Dicţionar de
etică pentru tineret, Editura Politică, Bucureşti, 1969.
125
Educarea şcolarilor în spiritul valorilor morale
Prof. înv. primar GAVRILĂ LILIANA

Liceul Tehnologic Izvoarele, Jud. Olt
sentimentelor şi obişnuinţelor morale trebuie să stea în atenţia specialiştilor ,dar şi a cadrelor
didactice .
Sarcina fundamentală a familiei şi a şcolii rămâne a fi formarea conştiinţei şi
comportamentului moral, consolidarea convingerilor etice, cultivarea valorilor culturale ale
poporului.
În baza principiilor şi a conţinutului educaţiei morale tradiţionale sunt concretizate şi
modalităţile de realizare a acestui potenţial în contextul pedagogiei populare la ora actuală,
ţinându-se cont de asigurarea unităţii dintre educaţia morală, intelectuală, estetică şi fizică a
copiilor şi tinerilor.
obstacole şi să asigurăm realizarea la nivel ridicat a tuturor obiectivelor urmărite .
Prin educaţie morală înţelegem modul de influenţă a adulţilor asupra copiilor, prin care
aceştia îşi formează noţiunile, sentimentele, convingerile, obişnuinţele de conduită morală.
Deşi metodele de educaţie trebuie deosebite de mijloacele de educaţie, cu care se află într-un
raport de interdependenţă, uneori se pierde hotarul dintre metodă şi mijloc.
Printre mijloacele de educaţie se numără, pe de o parte, diferite forme de activitate
(jocurile, munca, învăţătura ş. a.), iar pe de altă parte, totalitatea mijloacelor din folclor
(ghicitorile, proverbele, zicătorile, cântecele, basmele, poveştile, legendele, baladele, doinele,
tradiţiile etc.). Educaţia morală se caracterizează prin multilateralitatea conţinutului, printr-o
bogăţie spirituală deosebită.
126
aprobarea şi dezaprobarea. Abilitatea şi măiestria educatorului îl vor ajuta să adapteze fiecare
procedeu sau metodă la specificul situaţiei pe care o are de rezolvat. Metodele verbale se
îmbină cu cele practice. Aprobarea şi dezaprobarea se pot succeda uşor, după cum metoda
explicaţiei poate urma un exerciţiu sau un exemplu, sau analiza unui caz.
profesor.
supunere, răspundere (valori morale). Citind şi povestind unele lecturi literare , elevii vor
beneficia de efectul educativ al unor lecţii de etică morală. Se vor întâlni cu personaje pozitive
şi negative care se luptă şi triumfă binele, întărind credinţa în Dumnezeu; cu personaje care
reuşesc datorită speranţei şi credinţei.
„aşa e rău”.
suficiente, pentru a face din copil un locuitor al cetăţii, un bun cetăţean, urmărind cultivarea
Educaţia morală a dobândit în vremurile noastre un înţeles complex. Finalităţile care
orientează demersurile educaţionale în acest sens sunt diferenţiate în funcţie de deschiderea
varietăţii care se configurează în jurul diferitelor variante terminologice: educaţie morală,
educaţie moral - civică, educaţie moral - religioasă, etc.. Încă o dată înţelegem faptul că
educaţia morală are mai multe laturi. Una dintre acestea şi foarte reprezentativă este cea
religioasă. Nu doar capacităţile intelectuale sau fizice deosebite desăvârşesc personalitatea
umană ci şi capacitatea morală, raportată la spiritualitate şi Dumnezeu. Trăim vremuri în care
127
din ce în ce mai puţin moralitatea este asociată cu Dumnezeu. Noile orientări ale mentalului
colectiv asociază mai degrabă moralitatea cu etica.
Experimentând de - a lungul timpului variate metode şi activităţi de implementare a
educaţiei morale la şcolarii mici , am observat că asocierea cu educaţia religioasă a dat cele
mai bune rezultate în manifestarea lor comportamentală ulterioară. Acest lucru este datorat în
primul rând faptului că educaţia creştină autentică întemeiază şi susţine toate valorile şi toate
formele de educaţie. În preajma sărbătorilor mari ale creştinătăţii, Paştele şi Crăciunul, prin
activităţile desfăşurate, religioase dar nu numai, implementăm în mintea şi sufletul copiilor
sentimente de dragoste faţă de aproapele nostru, deprinderi morale, premise ale unei judecăţi
moral - religioase, etc.. Respectul faţă de sine şi de cei din jur, bunătatea, modestia, altruismul,
sunt valori morale şi comportamente educaţionale care trebuie formate de cadrele didactice
alături de alţi factori educaţionali. Noi, cadrele didactice, avem datoria de a dezvolta
capacităţile elevilor, de a corecta motivaţia deprinderilor, a obişnuinţelor, trăsăturilor de
personalitate şi de a - i orienta către autocunoaştere şi autoeducare.
Educaţia morală este un proces complex care trebuie condus cu conştiinciozitate , cu
multă artă şi măiestrie pedagogică pentru a reuşi să facem tineretul nostru să - şi însuşească
bine , încă din anii copilăriei , principiile specifice şi să le aplice consecvent în viaţă.
Procesul de construire a profilului moral-civic al copilului este complex şi angajează
comunicare în masă, deci, societatea.
Bibliografie:
-Constantin, Cucoş, Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi, 2006
-Piaget, J , Judecata morală la copil, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1980
-Sârbu Tănase, Etică: valori şi virtuţi morale, Editura Societăţii academice Matei Teiu Botez,Iaşi, 2005.
EDUCAȚIA MORALĂ ȘI VALENȚELE EI ÎN SOCIETATEA

CUNOAȘTERII
Prof.înv.primar, Ghenea Mihaela

Școala Gimnazială Fărcașele,Olt
Educația morală este acea dimensiune interna a activitatii de formare-dezvoltare a

personalitatii care vizeaza "ceea ce este mai profund si mai accentuat subiectiv in fiinta
umana" (Hubert, Rene).
Morala reprezinta o vasta categorie de principii si norme de viata, reguli de
comportamente umane specifice unei societati la nivelul dezvoltarii acesteia. Persoanele
de-a lungul vietii isi stabilesc anumite reguli de convietuire in dependenta de educatie si
felul fiecaruia de a se forma si de a fi.
Esenţa educaţiei morale constă în crearea unui cadru adecvat interiorizării
componentelor moralei sociale în structura personalităţii morale a copilului, elaborarea
şi introducerea profilului moral tinind cont de normele impuse in societate. Astfel
128
educatia morala tinde spre fomarea individului ca subiect moral, subiect ce gândeşte şi
acţionează în spiritul cerinţelor şi exigenţelor moralei sociale, a idealului, a valorilor,
normelor şi regulilor pe care ea le deţine.
Un ideal moral bine constituit e fundamentul oricărui sistem moral, caracteristic
şi definitoriu tendinţei şi opţiunilor comportamentale unei societăţi, cat si latura aliata a
tuturor elementelor componente ale acestui sistem moral. El intruchipeaza perfectiunea,
in care fiinta umana e protagonistul propriei dezvoltari morale. Omul insuseste conditia
sa, se dezvolta, se (auto)educa si se realizeaza atit fizic, cit si in mare masura in plan
moral. Acesta tinde continuu spre ideal, indiferent de faptul realitatii, el urmeaza calea
autodepasirii, el participa activ la autodezvoltare si autovalorizare.
Formarea conduitei si constintei morale favorizeaza unul din cele mai complexe
planuri in formarea personalitatii : se bazeaza pe actiuni si deprinderi morale, care abia
prin cristalizarea si generalizarea lor se vor structura ca trasaturi de ordin moral.
Frumusetea morala se manifesta si angajeaza copilul in aprecierea panoramei
acesteia ce are contributie majora pentru perceperea, receptionarea,intelegerea si
totodata stabilirea unui climat armonios si benefic pentru o educatie morala superioara.
In procesul formarii valorilor morale se va respecta si o anumita gradatie specifica
particularitatilor de virsta. Concomitent familiarizarii copilului cu normele morale, se
formeaza emotiile si sentimentele morale, atitudinile morale, trasaturile de caracter,
convingerile, obisnuintele ce reprezinta obiective esentiale ale sistemului initial.
Louis Legrand considera constiinta morala ca o cunoastere a valorilor intiparite
in comportamentul persoanei, integrarea implicind obligatia in cazul cind vointa
individuala nu se coreleaza cu valorile.Deci gindirea operativa a persoanei denota felul
prin care isi dirijeaza propiile actiuni,valori si conduite ale vietii si tine cont de
exemplele pe care le intimpina zi de zi..
Exemplele pe care le analizeaza se bazează pe însuşirea unor modele ce
întruchipează fapte şi acţiuni morale. Efectul pe care il are exemplul asupra lui il
constituie comportamentul celor din jur, iar pe de altă parte, tendinţa spre imitaţia
proprie omului, în general .De obicei noi imitam ceea ce corespunde la un moment dat
cu preocupările, dorinţele şi aspiraţiile noastre.Si de obicei aceasta imitare preia sau
îmbracă o serie de nuanţe, în funcţie de personalitatea celui care preia exemplul, cît şi de
situaţia în care acţionează.
Un alt autor,Geissler, abordeaza educatia morala privind consecintele si
problemele fundamentale ale acesteia. Inainte de transmiterea oricarei valori cognitive, a
continutului, elevul trebuie sa afle ca in comportamentul sau patrund necontenit decizii
valorice si trecand prin ratiuni sunt lipsite de consistenta si stabilitate. O parte a educatiei
morale trebuie sa se rezume la evidentierea valorilor privind deciziile si conditiile unei
acceptari sau respingeri diferentiate.
Respectiv pentru ca educatia morala sa denote un sens valoric, experienta trebuie
sa fie baza care o constituie in esenta.
Adolescentul permanent se confrunta cu luarea unor decizii care deseori
influenteaza comportamentul acestuia, cit si modul de gindire in care se accentueaza
129
spontaneitatea si rapiditatea de care da dovada . Sunt anumite valori pe care le insusesc

sau se conduc si anumite reguli morale pe care le accepta sau le refuza total. Asta tine de
particularitatea de virsta si dorinta de a asimila norme de conduita etica constante in
timp.
Evaluarea administrata pe o persoana cu valori bine definite reprezinta nucleul
avansat al cunostintelor, deprinderilor si conduitelor spirituale. In ceea ce priveste
regulile morale, in cazul cand provin devieri pe marginea unor fundaluri de semnificatie
valorice, acestea isi pierd din functionalitate si validitate. Exemplu: Cum trebuie un copil
sa insuseasca o norma morala?; Dupa ce reguli morale trebuie sa se conduca spre a se
dezvolta ca o personalitate empatica cu un nivel ridicat de inteligenta emotionala si cu o
ghidare a propriilor ginduri si actiuni? Copilul trebuie dirijat spre dezvoltarea
abilitatilor de comunicare, prin achizitia unui sistem propriu de valori, prin dezvoltarea
strategiilor de rezolvare de probleme si de luare de decizii. Parintele trebuie sa comunice
cu copilul despre sentimentele sale, sa-l asculte cand isi exprima gindurile si trairile, sa-i
acorde atentie cind are nevoie, sa trateze copilul ca o persooana valoroasa, sa-l lase sa
faca alegeri chiar si atunci cind greseste; sa nu-si respinga copilul, acesta are nevoie sa
fie acceptat ca persoana, aceasta fiind temelia asigurarii unei educatii morale eficiente.
In toata complexitatea ei, educatia morala sprijina persoanele in cauza sa obtina
performante educationale deosebite si o viata plina de succese, impliniri, armonie
insotita de satisfactii si bucurii spirituale.
Un aspect important al educatiei morale este povaţa ca o metoda ce se bazează pe
valorificarea experienţei morale a omului, exprimata în proverbe, cugetări, maxime etc.,
si astfel se formeaza conştiinţa morala .
Nu doar prin exemple si povete sau mesajele educative ce vin de la educatori,
profesori nu pot impune cerinţe care sa orienteze sau sa verifice moralitatea , ci
maximele, cugetările, proverbele sau aforismele: "Seamănă la tinereţe, ca să ai la
bătrîneţe".
Si astfel, indiferent de activitatea pe care o desfăşoară şi de împrejurările în care
se află, individul ne apare în ipostaza de subiect moral. În consecinţă el acţionează în
virtutea unor norme morale interiorizate în procesul interacţiunii sale cu morala socială,
proprie societăţii din care face parte.Educaţia morală urmăreşte conturarea şi
consolidarea profilului moral în concordanţă cu imperativele moralei sociale.
Un profil puternic structurat se va răsfrânge în mod pozitiv asupra educaţiei
intelectuale. Trăsături ca : perseverenţa, tenacitatea, spiritul de disciplină, respectul
pentru adevăr, spiritul de răspundere, constiinciozitatea au darul de a mobiliza resursele
interne ale personalităţii în direcţia unei productivităţi mai mari a educaţiei intelectuale a
receptivităţii şi asimilării valorilor stiinţifice. Aceleaşi influenţe pot fi extinse şi asupra
educaţiei profesionale. Profilul moral imprimă un consens valorilor ştiinţifice şi celor
tehnologice prin prisma aplicării lor în folosul oamenilor.
Educaţia estetică este dependentă de cea morală prin interactiunea dintre idealul
moral şi cel estetic. Morala stimulează implinirea de sine a omului prin intermediul
valorilor estetice. Acestea la rândul lor, sensibilizează şi stimulează cunoaşterea şi
130
înţelegerea valorilor morale. Judecata şi aprecierea estetică se întemeiază şi pe

considerente de ordin moral.
Din toate acestea putem conchide că educaţia morală este o trecere de la morală
la moralitate, iar scopul educaţiei morale fiind formarea individului ca subiect moral,
care gandeste, simte si acţionează.
Bibliografie:
* Antonesei, L., Fundamentele culturale ale educaţiei, Editura Polirom, Iaşi, 1996.
* Cerghit, I., Metode de învăţământ, EDP, Bucureşti, 1980;
* Chiş, V., Activitatea profesorului între curriculum şi evaluare, Editura PUC, Cluj-Napoca, 2001;
* Cucoş, C., Pedagogie, ediţia a II-a, rev şi adăug, Editura Polirom, Iaşi, 2006.
INTERDEPENDENȚA EDUCAȚIEI MORALE CU CELELALTE

COMPONENTE ALE EDUCAȚIEI
Prof.înv.primar Gheorghe Carmen

Școala Gimnazială “Nicolae Titulescu” Caracal/ Olt
« Morala reflecta intotdeauna acea latura a actiunii umane in care se intruchipeaza

relatiile omului fata de alti oameni si fata de sine insusi, in care se rezolva contradictiile dintre
oameni, dintre om si societate »(T. Huszar).
Principiile educatiei morale sunt teze normative care orienteaza si directioneaza
activitatea educatorului in vederea realizarii obiectivului fundamental al educatiei morale,
formarea profilului moral al personalitatii copiilor,in concordanta cu cerintele idealului
educatiei.
Se impune,in cadrul educatiei morale, sa valorificam experienta de viata a copilului si
in acelasi timp sa-i oferim posibilitati pentru imbogatirea ei prin antrenarea la diferite actiuni
practice.In virtutea acestui principiu,educatorul va trebui sa urmareasca cu predilectie
acumularea experientei morale prin trairea unor fapte si imprejurari de viata bogate in
semnificatii si manifestari morale.
Educatorul trebuie sa organizeze viata colectiva a copiilor insistand asupra integrarii
lor in sistemul relatiilor interpersonale ce se constituie in cadrul unui colectiv.
Numai muncind si traind in colectiv, copiii vor ajunge sa inteleaga dinamica relatiei
dintre dorintele personale si exigentele colectivului,sa simta sentimentul de responsabilitate
pentru colectiv ,pentru fiecare membru al sau, sa se identifice cu nazuintele,perspectivele si
bucuriile colective.
Prin intermediul acestui principiu se exprima una din trasaturile definitorii ale educatiei
in general, al celei morale,in special.Respectarea acestui principiu impune educatorului o
preocupare permanenta pentru dozarea sistemului de cerinte,concomitent cu eliminarea
oricaror manifestari de banuiala, neincredere, suspiciune, subapreciere. Exigenta izvoraste din
131
umanismul educatoruluiu, din respectarea demnitatii umane si este incompatibila cu asa zisul
liberalism pedagogic.
Sensul acestui principiu rezulta din postularea existentei la fiecare personalitate umana
a unor componente,trasaturi sau insusiri pozitive,de ordin intelectual,afectiv ,moral. Se
impune, sa imbinam intarirea pozitiva(incurajarea pe baza elementelor pozitive ) cu cea
negativa (dezaprobarea manifestarilor negative), accentul punandu-se pe prima.Educatorul
trebuia sa cunosca bine personalitatea copilului pentru a distinge ceea ce este pozitiv si ceea ce
este negativ in comportamentul copilului.
Potrivit acestui principiu procesul instructiv-educativ trebuie sa se desfasoare in
concordanta cu particularitatile de varsta si individuale ale copiilor,adica cu profilul psihologic
al varstei si profilul psihologic individual.Fiecare stadiu de varsta are particularitatile si
posibilitatile sale latente de manifestare.Cunoasterea profilului psihologic al varstei si al celui
individual este indispensabila pentru tot ceea ce intreprinde educatorul in cadrul educatiei
morale :formularea cerintelor,alegerea metodelor si procedeelor,imprimarea unui stil relatiei
educative,folosirea diverselor procedee ale aprobarii si dezaprobarii.
Acest principiu indica necesitatea de a urmari in timp si a adopta o atitudine
consecventa in exercitarea actiunilor educative,pe fondul realizarii unui consens intre diferiti
factori educativi.
Continuitatea este ceruta pe de o parte de insasi evolutia posihica si morala a
copilului,care nu cunoaste intreruperi si stagnari,de particularitatile pedagogice ale formarii
constiintei si conduitei morale,pe de alta parte.
Consecventa in educatia morala inseamna fermitate pe linia indeplinirii cerintelor
formulate,a realizarii unei concordante intre cerinta si fapta,intre actiune si aprecierea ei.
Unitatea trebuie inteleasa ca,incluzand un consens intre actiunea tuturor factorilor
educativi(gradinita, scoala, familie,) intre actiunea diferitilor agenti care actioneaza prin
intermediul acestor factori(corpul didfactic,parinti,grupul,colectivul de elevi).
Iată câteva considerente ca răspuns al unui elev de clasa a IV-a la întrebarea:”Ce
înţelegi prin educaţie?”
Pentru orice persoană ( copil,elev,adult) a fi educat înseamnă a se comporta politicos
corect,cuviincios, civilizat cu cei din jur, indiferent de vârstă, sex, religie, că sunt cunoscuţi
sau necunoscuţi.
Educaţia începe din familie când copilul imită ceea ce vede,când învaţă să salute,cum
să se aşeze la masă, să mănânce, să se ridice de la masă, să se adreseze cu: ”Te rog frumos”, ”
Mulţumesc”. Din familie copiază primele exemple şi relaţii pozitive. De aici şi folosirea în
trecut a expresiei ”Cei şapte ani de acasă”.
La grădiniţă copiii învaţă să se comporte în colectivitate, să respecte educatoarea.Prin
ascultarea unor poveşti îşi aleg ca model personajele pozitive atât în desfăşurarea unor
activităţi, cât şi în modul lor de comportare faţă de cei din jur. Acum învaţă să se adreseze
cuviincios unii altora în diferite situaţii,să nu injure,să nu ţipe pe stradă, la şcoală şi acasă, să
nu mintă,să nu se bată,să nu dea vina pe altul,etc. .
132
La şcoală, educaţia copilului continuă. Elevul se crede educat dacă respectă şi este
respectat,dacă este corect,sincer şi cinstit cu colegii,familia şi cadrele didactice.Un elev are o
educaţie aleasă când este apreciat de colegi, prieteni,părinţi,rude,vecini.
Începând cu clasa a III-a, la orele de Educaţie civică se aprofundează câteva calităţi
de comportament ale elevilor: cinste, sinceritate, înţelepciune, consideraţie, înţelegere pentru
persoanele din jur. Pentru elevi, punctualitatea este o dovadă de respect pentru cei alături de
care trăiesc, înseamnă bună creştere şi educaţie, a saluta dovedeşte bună creştere. Elevul
înţelege că a fi educat cuprinde: punctualitate, respect, salut, politeţe, omenie. Deci, a fi educat
înseamnă a te purta civilizat.
Deviza unui elev educat trebuie să fie:
”SUNT APRECIAT ŞI BINE VĂZUT DE TOATĂ LUMEA- SUNT EDUCAT!”
Bibliografie:
* Cucoş, C., Pedagogie, ediţia a II-a, rev şi adăug, Editura Polirom, Iaşi, 2006.
* Negreţ-Dobridor, I., Didactica Nova sau arta de a-i învăţa pe toţi (aproape) totul, Editura Aramis Print,
Bucureşti, 2005;
***, Programul Intel Teach - Cursul Intel Teach - Instruirea în societatea cunoaşterii, Versiunea 10;
***, Scrisoare metodică pentru învăţământul preşcolar, 2013;
***, www.intel.com/education.
PROIECT EDUCAȚIONAL
“LADA DE ZESTRE”
Prof. GHIOLMEZ AURELIA

Şc. Gimnazială “Nifon Bălăşescu”, structură G.P.P. Nr.2
TULCEA
ARGUMENT
Într-o lume în care valorile sunt răsturnate şi copiii intră în contact cu nonvaloarea
într-un mod agresiv, începând cu produsele dăunătoare organismului până la violenţă sub
diferite forme, este imperios necesar ca şcoala, implicit grădiniţa să restabilească profilul
omului moral, cu respect faţă de el însuşi, de semenii sai, faţă de reguli.
Am ales acest nume pentru proiectul nostru pentru că am considerat educaţia pe care o
primeşte copilul ca pe o ladă de zestre , acea ladă de zestre care cuprindea zestrea materială şi
spirituală a unei familii.
Respectul, responsabilitatea, cooperarea, unitatea, pacea sunt valori umane care
reprezintă zestrea spirituală a unui popor, fundament şi ancoră în acelaşi timp, firul roşu care
uneşte trecutul de prezent , baza şi speranţa unui viitor mai bun pentru tinerele generaţii. Prin
intermediul proiectului propus preşcolarii explorează şi dezvoltă valori universale pentru că
educaţia este o activitate intenţionată proiectată pentru a ajuta umanitatea. O cultură a păcii şi
133
a nonviolenţei începe cu respectarea unor reguli simple, dar fără de care nu se poate, din care
fiecare trebuie să înţelegă că trăim printre oameni şi “Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face”.
Să ne gândim unii la alţii! Să ne respectăm unii pe alţii!”
“EU VĂD LUMEA DIFERIT CA URMARE A VALORILOR DE VIAŢĂ”

HARTA MENTALĂ A VALORILOR PROIECTULUI
DEFINIŢIE
RESPECT: preţuire, consideraţie, stimă faţă de propria persoană, familie faţă de cei din jurul
nostru şi se manifestă prin vorbe, gesturi, fapte;
RESPONSABILITATE: atitudine conștientă, simț de răspundere față de obligațiile sociale;
sarcină, răspundere pe care și-o asumă cineva;
COOPERARE: colaborare, munca depusă împreună cu alții cu interesul de a atinge un scop
comun;
TOLERANȚĂ: termen social, etic și religios aplicabil unei colectivități sau individ, care
definește respectul libertății altuia, al modului său de gândire și de comportare, precum și al
opiniilor sale de orice natură.
FORME ALE RESPECTULUI

Respectul faţă de sine Respectul faţă de mediu
Respectul faţă de ceilalţi Respectul faţă de patrie
Respectul faţă de muncă Respectul faţă de reguli
FORME ALE RESPONSABILITĂŢII
Responsabilitatea de a face ceea ce spunem

Resposabilitatea de aţi îndeplini sarcinile încredinţate cu integritate
Responsabilitatea de veni cu partea ta de contribuţie la binele comun
Responsabilitatea de a trăi în pace şi armonie cu cei din jur
FORME ALE COOPERĂRII

Cooperarea există atunci când oamenii lucrează împreună pentru un obiectiv comun.
Cooperarea este guvernată de reguli şi de respect mutual.
Dacă există iubire există cooperare.
Cei care cooperează au sentimente mai bune unii faţă de alţii şi faţă de sarcină.
Cei care cooperează învaţă ce este implicarea, au o atitudine pozitivă, constructivă,
unii faţă de alţii şi faţă de sarcină, învaţă să
lucreze în echipă.
Cel care a cooperat primeşte cooperarea.
GRUP ŢINTĂ: Preşcolari cu vârste cuprinse între 3-6 ani

DURATA: septembrie - iulie 2014
134
RESURSE UMANE:
1. Cadre didactice
Prof. Ghiolmez Aurelia - Şcoala Gimnazială “Nifon Bălăşescu”, structură Grădiniţa cu
program prelungit nr.2, Tulcea
Prof. Gherghescu Nicoleta - Şcoala Gimnazială “Nifon Bălăşescu”, structură Grădiniţa
cu program prelungit nr.2, Tulcea
Prof. Șapera Mariana – Grădinița Şcoalii Gimnaziale “ Grigore Antipa”
2. Preşcolari : 40 de preșcolari cu vârste cuprinse între 3-6 ani din cadrul Grădiniței
nr. 2 - Tulcea;20 de preșcolari cu vârste cuprinse între 3-6 ani din cadrul Grădiniței
Școlii Gimnaziale “Grigore Antipa” - Tulcea
3. Părinţii - sprijin în derularea proiectului: toţi părinţii ai căror copii sunt beneficiari
direcţi ai proiectului;
4. Inspectori şcolari:
Silvia Crăciun- inspector de specialitate - învăţământ preşcolar;
5. Parteneri în proiect:
Prof.Claudia Iosifescu- Centrul de Informare şi Educare în Managemaentul Deşeurilor
şi Protecţia Mediului
Centrul de Cercetari Eco-Muzeale “Delta Dunarii”, secţia istorie
Direcția de Sănătate Publică Tulcea
SCOPUL
Facilitarea dezvoltării personale prin cultivarea respectului, responsabilităţii,
cooperării, toleranței, unității și păcii ca valori morale, participând la desfaşurarea
unor activităţi în grădiniţă şi în parteneriat;
Construirea abilităţilor intrapersonale şi interpersonale sociale şi emoţionale.
Educarea capacităţii de comunicare empatică;
OBIECTIVE
• Să aplice norme de comportare civilizată în grădiniţă, familie, societate;
• Să coopereze, manifestând implicare şi disponibilitate, în realizarea sarcinilor de lucru;
• Să precizeze drepturile şi responsabilităţile pe care le au în familie, grădiniţă,
comunitate;
• Să aibă o atitudine pozitivă în relaţiile cu sine şi cei din jur;
• Să manifeste o atitudine de respect faţă de sine, ceilalţi, natură, muncă, patrie şi reguli;
• Să-şi îndeplinească sarcinile cu responsabilitate;
• Să aplice abilităţile intrapersonale şi interpersonale sociale şi emoţionale învăţate în
familie, grădiniţă, comunitate;
• Să găsească în ceilalţi motive de admiraţie şi respect;
• Să identifice comportamente dezirabile faţă de semenii lor, muncă şi mediu;
• Să aibă o atitudine critică, dezaprobatoare, faţă de comportamentele indezirabile
identificate, propunând soluţii de remediere a acestora
135
• Să exprime ideile, opiniile, impresiile şi trăirile proprii despre valorile învăţate, oral
sau prin activităţi : artistico-plastice, practice, muzicale;
ECHIPA DE PROIECT: Ghiolmez Aurelia, profesor învățământ preșcolar - Şcoala

Gimnazială “Nifon Bălăşescu”, structură
Grădiniţa cu program prelungit nr.2, Tulcea
Șapera Mariana, profesor învățământ preșcolar – Grădinița
Şcoalii Gimnaziale “ Grigore Antipa”
DESCRIEREA ACTIVITĂŢILOR PROPUSE ÎN PROIECT
1. “Un buzunar plin cu saluturi”- septembrie 2014

-Comportamente urmărite: Exersarea unor formule variate de salut.
-În timpul salutului, fiecare copil se adresează celorlalţi cu respect, foloseşte numele fiecăruia
şi un ton prietenos; formulele de politețe se folosesc în orice împrejurare, în relațiile cu
ceilalți;
2. ”Specificitate, unicitate”- octombrie 2014
- Identificarea calităţilor personale şi ale colegilor de grupă. Preşcolarii vor coopera pentru a
găsi trăsăturile specifice unor plante sau animale.
-Comportamente urmărite: să găsească în ceilalţi (oameni, plante, animale) motive de
admiraţie şi respect.
3. ”Sănătatea e cea mai bună avuţie”- noiembrie 2014
-Preşcolarii vor învăţa despre alimentele ecologice/ neecologice şi consecinţele acestora
asupra organismului. Se va discuta despre regulile alimentare şi de igienă în alimentaţie,
consumul de apă în detrimentul băuturilor carbogazoase, consumul zilnic de fructe şi legume
proaspete. Vor coopera în realizarea unui campanii pentru prevenirea cariilor dentare,
hepatitei, intoxicaţiilor.
-Comportamente urmărite: să respecte reguli alimentare şi de igienă pentru a-şi păstra
sănătatea (respectul faţă de reguli, respectul faţă de sine, responsabilitatea, cooperarea).
4. ”Ce ţie nu-ţi place altuia nu face”- noiembrie 2014
-Jocuri şi activităţi prin care preşcolarii învaţă să relaţioneze cu copiii şi adulţii din jurul
său, să ia atitudine împotriva comportamentelor indezirabile ( furt, agresiune, minciună,
etc). Învaţă să respecte, să aibă o atitudine responabilă faţă de bunurile personale şi
comune în familie, grădiniţă şi comunitate. Experimentează cooperarea în rezolvarea unor
studii de caz.
-Comportamente urmărite: să respecte reguli de convieţuire în comun; să respecte dreptul
la proprietate al oamenilor.
5. .”Familia mea”- decembrie 2014
-Preşcolarii vor descoperi calităţi ale membrilor familiei şi motive pentru care aceştia merită
să fie admiraţi şi respectaţi. Vor preciza drepturile şi responsabilităţile pe care le au în familie.
- Activitate interactivă părinţi- copii : copiii vor veni cu partea sa de contribuţie la pregătirea
serbării de Crăciun; părinţii pregătesc daruri pentru copii.
136
-Comportamente urmărite:
- să înţeleagă că între membrii familiei trebuie să existe relaţii de afecţiune, respect,
colaborare, ajutor, încredere.
6.” Ştim să muncim împreună”- ianuarie 2014
-Confecţionarea unor jucării împreună părinţi şi copii. Reamenajarea centrelor de interes şi
etichetarea acestora, selectarea, repararea şi aranjarea materialelor didactice pe centre.
-Valorizarea muncii preşcolarilor prin realizarea unor expoziţii tematice.
-Experimentarea responsabilităţii în realizarea sarcinilor încredinţate şi a lipsei de
responsabilitate prin rezolvarea unor studii de
-Caz. În cadrul grupurilor, pentru realizarea sarcinilor de lucru, unii au nevoie de ajutorul
nostru.
- să aibă o atitudine pozitivă faţă de muncă în general şi lucrul în echipă în mod special;
-să conştientizeze că în cadrul grupului de lucru se crează relaţii de prietenie şi colaborare;
- să-şi cunoască şi îndeplinească responsabilităţile în cadrul grupului de lucru;
-să înveţe să ceară şi să ofere ajutor atunci când acest lucru se impune;
-să manifeste înţelegere şi toleranţă faţă de copiii cu CES, sau care fac parte din grupuri
dezavantajate.
6. ” Credem în valori – Respectul”, “Cooperarea”- februarie 2014
-Se vor realiza în cooperare postere cu tema “Respectul”şi “Cooperarea”
-Obiective urmărite: evaluarea cunoştinţelor şi a abilităţilor intra şi interpersonale învăţate
despre respect şi cooperare.
7. ”Daruri pentru bunicii fără nepoţi”- martie 2014
-Vizită la azilul de bătrâni pentru a sărbători împreună Ziua mărţişorului şi Ziua Mamei.
-Comportamente urmărite: să manifeste sensibilitate şi înţelegere faţă de cei bătrâni şi singuri
8. ”Obiceiuri bune”- aprilie 2014
-Crearea şi distribuţia de afişe ce atrag atenţia asupra faptului că, în oraş, curăţenia depinde
în mare măsură de locuitorii ei.
-Experimentarea cooperării prin confecţionarea unor indicatoare de protecţie a mediului şi
amplasarea lor în parcuri.
-Amenajarea spaţiului verde din curtea grădiniţei; activitate realizată împreună cu părinţii.
-Activităţi de ocrotire şi protecţie a plantelor şi animalelor.
- să respecte tot ceea ce este viu;
- să ia atitudine faţă de obiceiurile care au un efect negativ asupra mediului;
-să aibă o atitudine responsabilă faţă de mediul înconjurător.
9. ”Paza bună trece primejdia rea”- mai 2014
-Regulile clasei: stabilirea de comun acord, scriere, ilustrare, afişare.
-Comentarea unor ilustraţii în care regulile: de securitate personală, circulaţie, muncă nu au
fost respectate, cunoaşterea consecinţelor.
-Realizarea unor afişe care să cuprindă reguli de prevenire a incendiilor, a accidentelor de
circulaţie şi de poluare a mediului.
137
- să enumere reguli ce trebuie respectate în diferite situaţii;
-să conştientizeze că regulile sunt nişte obiceiuri bune care aduc numai beneficii;
- să experimenteze responsabilitatea de a face ceea ce se spune sau hotăreşte de comun acord
între membrii grupului;
-să înţeleagă că nerespectarea regulilor duce la neînţelegeri şi conflicte.
10. ”Românii sărbătoresc Ziua Europei”- mai 2014
-Vizită la Muzeul de Istorie al oraşului.
-Participarea la concursul naţional “Cu Europa la Joacă” şi la festivităţile organizate de
municipalitate dedicate Zilei Europei.
-Comportamente urmărite:- să manifeste curiozitate şi admiraţie pentru cunoaşterea
strămoşilor şi faptelor lor: să exprime oral sau plastic impresiile şi trăirile proprii ocazionate
de sărbătorirea Zilei Europei .
12. ”Credem în valori -“Responsabilitatea”, “Toleranţa” – iunie 2014
-Se vor realiza în cooperare postere cu tema “Responsabilitatea”şi “Toleranţa”
- Obiective urmărite: evaluarea cunoştinţelor şi a abilităţilor intra şi interpersonale învăţate
despre responsabiliate şi toleranţă.
13. “Lada de zestre” – evaluarea proiectului – iulie 2014
-Expozitie de fotografii, filmări video, lucrări realizate pe perioada derulării proiectului.
-Părinţii sunt rugaţi să vină cu proverbe, zicători, fragmente literare în care este vorba despre
respect, responsabilitate, cooperare, toleranţă şi pace.
EVALUARE
- Expoziţii de fotografii, filmări video şi lucrari ale copiilor, parinţilor,
educatoarelor;
- Elaborarea unui portofoliu cu toate materialele didactice folosite în
derularea proiectului şi schimbările intervenite în
conduita copiilor şi a părinţilor;
- Procese verbale ale întâlnirilor cu părinții, partenerii;
- Realizarea de postere.
PUBLICITATEA ŞI
DISEMINAREA PROIECTULUI:
- Prezentarea proiectului în Comisiile metodice ale celor două grădinițe;
- Articole în revista “Joc de oglinzi” a învăţământului preprimar tulcean;
- Comunicate în presa locală.
138
JOCUL DE ROL
Prof. Grozăvescu Nadia Sorina
Şcoala Gimnazială „Gheorghe Magheru”
Caracal, Jud. Olt
Jocul de rol este considerat o arta magica a imitatiei si a prefacerii. In cadrul jocurilor de
rol copilul reproduce fictiv o situatie reala (personaje, fenomene, functii, relatii) intr-un
scenariu prestabilit. Beneficiile pe care aceste activitati le au in dezvoltarea lui sunt
nenumarate, dezvoltand abilitati importante si ajutandu-l sa inteleaga o multime de concepte si
idei pe care altfel cu greu si le-ar putea explica.
Jocul de rol nu este doar o activitate distractiva pentru cel mic, el devine un instrument
esential al invatarii. Copilul invata prin experienta, deoarece devine "actor" al vietii sociale si
nu numai, si are ocazia sa invete lucruri noi, sa isi formeze convingeri si sa infrunte situatii
complicate, in care se vede nevoit sa gaseasca solutii creative pentru a le depasi.
Iată cum am folosit jocul de rol în lecţia de recapitulare a unităţii de învăţare “Lumea vie”
(Plantele) la clasa a III-a ,la Ştiinţe ale naturii.
Părţile unei plante
MĂRUL: - Sunt un pom fructifer. Mă numesc MĂR. Într-o noapte nu m-am putut
odihni din cauza părţilor mele componente. Ascultaţi şi dumneavoastră cum se certau! A
început - RĂDĂCINA …
RĂDĂCINA: -Ah, nu mai pot! N-a mai plouat de mult timp. Stăpâna nu m-a udat, a
uitat de mine! Pământul e tare şi bătătorit. Nu pot să mai pătrund după apă.
Ieri a bătut vântul, şi tu, draga mea tulpină, ai fost aşa de grea! Te duceai când la stânga,
când la dreapta. Eu mă chinuiam să te îndrept, dar tu stăteai nepăsătoare. Nu e destul cât mă
chinui să-mi trimit toate vinişoarele şi toţi perişorii în interiorul pământului după hrană şi apă?
Voi cu ce mă ajutaţi? Sunteţi ca nişte trântori! Dacă mă mai supăraţi, mă despart de voi!
TULPINA: -Draga mea surioară, nu mă acuza! Şi eu sunt tristă! Primesc atâtea lovituri şi
înţepături … Copiii răi îmi crestează scoarţa atunci când se joacă şi îşi scriu numele pe mine,
ştii cât mă doare?
Când vântul mă îndoaie eu mă lupt cu el să nu-mi rupă coroana, frunzele, florile şi
fructele.
Apa şi substanţele hrănitoare pe care tu le aduni din pământ eu le transport spre frunză ca
să ne pregătească mâncarea. Apoi transport această mâncărică spre frunze, flori, fruct şi spre
tine, dragă rădăcină. Nu stau o clipă!
FRUNZA: -Ce tot vă certaţi acolo? Vi se pare că munciţi mai mult ca mine?
Eu aştept prima rază de soare ca să pregătesc hrana în prezenţa luminii.
Sunt numită bucătăria plantei şi dacă n-aşi fi eu cu ce v-aţi hrăni voi?
Tot prin mine planta respiră. Eu împrospătez aerul cu oxigen ca să respire oamenii aer
curat! Iau din aer dioxidul de carbon pe care-l folosesc în pregătirea hranei.
Spuneţi aţi putea trăi fără oxigen şi fără mâncare?
139
Împreună cu surorile mele facem umbra la care stau oamenii, păsările, animalele, gâzele
când e vară şi soarele dogoreşte. Cât mă mai lupt cu vânturile şi cu ploile! Iată că eu nu mă
vaiet şi muncesc numai cu drag! Faceţi şi voi la fel!
FLOAREA: -Să mă prezint, sunt floarea! Eu sunt iubită de albine, fluturi, oameni. Îi atrag
pe toţi cu mireasma pe care o răspândesc în aer şi prin coloritul petalelor. Din mine se
formează fructul atât de căutat de copii.
Dacă eu n-aşi rodi, oamenii n-ar mai cultiva plante.
Şi eu am rolul meu, dar nu mă laud!
FRUCTUL: -Bună ziua! Mă recunoaşte cineva! Sunt fructul!
Eu sunt cărnos, gustos, zemos şi parfumat! Conţin multe vitamine.
Oamenii mă culeg cu grijă să nu mă lovească. În timpul iernii mă ţin în becuri, silozuri,
dacă vor să mă consume proaspăt. Gospodinele fac gem, compot, dulceaţă, sucuri.
Eu curăţ dinţişorii copiilor ca să nu facă vreo carie. Se spune că dacă mănânci un măr pe zi
, te scuteşte de doctor.
Nu uitaţi, copii! Spălaţi bine fructele înainte de a le consuma!
SĂMÂNŢA: -Mă primiţi şi pe mine la discuţia voastră?
RĂDĂCINA: - Cine a vorbit?
SĂMÂNŢA: -Eu, sămânţa.
TULPINA: - Unde eşti?
SĂMÂNŢA: - Tăiaţi mărul în două! Mă vedeţi?
FRUNZA: - Da! Ce mică eşti!
SĂMÂNŢA: -Eu stau ascunsă aici şi pot ieşi când fructul e copt. Oamenii mă pun în
pământ şi din mine iese altă plăntuţă cu rădăcinuţă, tulpiniţă, frunzuliţe şi floricele.
Vedeţi că şi eu sunt importantă? Prin mine se înmulţeşte planta şi se păstrează specia.
MĂRUL: -Aţi terminat? Ascultaţi-mă şi pe mine!
Voi nu puteţi trăi una fără alta. Alcătuiţi un tot unitar. Gândiţi-vă la om! Poate el trăi fără
cap, fără mâini, fără picioare, fără trup?
Aşa sunteţi şi voi. Alcătuiţi o fiinţă. Dacă nu lucraţi împreună veţi muri. Fiecare aveţi rolul
vostru.
Sper să nu vă mai certaţi de azi înainte!
TOŢI – Nu!
RĂDĂCINA – Iartă-mă, surioară tulpină! Iertaţi-mă şi voi frunze, flori fructe, seminţe.
FRUNZA – Te iertăm, dragă rădăcină.
TOŢI – Hai să ne-mpăcăm!
FLOAREA – Promitem că nu ne mai certăm!
TOŢI – Împăcare, împăcare / Fără nici o supărare / Ura!
MĂRUL – Aşa vă vreau! Bravo! Acum la muncă!
POPAS
(Călătorul, cu traista în băţ, se apropie de pom. Se odihneşte la umbra lui. Apoi se ridică şi
vorbeşte cu pomul, cântând)
(Corul)
1.Călătorul ostenit
Află un arbore rodit
140
Se aşează lângă el
Se-odihneşte puţintel
(Călătorul)
- Pomişor, drag pomişor,
Ce-ţi sunt eu acum dator,
Pentru umbra ce mi-ai dat,
Poame că mi-ai scuturat?
(Mărul).
- Cale bună, dragul meu,
Să munceşti cu spor mereu
Şi un pom de vei sădi
Astfel mă vei răsplăti.
(Toţi)
Dacă vrei ca să fii om
Sădeşte şi tu un pom!
Udă-l des la rădăcină
Şi răsplata o să vină
Educarea preșcolarilor și școlarilor în spiritul valorilor morale
Înv. Iliuță Angelica Elena

Școala Gimnazială ,,Constantin Brâncoveanu”
Slatina/ Olt
Între componentele educației, cea morală ocupăun loc deosebit datorită rolului pe care
îl joacăîn afirmarea și integrarea în societate a copilului. Comportamentul moral se bazează pe
cunoștințe, sentimente, convingeri, deprinderi și obișnuințe, o voință puternică, încât urmărirea
și formarea acestora pretinde nu numai un program bine articulat ci și un sistem coerent de
metode și procedee prin care să putem preveni apariția unor eventuale obstacole și să asigurăm
realizarea la nivel ridicat a tuturor obiectivelor urmărite.
Formarea unui comportament moral pretinde o metodologie și o strategie complexă,

variată, dinamicăși adecvată numeroaselor componente care trebuie formate și dezvoltate.Nu
atât numărul metodelor și procedeelor utilizate în acest proces reprezintă o dificultate, cât
integrarea lor într-un sistem, articularea lor într-o metodologie flexibilă, adaptabilă diverselor
situații încare se găsește educatorul și elevul.
141
Principalele metode care stau la dispozitia oricărui cadru didactic sunt: povestirea,
explicația morală, prelegerea morală, convorbirea morală, dezbaterile morale,
problematizarea, studiul de caz, exemplul, exercițiul moral, aprecierea și sancționarea sau
aprobarea și dezaprobarea. Abilitatea și măiestria educatorului îl vor ajuta să adapteze fiecare
procedeu sau metodă la specificul situației pe care o are de rezolvat. Metodele verbale se
îmbină cu cele practice. Aprobarea și dezaprobarea se pot succeda ușor, după cum metoda
explicației poate urma un exercițiu sau un exemplu.
Domeniul educației morale este delicat și de aceea cere competențăși artă pentru a
soluționa numeroasele probleme pe care le ridică formarea profilului moral al unui copil.
Aceasta înseamnă căun cadru didactic trebuie săștie să aleagă si să folosească cu măiestrie
metodele care-i pot oferi șansele cele mai mari de succes. De asemenea, nu trebuie să uite
niciun moment că această bogată metodologie va trebui să fie permanent însotită de exemplul
său personal, de atitudinea ireproșabilă din punct de vedere moral în toate împrejurările.
personalității este un proces îndelungat care își are originea în familie, se continuăîn întreaga
școlaritate și se consolidează pe tot parcursul devenirii umane.
Într-o societate în care copiii învață că e “cool”să ai Iphone, iar școala și valorile
morale sunt pentru “luzări”, într-o societate în care părinții fie au un job foarte solicitant și-și
văd copilul una-două ore pezi, fie lucreazăîn străinătate și “cumpără”sentimentele copiilor lor
cu obiecte, uitând că acel copil are nevoie de dragostea părintească, e clar că valorile materiale
câstigă teren în fața celor morale.
Copilul învață valori morale esențiale din interacțiunile zilnice pe care le are cu cei din
jur. Este important ca fiecare interacțiune a lui să fie fructificatăîntr-o lecție morală, din care
să afle și săînvețe o mulțime de lucruri prin care să-și construiască un viitor propriul sistem de
principii etice. Până atunci însăeste datoria noastră săîi învățăm care sunt valorile morale
importante, precum diferența dintre bine și rău, respectul, corectitudinea, etc.
La intrarea în grădiniță copilul dispune de o oarecare experiență de viață care poate fi
universul valorilor reale, să-l facăsăînțeleagă semnificațiaacestora, să dobândească capacitatea
de a distinge ceea ce este frumos, bun, adevărat.
Chiar din clasa întâi, copiii dezbat termeni ca: adevăr, prietenie, răspundere, altruism.
Ei beneficiază de efectul educativ al unor lecții de etică morală, citind unele lecturi( Banul
muncit de A. Mitru, Un om necăjit de M. Sadoveanu). Se vor întâlni cu amenințări și pedepse
care sfârșesc prin iertare, cu personaje pozitive și negative care se luptăși triumfă forțele
binelui întărind credința în Dumnezeu.
Din comportamentele, activitățile și situațiile zilnice cu care se confruntă, copilul poate
învăța multe lecții de moralitate. Trebuie să avem grijă ca din spectrul de valori morale pe care
încercăm să le insuflăm să nu lipseascăgrija pentru semeni, respectul, spiritul civic, justițiar
etc. Una din metodele de succes prin care poți înrădăcina comportamentul moral este lauda
sau încurajarea. Pe măsurăceînveți copilul despre principiile morale, acesta le va și pune în
aplicare, fie doar și pentru că te vede pe tine punând în practică unele dintre ele. Este ocazia
142
perfectă pentru a marca momentul si a-l lăuda și complimenta cu privire la gestul lui.În felul
acesta, există toate șansele ca micuțul să repete respectivul comportament.
Unii specialiști sunt de părere că cel mai bine se consolidează comportamentul moral al
copilului atunci când i se prezintă sau accentuează felul în care modul lui de a se purta îi
afectează pe ceilalți. De fiecare dată când copilul supără un alt copil, fie că-l îmbrâncește sau
țipă la el, spune-i în cuvinte că modul în care s-a purtat l-a făcut să plângăși să se întristeze.
Același lucru este valabil și în cazul comportamentelor pozitive. Subliniază-i întotdeauna
verbal atunci când îi face pe ceilalțisă se simtă bine.
Faptul că unii copii prezintă trăsături morale ca cele ale părinților(bunătate/răutate,
egoism/altruism) nu se explică prin ereditate, ci mai degrabă prin influența exemplului
exercitat de mediul familial asupra copilului care la vârsta mică are tendința de a imita.
Indiferent ce mijloace, metode, procedee vom folosi în educația morală a copiilor,și
având în vedere faptul cășcolarii de astăzi vor fi adulții de mâine, angrenați în structuri sociale,
economice și culturale, răsplata muncii noastre se va vedea atunci când “el”va fi la înălțimea
așteptărilor noastre , pentru că ne dorim să formăm generații cu suflet frumos în sensul
omeniei, generozității, respectului etc.
Bibliografie:
1.Comăncescu I., Reconsiderări necesare în problematica educației morale,Revista de
pedagogie,nr.6,1991
2.Dumitrana Magdalena, Copilul, familia și grădinița, Editura Compania, București 2000
3.Învățământul primar nr.12/1996, Editura Discipol, București 1996
ROLUL ŞCOLII ŞI AL FAMILIEI ÎN EDUCAREA ȘCOLARILOR ÎN

SPIRITUL VALORILOR MORALE
Prof.înv.primar, IVAN DANIELA

ŞC. GIMNAZIALĂ„GEORGE POBORAN”
SLATINA-OLT
Educației morale îi revine misiunea să ridice valoarea omului, a umanismului și

civismului și să facă din fiecare om o valoare supremă. Aceasta înseamnă accentuarea
obligațiilor morale și civice, întărirea calităților care definesc profilul moral al unei persoane,
ca : demnitate, responsabilitate, solidaritate, încredere, toleranță, respect reciproc, apărarea
binelui, a dreptății, a cinstei etc.
Educația trebuie să-i ajute fiecărui tânăr, să-și dezvolte conștiința morală, să și-o pună
de acord cu faptele, cu exigențele colectivității și cu conștiințele altora.
Educația morală trebuie să se desfășoare în acord cu evoluția morală a individului și cu
creșterea exigențelor comunității căreia îi aparține, într-o concordanță deplină.
Procesul formării comportamentului moral-civic nu este simplu, uniliniar, neted, determinat
numai de explicarea, înțelegerea și asimilarea noțiunilor și normelor morale. Pe parcursul
143
acestui proces apar obstacole, stagnări, contradicții, generalizări pripite, nedumeriri etc. care se
cer prevenite sau învinse. Intervenția oportună și competentă a educatorului este necesară pe
parcursul întregii școlarități a unui tânăr.
Conștiința morală se dezvoltă unitar, dar inegal sub influența condițiilor existenței
sociale. În procesul dezvoltării morale și civice are loc o restructurare continuă a experienței
personale sub influența conștientizării acestuia și invers, caracterul conștient se adâncește pe
baza unor numeroase fapte sprijinite pe valorile etice ale societății.
Şcoala trebuie înţeleasă ca o instituţie unde se comunică prin toate mijloacele, se
învaţă şi se realizează comunicarea, pentru toate nivelurile şi pentru orice context social ori
tematic. Scopul comunicării în scoală nu se rezumă la reuşita şcolară, ci urmăreşte reuşita
umană, în toate momentele vieţii. Educatorul este un arbitru care promovând-o, corectează
comunicarea, pentru că el nu este un model de orator, modelul nefiind garantat. Modelul este
impus în context, de tema, de auditoriu, de parteneri. Elevul trebuie ajutat să vorbească, i se
procură sursa satisfacerii, împlinirea unei nevoi de exprimare spontană ori bine gândită şi
pregătită. Dascălul îi declanşează cu pricepere şi abilitate motivaţiile de renunţare la
mentalitate, de trecere de la starea de absenţă la cea de prezenţă în viaţa grupului, a
societăţii.Astfel, devine comunicarea eficientă şi, pe această cale manifestarea lui liberă,
favorizată de forţa lui de a comunica, de încrederea că poate da limpezime şi frumuseţe ideii,
trăirii.
La rândul său, acum elevul obligă educatorul să continue grija pentru « acordările »
necesare la neîntrerupta lui devenire, trecere de la o etapă la alta a evoluţei. Educatorului nu i
se cere doar o recunoaştere a elevului de ieri, ci o recunoaştere a celui ce va fi mâine, încât
orice recomandare pe care o va face, se va efectua cu argumentele elevilor şi cu racordarea la
contextul emoţional şi intelectual al vârstei acestuia.
Obiectivele educaţionale ale familiei sunt integrate obiectivelor sistemului educaţional.
Obiective educaţionale realizate de familie:
➢ asumarea de către părinţi a rolului de colaborare activă a şcolii ;
➢ cunoşterea cerinţelor specifice şcolii ;
➢ crearea condiţiilor necesare activităţii de învăţare continuă ;
➢ asigurarea unităţii de cerinţe ;
➢ controlul îndeplinirii programului zilnic ;
➢ cunoaşterea prin mijloace adiacente : cărţi, reviste , expoziţii, teatru, radio, tv.,
excursii, calculator, Internet ;
➢ crearea condiţiilor necesare dezvoltării aptitudinilor;
➢ consolidarea deprinderilor moral- civice, a conduitei civilizate, în relaţiile cu
ambianţa socială extinsă progresiv.
Din această perspectivă, rolul părinţilor fată de copilul devenit elev, se schimbă. Ei
înşişi, au nevoie de îndrumarea învăţătorului. Activitatea de colaborare intră în sarcina fiecărui
dascal, ca obligaţie profesională şi morală, în acelaşi timp.
Familia, prin slăbirea interesului şi a controlului faţă de preocupările copilului îşi
diminuează funcţia educativă. Cu referire la familia contemporană, această situaţie are drept
cauză în principal starea ei materială precară. Numărul familiilor aflate în condiţii
144
defavorizate şi stresante este în continuă creştere. Nesiguranţa zilei de mâine creează tensiuni
între părinţi şi copii, ceea ce impune adesea copiii să evadeze din căminul familial şi să-şi
caute rezolvarea problemelor în grupul stradal, între prietenii de ocazie. Aceste cazuri
comportă însă riscuri serioase de angajare în acte antisociale.
Făcând o mică generalizare a factorilor de risc comportamental la nivel de familie,
dintre cei mai des întâlniţi în perioada pe care o traversăm putem numi :
➢ dezmembrarea familiei ;
➢ abandonarea copiilor de către părinţi ;
➢ adopţiile ;
➢ lipsa temporară a unui părinte sau a ambilor prin plecarea la muncă
în străinătate şi lăsarea copilului în grija bunicilor sau a rudelor ;
➢ părinţi bolnavi cronic, alcoolici, moral decăzuţi sau agresivi ,etc.
Anumite disfuncţionalităţi familiale, potenţial generatoare de devieri de comportament
la copil, au fost sesizate şi în familiile normal închegate. Printre acestea pot fi numite :
➢ divergenţa metodelor educative aplicate de părinţi îndeosebi în ce
priveşte recompensarea şi sancţionarea copiilor(copilul este permanent
derutat) ;
➢ atitudinea hiperprotectoare a părinţilor( duce la iritarea copilului) ;
➢ atitudinea familială indiferentă (dezvolta o agresivitate latentă) ;
➢ atitudinea hiperautoritară a părinţilor ( creează stări de tensiuni la copil
care se pot manifesta mai târziu prin descărcări pe seama altor
persoane).
De importanţă sporită pentru formarea personalităţii minorilor este şi mediul
ocazional sau anturajul.
În procesul de dezvoltare a personalităţii individului o influentă deosebită asupra lui o
are mediul în care trăieşte. Mediul extern este principala sursă din care individul se inspiră în
procesul de dezvoltare. El reprezintă un agent de vârf în socializare, precum şi un element
negativ în cazul nerespectării normelor sociale. În perioada copilăriei individul poate fi uşor
manipulat, îndreptat spre o anumită direcţie indiferent de polul acesteia- negativ sau pozitiv.
În acest context şcoala este instituţia care joacă un rol important în formarea unei personalităţi
deschise tolerante, care respectă normele, iar pe de altă parte, ea este locul unde se manifestă
factorii care generează comportamentul predelincvent.
Rolul şcolii ca agent educogen nu a fost şi nu este acceptat de toţi cei care se ocupă de
educaţie. Odată cu acordarea de cunoştinţe, şcoala este şi mediul în care se formează vicii, în
care copilul cunoaşte situaţii de conflict- rezultat al concurenţei de autoritate, al violenţei, al
minciunii, etc., acestea stând la baza formării unei potenţiale personalităţi
predelincvente.Şcoala trebuie să formeze copilului abilităţi multilaterale, de aceea este necesar
ca ea să devină un factor important în viaţa psihosocială a copilului.
Aproape că nu trece zi fără o ştire legată de agresivitatea din instituţiile de învăţământ.
Concluzia pare să fie una clară: elevii se poartă ca şi cum nu mai ştiu de frica nimănui şi cred
că totul este permis. De asemenea, în toată ţara, şcolile şi liceele sunt strict păzite de jandarmi.
145
Tema la modă azi este "violenţa elevilor în şcoli". În urma unor reportaje fulminante de
natură să aducă mult dorita audienţă, precum şi a altor facilităţi ale zilei, cum ar fi
telefoanele mobile cu camera încorporată şi Internetul, aceste aspecte nefericite au devenit
mult mai vizibile. Există violenţă în şcoli? Cu siguranţă! Mult mai multă decât în trecut?
Violenţa a existat, există şi va mai exista, iar acest nivel depinde de gradul de civilizaţie,
grad ce nu se modifică decât în perioade de timp mult prea mari, din păcate.
Problema violenţei este complexă şi de aceea necesită diferite soluţii, în funcţie de factorii
cauzali. Din această cauză întreaga comunitate este provocată, în special şcoala, profesorii,
managerii şcolilor, instituțiile statului , părinţii şi elevii . Chiar dacă soluţia nu este unică,
școala are un rol important în implementarea măsurilor de prevenţie, ţinând cont de influenţa
pe care o are în viaţa tinerilor.
Un rol extrem de important în procesul de prevenţie a violenţei îl are familia copilului ,
aceasta contribuind la transmiterea unor valori morale şi civice încă din primii ani de viaţă ai
copilului. O serie de probleme familiale pot genera devieri comportamentale la copii :
“divergenţa metodelor educative, atitudinea hiperprotectoare, atitudinea familială
indiferentă, părinţii „demisionari” (mereu ocupaţi sau plecaţi de acasă), atitudinea
hiperautoritară a părinţilor.
Copiii au nevoie de înțelegere, securitate afectivă, sprijin, protecție, dar și de
autoritate, fermitate. Comunicarea este necesară pentru a crea un climat de încredere și
respect reciproc.
Între familie şi şcoală trebuie să se dezvolte un parteneriat real şi să colaboreze în
prevenirea apariţiei unor comportamente violente .
Unitatea de opinie dintre cele două instituţii – scoală - familie – nu poate fi realizată
decât în colaborare, bazată pe o comunicare eficientă în care cei doi parteneri îşi cunosc
responsabilităţile.
Bibliografie:
1.Hopkins D., Ainscow M., West M.- “Perfecţionarea şcolii într-o eră a schimbării”,
Chişinău,1999;
2.Stanisor E.-“Delincventa juvenila”,Bucureşti, 2008.
Dezechilibre în cultura școlară

Prof. Jianu Ana-Maria
Școala Gimnazială Nr. 2 Caracal/Olt
Școala ca organizație a suferit modificări nu doar în zona documentelor reglatoare de

ordin macro/microdecizional, ci și în aspectul exterior , vizibil ( pavoazare ,ergonomia
spațiului, materiale tehnice ). Însă tot vizibil este și comportamentul agenților educației,
Schimbarea de mentalitate a permis structurarea unor factori mai puțin eficienți pentru optima
desfășurare a actiunii didactice. Nu rare sunt cazurile în care elevii sau profesorii denotă o
146
profundă lipsă de morală.Voi discuta în rândurile următoare despre repercusiunile factorilor de

risc la nivelul elevilor.
Violența școlară
Violența reprezintă orice acțiune fizică sau verbală intenționată împotriva unei/ unor
persoane , provocând suferință fizică , psihică , sexuală sau prejudicii materiale. Se discută la
nivel internațional despre formele de violență ( de la neglijență la abuz , de la violență
domestică la violență socială ) și mediile în care apare. În situația de față interesează
agresivitatea copiilor față de alți copii în perimetrul instructiv- educativ.
Specialiștii au identificat o serie de cauze ale violenței, grupându-le pe două mari
coordonate – manifestarea sentimentelor de ură (conflicte ce trebuie rezolvate) sau tendința
pulsională ( cazuri de eveli cu structură dizarmonică). Ambele sunt rezultate ale factorilor
interni/externi. Din prima categorie fac parte aspectele personale ce pot duce la adoptarea
acestui comportament ( vulnerabilitate emoțională, probleme de sănătate, lipsa abilităților de
comunicare, nivel de inteligență scăzut etc).
În a doua categorie sunt incluse familia ( modelul parental), grupul de covârstnici
(modelul anturajului) și alte modele luate ca reper ( profesori, persoane semnificative din media
sau din sfera de cunoaștere a copilului). Astfel că, din cauza toleranței scăzute ( stres, frustrări,
insecuritate), a slabei eficiențe de dezvoltare a rețelei de sprijin, a mentalității
permisive/punitive, a excluziunii sau a comunicării ineficiente, iau naștere conflicte.
Nerezolvate, ele se adâncesc. Incompatibilitatea dintre obiective – trebuințe – interese – norme
– valori scade orientarea interpersonală. Majoritatea fenomenelor agresive au loc între 11 și 18
ani, când din punct de vedere al moralei acestea se „codifică” și se transformă în lege.
Dacă până la 10 ani există o formă de bune relații, de ordine ( cu depunere de efort în
realizarea cerinței de comportare), după școlaritatea mică sistemul de valori este „testat” de
copil, solicitând disciplina, controlul. Consecințele actelor violente la nivel psihologic
generează neîncredere, anxietate, insecuritate, sentimente de vinovăție, jenă etc, iar în plan
social izolare, tulburări adaptative, dificultăți de relaționare sau alte forme de abuz. Dat fiind
faptul că au fost inregistrate tot mai multe cazuri de agresivitate școlară, se trage un semnal de
alarmă pentru acordarea atenției unor instrumente de prevenție, sarcină ce revine conducerii
unității instructiv – educative. Cadrele didactice, în colaborare cu un consilier psihologic,
stabilesc planuri de intervenție pe comportamente violente.
Se vor avea în vedere aspecte generale ( exemplu: acțiuni cu caracter preventiv, sancțiuni
conform Regulamentului de Ordine Interioară, informarea direcțiunii și a organelor abilitate în
caz de evenimente nedorite) și tematica de lucru, explicată în cadrul activităților la clasă/de
grup. De asemenea, se vor consulta instituții responsabile ( exemplu: ANPDC) și cadrele
legislative ( Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului).
Indisciplina școlară
Pentru a discuta despre disciplină se cere o diferențiere între termenul de pedeapsă și cel de
disciplinare. Astfel, pedeapsa nu este un mod de a educa, ea eliminând doar pe moment
comportamentul nedorit. Consecințele ei sunt de ordin fizic, psihologic, social.
Neascultarea sau refuzul autorității este considerat dezechilibru între îngăduință și puniție,
între libertatea și restricție excesivă. Minciuna intenționată, furtul și vagabondajul au ca punct
147
de plecare același motiv de mai sus, reprezentând atitudini deliberate, conștiente. Greșelile
adulților sunt majoritatea generate de inconsecvența răspunsurilor la astfel de comportamente și
comunicarea deficitară.
Comportamentele de indisciplină sunt insușite prin observarea, imitarea modelului oferit de
persoanele din jur, fără a ține cont de consecințe.
Iresponsabilitatea actului denotă o slabă orientare către valori, pierzând din calitățile
educației principiale. Se constată o lipsă de impunere a profesorului în relația cu elevii. Mai
degrabă apare fraternizarea, rutina. Elevii pierd reperele pentru că ele nu mai contează.
Imaginea de sine este rezultatul aprecierii colectivului, dar nu pentru fapte de bravură, ci de
impunere.
Copilul, ca și adultul, are nevoie de timp, metode și exercițiu pentru a învăța un
comportament, simpla informare asupra manifestării unei atitudini dezirabile nu este suficientă.
Alături de această greșeală, o alta este și transmiterea mesajului în manieră negativă.
Disciplinarea îl învață pe elev responsabilitatea propriei atitudini, adică autocontrolul, ea
devenind metodă de dezvoltare comportamentală sau pedeapsă. Asumarea consecințelor
imediate ale unui comportament este primul pas în formarea conduitei morale, cunoașterea lor
fiind în prealabil identificată. Feedback-ul se cere a fi în concordanță cu situația și cu vârsta
elevului. Moral vorbind, un comportament trebuie definit clar și încurajat. Se insistă pe
consecvență, oferire de alternative, negocierea regulilor ( fără a renunța la păstrarea autorității
dată de statut și rol), feedback prescriptiv și descriptiv.
Prevenirea și gestionarea indisciplinei în școală revine comisiei de disciplină, care elaborează
planuri de măsuri (asemănătoare celor de combatere a violenței), printre care pot fi numite:
afișarea măsurilor de sancționare față de elevii care fumează, consumă substanțe ilegale,
băuturi alcoolice, care poartă arme albe ș.a.m.d.
Abandonul școlar
Abandonul este definit ca încetarea frecventării școlii,părăsirea sistemului
educațional,indiferent de nivelul la care s-a ajuns,înaintea încheierii ciclului de studiu
început.Pentru a discuta despre astfel de situații,se cere precizarea ca anterior abandonului sunt
absenteismul și eșecul școlar.
Fuga de școală apare atunci când acest mediu nu se mai constituie într-un context de
satisfacție ( fie nu face față cerințelor din cauza sănătății somatice ,fie nivelul pretențiilor față
de rezultat depășește dotarea intelectuală ) ,iar elevul caută rezolvare în altă parte.Tot aici sunt
integrate situațiile când profesorii tratează diferențiat copilul ,colegii sunt agresivi ori familia
devalorizează școala sau ethosul educativ este prea ridicat.Astfel de elevi au nevoie de
reasigurare afectivă ,de recunoaștere a problemei și conferirea de suport pentru eliminarea ei
,de evitarea stresului ( revizuirea obiectivelor ,lista cu activități prioritare ).Se iau în considerare
,ca și mai sus ,factori de risc de ordin familial ,socio-cultural (lipsa legăturii școala – familie ,
absența valorilor morale ) și individual (hiperemotivitate ,hiperexcetabilitate ) ,cu consecințe de
inhibare intelectuală și volițională ,neliniște, încredere ,indisciplină ,scăderea perfomanței
școlare.
În gestionarea situației de abandon se urmăresc o serie de etape : identificarea și
cunoașterea situației , propunerea soluțiilor ,luarea deciziei ,elaborarea programului de
148
intervenție ,intervenția propriu-zisă (implicații la nivel familial ,comunitar ,școlar ,de elev ).Cei
care lucrează la planul de intervenție formează o echipă multidisciplinară ,controlul proiectului
făcându-se prin asigurarea cursivității intervențiilor ,a diversității procedurale ,omogenității și
coerenței.Evaluarea se va face periodic ,monitorizând numărul de absențe,coeziuna de grup
,situația familiei ,verificarea rezultatelor școlare periodice.Planul vizează aspecte generale
(discutarea absențelor în ședințe cu părinții,evitarea sancționării elevilor prin excluderea de la
orele de curs ,afișarea programului unității ) ,tematica și activitățile propuse.
Tot în școală se pot formula chestionare pentru identificarea motivației pentru învățare
sau care privesc prezența școlară neritmică ( exemplu : supraîncărcarea orarului
,suprasolicitarea informațională ,dezinteres pentru o disciplină ).
Bibliografie:
Allport,GW. – Structura și dezvoltarea personalității ,Editura Didactică și pedagocică,
București ,1991
Vlăsceanu, L. – Metodologia cercetării sociale , Editura Științifică și Enciclopedică, București ,1986
Zlate,M. – Introducere în psihologie , Editura Polirom ,Iași ,2007
Zlate,M. – Psihologia mecanismelor cognitive , Editura Polirom ,Iași, 1999
Educația morală
Profesor, Jianu Carmen

Șc.Gim.,G.Poboran,Slatina
Educatia morala este acea dimensiune a educatiei prin care se urmareste formarea
si dezvoltarea constiintei si conduitei morale a personalitatii umane. Paradigma contemporana
a educatiei morale imbina cunoasterea (morala ) cu actiunea (morala) in procesul formarii
profilului moral al personalitatii (Cretu, 1999).
Ideea de complexitate a educatiei morale rezulta din:
• structura fenomenului moral, alcatuit din componente obictive si subiective, precum:
- trebuintele si relatiile morale individuale sau de grup,
- moravurile si deprinderile morale,
- aspiratiile,
- vointa,
- caracterul moral.
• nivelurile constitutive ale comportamentului uman;
• cooperarea ei cu alte dimensiuni ale educatiei;
• cooperarea ei cu limbajele si sistemele actiunii educationale (Calin, 1996).
Dimensiunea morala a personalitatii a fost subestimata in scoala romaneasca, accentul
cazand pe cea intelectuala. Au fost stabilite cai de reabilitare a educatiei morale in societate si
in scoala (Jinga&Istrate, 1998):
• efortul personal constient de autoperfecttionare morala; rolul autoeducatiei;
149
• sporirea raspunderii scolii in educatie morala;

• aportul altor factori educationali la realizarea educatiei morale (rolul familiei, al altor
institutii cu rol educativ);
• o noua tabela de valori.
Morala este o forma a constiintei sociale care reflecta ansamblul conceptiilor, ideilor si
principiilor (normelor) care calauzesc si reglementeaza comportarea oamenilor in relatiile
personale, in familie, la locul de munca si in societate, in general (Bontas, 1994).
Este necesara deosebirea dintre:
• educatia morala religioasa si
• educatia morala nonreligioasa.
Un comportament moral religios, al carui temei este mistica (unire a psihicului uman,
prin iubire sau contemplatie cu Dumnezeu), este un gen de comportament care nu reprezinta o
echivalenta cu intregul comportament individual sau social intr-o comunitate umana.
In sens moral, se poate trai intr-un mod liber religios sau nonreligios, sursa acestui
comportamentului moral nonreligios fiind socialul inteles ca interactiune intre experienta
generala de viata si experienta morala individuala.
Spatiul existential si cel optional al educatiei morale este diferit de cel religios. Valorile si
standardele morale laice ale vietii depindde starea istorica a societatii si starea ei culturala. Ele
definesc modul moral rational de viata al omului in relatie cu altul, prin adoptareaunui sistem
de valori si norme:
• libertatea morala,
• demnitatea,
• binele,
• datoria,
• solidaritatea,
• curajul,
• intelepciunea s.a (Calin, 1996).
Idealul moral este considerat o imagine a perfectiunii din punct de vedere moral, care
cuprinde chintesenta morala a personalitatii umane.
Valorile morale reflecta anumite cerinte si exigente generale care se impun
comportamentului uman in virtutea idealului uman.
Normele si regulile morale se refera la o situatie concreta; ele se exprima sub forma de
obligatii, interdictii si permisiuni privitoare la actiuni morale.
Moralitatea desemneaza ceea ce este omul sau grupul uman din punct de vedere moral
(Jinga&Istrate, 1998).
Suportul psihologic a ceea ce spunem si ceea ce putem fi priveste aspiratia morala care
implica anumite valori si norme morale pentru anumite insusiri si manifestari de
comportament, inclusiv vointa (Calin, 1996).
Dimensiunea cognitiva a constiintei se refera la informarea elevului cu continutul si
cerintele valorilor, normelor si regulilor morale.
Cunoasterea de catre cei care se educa a sensului normelor si regulilor morale, a
aspectelor concrete pe care le incumba acestea, se concretizeaza in:
150
• formarea reprezentarilor morale;

• insusirea notiunilor morale;
• formarea convingerilor morale;
• structurarea judecatilor morale (Cozma, 1994, citat de Jinga&Istrate, 1998).
Formarea reprezentarilor morale apare ca o reflectare sub forma intuitiva a caracteristicilor
unui complex de situatii si fapte morale complete, care se formeaza in situatii concrete in care
este angrenat cel care se educa (familie, scoala, activitati extradidactice).
Insusirea notiunilor morale se realizeaza prin generalizare si abstractizare. Notiunea
morala reflecta esentialul si generalul unei clase de manifestari morale pe care le cuprinde o
norma sau regula morala, caracterul apreciativ exprimandu-se in judecata morala.
Formarea convingerilor morale presupune luarea in considerare si a unei trairi afective, pentru
a realiza suportul energetic necesar cunostintelor morale pentru a se exprima in conduita.
Pentru declansarea actului moral este nevoie de un efort de vointa. Din fuziunea
componentelor cognitiva, afectiva si volitiva rezulta convingerile morale.
Convingerea cognitiva/rationala presupune intelegerea deplina a unor concepte,
principii si norme morale de conducere in viata.
Convingerea afectiva se formeaza prin perceperea trairilor emotionale, de regula,a
sentimentelor altruiste ale altora fata de noi, si a noastra fata de altii.
Convingerea volitiva se refera la faptul ca principiile, normele morale insusite corect,
insotite de sentimentele care le dinamizeaza, trebuie sa duca la savarsirea actului, la actele de
vointa (Jinga&Istrate, 1998).
Convingerea morala este doar “una din componentele afectivitatii umane si a convinge
pe cineva inseamna a declansa miscari psihice emotionale”. Aceasta miscare poate fi nociva,
in unele cazuri, prin efectul ei de acceptare fara discernamant a unor manifestari
comportamentale.
Nu convingerea morala este elementul definitoriu al comportamentului uman, ci
reflectia si optiunea morala prin care este posibila asigurarea unei consecvente
comportamentale, in relatie cu varietatea stilurilor de viata(Calin, 1996).
Formarea judecatilor morale vizeaza capacitatile evaluative ale celor care se educa,
surprinderea substratului moral al unor situatii concrete cu care ei se confrunta, si deprinderea
de a lua atitudine adecvata fata de ele. Rezulta, deci, ca atitudinea morala reprezinta factorul
major al educatiei morale (Jinga&Istrate, 1998).
b) Formarea conduitei morale
Conduita morala este obiectivarea constiintei morale in fapte si actiuni ca valoare de
raspuns pentru situatiile concrete in care este pusa persoana si care imbraca forme de:
• deprinderi morale;
• obisnuinte morale.
Deprinderile morale sunt componente automatizate ale conduitei care se formeaza ca
raspuns la anumite cerinte care se repeta in conditii relativ identice. Formarea lor este partea
cea mai importanta a educatiei morale.
Exemple:
- venirea la timp la scoala;
151
- pregatirea constiincioasa a lectiilor;

- folosirea cu grija a obiectelor aflate in dotarea scolii etc.
Obisnuintele morale se formeaza in urma repetarii unei actiuni, dar ele implica si
trebuinta de a efectua acea actiune in anumite conditii.
Formarea obisnuintelor morale conduce la formarea unor trasaturi de vointa si caracter.
Prin caracter -; ca obiectiv al educatiei morale - se intelege consecventa vointei, perseveranta
vointei, unitatea ei.
Cele doua laturi ale educatiei morale -; constiinta morala si conduita morala -; se
interconditioneaza si se intersecteaza reciproc, formarea uneia realizandu-se dependent de
cealalta. Elementele constiintei morale orienteaza si stimuleaza conduita morala, iar aceasta
valorofica asemenea elemente, integrandu-le in deprinderi, obisnuinte si trasaturi de voionta si
caracter (Jinga&Istrate, 1998).
Calin (1996) numeste drept deziderat unic al educatiei morale comportamentul moral,
care reprezinta un ansamblu de manifestari psihice cu continut normativ-axiologic, prezentand
o diversitate de niveluri ale structurii, dezvoltarii si educarii sale ca element constituent al
constiintei umane:
Aceste niveluri ale comportamentului moral sunt puncte de sprijin ale actiunii de
instruire si invatare morala.
Succesul activitatilor de educatie morala este conditionat si de alegerea cu pricepere a
metodelor si procedeelor de educatie morala (Jinga&Istrate, 1998).
Cretu (1999) identifica urmatoarele metode de educatie morala: a) Explicatia morala:
• prezentarea, dezvaluirea continutului unor cerinte, norme si reguli morale;
• argumentarea normelor morale.
Trecerea de la educatia la autoeducatie reprezinta implinirea in sine a omului ca
actiune de dezvoltare a potentialului creativ uman si a capacitatii omului pentru autodepasire
pe seama unor repere axiologice:
• un scop sau sens al vietii: sa fii tu insuti, creandu-ti un univers de valori;
• un plan al realizarii si recrearii de sine;
• un model de personalitate dintr-o multiplicare a cestora;
• o maniera statornica de realizare, prin munca si competenta (Calin, 1993, Calin, 1996).
Exista mai multe componente ale acestui proces:
• autoinvatarea valorilor culturii in general, avalorilor mari in special;
• legaturile cu semenii;
• autoperfectionarea profesionala;
• automodelarea motorica a comportamentului s.a.
Sunt componente intriseci firesti ale existentei umane si ale autoeducatiei care definesc
o linie a dezvoltarii personalitatii: sa inveti sa traiesti in armonia valorilor si in solidaritatea
acestora (Calin, 1996).
Interdependenta educatiei morale cu celelalta dimensiuni ale educatiei.
Un profil moral puternic structurat se va rasfrange asupra educatiei intelectuale.in mod
pozitiv prin:
152
- mobilizarea resurselor interne ale personalitatii in scopul unei mai bune receptivitati si
asimilari a valorilor stiintifice;
- descoperirea continua de solutii,
- impunerea noului in viata cotidiana,
- suportul moral al activitatii creatoare.
Asupra educatiei profesionale se rasfrang cam aceleasi influente:
- stimularea efortului si curiozitatii de aplicare in practica a cunostintelor asimilate;
- formarea a unor capacitati, priceperi si deprinderi necesare exercitarii unei profesiuni.
Educatia estetica este dependenta de cea morala prin:
- interactiunea dintre idealul moral si cel estetic;
- stimularea implinirii de sine a omului prin intermediul valorilor estetice, care, la randul lor
sensibilizeaza si stimuleaza cunoasterea si intelegerea valorilor morale;
- contributia la intemeierea judecatii si aprecierii estetice.
Dezvoltarea fizica se afla sub influentele moralitatii prin mobilizarea vointei in directia
fortificarii fizice a organismului dar formarea unor calitati, priceperi si deprinderi motrice
(Nicola, 1994).
Bibliografie: www.didactic.ro
Educarea preşcolarilor şi şcolarilor în spiritul valorilor morale
Institutor JOIŢA MIHAELA

moral. Necesitatea de a începe educaţia morală cât mai timpuriu este justificată şi de faptul că
deprinderilor însuşite şi la transformarea lor in obişnuinţe.
153

Mediul şcolar, prin labirintul căruia şcolarul mic îşi croieşte drumul în viaţă, îşi pune
amprenta asupra conturării personalităţii sale . Copilul îşi dezvoltă aptitudinile sale în raport
cu mediul în care trăieşte, aşa încât primele noţiuni educative le primeşte în familie, apoi în
colectivitate preşcolară, pentru ca şcoala să consolideze şi să adauge, printr-un amplu sistem
educativ o educaţie desăvârşită.
trăite în familiile şcolarilor mici .
punct de reper permanent în activitatea instructiv - educativă la clasă. Formarea profilului
moral al personalităţii este un proces îndelungat care îşi are originea în familie, se continuă în
şcoală şi se consolidează pe tot parcursul devenirii umane. Cunoaşterea procesului formării
conştiinţei şi conduitei morale, a relaţiei dintre latura morală şi celelalte aspecte ale educaţiei,
a rolului diferiţilor factori în formarea convingerilor, sentimentelor şi obişnuinţelor morale
trebuie să stea în atenţia specialiştilor. Părinţii nu au doar rol biologic, ci şi datoria morală de a
contribui activ la educaţia acestora ; această sarcină nu aparţine în exclusivitate şcolii .
Familia oferă copilului primele informaţii despre lumea ce-l înconjoară, primele norme
şi reguli de conduită morală, dar şi climatul social şi afectiv necesar trebuinţelor şi dorinţelor
sale. Pecetea pe care părinţii o lasă asupra structurii spirituale şi morale a personalităţii
propriilor copii se menţine toată viaţa. Acest tip de relaţie este hotărâtoare şi prin faptul că
familia mediază şi condiţionează comunicarea cu celelalte componente sociale, în special cu
şcoala. Perioada preşcolarităţii reprezintă fundamentul personalităţii copilului. La grădiniţă,
Pentru eficientizarea relaţiei şcoală - familie cadrul didactic trebuie :
• să cunoască mediul familial al elevilor vizitându-i anunţat sau neanunţat şi să-şi noteze
observaţiile în caietul învăţătorului;
154
• în funcţie de categoria în care se înregistrează părinţii elevului, interesaţi sau dezinteresaţi de

ceea ce se întâmplă cu propriul copil, cooperanţi, parţial cooperanţi, necooperanţi cu şcoala să-
şi fixeze şi să întreţină cât mai multe discuţii individuale;
• să stabilească din timp şi să planifice tematica şedinţelor şi a lectoratelor cu părinţii;
• în cazul elevilor problemă să se implice activ în procesul de educare a familiei, ea
reprezentând sursa principalelor atitudini greşite ale copiilor; familia trebuie convinsă că
numai acordând timp si atenţie copilului va putea să-l ajute să depăşească dificultăţile apărute;
• să antreneze părinţii în organizarea şi desfăşurarea activităţilor extraşcolare sau în atingerea
obiectivelor diferitelor parteneriate şcoală – familie - comunitate.
instituţii extraşcolare, în cluburi, teatre, muzee, biblioteci şi alte instituţii culturale,
cinematografe, mass-media în general. Activităţile extracurriculare sunt complementare cu
educaţia formală, îndeplinind roluri educative şi formative pe care educaţia şcolară le
abordează numai parţial. Aceste activităţi sunt organizate sau sprijinite de asociaţii ale
părinţilor sau copiilor (tineretului), instituţii şi asociaţii culturale, sportive, ştiinţifice, de
factorii de decizie la nivelul comunităţii locale, de presă, radio-TV. La acestea se adaugă
organizaţiile religioase şi activităţile organizate de diferite culte, instituţii de binefacere etc.
Bibliografie:
1. Ioan Nicola , Pedagogie, Editura Didactică și Pedagogică, Bucureşti, 1992
2. Arhid. Prof. Dr. Ioan Zăgrean, Morala creştină, Editura Renaşterea, 2002
3. Sârbu Tănase, Etică: valori şi virtuţi morale, Editura Societăţii academice Matei Teiu Botez,Iaşi, 2005.
Dezvoltarea morală a copilului preșcolar

Profînv.primar, LAUFER CRISTINA
L.P.S. SLATINA, OLT
Moralitatea, sau capacitatea de a actiona intr o

maniera morala, reprezinta potentialul individului
de a rezolva conflictele si de a mentine un
echilibru intre nevoile sale egoiste, egocentriste si
moral sociale, reglementarile privind nevoile si binele celorlalti.
Prin urmare, cand afirmam despre o persoana ca actioneaza intr-o maniera imorala,
intelegem ca are in vedere, in actiunile sale, doar nevoile si interesele proprii, ignorand,
subestimand, sau chiar sfidand, nevoile, sentimentele, interesele celorlalti.
De-a lungul timpului, numeroase studii de specialitate s-au ocupat de analiza
dezvoltarii morale a indivizilor, delimitandu-se trei mari perspective privind geneza si
155
determinantii moralitatii umane: perspectiva dezvoltarii cognitive, care considera moralitatea

un rezultat al intelegerii notiunii de dreptate sociala; perspectiva biologica, ce priveste
moralitatea ca fiind innascuta, inradacinata in fiinta umana, perspectiva psihanalitica, conform
careia moralitatea apare ca adaptare la normele impuse din exterior, pentru evitarea
sentimentului de vinovatie ce decurge din incalcarea acestora.
Procesul dezvoltarii morale

Conform studiilor intreprinse de Freud, procesul dezvoltarii morale este incheiat in
jurul varstei de 5-6 ani, spre deosebire de alti autori, care considera ca se poate vorbi
despre dezvoltare morala abia incepand cu varsta de 6 ani. Psihologii contemporani au cazut
insa de acord asupra faptului ca procesul de dezvoltare a moralitatii incepe in copilaria
timpurie si dureaza pana la varsta adulta.
Exista insa si opinii conform carora, comportamentul moraleste insusit prin mecanisme
proprii invatarii: intarire si modelare. Avand in vedere ca, in educatia copilului, parintii recurg
la un sistem mai mult sau mai putin coerent de recompense si sanctiuni, vom analiza cum
anume se modeleaza conduita morala prin aceste metode.
In perioada prescolara, cand copilul ia pentru prima datacontact intr-un mod liber cu
mediul inconjurator, insa nu a reusit inca sa isi gestioneze intr-un mod satisfacator propriile
nevoi, apar primele incalcari ale normelor de conduita morala, la care parintii reactioneaza.
Pretentiile fata de copil cresc, prin prisma faptului ca orizontul sau de actiune se largeste, el
luand contact cu grupuri sociale si cu regulile acestora. In aceasta perioada, comportamentul
care este conform normelor sociale este intarit pozitiv, prin laude, aprobare, afectiune, iar cel
negativ este intampinat cu pedepse (retragerea unor privilegii, admonestare, sau, in cel mai
nefericit caz, agresiune fizica). Parintele devine astfel un sistem de ghidaj pentru
comportamentul copilului, iar motivatia este teama de a pierde afectiunea sa. El incepe sa
dobandeasca sentimentul de vinovatie in legatura cu greselile sale, iar pentru a-l evita,
actioneaza in conformitate cu normele.
Dezvoltarea cognitiva la 3-6 ani
Insa, nu trebuie pierdut din vedere faptul ca, posibilitatea de intelegere a unei norme este
in stransa corelatie cu dezvoltarea cognitiva a copilului. Nu ii putem pretinde unui copil de 4
ani sa inteleaga notiunile de dreptate sociala, de echitate, de iubire a aproapelui, de respectare
a demnitatii celorlalti, de non-discriminare, etc. De aceea, este dezirabil sa se apeleze cat mai
putin la pedepse atunci cand un comportament imoral apare, accentul punandu-se pe explicatii,
pe exemple, deoarece pedeapsa reprezinta o forma de stimulare nociva, care are scopul de a
inhiba un comportament. Ca efect nedorit, copilul ajunge, de frica pedepsei, sa-si inhibe
comportamentul indezirabil doar in prezenta adultului, si sa-l continue atunci cand acesta este
absent, deoarece nu se produce o interiorizare pe termen lung a interdictiei.
In aceasta perioada de varsta, apare frecvent la copii minciuna, sau denaturarea
adevarului, si la fel de frecvent aceasta este pedepsita aspru de parinti. Nu trebuie pierdut din
156
vedere faptul ca, in perioada 3-6 ani, gandirea copilului este de tip egocentric, in care propriile
dorinte si placeri sunt suverane, el nu poate intelege faptul ca ceilalti au sentimente si opinii
diferite, nu poate corela punctul sau de vedere cu al celorlalti, isi proiecteaza propriile senzatii
si perceprii asupra celorlalti.
De asemenea, gandirea sa este dominata de animism, el insufleteste obiectele din jur, nu
face diferenta intre fantastic si posibil. In acest context, denaturarea adevarului este normala,
face parte din procesul de dezvoltare. Fie ca apare sub forma de poveste inventata, cu
personaje mai mult sau mai putin reale, fie ca are ca scop obtinerea unor favoruri, pedeapsa nu
este o solutie atunci cand minciuna apare. Este, insa, o ocazie propice pentru a-l invata pe
copil sa spuna adevarul, apeland la recompense si incurajari, atunci cand acesta o face.
Catre sfarsitul perioadei prescolare, in jurul varstei de 6 ani, la copil apare capacitatea de
a discerne ceea ce este bun de ceea ce este rau, in contradictie cu regulile. Daca pana la acel
moment, in dezvoltarea sa nu s-a constituit un sistem punitiv, axat pe sanctionarea dura a
conduitelor imorale, indezirabile, el va interioriza armonios normele, realizand un echilibru
optim intre propriile dorinte, si ale celorlalti. Deloc de neglijat este, in dezvoltarea morala a
copilului, exemplul oferit de parinti. Nu ii putem pretinde acestuia sa nu minta, cata vreme noi
insine o facem in fata lui, sau in relatie cu el. De aceea este indicat sa ne respectam
promisiunile fata de el, sa ii acordam atentia cuvenita, sa ii spunem intotdeauna adevarul, pe
intelesul sau, sa fim onesti si deschisi fata de el.
In concluzie, poate ar fi bine sa ne gandim la urmatorul lucru, ca modalitate de
autoanaliza: cand copilul ne minte, fie ii este frica de noi, fie ne imita...
Să-i educăm să fie oameni!
Prof.înv.primar: Leucuța Nadia Crina

Școala Gimnazială Nr.1 Finiș
Bunătatea, sinceritatea, curajul, perseverența, spiritul de sacrificiu, blândețea și alte

calități asemănătoare sunt ceea ce poate avea mai prețios un om. Ele pornesc din sufletul său și
aduc lumină în viață. După părerea mea, educația ar trebui să fie axată pe această formare
morală a copiilor noștri, pentru că noi formăm, în primul rând, oameni. Ce înseamnă să fii om?
Probabil se uită prea des. Din păcate viteza cu care se desfășoară viața omului în societatea
actuală își pune amprenta asupra calității umane. Nu prea mai există timp de reflecție asupra
propriilor comportamente. Sunt atâtea informații care trebuie însușite, atâtea lucruri care
trebuie făcute încât nu mai ai timp și energie pentru ceea ce contează cu adevărat. Societatea
noastră este, după părerea mea, foarte bolnavă din punct de vedere spiritual. Această situație
văduvește copiii noștri de puterea exemplului pozitiv.
În filme nu prea mai vezi mari eroi. Vezi ucigași și tot felul de ciudățenii care
afectează negativ din punct de vedere moral. La știri – la fel. Ajungi să crezi că așa e firesc.
Nu cred că cei care se uită realizează de fiecare dată că sunt expuse situații excepționale,
157
pentru a atrage telespectatorii; iar în cazul copiilor e și mai grav - pentru că ei învață din ceea
ce văd și aud.
În această lume schilodită din punct de vedere moral sunt osândiți copiii noștri să se
nască.
Ar trebui să fructificăm fiecare situație care se ivește pentru a-i învăța ce înseamnă
bunătatea, hărnicia, dragostea, cinstea, curajul, modestia ș.a. Nu trebuie vorbă multă pentru
asta. Copiii care dau dovadă de astfel de calități pot fi răsplătiți printr-o laudă, o recunoaștere
publică a valorii, printr-o bulină roșie pusă într-un caiet sau pe un panou sau printr-o mică
recompensă.
După părerea mea, cea mai mare forță o are exemplul. Noi, fiind cadre didactice,
avem marea responsabilitate de a fi, în primul rând, un exemplu pentru copiii noștri.
La orele de educație civică discutăm despre trăsăturile morale ale persoanei, iar la orele
de religie, de asemenea, se încearcă formarea morală a copiilor. Avem în catalog și rubrica
Purtare, însă nu cred că este valorificată suficient.
Este important să stabilim o serie de principii și valori morale și să le prezentăm
copiilor.
Ne putem folosi de situațiile apărute la clasă pentru a-i învăța pe copii ce este
moralitatea, iar atunci când fac fapte morale trebuie să-i lăudăm și să-i încurajăm. Ca să
înțeleagă de ce trebuie să se comporte astfel, putem să scoatem în evidență impactul
comportamentului respectiv asupra altora.
Formarea profilului moral al personalităţii este un proces îndelungat, care îşi are
Noi trebuie să cunoaştem procesul formării conştiinţei şi conduitei morale și relaţia dintre
latura morală şi celelalte aspecte ale educaţiei, a rolului diferiţilor factori în formarea
convingerilor, sentimentelor şi obişnuinţelor morale.
şi datorii.
vârsta școlară mică, deoarece copilul are obiceiul să imite. Învățătorul trebuie să-l introducă
pe copil în universul valorilor morale, să-l facă să înţeleagă semnificaţia acestora, să
dobândească acea capacitate de a distinge ceea ce este frumos, bun, adevărat. Pentru ca aceste
cunoştinţe să se transforme în conduite trebuie însă însoţite de trăiri afective, componenta
cognitivă şi cea afectivă fiind indispensabile în formarea conştiinţei morale. Formarea acesteia
presupune un proces lung şi anevoios, iar transformarea ei în conduită presupune corelarea
tuturor componentelor sale fundamentale: obiective, conţinut, metode, mijloace, forme de
organizare, metode de evaluare. Îmbinarea acestora într-un sistem, deprinderea elementelor de
bază, unitatea dintre teorie și practică, fundamentarea actului educaţional pe principii
ştiinţifice, reprezintă baza unei educaţii morale corespunzătoare.
158
A iubi copilul nu înseamnă a-i trece cu vederea faptele rele. Dacă-l iubești cu adevărat,
încerci să-i dai valoare, să faci din el om. A-l învăța să fie om este, poate, cel mai greu lucru –
dar este esența educației și nu ar trebui neglijată vreodată.
Bibliografie:
1991
Educația morală a elevilor din ciclul primar prin lecțiile de educație moral-
civică
Prof. Lungu Cristina

Şcoala Gimnazială „George Poboran”
Slatina, Jud. Olt
Dacă educaţia intelectuală este coloana vertebrală a educaţiei integrale fiindcă toate
celelalte componente ale acesteia o presupun, educaţia morală rămâne cea mai delicată, mai
greu de realizat.
Mai întâi voi sublinia că educaţia moral-civică înseamnă şi trebuie să însemne în epoca
noastră şi educaţie pentru democraţie. Aceasta nu presupune numai însuşirea unor cunoştinţe
despre structurile societăţii democratice sau despre separarea puterilor în stat, ci şi însuşirea
unui stil de viaţă democratică. Ori, ca ansambluri de atitudini şi comportamente moral-civice,
stilurile se formează de timpuriu şi printr-o muncă răbdătoare.
Deşi multe aspecte ale educaţiei civice se realizează în cadrul unor activităţi şcolare
specifice, cele mai multe sunt în strânsă interdependenţă cu procesul formării morale a
elevului. Metodele de educaţie morală sau civică sunt aceleaşi şi urmăresc cultivarea aceloraşi
virtuţi comune: stăpânirea de sine, spiritul de abnegaţie, înfrângerea egoismului, ajutorul
reciproc, probitatea, punctualitatea etc. Cele două ramuri ale educaţiei moral-civice, morala
şi civismul, se împletesc şi se realizează una cu ajutorul celeilalte. Moralul raportat la norme şi
principii nescrise dar înrădăcinate în tradiţie, iar civismul se raportează la reguli de obicei
scrise.
Există mai multe metode şi tehnici care pot fi utilizate în predarea noţiunilor civice.
Voi prezenta în continuare câteva din cele mai obişnuite metode folosite în mod frecvent şi cu
rezultate notabile în educaţia moral-civică.
Una din metode, cu ajutorul căreia putem dezvălui conţinutul, sensul, necesitatea
respectării unei valori morale sau reguli morale este explicaţia morală . Ea se realizează cu
ajutorului limbajului şi implică două funcţii principale, una informativă şi una stimulativă.
Prima constă în conştientizarea sensului unei cerinţe morale externe, cea de-a doua constă în
suscitarea componentei afective datorită forţei argumentative. Explicaţia morală va fi eficientă
numai în măsura în care cele două funcţii se manifestă concomitent.
159
O metodă cu valenţe formativa mai puternice este convorbirea morală care deşi
foloseşte ca instrument de comunicare limbajul şi urmăreşte transmiterea şi asimilarea
cunoştinţelor moral-civice, se deosebeşte prin aceea că avem de-a face cu un dialog între
învăţător şi elevi, aceştia fiind antrenaţi în clarificarea şi precizarea cunoştinţelor, având un rol
activ, valorificând experienţa morală dobândită până la data respectivă. Convorbirea se poate
baza pe un plan elaborat în prealabil sau ocazionată de un anumit eveniment, situaţie şi se
poate desfăşura sub formă individuală sau colectivă.
Cu precădere, la clasele primare se foloseşte povestirea morală care urmăreşte
cristalizarea unor opinii privitoare la principalele norme şi cerinţe morale şi civice. Ea constă
în prezentarea într-o formă narativă a unor întâmplări şi fapte reale sau imaginare, cu
semnificaţii morale, oferind elevilor prilejul de a desprinde anumite concluzii privind
comportarea lor. Folosirea unui limbaj expresiv, a unui material intuitiv adecvat, a unor
procedee dramatice sunt câteva cerinţe ale acestei metode pentru eficientizarea ei. De
asemenea pot fi puşi elevii să expună anumite întâmplări din viaţa lor şi apoi să desprindă
învăţătura morală care reiese din evenimentul prezentat.
Povaţa este metoda care se bazează pe valorificarea experienţei morale a omenirii,
acumulată şi sedimentată în proverbe, cugetări, maxime etc. în vederea formării conştiinţei şi
conduitei morale a elevilor. Ele incită la reflecţie şi declanşează trăiri afective pozitive.
Exemplul se bazează pe intuirea unor „modele ” ce întruchipează fapte şi acţiuni
morale şi civice. Baza psihologică a exemplului este dată de tendinţa spre imitaţie proprie mai
ales elevilor din ciclul primar. Se imită de obicei ceea ce corespunde preocupărilor şi
aspiraţiilor elevului.
Datorită prezenţei unei alte fiinţe umane, reale sau imaginare, această metodă a fost
denumită „modelare umană”. Observarea modelului sau imaginea lui îl obligă pe elev la
raportare şi comparare şi implicit la autoaprecierea propriului comportament. Efectele metodei
depind de particularităţile individuale ale receptorului. Se recunoaşte astfel că puterea
modelului este mai accentuată în cadrul elevilor empatici. La aceştia nevoia de a se identifica
este mai puternică. Mecanismul empatiei este implicat atât în aspectele pozitive, cât şi în cele
negative. În cadrul acestei metode putem distinge două procedee, în funcţie de originea sau
sursa metodelor la care apelăm. Ele pot fi clasificate în două grupe: exemple directe
(personale) şi exemple indirecte (imaginare).
Exemplele directe le oferă persoanele din anturajul copilului: părinţi, cadre didactice,
colegi, adulţi; iar cele indirecte sunt cele ale căror fapte şi acţiuni morale sunt relatate cu
ajutorul cuvântului sau imaginilor: povestiri, filme, emisiuni radio, televiziune, reportaje din
ziare sau reviste etc.
O metodă care declanşează o situaţie problematică cu implicaţii morale este studiul de
caz. Ea este cea mai utilizată metodă în educaţia moral-civică. Studiul cazurilor cere elevilor
să analizeze diferite situaţii „problemă” şi să ajungă la propriile concluzii referitoare la
modalităţile de rezolvare şi consecinţele acestora. Studiul de caz poate îmbrăca diferite forme
dar, de obicei, implică analiza diferitelor incidente din comunitate reale, tipice, din viaţa
socială sau cea şcolară,
160
accesibile pentru elevi. Ele pot fi pozitive, negative sau contradictorii. Analiza şi discutarea
cazului reprezintă momentul principal al metodei. Dirijarea discuţiei de către învăţător şi
intervenţia lui sunt determinate de interesul pe care cazul îl stârneşte în rândul elevilor şi de
„forţa” argumentelor folosite de participanţi în susţinerea opiniilor. În timpul discutării şi
prezentării diferitelor motive şi argumente este foarte important să se păstreze un climat
tolerant şi deschis discuţiei. Prin această metodă elevii sunt „forţaţi”să-şi exploreze propriile
idei şi să tragă singuri concluziile iar acest lucru îl va ajuta la dezvoltarea aptitudinilor sale de
a acţiona, de a analiza, de a gândi critic şi a lua decizii.
O altă formă care prin conţinutul şi regulile sale, contribuie la realizarea sarcinilor
educaţiei morale este jocul de rol. Interpretarea de roluri este o activitate în care elevii îşi
asumă rolurile altor persoane şi le interpretează. De obicei se creează o situaţie în care trebuie
să se ia o decizie, să rezolve un conflict sau să încheie o poveste cu final deschis. Simularea-
interpretarea de roluri dă elevilor posibilitatea să exerseze comportamente valabile în anumite
situaţii şi să-şi dezvolte gândirea critică, elocinţa şi puterea de decizie.
Jocurile pe roluri trebuie folosite cu sensibilitate şi discernământ. Învăţătorul trebuie să
respecte sentimentele individuale şi structura socială a clasei. Interpretarea de roluri presupune
o mare implicare afectivă a elevilor şi care poate genera întrebări care nu au un răspuns unic
sau simplu. Elevii nu trebuie lăsaţi cu impresia că întrebările puse pot avea numai un răspuns
posibil, ci atât învăţătorul cât şi elevii trebuie să accepte puncte de vedere diferite ca pe ceva
normal şi natural şi nu se va încerca obţinerea consensului cu orice preţ, lăsându-se deschise
aspectele care sunt discutabile. Jocul de rol fiind, deci, o formă organizată de exersare şi
formare a conduitei morale.
O altă metodă care oferă elevilor posibilitatea participării efective la discuţii este
activitatea pe grupe. Această activitate necesită pregătirea învăţătorului, pregătirea elevilor şi
instruirea acestora pentru lucrul în comun. Cel mai important lucru la activitatea pe grupe este
procesul ce se petrece între cei ce alcătuiesc grupele şi desfăşoară activitatea, de aceea fiind
foarte important ca fiecărei activităţi desfăşurate de un grup să i se definească cu claritate
obiectivele.
Această metodă încurajează activitatea nemijlocită a membrilor grupului, stimulează
emiterea unor idei, elevii vorbind mai liber în faţa unui grup restrâns, dar, atenţie cere mult
timp, pot să apară lideri de opinie care să domine grupul, iar elevii timizi se vor angrena mai
greu. Pentru reuşita acestui tip de activitate este foarte important ca instrucţiunile emise de
învăţător să fie clare, specifice şi să conţină o limită de timp pentru îndeplinirea obiectivelor
iar mărimea grupului să nu depăşească cinci persoane.
Tipuri de activităţi pe grupe:
1. Brainstorming –util când se urmăreşte gradul de creativitate al grupului. Permite
participarea liberă a fiecărui membru dând naştere deseori la idei şi soluţii
originale.
2. Grupuri „tematice” – urmăresc un obiectiv clar şi explicit. Şi ele dau posibilitatea
participării efective a fiecărui membru şi pot conduce la idei noi şi interesante.
161
3. Răspunsuri în cerc – asigură o participare şi colaborare a grupului mult mai

structurate. Elevii (în număr de 10-12) se aşează în cerc şi iau cuvântul pe rând şi
numai o singură dată. Nu vorbesc două persoane în acelaşi timp.
4. Consemnarea rapidă – acest exerciţiu constă în faptul că participanţii îşi scriu ideile
pe foi de hârtie nesemnate.
Foile se adună, se citesc ideile consemnate şi se supun comentariului grupului . Această
variantă este un mod eficient de a încuraja elevii să participe la activitate.
Educaţia moral-civică nu se realizează numai prin conţinutul procesului de învăţământ,
ci şi prin activităţi extracurriculare, care se desfăşoară tot sub conducerea şi îndrumarea
învăţătorului. Gama lor este deosebit de întinsă, ea putând fi pusă pe seama iniţiativei
personale, a condiţiilor economice, geografice şi etnografice în care se află şcoala. Enumerăm
pe cele mai importante: excursii, drumeţii, vizite, activităţi cultural-artistice, vizionări de
spectacole, activităţi în cercuri, în tabere şcolare, întreceri sportive etc.
Integrarea tuturor acestor activităţi într-o strategie adecvată reprezintă una din
coordonatele fundamentale ale succesului în educaţia moral-civică a elevilor. Măiestria
învăţătorului constă în descoperirea şi valorificare acelor ocazii în care poate să intervină,
conform obiectivelor şi a conţinutului, şi să realizeze o temeinică educaţie a elevilor, fără ca
însuşirea noţiunilor civice să devină o povară pentru micul şcolar.
Bibliografie:
1. Nicola, Ioan – Pedagogie – pag.141-176, Editura Didactică și Pedagogică, R.A. –
București,1994;
2. Macovei, Elena – Teoria educației – pag. 238-291, Editura Aramis, 2002;
3. Învățământul primar – Revistă dedicată cadrelor didactice, nr. 1, 2002, pag. 129-132
O ZI DIN VIAȚA NUȘEI

- scenetă-
Prof. înv. Primar
MANOLACHE VERONICA,
Școala Gimnazială ”Mircea Sântimbreanu”
București
PERSONAJE:
- NUȘA – O SPIRIDUȘĂ (PERSONAJ IMAGINAR)
- COPIII:
- FATA 1
- BĂIATUL 1
- BĂIATUL 2
- FATA 2
- FATA 3
162
- BĂIATUL 3
- BĂIATUL 4
- ANIȚA
- NINA
- BRÂNDUȘA
NUȘA:
Salutare! Salutare!
De la mic până la mare!
Dragii mei, sunt spiridușa.
Toți copiii îmi spun Nușa.
Veselă sunt și isteață,
Dar și tare șugubeață.
Am prieteni copii mulți,
Uneori, chiar și adulți.
Ai nevoie de-ajutor?
Salturi voi face în zbor;
Repede ajung la tine,
Să te-ajut cum se cuvine.
Am o coardă fermecată;
La oricine-ajung pe dată.
Și un ceas cum altul nu-i;
Nu întârzii, dacă-i spui.
FATA 1:
Bună, Nușa! Te-am găsit
Și repede am venit;
Să m-ajuți, te rog, aș vrea,
Să mă-ndrept de s-ar putea.
NUȘA:
Ce-ai făcut atât de rău?
163
FATA 1:
Am greșit. Vreau sfatul tău!
NUȘA:
Te ascult. Vorbește clar.
FATA 1:
Ieri, venind acasă, dar,
M-am spălat și am mâncat,
De lecții m-am apucat.
NUȘA:
Bravo! Bine, n-ai greșit!
FATA 1:
Stai puțin, n-am isprăvit!
A venit la mine-Adina,
Cu Nuțica și Alina.
Am plecat afară dar,
Fără să gândesc măcar.
Am ieșit pe biciclete,
Ne-am jucat cu multe fete.
De lecții am și uitat.
Notă proastă azi am luat.
NUȘA:
Nu e bine! Nu e bine!
Hai acum în zbor cu mine!
Ceasul îndărăt să-l dăm,
Greșeala s-o îndreptăm.
Ce vei face așadar?
164
FATA 1:
Mă apuc de lecții iar.
Afară nu voi ieși,
Până nu voi isprăvi.
Mulțumesc de ajutor!
O să-nvăț cu mare spor.
NUȘA:
Cu plăcere! Voi pleca!
Alt copil voi ajuta.
Fuga-n parc acum să merg,
Ogreșeală poate dreg.
Uite, văd doi băieței,
Parcă-ar fi doi cocoșei.
Coarda sar să îi despart.
Cât de rău acum se bat!
Stați, vă rog să încetați!
De ce oare vă certați?
BĂIATUL 1:
Nușa, nu-s de vină eu!
El a început mereu.
BĂIATUL 2:
Nu-i adevărat, să știi!
El îi bate pe copii.
NUȘA:
Ce faceți voi este bine?
Nu vă e deloc rușine?
165
BĂIATUL 2:
Nușa, spiriduș iubit,
Eu, să știi, m-am potolit!
BĂIATUL 1:
Ai dreptate, nu-i frumos!
Ba, e tare rușinos!
BĂIATUL 2:
Hai să ne-mpăcăm pe loc!
NUȘA:
Bun rămas și mult noroc!
Repede iar voi zbura,
Alți copii voi vizita.
Dintr-un salt, acuma, iată,
Am ajuns rapid în stradă.
Văd o fetiță acum,
A ieșit grăbită-n drum.
Vrea să treacă imediat
Și nu s-a asigurat.
O mașină vine-n fugă
Și e gata s-o ajungă!
Timpu-n loc îl voi opri
Și cu coarda voi sări.
FATA 2:
Nușa, sigur nu visez?
NUȘA:
Am putut să te salvez!
Ce-ai făcut tu e greșit,
166
Mașina te-ar fi lovit!
FATA 2:
Mulțumesc că m-ai salvat!
Eu nu m-am asigurat.
Îți promit, Nușa, că eu
Voi fi atentă mereu.
De-acum, când voi traversa,
Semafor voi căuta.
Nu voi trece imprudent!
Verdele o să-l aștept.
Lecția o știu prea bine,
Îmi voi aminti de tine.
Bun rămas, Nușa, iubită!
Sunt atât de fericită!
Prietenă ne ești mereu,
Atunci când ne este greu.
NUȘA:
Bun rămas și salutare!
Gata sunt iar de plecare.
Într-o clasă-a-ntâia, iată,
Am auzit de o fată;
Dimineța nu prea vrea
Să o scoale cineva.
Se duce târziu la școală,
Timpul ea nu îl măsoară.
Fac un salt cu coarda mea
Și ajung rapid la ea.
Ceasul meu, când va suna,
Fetița va deștepta.
Hai, trezește-te, copilă,
167
Că afară e lumină!
Bună, bună dimineața!
Spală-ți mâinile și fața!
FATA 3:
Bună, Nușa! M-ai terzit!
La mine de ce-ai venit?
NUȘA:
Nu întârzii tu mereu?
FATA 3:
Să mă scol îmi este greu!
NUȘA:
De acum nu-ți va mai fi.
Ceasul meu te va trezi.
FATA 3:
Nu voi mai întârzia.
Mama se va bucura.
Voi fi prima eu în clasă
Și nu voi fi somnoroasă.
Nușa, mulțumesc frumos,
Că mi-ai fost de mult folos!
NUȘA:
Sunt prietenă cu-oricine
Are nevoie de mine.
Ajutorul ți l-am dat.
Te sărut și am plecat!
168
Merg acum la un băiat,

Care nu e chiar curat.
La masă s-a așezat
Și pe mâini nu s-a spălat.
Coarda mea o să-l oprească,
Să nu se îmbolnăvească.
Stai, băiete, te oprește!
La mine acum privește!
Spune-mi iute, ce-ai uitat?
BĂIATUL 3:
Pe mâini eu nu m-am spălat!
Mama de mă va vedea
Sigur se va supăra!
NUȘA:
Și dreptate știi că are,
Să te certe foarte tare!
BĂIATUL 3:
Mama mea m-a învățat
Ca să fiu mereu curat.
Mulțumesc că ai venit
Și la timp că m-ai oprit!
De acum nu voi uita
Și pe mâini mă voi spăla.
NUȘA:
Curățenia de-i păstrată,
Sănătatea-i apărată.
Bun rămas! La revedere!
Datoria iar mă cere!
169
Fac un salt cu coarda mea,

Poate văd pe cineva,
O fetiță sau băiat,
Ce trebuie ajutat.
Iată un alt băiețel!
Are-n mână-un pachețel.
Îi e foame și mănâncă;
Șervețelul îl aruncă;
Nu în coș, cum ai credea,
Ci direct, chiar pe podea.
Hei, tu, dragă băiețel,
Ai uitat de șervețel?
Vreau să cred că l-ai scăpat.
Sigur nu l-ai aruncat?
BĂIATUL 4:
Eu pe tine nu te mint!
Îmi dau seama că-am greșit!
E urâtă fapta mea.
Poate tu mă vei ierta!
Șervețelul-n coș îl pun,
Hârtiile iute-le adun.
În clasă e-acum curat
Și colegii n-au aflat.
Ești prietena pe care
Și-o dorește fiecare.
Tare mult îți mulțumesc!
De acuma îmi doresc
Să mă port cât pot de bine,
Să nu mai fiu de rușine
NUȘA:
Să nu uiți ce ai promis!
170
Voi veni precum un vis:

Când iarăși tu vei greși,
Iute, iute voi veni.
Și la revedere-acum!
Voi porni din nou la drum.
Uite încă o fetiță!
E pătată pe rochiță.
Cum te-ai pătat așa rău?
ANIȚA:
Nina m-a pătat, nu eu!
S-a jucat la acuarele
Și m-a stropit rău cu ele.
Nici măcat nu s-a scuzat.
M-a pătat și a plecat.
NUȘA:
Bine, la Nina mă duc,
La tine să o aduc.
Nina, știi ce ai făcut?
NINA:
Știu acum și regret mult!!
Te rog să mă ierți, Anița,
Că ți-am murdărit rochița!
ANIȚA:
Văd că-acum te-ai îndreptat;
Desigur că te-am iertat!
NUȘA:
Să vă-nțelegeți e bine,
171
Altfel auziți de mine!

Dragi fetițe, bun rămas!
Fac acum un mic popas.

În față-o mică fată.
Pare tare supărată!
Ce s-a întâmplat, Brândușa?
BRÂNDUȘA:
Ce bine că te văd, Nușa!
Am ascuns o notă mică
De tata și-a mea mămică.
Îmi spui cum să procedez?
NUȘA:
Adevărul e un crez
Pentru orișice copil cuminte!
Ascultă și ia aminte!
Spune acasă nota luată
Și sigur vei fi iertată!
Ce-ai făcut să nu mai faci,
Că îi superi pe cei dragi.
BRÂNDUȘA:
O să-ți ascult sfatul bun!
Mulțumesc! Să ai drum bun!
NUȘA:
Salutare! Rămas bun!
Voi porni din nou la drum.
Nu am timp de stat nicicând.
Mă strecor precum un gând.
Eu sunt spiridușa, care
172
Ajută pe fecare;
La greșeală sau nevoi
Voi veni în zbor la voi.
Salutare! Salutare!
De la mic până la mare!
CÂNTEC DE FINAL:
O poveste despre Nușa,

Astăzi toți ați ascultat!
O poveste despre Nușa,
Și greșeli ați îndreptat!
Ea este o spiridușă
Îndrăgită de copii.
Îi ajută la nevoie
Și le-aduce bucurii.
O poveste despre Nușa
Și prietenii ei mici,
O poveste despre Nușa
Noi v-am prezentat aici!
EDUCAȚIA ÎN SPIRITUL VALORILOR MORALE
Prof.înv.primar, MARIN CRISTINA-NICOLETA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ ”CONSTANTIN BRÂNCOVEANU”
SLATINA-OLT
Lumea contemporană se caracterizează printr-o nouă revoluţie ştiinţifică şi tehnică,

prin preocupări tot mai intense pentru protejarea mediului înconjurător, prin dezvoltarea şi
democratizarea societăţii pe plan mondial, prin creşterea spiritului de cooperare, prin
organizarea timpului liber pentru divertisment, educaţie permanentă şi interes faţă de valorile
morale. Omul – cel mai valoros produs al societăţii care la rândul său devine creator de valori
culturale constituie bulgărele de aur pe care şcoala ca izvor de cultură şi civilizaţie îl formează.
Ciclul primar reprezintă segmentul stabil al învăţământului, este cel mai vechi sub
raport istoric, dispune de un corp didactic cu tradiţii puternice, generaţii după generaţii de
173
învăţători şi elevi au acumulat o experienţă cu totul deosebită în domeniul instruirii, el a fost

temeinic verificat în practică, se prezintă unitar şi netulburat de marile probleme ale didacticii
contemporane, dispune de tehnologii didactice care arată cum anume se poate face trecerea de
la programele moderne, elaborate pe obiecte informaţionale şi formaţionale la practica
didactică oferind posibilitatea fiecărui învăţător să-şi elaboreze mai uşor propria tehnologie
ţinând seama de experienţa proprie şi de posibilităţile copiilor.
Epoca spre care ne îndreptăm este una a schimbărilor profunde şi la intervale mici şi
primul factor de risc este chiar omul dacă şcoala nu-l pregăteşte pentru a face faţă noilor
promovări, dacă pierde din vedere că nimeni nu va mai trăi în societatea în care s-a născut şi
nu va muri în cea pe care a cunoscut-o ca membru activ al ei.
care poate fi făcut omului”. (Platon). Dezvoltarea armonioasă a omului presupune o modelare
a acestuia, în planuri multiple: fizic, intelectual, moral, estetic şi practic.
Formarea profilului moral al personalităţii este un proces îndelungat care izvorăște din
familie, se continuă în şcoală şi se consolidează pe tot parcursul vieții. Cunoaşterea procesului
formării conştiinţei şi conduitei morale, a relaţiei dintre latura morală şi celelalte aspecte ale
educaţiei, a rolului diferiţilor factori în formarea convingerilor, sentimentelor şi obişnuinţelor
morale trebuie să stea în atenţia specialiştilor.
morale.
un sistem, deprinderea elementelor de bază, unitatea dintre teorie și practică şi fundamentarea
corespunzătoare.
174

profesor.
Încă din clasa Pregătitoare, copiii dezbat termeni ca: adevăr, prietenie, altruism,
disciplină, supunere, răspundere (valori morale). Citind şi povestind unele lecturi literare elevii
vor beneficia de efectul educativ al unor lecţii de etică morală. Se vor întâlni cu personaje
pozitive şi negative care se luptă şi triumfă binele, întărind credinţa în Dumnezeu; cu
personaje care reuşesc datorită speranţei şi credinţei.
Două menţiuni se impun în finalul acestor consideraţii. Prima se referă la cadrul
organizatoric al educaţiei morale care îl constituie procesul de învăţământ, ora de dirigenţie,
jocul şi activităţile extradidactice, fiecare dintre aceste forme având valenţe formative
importante în cazul utilizării şi exploatării lor cu abilitatea. A doua se referă la necesitatea
recurgerii sistematice la un mod de evaluare a nivelului educaţiei morale a fiecărui elev,
pentru a putea supraveghea şi dirija permanent acest proces cu privire specială mai ales la
realizarea unităţii dintre conştiinţă şi conduită. Să reţinem observaţia lui P. Ţuţea – „Elitele
morale sunt mai presus decât cele intelectuale pentru a-i încuraja pe elevi în autoformarea lor
175
moral-cetăţenească”.
Şcoala, la rândul ei, nu-şi va neglija funcţia integratoare a influenţelor diverşilor
factori, asumându-şi răspunderea pentru rezultate obţinute şi în acest domeniu. Generaţiile de
tineri absolvenţi, cu un profil moral evaluat, constituie un titlu de mândrie pentru orice Şcoală
şi pentru întreg învăţământul ţării noastre.
În încheiere, să amintim câteva recomandări de esenţa moral-educativă de natură să
ţină treaz interesul pentru acest aspect al conduitei noastre în relaţiile cu „ ceilalţi”. Să se
abţină de la aprecierea morală a altora aceia pe care ei inşişi nu se judecă mai sever decât pe
alţii, spune L. Blaga. Normele morale pe care le acceptăm, dar nu le realizăm, sunt un fel de
paraziţi ai conştiinţei. Acestea sunt recomandări importante pentru tactul necesar educatorului
în activitatea formativă cu elevii.
Bibliografie:
✓ Dumitrana Magdalena, Copilul, familia şi grădiniţa, Editura Compania, Bucureşti, 2000
✓ Revista Învăţământului Preşcolar nr. 3,4/1997, Bucureşti 1997
✓ Învăţământul primar nr. 12/1996, Editura Discipol, Bucureşti, 1996
✓ Galeriu Constantin, Lăsaţi copiii să vină la mine, Revista de pedagogie, nr. 6, 1991
✓ Comănescu I, Reconsiderări necesare în problematica educaţiei morale, Revista de pedagogie, nr. 6,
1991
✓ Sârbu Tănase, Etică: valori şi virtuţi morale, Editura Societăţii academice Matei Teiu Botez, Iaşi, 2005
✓ Antonescu, G.G., Educaţia morală şi religioasă în Şcoala românească, Bucureşti, Editura Cultura
Românească, 1937.
✓ Blaga, L., Elanul insulei, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1977.
✓ Bunge, M.,Ştiinţă şi filosofie, Editura Politică, Bucureşti, 1984.
✓ Cătineanu, T., Elemente de etică, vol. I si II, Cluj-Napoca,Editura Dacia, 1982, 1987.
Cerghit, I., Metode de învăţământ, Bucureşti, E.D.P., 1980.
PROIECT DE VOLUNTARIAT- ,,Din suflet pentru suflet”
Prof. Ana-Maria Marinescu

Şcoala Gimnazială Nr. 28, Galaţi
Argument
Atunci când în jurul nostru există şi copii aflaţi în dificultate, noi, dascalii, avem
datoria morală nu numai de a-i ajuta, dar şi de a sădi în sufletul copiilor pe care îi educăm,
acea compasiune şi dragoste fatǎ de aproapele nostru. Copiii trebuie deprinşi de mici să-i ajute
pe cei cu care soarta nu a fost foarte generoasă, să nu-i uite, pentru că ajutându-i dovedesc
dreapta credinţă, bunătatea, prietenia şi omenia –toate aceste fiind valori morale de înaltă
ţinută. Dacă lecţiile de educaţie civică şi de religie îi învaţă pe copii cum să se comporte, să fie
mai buni şi mai atenţi cu cei din jur, acestea nu sunt suficiente. Este necesar să realizăm
adesea şi alte activităţi extraşcolare, educaţionale prin care copiii sa empatizeze cu cei
apropiaţi, sa le întindă o mana,. Astfel s-a născut şi ideea acestui proiect educaţional prin care
176
elevii cu care lucrăm vor fi fizic şi psihic alături de colegii lor din zonele defavorizate, din
spitale si centre sociale.
Speram ca acţiunile întreprinse în cadrul acestui proiect sa aiba ecou în sufletele
micuţilor, a părinţilor, a întregii comunităţi, iar ceea ce învaţă sa se transfere in viata de zi cu
zi.
,,Din suflet pentru suflet” este un proiect de voluntariat care vizează relaţionarea între
cadrele didactice, elevi şi parteneri ai instituţiilor implicate pentru realizarea obiectivelor
propuse. Prin obiectivele propuse proiectul promovează dobândirea unor calităţi creative,
morale şi civice.
Scopul proiectului
➢ Educarea si promovarea spiritului de solidaritate, a comunicării, a acţiunilor
filantropice si a unui comportament nobil in rândul elevilor mici si a tinerilor faţă de
persoanele aflate în situaţii defavorizate sau situaţii de risc;
➢ Formarea si dezvoltarea sentimentelor de dragoste , compasiune,de preţuire şi respect
pentru copiii dezavantajaţi şi a spiritului de echipa pentru un scop nobil;
Obiectivele specifice ale proiectului
➢ Cultivarea spiritului civic,social-filantropic-caritabil în rândul elevilor;
➢ Implicarea copiilor, a comunităţii în acţiuni practice, de voluntariat şi stimularea
sensibilităţii faţă de copiii cu probleme majore;
➢ Stimularea participării responsabile a elevilor în relaţii stabilite cu copiii

defavorizaţi,dovedind o atitudine de înţelegere,prietenie,acceptare şi respect;
➢ Îmbunătăţirea deprinderilor de comunicare,relaţionare şi prietenie in contexte noi;
Grupul ţintă:
✓ Elevii clasei a II-a D
✓ Beneficiari direcţi: elevii implicaţi in activitati,copiii defavorizaţi,
✓ Beneficiari indirecţi: profesorii care îndrumă elevii implicaţi în derularea activităţilor
din proiect, pǎrintii,comunitatea locală prin familiile elevilor implicaţi în proiect
Durata proiectului: 20 septembrie 2014- 20 iunie 2015
Rezultate aşteptate:
-creşterea stimei de sine în rândul elevilor;
- întărirea parteneriatului şcoală-comunitate locală
-implicarea continuă a copiilor în realizarea activităţilor propuse.
Monitorizare:
- supravegherea periodică a activităţilor derulate;
Evaluare:
- se acordă diplome tuturor participanţilor;
- elaborarea unei scurte povestiri a activităţilor derulate in cadrul proiectului
Resurse financiare:
177
- contribuţii personale ale cadrului didactic si parintilor copiilor implicati în proiect;

Activitati:
a. Activitatea nr.1:
b. Titlul activităţii: „Sãptãmâna legumelor şi legumelor donate!”
c. Data/perioada de desfăşurare: 21 noiembrie 2014
d. Locul desfăşurării: Direcţia Judeţeana de Asistenţã Socialã şi Protecţia Copilului Galaţi
e. Descrierea activitatii: sprijinirea copiilor afectati de lipsa de alimente prin colectarea de
fructe şi legume neperisabile.
f. Modalităţi de monitorizare şi evaluare: fotografii, proces verbal
a. Activitatea nr.2:
b. Titlul activităţii: ,,Bucuria din cutia de pantofi!”
c .Data/perioada de desfăşurare: decembrie
d. Locul desfăşurării: Scoala Gimnaziala Nr 28 , Galati
g. Descrierea activitatii- pregatirea cutiilor de pantofi si incarcarea lor cu daruri pentru a le
oferi copiilor defavorizati
j. Modalităţi de monitorizare şi evaluare:feedback din partea copiilor si a pǎrinţilor,fotografii
a.Activitatea nr.3:
b.Titlul activităţii. -Consiliere pe tema ,,Cum sǎ ajut fǎrǎ sǎ rǎnesc!’’
c.Data/perioada de desfăşurare: Martie 2015
d.Locul desfăşurării: Scoala Gimnaziala Nr 28 , Galati
f. Parteneri:psihologul scolii
g. Descrierea activitatii: activitate de informare şi redactare a unor principii de etica privind
comportamentul si comunicarea in relatiile cu copiii dezavantajati
j. Modalităţi de monitorizare şi evaluare: feedback de la participanti
a.Activitatea nr.4:
b.Titlul activităţii:” Paştele-sărbătoarea înnoirii sufleteşti”
c.Data/perioada de desfăşurare: Aprilie 2015
d.Locul desfăşurării: Scoala Gimnaziala Nr. 28, Galati
g. Descrierea activitatii
- atelier de lucru prin confecţionarea unor obiecte decorative şi felicitări,expoziţie cu lucrările
elevilor si valorificarea lor in scopuri caritabile,oferirea de daruri si felicitări, realizate de
elevi copiilor de la diverse centre, activitate de interactiune pentru initiere in tehnica
QUILLING in centrele vizitate
j.Modalităţi de monitorizare şi evaluare: expozitie cu lucrari, proces verbal
a.Activitatea nr.5:
b.Titlul activităţii.”1 iunie- Ziua tuturor copiilor”
c.Data/perioada de desfăşurare: iunie
d.Locul desfăşurării: Scoala Gimnaziala nr. 28 Galati
g. Descrierea activitatii: Elevii vor fi informati despre cum sa previnǎ aparitia scoliozei si
primele semne ale aparitiei acestuia, vor merge sa se joace cu copiii din centrele alese şi se va
face o colecta pentru copiii defavorizati
178
j. Modalităţi de monitorizare şi evaluare:feedback, suma colectata pentru copii

a.Activitatea nr.6.
-Întocmirea portofoliilor- raport final referitor la acţiunile desfăşurate
evaluarea finală si concluzii,
- îmbogăţirea materialelor realizate (pliant, panou) cu aspecte privind acţiunile desfăşurate
după momentul realizării lor,finalizarea carţii şi postarea pe site-urile scolilor
-redactarea diplomelor pentru participanti şi a scrisorilor de mulţumire
Modalităţile de monitorizare şi de evaluare ale proiectului
Feedback de la participanţi
Album de fotografii
Expoziţie cu lucrǎrile elevilor
Fonduri colectate şi depuse pentru cei cu probleme
Valorile morale - o lecţie pentru viaţa toată
Prof. înv. primar MARINETE SILVIA

Valoarea-reprezintă,,relaţie sociala în care se exprimă preţuirea acordată unor obiecte

sau fapte în virtutea unor corespondenţe a însuşirilor lor cu trebuinţele sociale ale unei
comunităţi umane şi cu idealurile acesteia,,. Din punct de vedere psihologic, valoarea este
definită ca ,, proprietete a ceva , relaţie subiectiv- obiectivă de natură socioculturală,
pretinzând semnificaţii şi indicând preţuire sau apreciere,,*PP NEVEANU-Dictionarul de
psihologie
Pornind de la aceste consideraţii dascălul , zilei de astazi se confruntă cu realitatea
cruntă in care ne desfaşurăm. Este pus în situaţia de a modela granitul şi aici înţelegem copilul
atât, încât să poată face faţă cu succes cotidianului.Este foarte adevărat ca ONESTITATEA ,
CINSTEA , RESPECTUL , DREPTATEA ŞI CORECTITUDINEA , SPIRITUL CIVIC ŞI
CETĂŢENESC , ar fi pentru şcolarul mic doar nişte concepte , nişte termeni cărora el nu le
cunoaşte sensul .Însă neobositul dascăl are totdeauna o poveste cu tâlc pe care o spune
copilului şi în care personajul bun este mereu răsplatit iar cel rău este pedepsit.Orice
învăţătoare are în geanta ei o acadea sau o bomboniăa, pe care o intinde cu mare drag elevului
care s-a achitat corect de sarcina propusă.Sunt lucruri simple cu care noi lucrăm zilnic.Astfel
din poveşti elevii învaţă să distingă binele de rău , din poezii culeg frumuseţea şi respectul din
recompense înţeleg că totul are un preţ şi munca este rasplatită prin ceva.Şi nu ne oprim aici
eu, personal am avut grija în clasă să îmi aleg bine cuvintele şi să povestesc elevilor mei
întâmplări din viaţa mea de şcolară. Am dorit astfel să îi încurajez să le demonstrez că şi eu
am trecut prin aceste etape că nu sunt singuri că totdeauna sprijinul va veni din interiorul lor şi
poate aveau nevoie de un model pe care să îl urmeze.Recunosc de multe ori am exagerat cu
bună -ştiinţă asta pentru ca am dorit să formez nişte oameni buni, drepţi,respectoşi.Am mers
pe Regula de aur care spune>,,Fă celorlalţi ceea ce ţi-ar plăcea şi ţie să ţi se facă ,,>Lecţia
179
moralei aşa o văd eu , se intinde pe toată durata vieţii este un process complex, delicat,
pretinde o metodologie şi o strategie corespunzătoare, variată, dinamică şi adecvată
numeroaselor caractere pe care le întalnim şi care trebuie formate şi dezvoltate.Aş dori să
enumar principalele metode ce-i stau la dispoziţie oricărui învăţător..povestirea,
explicatia,prelegerea morala, convorbirea morala,exemplul,aprecierea sau sancţionarea dupa
caz, aprobarea sau dezaprobarea.Fireşte că abilitatea şi maiestria cadrului didactic il vor ajuta
sa adapteze fiecare metodă sau procedeu la specificul situaţiei pe care o are de rezolvat.
Metodele verbale şi procedeele se îmbină cu cele practice într-o succesiune şi alternare
impuse de condiţiile concrete ale momentului dat şi al situaţiei în speţă .M-am străduit
totdeauna să le insuflu elevilor mei ca fiecare persoană este importantă pentru ceea ce este , nu
pentru ceea ce are.,i-am obişnuit că a fi bun înseamnă să dăruiască, să fie recunoscători pentru
ceea ce au , dar să fie şi iertători. Sanda Arsene spunea în cartea,,Educă prin iubire cu
inţelepciune,, ,, Învaţă-l pe copil să preţuiască unicitatea să-şi descopere propria valoare şi să
fie ce este.Să-şi înfrunte temerile şi să acţioneze cu curaj şi încredere. Să-şi exprime
individualitatea să atingă echilibrul şi să-i inspire şi pe ceilalţi.Să-şi asculte vocea
interioară.Să trăiasca viaţa cu bucurie, să strălucească si să-şi reverse lumina asupra celor pe
care îi întâlnesc în cale.Să descopere în toate frumuseţea şi mareţia.<<Cadrul didactic nu va
uita nici un moment că această bogată metodologie va trebui sa fie permanent însoţită de
exemplul personal, de atitudinea ireproşabila din punct de vedere moral şi civic în toate
împrejurările.Uneori valoarea şi eficienţa unei metode este consolidată sau slabită tocmai de
această atitudine personală .Judecata şi sfatul sunt prin natura lor inferioare actului etic, asa
cum observă şi A.Plesu
Şcoala are funcţia integratoare ,influenţa diverşilor factori nu poate fi stopată şi ne
referim aici la educaţia străzii , a vugului.Răspunderea pentru rezultatele obţuinte este chiar
copilui în frumuseţea şi splendoarea sa care va creşte şi se va dezvolta mai apoi ca un tânăr cu
principii sănătoase de viaţă , apoi un adult responsabil care va face faţă provocărilor cu mare
usurinţă.Generaţiile de tineri absolvenţi care au un bogat profil moral- cetăţenesc constituie
mereu garanţia ca munca noastră nu este în zadar.Şi tot ca un exemplu personal , doresc să
menţionez cu mâna pe inimă că mândria unui dascal este fără margini atunci când, un elev din
generaţii depărtate se întoarce în ţară, în cazul meu, şi nu uită să treacă să salute pe aceea care
odată i-a fost învăţătoare !
Aceste aspect ar trece uşor neobservate de marea majoritate , însă pentru mine, una
asta înseamna foatre mult!Mă bucur în pauze să aud vorbe bune la adresa foştilor elevi,să aflu
că au notele cele mai mari, că au reuşit în viaţă, că sunt oameni de nădejde sau ca sunt studenţi
cu burse! Poate că şi o particică din mine este acolo departe cu ei! Am învăţat în anii de
dăscălie că trebuie să privesc copilul din bancă la fel cum privesc propriul copil, să îl sfătuiesc
ca pe al meu să mi-l apropii cu căldura unei mame bune şi să-i dau aripi să zboare cu
incredere! Merg pe ideea ca un copil educat va educa la rândul său, ca un copil fericit va ferici
pe alţii , ca un copil respectos va oferi la rândul sau pilde de învăţătură altora.Niciodată ,însă
nu ştii dacă acea sămânţă buna va rodi mai târziu aşa cum te aşteţi tu, oamenii au un caracter
uşor de modelat şi sunt supuşi transformărilor, nu vei şti niciodată dacă ai procedat bine şi
dacă sămânţa a rodit bogat sau dimpotrivă a rămas , seacă şi fără valoare.Datoria noastră
180
morală este să încercăm aşa cum spuneam şi la început să şlefuim granitul să îi dăm mareţia şi
strălucirea pe care o merită.
Friederich Nietzsche observa că ,,acordăm tot mai multă valoare lucrurilor, cu cât
dorinţa noastră de a le avea creşte,,valorile morale,, au ajuns să fie cele mai înalte valori
aceasta dovedeşte că idealul moral a rămas şi cel mai neîmplinit<<
Bibliografie:
-Aresne Sanda –Educă prin iubire cu înţelepciune
-Plesu Andrei Arta de a educa
-Neveanu Popescu Paul-Dicţionarul de psihologie
-Nietzsche Friederich- Citate celebre
-Dicţionar de filozofie
Metodele tradiţionale utilizate în educarea morală a elevilor

Prof. Matache Ion
Şcoala Gimnazială ,, George Poboran”, Slatina
Prin însăşi experienţa ei, înţelepciunea populară, a făcut ca metodele în educaţia

morală a copilului să fie cele mai bine fundamentate, cu un impact mai profund în evoluţia
comportamentală a elevului. Ca şi alte forme ale conştiinţei sociale - religia, ştiinţa, arta,
filozofia - morala este condiţionată şi determinată de existenţa şi condiţiile de viaţă ale omului,
reflectate în creaţia populară orală. Educaţia tradiţională este un izvor inepuizabil de idei şi
conţinut educativ acumulate pe parcursul secolelor. Elementul etic al activităţii educaţionale
trebuie considerat un tot unitar înglobând conştiinţa, comportamentul şi convingerile morale
ale personalităţii. Prin urmare, multitudinea conţinuturilor educaţiei morale, în general, şi a
formării convingerilor morale, în particular, poate fi pusă în evidenţă prin raportarea acestora
la principiile moralei universale şi naţionale.
Sarcina fundamentală a familiei şi a şcolii (la etapa ei de modernizare) rămâne a fi
formarea conştiinţei şi comportamentului moral, consolidarea convingerilor etice, cultivarea
valorilor culturale ale poporului.
În baza principiilor şi a conţinutului educaţiei morale tradiţionale sunt concretizate şi
modalităţile de realizare a acestui potenţial în contextul pedagogiei populare la ora actuală,
ţinându-se cont de asigurarea unităţii dintre educaţia morală, intelectuală, estetică şi fizică a
copiilor şi tinerilor.
Prin educaţie morală înţelegem modul de influenţă a adulţilor asupra copiilor, prin care
aceştia îşi formează noţiunile, sentimentele, convingerile, obişnuinţele de conduită morală.
Deşi metodele de educaţie trebuie deosebite de mijloacele de educaţie, cu care se află într-un
raport de interdependenţă, uneori se pierde hotarul dintre metodă şi mijloc.
Printre mijloacele de educaţie se numără, pe de o parte, diferite forme de activitate
(jocurile, munca, învăţătura ş. a.), iar pe de altă parte, totalitatea mijloacelor din folclor
(numărătorile, ghicitorile, proverbele, zicătorile, cântecele, basmele, poveştile, legendele,
181
baladele, doinele, tradiţiile etc.). Educaţia morală se caracterizează prin multilateralitatea

conţinutului, printr-o bogăţie spirituală deosebită.
Metoda educaţiei morale, în procesul de lucru, se divizează în elementele ei
componente, care se numesc procedee de educaţie, în raport cu metodele, acestea au un
caracter special şi de subordonare. Metodele şi procedeele de educaţie morală sunt strâns
legate între ele şi se pot succeda în diferite situaţii ale educaţiei tradiţionale.
Realizarea sarcinilor educaţiei morale în pedagogia populară cere nu doar utilizarea
unor metode izolate, ci aplicarea unui sistem de metode şi procedee variate şi adecvate
scopului urmărit.
Explicaţia morală. Cu ajutorul acesteia putem dezvălui conţinutul, sensul şi necesitatea
respectării unei valori, norme sau reguli morale. Realizată cu ajutorul limbajului, ea implică
două funcţii principale: informativă şi stimulativă. Prima constă în conştientizarea sensului
unei cerinţe morale externe, relevându-i note definitorii sau îmbogăţindu-i conţinutul cu noi
aspecte. Aceeaşi conştientizare se produce şi în funcţie de experienţa elevului, explicaţia
folosindu-se cu precădere atunci când aceasta este mai redusă sau inexistentă, ea având
menirea să conducă la recunoaşterea şi înţelegerea adevărului moral. Cea de-a doua funcţie,
stimulativă, constă în suscitarea componentei afective, datorită forţei argumentative a
limbajului ca instrument de comunicare. Atunci când argumentarea verbală este întregită cu
materiale şi fapte concrete, funcţia stimulativă a explicaţiei se amplifică.
Principiile şi metodele educaţionale sînt aplicate în practică adecvat vîrstei copilului şi
situaţiilor concrete. Acest lucru poate fi urmărit în procesul de însuşire a limbii materne, unde
poporul îşi manifestă pregnant talentul pedagogic. Mama îi vorbeşte copilului şi îi îngână
cântece de leagăn încă atunci când acesta nu înţelege nici un cuvînt; i se arată persoanele din
casă, numindu-le tare şi desluşit ("Cine e aceasta?" "Ma-ma", "Cine e acesta?" "Ta-ta") sau
animalele din curte, imitându-se sunetele respective (vaca - "mu", cîinele - "ham" etc.).
Metoda exemplului celor maturi se bazează pe însuşirea unor modele ce întruchipează
fapte şi acţiuni morale. Baza psihologică a exemplului o constituie, pe de o parte, efectul
sugestiv al comportamentului celor din jur, iar pe de altă parte, tendinţa spre imitaţie proprie
omului, în general, şi copilului, în special. Se imită, de obicei, ceea ce corespunde, la un
moment dat, preocupărilor, dorinţelor şi aspiraţiilor copilului/elevului. Cum este şi firesc,
această reluare îmbracă o serie de nuanţe, în funcţie de personalitatea celui care preia
exemplul, cât şi de situaţia în care acţionează.
Povaţa este metoda ce se bazează pe valorificarea experienţei morale a omului,
sedimentată în proverbe, cugetări, maxime etc., în vederea formării conştiinţei morale a
elevilor.
Dacă în majoritatea metodelor mesajul educativ vine de la profesor (ca agent sau
model), în cadrul acestei metode mesajul este codificat într-o expresie lingvistică cu o
puternică semnificaţie morală. De data aceasta nu educatorii, nu profesorii sunt cei care impun
cerinţe, orientează sau verifică moralitatea elevilor, ci maximele, cugetările, proverbele sau
aforismele:
"Seamănă la tinereţe, ca să ai la bătâîneţe";
"Nu călca adevărul în picioare, dacă vrei să ai trecere la oameni";
182
"Cel ce învaţă continuu este om drept, iar cel ce se crede învăţat, nu e înţelept".
Aceste profunde gânduri despre comportamentul nostru acasă sau în societate
constituie axiome veritabile, care contribuie la formarea conştiinţei copilului. Asemenea
expresii condensează o bogată experienţă umană în domeniul moralităţii, descoperă o gamă
variată de fenomene, răsfrângându-se sub formă de îndemnuri asupra componentelor cognitive
şi afective ale conştiinţei morale, sarcina educatorilor constând în selectarea şi folosirea lor
judicioasă şi la momentul oportun.
Rugămintea. Cu ajutorul ei le solicităm copiilor şi elevilor îndeplinirea benevolă a unei
sarcini, lăsându-le totodată libertatea de a decide momentul şi modul ei de realizare. De fapt,
această metodă este opusă unor cerinţe categorice. Spre deosebire de ordin, rugămintea presu-
pune acceptarea autonomă a cerinţei, de aceea refuzul îndeplinirii nu poate fi pedepsit. Prin
felul în care sunt formulate sarcinile şi tonul folosit la exprimarea acestora, educatorii
declanşează asemenea forţe interioare, care în mod inevitabil se vor răsfrânge asupra
conduitei. Cum se împacă însă utilizarea rugăminţii cu autoritatea? Nu reprezintă ea o
subminare a acesteia? Răspunsul la întrebările date presupune raportarea strategiei educaţiei
morale la finalitatea ei, ceea ce nu înseamnă subminarea autorităţii. De asemenea, în ochii
copilului rugămintea apare ca expresie a încrederii ce i se acordă, şi nu ca o slăbiciune a celui
care o expune.
Cultivarea tradiţiilor ca metodă de educaţie. În general, tradiţiile sintetizează
experienţa pozitivă acumulată de-a lungul istoriei şi se concentrează în organizarea periodică a
unor activităţi ce marchează cele mai semnificative momente din viaţa familiei, şcolii sau a
grupurilor de copii cu interese comune. Ele se caracterizează prin faptul că, odată consolidate,
se transmit de la o generaţie la alta, devenind astfel focare de atracţie şi de acumulare a
energiilor individuale, repercutându-se pozitiv asupra activităţilor pe care le implică.
Reproşul reprezintă o metodă prin care educatorii îşi exprimă nemulţumirea faţă de un
act moral, realizat cu scopul de a evita sau de a preveni repetarea lui. Valenţele educative ale
acestei metode rezidă în convertirea nemulţumirii adultului într-un factor inhibitor pentru
copii. Folosirea abuzivă poate duce la instalarea unei stări de descurajare şi renunţare la
tendinţa de a corecta comportamentul respectiv. Această metodă e în corelaţie cu aluzia prin
care, exprimîndu-se la figurat, educatorul le imputează copiilor neîndeplinirea anumitor
rugăminţi. Reproşul şi aluzia se întrepătrund cu o altă metodă ce presupune o nuanţă de
constrângere - avertismentul, aplicat pe parcursul desfăşurării activităţii atunci când se
constată periclitarea rezultatului urmărit. Avertismentul reia şi întăreşte cele emise în cerinţele
formulate anterior, indiferent de forma folosită (dispoziţie, ordin, rugăminte etc.). Se recurge
la acest procedeu doar arunci când una din aceste forme nu este respectată întocmai, întregind
astfel conţinutul şi insistând asupra necesităţii respectării celor expuse.
După părerea noastră, referirile indirecte, aluzive sugerează, prin deducţie logică, cum
ar trebui să se procedeze în continuare. Ele actualizează, într-o formă voalată, o faptă, un
ordin, o dispoziţie sau o cerinţă, în vederea respectării şi executării lor de către copii.
La formarea conştiinţei morale contribuie şi disputa, obişnuinţa, binecuvântarea,
rugăciunea, dorinţa, cerinţa populară, sugestia, aprobarea, dezaprobarea, interzicerea,
lauda, pedeapsa etc.
183
Formele tradiţionale ale sfatului, ameninţării, condamnării, aluziei, reproşului etc. îşi
găsesc expresie în proverbele populare, un loc aparte având îndrumările practice de educaţie a
copiilor. De fapt, acestea constituie forme de comunicare a experienţei pedagogice populare.
Cea mai răspândită categorie de proverbe în această ordine de idei are ca temă
învăţătura (sfatul, povaţa, îndrumarea):
"Pomul se îndreaptă de mic, nu de mare";
"Degeaba ai trăit, dacă nimic n-ai citit";
"Ascultă pe cel care ştie mai bine decît tine";
"Cine nu respectă pe bătrâni nu este om ".
Conştiinţa morală a elevilor poate fi prezentată sub aspect de cerinţe şi idealuri ale unui
popor. Pentru redarea generalizatoare a acesteia, este bine să evidenţiem cerinţele morale de
bază; să selectăm proverbe, zicători, poveşti, cântece corespunzător normelor moralităţii
contemporane.
Convingerile morale reprezintă o viziune asupra normelor şi principiilor morale; o
totalitate de păreri care în conştiinţa celui educat sunt legate de declaraţii sincere şi trăiri
profunde. Ele constituie baza conduitei omului şi îi caracterizează personalitatea.
Formarea sentimentului moral depinde de sistemul de corelaţie, care se constituie la
copii în raport cu lumea înconjurătoare. De aceea, un rol important în educarea acestuia îi
revine colectivului bine organizat şi autorităţii educatorului. Dialogul sincer cu pedagogul îşi
găseşte reflectare în sufletul copilului şi creează un teren favorabil pentru dezvoltarea lui.
Literatura artistică şi arta influenţează benefic şi multilateral sentimentele morale ale
copiilor. Cu cât mai complexă este opera artistică, cu atât mai puternic şi mai profund este
sentimentul provocat de aceasta.
Educarea tinerilor în spiritul înaltei moralităţi este posibilă doar într-o comunitate
sănătoasă. Iată de ce este important ca principalele caracteristici ale personalităţii să fie
formate în şcoala contemporană, sistematic şi consecutiv, pe primul loc fiind plasate exigenţa
faţă de sine şi disciplina conştientă, care duc la democratizarea şi îmbunătăţirea relaţiilor
dintre oameni.
Procesul de formare a sentimentului moral trebuie să implice un "algoritm"
argumentat, judicios, să ia în consideraţie particularităţile individuale şi de vârstă ale copiilor.
Cercetările psihologilor şi practica pedagogică demonstrează că educarea deprinderilor
morale şi transformarea lor în calităţi constante ale personalităţii sunt posibile numai prin
prezenţa, la cel educat, a motivelor corespunzătoare de comportament. Atitudinile pozitive,
create în baza anumitor norme de conduită, trebuie să evolueze în calităţi de personalitate,
ceea ce depinde, în mare măsură, şi de motivaţia elevului.
Edificarea profilului moral în viziune populară angajează sensul bio-psiho-social şi
pedagogic al moralei plasate într-un câmp pedagogic deschis, respectând următoarele
principii:
- principiul corespondenţei dintre ştiinţa pedagogică şi educaţia tradiţională a
moralităţii;
- principiul valorificării resurselor şi disponibilităţilor pozitive ale personalităţii
umane, în vederea eliminării celor negative;
184
- principiul unităţii şi continuităţii axiologice între toate formele, modalităţile,

mijloacele şi factorii etnopedagogiei în proiectarea şi realizarea educaţiei morale;
- principiul diferenţierii educaţiei morale (în raport de funcţia culturală a acesteia are
o pondere specifică în cadrul activităţii de formare a personalităţii).
În concluzie, credem că în perspectiva pedagogică, educaţia morală vizează formarea
şi dezvoltarea personalităţii umane, proiectată şi realizată la nivel teoretic şi practic.
REPERE BIBLIOGRAFICE:
1. Cibotaru, T., coord., Istoria învăţământului şi a gândirii pedagogice în Moldova, Chişinău, 1991.
2. Gorovei, A., Folclor şi folcloristică, Editura Hyperion, Chişinău, 1990.
3. Silistraru, N., Valoarea morală a pedagogiei populare moldoveneşti, Chişinău, 1992.
FORMAREA PERSONALITĂŢII COPILULUI DE VÂRSTĂ ŞCOLARĂ
Prof. Matescu Simona

Liceul cu Program Sportiv Slatina
Educaţia civică , democratică şi socială a elevilor vizează cultivarea integrităţii morale

a micilor şcolari sub aspectul propriului EU şi al modulării comportamentului ca viitori
membri ai comunităţii sociale.
,,Elevii ni se par a fi florile aceleiaşi tulpini, în care ne regăsim cu fiecare generaţie
care pleacă, realizând o reuşită profesională sigură şi o inserţie socială aproape neobservabilă.
Mugurii am reuşit să-i grupăm în inflorescenţe puternice, viguroase, rămânând pentru noi
veşnic tinere’’.
Încărcătura psiho-pedagogică ne-a permis să dăm şi să primim în acelaşi timp de la
elevi ,, aerul existenţei şi satisfacţia muncii noastre’’. Educaţia este un proces care durează o
viaţă. Rolul nostru este acela de a descoperi trăsăturile şi arsenalul unor înclinaţii native sau
educate, să educăm disponibilităţile creatoare, dezvoltând astfel capacităţile specifice ale
grupurilor de elevi.
Anii de muncă ne-au creat în noi înşine o a doua fiinţă, aceea care nu se poate despărţi
cât trăieşte de elevi. Adevărate sunt cuvintele lui Timothy Blair, care spunea: ,,educatorii
eficienţi au, în mod sigur, personalităţi diferite…succesul în interacţiunea cu elevii va fi legat
de simpatia lor genuină pentru elevi, de bucuria de a preda, tratându-i pe elevi cu respect şi
corectitudine, promiţându-le să se simtă în clasă ca acasă, comunicându-le preocuparea pentru
ei’’. Dar şi Timothy Blair cunoştea destul de bine cuvintele lui Jan Amos Comenius:,,învăţând
pe alţii ne învăţăm pe noi înşine’’.
Pentru ca personalitatea învăţătorului să fie reflectată în caracteristicile grupului pe
care îl conduce, actorii antrenaţi în procesul de învăţare vor şti să interacţioneze corect şi
concret, vor şti să se evalueze argumentând şi contraargumentând, vor fi permisivi la reacţiile
parteneriale – un rol important având dispoziţia funcţională a modulelor şi ambientului în care
185
se desfăşoară orele de activitate comună, toate acestea imprimând prestaţiei didactice un

caracter formativ, cu înaltă încărcătură educativă, astfel clasele vor fi puternic amprentate de
personalitatea educatorului.
În condiţiile globalizării tot mai cuprinzătoare şi ale tranziţiei prelungite, într-o
atmosferă descurajantă generată de criza valorică profundă se constată creşterea îngrijorătoare
a subculturilor disociale şi antisociale, a proporţiei copiilor şi adolescenţilor cu comportament
contraproductiv, ,,socializaţi’’ în direcţii inactive, distructive sau autodistructive.
Datorită descurajării, tot mai mulţi indivizi încearcă sentimente profunde de
incapacitate de a înfrunta problemele vieţii, manifestând neputinţă şi incompetenţă în faţa
greutăţilor. Instituţiile tradiţionale, precum Familia, Şcoala şi Biserica, îşi pierd tot mai mult
rolul de mediatori de valori, locul lor fiind preluat de opinia publică modelată de media, care
propagă ca valori în special banii, succesul şi puterea.
În zilele noastre asistăm la amplificarea fără precedent a agresivităţii, violenţei şi
criminalităţii, a formelor nocive ale individualismului, la răspândirea şocantă a
comportamentelor deviante, a conflictelor etnice şi religioase.
Această evoluţie psiho-comportamentală nedorită în rândurile tinerei generaţii este
inevitabilă în condiţiile în care societatea nu oferă membrilor ei siguranţa apartenenţei la
comunitate, încrederea şi respectul reciproc, securitatea afectivă şi sensul colectiv de viaţă. Cei
care păşesc pe drumul delicvenţei, în realitate au nevoie de relaţii interumane autentice, de
comunitate, vor să-i aparţină, dar, în mod paradoxal, refuză cooperarea cu semenii.
Violenţa organizată umple acest gol prin oferirea oportunităţii de a-şi găsi locul printre
ceilalţi, de a căpăta importanţă într-un grup de oameni şi de a se bucura de sprijinul şi
securitatea acestuia. Astfel, ei se consideră îndreptăţiţi să se răzbune, chiar să distrugă această
lume indiferentă şi insensibilă, care promovează excluderea, discriminarea şi violenţa.
În zilele noastre se semnalează o creştere semnificativă, în rândurile copiilor şi
tinerilor, a unor atitudini şi comportamente indezirabile, mergând de la lipsa respectului faţă
de cei mai vârstnici, dispreţul faţă de bunele maniere convenţionale, până la vicii, violenţă şi
vandalism. Se poate vorbi astfel despre o prăbuşire, un ,,colaps al caracterului copiilor’’(J. F.
Goodman, 1998).
Pentru deteriorarea standardelor morale, şcoala poartă o responsabilitate accentuată. În
literatura psihopedagogică se atrage atenţia asupra faptului că la originea creşterii violenţei şi
dezbinării în şcoli se află cultura şcolară în declin, criza trecerii de la un cod cultural la altul,
caracterizată prin lipsa reperelor axiologice şi prin nivelul scăzut al atmosferei morale (C.
Cucoş, 2000).
Ameliorarea situaţiei create datorită comportamentelor greşite presupune înţelegerea şi
acceptarea autentică a copilului, aprecierea sensibilităţii lui, sprijinul real spre descoperirea
propriilor valori. În cadrul unor discuţii individuale sau de grup, într-o atmosferă respectuoasă,
elevul poate fi condus spre conştientizarea scopului său eronat şi spre adoptarea unor
comportamente constructive, dezirabile social.
,,Elevul, ca şi omul, găseşte bucurie nu în lene, ci în reuşită, în depăşirea obstacolului,
cu condiţia ca acest obstacol să fie pe un drum ales de el însuşi. Pedagogia interesului
presupune pe cea a efortului fără de care interesul dispare repede’’.
186
Noi, cadrele didactice, formăm comportamentul civic al elevilor oferindu-le în

permanenţă ca exemple, în primul rând, propriul comportament. Atitudinile şi faptele de zi cu
zi trebuie să se constituie într-o conduită general-umană pozitivă, pe care micul şcolar o va
recepta ca atare. În acest fel, elevii vor dobândi capacitatea de a selecta din noianul de fapte
sau acţiuni pe cele demne de urmat, conştientizând treptat valoarea acestui tip de
comportament. Ca urmare, cunoştinţele ce urmează a fi predate în orele de educaţie moral-
civică vor fi asimilate în mod firesc şi vor întregi aportul la formarea unor deprinderi şi
priceperi, cu ajutorul cărora elevul de vârstă şcolară devine apt să se adapteze cu succes
cerinţelor şi normelor pe care societatea le impune.
Ora de educaţie moral-civică, prin modul în care sunt abordate temele prevăzute în
programă, iniţiază copilul, viitorul cetăţean, asupra drepturilor şi îndatoririlor, a respectului
faţă de sine şi faţă de ceilalţi, a comportamentului activ şi responsabil.
Problematizarea unor situaţii comportamentale, exemplificarea faptelor de curaj, frică,
laşitate etc., studiile de caz făcute în legătură cu afectarea integrităţii fizice sau morale a
copiilor au determinat pe elev să-şi exprime părerile, să ia atitudine, să motiveze
comportamente.
În cadrul orelor de educaţie moral-civică se formează deprinderi, comportamente,
valori, un anumit simţ al apartenenţei la destinul grupului din care face parte. Astfel, se
urmăreşte iniţierea copilului, viitor cetăţean, în practicarea unui comportament caracterizat
prin respect faţă de sine şi faţă de ceilalţi, conştient de drepturi şi datorii, liber şi deschis spre
societate.
În vederea realizării unor astfel de obiective, învăţătorilor li se cere profesionalitate,
priceperi în a selecta şi a organiza tipuri de activităţi, în funcţie de particularităţile de vârstă
ale copiilor. De aceea, este nevoie imperioasă de crearea unui climat afectiv plăcut, diferit de
cel al lecţiilor, participativ şi stimulativ pentru copii.
Bogăţia tematică a textelor prezentate în orele de educaţie moral-civică vine cu
exemple concrete de fapte, atitudini, evenimente, care, prin analizarea şi evaluarea lor,
contribuie la însuşirea de concepte, idei şi comportamente dezirabile.
Prin textele inspirate din viaţa de familie contribuim la dezvoltarea concepţiei despre
sine şi despre semeni (părinţi, fraţi, rude, prieteni). Valorificând valenţele formative ale
mesajelor transmise prin lecturi, copilul devine conştient de necesitatea implicării active în
viaţa de familie, îşi formează deprinderi de a se gospodări şi, în acelaşi timp, îşi dă seama că,
pe lângă drepturile de care se bucură în familie, el are şi îndatoriri. Treptat, elevul îşi dă seama
de valoarea sa ca entitate ce posedă năzuinţe proprii, înţelege diferenţele dintre oameni şi
adoptă o atitudine corespunzătoare faţă de cei din jurul său.
De asemenea, prin textele literare cu conţinut educativ se contribuie la formarea unor
atitudini corespunzătoare faţă de şcoală, faţă de colegi şi prieteni.
Elevii deprind capacitatea de a asculta şi de a se face ascultaţi, de a-şi face cunoscute
propriile opinii, acceptând şi părerile celorlalţi. Ţinând cont de împrejurările şi de persoanele
cu care vine în contact, elevul devine conştient de importanţa folosirii formulelor de politeţe,
cunoscând şi respectând normele de comportare civilizată în diferite situaţii.
187
La clasă se pot organiza, fie pe grupe de elevi, fie cu întreaga clasă, o serie întreagă de
forme de activitate, jocuri de rol, dramatizări, exerciţii de simulare a unor cazuri concrete,
dezbaterea unor fapte reale, ateliere de creaţie profilate pe elaborarea unor compuneri cu
conţinut civic, exerciţii de comentare/valorificare a conţinutului unei ştiri, vizionarea unor
filme urmată de comentarea imaginilor, vizite şi altele.
Aceste forme de activitate, prin caracterul lor practic-aplicativ, pot fi valorificate la
nivelul tuturor disciplinelor de învăţământ şi contribuie în acest fel la dezvoltarea armonioasă
a personalităţii elevilor, inclusiv sub aspectul deosebit de important al comportamentului lor
civic.
Bibliografie:
➢ Îndrumător pentru utilizarea manualului de educaţie civică, Marcela Peneş şi Vasile Molan, Editura
Aramis, 1996.
➢ Competenţe şi calificative la clasele a IIIa şi a IVa la Educaţie Civică, Editura Sigma, 1999.
➢ Tudora Piţilă, Cleopatra Mihăilescu, Lucia Predeţianu, Nicu Plascaru, „Educaţia civică – manual pentru
cl. a III-a”, Bucureşti, Ed. Aramis, 2002;
➢ Tudora Piţilă, Cleopatra Mihăilescu, „Limba şi literatura română – manual cl. a III-a”, Bucureşti, Ed.
Aramis, 2004
ESENȚA ȘI SCOPUL EDUCAȚIEI MORALE A PREȘCOLARILOR ȘI

ȘCOLARILOR
Prof.înv.primar, MILITARU CORNELIA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR.2 CARACAL
Educatia morala este una din cele mai complexe laturi ale educatiei.Acest lucru este
determinat,pe de o parte,de faptul ca individual este subiect al relatiilor morale de la o varsta
timpurie de acest gen,de multe ori contradictorii,iar pe de alta parte de variabilele psihologice
implicate intr-un asemenea proces.
Procesul de invatamant,constituie forma fundamental in care se realizeaza obiectivul
fundamental al educatiei morale.Prin continutul diferitelor obiecte de invatamant se
infaptuieste instruirea morala a elevilor.Nu exista obiectiv de invatamant al carui continut sa
nu poata fi valorificat pe linia formarii constiintei si conduitei morale.Aceasta inseamna ca
fiecare professor urmeaza sa se ocupe de aceasta valorificare in caderul lectiilor.
Educatia morala nu se realizeaza numai prin continutul procesului de invatamant ,ci si
prin alte component ale sale,respective prin metodele si procedeele folosite prin relatiile ce se
stabilesc intre professor si elevi,prin cerintele pe care profesorul le are fata de elevi,prin
controlul si aprecierea indeplinirii obligatiilor pe care le au etc.
Idealul moral reprezinta nucleul oricarui sistem moral.El reflect ace a ce este
characteristic si definitoriu tendintei si optiunilor comportamentale ale membrilor unei
comunitati sua ale societatii in ansamblul sau.Este axa in jurul careia graviteaza toate celelalte
188
component ale sistemului moral.El este considerat ca o imagine a perfectiunii din punct de
vedere moral,care cuprinde sub forma unui model,chintesenta morala a personalitatii umane.
Spunand ca idealul moral are un character prospective si incubi un camp de
posibilitati,inseamna ca el nu se va realize niciodata in totalitatea sa,ca atare comportarea reala
a oamenilor nu-i va putea epuiza continutul.Tocmai aceasta distant relative dintre real si ideal
constituie sursa fortei propulsive si modelatoare a idealului asupra comportamentului uman.
Se intelege ca atunci cand distant este prea mare idealul se transforma intr-o himera sau iluzie
,cea ce pe plan comportamental se manifesta prin renuntare,atunci cand insa se apropie pana la
suprapunere se instaleaza o stare de pasivitate.
Esenta idealului moral se manifesta prin valorile,normale si regulile morale.
Valorile morale reflecta anumite cerinte si exigent generale ce se impun
comportamentului uman in virtutea idealului moral.Dintre cele mai semnificative valori
morale putem enumera pe cele de patriotism,atitudine fata de democratie,de
munca,libertate,onestitate,cinste,reponsabilitate,cooperare ,modestie.Toate valorile morale la
care individual adera devin mobiluri interne cu o forta puternica asupra comportamentului
uman in cele mai diferite imprejurari ale vietii.
Normele si regulile morale sunt considerate ca fiind modele de comportare morala
elaborate de societate sau de o comunitate mai restransa si aplicabile unei situatii date.Prin
intermediul lor individul isi exteriorizeaza atitudinea sa morala in fapte si actiuni
concreteNorma morala si judecata morala se afla intr-o stransa dependent.
Copilul nu este o fiinta izolata .De la cea mai frageda varsta este angrenat intr-un
sistem de relatii interumane ce se constituie la nivelul grupurilor din care face parte
(familie,cercul de prieteni,colectivul clasei).Moralitatea grupului exercita din exterior aceiasi
influenta continua asupra copilului care interactioneaza cu actiunile educative initiate si
organizate de catre profesor.Din punct de vedere pedagogic fiecare individ este si ramane
permanent subiect al relatiilor morale,indiferent daca intra sau nu in sfera actiunii
educative.Educatia morala nu se poate realiza independent de practica social a ce se manifesta
in cadrul comunitatii,de intreaga activitate ce se desfasoara.Una din particularitatile educatiei
morale consta in aceea ca ea se extinde nu numai asupra indivizilor,ci si asupra relatiilor dintre
ei.Nivelul constiintei morale individuale se refera la cunostiintele si convingerile pe care le
poseda,la trasaturile de vointa si character ce sau format,la capacitatea de apreciere a faptelor
morale si a judecatilor morale,La starile affective si sentimentele pe care le traieste si care il
fac sa vibreze in fata unor manifestari morale, la mobilurile interne care il determina sa
actioneze intrun fel sau altul.
In legatura cu factorii ce tin de dezvoltarea ontogenetica a copilului se considera ca
formarea moralitatii este conditionata si de unele particularitati psihosomatice
corespunzatoare diverselor stadia de evolutie.J.Piaget distinge in perioada copilariei stadiul
realismului moral si stadiul cooperarii.
Stadiul realismului moral corespunde copiilor pana la varsta de 7-8 ani.Relatia dintre
adult si copil are un character unilateral,in sensul ca adultul reprezinta izvorul tuturor
consemnelor si obligatiilor ce se impugn,datorita prezentei sale copilul supunandu-se acesteia
189
in virtutea valorii ce i-o recunoaste.Este asa- zisa morala a ascultarii bazata pe supunere si
alimentata de sentimental inegalitatii pe care copilul il recunoaste fata de adult.
Stadiul cooperarii corespunde,din punct de vedere genetic varstei intre 7si 12
ani.Caracteristic este faptul ca acum respectful nu mai este unilateral,ci reciproc.Din aceasta
cauza regulile si normele morale se vor interiorize si vor devein mobiluri interne ale conduitei.
Reprezentarile morale se formeaza in situatii concrete in care copilul este angrenat ca
subiect moral.in familie,in scoala,cu prilejul diferitelor activitati la care participa.Important
este ca din punct de vedere educativ sa cream situatii favorabile ,copilul putand percepe astfel
sensul pozitiv al cerintei.Aparitia trairilor si sentimentelor morale este posibila numai prin
contactul individului cu realitatea morala cu fapte si intamplari in care imperativele morale se
exprima .
Formarea deprinderilor si obisnuintelor de comportare morala este o actiune de
durata.Din aceasta cauza profesorul va trebui sa imprime un ritm ascendant tuturor actiunilor
pe care le intreprinde in acest sens.Cerintele vor fi astfel formulate incat sa se asigure o
gradare a lor prin treceri successive de la usor la greu ,de la simplu la complex.
In formarea deprinderilor si obisnuintelor de comportare morala este necesar ca
profesorul sa tina seama de particularitatile individuale ale elevilor.Diferentele dintre ei se
manifest ape linia capacitatii de intelegere a cerintelor morale,de apreciere a faptelor
morale,pe linia puterii de vointa si a calitatilor temperamentale,a experientei accumulate pana
in acel moment.
Metode si procedee de educatie morala
1.Explicatia morala
2.Convorbirea morala.Ea este initiata si condusa de professor problematica fiind
generate de anumite intamplari si fapte morale din viata clasei,a scolii.Alteori tema
convorbirilor morale planificate sau ocazionale este furnizata de continutul unor obiecte de
invatamant,a unui film,a unei piese de teatru a unor emisiuni de radio si televiziune a unor
articole din ziare si reviste.
3.Povestirea morala.Se foloseste cu precadere la clasele mici.Ea consta in relatarea si
prezentarea intr-o forma narativa a unor intamplari si fapte reale sau imaginare,cu semnificatii
morale,oferind elevilor prilejul de a desprinde anumite concluzii in legatura cu comportarea
lor.Pentru desfasurarea ei profesorul apeleaza uneori la scurte povestiri literare ,istorioare cu
invataminte privitoare la diverse norme morale.
4.Povata.Este metoda ce se bazeaza pe valorificarea experientei morale a
omenirii,acumulata si sedimentata in proverbe,cugetari,maxime in vederea formarii constiintei
si conduitei morale a elevilor.
5.Exemplul.
6.Analiza de caz si decizia de grup.Se recomanda alegerea unor cazuri reale,tipice din
viata social sau din cea scolara,accesibile pentu elevi.Ele pot fi positive,negative si
contradictorii.
7.Exercitiul moral.Aceasta metoda presupune doua momente principale:formularea
cerintelor si exersarea propriu-zisa.Semnificative par urmatoarele:ordinal,dispozitia ,indemnul
190
si sugestia ,lamurirea,rugamintea,increderea,incurajarea,stimularea activitatii prin

promiterea unei recompense,initierea de intreceri intre elevi.
Oricât ar fi de perfecta strategia verbal cu toate formele ei nu se poate materialize in
conduit decat prin intermediul exersarii.”Numai fapta,numai actiunile de toate zilele,numai
acceptarea constiienta a greutatilor si a sarcinilor pot adduce dupa sine progresul real in sfera
moralitatii”(T.Huszar,1967)
Bibliografie:
Bunescu,Vasile:”Educatia morala si formarea personalitatii “
Grigoras,Ioan:”Personalitatea morala”Bucuresti 1982
Piaget,Jean :”Judecata morala la copii” Edp. Bucuresti 1968
Implicaţii şi valenţe educaţionale ale cunoaşterii

factorilor dezvoltării personalităţii şcolarului mic
MOGOȘ Daniela Mirela
Școala Gimnazială”Ștefan Protopopescu” Slatina
În condiţiile în care ereditatea şi mediul sunt factori obligatorii cu contribuţii aleatoare

în procesul dezvoltării ontogenetice, societatea a dezvoltat şi perfecţionat un mecanism special
de reducere a imprevizibilului şi de creştere a controlului asupra procesului de dezvoltare
psihoindividuală. Acest mecanism specific este educaţia care reprezintă liantul dintre
potenţialitatea de dezvoltare dată de ereditate şi infinitata de posibilităţi ale mediului social.
Educaţia îmbină în forme variate influenţele de mediu şi variabilele ereditare ale
individului. Ea face medierea între ceea ce s-ar cere (ereditatea) sub aspectul conţinutului,
momentului, intensităţii, duratei, formei, etc., şi ceea ce se oferă (condiţiile de mediu).
Educaţia oferă posibilitatea accelerării procesului de dezvoltare a personalităţii individului.
Acest lucru este posibil în condiţile organizării şi desfăşurării unei activităţi educaţionale
intense, corecte şi eficiente. Educaţia depinde de stadiul de dezvoltare în care se află copilul şi,
în acelaşi timp, acţiunea educativă conduce la o nouă dezvoltare. În acelaşi timp însă, nu orice
educaţie determină dezvoltarea, ci numai educaţia corect şi adecvat proiectată şi desfăşurată.
Procesul educaţional din şcoală, calitatea, consecvenţa acestuia vin să adauge
influenţelor educaţionale ale familiei, să suplinească eventualele carenţe ale acesteia în plan
educativ sau chiar să-i corijeze unele erori. Concret, în transmiterea cunoştinţelor şi la baza
însuşirii lor vor sta principiile didactice, metodele clasice îmbinate cu cele moderne şi
procedee care să diversifice şi să creeze momente, secvenţe în cadrul activităţilor, care să-i
atragă pe copii, să-i stimuleze pentru activităţile de învăţare. Desfăşurarea activităţilor din
şcoală în funcţie de noua orientare a programei, îndreptată în direcţia centrării obiectivelor
spre o temă care apoi se diversifică într-o multitudine de idei, posibilităţi de realizare şi
contribuţie la cunoaşterea obiectivă, ştiinţifică a obiectelor, fenomenelor, a omului şi
191
activitatea acestora, şi cu ajutorul activităţilor didactice, completează descoperirea ştiinţifică la

baza sectoarelor, a ariilor de stimulare sub aspect teoretic şi practic, a tuturor cunoştinţelor
însuşite de copil în acest mod.
Rezultatele muncii cu aceşti copii depinde de: cunoaşterea trăsăturilor psiho-fîzice

specifice vârstei precum şi de cunoaşterea trăsăturilor individuale ale fiecărui copil, deci
tratarea lor diferenţiată. Starea de spirit negativă a copilului legată de perturbarea raporturilor
interpersonale conduce adesea la neîncredere în sine, în cei din jur, culminând cu stări
depresive sau agresive. Este evidentă necesitatea eforturilor cadrelor didactice pentru
prevenirea şi combaterea unor astfel defenomene.
Este necesară acordarea atenţiei şi copiilor timizi, care îşi petrec o mare parte a
timpului retraşi, izolaţi. Şcoala nu înseamna doar asimilare de informaţii, ci şi socializare,
comunicare, reguli, iar modul în care este tratat un copil în şcoala de către profesori şi colegi
are un impact puternic asupra dezvoltării personalităţii. Reuşita unei activităţi desfăşurate în
şcoală depinde şi de relaţiile stabilite între învăţătoare şi copii, de tactul pedagogic manifestat
în adresarea întrebărilor, care va avea rolul de a scoate din orice impas, pe copii.
Succesul final este dat şi de o planificare atentă a activităţilor, în conformitate cu

nivelul de cunoştinţe al copiilor, ţinând cont de particularităţile acestora. Se impune
necesitatea cunoaşterii temeinice de către învăţătoare a programei de clasa I. Aprecierile,
încurajările îi mobilizează pe copii să fie cât mai atenţi, cât mai receptivi la activităţi.
Aşadar, învăţătoarea are un rol deosebit şi, totodată, cel mai important în acest sens.
O învăţătoare adevărată trebuie să posede cunoştinţe temeinice referitoare la psihicul
copilului, etapele lui de dezvoltare, însuşirile, particularităţile şi caracteristicile proceselor
psihice pe fiecare treaptă de dezvoltare şi grupa de vârstă.
Deci, un factor decisiv al optimizării învăţământului îl reprezintă pregătirea

învăţătoarei, care trebuie să posede cunoştinţe psihologice şi pedagogice temeinice. La aceasta
se adauga şi calităţile intelectuale, morale şi valorice (simţul valorilor).
Legătura dintre şcoală şi viaţa socială, poate fi mai mult sau mai puţin strânsă.
Transformările, reformele învăţământului din ultimul timp au dus la înrăutăţirea
situaţiei din şcoli. Treptat, activitatea şcolară imprima modificări în universul interior.
Se destramă mitul copilăriei şi se dezvoltă realismul concepţiei despre lume şi viaţă în
care acţionează modele sociale noi de a gândi, simţi, aspira şi tendinţele de identificare cu
acestea capătă consistenţă.
Se impune o redimensionare a formelor de educaţie în conformitate cu schimbările

intervenite în societatea noastră, o preocupare sporită în vederea găsirii modalităţilor celor mai
eficiente de a integra elevii cu cerinţe educative speciale într-o clasă normală, fie prin
perfecţionarea continuă a cadrelor didactice existente în şcoală, fie prin apelarea la serviciile
persoanelor specializate în acest domeniu. Cert este că nu trebuie să ignorăm existenţa unor
astfel de cazuri în şcoală pentru a fi deplin convinşi că ne respectăm profesia de dascăl. Pe
192
măsură ce vom ajunge să cunoaştem copiii pe care îi avem în grijă, înţelegându-le firea,
personalitatea, vom putea identifica treaptă pe care se află fiecare pe scara dezvoltării. Pentru
părinţi, copilul este sursa de bucurie, pentru naţiune este promisiune de viitor. Şi părinţii, dar
şi naţiunea nutresc speranţe şi vise pentru copiii lor şi îşi pun toată încrederea în cadrul
didactic care îi educă.
Viitorul copilului cu cerinţe educative speciale este dat de politica educaţională actuală,
care asigură încadrarea sa în şcoli speciale sau în şcoli de masă, în funcţie de gradul său de
handicap, de posibilitatea de a urma trasee educaţionale care să le asigure o calificare
profesională, deci posibilitatea găsirii unui loc de muncă şi integrare socială. Dar acesta este
un drum lung care trebuie parcurs pas cu pas, înaintând în mod conştiincios şi sistematic.
Toţi elevii au daruri şi talente, iar noi, dascălii, trebuie să le descoperim, să-i ajutăm să
aibă capacitatea de a le folosi la nevoie. Egalitatea între copii ar trebui să reprezinte un mod de
viaţă real, nu doar o dorinţă ce pare greu de atins din cauza unor motive materiale sau a unor
concepţii privind oamenii ce, într-un fel sau altul, ies din normalitate. Misiunea noastră este să
oferim fiecărui copil posibilitatea de a-şi exprima valoarea, de a simţi bucuria copilăriei şi de a
descoperi lumea care-i înconjoară.
A creşte şi a educa un copil este o operă care cere, înainte de toate, multă dragoste, dar
şi multă raţiune şi cunoştinţe precise. Ca şi o plantă, copilul creşte diferit, în funcţie de
ambianţa favorabilă sau defavorabilă a mediului familial.
Acest climat poate să-l ajute sau să-l împiedice să se dezvolte normal iar răspunderea
pentru aceasta o purtăm noi, cadrele didactice şi părinţii lui. Să conduci către maturitate o
fiinţă umană nu este deloc simplu, eforturile, descurajările, slăbiciunile făcând drumul greu.
Un vechi proverb chinezesc spune: „Dacă te gândeşti la ziua ce va urma, ia-ţi de
mâncare. Dacă te gândeşti la anul care va urma, plantează un copac. Dacă te gândeşti la
secolul ce va urma, educă atunci copiii.”
Bibliografie:
1. Allport,G.,Structura şi dezvoltarea personalităţii, Bucureşti, E.D.P., 1981;
2. Badea, E., Caracterizarea dinamică a copilului şi adolescentului (de la 3 la 17/18 ani) cu aplicaţii la fişa
şcolară, Bucureşti, Editura Tehnică,1997;
3.Moisin, A., Arta educării copiilor şi adolescenţilor în familie şi şcoală, EDP, Bucureşti, 2001
CLIMATUL FAMILIAL – FACTOR CU INFLUENȚĂ DECISIVĂ
Prof. Sanda- Luminița NEACȘU
Echilibrul psiho - motric al copilului trebuie să se afle mereu în atenția familiei și al

profesorului. Tulburările comportamentale nu sunt de lăsat la voia întâmplării. Pornind de la
analiza momentului în care acestea au avut loc, este necesar să se procedeze cu tact și, prin
193
implicarea directă a adultului, să se ajungă la cauza care a declanșat actul comportamental al

copilului. În această analiză nu se va neglija motivația afectivă care a stat la baza acțiunii.
Interpretarea datelor culese trebuie făcută numai după ce a fost analizată motivația
actului comportamental de către copil însuși.
Conducerea dialogului va fi făcută de către adult cu calm și tact pedagogic, dar nu
imediat după comiterea acțiunii. Va urma apoi o discuție între profesor și membrii familiei, în
absența elevului. Împreună se va găsi drumul obiectiv spre stabilirea cauzelor reale și implicit,
spre găsirea celor mai eficiente strategii care să elimine factorii perturbatorii ai echilibrului
comportamental al copilului.
Nu întotdeauna gesturile și limbajul elevului oglindesc trăiri de moment, ele fiind
determinate de cele mai multe ori, de unele acumulări în timp ale unor atitudini și impresii,
care le declanșează trăiri emoționale negative.
Uneori, părinții se plâng că nu se mai înțeleg cu propriul copil, deoarece este
negativist și refractar. Acestor părinți li se va explica cu tact și răbdare, cum trebuie să - l
determine pe copil să acționeze cum este bine, fără a-i crea impresia că face asta numai pentru
a respecta punctul de vedere al adultului. Copilul nu va fi contrazis fără a i se explica că mai
există și alte soluții; va fi încurajat să le aplice pentru a le verifica și compara cu soluția găsită
de el. vor fi limitate metodele rigide, corective precum tonul imperativ, bătaia sau aplicarea
unor pedepse severe. Copilul va deveni flexibil și înțelegător numai dacă adulții se vor implica
în actul educațional cu răbdare, încercând să – i descopere nevoile, sentimentele și dorințele
specifice vârstei. Dacă îi vom asculta părerile și-l vom trata ca pe o persoană importantă, luând
în calcul faptul că oricine, la orice vârstă poate greși, atunci el se va arăta deschis către o
atitudine critică, fondată pe argumente obiective, va înțelege că orice greșeală trebuie
recunoscută pentru a putea fi îndreptată și iertată.
Aprecierile critice ale părinților au un caracter frenator, uneori chiar distructiv, pentru
copil. Foarte mulți părinți nu știu să comunice cu adevărat cu copii lor. De cele mai multe ori,
ei cred că dacă îi cumpără copilului ceva ce acesta își dorește, este de ajuns pentru ca el să
înțeleagă că este iubit și respectat. Și așa, copii cresc, iar părinții realizează la un moment dat
că nu au nici o punte de comunicare cu ei și intră în panică. Vârsta copilăriei este deosebit de
importantă în stabilirea unei relații bune cu copilul. Nimeni în lumea aceasta – nici bunicii,
nici educatorii, nu vor sti atât de bine ca mama cum anume să-i explice copilului diverse
noțiuni, astfel încât acesta să le înțeleagă sau chiar să le dezvolte. Mama este cea care își
cunoaște cel mai bine copilul, ea știe care sunt recompensele care dau rezultate și tot ea știe
care sunt pedepsele care îl direcționează pe copil pe drumul cel bun. De asemenea, mama este
acea care înțelege nevoia de joacă a copilului, știind cât de important este să participe la
jocurile lui, stimulându-l și încurajându-l. Ca să nu mai vorbim despre clipele minunate
petrecute cu copilul, clipe benefice pentru amândoi. Dacă și tatăl este atras în joacă, veselia va
fi un liant extraordinar în acea familie.
Nu – i mințiți niciodată pe copii. Există o mulțime de posibilități de a comunica ceva,
fără a recurge la minciuni chiar nevinovate. Copiii întotdeauna simt și copiază repede ceea ce
se întâmplă in jurul lor. Foarte important este să nu promiteți ceva ca apoi să vă eschivați. Nu
194
îi învățați pe copii, chiar dumneavoastră ce înseamnă dezamăgirea! Sufletul lor este curat și
pur ca o petală de trandafir!
Educația între formarea deprinderilor și a caracterului competitive

Prof Victoria Negrilă
Școala Gimnazială Nr.2, Caracal
Ar fi un nonsens dacă actul educațional nu ar avea și o finalitate practică, în planul

relațiilor interumane, prin contribuții decisive la identificarea, formarea și dezvoltarea
deprinderilor, a aptitudinilor, dar și la modelarea și corectarea personalității elevului. Acestea
contribuie la dezvoltarea caracterului competitiv, care se bazează pe respectarea regulilor de
fair-play, de disciplină, de admitere a eșecului și recunoaștere a performanțelor învingătorului.
Actul educațional în acest mod vine să ajute elevul să înțeleagă sintagma depășirii pe sine,
prin înlăturarea sentimentului de autosuficiență, a mediocrității și mai ales a attudinilor de
indiferență față de actul propriu-zis al instruirii ce presupune și eforturi individuale. Școala
face parte din categoria instituțiilor sociale care în mod direct și planificat contribuie la
formarea si dezvoltarea de abilități, deprinderi si aptitudini.
Activitățile educaționale centrate pe elev, precum și transmiterea de către profesor a
informațiilor științifice în mod gradat, cu ajutorul metodelor de descoperire, a lucrului în
echipă sau pereche și întrebuințarea mijloacelor și tehnicii moderne, a video proiectorului și a
tablei interactive, reflectă dorința cadrului didactic de a forma deprinderi și cunoștințe, pe care
elevul să se poată baza în activitatea viitoare.
Beneficiarul direct al acestor activități este elevul, cel care parcurge treptat etapele de
școlarizare: întâi ca parte integrantă a învățământului preșcolar, apoi primar, gimnazial, liceal
sau profesional și nu în ultimul rând, postliceal.
Școala este cea care identifică tinerele talente, vocațiile elevilor către domenii aplicative,
stimulent pentru atingerea pragurilor superioare ale performanței, competiția ca formă de lucru
acceptată unanim, atât de factorii de decizie ai actului educativ cat și de elevi și părinți. De
aceea, se apreciază că această funcție a educației are deosebite valențe practice și formează
elevul în așa fel încât să se adapteze mai ușor la profesia pe care o va desfășura, dat totodată să
manifeste usurință la integrarea sa într-un colectiv de muncă. Competiția nu presupune
individualism, ea trebuie împletită cu cerințele acționării în spirit de echipă, dat fiind faptul că
elevul ca individ nu poate fi rupt de societate ci acționează în interiorul ei.
Bibliografie:
1. Cristea, Sorin(2000), Dicționar depedagogie, Grupul Editorial litera.Litera Internațional, Chișinău,
București.
2. Ionescu, Miron(2007), Instrucție și educație, Editura Universității Vasile Goldiș, Arad.
3. Jinga, I. (1993), Negreț, , I. (1999), Învățarea eficientă, Editura Aldin, București.
195
Metode de educare a școlarilor în spiritul valorilor morale
înv. Nica Amalia

Școala Gimnazială ”Constantin Brâncoveanu”, Slatina
„Florii i se cere parfum, iar omului politeţe” (proverb indian)
Formarea personalității elevilor trebuie să țină seama de aspectul care ar trebuie să

domine întrega noastră viață sufletească: aspectul moral. Mult timp a fost subestimată
ponderea educației morale în formarea omului în școala românească, dimensiunea intelectuală
a ființei umane fiind situată în prim plan.
Specificul educației morale este determinat, pe de o parte, de particularitățile moralei,
ca fenomen social, care-i conferă conținutul, iar pe de altă parte, de condițiile sociopsihice ce
sunt implicate în realizarea lor.
Morala este o formă a conștiinței sociale care reflectă ansamblul concepțiilor, ideilor și
principiilor care călăuzesc și reglementeză comportarea oamenilor în relațiile personale, în
familie, la locul de muncă și în societate, în general.
Conținutul moralei include într-un tot unitar idealul moral, valorile, normele și regulile
morale prin care se reglementează raporturile omului cu ceilalți oameni, cu societatea.
Idealul moral este considerat ca o imagine a perfecțiunii din punct de vedere moral,
care cuprinde, sub forma unui model, chintesența morală a personalității umane. Valorile
morale, reflectă anumite cerințe și exigențe generale ce se impun comportamentului uman în
virtutea idealului uman. Normele și reguluile morale se referă la o situație concretă,
exprimându-se printr-un ansamblu de propoziții prescriptive sub formă de obligații, interdicții
și permisiuni privitoare la acțiuni morale. Moralitatea desemnează ceea ce este omul sau
grupul uman din punct de vedere moral. Herbart înțelegea prin moralitate sau virtute acordul
voinței cu ideile morale.
„Educația se definește ca proces de realizare a moralității, ca factor al trecerii de la
morală la moralitate.”(Cozma, T.) Educația morală este o componentă a educației prin care se
realizează formarea și dezvoltarea conștiinței și a conduitei morale, formarea profilului moral
al personalității, elaborarea comportamentului social-moral.
Formarea conștiinței morale se face acționând asupra mai multor componente:
noțiunile și reprezentările morale, ideile și concepțiile morale, sentimentele morale, atitudinile
morale, convingerile morale, aspirațiile și idealul moral al personalității. Din punct de vedere
psihologic, formarea conștiinței morale include două componente: cognitivă și afectivă.
Dimensiunea cognitivă a conștiinței se referă la informarea elevului cu conținutul și
cerințele valorilor, normelor și regulilor morale. Convingerea afectivă se formează prin
perceperea trăirilor emoționale, de regulă, a sentimentelor altruiste ale altora față de noi,
precum și prin trăirea de către noi a unor sentimente față de alții.
Formarea conduitei morale înseamnă acțiunea corelată asupra următoarelor structuri
comportamentale: deprinderile morale, obișnuințele morale, voința morală, caracterul.
196
Personalitatea umană se exprimă mai ales prin comportamente. Conduita morală este
obiectivarea conștiinței morale în fapte în fapte și acțiuni cu valoare de răspunsuri pentru
situațiile concrete în care este pusă persoana umană și care îmbracă forma de deprinderi și
obișnuințe morale. Acestea se pot realiza mai ales în copilărie și adolescență când plasticitatea
scoarței cerebrale este mai mare.
Metode de educație morală
Succesul activității de educație morală este condiționat și de alegerea și folosirea cu
pricepere a metodelor și procedeelor de educație morală. Prin metodele de educație morală se
înțelege ,,... cale urmată în mod conștient și sistematic într-o activitate îndreptată spre
realizarea profilului moral al personalității, în conformitate cu normele și idealul etic al
societății noastre„ (A. Dancsuly).
Referindu-se la metodele de învățământ, la rosturile lor educative complete, I. Cerghit
afirmă că ,,ele posedă asemenea calități transformatoare în măsura în care supun exersării și
elaborării diversele funcțiuni psihice și fizice ale elevilor, în măsura în care se vor materializa
în schimbări ce survin în conștiința și conduita acestora, a unor noi convingeri și sentimente,
aptitudini și atitudini, capacități și comportamente, calități personale și trăsături caracteriale.”
Educația morală dispune de o serie de metode și procedee.
Exemplul are o mare eficiență în determinarea executării faptei morale.Forța educațională a
exemplului se explică prin faptul că dă posibilitatea unei intuiții directe a faptelor ceea ce
influențează mult mai puternic decât ideile abstracte pe care le dau normele moralr; intuiția
directă este însoțită de o trăire afectiv-emoțională mult mai accentuată decât imaginile
reproduse de pe urma povestirilor; tendința de imitație este foarte puternică la copilul mic.
Forma superioară de imitație este imitația modelului uman. Exemplul este o metodă de mare
eficiență în educația morală, dacă modelele sunt pozitive; ele au efecte dăunătoare dacă sunt
negative.În selectarea și prezentarea lor, un rol important îl au școala, familia și alte instituții
cu sarcini educative. De imporanță majoră în eficiența educației morale este exemplul personal
al dascălului deoarece el educă nu numai prin ceea ce transmite elevilor, ci și prin întreaga lui
personalitate, prin modelul pe care-l oferă în îndeplinirea datoriilor sociale și personale.
Exercițiul moral reprezintă o metodă cu mari resurse în formarea deprinderilor de
comportare morală, în desăvârșirea activităților practice de conformare cu modelul ales. El
constă în executarea sistematică și organizată a unor fapte și acțiuni, în condiții relativ
identice, cu scopul formării deprinderilor și obișnuințelor de comportare morală, al constituirii
și fixării trăsăturilor voliționale șe de caracter implicate în atitudinea și conduita morală a
individului.
Exersarea propriu-zisă. Antrenarea elevilor în diverse activități și acțiuni face posibilă
interiorizarea exigențelor extreme cuprinse în normele, principiile și regulile moralei și
transformarea lor în mobiluri interne, concomitent cu formarea deprinderilor și obișnuințelor
de comportare, a trăsăturilor de voință și carater.
Supravegherea este metoda de obseravare atentă de către dascal a compotării în
devenire a copilului, a tânărului sau adultului. Ea constă în grija continuă, din partea
dascălului, pentru a opri, pe de oparte, pe elevi de la executarea repetată a unor acte
197
dăunătoare care duc la deprinderi negative, iar pe de lată parte, pentru a provoca pe elevi la
executarea repetată a unor acte care, din contră, conduc la formarea unor deprinderi pozitive.
Sancținea, ca metodă, îmbracă două forme. ăn cazul în care elevul nu respectă normele
de condiută morală, disciplina școlară, în drumările și ordinea firească pentru viață corectă,
intervine pedeapsa- sancțiunea punitivă într-o succesiune a gravității abaterilor prevazute de
regulamentul școlar. Pedeapsa este o sancționare a nerespectării regulilor de comporatre, a
îndrumărilor și ordinelor date. Se înregistrează în sufletul elevului ca o asociere între actul
comis și neplăcerea, durerea datorată pedepsei ce a urmat acelui act. Recompensa este fața
pozitivă a sancțiunii, în sensul că prin ea încurajăm anumite fapte care, prin repetare, duc la
deprinderi și obișnunțe bune. Și în cazul recompensei, și în cazul pedepsei baza psihologică
constă în asocierea dintre idea actului comis și sentimentul care urmează acelui act în urma
măsurii lută de dascăli: în cazul pedepsei sentimentul neplăcerii va fi o piedică ca în viitor să
mai săvârșească actul respectiv; iar în cazul recompensei, sentimentul de plăcere care se
asociază cu actul comis.
Metodele de educație morală se subordonează finalităților. Aplicarea lor nu se face în
mod izolat, fiecare situație educativă impunând un complex adecvat de metode.
Bibliografie:
• Cerghit, I., „Metode de învățământ”, E.D.P, București, 1980
• Cozma, T., „Educația moral-civică în psihopedagogie”, Editura Spiru Haret, Iași 1994
• Cucoș, Constantin, „Pedagogie”, Edituta Polirom, 2006
• Jinga , I., Istrate, E., Manual de pedagogie, Editura All, 1998
Rolul lecturii şi al jocului de rol în educarea valorilor morale
prof. înv. primar Monica Nica

Colegiul Naţional „ Ion Minulescu”, Slatina
Cartea a fost şi va rămâne un adevarat ospăţ al gândurilor, ospăţ la care oricine este
poftit. Ea oferă celui care o parcurge, pe lângă satisfacţiile aduse de orice fapt inedit, prilejuri
unice de reflecţie, de meditaţie. Ea îndeamnă la introspecţie, contribuie la formarea şi
modelarea personalităţii cititorului.
Se ştie că la vârste mici potenţialul intelectual al copiilor este acompaniat de o
curiozitate veşnic trează şi activă, de receptivitate, sensibilitate, predilecţie pentru inedit.
Imaginaţia bogată le înlesneşte combinaţiile noi şi surprinzătoare, acceptarea ambiguului, a
surprizei şi crearea fantasticului. Cartea este învăţătorul care te conduce la bine, te face să te
bucuri, să râzi şi să plângi. Ea îţi oferă posibilitatea să te opreşti mai multă vreme asupra unui
pasaj, să te întorci la altul pe lângă care ai trecut în grabă, dar la care simţi nevoia să revii, să
meditezi îndelung în timpul lecturii şi după ce ai terminat-o, să reiei cartea oricând doreşti.
198
O carte te trimite la alte cărţi şi toate împreună formează baza trainică a culturii
noastre. Toate celelalte mijloace de răspândire a cunoştinţelor rămân subordonate cărţii şi
subordonate vor rămâne oricât de mult se vor înmulţi şi perfecţiona procedeele lor tehnice.
Literatura nu are însă o simplă valoare documentară, ci dezvăluind sentimentele şi
gândurile oamenilor, reacţiile lor sufleteşti în cele mai variate situaţii, are o mare importanţă
social-educativă, un rol determinant fiind acela de educare a voalrilor morale. Creaţia
artistică, fiind strâns legată de experienţa de viaţă a artistului, exprimând atitudinea creatorului
ei faţă de problemele sociale pe care le abordează, determină o cunoaştere activă a realităţii,
contribuie la formarea şi orientarea concepţiilor cititorului despre societate, despre « bine-
frumos-adevar » valorile de căpatâi ale moralei . Culoarea puternic emoţională a cunoaşterii
realităţii prin intermediul operei de artă îi măreşte forţa educativă, cu atât mai mult în şcoală,
unde particularităţile psihice ale vârstei îi fac pe elevi deosebit de sensibili la acest mod de
cunoaştere.
Importanţa lecturii este evidentă şi mereu actuală. E un instrument care dezvoltă
posibilitatea de comunicare între oameni, făcându-se ecoul capacităţilor de gândire şi limbaj.
Perioada şcolară este perioada care se caracterizează prin cele mai profunde, şi
productive insuşiri psihice ale individualitătii, este perioada unei intense receptivităţi,
sensibilităţi şi flexibilităţi psihice divergente. De aici necesitatea de a exersa şi fructifica
potenţialul creativ al şcolarului, de a-i forma şi dezvolta eul cognitiv, afectiv, socio–acţional în
devenire.
Textele literare, epice, lirice şi dramatice, în versuri şi în proză,selectate dupa criteriile:
valoric–estetic, stilistic, formativ, diversitatea structurilor textuale, diversitatea tematica
asigură premisele iniţierii în studiul literaturii, menţinerii interesului pentru lectură, în general,
ilustrării elementelor de limbă română şi exersării comunicării, dar în acelasi timp, pot
constitui premise in abordarea educaţiei morale încă de la vârste foarte mici.
De tactul pedagogic al celui de la catedra depinde si realizarea unui scop fundamantal
al orelor de literatura: scopul educativ. Pe lânga funcţia instrumentală, şi informativă,
literatura are si o functie formativă si educativă.
Chiar Titu Maiorescu, estetician si critic literar insista în studiile sale critice asupra
rolului moralizator al artei. Asupra acestui aspect învăţătorul trebuie să se aplece cu insistenţă
stiut fiind faptul că deprinderile morale se formează greu şi pentru toată viaţa.
Spiritul justiţiar al celor mici îi va face pe aceştia partaşi ai binelui, ei trăind intens
nedreptăţile suferite de fata mosului sau de alti eroi din basmele lui Creangă si bucurându-se
de izbanda binelui din final căci, naratorul are întotdeauna grijă să-i pedepsească pe leneşi,
mincinoşi sau hoţi.
Dacă în basmele lui Creangă, copiii urmăresc înfruntarea dintre rău si bine(si triumful
celui din urmă) specifice basmului, nu acelaşi lucru se întamplă cu schiţele lui Caragiale.
Acuzat în epocă de vulgaritate şi de aducerea în scenă a unor moravuri îndoielnice ale
societăţii din secolul al XIX-lea nenea Iancu este creatorul unor tipologii diverse şi atât de
actuale, tipul demagogului, al femeii adulterine, al încornoratului, etc.
199
În clasele a treia si a patra şcolarii fac deja cunostinta cu D-l Goe, cu Bubico, cu Ionel,
protagonistul schitei „Vizita” cu modelul pedagogului si cu alt model de educaţie în schiţele
„Lanţul slăbiciunilor” şi „Un pedagog de scoală nouă”
Atent îndrumaţi de învăţător, elevii vor descoperi trăsăturile acestor personaje, vor
realiza scurte caracterizari, portrete literare. Antitetic, ei vor discuta despre toti acesti „eroi
negativi’ ca şi despre alţi eroi din literatura română si despre mesajul pe care a vrut sa-l
transmita cititorilor fiecare dintre scriitori. Copiii vor învata astfel că si personajele negative
le ofera exemple din care ei pot trage numeroase învatamine, pot descoperi lucruri demne de
urmat ori dimpotrivă.
Unul din rolurile învăţătorului este si acela de a selecta si accesibiliza textele ce vor fi
studiate. În concluzie, pentru a reusi sa transmitem mesajul unei opere literare corect, aşa cum
şi-ar dori însusi autorul şi pentru a forma deprinderi morale si comportamentale e necesar sa
coroboram mai multi factori, si, mai ales, sa întelegem rolul nostru, ca dascali, în apropierea
copiilor de literatura.
O alta metoda la fel de des întâlnită în practica didactică este cea a jocului de rol,
metodă pe care v-o aduc astazi în atenţie.Jocul este o activitate umană complexă, greu de
cuprins într-o definitie unitara si multumitoare, dată fiind marea diversitate a formelor sale de
manifestare. S-au incercat abordari, definiri si clasificari din cele mai diverse unghiuri de
vedere: ontologic, psihologic, fiziologic. De la jocurile sacre si initiatice din preistoria
omenirii pana la teoria jocurilor logice si matematice din contemporaneitate, materialul
informative este atat de vast si de diversificat, încat dezarmeaza si cele mai metodice minti
care s-au dedicat domeniului. O recunosc deschis exegenti de marca, precum Johan Huizinga,
în cunoscuta sa lucrare “Homo Ludens” sau Roger Caillois în “Jocurile si oamenii”.Jocul de
rol este o metodă derivată din psihodramă, metodă terapeutică creată de J. L. Moreno în 1921,
prin care se urmăreşte, în principal, formarea modului de a gândi, simţi şi acţiona, specific
unui anumit statut, dezvoltarea capacităţilor empatice, a capacităţii de a rezolva situaţii
problematice, verificarea corectitudinii şi eficienţei comportamentelor formate la elevi şi
înlăturarea comportamentelor inadecvate, neeficiente.
Jocul de rol ca metodă de educaţie, vine să contracareze deficienţele unui învăţământ
sufocant atât prin cantitatea de informaţie de la toate nivelele, cât şi prin seriozitatea sa
accentuată, datorată activităţii adesea exagerată a educatorului, şi a relaţiei învăţător–elev.
Încorporate cu pricepere în activitatea didactică, elementele de joc imprimă acestuia un
caracter mai viu şi mai atrăgător, aduc varietate şi o stare de bună dispoziţie, ceea ce previne
apariţia monotoniei şi a plictiselii, a oboselii.
Metoda jocului de rol am folosit-o de-a lungul timpului în numeroase ore de literatură.
De exempul „ne-am jucat” adesea de-a Nică al lui Ştefan a Petrei din Humuleşti, sau tot în
joacă, am descoperit „Povestea unui om leneş” fiind rând pe rând leneşul, cucoana, sătenii şi
chiar autorul cei mici fiind încântaţi sa inte în pielea personajelor să le cunoască si să le dea
viată.
Poate cele mai „solocitante” personaje, dar în acelaşi timp si controvesate, au fost
tânarul Goe impacientat că nu mai sposeşte trenul ce urma să-l ducă la Bucureşti si Ionel
200
protagonistul schiţei „Vizita”. Înaintând în decodarea mesajului elevii învaţă sa-l privească cu
alti ochi pe micul maioraş, descoperă tare ale educaţiei, se descoperă pe ei înşisi şi-şi dau
seama cât de ridicol se comportă in anumite situatii. Se creează astfel un moment dificil în
care, în urma discuţiilor din clasa, niciun copil nu-şi mai doreşte să-l interpreteze pe Goe sau
Ionel.
Nevoia copilului este aceea justiţiară,de pedepsire a obrazniciei celor doi eroi prost
educaţi. Spre deosebire de Creangă, care pedepseşte magistral prostia, lenea, minciuna şi alte
asemenea defecte omeneşti, Caragiale aduce în luminile rampei aceleaşi defecte pedepsindu-le
prin râs,un râs sarcastic, ironic, usturător.
Fără a avea pretenţia de a epuiza în câteva pagini un subiect atât de interesant si de
vast, rămâne deschisă şi actuala tema vlorilor morale şi a implicarii dascălului, a şcolii in
ansamblu , în educarea unor astfel de valori dată fiind criza morală a societaţii moderne.
BIBLIOGRAFIE:
„Programa şcolară instructiv educative in ciclul primar”
M.E.N-C.N.C.”Curriculum Naţional pentru învăţămîntul obligatoriu. Cadru de referinţă”, Editura Corint,
Bucureşti,1998
M.E.N-C.N.C.”Metodologia aplicării Noului Curriculum!, vol.I, Bucureşti, 2001
M.E.N-C.N.P.P.”Învăţarea activă (ghid pentru formatori şi cadre didactice), Seria “Calitate/Informare”,
Bucureşti, 2001.
M.E.N.-C.N.C.”Ghid metodologic, Aria curriculară. Limbă şi comunicare” , Editura SC Aramis Print SRL,
Bucureşti, 2002
M.E.C.-C.N.C., Ghid metodologic pentru aplicarea programelor de limba şi literatura română (învăţămînt primar
şi gimnazial), Bucureşti, 2002
Hobjila, A.,,Elemente de didactica a limbii si literaturii romane pentru ciclul primar,Editura „Junimea”, Iasi, 2007
Ionescu, Miron; Chiş, Vasile, Strategii de predare – învăţare, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1992
Pamfil,Alina, „Didactica limbii si literaturii romane”Cluj,Ed. Dacia 2000
Pamfil, Alina, „Limba si literatura romana in scoala.Structuri didactice deschise” Editura Paralela 45, Pitesti,
2003
Sănătatea morală a familiei
Şcoala Gimnazială Cruşeţ

Prof. Nicola Paula
Căminul nu este doar, în mod simplu, un loc în care mâncăm şi dormim, ci este locul în
care sunt cunoscute şi savurate dragostea familiala, fericirea vieţii de familie, odihna, pacea si
adăpostul faţă de necazurile inerente societăţii de astăzi. Nici casa impunătoare, nici mobila de
ultimă generaţie cu dotarile tehnice aferente nu duc la înflorirea buchetului fericirii, ci
dragostea si afecţiunea membrilor familiei, ascultarea si îngrijirea reciprocă creează o oază de
cer în care valorile morale, creştine sunt turnate in inimile copiilor.
El nu este mobilă şi cărti şi lucrări,
Sau picturi agăţate pe pereţi
Nu este nici păsări care stau in colivii,
Deşi ele pot cânta fermecător.
201
Este râsul care răsună pe holuri,

Este zâmbetul de pe faţa mamei
Şi bucuria din ochii celor mici,
Este dragoste noastra unul pentru altul
Manifestată cu toata gingăşia :
Acesta este căminul spre care tânjim cu toţii
J.S. Bruner consideră comportamentul uman ca fiind o consecinţă a tipului de
copilărie, familia este un fel de “cooperativă de sentimente” capabilă să “îndulcească” pentru
fiecare membru în parte, loviturile mai grele ale vieţii.
Pentru un copil familia indeplineşte mai multe funcţii:
- este primul grup în care copilul exersează comportamente sociale şi se descoperă;
- oferă climatul de siguranţă afectivă, necesară dezvoltării personalităţii;
- este mediul principal de creştere şi dezvoltare intelectuală, motivaţională, afectivă,
estetică şi morală;
- reprezintă cel dintâi model al comportamentelor viitoare;
- este legătura biologică de bază a copilului la care se raportează;
- este cadrul de dezvoltare şi valorizare individuală, prin încărcătura afectivă dintre
membrii săi;
Totodată, familia îşi asumă o serie de responsabilităţi faţă de societate pornind de la :
- menţinerea continuităţii biologice;
- păstrarea şi dezvoltarea tradiţiilor culturale;
- transmiterea moştenirii spirituale în procesul socializării;
- implicarea emoţională;
- apariţia sentimentului de securitate, favorabil dezvoltării personalităţii;
- socializarea tuturor membrilor familiei, îndeosebi a copiilor;
fapt care denotă că reprezintă pentru mulţi dintre noi: siguranţă, stabilitate, iubire, copii
şi mijloc de raportare ca individ care aparţine, dar se şi identifică cu comunitatea respectivă.
“Meseria” de părinte nu este uşoară, dar copilul ca miez al familiei, are nevoie în
dezvoltarea şi creşterea sa, de un model parental ce presupune de fapt, ca părinţii să:
- fie călăuze, să ofere sprijin moral şi material;
- îşi asculte propriul copil încercând să se transpună în situaţia lui;
- se intereseze de problemele copilului, dar nu pentru a critica, ci pentru a descoperi ceea ce
este util;
- fie cât mai flexibili, dispuşi să-şi modifice opiniile, deoarece copilul poate deţine
informaţii şi experienţe pe care ei, părinţii, nu le au;
- evite conflictele atunci când adolescentul nu este de aceeaşi părere, exprimând-o în mod
vehement;
- se gândească mereu la efectele oricărei reacţii;
- ofere întotdeauna variante de gândire şi acţiune;
- determine răspunsul cel mai apropiat de capacitatea de înţelegere şi aşteptările copilului.
În aceste condiţii, copilul se va bucura de atenţia, căldura sufletească şi respectul
familiei, luptând cu indiferenţa acesteia ce poate apărea în unele cazuri şi care declanşează:
202
anxietate sporită faţă de lumea înconjurătoare; lipsa de încredere şi teama de a fi respins şi

nedorit; dificultăţi de comunicare, apatie şi neîncredere în cei din jur; forme de împotrivire şi
de atragere a atenţiei, regresie sau stagnare în dezvoltare.
În aceste situaţii punctul de referinţă al copilului sau şcolarului devine: strada, gaşca şi
grupul de aşa zişi prieteni, în care ajunge să fie acceptat, suplinind astfel negativ afectivitatea
ce-i lipseşte acasă şi care devine o carenţă şi-o primă fisură în construcţia familiei.
Prima care transmite valorile morale şi umane rămâne familia şi cea care ne ţine legaţi
din perspectiva apartenenţei care, neexistând, devine o fisură cu largi implicaţii mai ales în
domeniul comunicării, prin rolul social pe care-l deţinem cu toţii şi ni-l exercităm sau nu în
cunoştiinţă de cauză.
Familia are un rol important şi în menţinerea morală a sănătăţii prin crearea şi/sau
impunerea cutumelor dupa care copilul se va conduce in viitor in societate. Se pune întrebarea
dacă mai are valoare tradiţia şi civilizaţia în identitatea individului? Se mai raportează acesta
la ele? Cât de “umană” mai este de fapt, relaţia umană?
Valorilor morale ramân absolut necesare în a guverna familia. În lipsa lor se întrevede
dezrădăcinarea privind condiţia umană, reprezentând momentul prielnic, în care apar
comportamentele de risc care, pe un fond de agresivitate şi violenţă ce pot veni în
modernitatea cotidiană a familiei din zona dependenţei (alcool, drog, jocuri mecanice,
calculator, internet, telefon mobil, etc.) devin cu adevărat situaţii-probleme.
Distrugerea familiei morale creează un vid carenţial din toate punctele de vedere, o
adevarata "Cutie a Pandorei”. Pentru a se putea redresa este necesar ca familia sa fie privită
ca o identitate: concept – cuplu – copil – consideraţie – comunicare –cooperare – compromis,
menita a responsabiliza pe cei implicaţi direct în menţinerea sănătăţii morale:
1) conceptul: e lumea toată aşezată-n jurul mesei, dând binecuvântare vieţii, fiind
leagănul neamului tău;
2) cuplul: EA şi EL sunt cele două jumătăţi de măr ce-l formează pe NOI căci, dacă
dragoste nu e, atunci nimic nu e;
3) copilul: e cel ce aduce lumină şi iubire, dăruind tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de
moarte;
4) consideraţia: e duminica familiei tale pe care trebuie s-o cinsteşti, respecţi şi
sărbătoreşti în fiecare zi;
5) comunicarea: e atunci când nu vorbim singuri şi nici în parte, ci unul cu celălalt, ştiind
dreapta ce face stânga şi amândouă la un loc;
6) cooperarea: e drumul făcut împreună, ştiind că, unde-s doi puterea creşte, iar
bunăstarea aduce roade;
7) compromisul: e talerul balanţei ce ţine echilibrul având grijă a nu face din mersul pe
sârmă, o obişnuinţă zilnică;
Revin astfel în familie: acceptarea reciprocă, încrederea, respectul, întrajutorarea,
moment în care, repusă în drepturi, sănătatea morală are toate instrumentele de a lupta pentru a
asigura un viitor vlăstarelor ei, un viitor facut de oameni pentru oameni si care dincolo de
„afi” sau „a avea” va asigura transcendenţa a ceea ce Dumnezeu a sădit in noi.
203
Astfel, copiii crescuţi intr-o familie sănatos morală vor încerca să nu mai repete
greşelile parintilor, aducând armonia şi înţelegerea în propria casă. Credinţa şi bunul simţ îi
vor îndrepta spre redescoperirea binelui, reînvăţându-i a se bucura şi iubi viaţa.
Vor şti să rescrie calea fidelităţii şi siguranţei familiei, prin reconsiderarea unor
concepte morale care, trecute prin proprii experienţe, dau identitate şi unicitate. Doar
închegată şi aşezată la locul ei dintotdeauna, atât din punct de vedere social, dar mai ales
moral, familia îşi poate şi trebuie să-şi menţină şi perpetueze valorile, putând astfel a rezista şi
a înfrunta toate “intemperiile” societăţii.
Familia are nevoie de coeziune, de forţă şi identitate, pentru a trece de “proba de foc”
la care poate fi supusă atunci când “seismele” sociale duc la apariţia unor comportamente de
risc, menite a bulversa liniştea şi stabilitatea aceleia la care ne raportăm şi care reprezintă, în
extremis, lumea unde ne găsim rostul şi locul, având valoarea unicităţii.
Şi poate, n-ar fi lipsit de importanţă ca fiecare din noi să facem măcar din când în
când, trimiteri spre stihurile argheziene ce spuneau în “Inscripţie pe o uşe”:
“Când pleci să te-nsoţească paza bună,
Ca un inel sticlind în dreapta ta,
Nu şovăi, nu te-ndoi, nu te-ntrista,
Purcede drept şi biruie-n furtună.
Când vii, păşeşte slobod, râzi şi cântă,

Necazul tău îl uită-ntreg pe prag,
Căci neamul trebuie să-ţi fie drag,
Şi casa ta să-ţi fie zilnic sfântă.”
Bibliografie:
1. Pierre Galimard: Dezvoltarea inteligenţei, maturizării afective şi descoperirea vieţii sociale, House of
Guides Publishing Grup 2013;
2. R. K. Campbell: Căminul creştin, Believers Bookshelfcanada 2013
3. VRĂSMAŞ, T., PATRIK, D., MUŞU, I. (1996) – Integrarea în comunitate a copiilor cu CES, UNICEF;
4. TILSTONE, CH., (1995) – Teaching Children With Severe Learning Difficulties: The Practice of
Practce, David Fulton Publishers, London.
5. MEADOWS, S. şi CASHDAN, A. (1988) – Helping Children Learn, London
204
EDUCAŢIA ÎN SPIRITUL VALORILOR MORALE -

NUCLEUL FORMĂRII ADEVĂRATEI PERSONALITĂŢI
Prof. NICULAE MARIA

G.P.P. NR.4 SLATINA

educaţie morală, ele fiind utilizate pentru formarea conştiinţei morale (mai ales metodele
Dimensiunea morală a educaţiei reprezintă o componentă esenţială atât a procesului
instructiv-educativ cât şi a acţiunii exercitate de familie, mediul social, colectivul de copii,
având ca scop formarea conştiinţei şi conduitei civilizate a preşcolarului în conformitate cu
normele sociale şi cu particularităţile de vârstă. Toate activităţile din grădiniţă au influenţă şi
în direcţia educării morale, dar acest aspect este urmărit cu preponderenţă în activităţile din
domeniul educaţiei pentru societate.
Indiferent care este caracterul său, orice copil are nevoie de protecţie, securitate,
dragoste, hrană bună şi o educaţie în spiritul valorilor morale, educaţie care ocupă un loc
central dacă nu prioritar. Pe această educaţie se grefează întreg comportamentul individului.
Familiarizarea de timpuriu a copilului cu sensul unor noţiuni ca: bine-rău; permis-interzis;
minciună-sinceritate; drept-nedrept; cinstit-necinstit etc., reprezintă piatra de temelie a unei
conduite morale şi civice reale în forma lui ca OM.
Educaţia moralităţii, a trecerii de la general la particular, de la abstract la concret,
presupune asigurarea în prealabil a unor repere pe care să se poată construi caracterul moral. O
anumită înţelegere, o minimă informaţie, o reală motivaţie, plus un climat favorabil
funcţionării unei moralităţi normale sunt condiţii obligatorii ale oricărui început.
Îmbinarea, acum, a educaţiei morale cu cea civică are şi unele particularităţi specifice. Pe
lângă faptul că este vorba despre două aspecte (laturi) complementare, este de reţinut şi
momentul tranziţiei pe care-l parcurgem şi care a adus în prim planul preocupărilor
pedagogice „valorile democratice″ şi necesitatea precizării unor noţiuni de înţeles general cum
sunt: libertate, independenţă, toleranţă, drepturi şi datorii şi, mai ales, combaterea şi lichidarea
unor prejudecăţi şi opinii greşite legate de religie, naţionalitate, rasă, sex, clasă socială etc.
Normele morale şi juridice, care garantează o convieţuire socială agreabilă şi civilizată stau la
temelia relaţiilor sociale şi a exigenţei oricărei comunităţi umane.
Aceasta justifică începerea formării unui comportament moral-civic de la vârsta
copilăriei şi implicarea totală a familiei în realizarea unui asemenea obiectiv important.
Organizarea acestor elemente (cunoştințe, tradiţii, experienţe, etc.) în funcţie de exigenţele
comunităţii respective, într-un sistem şi un program unitar, reprezintă conţinutul concret a
procesului de educaţie, eşalonat pe un număr de ani, în funcţie de o serie de criterii (ani de
205
şcolarizare, tip de şcoală, organizaţii ale tinerilor sau ale unor instituţii cultural educative etc.)
Această complementaritate a elementelor de morală cu cele civice, raportate mereu la
codul de valori al comunităţii şi asociată cu transformarea lor în modalităţi de răspuns la
solicitările sociale sau în trăsături stabile ale conduitei morale, reprezintă cadrul de bază al
întregului proces educativ. Contactul cu normele morale şi cu legislaţia ţării trebuie să –l ajute
pe tânâr nu numai să le cunoască şi să vibreze afectiv la descoperirea lor, ci şi să-l determine
să opteze şi să ia decizii ferme de a le transforma pe cele mai multe, dacă nu pe toate, în
calităţi ale caracterului său moral, în principalele însuşiri ale comportamentului şi
personalităţii sale.
Educaţiei morale îi revine misiunea să ridice valoarea omului, a umanismului şi
civismului şi să facă din fiecare om o valoare supremă. Aceasta înseamnă accentuarea
obligaţiilor morale şi civice, întărirea calităţilor care definesc profilul moral al unei persoane,
ca: demnitate, responsabilitate, solidaritate, încredere, toleranţă, respect reciproc, apărarea
binelui, a dreptăţii, a cinstei etc. Educaţia trebuie să-i ajute fiecărui tânâr, să-şi dezvolte
conştiinţa morală, să şi-o pună de acord cu faptele, cu exigenţele colectivităţii şi cu
conştiinţele altora.
Educaţia morală trebuie să se desfăşoare în acord cu evoluţia morală a individului şi cu
creşterea exigenţelor comunităţii căreia îi aparţine, într-o concordanţă deplină.
Procesul formării comportamentului moral-civic nu este simplu, uniliniar, neted,
determinat numai de explicarea, înţelegerea şi asimilarea noţiunilor şi normelor morale. Pe
parcursul acestui proces apar obstacole, stagnări, contradicţii, generalizări pripite, nedumeriri
etc. care se cer prevenite sau învinse. Intervenţia oportună şi competentă a educatorului este
necesară pe parcursul întregii şcolarităţi a unui tânăr. Conştiinţa morală se dezvoltă unitar, dar
inegal sub influenţa condiţiilor existenţei sociale. În procesul dezvoltării morale şi civice are
loc o restructurare continuă a experienţei personale sub influenţa conştientizării acestuia şi
invers, caracterul conştient se adânceşte pe baza unor numeroase fapte sprijinite pe valorile
etice ale societăţii.
Metodologia educării morale şi civice.
Două sunt aspectele importante din perspectiva pedagogică a procesului de formare a
comportamentului moral şi civic al viitorului cetăţean:
a) adaptarea sistemului de lucru sau a metodologiei educaţiei moral-civice, particularităţilor de
vârstă şi individuale şi exigenţelor comunităţii în care se formează tânărul;
b) asigurarea unei legături organice, a unicităţii între aspectul informaţional şi cel acţional,
altfel spus, între cunoştinţele şi convingerile morale şi conduita reală (concretă) morală şi
civică. De fapt, această separaţie între partea teoretică şi cea practică este artificială şi
dăunătoare, pentru că în realitate comportamentul moral se dezvoltă simultan, concomitent pe
ambele laturi: informaţie-acţiune, convingere-fapte, care în conştiinţa individului se reflectă
unitar ca o expresie a caracterului moral sau a moralităţii individului.
O constatare care se impune educatorului este că formarea unui comportament moral-
civic fiind un proces complex, delicat şi de lungă durată, pretinde o metodologie şi o
strategie corespunzătoare: complexă, variată, dinamică şi adecvată numeroaselor componente
care trebuie formate şi dezvoltate.
206
Să enumerăm principalele metode ce-i stau la dispoziţie oricărui educator: povestirea,

explicaţia morală, prelegerea morală, convorbirea morală, conferinţele şi referatele cu caracter
etic, dezbaterile morale, problematizarea, studiul de caz, exemplul, exerciţiul moral, aprecierea
şi sancţionarea sau aprobarea şi dezaprobarea. Fireşte că abilitatea şi măiestria educatorului îl
vor ajuta să adapteze fiecare procedeu sau metodă la specificul situaţiei pe care o are de
rezolvat. Metodele verbale se îmbină cu cele practice într-o succesiune şi alternare impuse de
condiţiile concrete ale momentului şi situaţiei. Aprobarea şi dezaprobarea se pot succeda uşor,
după cum metoda explicaţiei poate urma un exerciţiu, sau un exemplu sau analiza unui caz.
Libertatea şi măiestria profesorului îşi spun aici cuvântul şi îşi pun pecetea pe efectele
intervenţiilor sale inspirate, oportune şi competente.
În acest domeniu calitatea de educator se manifestă mai pregnant chiar decât în
predarea unei lecţii, deşi orice profesor ştie că asimilarea cunoştinţelor, a valorilor şi normelor
morale este insuficientă, dacă ea nu stimulează şi aplicarea acestora în practică.
O dificultate greu de învins în procesul practicii educative o constituie prejudecata că
asimilarea cunoştinţelor morale va duce, sigur, la conduita morală, precum şi credinţa că
formarea conştiinţei morale trebuie să preceadă dobândirea unui comportament moral.
„ Cunoaşterea”, pentru a determina acţiunea, adică pentru a deveni factor motivaţional
dinamizator, presupune o acceptare sau o aderare pe planul vieţii afective, fără de care factorul
cognitiv rămâne neutru, ineficient sub raportul acţiunii. Abordarea concomitentă a tuturor
laturilor educaţiei morale şi civice, în funcţie de particularităţile de vârstă ale interlocutorului,
de natura noţiunii morale în discuţie şi de contextul social în care se cere să acţionăm,
reprezintă o condiţie fundamentală care garantează succesul acţiunii.
Conduita morală se exprimă în fapte şi acţiuni ca o obiectivare a conştiinţei morale şi,
deci, formarea ei trebuie să parcurgă acelaşi itinerar. Registrul metodelor , mai bogat sau mai
restrâns, determină, în parte , succesul muncii educative. Frecvența metodelor verbale nu
trebuie să-l împiedice pe un educator să vadă amplele posibilităţi ale exerciţiului oral şi, mai
ales, necesitatea de a menţine continuu un echilibru între metodele de caracter predominant
teoretic şi cele practice, aplicative.
În folosirea acestor metode profesorul nu va uita nici un moment că în raportul dintre
instruirea şi educaţia morală nu este o condiţionare obligatorie şi că numeroasele cunoştinţe
dobândite în cadrul diferitelor obiecte de invăţământ nu vor avea ecou pe planul conştiinţei sau
al conduitei morale decât dacă va face legături şi referiri la relaţia respectivă intermediată de
trăirea afectivă a elevului şi de voinţa de a traduce în practică normele morale şi civice.
Educatorul nu va uita nici un moment că această bogată metodologie va trebui să fie
permanent însoţită şi întărită de exemplul său personal, de atitudinea ireproşabilă din punct de
vedere moral şi civic în toate împrejurările. Uneori valoarea şi eficienţa unei metode este
consolidată sau slăbită tocmai de această atitudine personală a educatorului, judecata şi sfatul
sunt prin natura lor inferioare actului etic, aşa cum observa A. Plesu.
organizatoric al educaţiei moral - civice şi care îl constituie procesul de învăţământ, ora de
dirigenţie, jocul şi activităţile extraşcolare şi extracurriculare, fiecare dintre aceste forme
având valenţe formative importante în cazul utilizării şi exploatării lor cu abilitatea.
207
A doua se referă la necesitatea recurgerii sistematice la un mod de evaluare a nivelului

educaţiei morale şi civice a fiecărui elev, pentru a putea supraveghea şi dirija permanent acest
proces cu privire specială mai ales la realizarea unităţii dintre conştiinţă şi conduită. Să
reţinem observaţia lui P. Ţuţea – „Elitele morale sunt mai presus decât cele intelectuale pentru
a-i încuraja pe elevi în autoformarea lor moral-cetăţenească”.
tineri absolvenţi, cu un profil moral-cetăţenesc evaluat, constituie un titlu de mândrie pentru
orice Şcoală şi pentru întreg învăţământul ţării noastre.
În încheiere, să amintim câteva recomandări de esenţă moral-educativă de natură să ţină
treaz interesul pentru acest aspect al conduitei noastre în relaţiile cu „ ceilalţi”. Să se abţină de
la aprecierea morală a altora aceia pe care ei înşişi nu se judecă mai sever decât pe alţii, spune
L. Blaga.
Normele morale pe care le acceptăm, dar nu le realizăm, sunt un fel de paraziţi ai
conştiinţei. Acestea sunt recomandări importante pentru tactul necesar educatorului în
activitatea formativă cu elevii.
„ Nu există artă mai frumoasă decât arta EDUCAŢIEI. Pictorul şi sculptorul fac doar
figuri fără viaţă; dar EDUCATORUL creează un chip viu uitându-se la el, se bucură şi
oamenii, se bucură şi DUMNEZEU şi oricine poate fi DASCĂL, dacă nu al acestora, cel puţin
al său”.
Sfântul Ioan Gură de Aur
BIBLIOGRAFIE:
• Antonescu, G.G., Educaţia morală şi religioasă în Şcoala românească, Bucureşti, Editura Cultura Românească,
1937.
• Cerghit, I., Metode de învăţământ, Bucureşti, E.D.P., 1980.
• Grigoraş, I., Personalitatea morală, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1982.
• Piaget, J., Judecata morală la copil, Bucureşti, E.D.P. 1980.
• Salade, D., Educaţia morală – nucleul formării adevăratei personalităţi, Studia Universitatis
Babeş-Bolyai,Cluj, nr.1-2, Seria Psychologia-Paedagogia.
EDUCAREA ELEVILOR ÎN SPIRITUL VALORILOR MORALE
Prof. NIȚĂ CARMEN DANIELA

Prof. NIȚĂ MARIAN
Colegiul Național,, I. Asan”, Caracal, Olt
Motto:
,, Nu există artă mai frumoasă decât arta EDUCAŢIEI. Pictorul şi sculptorul fac
doar figuri fără viaţă; dar EDUCATORUL creează un chip viu uitându-se la el, se bucură
şi oamenii, se bucură şi DUMNEZEU şi oricine poate fi DASCĂL, dacă nu al acestora, cel
puţin al său”.( Sfântul Ioan Gură de Aur )
208
Indiferent care este caracterul său, orice copil are nevoie de protecţie, securitate,
dragoste, hrană bună şi o educaţie în spiritul valorilor morale, educaţie care ocupă un loc
central dacă nu prioritar. Pe această educaţie se grefează întreg comportamentul individului.
Familiarizarea de timpuriu a copilului cu sensul unor noțiuni ca: bine-rău; permis-
interzis; minciună-sinceritate; drept-nedrept; cinstit-necinstit etc., reprezintă piatra de temelie
a unei conduite morale şi civice reale în forma lui ca OM.
Educaţia moralităţii, a trecerii de la general la particular, de la abstract la concret,
presupune asigurarea în prealabil a unor repere pe care să se poată construi caracterul moral. O
anumită înţelegere, o minimă informaţie, o reală motivaţie, plus un climat favorabil
funcţionării unei moralităţi normale sunt condiţii obligatorii ale oricarui început.
Îmbinarea, acum, a educaţiei morale cu cea civică are şi unele particularităţi specifice.
Pe lângă faptul că este vorba despre două aspecte (laturi) complementare, este de reţinut şi
momentul tranziţiei pe care-l parcurgem şi care a adus în prim planul preocupărilor
pedagogice „valorile democratice ″ și necesitatea precizării unor noțiuni de înțeles general
cum sunt : libertate, independență, toleranță, drepturi și datorii și, mai ales, combaterea și
lichidarea unor prejudecăți și opinii greșite legate de religie, naționalitate, rasă, sex, clasă
socială etc.
Normele morale și juridice, care garantează o conviețuire socială agreabilă și civilizată
stau la temelia relațiilor sociale și a exigenței oricărei comunități umane. Aceasta justifică
începerea formării unui comportament moral-civic de la vârsta copilăriei și implicarea totală a
familiei în realizarea unui asemenea obiectiv important.
Organizarea acestor elemente (cunoștințe, tradiții, experiențe etc.) în funcție de
exigențele comunității respective, într-un sistem și un program unitar, reprezintă conținutul
cncret a procesului de educație, eșalonat pe un număr de ani, în funcție de o serie de criterii
(ani de școlarizare, tip de școală, organizații ale tinerilor sau ale unor instituții cultural
educative etc.)
Această complementaritate a elementelor de morală cu cele civice, raportate mereu la
codul de valori al comunității și asociată cu transformarea lor în modalități de răspuns la
solicitările sociale sau în trăsături stabile ale conduitei morale, reprezintă cadrul de bază al
întregului proces educativ.
Contactul cu normele morale și cu legislația țării trebuie să-l ajute pe tânâr nu numai să
le cunoască și să vibreze afectiv la descoperirea lor, ci și să-l determine să opteze și să ia
decizii ferme de a le transforma pe cele mai multe, dacă nu pe toate, în calități ale caracterului
său moral, în principalele însușiri ale comportamentului și personalității sale.
binelui, a dreptății, a cinstei etc.
Educația trebuie să-i ajute fiecărui tânâr, să-și dezvolte conștiința morală, să și-o pună
de acord cu faptele, cu exigențele colectivității și cu conștiințele altora.
209
Educația morală trebuie să se desfășoare în acord cu evoluția morală a individului și cu

creșterea exigențelor comunității căreia îi aparține, într-o concordanță deplină.
Procesul formării comportamentului moral-civic nu este simplu, uniliniar, neted,
determinat numai de explicarea, înțelegerea și asimilarea noțiunilor și normelor morale. Pe
parcursul acestui proces apar obstacole, stagnări, contradicții, generalizări pripite, nedumeriri
etc. care se cer prevenite sau învinse. Intervenția oportună și competentă a educatorului este
necesară pe parcursul întregii școlarități a unui tânăr.
Conștiința morală se dezvoltă unitar, dar inegal sub influența condițiilor existenței
sociale. În procesul dezvoltării morale și civice are loc o restructurare continuă a experienței
personale sub influența conștientizării acestuia și invers, caracterul conștient se adâncește pe
baza unor numeroase fapte sprijinite pe valorile etice ale societății.
Metodologia educării morale și civice
Două sunt aspectele importante din perspectiva pedagogică a procesului de formare a
comportamentului moral și civic al viitorului cetățean :
a) adaptarea sistemului de lucru sau a metodologiei educației moral-civice, particularităților de
vârstă și individuale și exigențelor comunității în care se formează tânărul și
b) asigurarea unei legături organice, a unicității între aspectul informațional și cel acțional,
altfel spus, între cunoștințele și convingerile morale și conduita reală (concretă) morală și
civică.
De fapt, această separație între partea teoretică și cea practică este artificială și
dăunătoare, pentru că în realitate comportamentul moral se dezvoltă simultan, concomitent pe
ambele laturi :informație-acțiune, convingere-fapte, care în conștiința individului se reflectă
unitar ca o expresie a caracterului moral sau a moralității individului.
O constatare care se impune educatorului este că formarea unui comportament moral-
civic fiind un proces complex, delicat și de lungă durată, pretinde o metodologie și o strategie
corespunzătoare :complexă, variată, dinamică și adecvată numeroaselor componente care
trebuie formate și dezvoltate.
Să enumerăm principalele metode ce-i stau la dispoziție oricărui educator : povestirea,
explicația morală, prelegerea morală, convorbirea morală, conferințele și referatele cu caracter
etic, dezbaterile morale, problematizarea, studiul de caz, exemplul, exercițiul moral, aprecierea
și sancționarea sau aprobarea și dezaprobarea. Firește că abilitatea și măiestria educatorului îl
vor ajuta să adapteze fiecare procedeu sau metodă la specificul situației pe care o are de
rezolvat. Metodele verbale se îmbină cu cele practice într-o succesiune și alternare
impuse de condițiile concrete ale momentului și situației. Aprobarea și dezaprobarea se pot
succeda ușor, după cum metoda explicației poate urma un exercițiu, sau un exemplu sau
analiza unui caz. Libertatea și măiestria profesorului își spun aici cuvântul și își pun
pecetea pe efectele intervențiilor sale inspirate, oportune și competente. În acest domeniu
calitatea de educator se manifestă mai pregnant chiar decât în predarea unei lecții, deși orice
profesor știe că asimilarea cunoștințelor, a valorilor și normelor morale este insuficientă, dacă
ea nu stimulează și aplicarea acestora în practică.
210
O dificultate greu de învins în procesul practicii educative o constituie prejudecata că

asimilarea cunoștințelor morale va duce, sigur, la conduita morală, precum și credința că
formarea conștiinței morale trebuie sa preceadă dobândirea unui comportament moral.
„ Cunoașterea”, pentru a determina acțiunea, adică pentru a deveni factor motivațional
dinamizator, presupune o acceptare sau o aderare pe planul vieții afective, fără de care factorul
cognitiv rămâne neutru, ineficient sub raportul acțiunii. Abordarea concomitentă a tuturor
laturilor educației morale și civice, în funcție de particularitățile de vârstă ale interlocutorului,
de natura noțiunii morale in discuție și de contextul social în care se cere să acționăm,
reprezintă o condiție fundamentală care garantează succesul acțiunii.
Conduita morală se exprimă în fapte și acțiuni ca o obiectivare a conștiinței morale și,
deci, formarea ei trebuie să parcurgă același itinerar. Registrul metodelor , mai bogat sau mai
restrâns, determină, în parte, succesul muncii educative. Frecvența metodelor verbale nu
trebuie să-l împiedice pe un educator să vadă amplele posibilități ale exercițiului oral și, mai
ales, necesitatea de a menține continuu un echilibru între metodele de caracter predominant
teoretic și cele practice, aplicative.
instruirea și educația morală nu este o condiționare obligatorie și că numeroasele cunoștințe
dobândite în cadrul diferitelor obiecte de invățământ nu vor avea ecou pe planul conştiinţei sau
Educatorul nu va uita nici un moment că această bogată metodologie va trebui să fie
permanent însoţită şi întărită de exemplul său personal, de atitudinea ireproşabilă din punct de
vedere moral şi civic în toate împrejurările.
Uneori valoarea şi eficienţa unei metode este consolidată sau slăbită tocmai de această
atitudine personală a educatorului, judecata şi sfatul sunt prin natura lor inferioare actului etic,
aşa cum observa A. Pleșu.
dirigenţie, jocul şi activităţile extradidactice, fiecare dintre aceste forme având valenţe
formative importante în cazul utilizării şi exploatării lor cu abilitatea.
A doua se referă la necesitatea recurgerii sistematice la un mod de evaluare a nivelului
educaţiei morale şi civice a fiecărui elev, pentru a putea supraveghea şi dirija permanent acest
proces cu privire specială mai ales la realizarea unităţii dintre conştiinţă şi conduită.
Să reţinem observaţia lui P. Ţuţea – „Elitele morale sunt mai presus decât cele
intelectuale pentru a-i încuraja pe elevi în autoformarea lor moral-cetăţenească”.
tineri absolvenţi, cu un profil moral-cetăţenesc evaluat, constituie un titlu de mândrie pentru
orice școală şi pentru întreg învăţământul ţării noastre.
BIBLIOGRAFIE :
1. Cătineanu, T., Elemente de etică, vol. I si II, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1982, 1987;
211
2. Cerghit, I., Metode de învăţământ, Bucureşti, E.D.P., 1980;

3. Comănescu, I., Autoeducaţia azi şi mâine, Oradea, Editura Imprimeria de vest, 1996.
PROIECT EDUCAȚIONAL
,, COPIII IUBESC BISERICA”
Prof. Pătru Ioana

G.P.N Berindei, Jud.OLT
TITLUL PROIECTULUI: «COPIII IUBESC BISERICA »
TIPUL DE EDUCATIE: Educaţie religioasă

ARGUMENT:
Aşa cum Mântuitorul a fost Modelul desăvârşit de inţelepciune, bunătate, frumos, si
iubire, noi, oamenii creştini trebuie sa urmăm acest Model atât cât ne este cu putinţă
fiecăruia dintre noi. Cu cât aceasta este incepută la o vârstă mai fragedă, cu cât valoarea sa
va fi mai mare. Pentru a-l face pe copil să ajungă la aceste valori esenţiale ale umanităţii
este necesară educaţia religioasă începută încă din grădiniţă.
Copilul, încă de mic, vine în contact cu realităţi, simboluri şi manifestări religioase ale
căror semnificaţii, în înţelesul lor cel mais implu, este bine să le cunoască. Mai întâi în
familie, apoi în grădiniţă, preşcolarii învaţă să-şi manifeste într-un anumit fel sentimentele,
îşi formează deprinderi de conduită cu ajutorul cărora să devină persoane deschise
comunicării cu Dumnezeu şi cu semenii.
Educaţia religioasă a copiilor trebuie şi poate începută de la cea mai fragedă vârstă
pentru că primii ani ai copilăriei sunt hotărâtori pentru evoluţia ulterioară a individului.
Una dinter sarcinile educaţiei religioase rezidă în formarea bunului creştin capabil e a
cunoaşte şi a venera valorile sacre.
SCOPUL :
* Cunoaşterea invăţăturilor Bisericii , a tradiţiilor religioase si formarea virtuţilor crestine.
OBIECTIVE :
* Cunoaşterea unor sărbători creştine cu o mai mare însemnătate pentru ei (Craciun, Florii,
Paşte, Sf. Nicolae);
212
* Educarea unor virtuţi creştine şi cultivarea comportamentului moral-religios (să-ţi iubeşti

aproapele, să faci fapte bune, să fii cinstit, modest, generos, să nu urăşti, să-i ajuţi pe
sărmani, să-l iubesti pe Dumnezeu);
* Întărirea legăturii grădiniţei cu comunitatea locală (religioasă) în beneficiul ambilor
factori; dezvoltarea spiritului creştin.
* Învăţarea unor texte cu caracter religios (poezii,cântece); iniţierea unor activităţi
artistico-plastice şi practice pe teme religioase (expoziţii,concursuri etc.)
* Să participe afectiv la activităţile religoase, precum şi la slujbele bisericeşti , alături de
părinţi, bunici şi educatoare.
GRUP ȚINTĂ:
* Copiii preşcolari din Grupa -Mare
* Părinţii preşcolarilor
RESURSE PROIECT :
a)umane :
* documente ale educatoarelor ;
* produse realizate de către copii ;
* albume ;
* aparate tehnice (aparat foto, computer, radio-casetofon,video-proiector)
* obiecte bisericești
c)financiare :
* autofinanţare
d)temporare : octombrie 2014- iunie 2015
e)de spaţiu :
* Grădiniţa cu program normal BERINDEI
* – Biserica „ Sfinţii Mihail şi Gavril ”
COORDONATOR PROIECT :
prof. Pătru Ioana
GRAFICUL ACŢIUNILOR
Nr. TEMA DATA PARTICIPANTI

Crt.
1 „ Binecuvântare pentru anul şcolar Septembrie Educatoare
2014/2015 ” ( sfeştanie gradiniţă ) 2014 Preșcolari
Părinţi
Preo
2 „ Vizita la biserica” Octombrie Educatoare
2014 Preșcolari
3 „ Colinde, colinde...” Decembrie Preşcolari
( spectacol de colinde susţinut de către 2014 Educatoare
213
preşcolarii grupei); Părinţi

Preot
4 „ Sunt un bun creştin!” Ianuarie 2015 Preşcolari
( împărtăşirea copiilor ) Educatoare
Preot
5 „ Întâlnirea cea de taină!” Februarie 2015 Preşcolari
( dezbaterea de subiecte religioase – Educatoare
post, rugăciune, spovedanie, împărtăşire) Preot
6 „ Moment poetic” ( recitare de rugăciuni Martie 2015 Preşcolari

) Educatoare
Părinţi
Preot
7 „ Paşte fericit!” Aprilie 2015 Preşcolari
( împărtăşirea copiilor ) Educatoare
„ În aşteptarea Paştelui ” Părinţi
( expoziţie cu lucrări ale copiilor pe teme Preot
religioase – desene, lucrări practice, ouă
încondeiate )
8 Sărbătorirea Sfinților Constantin si Elena Mai 2015 Preşcolari
Educatoare
Preot
9 „ Fapte bune făcute de copii pentru Iunie 2015 Preşcolari
copii!” ( oferim daruri copiilor cu situaţii Educatoare
materiale precare). Părinţi
Preot
REZULTATE SCONTATE :
* Implicarea benevolă a părinţilor în acţiunile noastre şi acordarea sprijinului material

necesar;
* Creşterea calităţii actului educaţional în favoarea copiilor;
* Îmbogăţirea experienţei educatoarelor şi valorizarea ei în munca educativă;
* Realizarea unui album cu aspecte din derularea acţiunilor;
MEDIATIZAREA :
* Prezentarea proiectului în cadrul Consiliului profesoral, în cadrul Comisiei metodice şi

a şedinţelor cu părinţii;
EVALUAREA PROIECTULUI:
*Expozitii cu lucrările copiilor ;

* Spectacole cu implicarea directă a preşcolarilor ;
*Fotografii din cadrul activităţilo.
214
Învăţător Pătru Lucian – Cătălin

Şcoala Gimnazială Fărcaşele, Jud. Olt
“ Copiii sunt mâinile cu care ne prindem de Rai.”

Henry Ward Beecher
ARGUMENT
Cea mai mare, mai însemnată, mai sfântă şi mai îmbucurătoare sărbătoare de peste an, după
spusele românilor de pretutindeni, este PAŞTELE, pentru că în această zi “Hristos a înviat din
morţi cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăriundu-le”, iar pe cei vii
eliberându- i de sub jugul păcatului şi împăcându- i cu Dumnezeu.
Această frumoasă sărbătoare, PAŞTELE, cade întotdeauna primăvara, anotimpul cel mai
frumos şi mai plăcut, când toată natura revine la viaţă. Românii aşteaptă această sărbătoare,
după o perioadă îndelungată de post, cu mare dor şi bucurie, şi caută în acelaşi timp ca
locuinţele lor să fie curate şi cu toate pregătirile făcute în cea mai bună rânduială.
Noi, oganizatorii, ne-am propus să omagiem această sfântă sărbătoare prin activităţi care să
îmbine cât mai armonios utilul cu plăcutul, constituind noi produse, utilizând toate formele de
activitate învăţate: jocul, învăţarea, munca şi creaţia.
SCOPUL:
• Cultivarea şi valorificarea potenţialului creator şi a sensibilităţii artistice a elevilor.
215
OBIECTIVE:
• Să identifice elemente religioase specifice sărbătorilor pascale;
• Să citească legende, poezii, poveşti care să ilustreze tradiţiile şi obiceiurile sărbătorilor
pascale;
• Să realizeze desene, colaje, felicitări, ouă roşii şi alte produse în care să oglindească
tema proiectului: “Lumina Învierii prin ochi de copil.”;
• Să dovedească spirit de cooperare şi corectitudine;
• Să lucreze în perechi şi individual;
• Să- şi exprime sentimentele, trăirile şi impresiile.
RESURSE:
• umane: preşcolarii şi elevii claselor P – IV din şcoală;
• materiale: calculator, imprimantă, cameră foto digitală, panouri pentru expunerea
lucrărilor, hârtie xerox, cartoane colorate, acuarele, creioane colorate, foarfece,
lipici,etc.;
• financiare: autofinanţare;
• temporare: 03 aprilie 2015;
• de spaţiu: sălile de clasă şi holul central al şcolii;
COORDONATOR PROIECT:
• director: prof. Vladu Tina - Adriana;
• învăţător: Pătru Lucian - Cătălin
REZULTATE AŞTEPTATE:
Prin fiecare activitate pe care o vom desfăşura aşteptăm un răspuns evident din parte
elevilor participanţi, în special concretizat prin plăcerea de a participa la activităţi comune şi
prin dezvoltarea unor atitudini de altruism şi cooperare.
Ca imperativ major al acestui proiect, am urmărit să lăsăm, în primul rând, loc
spontaneităţii actului liber, originalităţii şi creativităţii elevilor noştri, rolul nostru fiind acela
de a crea cadrul optim de desfăşurare şi de a îndruma fiecare activitate.
MEDIATIZAREA PROIECTULUI:
• Prezentarea proiectului în cadrul Consiliului Profesoral, în cadrul Comisiei Metodice a
Învăţătorilor şi a şedinţelor cu părinţii.
EVALUAREA PROIECTULUI:
• Expoziţie-concurs realizată în cadrul şcolii cu lucrările tuturor elevilor implicaţi;
• Realizarea de portofolii cu lucrările efectuate de către elevi;
• Întocmirea de albume cu fotografii însoţite de impresii ale copiilor şi ale cadrelor
didactice participante;
• Crearea unor CD- uri cu fotografii din activităţile desfăşurate;
• Pliantul proiectului.
216
ACŢIUNI CONCRETE
NR.
CRT. ACTIVITATEA LOCAŢIA TERMEN RESPONSABIL
1. Sosirea elevilor şi a Şcoala Gimnazială
cadrelor didactice Fărcaşele 8:00- 8:30
implicate
2. Program artistic Holul central al Cadrele didactice
şcolii 8:30-9:30 implicate
3. Ateliere de creaţie- Sălile de clasă ale Cadrele didactice
demonstraţie şcolii 9:30-10:30 implicate
4. Vizionarea de Holul central al Echipa de proiect a
expoziţii şcolii 10:30-10:45 şcolii
5. Moment distractiv Sală de clasă Cadrele didactice
10:45-11:30 implicate
6. Evaluarea activităţii/ Holul central al
jurizarea/ acordarea şcolii 11:30-12:00 Echipa de proiect a
de diplome şi premii şcolii
participanţilor
EDUCAREA COPIILOR ÎN SPIRITUL VALORILOR MORALE
Inst. PENA FLORINA

Șc Gimnazială Fărcaşele, jud Olt
Familia promovează diferite valori care sunt transmise celor mici şi care, la randul lor,
le vor transmite familiei pe care şi-o vor întemeia. Copiii nu au nevoie de părinţi ideali; ei îşi
doresc ca aceştia să le reflecte dorinţele si să le înteleagă nemulţumirile, să îi ajute când sunt
nelămuriţi şi să îi aprecieze atunci când merită. Schimbul reciproc de opinii pune bazele unei
legături sincere între părinţi şi copii şi îi ajută să se cunoască mai bine.
Este esenţial să conştientizăm că eşecurile noastre constituie un motiv de a îi încuraja
pe tineri să lupte pentru atingerea ţelurilor şi să nu îşi părăsească niciodată idealurile. În ciuda
eforturilor noastre, există situaţii care ne depăşesc dar care ne ajută să realizăm că, uneori,
dezamăgirile ne transformă în oameni mai puternici. Mediul pe care îl asigurăm copiilor noştri
este oglindirea dorinţelor si aspiraţiilor noastre. Părinţii trebuie să se concentreze asupra
modului în care se desfăşoară comunicarea în familie, asupra felului în care copilul îşi
manifestă interesul sau dezinteresul cu privire la propunerile sau regulile care se aplică în casă.
Trebuie să îşi lase nemulţumirile deoparte atunci când discută cu fiii lor şi să îşi canalizeze
întreaga atenţie asupra lor. Orice cuvânt spus acestora transmite nu doar ideile părinţilor ci şi
sentimentele lor.
Din acest punct de vedere, misiunea noastră, a dascălilor este aceea de a urmări modul
în care se realizează această educaţie moral civică.
217
- formarea deprinderilor si obişnuinţelor de comportare bazate pe respect si politeţe în

şcoala , în familie şi în societate, a deprinderii de avea o ţinută corectă, curată , ordonată ,
estetică ( chiar în condiţiile în care uniforma este o ,, rara avis”);
-exprimare civilizată în ceea ce priveşte limbajul , gesturile , atitudinea faţă de colegi ,
profesori , prieteni, părinţi , faţă de oameni în general comportare civilizată pe stradă , în
locuri si instituţii publice , în mijloacele de transport; formarea unei comportări respectuoase si
manierate între băieţi şi fete.
- cultivarea răspunderii faţă de actele personale de comportament , a demnităţii, a
curajului răspunderii , a consecvenţei , a simplităţii si decenţei , a combaterii violenţei si
intoleranţei care pune tot mai mult stăpânire pe unii tineri.
- stimularea si consolidarea atitudinii pozitive faţă de semeni; faţă de opţiunile
religioasealeacestora;
- cunoaşterea temeinică şi respectarea fermă a normelor care reglementează viaţa şi
activitatea şcolară , securitatea muncii şi a vieţii oamenilor, protecţia mediului înconjurător,
prin măsuri ecologice, a normelor privind respectarea Constituţiei şi alegilorţării.
-Crearea şi activizarea unei opinii combative de dezaprobare faţă de abaterile de la
normele muncii şi disciplinei şcolare, ale convieţuirii paşnice cu minorităţile etnice , faţă de
tendinţele si manifestările de egoism, individualism, nepăsare, indolenţă,
laşitate,ipocrizie,minciună.
-Ca şi dascăli, trebuie să acordăm o pondere însemnată discuţiilor etnice privind
profilul moral al tânărului contemporan, atât în privinţa integrării şi contribuţiei, în calitate
de cetăţean informat si responsabil , la rezolvarea problemelor sociale, profesionale, politice şi
economice ale ţării cât şi în privinţa sentimentelor de solidaritate şi înţelegere globală, de
dezvoltare, colaborare şi pace.Teoria şi practica ştiinţifică au demonstrat că educaţia morala
trebuie începută încă din primii ani de viaţă ai copilului şi continuată apoi în mod sistematic în
tot cursul vieţii. Aceasta cu atât mai mult cu cât la vârsta copilăriei este mai receptiv la
diversele influenţe care se exercită asupra lui. Pedagogia ştiinţifică a combătut acele teorii care
susţineau că se transmit, pe calea eredităţii, calităţile si defectele morale ale părinţilor,
exagerând în acest fel rolul eredităţii şi minimalizând rolul educaţiei şi al educatorului. De
asemenea, au fost infirmate acele teorii care susţineau că mediul în care trăieşte copilul îi
imprimă însuşirile morale, negând posibilitatea educaţiei de a-i influenţa acest factor.
La fel de greşită este şi teoria care susţine că morala, normele şi principiile ei nu ar fi
accesibile copiilor, deoarece nivelul dezvoltării lor ar fi corespunzător etapei primitive din
istoria societăţii omeneşti, pe care copilul o reproduce in mod fidel. Concepţia ştiinţifică
asupra educaţiei morale se fundamentează pe datele psihologiei copilului şi pe practica
educativ înaintată.
Numai unitatea dintre conştiinţă morală, conduită şi trăsăturile pozitive de caracter pot
defini profilul moral al personalităţii. Între conştiinţă şi conduită există o relaţie dinamică,
întrucât convingerile morale se formează pe baza interiorizării normelor şi a principiilor
morale, iar convingerile, odată formate, se manifestă în comportamentul moral, care, la rândul
său, deschide calea pentru o nouă înţelegere şi acceptare a normelor morale.
218
Formarea conştiinţei morale se realizează, în şcoală, prin instruirea morală, prin

însuşirea de către elevi a cunoştinţelor care reflectă normele, principiile şi regulile de
comportare socială.
Dacă educaţia morală o explicăm şi o realizăm din punct de vedere al
conţinuturilor,scopurilor sistemului acţional metodologic de care dispune,în funcţie de
structura fenomenului moral,redată de un limbaj cu o mare încărcătură noţională şi în funcţie
de structura şi stadialitatea dezvoltării conştiinţei morale individuale cu momentele ei
fundamentale-gândirea şi acţiunea-tot aşa trebuie să privim şi educaţia civică.
Aceasta este acţiunea de integrare a omului ca cetăţean sau viitor cetăţean în realităţile în
care trăieşte,referinţa ei fiind instituţiile statului democrat din punct de vedere al respectului
faţă de stat, faţă de ordinea de drept şi ordinea publică,al îndeplinirii corecte şi conştiincioase
al obligaţiilor civice.
Copilul şi adolescentul au nevoie pentru dezvoltarea lor socială de imaginea şi înţelegerea
instituţiilor statului şi a îndatoririlor pe care le au în viaţa socială.
BIBLIOGRAFIE:
1991
Formarea deprinderilor de comportament

în spiritul valorilor morale
Prof. PETRU DANIELA
COLEGIUL NAȚIONAL AGRICOL ,,CAROL I”, SLATINA,
JUD. OLT
Orientarea învățământului românesc spre cultivarea valorilor morale o dovedesc

temele activităților extrașcolare și extracurriculare, a proiectelor, parteneriatelor și
concursurilor ce se desfășoară la nivelul școlii, local, județean, interjudețean, național
și internațional.
În calitate de coordonator de programe și proiecte educative școlare și

extrașcolare, de câțiva ani, pot să justific acest lucru prin foarte multe exemple. Însă
cea mai dragă experiență am trăit-o alături de elevii mei pe tot parcursul pregătirii
pentru concursul național ,,Europa de mâine” care constituie un răspuns oportun şi
necesar al demersului de formare a cetăţeanului spaţiului european în contextul
strategiei de compatibilizare a învatamântului românesc cu valorile si normele ce
caracterizează sistemele educaţionale din statele Uniunii Europene: integritate,
219
onestitate, sinceritate, încredere, grijă, respectarea regulilor civice, curaj, autocontrol,

corectitudine, cooperare, perseverență, respectarea promisiunilor, orientarea spre
excelență, mândria muncii, asumarea responsabilității, acțiunea în beneficiul celorlalți,
respect, răbdare și altele.
Considerând educaţia ca agent cheie al schimbării, concursul “Europa de mâine” îşi
propune în fiecare an să valorizeze cunoştinţele acumulate de elevi în cadrul activităţilor de
Educaţie pentru cetăţenie democratică, să creeze cadrul de exersare a competenţelor cognitive
(cunoştinţe despre principii şi valori ale drepturilor omului şi cetăţeniei democratice), afective
(aderenţa la principiile promovate de educaţia pentru cetăţenie democratică: libertate,
egalitate, solidaritate), participative (capacităţi de implicare şi acţiune nemijlocită, cooperare,
soluţionare de conflicte etc.), să stimuleze, totodată, interesul elevilor pentru dezbaterea
problemelor cu care se confruntă societatea contemporană. Concursul urmăreşte dezvoltarea
unor abilităţi de bază şi specifice, ca: abilităţi cognitive, abilităţi participative, de cooperare şi
relaţionale abilităţi comunicative multiple, abilităţi de mediere, abilităţi argumentative şi
critice, abilităţi productive şi creative și abilităţi de evaluare. De asemenea, atelierele de lucru
destinate elevilor urmăresc: transpunerea elementelor de educaţie moral-civică prin limbaj
artistic, manifestarea creativităţii şi atitudinii de implicare socială a tinerei generaţii, în
modalităţi şi contexte diferite, atitudinea pro-socială a tinerei generaţii și gradul de implicare
civică în soluţionarea problemelor specifice cuprinse în zona Educaţiei pentru cetăţenie
democratică.
Așadar, educația în spiritul valorilor morale nu presupune simpla memorare a acestora,
ci formarea deprinderilor și obișnuințelor de comportare morală care este o acțiune de durată,
iar exersarea acestora în vederea automatizării trebuie să-i angajeze efectiv pe elevi astfel încât
să decurgă cu minim de consum de energie și să fie o trebuință internă a elevului. Atât
deprinderile cât şi obişnuinţele morale reprezintă componente automatizate ale conduitei,
numai că deprinderile exprimă răspunsuri automate la unele cerinţe externe, care se repetă în
condiţii relativ identice, iar obişnuinţele care sunt, de asemenea acţiuni automatizate, presupun
în plus nevoia, trebuinţa internă de executarea acţiunii respective, iar neefectuarea acesteia
atrage după sine o stare de disconfort psihic. Deprinderile şi obişnuinţele se formează pe baza
unei exersări sistematice, în condiţii oarecum identice, care să permită automatizarea, iar odată
formate ele se derulează cu un consum mai redus de energie, individul poate să-şi canalizeze
eforturile asupra unor obiective superioare din punct de vedere al moralei şi civismului.
Proba de concurs pentru elevii de liceu a constat în realizarea unei prezentări Power
Point referitoare la echilibrul existent sau fragil între activitatea profesională și viața
personală, în urma unor interviuri luate unor persoane cu profesii diferite. O temă
provocatoare, complexă, interesantă, o probă a maturității elevilor noștri. Prezentarea trebuia
însoțită de câteva interviuri înregistrate. Criteriile de evaluare au fost: gradul de documentare
a prezentării, identificarea şi selectarea informaţiilor relevante, abilităţile
informaţionale, abilităţile de producere a informaţiilor folosind tehnicile informaţionale,
relevanţa proiectului din punctul de vedere al temei propuse, originalitate şi creativitate
în realizarea prezentării powerpoint.
220
Și pentru că persoanele intervievate sunt modele pentru elevii pe care i-am îndrumat,
iată care sunt concluziile pe care le-au desprinns, pe care și le-au propus să și le însușească:
1) Anterior căutării echilibrului dintre cariera şi viaţa personală trebuie găsit un echilibru
intre sistemul de valori personale ( SĂ ŞTIM CE NE DORIM), motivaţiile interioare (DE CE
NE DORIM?), pasiunile care de multe ori rămân nevalorificate și statutul social si financiar
necesar sau dorit ( UNDE VREM SĂ AJUNGEM? CE NIVEL VREM SĂ ATINGEM?).
2) Se poate atinge echilibrul dintre viaţa personală şi carieră stabilind reguli care să le
permită să devină performanți la locul de muncă, fără a fi stresați, şi, în acelaşi timp, să aibă
timp pentru familie şi prieteni.
3) Moduri prin care se pot face aceste lucruri:

- Crearea de limite realiste între job si celelalte aspecte ale vieţii;
- Acordarea de prioritate sarcinilor de lucru şi evenimentelor importante la care trebuie să
participaţi, atât la locul de muncă, cât şi în viaţa privată;
- Păstrarea unui timp şi pentru propria persoană: programând o activitate în timpul liber sau
alegând o perioadă de timp în care nu faci nimic legat de locul de muncă;
- Discuții cu familia, întrebându-i dacă aceştia consideră că petreci prea mult timp la serviciu;
- Alcătuirea unei liste de obiective pentru o zi de muncă care să fie și respectată, în limitele
timpului care i-a fost stabilit;
- Fii perfecţionist, dar cu sensul pozitiv, fixându-ţi standarde înalte, astfel încât să nu fie
afectată starea de bine şi fericire personal;
- Stabilirea lucrurilor cu adevărat importante şi urgente;
4) Cele mai importante elemente pentru a atinge succesul sunt:
- Să munceşti din greu pentru a ajunge unde vrei;
- Să ai curaj sa gândeşti cat mai sus;
- Să fii ambiţios;
- Să ai răbdare pentru a crea un plan clar de a ajunge unde vrei .
5) SUCCESUL reprezintă echilibrul între viața personală și cea profesională.
- Viața personală şi cariera sunt prea complexe, depind de prea multe elemente fiecare
pentru a fi satisfăcute în acelaşi timp şi pentru a obţine rezultate maxime din ambele. De
aceea, un echilibru perfect între cele două nu vom putea găsi niciodată. Trebuie doar să le
îmbinăm cât mai armonios.
- Un alt element deosebit de important e să ne asigurăm că avem persoane de încredere în
jurul nostru (soţ, copii, părinţi, prieteni), cu care putem discuta şi care ne vor înţelege că
balanţa la un moment dat se înclină puţin mai mult într-o parte şi ne vor ajuta să scăpăm de
sentimentul de vină care intervine de multe ori, înţelegând că e normal, dar nu neapărat şi uşor
să jonglezi între familie, prieteni şi job.
- Viaţa personală şi cariera nu sunt în competiţie, ci sunt două domenii care trebuie să se
completeze reciproc pentru a genera beneficii pentru noi.
- Atâta vreme cât, conştient sau inconştient, munca este considerată o obligaţie sau o
nefericită corvoadă, aducătoare de eşecuri, şansele omului de a găsi echilibrul între viaţa
profesională şi cea personală se răresc considerabil.
221
- Nu contează cât timp alocăm celor două domenii, ci mai ales cum realizăm această
alocare.
- Sentimentul de împlinire şi satisfacţie pe care îl dă armonia dintre muncă şi relaxare vine
nu doar dintr-un management eficient al timpului, ci şi din atitudinea faţă de muncă, faţă de
viaţă şi faţă de sine, din înţelegerea faptului că tot ceea ce se face într-o parte alimentează cu
energie cealaltă parte.
Valorile morale îi îmbogățesc mereu pe elevi, cu adevărat, dacă le sădim prin munca
noastră, a cadrelor didactice, pe care o realizăm împreună cu ei într-un mod atractiv, captivant
și motivant, alegând de fiecare dată cele mai potrivite teme. Elevii se vor convinge că în viață
poți avea succes și poți fi fericit dacă ai un set de valori pe care să le respecți!

valorilor morale
Prof. înv. primar: Pîrvu Claudia

Şcoala Gimnazială Fărcașele
Drumul omului în viaţă este presărat de nenumărate valori. Printre acestea, valorile
morale au un rol deosebit, atât în formarea caracterului şi a stilului distinctiv al oamenilor,cât
şi în solidarizarea lor în adoptarea unor proiecte comune care le canalizează viaţa. Omul are
multiple nevoi personale care îl determină să aleagă din realitate ceea ce este potrivit, dar
trăieşte totodată în diferite colectivităţi, care îi impun anumite criterii de alegere şi decizie.
care poate fi făcut omului”. (Platon). Dezvoltarea armonioasă a omului presupune o modelare
a acestuia, în planuri multiple: fizic, intelectual, moral, estetic şi practic.
omenesc.
dezvoltarea conştiinţei şi conduitei morale a personalităţii umane. Formarea profilului moral al
personalităţii este un proces îndelungat ce îşi are originea în familie, se continuă în şcoală şi se
consolidează pe tot parcursul devenirii umane. Cunoaşterea procesului formării conştiinţei şi
conduitei morale, a relaţiei dintre latura morală și aspectele educaţiei, a rolului diferiţilor
222
factori în formarea convingerilor și sentimentelor morale trebuie să stea în atenţia

specialiştilor.
copilul intră în contact cu ceea ce înseamnă bazele unei educaţii diverse şi care se va desfăşura
pe tot parcursul vieţii. Problema apropierii copilului de cunoaşterea normelor, regulilor de
bază trebuie văzute prin prisma jocului şi amenajării adecvate a spaţiilor locative. Educatorul
intervine la această vârstă în realizarea educaţiei morale şi sociale a copilului.
morale.
un sistem, deprinderea elementelor de bază, unitatea dintre teorie și practică şi fundamentarea
corespunzătoare.
Proverbele, zicătorile transmit, prin valoarea lor estetică şi învăţăturile morale, modele
din situaţii identice trăite. Proverbele şi zicătorile pot fi folosite la orice activitate, deoarece
dacă ele sunt explicate pe măsura puterii lor de înţelegere sau prin exemple concrete, copiii
vor reuşi să-şi însuşească valorile morale pe care ni le dorim. Ghicitorile au şi ele
învăţămintele lor. Prin intermediul lor, copiii pot să-şi precizeze reprezentări asupra
223
trăsăturilor caracteristice obiectelor şi fenomenelor pe care le cunosc. Prin învăţarea lor,

exerciţiul mintal devine antrenant şi distractiv. Li se dezvoltă astfel isteţimea, atenţia,
priceperea de a scoate în evidenţă trăsătura principală a unui obiect.
profesor.
M. Sadoveanu; Micul patriot padovan, Edmondo de Amicis; Robinson Crusoe, Daniel Defoe),
Aur.
dragoste, copilul are încredere şi îi respectă.
224
Bibliografie:
1991
TRANSFERUL PERSONALITĂŢII EDUCATORULUI

ASUPRA ŞCOLARULUI MIC
Prof.înv.preprimar Ivan Natalia,GPP Cozia

Prof.înv.preprimar Popa Diana,GPP Cozia
Nicolae Iorga spunea că ,,aşa cum e învăţătorul,aşa e şi poporul,,.

Înţeleptele cuvinte ale marelui om de cultură şi-au găsit acoperire cu ani în urmă,pe
când învăţătorul era apostolul satului românesc.
Prin puterea exemplului personal, a creat în mod natural cadrul educaţiei elevilor săi
şi societăţii în care trăia şi muncea.
În societatea românească de azi ,cugetarea savantului parcă nu-şi mai găseşte locul
principal după familie, în educaţie.
Am ajuns să trăim nişte vremuri foarte complicate şi puţin favorabile educaţiei pe care
vrem s-o clădim noi,dascălii elevilor. Suntem in plină reformă a învăţământului ,când şcoala
îşi deschide porţile elevului ce urmează să crească sub supravegherea şi îndrumarea unui cadru
competent.
Învăţătorul trebuie să fie atât de bine pregătit în ceea ce priveşte cunoştinţele,
mijloacele pedagogice şi convingerile morale încât să reuşească să educe radical:pe de o parte
copiii, pe de alta parinţii, iar mai apoi, pe cei din mediul imediat apropiat lui,activitate în care
nu trebuie să fie singur.
Astfel, copiii vor trăi şi se vor dezvolta într-un mediu mai sănătos.
Copiii au sufletele curate, fără prejudecăţi, învăţaţi să spună adevarul , să fie cinstiţi şi
în acest spirit vor acţiona. Ei sunt mesagerii educatorului, a ceea ce au învăţat de la el, de la
225
acel om care a avut ce să-i înveţe şi a ştiut cum să-i înveţe, care se entuziasmează de orice pas
pozitiv în învăţare şi educaţie şi se îmbogăţeşte prin roadele minţii elevilor săi.
Educatorului îi revine responsabilitatea construirii modelului de formarea a omului,
care va acţiona în societatea democratică pentru progresul ei şi prosperitatea tuturor
cetăţenilor.
Pe drept cuvânt se consideră că tocmai inteligenţa, simţul moral se poate dezvolta prin
educaţie, disciplină şi voinţă. Simţul moral este mai important decât inteligenţa. Dacă el
dispare, într-o naţiune toată structura socială începe să se clatine.
Procesul de construire a modelului de educaţie în, şi pentru democraţie e complex şi
trebuie să angajeze nu numai grupul de educatori din sistemul naţional de învăţământ , ci şi
părinţii, instituţiile culturale, mijloacele de comunicare în masă, într-un cuvânt , societatea în
ansamblul ei.
Şcoala trebuie să fie o instituţie autonomă, un laborator de format caractere demne şi
conştiinţe responsabile , care vor lua ele însele cele mai bune hotărâri.
Este incontestabil faptul că educaţia este atât Ştiinţă, cât şi Artă. Ca ştiinţă educaţia
pretinde raţiune,iar ca artă pretinde implicaţie afectivă. Învăţătorilor şi educatoarelor le revine
dificila sarcină de a începe formarea deprinderilor morale, o primă condiţie pentru a reuşi în
educaţie, fiind aceea de a iubi copiii. A doua condiţie este să-i înveţe tainele acestei ştiinţe.
Ceea ce se realizează prin educaţie este tocmai un transfer al personalităţii educatorului asupra
copilului.
Pedagogia inimii îşi propune o înnoire a şcolii , prin crearea în jurul copilului a unei
ambianţe de armonie care este climatul adecvat dezvoltării omului. Îmi place să cred că noi,
dascălii, avem iubire pentru copii în special şi pentru om ,în general, dar şi talent. Cunoaşterea
copilului, înţelegerea, respectul, încrederea, prietenia, exigenţa rezonabilă, terapia diferenţiată
şi diversificată, altruismul şi optimismul pedagogic au drept piatră de căpătâi dragostea pentru
copii. Animat de aceste valori,educatorul pasionat de profesia sa va vibra alături, cu şi pentru
elevii săi. El va combina optim diferitele principii, metode, procedee, forme de organizare, va
crea un climat de cooperare în colectivul pe care îl îndrumă şi îi conduce.
Educația în spiritul valorilor morale-nucleul formării adevăratei
personalități
Prof.înv. primar, POPA MARINELA

Școala Gimnazială Comani, Drăgănești-Olt
Educația moral – civică ocupă un loc prioritar, din cele mai vechi timpuri, în realizarea
idealului educațional, în formarea personalității elevilor. Ea se manifestă printr-un anumit fel
de a acţiona, de a gândi, de a se comporta. Urmăreşte iniţierea copiilor în practicarea unui
comportament activ, responsabil, capabil de toleranţă şi respect faţă de sine şi faţă de ceilalţi,
conştient de drepturi şi de datorii, liber şi deschis spre alte culturi.
Educaţia morală este un proces complex şi neîntrerupt care trebuie început de la cea
mai fragedă vârstă, când copilul, imitând îşi formează deprinderi de comportare civilizată.
226
Succesul acesteia nu vine de la sine, ci este rezultatul unei munci stăruitoare, migăloase,
desfăşurată cu pasiune şi responsabilitate de cadrele didactice.
Școala trebuie să cultive sensibilitatea elevilor față de problematica umană și de valorile
moral-civice, asigurând cultivarea dragostei față de țară, de trecutul istoric și de tradițiile
poporului român, prin strategii și tehnici moderne de instruire și educare, susținute de știintele
educației și practica școlară.
Niciun copil nu se naște sincer, sociabil conștiincios, harnic etc., ci toate acestea se
dobândesc în cursul procesului educațional. Copilul nu este "tabula rasa" la naștere, ci el aduce
cu sine o dispoziție generală de a-și forma cele mai diverse atitudini în funcție de experiențele
pe care le va avea. Cu cât se exercită o influență mai timpurie, cu atât se formează mai repede
și se întipăresc atitudini pozitive sau negative față de oameni, situații, evenimente. În primii
ani de viaţă copilul răspunde la tot ce se întâmplă în jur prin reacţii emotive care vor determina
direcţionarea activităţii şi atitudinilor de mai târziu. Năzuinţele copilului se formează în
copilărie prin exemplul celor din jur. În familie, copilul învaţă limbajul şi comportamentul
social, îşi formează aspiraţii şi idealuri, convingeri şi aptitudini, sentimente, trăsături de voinţă
şi caracter. Întotdeauna ambianţa, climatul din familie influenţează, în raport cu natura sa,
personalitatea copilului. Marele pedagog John Locke, convins de puterea exemplului în
familie, afirmă: "Nu trebuie să faceţi în faţa copilului nimic din ceea ce nu vreţi să imite."
Procesul de devenire a personalităţii morale implică integrarea în plan intelectual, afectiv-
motivaţional şi volitiv a valorilor, principiilor şi normelor morale ale grupurilor mai mari sau
mai mici în care individul trăieşte. Acest proces se realizează atât în mod direct, prin
participarea afectivă a individului la viaţa grupului, prin asumarea de roluri, cât şi indirect prin
intermediul modelelor oferite de şcoală. Omul este o fiinţă socială, care înainte de a fi
beneficiarul şi creatorul culturii, relaţionează cu ceilalţi, creează şi beneficiază de bunuri
materiale realizate de el şi ceilalţi, desfăşoară o activitate utilă lui şi celorlalţi, respectă valorile
societăţii care devin propriile valori.
Preocuparea noastră, a dascălilor, este de a modela noțiuni și convingeri moral-
cetătenești, de a forma sentimente corespunzătoare și sfera volitiv-comportamentală (formarea
deprinderilor si obișnuințelor moral-cetățenești: salutul, regulile integrării în societate,
aprecierea obiectivă a propriului comportament și al celorlalți , dialogul civilizat, spiritul de
echipă , atitudinea combativă față de țară și popor , față de valorile umanității ).
Educația moral-civică are mai multe componente. Patriotismul reprezintă una dintre
trăsăturile fundamentale ale personalității fiecărui om. Pe tot parcursul școlarității, elevii sunt
familiarizați cu frumusețile și bogățiile țării lor, cu trecutul său istoric, cu jertfele care s-au
adus pentru apărarea suveranității și integrității teritoriale, cu tezaurul cultural și artistic al
poporului.
Trebuie să formăm copiilor o conștiință și o conduită patriotică atât prin intermediul
procesului de învățământ ( în cadrul orelor de istorie, limba română, geografie, etc.) cât și prin
activități extrașcolare (vizite la muzeu, excursii, activități cultural- artistice, serbări școlare).
La discipline precum matematica, educația patriotică se poate realiza prin prezentarea
contribuției românilor la dezvoltarea domeniului respectiv: prezentarea unor informații despre
227
viața și opera savanților români, popularizarea rezultatelor obținute de elevi la concursurile

internaționale, etc..
Formarea atitudinii față de muncă. Scopul fundamental al școlii, pe linia formării
atitudinii față de muncă, este de a-i face pe elevi să înțeleagă că munca este un drept și o
datorie a omului față de sine și față de societate. Toate bunurile materiale și spirituale sunt
rezultatul muncii, numai prin muncă omul își poate satisface trebuințele. Un accent important
se pune pe cultivarea trăsăturilor de caracter cum ar fi conștiinciozitatea, disciplina, conștiința
profesională.
Un rol deosebit în formarea atitudinii față de muncă îl are modul de organizare și
desfășurare a procesului instructiv- educativ pentru că învățarea însăși este un tip de activitate,
care prin modul său de desfășurare în școală, conduce la asimilarea anumitor atitudini față de
muncă.
Educarea elevilor în spiritul disciplinei. Școala este prima instituție în care este integrată
ființa umană și este supusă unor influențe educative sistematice, menite să anticipeze cerințele
normative ale disciplinei sociale. Disciplina din școala noastră este de tip democratic și oferă
câmp larg dialogului, respectă demnitatea elevului. " Fără autoritate, fără o anumită severitate-
o mână de fier într-o mănușă de catifea nu este cu putință să realizăm pregătirea pentru o viață
activă și productivă pe toate planurile"¹
Educarea elevilor în spiritul disciplinei se poate realiza prin procesul de învățământ, prin
activități extrașcolare și prin regimul zilnic din școală. Procesul de învățământ, prin conținutul
său, prin organizarea și desfășurarea sa, dar și prin metodele și procedeele folosite îi determină
pe elevi să respecte anumite dispoziții și cerințe, care, repetându-se vor conduce la stabilirea
deprinderilor și obișnuințelor (efectuarea sistematică a temelor, păstrarea curățeniei,
punctualitatea, etc.)
Educarea elevilor în spiritul cooperant, participativ. Educarea conduitei cooperante,
participative presupune formarea unor deprinderi și obișnuințe de a trăi în colectiv, cu accent
pe educarea unor sentimente pozitive cum sunt: simpatia, prietenia, solidaritatea, modestia,
compasiunea. Aceste sentimente pot fi dezvoltate și în cadrul unor jocuri pe care elevii le
desfășoară, prin interpretarea unor roluri diferite ( conducător- subordonat, inițiator de acțiuni-
executant).
Ca dascăli, trebuie să acordăm o pondere însemnată discuțiilor etice privind profilul
moral al tânărului contemporan, atât în privința integrării și contribuției, în calitate de cetățean
informat și responsabil , la rezolvarea problemelor sociale, profesionale, politice și economice
ale țării cât și în privință sentimentelor de solidaritate și înțelegere globală, de dezvoltare,
colaborare și pace.
Abordarea concomitentă a tuturor laturilor educației morale și civice, în funcție de
particularitățile de vârstă ale interlocutorului, de natura noțiunii morale în discuție și de
contextul social în care se cere să acționăm, reprezintă o condiție fundamentală care
garantează succesul acțiunii. Conduita morală se exprimă în fapte și acțiuni ca o obiectivare a
conștiinței morale și, deci, formarea ei trebuie să parcurgă același itinerar.
Conţinutul educaţiei moral-civice ar putea fi axat pe trei dominante:
1) - cunoaşterea de sine şi conştientizarea identităţii moral-civice a copilului;
228
2) - modelarea raporturilor interumane;

3) - modelarea raporturilor dintre copil, mediul social şi natural.
J. Locke consideră educația morală drept "scop al educației" . Scopul fundamental al
educației morale constă în formarea și dezvoltarea caracterului, respectiv a individului ca
subiect moral care gândește și acționează în spiritul cerințelor și regulilor moralei sociale.
Trebuie reţinut că faptele de astăzi ale copiilor reprezintă o prefigurare certă a celor de
mâine; deprinderile şi convingerile "creionate" acum constituie baza modului de acţiune în
viitor; atitudinile şi comportamentele adulţilor cu care vin în contact (îndeosebi ale părinţilor)
vor fi primele modele copiate cu fidelitate de către copii.
Prin pregătirea şi educarea copilului pentru viaţă, facem posibil ca orizontul specific de
năzuinţe să devină cotidian posibil. În copil stă întreaga noastră speranţă, într-o lume mai
bună, mai dreaptă, mai educată, mai curată, mai plină de înţelegere şi milă, faţă de semeni, mai
puţin violentă şi egoistă.
Educaţia moral-civică este un proces complex şi delicat, este o artă şi o ştiinţă, o
înţelepciune.
BIBLIOGRAFIE:
1. Ionescu M.- "Educația și dinamica ei", Ed. Tribuna Învățământului, București, 1998
2. Montessori M. - "Descoperirea copilului", E.D.P., București, 1987
3. Piajet J. - "Judecata morală la copil în Pedagogia generală", Ed. Facla, 1975
4. Planchard E.- "Pedagogia școlară contemporană", E.D.P. , București, 1992
5. Șchiopu U. - "Psihologia copilului", E.D.P. , București, 1987
ROLUL ŞCOLII ÎN FORMAREA MORALĂ A ELEVILOR
Prof. Popescu Nicoleta – Şcoala Gimnazială ,, George Poboran”, Slatina

Înv. Cîrstea Iulia - Şcoala Gimnazială ,, George Poboran”, Slatina
Inima copilului este un pământ ce nu poate fi lăsat necultivat. Familia, şcoala şi alte
instituţii de învăţământ sunt datoare să implanteze în copil valorile şi normele morale. Scopul
fundamental al educaţiei morale constă în formarea şi dezvoltarea caracterului, respectiv a
individului ca subiect moral care gândeşte şi acţionează în spiritul cerinţelor şi regulilor
moralei sociale.
J. Locke consideră educaţia morală drept „scop esenţial al educatiei”.
Pe zi ce trece, ni se pare că gradul de moralitate al societăţii în care trăim scade încet,
încet.
John Flavel, şeriful unui oraș din Texas, a distribuit la un moment dat o listă de reguli,
intitulată: „Cum să creşti în familia ta un delincvent juvenil.” Regulile erau următoarele:
„Începe din faşă să-i dai tot ce vrea - aceasta îi va forma impresia că lumea îi datorează totul.
Culege după el tot ce lasă împrăştiat în urmă lui - asta îl va învăţa că responsabilitatea se
poate pasa întotdeauna altora.
Ia-i apărarea în faţa vecinilor, profesorilor, poliţiştilor - asta îl va învăţa că el este un
spirit independent.
În cele din urmă, pregătiţi-vă pentru o viaţă de tristețe - veţi avea parte de ea negreşit.”
229
Formarea profilului moral începe în primii ani ai copilăriei şi se consolidează pe tot

parcursul vieţii.
Educaţia morală este una dintre cele mai importante laturi ale educaţiei.
Şcoala reprezintă factorul instituţional specializat în formarea şi devenirea morală a
omului. Educaţia morală desfăşurată în şcoală urmăreşte pe de o parte, dotarea copilului cu
informaţii, principii şi reguli de acţiune fundamentate pe valori morale ferme, iar pe de altă
parte, asigurarea pe această bază a unei cât mai bune consistente etice între ceea ce gândeşte,
ce simte şi ce face efectiv elevul.
Educaţia morală de tip şcolar se bazează în realizarea sa pe respectarea unor principii
didactice ferme, reprezentând norme care orientează conceperea şi desfăşurarea acţiunilor de
formare a profilului moral al elevilor. Din sistemul principiilor educaţiei morale fac parte:
1. Principiul caracterului experential al realizării educaţiei morale - realizarea educaţiei
morale se va baza atât pe valorificarea unor situaţii de viaţă ale elevilor, cât şi pe îmbogăţirea
acesteia că urmare a antrenării elevilor în diferite activităţi cu conotaţii morale.
2. Principiul îmbinării exigenţei faţă de copii cu indulgenţa şi respectul faţă de aceştia -
afirmarea explicită a sentimentului de încredere în judecata şi conduita morală a elevilor şi
asigurarea unui echilibru optim, situaţional determinat, între indulgenţă şi exigenţă, evitându-
se extremele.
3. Principiul organizării morale a colectivului de elevi - existenţa unor preocupări
constante a cadrului didactic pentru dimensionarea relaţiilor interpersonale ale elevilor, la
nivelul clasei sau în afara acesteia, în conformitate cu valorile şi normele morale.
4. Principiul sprijinirii pe elementele pozitive ale personalităţii elevilor - desfăşurarea
acţiunii educative de formare a moralităţii elevilor se va realiza concomitent, atât în sensul
identificării şi consolidării elementelor pozitive din personalitatea elevului prin întărire
pozitivă, recompense şi încurajări, cât şi relativ la valorificarea potenţialului formativ al
acestor componente în direcţia eliminării elementelor negative, prin sistemul întăririlor
negative, respectiv a sancţiunilor şi dezaprobării.
5. Principiul sugestiei pozitive -reglementările de ordin moral vor fi formulate prin
intermediul unor sfaturi sau recomandări de forma sugestiei şi îndemnului acţional pozitiv,
evitându-se pe cât posibil transpunerea acestora în termeni de restricţionare acţională sau
interdicţii care pot declanşa instantaneu opoziţia subiectivă a elevului față de aceste
reglementări.
6. Principiul favorizării intervenţiei întăritoare a clasei - asigurarea unor reacţii adecvate
la nivelul colectivului clasei, atât în ceea ce priveşte încurajarea şi aprobarea acţiunilor
pozitive ale elevului de către colegii săi, cât şi referitor la sancţionarea şi dezaprobarea fermă a
comportamentelor negative din punct de vedere moral al acestuia.
7. Principiul continuităţii educaţiei morale -realizarea unei acţiuni educaţionale eficiente
presupune consecvența acţională şi unitatea internă, atât în ceea ce priveşte valorile şi
principiile morale promovate cât şi referitor la metodele şi procedeele didactice utilizate.
8. Principiul realizării diferenţiate a educaţiei morale -modul de formare a regulilor şi
principiilor morale, alegerea metodelor didactice şi organizarea diferitelor acţiuni cu caracter
230
educativ, utilizarea întăririlor pozitive sau negative şi relaţia educaţională cu elevul în general,
vor avea la bază luarea în calcul a caracteristicilor individuale şi de vârstă ale acestuia.
Principiile educaţiei morale formează un sistem organizat şi structurat, nerespectarea
unui principiu periclitând acţiunea celorlalte principii. Aceste principii asigură un caracter
optimal acţiunilor educative de formare a conştiintei şi conduitei morale a elevilor.
Metode şi procedee de educaţie morală: explicaţia morală, povestirea morală, povaţa,
dialogul pe teme morale, exemplul, studiul de caz, exerciţiul moral, aprobarea și dezaprobarea
morală.
Principalele forme organizatorice prin care se realizează sarcinile educaţiei morale
sunt:: procesul de învăţământ, jocul şi activităţile extradidactice.
Immanuel Kant spunea: „Totul în educaţie atârnă de un singur lucru: să se stabilească
pretutindeni principiile bune şi să ştim a le face să fie înţelese şi admise de copii.”
Formarea unui copil cu un caracter moral este deosebit de importantă. Să nu uităm:
copiii de azi sunt adulţii de mâine!
Bibliografie:
• Cucoş C., Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi, 2002
• Kant I., Tratat de pedagogie, Editura Agora, Iaşi, 1992
• Piaget J., Judecata morală la copil, EDP, Bucureşti, 1982
• Stan C., Teoria educaţiei, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001
CONTRIBUŢIA EDUCAŢIEI MORAL-RELIGIOASE LA

DEZVOLTAREA PERSONALITĂŢII
Prof.înv.preșc., RANTA FLORINA IOANA

GRĂDINȚA CU P.P. ,,PARFUMDE TEI”,CLUJ NAPOCA
Pentru a supravieţui, orice societate trebuie să rezolve anumite probleme care apar in
mod frecvent. Ea trebuie să asigure satisfacerea nevoilor fizice şi afective ale membrilor săi, să
asigure transmiterea moştenirii comune a societăţii din generaţie în generaţie şi să aibă grijă de
tineret. De-a lungul timpului, societăţile au dezvoltat forme stucturale şi culturale stabile
pentru a se ocupa de aceste probleme – instituţiile sociale. Acestea sunt caracterizate printr-
un mănunchi, relativ stabil de valori, norme, statute, prescripţii ale rolului, grupuri sociale şi
organizaţii care au legătură cu o arie specifică a activităţii umane. Potrivit teoriei
funcţionaliste, majoritatea societăţilor au cinci instituţii importante: economia,
familia,educaţia, instituţia politică,religia.
Religia este instituţia socială care asigură coeziunea socială prin interesul ei pentru
valorile absolute.
Religia, ca instituţie socială, îndeplineşte următoarele funcţii sociale importante
( Popescu, E., 2002, p.68, cf. Goodman, 1998):
231
a) Acţionează ca o forţă unificatoare în societate, asigurând un ansamblu împărtăşit de

idei, valori şi norme în jurul căruia oamenii pot forma o identitate comună. Religia
devine astfel un unificator, o modalitate de a stabili un limbaj comun; ea este
liantul care leagă un grup laolaltă, oferindu-i un ansamblu comun de valori.
b) Oferă răspunsuri satisfăcătoare emoţional marilor întrebări în legătură cu existenţa
umană şi cu scopul ei. În particular, ea rezolvă problemele vieţii şi ale morţii,
descrie felul de viaţă pe care oamenii trebuie să-l ducă, scopul lor în viaţă şi explică
ce li se întămplă după moarte.
c) Normele socieţăţii se bazează, adeseori, pe un ansamblu de idei religioase; cele mai
multe dintre principalele legi, care guvernează societăţile moderne, sunt incluse în
valorile religioase.
d) Oferă multor oameni sprijinul afectiv şi psihologic de care au nevoie pentru a
supravieţui intr-o lume complexă şi nesigură.
Legătura dintre educaţie şi religie este foarte bine ilustrată prin opera marelui umanist Jan
Amos Comenius ( Vlăsceanu, Z.,1993, p.8o, ).
Omul posedă în sine, în mic, tot ceea ce a creat puterea dumnezeiască în mare.
Universul e cuprins în fiecare om, dar înţelegerea acestui univers diferă de la un ins la altul.
Numai pansofia,” înţelepciunea a toate” ne ajută să înţelegem universul ca pe un tot armonic,
aşa cum l-a creat Dumnezeu.
Fiecare este dator să caute a infăptui pansofia după priceperea sa şi pe măsura puterilor ce-i
sunt date de Dumnezeu. Fiecare trebuie să se străduiască în mod sincer pentru realizarea unui
minimum şi în domeniul cunoaşterii şi în domeniul faptei bune.
Tocmai de aceea, educaţia moral-religioasă este şi trebuie să se realizeze în fapt ca o
reală cultivare a sufletului. Ea ne ajută să construim un sistem de valori spirituale, etice,
estetice etc., racordate la personalitatea fiecăruia dintre noi şi materializate în comportamente
integratoare în viaţa comunităţii din care facem parte şi a societăţii în ansamblu.
Ne naştem neştiutori, iar educaţia moral - religoasă răspunde unei nevoi epistemice,
furnizându-ne informaţii de natură teologică, dogmatică, istorică şi filozofică. Rostul
grădiniţelor nu este de a forma teologi, ci buni creştini, capabili de a cunoaşte şi venera
valorile sacre. Ne nastem “cruzi” spiritual, dar putem prin religie, să interiorizăm realitatea
informaţională laică şi să o exprimăm în fapte palpabile, prin comportamente.
Educaţia moral - religioasă are o dublă menire: pe de o parte să anuleze pornirile rele,
iar pe de altă parte să le cultive pe cele bune.
În Vechiul Testament se spune că “omul se cunoaşte după copiii ce i-a lăsat în urmă” aşadar
să ne straduim să lăsăm în urma noastră copii buni, copii înţelepţi. Credinţa este o treaptă
necesară pe drumul cunoaşterii şi autocunoaşterii. Prin religie, copilul nu numai că este pus în
relaţie cu zonele perfecţiunii transcedente, dar – totodată - la nivelul persoanei, se creează o
predispoziţie de inserţie a eului într-o regiune de valori profunde, unde viaţa se concentrează,
devine mai ardentă, mai personală, mai autentică.
Educaţia moral – religioasă construieşte, pe lângă baza de cunoştinţe datorate educaţiei
secularizate şi ceva în plus: ea are în vedere şi “ de ce -” ul vieţii, al existenţei, întrebarea
întrebărilor dintotdeauna. Ascultarea de o instanţă supraomenească este binevoitoare. Dacă
232
există o frică faţă de Dumnezeu, aceasta nu este depresivă, ci benefică; ea acţionează ca o

putere de înfrânare şi control, fiind automergătoare constiinţei morale.
O definiţie demnă de reţinut a educaţiei moral – religioase aflăm în Catehetica
părintelui profesor D.Călugăr: “este o acţiune specifică, care se desfăşoară conştient de către
un educatoare, conform unui plan şi unei metode bine precizate. Ea este susţinută de iubire, de
încredere, de libertate şi de harul lui Dumnezeu şi are drept scop realizarea caracterului
religios – moral cu desăvârşirea lui în personalitatea creştină ”(1984, p.75). Din această
definiţie desprindem faptul că idealul educaţiei moral – religioase nu poate fi decât unul
integralist şi el constă “în a cultiva toate forţele de care dispune omul ca fiinţă psihofizică,
precum şi valorile ideale menite să inspire pe cele dintâi şi să le dea direcţie; cu alte cuvinte,
educaţia va tinde continuu la realizarea valorilor ideale şi la idealizarea forţelor reale, deci la
idealismul activ” ( Cucoş, V., Radu, D., 1990, p.32 ).Realizarea educaţiei moral - religioase în
cadrul grădiniţei de copii se va baza atât pe valorificarea unor situaţii din experienţa de viaţă a
copiilor, prin valorificarea diverselor situaţii care apar zi de zi între copii unei grupe ( ex.
Cearta a doi copii, colegi care nu reuşesc să-şi împartă o jucărie), cât şi pe îmbogăţirea
acesteia ca urmare a antrenării copiilor în diferite activităţi cu conotaţii moral - religioase (ex.
Participarea la Sfânta Liturghie în ziua de 6 decembrie 2005, ziua Sfântului Nicolae).În
activitatea şi activităţile pe care educatoarea le desfăşoară zi de zi cu grupa de copii ea va avea
grijă ca recomandările de ordin moral - religios să fie formulate prin intermediul unor sfaturi
sau recomandări de forma sugestiei şi îndemnului acţional pozitiv, evitându-se pe cât posibil
transpunerea acestora în termeni de restricţionare acţională sau interdicţii care pot declanşa
instantaneu opoziţia subiectivă a copilului faţă de aceste reglementări.
Este importantă intensitatea trăirilor afective simţite de copii, în momentul în care
desfăşurăm activitatea moral- religioasă precum şi modul cum se răsfrâng ele în
comportamentul de zi cu zi. Cadrele didactice au datoria să-i ajute să-şi deschidă mintea şi
sufletul spre credinţă. Nu trebuie să facem din copii noştrii nişte fanatici din punct de vedere
religios şi nici să riscăm să-i îndepărtăm de adevăratele valori spirituale, prin abuz de termeni
şi concepte dogmatice pentru că altfel riscăm să obţinem exact efectul contrar scopurilor pe
care ni le-am propus. Asumarea autentică a valorilor şi principiilor creştinismului nu se poate
realiza decât din interior, ca urmare a unei adeziuni personale voluntare. Realizarea educaţiei
religioase de tip creştin va urmării nu să impună prin constrângere o anumită atitudine în
raport cu divinitatea, ci să ajute copilul în realizarea unor clarificări interioare şi în opţiunea
liberă pentru credinţă, în valorile şi principiile pe care creştinismul le propune.
Iată de ce, educaţia moral - religioasă trebuie şi poate fi începută la cea mai fragedă
vârstă, ştiut fiind că anii copilăriei sunt hotărâtori pentru evoluţia ulterioară a persoanei şi a
personalităţii.
BIBLIOGRAFIE:
• Băncilă,Vasile, 1996, “ Iniţierea religioasă a copilului”, Editura Atanasia, Iaşi;
• Bunea, Ioan, 1999, “ Fenomenologia conştiinţei morale ” Editura Limes, Cluj – Napoca;
• Călin, C.M., 1999, “ Teoria educaţiei ”, Editura ALL, Bucureşti;
233
• Cucoş, Constantin, 1996, “ Educaţia religioasă. Conţinut şi forme de realizare ”, Editura

Didactică şi Pedagogică R.A., Bucureşti;
• Cucoş, Constantin, 1996, “ Pedagogie ”, Editura Polirom, Iaşi;
• Cucoş, Constantin, 1999, “ Educaţia religioasă ”, Editura Polirom, Iaşi;
• Cucoş, Constantin, 2002, “ Pedagogie ”, Editura Polirom, Iaşi;
• Ionescu, M., Radu, I., 2001, “Didactica modernă ”, Editura Dacia, Cluj – Napoca;
• Ionescu,M., Chiş,V., 2001,” Pedagogie suporturi pentru formarea profesorilor ”, Editura Presa
Universitară Clujeană, Cluj – Napoca;
• Nicola,I., 1992, “ Pedagogie ”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti;
Educarea preşcolarilor în spiritul

valorilor morale
Ristei Loredana Mihaela,
Școala Gimnazială ,,Avram Iancu/ G.P.P. Nr. 1
ABRUD, Jud. ALBA
omenesc.
234
copilului.
morale.
corespunzătoare.
235

Proverbele, zicătorile transmit prin valoarea lor estetică şi învăţăturile morale modele de
acţiune în variate împrejurări cu care se confruntă omul. Prin intermediul lor, copiii înţeleg
Proverbele şi zicătorile pot fi folosite la orice activitate, deoarece dacă ele sunt explicate pe
măsura puterii lor de înţelegere sau prin exemple concrete, copiii vor reuşi să-şi însuşească
valorile morale pe care ni le dorim.
Recitarea poeziilor este o plăcere pentru şcolarii mici. Ele trezesc puternice sentimente de
bucurie, dragoste de viaţă, de apreciere sau dezaprobare faţă de anumite comportamente.
Bibliografie:
3. Galeriu Constantin, Lăsaţi copiii să vină la mine, Revista de pedagogie, nr. 6, 1991.
Rolul metodelor şi tehnicilor interactive în procesul didactic
Prof. Marina Samiee,

Colegiul Tehnic „Matei Basarab”, Caracal
Educaţia modernă reprezintă o provocare, cunoaşterea devenind funcţională, utilă,

învăţând pentru a aplica ceea ce ai acumulat în folosul tău şi al celorlalţi. Relaţia dintre cei doi
actori principali ai procesului instructiv – educativ, elev şi profesor, este bazată pe dialog
constructiv şi cooperare. În sensul acesta, profesorul, trebuie sa aibă rolul de coordonator,de
moderator al colectivului de elevi.
Profesorul are dificilul rol de a forma personalităţi care să aibă abilitatea de a selecta
informaţiile achiziţionate, de a extrage esenţialul din general. Locul tradiţionalului în
învăţământ este preluat treptat de schimbare, inovaţie şi dinamism. Menirea sa este de a găsi
căile optime pentru a dobândi ştiinţă de carte din cât mai multe domenii, de a face cunoaşterea
funcţională, utilă, să contribuie la construirea cunoaşterii, profesorul devenind moderator.
Elevul trebuie motivat să înveţe, să participe activ la propria sa formare, să poată folosi
cunoştinţele dobândite,sa-si exprime propriile ganduri,sentimente,emotii.
Utilizând talentul şi capacităţile,abilitatile specifice fiecărui elev în parte, incitându-i
către nou, consider că, în felul acesta, demersul didactic reprezintă o aventură a cunoaşterii.
236
Elevii mei participă activ, după propriile puteri la analizarea şi solutionarea problemelor, a
situaţiilor dificile cu care se confruntă.
Atitudinea mea creativă asigură în bună parte interacţiunea cooperantă dintre
elevi.Încerc de asemenea o implicare nu numai în organizarea spaţiului şi a activităţii
didactice, ci şi prin participarea alături de elevi la elaborarea diferitelor proiecte. Sunt
preocupat permanent să reprezint un model în relaţiile interpersonale şi să dezvolt
interacţiunile dintre elevi.
Un aport aparte în îmbunătăţirea eficienţei activităţii didactice, îl au metodele de
învăţământ ce reprezintă căile folosite de către cadrul didactic pentru a-i sprijini pe elevi să
descopere noul. Calitatea metodei didactice constă în transformarea acesteia dintr-o cale de
cunoaştere într-o modalitate de autoinstruire, cu deschidere spre educaţia permanentă. Un
deziderat al educaţiei moderne îl reprezintă sporirea caracterului activ – participativ al
metodelor de învăţământ.
Metodele interactive de grup promovează interacţiunea dintre modul de gândire al
participanţilor, dintre personalităţile lor, conducând la o învăţare activă.
În cele ce urmeaza aş vrea sa prezint pe scurt structura unei lecţii ce pune accent pe rolul
metodelor activ-participative si chiar sa enumar cateva dintre acestea folosite cu succes in
procesul didactic.
Înainte de lectie am în vedere motivatia ei şi anume:de ce este valoroasa?ce oportu nitati
ofera elevilor?ce corelatii pot face cu materialul predat anterior?Apoi iau în considerare
obiectivele ei:ce cunostinte vor fi transmise si asimilate?cum le vor folosi elevii?
Evaluarea,resursele si managementul timpului sunt de asemenea importante pentru
succesul unei lectii.Trebuie sa existe dovezi clare caelevii au asimilat cunostinte iar timpul si
resursele trebuie gestionate intr-un mod eficient.
Desfasurarea lectiei se bazeaza pe trei momente:evocarea,prin care elevii vor fi ajutati
sa-si examineze cunostintele anterioare,vor fi ajutati sa inteleagă procesul de predare-
învatare.Realizarea sensului in care elevii vor explora continutul lectiei,se va monitoriza
intelegerea acestui continut.Reflectia,vor fi ajutati,indrumati sa caute informatii
suplimentare,raspunsuri la întrebarile care mai exista,lamurirea neclaritatilor.
Dupa lectie are loc extinderea si anume ce alte lucruri pot învata elevii pornind de la
aceasta lectie.
Avand o oarecare experienta in domeniul didactic,vreau sa prezint metodele folosite
pentru fiecare moment al lectiei.
Evocare:întrebari focalizatoare,brainstorming,ciochinele,termeni dati in avans,scrierea
libera,ştiu-vreau sa ştiu-învat.
Realizarea sensului:SINELG,jurnalul dublu,ganditi-lucrati in perechi comuncati,ghiduri
de studiu,prelegerea intensificata.
Reflectie:harta conceptelor,eseul de 5,10 minute,dezbateri,reteaua de discutii,lasa-mi
mie ultimul cuvant etc.
Personal,am avut mult succes la activitatea de la catedra,folosind aceste metode
interactive,elevii dovedind un interes ridicat si o buna implicare in procesul de predare-
invatare.
237
Bibliografie:
Ghidul VI,,Proiectarea lectiilor si evaluare”-din seria ghidurilor elaborate pentru Proiectul Lectura si Scrierea
pentru Dezvoltarea Gândirii Critice
Modalităţi de formare a conduitei şi conştiinţei ecologice

în învăţământul primar
prof. înv. Primar, Seserman Veturia

Şcoala Gimnazială ,, Grigore Silaşi’’ Beclean
Viitorul educaţiei constituie o prioritate a comunităţii mondiale; naţiunile au nu numai

dreptul, dar şi datoria de a se sprijini reciproc pentru ca prin educaţie, cultură şi ştiinţă să
ajungă la pace, progres şi prosperitate şi nu la haos, la dezumanizare, la disperarea provocată
de un mediu în continuă degradare.
Evoluţia activităţilor cu finalitate formativă confirmă faptul că educaţia reprezintă o
componentă extrem de importanta a vieţii, o dimensiune a societăţii care asigură continuitatea
culturii şi civilizaţiei prin toate conţinuturile generale raportate la valori de ordin etic,
ştiinţific, tehnologic, estetic şi fizic. Impactul educaţiei este maxim la nivelul schimbarilor
înnoitoare generate prin inovarea şi reforma sistemului de învăţământ care propulsează
progresul întregii societăţi. În rolul său de subsistem al societăţii, educaţia trebuie să răspundă
provocărilor din ce în ce mai complexe ale prezentului şi viitorului, îndeplinind o funcţie
transformatoare asupra conştiinţei şi conduitei umane.
Educaţia este ansamblul acţiunilor de modelare a fiinţei umane, sub toate aspectele.
Educaţia ecologică este una dintre orientările noilor educaţii, foarte bine structurată,
inclusă în planurile de învăţământ din sistemele educative din ţările europene şi nu numai.
Educaţia ecologică se defineşte prin asimilarea unor conţinuturi, formarea şi dezvoltarea unor
convingeri, atitudini şi comportamente relative la abordarea sistemică, interacţionistă a
mediului. Educaţia ecologică îşi propune să-l conducă pe copil spre formarea unui punct de
vedere mai obiectiv asupra realităţii, să-l incite la participare, să devină mai conştient de viitor
şi de faptul că omul nu este stăpânul naturii ci parte a ei. Iată de ce formarea conştiinţei şi
conduitei ecologice devine o cerinţă deosebit de importantă pentru orice demers educativ
şcolar şi extraşcolar. O problemă de stringentă actualitate este formarea şi educarea elevilor în
spiritul unor responsabilităţi ce vizează mediul înconjurător.
Activităţile extracurriculare, dar şi cele integrate în curriculum au o importanţă
deosebită în formarea conduitei şi conştiinţei ecologice a micilor şcolari. Acum câţiva ani am
derulat proiectul educativ cu tematică ecologică ,,Culorile pădurii”. Pornind de la premisa că
arta cuvântului sau cea a culorii este un mod de manifestare pozitiv, proiectul a avut ca scop
afirmarea, cunoaşterea şi stimularea potenţialului artistic al copiilor cultivarea interesului faţă
238
de menţinerea unui mediu natural sănătos, formarea şi dezvoltarea convingerilor de ocrotire a

mediului înconjurător-componente ale unui comportament civic, moral.
Manifestarea dorinţei de a transpune natura în ,,combinări’’ de cuvinte sau culoare a
fost concretizată în următoarele obiective:
• dezvoltarea unor atitudini favorabile ameliorării relaţiilor dintre om şi mediu;
• conştientizarea elevilor şi a comunităţii despre importanţa problemelor de mediu;
• stimularea expresivităţii şi creativităţii elevilor;
• cultivarea sensibilităţii artistice a elevilor;
• descoperirea şi dezvoltarea aptitudinilor plastice;
• formarea unui comportament ecologic adecvat.
Participanţi la proiect au fost 25 de elevi din clasa I B- cu vârste cuprinse între 7- 8 ani,
părinţii acestora, consilierul şcolar, bibliotecara şcolii şi reprezentantul Ocolului Silvic din
localitate. Elevii au participat la dezbateri, expoziţii de desene/ colaje/ modelaj, activităţi de
creaţii literare sau de obţinere a unor jucării din materiale reciclabile şi chiar activităţi de
ecologizare. Astfel interesul şi dorinţa elevilor au constituit puncte de plecare în derularea
proiectului. Părinţii, specialiştii contactaţi au avut un rol determinant în reuşita proiectului.
Elevii au adus de acasă diferite materiale informative şi au realizat, într-un colţ al clasei un
centru tematic: atlas botanic, atlas zoologic, cărţi, reviste, afişe, postere, pliante, imagini
decupate, informaţii de pe internet etc. Materialele realizate de fiecare grupă în parte au
reprezentat adevărate surse de informaţii-îmbogăţind totodată portofoliul proiectului. Posterele
şi afişele au fost subiectul unei expoziţii care le-a adus aprecierea tuturor: elevi, părinţi,
profesori, iar îngrijirea puieţilor în parcul şcolii le-a adus satisfacţii multiple.
Pornind de la faptul că natura constituie una din condiţiile supraveţuirii speciei umane,
prin educaţie ecologică încurajăm copiii să respecte natura, să o înţeleagă, să o cunoască, să o
protejeze, pentru ca omenirea să-şi găsească echilibrul în mediul natural. Tânăra generaţie
trebuie să înveţe că omul şi mediul înconjurător se adresează sufletului şi minţii copilului,
pentru că o minte sănătoasă şi un corp sănătos se pot forma numai într-un mediu sănătos.
Putem spune că sănătatea pădurii este o şansă pentru sănătatea noastră a tuturor.
Pădurea a constituit subiectul mai multor activităţi planificate în cadrul unor proiecte
de educaţie ecologică. Programul Internaţional „LeAF”- Să învățăm despre pădure- a fost
implementat în România în 2002, fiind coordonat la nivel naţional de Centrul Carpato-
Danubian de Geoecologie ( CCDG), reprezentant al României în Fundaţia de Educaţie pentru
Mediu (FEE). Pe plan internaţional, programul este cunoscut sub denumirea LeAF (,,Learning
About Forests”). Scopul acestui program este acela de a-i mobiliza pe elevi şi profesori să
desfăşoare orele în pădure. Fiecare ţară înscrisă în program are libertatea de a adapta şi
desfăşura programul potrivit particularităţilor impuse de pădure şi de curriculum. Participarea
la Programul Internaţional „LeAF” reprezintă o şansă de aderare la un sistem deschis, cu
opţiuni multiple, flexibile, în funcţie de aşteptările elevilor şi priorităţile sistemului
educaţional şi permite crearea unui etos propriu. În decursul mai multor ani școlari am derulat
proiecte integrate în programul internațional LeAF. Integrat comandamentului educaţional
actual (de responsabilizare a tuturor actorilor educaţiei faţă de problemele de mediu), proiectul
239
a avut un caracter interdisciplinar și a oferit posibilitatea organizării conţinuturilor în

concordanţă cu specificul local şi cu particularităţile de vârstă şi individuale ale elevilor.
Obiectivele generale şi specifice ale proiectului au condus la formarea unor deprinderi şi
atitudini referitoare la problemele ecologice şi de protecţie a pădurii. Proiectele s-au derulat în
mai multe etape. Prima etapă a fost de documentare și s-a desfășurat în clasă sau la Centrul de
Documentare și Informare din școală, alături de specialiști-silvicultorul și profesorul de
biologie. S-au stabilit programul desfăşurării activităţilor, regulile de desfăşurare a activităţilor
de grup şi responsabilităţile fiecărui membru al grupului. Următoarea etapă a fost cea de lucru
în pădure și a cuprins activităţi/ lecții de geografie (cunoaşterea pădurii), de biologie
(ecosistemul pădurii), de desen (culorile pădurii), de limba română (descrierea pădurii în proză
sau versuri), abilități practice (utilizarea lemnului ) ș.a. Prin activităţi bine alese, elevii au fost
puşi în situaţia de a observa, analiza, investiga fenomene şi procese din pădure, exersând
procese de muncă intelectuală, concomitent cu formarea unui comportament responsabil,
implicat în relaţiile cu mediul înconjurător. Activităţile propuse valorizează creativitatea,
imaginaţia, spiritul de echipă, competiţia, oferind copiilor oportunitatea de a-şi asuma roluri şi
responsabilităţi în comunitate, de a oferi soluţii viabile pentru păstrarea unui mediu de viaţă
optim. Ultima etapă a constat în evaluarea activităților desfășurate, realizarea raportului către
CCDG și diseminarea rezultatelor obținute. Elevii au participat cu plăcere la activităţi fiind
încântaţi de informaţiile, conduitele şi comportamentele dobândite.
Aducerea elevilor în mediul înconjurător în mod regulat este o parte importantă a unui
program conştient de educaţie a mediului. Nimic nu poate înlocui propriile experienţe care îi
ajută pe elevi să-şi înţeleagă propria comunitate, sistemele naturale şi problemele mediului.
Educaţia ecologică cultivă şi un sistem de valori. Copiii se maturizează, sistemul de valori pe
care ei îl promovează influenţează opţiunile şi deciziile pe care ei le iau referitor la toate
aspectele vieţii lor, inclusiv problemele de mediu. Valorile aduc de asemenea consistenţă vieţii
unei persoane, ceea ce o ajută să realizeze un concept mai bun despre sine. Calitatea mediului
se reflectă direct în vieţile elevilor şi a familiilor lor.
Este necesară implicarea dascălului în efectuarea acţiunilor menite să sprijine copilul
pentru manifestarea interesului şi curiozităţii pentru cunoştinţele din domeniul ecologiei, să-l
stimuleze în desfăşurarea activităţilor cu caracter experimental şi demonstrativ, prin care să
contribuie la păstrarea sănătăţii mediului în care trăieşte, în îmbogăţirea vocabularului activ cu
termeni din domeniul ecologic. Sunt necesare şi acţiuni privind însuşirea unor norme de
comportament ecologic specific asigurării echilibrului dintre sănătatea individului, a societăţii
şi mediului şi formarea unei atitudini dezaprobatoare faţă de cei care încalcă aceste norme,
stimularea imaginaţiei şi a creativităţii şi încurajarea copilului pentru a exprima independent
opinii şi stări sufleteşti proprii şi pentru motivarea lor. Depinde de măiestria învăţătorului
valorificarea oricărui tip de activitate şcolară şi extraşcolară în scopul formării unei atitudini
ecologice. Elevii de azi au nevoie de cunoştinţe şi de convingeri care să se transforme în
comportamente ecologice adecvate aşa cum afirma Jean Piaget: „Copilul trebuie lăsat să
descopere el însuşi adevărul, acţionând în mod practic.” Educaţia ecologică nu-şi atinge
scopul decât dacă este diseminată în societate, dacă comunitatea locală este receptivă la
problemele de mediu înţelegând necesitatea adoptării unui comportament ecologic.
240
Comunitatea locală trebuie să înţeleagă că de noi toţi depinde calitatea vieţii de azi, dar
şi de mâine. De respectarea principiilor de dezvoltare durabilă depinde viitorul omenirii.
Dezvoltarea durabilă este dezvoltarea ce asigură necesităţile prezentului fără a
compromite capacitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile lor nevoi.
Cunoscând toate acestea este datoria noastră, a cadrelor didactice de azi dar şi a celor de
mâine, să promovăm valorile educaţiei ecologice în comunitatea din care facem parte.
Bibliografie:
1. Breben, Silvia, Niţu Adina, Tuturugă Maria, Mascota Eco te învaţă!, Ed. Decesfera, Bucureşti, 2007
2. Cucoş, Constantin, Psihopedagogie, Ed. Polirom, Iaşi, 1998
Educația moral – civică

și rolul ei în formarea personalității elevilor
prof.înv.primar Sfetcu Vasilica

Liceul Teoretic ,,T.Vladimirescu”
Drăgănești-Olt
Indiferent de caracterul său orice copil are nevoie de protecție, securitate, dragoste,
hrană bună și o educație în spiritul valorilor morale, educație care ocupă un loc central dacă
nu prioritar. Pe această educație se grefează întreg comportamentul individului. Familiarizarea
de timpuriu a copilului cu sensul unor noțiuni ca: bine-rău; permis-interzis; minciună-
sinceritate; drept-nedrept; cinstit-necinstit , reprezintă piatra de temelie a unei conduite morale
și civice reale în forma lui ca OM.
Școala trebuie să cultive sensibilitatea elevilor față de problematică umană și de
valorile moral-civice, asigurând cultivarea dragostei față de țară, de trecutul istoric și de
tradițiile poporului român, prin strategii și tehnici moderne de instruire și educare, susținute de
știintele educației și practică școlară. Formarea personalitătii elevilor din acest punct de vedere
nu este importantă doar prin ea însăși, ci prin masura în care este pusă în mod conștient și
creator în serviciul națiunii române, elementul de referință pentru aprecierea valorii ei
constituindu-l, într-o mare masură modul cum ea se reflectă în atitudinea și conduită moral –
cetățenească, civică .
Pe de alta parte, demersul educativ în acest sens, presupune educarea elevilor în idee
cunoașterii și respectării normelor morale, a legilor conviețuirii umane, a identificării
drepturilor și responsabilităților individuale în vederea aplicării și respectării lor, a cunoașterii
problemelor contemporane, a problemelor tineretului, a însușirii normelor de protecție a
muncii , a regulilor de circulație, a normelor de prevenire a incendiilor și formarea obișnuinței
de a le respecta în scopul apărării vieții și a sănătății proprii a celorlalți; a cultivării respectului
față de valorile umane în general și față de muncă în special; a dezvoltării atașamentului,
dragostei și spiritului de sacrificiu față de patrie; a pregătirii tinerilor pentru viață și întelegere
socială cu păstrarea individualității și, în sfârșit, ideea formării tinerilor în spirirul respectului
241
față de libertate, democrație, instituțiile sociale și valorile reale, a unor buni cetățeni, capabili
să-și îndeplinească îndatorile civile.
Preocuparea noastră, a dascălilor, va modela noțiuni și convingeri moral-cetătenești,
formarea sentimentelor corespunzătoare și sfera volitiv-comportamentală (formarea
deprinderilor si obișnuințelor moral-cetățenești: salutul, regulile integrarii în societate,
aprecierea obiectivă a propriului comportament și al celorlanți, dialogul civilizat, spiritul de
echipă, atitudinea combativă față de țara și popor, față de valorile umanității).
În procesul educației moral-civice și patriotice se instituie o interferență în sensul
determinării de către conștiinta morală a conduitei morale și a influențării conștiinței morale
de către conduită.
Pentru a-și putea forma personalitatea trebuie să urmeze următoarele etape în vederea
realizarii unei bune educații moral-civice:
- însușirea de către elevi a obiectului ,,cultură civică’’;
- valorificarea conținutului altor discipline de învățământ (istoria , literatura, geografia,
religia);
- activitatea de cunoaștere a principalelor legi interne și internaționale , specifice
democrației și statului de drept.Din acest punct de vedere, misiunea noastră, a dascălilor este
aceea de a urmări modul în care se realizează aceasta educație moral civică;
- formarea deprinderilor și obișnuințelor de comportare bazate pe respect și politețe în
școală , în familie și în societate, a deprinderi de avea o ținută corectă, curată, ordonată,
estetică (chiar în condițiile în care uniforma este o ,, rara avis”);
- exprimare civilizată în ceea ce privește limbajul , gesturile , atitudinea față de colegi ,
profesori , prieteni, părinți , față de oameni în general comportare civilizată pe stradă , în
locuri și instituții publice, în mijloacele de transport;
- cultivarea răspunderii față de actele personale de comportament, a demnității, a
curajului răspunderii, a consecvenței, a simplității și decenței, a combaterii violentei și
întoleranței care pune tot mai mult stăpânire pe unii tineri;
- stimularea și consolidarea atitudinii pozitive față de semeni,față de optiunile
religioase ale acestora;
- cunoașterea temeinică și respectarea fermă a normelor care reglementează viața și
activitatea școlară , securitatea muncii și a vieții oamenilor, protecția mediului înconjurător,
prin măsuri ecologice, a normelor privind respectarea Constituției și a legilor țării;
- crearea și activizarea unei opinii combative de dezaprobare față de abaterile de la
normele muncii și disciplinei școlare, ale conviețuirii pașnice cu minoritățile etnice, față de
tendintele și manifestările de egoism ,individualim, nepăsăre, indolență, lașitate, ipocrizie,
minciună.
Ca dascali, trebuie să acordam o pondere însemnată discuțiilor etnice privind profilul
moral al tânărului contemporan, atât în privința integrării și contribuției , în calitate de cetățean
informat și responsabil , la rezolvarea problemelor sociale, profesionale, politice și economice
ale țării cât și în privință sentimentelor de solidaritate și înțelegere globala, de dezvoltare,
colaborare și pace.
242
Abordarea concomitentă a tuturor laturilor educației morale și civice, în funcție de

particularitățile de vârstă ale interlocutorului, de natura noțiunii morale in discuție și de
contextul social în care se cere să acționăm, reprezintă o condiție fundamentală care garantează
succesul acțiunii. Conduita morală se exprimă în fapte și acțiuni ca o obiectivare a conștiinței
morale și, deci, formarea ei trebuie să parcurgă același itinerar.
Registrul metodelor , mai bogat sau mai restrâns, determină, în parte, succesul muncii
educative. Frecvența metodelor verbale nu trebuie să-l împiedice pe un educator să vadă
amplele posibilități ale exercițiului oral și, mai ales, necesitatea de a menține continuu un
echilibru între metodele de caracter predominant teoretic și cele practice, aplicative.
instruirea și educația morală nu este o condiționare obligatorie și că numeroasele cunoștințe
dobândite în cadrul diferitelor obiecte de invățământ nu vor avea ecou pe planul conştiinţei sau
Educatorul nu va uita nici un moment că această bogată metodologie va trebui să fie permanent
însoţită şi întărită de exemplul său personal, de atitudinea ireproşabilă din punct de vedere
moral şi civic în toate împrejurările. Uneori valoarea şi eficienţa unei metode este consolidată
sau slăbită tocmai de această atitudine personală a educatorului, judecata şi sfatul sunt prin
natura lor inferioare actului etic.
dirigenţie, jocul şi activităţile extradidactice, fiecare dintre aceste forme având valenţe
formative importante în cazul utilizării şi exploatării lor cu abilitatea. A doua se referă la
necesitatea recurgerii sistematice la un mod de evaluare a nivelului educaţiei morale şi civice a
fiecărui elev, pentru a putea supraveghea şi dirija permanent acest proces cu privire specială
mai ales la realizarea unităţii dintre conştiinţă şi conduită. Să reţinem observaţia lui P. Ţuţea –
„Elitele morale sunt mai presus decât cele intelectuale pentru a-i încuraja pe elevi în
autoformarea lor moral-cetăţenească”.
Şcoala, la rândul ei, nu-şi va neglija funcţia integratoare a influenţelor diverşilor factori,
asumându-şi răspunderea pentru rezultate obţinute şi în acest domeniu. Generaţiile de tineri
absolvenţi, cu un profil moral-cetăţenesc evaluat, constituie un titlu de mândrie pentru orice
școală şi pentru întreg învăţământul ţării noastre.
BIBLIOGRAFIE:
• Antonescu, G.G., Educaţia morală şi religioasă în Şcoala românească, Bucureşti, Editura Cultura Românească,
1937
• Piaget, J., Judecata morală la copil, Bucureşti, E.D.P. 1980.
• Pleșu, A., Minima morală, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1988.
243
Educația religios-morală în familie
Școala Gimnazială “George Poboran”, Slatina

Prof. Slujitoru Luciana
Importanţa deosebită pe care o are familia, ca temelie a vieţii sociale şi ca loc în care se
naşte educaţia religios-morală, face ca Decalogul să se ocupe în două din poruncile sale de
acest mic, dar fundamental organism social: mai întâi în porunca a cincea care normează
raporturile dintre părinţi şi fii (Ieşire 20,12; Deuteronom 5,16) şi apoi porunca a şaptea care
reglementează raporturile dintre soţi. Este cunoscut faptul că pentru Vechiul Teastament
binecuvântarea cea mai mare a familiei, în special a mamelor era naşterea de cât mai mulţi
copii. Copiii erau consideraţi drept o binecuvîntare a lui Dumnezeu (Deuteronom 28,14; Psalm
112,8-9), iar lipsa lor o pedeapsă dumnezeiască (Facere 16,2; I Regi 1,6, etc.).
Porunca cinstirii părinţilor este formulată pozitiv: „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta,
ca să-ţi fie ţie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământul pe care ţi-l va da domnul Dumnezeul
tău”. Ea cere imperativ fiilor respect şi cinstire faţă de părinţi şi urmează imediat după
poruncile care privesc îndatoririle religioase ale credinciosului faţă de Dumnezeu. Acest fapt
nu este lipsit de importanţă, deoarece fii îşi au existenţa de la Dumnezeu prin mijlocirea
părinţilor. Pentru fii, părinţii sunt aproapele cel mai imediat pe care trebuie să-l cinstească şi
să-l iubească .
Îndatorirea fiilor de a-şi cinsti părinţii cuprinde toată gama sentimentelor faptelor: de
recunoştinţă, de dragoste şi de ajutorare.
“Principiile educaţiei religos-morale în Vechiul Testament sunt foarte stricte, iar
regulile stipulate comportă evidente dimensiuni punitive”. 12
Scopul educaţiei israelite îl constituia însuşirea poruncilor divine, transmise prin Moise
nu la modul pur teoretic, ci prin traducerea lor în fapte de viaţă. “Faptele deci preced cuvintele
în educaţia israelită; teoria nu era altceva decât urmarea practicii”. 13 Se recomanda “să
învăţaţi pe fiii lui Israel toate legile, pe care le-a poruncit lor Domnul prin Moise” (Leviticul
10,10-11).
Poruncile din Decalog au o puternică valoare morală. Chiar şi forma lor de exprimare
comportă această dimensiune. “O axiomă are valoare morală şi în măsura în care ea are o
formă negativă”. 14 Din acest punct de vedere poruncile nu prescriu ci interzic la modul
foarte precis anumite acte: să nu ucizi, să nu comiţi adulter, să nu furi, să nu depui mărturie
12
Constantin Cucoş, “Educaşia religioasă. Repere teoretice şi metodice”, Ed. Polirom, p. 36
13
Petre Semeni, “Familia şi educaţia ei în perioada Vechiului Testament” în “Familia creştină azi”, Ed. Trinitas,
Iaşi, 1995, p. 16
14
Constantin Cucoş, op. cit., p. 37
244
mincinoasă, să nu doreşti bunurile aproapelui tău. Cele zece porunci încredinţate de

Dumnezeu lui Moise pe Muntele Sinai sunt principii de bază ale monoteismului şi au fost
însuşite şi de creştinism.
În Revelaţia Noului Testament familia a câştigat cea mai înaltă preţuire din partea
Mântuitorului fiind ridicată la demnitatea de Sfântă taină prin binecuvântarea căsătoriei. Prin
urmare, ea are binecuvântarea din partea lui Dumnezeu (Matei 19,6), iar legătura dintre soţi,
bazată pe iubire, nu poate fi întreruptă aşa cum nici Hristos nu se desparte de Biserica Sa
(Efeseni 5,25-27) .
“După cum în cadrul Bisericii prin învăţătura şi prin Sfintele Taine se urmăreşte
curăţirea de păcate şi sfinţirea credincioşilor, tot astfel în cadrul familiei, care este chipul
Bisericii, părinţii au datoria să-i apere pe copiii lor de toate relele aduse de păcat şi aceasta se
poate realiza numai printr-o sănătoasă educaţie religios-morală şi socială” .15
Părinţii au datoria sfântă să se îngrijească de buna creştere a copiilor, fiindcă copiii
sunt cele mai gingaşe fiinţe şi au nevoie de ajutor material şi spiritual.
Mântuitorul a iubit copiii şi i-a numit moştenitori ai Împărăţiei lui Dumnezeu (Matei
19,14). De aceea a poruncit să lase pe copii la El şi i-a îndrumat ca şi ei să aibe sufletele tot
atât de nevinovate ca şi copiii (Matei 19,3). Din spusele Mântuitorului rezultă că părinţii
trebuie să-i conducă pe copiii lor spre mântuire, iar aceasta nu se poate realiza decât printr-o
educaţie deosebită vorbindu-le despre poruncile Scripturii. Pe cei care nu fac aceasta Sfântul
Ioan Gură de Aur îi numeşte “mai răi decât ucigaşii: Pentru aceasta zicem, nu fără întristare,
că nişte părinţi ca aceştia sunt mai răi decât ucigaşii de copii. Deoarece nu este aşa de cumplit
lucru a ascuţi sabia şi a întrama dreapta şi a o înfige în gâtul copilului, precum a pierde şi a
prăpădi un suflet...”16
Totul pentru părinţi trebuie să fie pe locul doi faţă de creşterea şi educarea copiilor 17, căci “un
copil are nevoie de multă îndrumare şi dragoste”.18
La rândul lor copiii au îndatorirea să-i iubească, respecte şi să se îngrijească de nevoile
lor materiale şi spirituale. “Hrăniţi pe cei ce v-au adus pe lume. Chiar şi când vei hrăni pe
mama ta, tot nu eşti achitat faţă de ea pentru durerile şi neliniştile pe care le-a îndurat pentru
tine, nu vei fi răsplătit nici acele griji delicate pe care ea le-a avut atâta vreme cât te-a purtat în
sânul ei, nici pentru toate acele lipsuri la care ea s-a osândit pentru a-ţi asigura existenţa. De
câte ori ea a vegheat pentru a-ţi proteja somnul ! A stropit leagănul tău cu lacrimi, iar tu vei
avea tăria a o lăsa în sărăcie ? O, fiul meu, ce pedeapsă chema – vei asupra ta, de nu vei hrăni
pe tatăl tău ! Tu îi eşti dator totdeauna tot ce ai, pentru că îi eşti dator tot ceea ce eşti...”19
15
Doctorand Emilian Corniţescu, “Raporturile între părinţi şi copii în Vechiul Testament” în Studii Teologice nr.
1-2, 1969, p. 109
16
Sfântul Ioan Gură de Aur, “Cuvânt pentru creşterea copiilor”, în vol. “Puţul şi împărţire de grâu”, Ed.
Bunavestire, Bacău, 1995, p. 416
17
“1000 de întrebări şi răspunsuri despre viaţa duhovnicească. Alcătuite pe baza operelor Sfinţilor Părinţi şi ale
nevoilor bunei credinţe”, Ed. Cartea Ortodoxă, Ed. Ecumeniţa, Galaţi, 2005, p. 127
18
Arhimandrit Ioannikios Kotsonis, “Patericul Atonit”, Ed. Bunavestire, Bacău, 2000, p. 65
19
Pr. Dr. Gh. Paschia, “Din cugetările şi sfaturile morale ale Sfinţilor Părinţi şi ale unor scriitori moralişti clasici
români”, apud, Sfântul Ambrozie, “Despre Psalmi”, în Biserica Ortodoxă Română, nr. 3-4, 1981, p. 316
245
Porunca a cincea a Decalogului arată că părinţii nu trebuie cinstiţi doar pentru că sunt
originea biologică a copiilor lor, ci şi în măsura în care au devenit părinţi în ordine spirituală,
iniţiindu-şi copiii în iubirea şi ascutarea de Dumnezeu (Deuteronom 6, 5-7 şi 20-25) . Altfel
spus, în măsura în care prin vieţuirea lor înţeleaptă, au devenit pentru fiii lor modele sigure pe
drumul vieţii plăcute lui Dumnezeu, dovedind capacitatea discernerii valorilor consistente şi a
bunei raportări faţă de lucruri, în spiritul de care vorbeşte Eclesiastul (2, 24-26). În acest
context, a-ţi cinsti părinţii care te-au adus deopotrivă la lumina zilei şi la îmţelepciunea vieţii,
implică imitarea faptelor lor, a modului lor de a fi, aşa cum recomandă Sfântul Apostol Pavel (
Evrei 13,7) “Este un mod foarte propriu Scripturii de a vorbi despre educaţie – ca mystagogie
şi pedagogie – din aproape în aproape, nu prin propunerea unor teorii despre buna – purtare ci
prin întruparea unui model de viaţă, prin constituirea unei maniere teologice de a fi şi prin
participarea membrilor familiei la acest model” 20
Un model de viaţă religios morală ar fi participarea părinţilor la slujbele bisericeşti pe
care copiii trebuie să urmeze. “Părinţii să meargă cu ei la biserică şi să le ceară socoteală de
ceea ce au auzit şi au învăţat”.21
Dacă copiii văd că părinţii ţin post şi se roagă vor ţine şi ei post şi se vor ruga. Modul
de viaţă al mamei, exemplul ei moral şi în general, atmosfera din cercul intim al familiei au o
influenţă fericită asupra copilului. “Uneori anumite trăsături de caracter ale tatălui sau ale
mamei par a fi selecţionate; sunt copii care copiază de preferinţă defectele, alţii calităţile”.22
Crescând în climatul familial într-o atmosferă de cumpătare, de calmitate şi de
stăpînire de sine, copiii vor începe îndrumaţi de părinţi să fie şi ei cumpătaţi la mâncare,
îmbrăcăminte, vorbă, căci “cumpătarea este şi hrană, şi plăcere, şi sănătate, iar ce este mai
mult duce la vătămare, dezgust şi boală”.23 Dacă vor fi educaţi fără mânie nici copilul nu va fi
mânios.
“Familia creştină a fost focarul care a dăruit creştinismului în general şi Ortodoxiei
îndeosebi forţe noi de viaţă în Hristos. Să ne gândim numai la acel magnific secol al IV-lea, în
care au strălucit pe firmamentul Bisericii atâte personalităţi: Sfântul Atanasie cel Mare,
Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie de Nyssa, Sfântul Grigorie de Nazianz, Sfântul Ioan
Gură de Aur, ş.a... Familia creştină rămâne ceea ce a fost întotdeauna. Santuarul în care arde
necontenit flacăra de azur a Ortodoxiei. A Ortodoxiei care este Adevăr, a Ortodoxiei care este
iubire”. 24
20
Pr. Asist. Dr. Doru Costache, “Rolul familiei în educaţia copiilor”, în Ortodoxia nr. 3-4, 2002, p. 130
21
Pr. Lector Dr. Marin Stamate, “Educaţia creştină în opera Sfântului Ioan Gură de Aur”, Ed. Episcopiei Dunării
de Jos, Galaţi, 2003, p. 84
22
Tiberiu Rudică, “Familia în faţa conduitelor greşite ale copilului”, Ed. Didactică şi pedagogică, Bucureşti,
1981, p. 210
23
Pr. Lector Dr. Marin Stamate, “Educaţia creştină în opera Sfântului Ioan Gură de Aur”, Ed. Episcopiei Dunării
de Jos, Galaţi, 2003, p. 90
13
D. Fecioru, “Ideile pedagogice ale Sfântului Ioan Gură de Aur” în Biserica Ortodoxă Română, nr. 7-10, 1937,
p. 470
24
Dr. Dr. h.c. Nicolae Mladin, “Studii de Teologie Morală”, Ed. şi Tipografia Arhiepiscopiei Sibiului, 1969, p.
360
246
Bibliografie:
1. Constantin Cucoş, “Educaşia religioasă. Repere teoretice şi metodice”, Ed. Polirom;
2. Petre Semeni, “Familia şi educaţia ei în perioada Vechiului Testament” în “Familia creştină azi”, Ed.
Trinitas, Iaşi, 1995;
3. Doctorand Emilian Corniţescu, “Raporturile între părinţi şi copii în Vechiul Testament” în Studii
Teologice nr. 1-2, 1969;
4. Sfântul Ioan Gură de Aur, “Cuvânt pentru creşterea copiilor”, în vol. “Puţul şi împărţire de grâu”, Ed.
Bunavestire, Bacău, 1995;
5. 1000 de întrebări şi răspunsuri despre viaţa duhovnicească. Alcătuite pe baza operelor Sfinţilor Părinţi şi
ale nevoilor bunei credinţe”, Ed. Cartea Ortodoxă, Ed. Ecumeniţa, Galaţi, 2005;
Educația elevilor pentru cetățenia democratică

în spiritul valorilor morale în școală
Prof. înv. primar și preșcolar: Stan Mariana

Liceul Tehnologic Izvoarele
Învățământul are un rol crucial în formarea indivizilor responsabili și independenți, de

aceea sistemele educative trebuie să ofere elevilor ocazia de a dobândi cunoștințe, aptitudini și
competențe esențiale în spiritul valorilor morale, iar dascălul trebuie să fie mai mult un
organizator al învățării și un element de legătură între elev și societate care mediază și
facilitează accesul la informație. Relația profesor - elev trebuie să fie una de colaborare, de
încredere și de respect reciproc, elevul nesimțindu-se controlat ci sprijinit.
Prin citirea și povestirea unor lecturi literare precum “La colț”, de Tudor Arghezi,
„Făt-Frumos din lacrimă”, de Mihai Eminescu, „Un om necăjit”, de Mihail Sadoveanu,
“Gulliver în țara piticilor”, de Jonathan Swift, „Micul patriot padovan”, de Edmondo de
Amicis copiii vor beneficia de efectul educativ asemenea unor lecții de etică morală. Se vor
întâlni cu monologul bunicului, cu amenințări și pedepse care sfârșesc prin iertare, cu
personaje pozitive și negative care se luptă și triumfă binele întărind credința în Dumnezeu, cu
portretul lui Niculăeș - copil lipsit de copilărie, învățat cu greutățile și necazurile durerii, cu
Gulliver, care prin forța minții reușește să conviețuiască pașnic și să comunice cu ușurință, cu
micul patriot padovan a cărui tristă copilărie nu-l împiedică să-și pună în evidență mândria,
demnitatea, patriotismul și noblețea sufletească.
Dramatizarea reprezintă de fiecare dată o modalitate solicitată chiar și de copii și cu
multe implicații benefice în plan instructiv-educativ. Atât în lecțiile de limbă și comunicare
dar și la serbările școlare sau la sărbătorirea unor evenimente importante, elevii s-au deprins
cu punerea în scenă a unor texte îndrăgite: schițe, glume sau scenete cu conținut satiric (
Vizită, de I.L.Caragiale). Cunoașterea și utilizarea limbajului din sfera valorilor civice devine
mai ușor de atins folosind forme activ-participative, plăcute, cu accent pe spiritul de
competiție.
Exemple:
a) rebus – utilizând termenii: rudenie, prietenie, colaborare, acceptare, competiție,
indiferență, respingere ( relații);
247
b) concursurile - “drepturile copilului”, redactarea unui eseu, lucrare plastică,

prezentarea unui afiș și poster;
c) proverbe și zicători.
Copilul învață valori morale esențiale din interacțiunile zilnice pe care le are cu cei din
jur. Este important ca fiecare interacțiune a lui să fie fructificată într-o lecție morală, din care
să afle și să învețe o mulțime de lucruri prin care să-și construiască în viitor propriul sistem de
principii etice. Până atunci însa, este datoria și a învațătorului să îl invețe ce și care sunt
valorile morale importante, precum diferența dintre bine si rău, respectul, corectitudinea etc.
Şcoala este instituţia care participă într-un mod decisiv la educaţia generaţiilor tinere
ale unei ţări, la transmiterea valorilor culturale şi morale, la construirea premiselor pentru noi
schimbări sociale. Deşi formarea tinerei generaţii nu se reduce doar la transmiterea unor
informaţii şi la dezvoltarea cognitivă a copiilor, şcoala pune un foarte mare accent pe educaţia
intelectuală şi transmiterea de cunoştinţe.
Educaţia nu înseamnă doar dezvoltare cognitivă, adesea obiectivul major şi unic al
şcolii. Tânărul are nevoie de o formare completă a personalităţii sale şi chiar dacă nu dispune
de influenţe consistente, coerente pentru creştere morală şi afectivă, va căuta aceste elemente
prin modelele adulte din mediu.
Iată câteva trucuri importante prin care să clădești mai ușor educația morală a
copilului!
1. Fii un exemplu pentru el!
Copilul învață din exemplele și din ceea ce vede și aude în jurul lui. Spre exemplu un
tată își plimbă copilul prin parc și observă un ambalaj pe jos, pe care îl ridică și îl pune in
coșul de gunoi. Observand gestul tatălui său, copilul îl intreabă cine a aruncat ambalajul.
Acesta îi răspunde că nu știe, dar cum i-a apărut în cale, a găsit de cuviință să îl ridice și să-l
arunce la coș. Copilul va reține reacția tatălui și va proceda și el la fel.
2. Folosește situații uzuale pentru a-l învăța ce e moralitatea!
Din comportamentele, activitățiile și situațiile zilnice cu care se confruntă, copilul

poate învăța multe lecții de moralitate, dar trebuie avut grijă ca din spectrul de valori morale
pe care încercăm să i-l insuflăm să nu lipsească grija pentru semeni, respectul, spiritul civic,
justițiar etc.
3. Laudă-l și încurajează-l atunci când face o faptă morală!
Una dintre metodele de succes prin care poți înrădăcina comportamentul moral la
copilul este lauda sau încurajarea. Pe măsură ce înveți copilul despre principiile morale, acesta
le va și pune în aplicare, fie doar și pentru că vede pe cei din jur punând în practică unele
dintre ele. Este ocazia perfectă pentru a marca momentul și a-l lăuda și complimenta cu privire
la gestul lui. În felul acesta, există toate șansele ca micuțul să repete respectivul
comportament.
248
4. Scoate în evidență impactul comportamentului lui asupra altora!
Unii specialiști sunt de părere că cel mai bine se consolidează comportamentul moral al
copilului atunci când i se prezintă sau accentuează felul în care modul lui de a se purta îi
afectează pe ceilalți. De fiecare dată când copilul supără un alt copil, fie că îl îmbrâncește sau
țipă la el, spune-i în cuvinte că modul în care s-a purtat l-a făcut să plangă și să se întristeze.
Același lucru este valabil și în cazul comportamentelor pozitive. Subliniază-i întotdeauna
verbal atunci când îi face pe ceilalți să râdă sau să se simtă bine.
Pentru a-şi atinge ţelul, o educaţie morală solidă presupune integrarea a cel puţin trei
dimensiuni:
- dimensiunea moral-afectivă
- dimensiunea prosocială - experimentarea unor comportamente alternative celor
agresive, violențe, formarea de atitudini îndreptate spre colaborare şi împărtăşire de idei,
sentimente şi valori cu alte persoane;
- dimensiunea normativă – văzută sub două aspecte:
a) comportamentul civilizat, reguli de politeţe (automatisme însuşite în ocazii de
reciprocitate ale vieţii cotidiene);
b) disciplina şcolară, înţeleasă ca raport între libertatea elevului şi autoritatea
profesorului, norme şi cerinţe axiologice vizând îndeplinirea îndatoririlor şcolare şi atitudinile,
alegerile, comportamentul elevilor în raport cu respectivele norme.
Din punct de vedere al finalităţilor, dezvoltarea dimensiunii morale a persoanei
presupune formarea:
- judecăţii morale – ca dimensiune intelectuală;
- conştiinţei morale – structurarea caracterului;
- conduitei morale – comportamentul moral.
cetăţeni.
Istoria educaţiei, în aria geografică europeană începe cu Orfeu, eroul care a fost un educator
original, izbutind prin farmecul cântecelor sale să înduioşeze inimile oamenilor. Aceasta este
însă numai o legendă. Primele şcoli au avut ca scop educativ pregătirea copiilor pentru a
deveni buni cetăţeni, pentru conducerea statului şi buni militari, pentru apărarea lui. Morala se
realiza cu ajutorul lecturilor din operelexscriitorilor.
Dezvoltarea moral- civică avea ca scop formarea unor trăsături de caracter ca:
stăpânirea de sine, cumpătarea, respectul pentru dreptate, lege și venerarea divinității.
Cercetările psihopedagogice atestă faptul că formarea profilului moral al personalității
este un proces îndelungat care își are originea în familie, se continuă în întreaga școlarite și se
consolidează pe tot parcursul vieții umane. Cunoașterea procesului formării conștiinței și
conduitei morale, a relației dintre latura morală și celelalte aspecte ale educației, a rolului
diferiților factori în formarea convingerilor, sentimentelor și obișnuințelor morale să stea în
atenția specialiștilor, dar și a cadrelor didactice.
249
La intrarea în școala, elevul dispune de o oarecare experiență de viață care paote fi

valorificată, dar acest lucru nu este suficient. Cadrul didactic trebuie să îl introducă pe acesta
în universal valorilor raeale, să-l facă să înțeleagă semnificația acestora, să dobândească
capacitatea de a distinge ceea ce este bun, frumos, adevărat.
Pentru ca aceste cunoștințe să de transforme în conduite, se impune cu necessitate ca
acestea să fie însoțite de anumite trăiri afective, ca suport energetic, componenta cognitivă și
afectivă fiind indispensabile în formarea conștiinței morale, dar nu și suficiente. Formarea
conștiinței morale fiind un proces lung și anevoios, iar transformarea acestuia în conduită
presupune corelarea tuturor componentelor sale fundamentale: obiective, conținut, metode,
mijloace, forme de organizare, metode de evaluare. Îmbinarea tuturor acestora într-un sistem,
desprinderea elemnetelor de bază, unitatea aspectului teoretic cu cel practic și fundamentarea
actului educational pe principii științifice reprezintă baza unei educații morale
corespunzătoare.
ROLUL CONSILIERII SCOLARE IN FORMAREA

COMPORTAMENTULUI DEZIRABIL
Profesor, Stanciu Lucica

L.P.S. Slatina
Consilierea urmareste formarea unei personalitati armonioase motivata sa invate si sa

se bucure de realizarile personale dar si de realizarile celorlalti. Prin programele de consiliere
elevii pot dobândi o imagine de sine mai bună, pot stabili relaţii bune cu ceilalţi şi vor
înregistra un randament sporit în activitatea şcolară.
Una dintre teoriile cele mai pertinente cu privire la consiliere aparţine lui C. Rogers,
conform căruia activitatea de consiliere este centrată pe persoană.
Metoda lui este holistică şi are rolul de a ajuta fiinţa consiliată să înţeleagă, să
planifice şi să acţioneze aşa încât să progreseze în propria-i viaţă.
Consilierea centrată pe persoană este o metodă în care consilierul, bazându-se pe
spontaneitatea şi pe intuiţia sa empatică, încearcă să-l înţeleagă pe subiect în unicitatea lui, să-i
sprijine efortul de a ajunge la conştiinţa de sine şi la ideea de responsabilitate.
Subiectul trebuie ajutat să se elibereze de forţele care-i limitează manifestarea autentică a
personalităţii. Totodată, el trebuie ajutat să îşi exploateze constructiv potenţialul de care
dispune pentru a deveni o persoană armonioasă, competitivă şi stimulativă pentru cei din jur.
Acţiunea de consiliere şi orientare şcolară poate fi urmărită pe anumite niveluri:
a. la nivel sociologic: o atitudine civică de calitate faţă de comunitate, familie, şcoală
b. la nivel pedagogic: o atitudine morală faţă de semeni şi de stimă de sine.
Consilierea se iniţiază în scopul observării, analizării şi prevenirii diferitelor situaţii/probleme
pe care le traversează elevul sau în scopul rezolvării unor probleme.
De asemenea, consilierea şcolară se iniţiază cu scopul de a-l dirija / canaliza pe elev
spre o evoluţie în domeniul în care demonstrează aptitudini.
250
În de cursul timpului omul îşi dezvoltă o serie de aptitudini în rezolvarea unor

probleme ( Pică, A., Păcurariu, A., 2002). Rolul consilierului este acela de a ajuta individul să
se deprindă cu noi abilităţi prin care să facă faţă anumitor situaţii. Acelasi autor considera că
dacă la un individ nivelul emoţional este prea ridicat, acesta interferează cu modalităţile de
rezolvare a problemelor, iar dacă este prea coborât - motivaţiile devin prea slabe pentru a
determina o schimbare.
Consilierea individuală sau de grup conduce la descoperirea cauzelor lipsei de
motivaţie pentru şcoală, pentru o anumită disciplină sau pentru un anumit profesor. Procesul
de observaţie, pe care profesorul îl parcurge continuu, îl conduce la sesizarea stării de spirit
aelevilor, a dificultăţilor pe care aceştia le pot întâmpina în familie, şcoală, societate.
Un rol important revine consilierului in a cultiva la elevi sentimentul demnitatii ca
valoare morala. Demnitatea presupune in mod necesar in structura sa si alte valori precum
cinstea,onoarea curajul ,responsabilitatea.Gandurile,credintele,idealul de viata sunt cartea de
vizita prin care fiecare individ se prezinta in fata semenilor.Atunci cand virtutiile degenereaza
in orgaliu,ingamfare sau aroganta este necesar sa se intervina prin educatie morala si
consiliere pentru a se intelege cu claritate ca respectul celorlalti poate fi castigat fara
duplicitate.O alta valoare morala aflata in relatie extrem de stransa cu binele,cinstea este
responsabilitatea.Dupa cum ne spun marii ganditori antici Socrate si Platon,,nu trebuie ,in
nicio imprejurare,nici sa savarsim o nedreptate,nici sa raspundem cu o nedreptate”.
Responsabilitatea este un important atribut uman si social prin intermediul caruia oamenii se
recunosc ca autori ai propriilor acte si sunt gata sa raspunda pentru ele,atat in fata ,,forului’’
interior reprezentat de propria constiinta,cat si in fata celorlalti.Consilierul il poate ajuta pe
elev sa inteleaga ca pe masura ce creste gradul de libertate creste si responsabilitatea sa.Cum
spunea A.Saint Exupery,,sunt raspunzator ,aceasta ar trebui sa fie deviza de mandrie a oricarui
om.Este credinta in actiune.Este insasi temelia sentimentului de a exista”.
EDUCAȚIA MORAL-CIVICĂ – PILON AL EDUCAȚIEI PENTRU

DEMOCRAȚIE
Prof.înv.primar, STERIE VIOLETA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ “CONSTANTIN BRÂNCOVEANU”
SLATINA, OLT
Educaţia moral-civică este o componentă extrem de complexă a educaţiei, pentru că pe

de o parte efectele sale se repercutează asupra întregului comportament al individului, iar, pe
de altă parte, comportamentul individului raportat din punct de vedere valoric la normele
morale şi prescripţiile juridice subordonează toate celelalte valori (ştiinţifice, culturale,
profesionale, estetice,fizice,ecologice,etc.).
251
Pentru o bună înţelegere a educaţiei moral-civice se impun câteva precizări referitoare

la morală şi civism. Morala este un fenomen social, o formă a conştiinţei sociale care reflectă
relaţiile ce se stabilesc între oameni, într-un context social delimitat în timp şi spaţiu, având o
funcţie reglatoare asupra convieţuirii umane, stimulând şi orientând comportamentul uman, în
concordanţă cu cerinţele sociale . Conţinutul său se concretizează în idealul moral, valorile şi
regulile morale, care constituie ceea ce Nicola I. numeşte „structura sistemului moral”. Idealul
moral este un model teoretic prospectiv, care exprimă chintesenţa morală a personalităţii
umane, sub forma unei imagini a perfecţiunii din punct de vedere moral.
Valorile morale reflectă cerinţele şi exigenţele generale ce se impun comportamentului
moral în lumina prescripţiilor idealului moral, având o arie de aplicabilitate practic infinită.
Reţinem, spre exemplificare, câteva dintre cele mai semnificative valori morale: patriotism,
umanism, democraţie, dreptate, libertate, onestitate, onoare, demnitate, modestie etc. şi facem
totodată precizarea că acestea au sensuri polare, fiecărei valori corespunzându-i o nonvaloare
(bine-rău, sinceritate-minciună, eroism-laşitate etc.). Normele, regulile morale sunt, de
asemenea, cerinţe morale elaborate de societate sau o comunitate mai restrânsă, care
conturează prototipuri de comportare morală pentru anumite situaţii concrete (activitate
şcolară, profesională, viaţă de familie). Exprimând exigenţele unor valori morale, ele au o arie
de aplicabilitate mai restrânsă decât acestea şi îmbracă forma unor permisiuni, obligaţiuni,
interdicţii care conduc la anumite modele de acţiune.
Morala, ca formă a conştiinţei sociale, reprezintă izvorul conţinutului educaţiei
morale, precum şi cadrul de referinţă pentru evaluarea rezultatelor obţinute, Educaţia
presupune trecerea de la morală la moralitate, concepte ce nu exprimă o identitate totală.
Morala, ca dimensiune a conştiinţei sociale sau individuale, aparţine sferei idealului, în timp
ce moralitatea aparţine sferei realului, moralitatea implică şi respectarea efectivă a cerinţelor
morale.
Conştiinţa moral-civică este constituită dintr-un sistem de valori, norme, reguli
morale şi de cunoştinţe privind valorile, legile, normele ce reglementează relaţiile individului
cu societatea, instituţiile statului şi cu semenii, precum şi dintr-un ansamblu de trăiri faţă de
acestea. Include comandamentele pe care şi le impune individul în ceea ce priveşte poziţia şi
conduita sa în cadrul multiplelor relaţii sociale în care este implicat. Privită din punct de
vedere psihologic, conştiinţa moral-civică include trei componente: cognitivă, afectivă şi
volitivă.
Componenta cognitivă presupune cunoaşterea de către copil a conţinutului şi cerinţelor
valorilor, normelor, regulilor morale şi de conduită civică şi se realizează prin instruire morală
şi civică. Cunoaşterea acestora nu se reduce la simpla lor memorare, ci presupune sesizarea
exigenţelor pe care ele le implică, înţelegerea necesităţii respectării lor. Rezultatele acestei
cunoaşteri se concretizează în formarea reprezentărilor, noţiunilor şi judecăţilor de natură
morală şi civică. Rolul acestora este de a-l introduce pe copil în universul valorilor morale şi
civice, de a-l face să înţeleagă necesitatea respectării lor, semnificaţia pe care o au pentru
conduita sa morală şi comportamentul civic şi de a-i dezvolta capacitatea de a distinge
valoarea de nonvaloare, elementele pozitive de cele negative. În absenţa unor cunoştinţe
despre valorile morale şi civice nu-i putem cere copilului să se comporte în conformitate cu
252
exigenţele ce emană din acestea. Dar, deşi indispensabile unei conduite moral-civice,
cunoştinţele morale şi civice nu determină prin simpla lor prezenţă conduita. Pentru ca ele să
devină un factor motivaţional care să declanşeze, să orienteze şi să susţină conduita moral-
civică, este nevoie să fie însoţite de o serie de trăiri afective pozitive, ceea ce presupune
acceptarea lor în planul vieţii afective, în caz contrar componenta cognitivă rămânând neutră,
ineficientă sub raportul acţiunii.
Aceasta conduce la necesitatea componentei afective a conştiinţei.
Componenta afectivă asigură substratul energetic necesar pentru exprimare în conduită a
cunoştinţelor morale şi a celor privitoare la civism. Emoţiile şi sentimentele pe care le trăieşte
subiectul faţă de comandamentele morale şi civice evidenţiază faptul că acesta nu numai că
acceptă valorile, normele, regulile morale şi civice, dar le şi trăieşte şi se identifică cu ele.
Rezultă că atât cunoaşterea cât şi adeziunea afectivă sunt indispensabile unui comportament
moral-civic. Totuşi ele nu sunt suficiente, pentru că adeseori în înfăptuirea unor acte morale şi
civice pot să apară o serie de obstacole externe (atracţii de moment, situaţii de conjunctură
nefavorabile) sau interne (interese, dorinţe) pentru a căror depăşire este necesar un efort de
voinţă, sau altfel spus este nevoie de intervenţia componentei volitive.
Educaţia morală urmăreşte să formeze şi să dezvolte calităţi şi însuşiri cum sunt:
cinstea, onestitatea, modestia, omenia, pricipialitatea, solidaritatea, respectul faţă de ceilalţi,
demnitatea, repudierea minciunii, a nedreptăţii, etc., pentru ca pe baza lor să se poată integra şi
să se poată crea o viaţă socială sănătoasă. În general prin educaţia morală se urmăreşte
formarea individului pentru a face şi promova binele, în vederea întăririi vieţii sociale şi prin
aceasta, şi a echilibrului său interior, care ia naştere prin respectarea cotidiană a normelor şi
principiilor morale.
În strânsă legătură cu educaţia morală, educaţia civică (cetăţenească) dobândeşte în
zilele noastre o importanţă din ce în ce mai mare. Cu cât se acordă mai multe drepturi
cetăţenilor, cu atât mai mult li se pretinde să devină mai conştienţi de îndatoriile lor.
În esenţă, educaţia civică constă în însuşirea de către copil a unui sistem de cunoştinţe
cu privire la structura, cauzalitatea şi funcţionalitatea ansamblurilor civice care pot fi instituţii,
comportamente, individuale sau colective, conduri de norme, legi, etc., ce constituie cadrul
socio-civic al existenţei cotidiene, precum şi structura deprinderilor, capacităţilor, atitudinilor,
modelele comportamentale şi trăsăturilor de personalitate necesare omului, pentru a se integra
cu sens şi creator în structurile vieţii sociale contribuind la buna funcţionare şi evoluţia
acestora.
BIBLIOGRAFIE:
• VINCENT, ROSE – „Cunoaşterea copilului”, Bucureşti, E.D.P., 1972

• VERZA, EMIL – „Psihologia vârstelor”, Bucureşti, E.Pro Humanitate, 2003
• VĂIDEANU, GEORGE – „Educaţia la frontiera dintre milenii”, Bucureşti, E.D.P., 1988
• NICOLA, IOAN – „Pedagogie şcolară”, Bucureşti, E.D.P., 1982
• BUNESCU, VASILE; ŞINCAN, EUGENIA – „Ghid practic pentru aplicarea programei de educaţie
moral-civică în învăţământul primar”, Bucureşti, E. Coresi, 1994
253
Educarea trăsăturilor morale ale preșcolarilor

prin intermediul poveștilor și povestirilor create
Prof. înv. preșc. Stuparu Florina,

G.P.N. ”Dumbrava Minunată
Drăgănești-Olt
Educarea morală presupune formarea atitudinii morale, care la rândul ei, este alcătuită
din două componente fundamentale: formarea conduitei morale și a conștiinței morale. Fără o
informație morală corespunzătoare nu este de conceput formarea convingerilor morale.
Punând copilul în situația de a face exerciții morale se creează condiții pentru
adâncirea semnificației noțiunilor morale al căror conținut a fost însușit în primii ani de
grădiniță. Lămurirea copilului referitor la ce e bine să facă și ce nu trebuie făcut, întărită de
propria sa activitate morală trebuie să lase urme adânci și durabile.
Trăsăturile manifestate de copii nu au stabilitate. Prin intermediul muncii educative, cele
pozitive pot fi accentuate, iar cele negative diminuate şi treptat, înlăturate. Copilul dobândește
treptat o gândire morală, o experiență morală. Pe baza acestei experiențe morale, copilul poate
să evaluze faptele altora, în speță ale eroilor poveștilor, deci el este capabil să emită judecăți
morale.
Bogăția și varietatea aspectelor de viață prezentate în povești, povestiri se adresează
imaginației copilului, îi trezesc în suflet sentimente, trăiri, îl orientează spre a lua atitudine îm-
potriva minciunii, a lașității, a lenei, a egoismului, a grosolăniei, a încapățânării.
Operând în judecățile lui cu fapte concrete, preșcolarul nu e capabil de generalizari mai
importante, trăsăturile morale având un coținut intuitiv, legat de un eveniment sau de un fapt
real.
Aprecierea de sine presupune o experiență mai amplă, de aceea preșcolarul apreciază
mai ușor și cu mai multă obiectivitate atitudinea unui erou dintr-o poveste sau a unui alt copil
din grupă.
Pornind de la conținutul povestirii ”Cum au fugit odată jucăriile de la un copil ”de N.
Stănculescu, le-am cerut copiilor să motiveze hotârarea jucăriilor de a-l părăsi pe Petrișor.
Motivația a fost cea reală: jucăriile l-au părăsit pe Petrișor pentru că se purta urât cu ele, le
strica. I-am întrebat, apoi, dacă există în grupă copii al căror nume, ar putea fi înlocuit cu
numele Petrișor. Au răspuns afirmativ și, de comun acord, am stabilit că, pornind din acel
moment, în locul oricărei observații destinate vreunui copil neglijent cu jucăriile, să-i adresăm
254
apelativul „Petrișor”. Urmarea firească a fost aceea de a manifesta atenție, grijă in acțiunea cu
jucăriile, generată de dorința de a înlatura orice posibilitate de asemănare cu un personaj
negativ.
Cât priveşte capacitatea copiilor preşcolari de a emite judecăţi morale, se poate aplica un test
care consta în enunţarea unor scurte povestiri cu morală. Iată două povestiri de acest gen.
Prima se numeşte ” Sfatul şoarecilor”. Iată conţinutul său:
„S-au adunat şoarecii la sfat să hotărască ce să facă spre a scăpa de pisică.
- Ce-ar fi să găsim un clopoţel şi să-l legăm pisicii la gât? Când se va apropia vom auzi
clinchetul de clopoţel şi ne vom ascunde, propuse unul din şoareci.
- Bună propunere, îl susţinu altul.
A doua povestire se numeşte ”Găurile”:
„Tatăl unui băiat neastâmpărat şi neascultător s-a hotărât să bată în uşă un cui pentru
fiecare faptă necuviincioasă a copilului. Pe măsură ce copilul creştea uşa se umplea de cuie.
Copilul, devenit flăcău, s-a ruşinat de comportarea sa şi a hotărât să se îndrepte. El a primit
învoire de la tatăl său de a scoate câte un cui din uşă ori de câte ori face o faptă bună. Şi astfel,
el a devenit harnic, săritor la nevoie, cuviincios, încât, cu timpul a scos toate cuiele din uşă.
Bucuros, s-a dus la tatăl său să-i spună. Iar acesta i-a răspuns:
- De scos, le-ai scos tu, dragul tatei, dar găurile?... Găurile au rămas!"
Se pot adresa copiilor întrebări de genul: „Hotărârea şoriceilor de a lega la gâtul pisicii
un clopoţel era înţeleaptă? De ce s-au hotărât s-o facă? Era posibil s-o facă? La ce anume nu s-
au gândit ei?” Purtându-i, astfel, pe copii din aproape în aproape spre morala povestirii, ei au
reuşit să sesizeze nuanţa moralizatoare: oricât de puternici şi hotărâţi se simt şoriceii când sunt
mai mulţi şi vorbesc despre duşmanul lor, pisica, ei nu trebuie să uite că aceasta este mult mai
mare decât ei şi, deci, mult mai puternică. Ştiind că la această vârstă, există la copii o tendinţă
de fabulaţie din dorinţa de a atrage atenţia asupra lor bravând, putem adresa întrebarea:
„Credeţi că greşeala şoriceilor o pot face şi copiii? Voi aţi făcut vreodată greşeala să vă credeţi
mai grozavi şi mai puternici decât sunteţi cu adevărat?" Trebuie explicat copiilor cât de
important este să ştii ce şi cât poţi face şi să-ţi faci planuri pe măsura puterilor tale.
În ce priveşte a doua povestire, copiii au sesizat sensul moralizator mai greu, după
întrebări ajutătoare, dar au făcut-o în final: găurile din uşă reprezintă amintirea faptelor urâte.
Dacă o faptă rea se uită când este urmată de multe fapte bune, o mulţime de fapte rele nu se
uită uşor. E bine să-și amintească de povestirea „Găurile" ori de câte ori sunt tentaţi să facă o
faptă rea.
Pentru a vedea în ce măsură lumea poveştilor, care le-a oferit copiilor exemple de
comportare, fapte pozitive şi negative, provocă atitudini, generează sentimente, în ce măsură
funcţionează discernământul infantil, se pot organiza o serie de jocuri didactice care presupun
lecturarea unor imagini în care noţiuni morale cu reprezentare în lumea imaginară a poveştilor,
aveau, de data aceasta, reprezentări concrete din viaţa reală. Aşa se desfășoară de pildă, jocul
didactic „Este bine, nu este bine?" Imaginile afişate la panou reprezintă aspecte concrete din
viaţa reală: un copil îngrijind plantele, un altul rupându-le; un copil cedând locul unui bătrân
în autobuz, un altul care-şi păstrează locul, un copil care repară o jucărie, un altul care o strică
etc. Sarcina copiilor este aceea de a alege dintre imaginile afişate pe cele care ilustrează
255
atitudini corecte şi, respectiv, pe cele care ilustrează atitudini incorecte, de a lectura imaginea
şi de a denumi printr-o noţiune morală atitudinea ilustrată. Pot fi adresate întrebări ajutătoare,
de genul: „Cum este copilul care oferă locul său bătrânului? - Politicos; „Cum este celălalt,
care nu cedează locul”? - Nepoliticos. Impresia pe care exemplele oferite de povestiri o lasă
în sufletul şi conştiinţa copiilor, poate fi foarte puternică.
Putem constata că preşcolarii, fără a se putea desprinde în totalitate de exemplele ofe-
rite de poveşti şi povestiri, analizează corect fiecare atitudine, denumesc corect trăsătura
morală ce caracterizează autorul acţiunii ilustrate, dovedind astfel că gândesc, judecă moral,
evaluând corect faptele altora. Este evident că preşcolarul înţelege legile elementare şi
fundamentale ale lumii reale prin analogie cu specificitatea confruntărilor din lumea poveştilor
care se întemeiază întotdeauna pe ciocnirea dintre bine şi rău. Grădiniţa îl poate ajuta, deci, pe
copil să acumuleze posibilităţi noi de percepere a existenţei, cu întâmplări care conturează un
început de viziune asupra lumii reale.
Bibliografie:
1.Piaget, J. – Judecata morală la copil, în Pedagogia generală, Editura Facla, 1975
3.Verza,E; F,E, Verza-Psihologia vârstelor, Editura Pro Humanitate,2000
2.Revista Învățământul preșcolar, nr.1-2/2009
CARTEA – SURSĂ DE VALORI MORALE
Prof. înv. primar, TRANDAFIR MIHAELA-ISABELA

Școala Gimnazială “Sf. Andrei” Mangalia
“Nu poți deschide o carte fără să înveți ceva.” Confucius
Către ce se îndreaptă copiii de azi? În ce cred și ce valori mai respectă? Cum să

„pavoazăm,, drumul spre tradiționalele valori morale, pentru a deveni atrăgător și ușor de
parcurs?
Sunt doar câteva dintre întrebările pe care și le adresează orice cadru didactic în ,,lupta”
cu formarea la elevi a comportamentelor morale, în vederea obținerii „unui produs finit”
educat, civilizat, responsabil, altruist etc.
Percepute ca însușiri etice definitorii, virtuți, calități distincte, trăsături neprețuite,
specifice comunităților umane, valorile morale nu se pot trece cu vederea, chiar dacă sunt
deseori ignorate. Ele sunt recunoscute unanim, sunt apreciate ca fiind necesare și obligatorii
fiecărui membru al societății. Percepția asupra lor însă, suferă modificări substanțiale în
ultimul timp.
Cinstea, dreptatea, cumpătarea, blândețea, iertarea, bunătatea, întrajutorarea, toleranța,
respectul, bunul simț etc. se formează la copii încă din primii ani de viață. La baza bine pusă
de către părinți, se consolidează aceste calități pe tot parcursul școlarității, nu doar la disciplina
256
de specialitate, ci în toate orele de curs, în recreații, în cadrul activităților extracurriculare,

oricând este nevoie de a rezolva o situație neprevăzută. Cadrul didactic are nevoie de mult
talent, de exemple practice, de modele, pentru a rezolva corect problema apărută, fără a crea o
stare de tensiune subiecților.
Pentru a conștientiza valorile morale ale unui individ, se studiază la clasă diverse texte
cu conținut moral, lecturi interesante și atrăgătoare, în vederea descoperirii unor calități demne
de urmat.
Elevii claselor primare sunt la vârsta la care fondul afectiv predomină, constituind terenul
propice pentru dezvoltarea funcției cognitive și formativ-educative.
Textul literar constituie o importantă resursă, o valoare pe care școala nu o valorifică
întotdeauna optim. Cadrul didactic trebuie să construiască prin esențializări formative și prin
simțiri autentice apropierea elevilor de textul scris, de textul literar valoros, să deschidă
copilului universul viu al cunoașterii și al trăirilor semnificative prin lectură, să asigure calitate
în educație.
“Cărțile ne ajută să înțelegem cine suntem și cum ne comportăm. Ne arată ce
înseamnă comunitatea și prietenia; ne arată cum să trăim și cum să murim”. - Anne
Lamott
Lectura particulară a elevilor e o chestiune esențială în procesul de formare intelectuală
și morală a copiilor și tineretului. Cadrele didactice, învățători, profesori de orice disciplină,
nu numai profesorii de limba română, trebuie să îndrume lectura elevilor, să-i ajute să
descopere cartea bună. După cum se știe, descoperirea fericită a unei cărți bune poate schimba
destinul unui suflet. Și tot învățătorii și profesorii, într-o colaborare permanentă cu familia și
cu bibliotecarul școlii, să-i ajute pe elevi să evite lectura nocivă, care poate transforma profund
negativ comportamentul copiilor.
Actul lecturii în sine, este o formă de comunicare, cooperare și colaborare. La nivelul
procesului educațional, el presupune o unitate de cerințe, opțiuni, decizii transpuse din planul
imaginarului cultural în viața cotidiană, prin deprinderi intelectuale, atitudini și acțiuni în
sprijinul copilului, pentru dezvoltarea unei personalități plurivalente absolut necesară într-o
societate tot mai progresistă și multifuncțională.
În selectarea conținuturilor trebuie să se țină cont de interesele elevilor, de adecvarea
conținuturilor la structurile cognitive și de comunicare ale educabililor, de asigurarea coerenței
cu conținuturile educației lingvistice. Textele literare alese trebuie „să satisfacă... criteriul
estetic, să includă diferite genuri și specii literare, opere din creația populară și cultă,
aparținând literaturii naționale și universale, cărora timpul le-a dat girul valorii”.
Lumea basmelor este o lume cu totul aparte, în care voința omului nu cunoaște limite:
Binele învinge întotdeauna Răul, dușmanii sunt pedepsiți, iar cei săraci înving vitregiile sorții.
Basmul pune într-o lumină vie ce e bine și ce e rău, ajutându-l pe copil să-și însușească aceste
reprezentări morale. Din faptele eroilor pozitivi, copiii învață să fie curajoși, perseverenți și
hotărâți, modești și harnici, cinstiți și drepți, prieteni adevărați. Basmul contribuie la
dezvoltarea imaginației creatoare a copiilor și la înțelegerea frumosului, el fiind valoros atât
pentru educarea artistică a copilului, cât și pentru dezvoltarea limbajului acestuia. Viața
257
spirituală a copilului este împlinită numai atunci când trăiește în lumea poveștilor, muzicii,
fanteziei, creației; fără ele, copilul se ofilește.
Un copil care crește în lumea cărților este asemeni unei flori care crește în grădina
feerică a Naturii Mamă. În ciuda progresului rapid al științei, cartea rămâne nemuritoare în
educarea și formarea personalității fiecărui om. Aflat în această lume, copilul este desprins de
firul realității și atras involuntar de peripețiile distractive ale personajelor acestora. Coordonat
pe acest drum, micul școlar se obișnuiește cu gândul că, oriunde, oricând și oricum, cartea va
rămâne cel mai bun prieten al omului și o nemăsurată sursă de valori.
Sub aspectul dezvoltării personale durabile, textele nu sunt “bune” sau mai puțin “bune”,
cititorul le face să fie într-un fel sau altul. Oricât de modest calitativ ar fi textul, dacă îl supui
unei lecturi profunde înveți ceva din el: un mod de a gândi (sau de a nu gândi), de a formula
sau nu o întrebare și de a căuta un răspuns, de a aborda și rezolva o problemă de viață, de a
gestiona sau nu o emoție, un sentiment… Dacă la finalul unei lecturi nu poți spune ce ai
învățat, ce limite ți-ai depășit, unde și cum poți utiliza ce ai învățat, e semn sigur că ai citit
degeaba. În orice domeniu și pentru orice vârstă, există texte cu un potențial de dezvoltare mai
mare și e profitabil să le citim cu prioritate. Acesta – potențialul de dezvoltare personală și
socială – ar trebui să fie criteriul determinant în alegerea bibliografiilor școlare.
Povestea nu alege vârsta: ea poate fi citită atât de cei mici, cât și de cei adulți. Pentru
cei mici ea poate fi o „binecuvântare de înger”, pentru cei maturi o „luminare a sufletului”.
În receptarea textelor literare, practica a demonstrat existența a numeroase metode și
procedee de instruire, tradiționale și interactive care optimizează procesul instructiv-educativ
prin contribuția la dezvoltarea personalității elevilor sub aspect cognitiv (îmbogățesc orizontul
de lectură al elevilor prin prezentarea evenimentelor din univers, a comunităților umane și a
indivizilor), educativ (le oferă modele de conduită morală superioară, le-a prezentat cazuri de
comportament ce pot să îi îndemne la reflecții), formativ (le dezvoltă gândirea, imaginația,
competența de comunicare). Scopurile principale ale activităților de lectură au fost dezvoltarea
gustului pentru citit și stimularea interesului pentru cunoașterea realității, sporirea volumului
de informații, îmbogățirea vieții sufletești, cultivarea trăsăturilor morale pozitive.
Încă din clasa pregătitoare, elevii sunt dornici de a imita diverse personaje din povești,
așa că învățătorului îi revine sarcina de a realiza cât mai multe jocuri de rol, deosebit de
importante pentru dezvoltarea limbajului, vocabularului, memoriei și personalității elevului,
dar și în dezvoltarea de comportamente în diverse situații de viață.
Pe lângă acestea, poveștile:
- ajută copiii să crească frumos și armonios;
- ajută la dezvoltarea și îmbogățirea imaginației;
- ajută copilul să combată stresul;
- oferă un moment de relaxare;
- îi ajută să învețe mai multe lucruri despre ei înșiși și despre lume în general;
- îi ajută să își dezvolte interese proprii și să aibă oportunități în acest sens;
- îi ajută să gândească singuri;
- îi ajută să ia decizii proprii, să învețe diferența dintre bine și rău, să facă judecăți de valoare;
- îi ajută să își exprime propriile sentimente și emoții mai bine;
258
- reprezintă pentru ei o formă de joc în care învață semnificațiile vieții reale;

- dezvoltă încrederea în forțe proprii;
- îndreaptă atenția către aspecte pozitive ale vieții (frumusețe, bucurie, dragoste etc.), dar fără
a exclude partea negativă (binele învinge întotdeauna răul, deci există și latura negativă expusă
în povești);
- îi învață ce înseamnă prietenia; ba chiar își aleg personaje de poveste care să le fie prieteni;
- le modelează un caracter puternic (din povești în care există eroi, zâne, prinți, care se luptă
de la egal la egal cu monștri și îi înving – insuflă copilului forță, curaj);
- dezvoltă viața afectivă a copilului (îl ajută să aibă acces la sentimente și trăiri specifice
personajelor și să le transpună în viața de zi cu zi);
- îi ajută să își depășească temerile și fobiile (este indicat să alegi povești care au personaje ce
se confruntă cu anumite temeri).
Poveștile îi ajută pe copii să se simtă și confortabil și în siguranță și să creeze o
legătură între el și învățător. Ele pot fi un ajutor de nădejde, pentru că pot ajuta învățătorul să
răspundă prin ele la unele dintre cele mai inconfortabile întrebări ale copiilor despre: moarte,
furie, divorț, iubire etc.
Multe povești au o morală la sfârșitul lor, un proverb sau un sfat, de care învățătorul se
poate folosi pentru a educa; reprezintă un instrument la îndemână de educație și disciplinare.
Eminescu spunea: “Măsurariul civilizațiunii unui popor în ziua de azi: o limbă sonoră
și aptă de a exprima prin sunete noțiuni, prin șir și accent logic sunete, prin accent etic
sentimente”.
BIBLIOGRAFIE:
1. Cornea, P. (1998). Introducere în teoria lecturii. București: Polirom
2. Parfene, C. (1997). Literatura în școală. Iași: Universitatea “Al. I. Cuza”
3. stepanadrian.ro/20-de-valori-morale-pentru-tine-si-copiii-tai/
4. ziarullumina.ro/repere-si-idei/deprecierea-valorilor-morale
ABORDAREA INTERDISCIPLINARĂ PRIN

JOCURI DIDACTICE
P.I.P. TRĂISTARU Rely - Monica

ŞCOALA GIMNAZIALĂ „VLAICU-VODĂ” Slatina, Olt
Motto:
"Consideră elevul o făclie pe care să o aprinzi astfel încât mai târziu să lumineze cu o lumină
proprie."
Plutarh
Învăţământul românesc, aflat în continuu proces de reformă, îşi defineşte liniile
directoare ale politicii educaţionale concordantă cu cea europeană.
259
Pentru compatibilizarea procesului nostru de învăţământ cu reperele comunitar-

europene, se impune o modernizare a acestuia prin transformări esenţiale atât în optica gândirii
pedagogice, cât şi în tehnologia didactică, înţeleasă prin abordarea procesului didactic sub
raportul scopurilor şi obiectivelor riguros elaborate, al conţinuturilor şi strategiilor adecvate, în
scopul asigurării calităţii sistemului de învăţământ.
Este necesară o abordare interdisciplinară a conţinutului învăţământului, luându-se în
considerare transformările metodologice şi structurale care au loc în ştiinţa contemporană şi o
orientare tot mai fermă spre o formare interdisciplinară a personalităţii umane în vederea
integrării sale într-o societate democratică dinamică.
"Interdisciplinaritatea este o formă a cooperării între discipline diferite cu privire la o
problematică a cărei complexitate nu poate fi surprinsă decât printr-o convergenţă şi o
combinare prudentă a mai multor puncte de vedere." (C. Cucoş, 1996)
Activităţile interdisciplinare au pronunţate valenţe formative. Ele contribuie la dezvoltarea
intelectuală, socială, emoţională, fizică şi estetică a copilului, cultivă încrederea în forţele
proprii şi spiritul de competiţie. Între aceste activităţi, un loc aparte îl ocupă jocul didactic, cea
mai sigură cale de acces spre sufletul copilului, spre minunata lui lume de gânduri şi vise.
Pentru copil, aproape orice activitate este joc. "Jocul este munca, este binele, este datoria, este
idealul vieţii. Jocul este singura atmosferă în care fiinţa sa psihologică cere să respire şi, în
consecinţă, să acţioneze." (E. Claparede)
Jocul didactic interdisciplinar este o activitate în care se îmbină sarcini didactice din domenii
de cunoaştere diverse, într-o structură unitară, axată pe învăţare. El imprimă activităţii
didactice un caracter dinamic şi atrăgător, induce o stare de bucurie şi de destindere care
previne monotonia şi oboseala şi fortifică energiile intelectuale şi fizice ale elevilor.
Jocurile didactice care mi-au permis o reuşită abordare interdisciplinară şi pe care le-
am folosit la clasă cu succes fac parte din categoria metodelor active de predare-învăţare şi
sunt jocurile de rol. Ele se bazează pe simularea unor funcţii, relaţii, activităţi, fenomene etc.,
iar, prin practicarea lor, elevii devin actori ai vieţii sociale pentru care se pregătesc. Punând
elevii să relaţioneze între ei, jocul de rol îi activizează din punct de vedere cognitiv, afectiv şi
motric-emoţional, iar interacţiunile dintre participanţi dezvoltă autocontrolul eficient al
conduitelor, comportamentelor şi achiziţiilor. Jocul de rol evidenţiază modul corect sau
incorect de comportare în anumite situaţii şi reprezintă o metodă eficientă de formare rapidă şi
corectă a convingerilor, atitudinilor şi comportamentelor .
Pe lângă obiectivele cognitive specifice unor activităţi, jocul de rol contribuie la
realizarea unor obiective atitudinal-valorice. Astfel, jocul de rol:
▪ facilitează socializarea elevilor;
▪ îi familiarizează cu modul de gândire, trăire şi acţiune, specific anumitor status-uri
profesionale, culturale, ştiinţifice etc.;
▪ le dezvoltă capacitatea de a rezolva situaţii problematice dificile, capacitatea empatică
şi de înţelegere a opiniilor, trăirilor şi aspiraţiilor celor din jur.
De asemenea, jocul de rol oferă oportunităţi pentru validarea unor comportamente sau
pentru sancţionarea altora şi pentru exersarea lucrului în echipă şi a colaborării.
În proiectarea, pregătirea şi utilizarea jocului de rol, se parcurg următoarele etape metodice:
260
a. identificarea situaţiei interumane care se pretează la simulare prin jocul de rol;

b. modelarea situaţiei şi proiectarea scenariului astfel:
1. ca o povestire în care un narator povesteşte desfăşurarea acţiunii şi diferite personaje o
interpretează;
2. ca o scenetă în care personajele interacţionează, inventând dialogul odată cu derularea
acţiunii;
3. ca un proces care respectă în mare măsură procedura oficială;
c. alegerea partenerilor şi instruirea lor în legătură cu specificul şi exigenţa jocului;
d. distribuirea fişelor cu roluri prestabilite de învăţător sau la alegerea participanţilor;
e. învăţarea individuală a rolurilor şi conceperea propriului mod de interpretare ;
f. interpretarea rolurilor de către toţi participanţii;
g. dezbatere cu toţi participanţii a modului de interpretare şi reluarea secvenţelor interpretate
nesatisfăcător.
Învăţătorul are un rol deosebit de important în utilizarea jocului de rol. El proiectează
scenariul, implicând în această activitate şi elevii, distribuie rolurile pornind de la aspiraţiile,
aptitudinile şi preferinţele fiecărui participant, organizează activităţi pregătitoare, creează o
atmosferă plăcută de lucru pentru a-i stimula pe interpreţi şi a evita blocajele emoţionale în
preluarea şi interpretarea rolurilor, conduce modul de desfăşurare al jocului de rol. Un astfel
de joc solicită din partea cadrului didactic, pe lângă aptitudini pedagogice speciale, aptitudini
regizorale şi actoriceşti.
Sunt cunoscute şi practicate două tipuri de jocuri de rol: jocuri de rol cu caracter
general şi jocuri de rol cu caracter specific. Din prima categorie fac parte: jocurile de
reprezentare a structurilor, jocurile de decizie, jocurile de arbitraj, jocurile de competiţie. Din a
doua categorie fac parte: jocul de-a ghidul şi vizitatorii, jocul de negociere, jocul de-a
învăţătorul şi elevii etc.
Bibliografie:
1. Cucoş, Constantin, Pedagogie ,Iaşi, Editura Polirom, 1996, pag.77-79
2. Ionescu, Miron; Radu, Ioan, Didactica modernă, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2001, pag.113-114, 153-157
3. Gheorghe, Fănică N., Eternele reîntoarceri, Bucureşti, Editura Sport-Turism, 1989, pag.78-89
4. Ungureanu, Adalmina, Metodica studierii limbii şi literaturii române, Iaşi, Editura AS'S 2003, pag.240-244
5. Zamşa, Eleonora, Procese literare, concursuri, evocări, Editura Arhetip-RS, 1992, pag.6-21
Educaţia moral – civică la vârsta preşcolară
Prof. Zamfir Marioara G.P.P. nr. 7, Slatina

Prof. Turianu Maria G.P.P. nr. 4, Slatina
În şcoala românească, idealul educaţional îl constituie dezvoltarea liberă,

integrală şi armonioasă a individualităţii umane, formarea personalităţii autonome şi
261
creative, ideal ce se întemeiază pe tradiţiile umaniste, pe valorile democraţiei şi pe aspiraţiile

societăţii româneşti, având o contribuţie importantă la păstrarea identităţii naţionale.
O coordonată esenţială a formării personalităţii copiilor o constituie educaţia
moral – civică, care vizează adoptarea unor principii morale în viaţa cetăţenească prin
aplicarea unor sisteme de măsuri şi influenţe corespunzătoare ce au ca finalitate formarea
unui bun cetăţean.
Educaţia moral – civică este un proces complex ce se produce sub influenţa a
numeroşi factori ai mediului socio–cultural şi în sistemul relaţiilor dintre copil şi adult,
relaţii ce se statornicesc în primii ani în familie, în grădiniţă, şcoală şi apoi continuă în
societate.
Formarea conduitei morale cuprinde mai multe componente: prima se referă la
domeniul cognitiv, a doua la cel afectiv, care încorporează întreaga gamă de trăiri
emoţionale, valorizate din punct de vedere etic, iar cea de-a treia implică modelarea
comportamentului moral civic al copilului.
Prin întregul lor conţinut, activităţile din grădiniţă contribuie, prin căi specifice,
la punerea bazelor conştiinţei morale, la însuşirea regulilor de comportare civilizată, la
educarea abilităţilor de a intra în relaţie cu ceilalţi, la educarea trăsăturilor pozitive de voinţă
şi caracter, la cunoaşterea unor elemente de istorie, geografie, religie, care definesc portretul
spiritual al poporului român.
Voi prezenta în continuare modul în care am realizat unele dintre obiectivele
educaţiei moral-civice, pornind de la ceea ce este mai aproape de copii, familie, grădiniţă,
sat, ţară. Planificând povestiri cu conţinut etic, precum: „Ce a uitat Fănucă să spună!”,
„Ionică Mincinosul”, „Puf Alb şi Puf Gri”, am urmărit însuşirea unor anumite reguli de
comportare civilizată, ştiută fiind influenţa educativă deosebită a acestor povestiri care îi
pune pe copii în situaţia de a trăi şi reflecta asupra faptelor descrise. Tot pentru formarea
unor trăsături pozitive de personalitate şi caracter, am folosit, ori de câte ori am avut ocazia,
proverbe şi zicători.
Un alt pas în educarea moral-civică îl constituie integrarea copilului în comunitate, ieşind
din familie în grădiniţă, în sat, în excursii în judeţ şi în afara judeţului, în ţară, copilul trebuie
să cunoască adresa, numele satului, comunei, judeţului, ţării, să cunoască obiectivele socio-
economice şi culturale ale localităţii natale şi ţării. În acest scop copii au învăţat poezii ca
Ţara mea de Elena Dragoş, jocuri didactice: Unde locuiesc; Locuinţa mea.
O altă componentă a educaţiei moral civice o constituie dragostea faţă de popor,
manifestată prin preţuirea istoriei, a strămoşilor, a limbii române, a admiraţiei pentru folclor
şi cunoaşterea principalelor evenimente istorice: Ziua Naţională, Ziua Unirii. În scopul
realizării acestui obiectiv am folosit povestirile istorice „Moş Ion Roată şi Unirea”; Moş Ion
Roată şi Vodă Cuza”, cântece precum „Deşteaptă-te române”, Hora Unirii”; poezii precum
„Limba românească” de George Sion. Pentru dezvoltarea sentimentelor patriotice, am avut
în vedere familiarizarea copiilor cu evenimentele culturale, tradiţiile şi obiceiurile specifice
poporului român prin observări: „Costumul popular”, lecturi după imagini: „Obiceiuri şi
tradiţii de Crăciun şi Anul Nou”, „Obiceiuri de Paşti”, poezii: „Moş Nicolae”, „Moş
Crăciun”, „Portul românesc” de Eugen Frunză, „La Paşti” de George Coşbuc, desene: „Iia”,
262
„Fota” etc. .Pentru valorificarea acestor cunoştinţe am organizat serbări şcolare cu diverse
ocazii. De la cele mai fragede vârste copii trebuie să participe alături de adulţi la sărbătorile
religioase fiind învăţaţi să le respecte şi să păstreze obiceiurile şi tradiţiile legate de acestea.
Un alt domeniu aparte din gama activităţilor cu caracter moral-civic este
educaţia rutieră. Cunoscând importanţa însuşirii regulilor de circulaţie, a aplicării acestora şi
a formării unor deprinderi de disciplină a străzii am acordat o atenţie deosebită acestui
capitol, în anul şcolar precedent desfăşurând cu ei chiar o activitate opţională pe această
temă a educaţiei rutiere „Micii pietoni”.
O componentă deosebit de importantă a educaţiei moral-civice cu adânci
implicaţii în păstrarea vieţii pe pământ o constituie educaţia ecologică. Orice prilej oferit de
activităţile de observare a plantelor şi animalelor, de lecturare a unor texte inspirate din flora
şi fauna ţării noastre şi nu numai, a unor poezii, plimbări în aer liber, l-am folosit pentru a
sublinia importanţa ocrotirii naturii, pentru a forma o gândire intuitivă şi deductivă a copiilor
în raport cu natura. Copii trebuie să înţeleagă că orice fiinţă are dreptul să trăiască şi să fie
ocrotită de noi. În acest sens am desfăşurat cu preşcolarii lecturi după imagini şi convorbiri
cu conţinut ecologic, poezii „Rugăminte”, „ Îndemn”, cântece „Copăcelul”. Foarte atractive
şi benefice sunt activităţile cu caracter practic : colectarea materialelor din natură şi folosirea
lor, acţiunile la colţul viu al clasei sau în curtea grădiniţei, precum şi o serie de experienţe:
„Plantele transpiră”, „Şi plantele se hrănesc”.
Prin toate aceste activităţi cu caracter ecologic şi nu numai am urmărit punerea
copiilor în contact direct şi nemijlocit cu natura vie, plante, animale, păsări, insecte pentru a
simţi, a pipăi, a mirosi, a admira, a descoperi singuri frumuseţea naturii, gingăşia, relaţiile
care se stabilesc în natură, influenţa acestora asupra omului, şi implicit şi asupra copiilor.
Prin activităţile educative organizate cu copii, prin transferul modelului de dragoste şi
respect faţă de semeni, de ţară, de natură, grădiniţa constituie cadrul socio-educaţional de
formare a premiselor moral civice ale copilului, a unor deprinderi şi obişnuinţe care, poate
nu se vor înstrăina din conduita lor niciodată.
BIBLIOGRAFIE:
1. Revista învăţământului preşcolar nr. 3-4, 1997, Bucureşti, 1997;
4. Programa activităţilor instructiv – educative în grădiniţa de copii , Ed. V& Integral, Bucureşti, 2000.
Eficienţa metodelor interactive de grup în şcoală
Prof. Ionela Văcaru

Colegiul Tehnic „Matei Basarab”, Caracal
Cerinţa primordială a educaţiei progresiviste, cum spune Jean Piaget, este de asigura o
metodologie diversificată bazată pe îmbinarea activitatilor de învatare si de muncă
independentă, cu activitaţile de cooperare, de învăţare în grup .
263
Deşi învaţarea este eminamente o activitate proprie, tinând de efortul individual depus
în întelegerea si conştientizarea semnificaţiilor ştiinţei, nu este mai puţin adevărat că relaţiile
interpersonale, de grup sunt un factor indispensabil apariţiei si construirii învăţării personale si
colective.
“Învăţarea în grup exersează capacitatea de decizie şi de initiaţivă, dă o notă mai
personală muncii, dar şi o complementaritate mai mare aptitudinilor si talentelor, ceea ce
asigură o participare mai vie, mai activă, susţinută de foarte multe elemente de emulaţie,
de stimulare reciprocă, de cooperare fructuoasă.”(Ioan Cerghit,1997, p. 54)
Specific metodelor interactive de grup este faptul ca ele promovează interacţiunea
dintre minţile participanţilor, dintre personalităţile lor, ducând la o învaţare mai activă şi cu
rezultate evidente. Acest tip de interactivitate determină “identificarea subiectului cu situaţia
de învăţare în care acesta este antrenat” , ceea ce duce la trans-formarea elevului în stăpânul
propriei transformări şi formări. „Metodele interactive urmărescoptimizarea comunicării,
observând tendintele inhibitorii care pot apărea în interiorulgrupului”.
Interactivitatea presupune atât cooperarea – definită drept “forma motivaţională a
afirmării de sine, incluzând activitatea de avansare proprie, în care individul rivalizează cu
ceilalti pentru dobândirea unei situaţii sociale sau a superiorităţii “ cât si competiţia care este o
“activitate orientată social, în cadrul căreia individul colaborează cu ceilalţi pentru atingerea
unui ţel comun”. În condiţiile îndeplinirii unor sarcini simple, activitatea de grup este
stimulativă,generând un comportament contagios şi o strădanie competitivă; în rezol–varea
sarcinilor complexe, rezolvarea de probleme, obţinerea soluţiei corecte e facilitată de emiterea
de ipoteze multiple si variate. Interacţiunea stimulează efortul şi productivitatea individului şi
este importanta pentru autodescoperirea propriilor capacităţi si limite, pentru autoevaluare.
Exista o dinamică intergrupală cu influenţe favorabile în planul personalităţii, iar subiecţii care
lucreaza în echipă sunt capabili sa aplice şi să sintetizeze cunostinţele în moduri variate si
complexe, învăţând în acelaşi timp mai temeinic decât în cazul lucrului individual. În acest fel
se dezvoltă capacitaţile elevilor de a lucra împreună cu colegii, ceea ce se constituie într-o
componentă importantă pentru viaţa si pentru activitatea lor profesinală viitoare Vorbim
despre necesitatea inovării în domeniul metodologiei didactice şi a căutării de noi variante
pentru a spori eficienţa activitătii instructiv-educative din şcoală, prin directa implicarea a
elevului şi mobilizarea efortului său cognitiv.
Procesul literar este o dezbatere, de pe poziţii extreme : acuzare-apărare, a unor
aspecte problematice dintr-o operă literară, folosind elemente de procedură şi de limbaj
specifice universului administrativ-juridic .
El se poate realiza fie pe baza unei dramatizări elaborate de un profesionist al
condeiului, şi atunci punerea în scenă se face după toate regulile montării unui spectacol de
teatru, fie pe baza unor alocuţiuni gândite şi redactate de cei care urmează să le rostească. În
acest ultim caz personajele nu mai capătă o întruchipare fizică, iar vorbitorul se exprimă în
numele lor înşişi, emiţând opinii personale cu privire la personajele incriminate, opinii
izvorâte din contactul direct cu opera literară . Procedura juridică se ,,ajustează’’ după
necesităţi şi posibilităţi, putându-se reduce la câteva momente esenţiale :
264
- punerea în temă a publicului de către un ,,procuror’’ sau chiar de preşedintele completului de

judecată, a cărui intrare sau ieşire este anunţată de un aprod şi salutată de public prin ridicarea
în picioare ;
- audierea ,,martorilor’’ acuzării şi ai apărării ;
- pauza pentru ,,deliberare’’ care, pentru activizarea întregii asistenţe, poate fi folosită pentru
efectuarea unui sondaj de opinie ;
- comunicarea ,,sentinţei’’ precedată de prezentarea rezultatelor sondajului de opinie (dacă s-a
efectuat ) .
În cazul realizării procesului ca o suită de alocuţiuni sunt necesare parcurgerea câtorva etape
pregătitoare :
- stabilirea ,,capetelor de acuzare’’ ( în cazul judecării unui personaj ) sau a personajelor care
pot fi implicate în proces .
- distribuirea sarcinilor legate de desfăşurarea procesului: câte un acuzator şi un apărător
pentru fiecare cap de acuzare sau pentru fiecare personaj implicat în anchetă.
- întocmirea dosarului care, în final, va cuprinde: o prezentare sumară a cazului pus în
dezbatere, depoziţiile acuzatorilor şi apărătorilor şi o concluzie verdict asupra cazului dezbătut
- pentru agrementarea procesului, mai pot fi folosite ca piese de dosar : imprimări cu citate
elocvente din text, interpretate de actori cunoscuţi, sau imagini grafice ( desene, ilustraţii )
care surprind personajul – inculpat în ,,flagrant delict’’; o repetiţie de asamblare a părţilor şi de
orientare ,,în teren’’ adică stabilirea succesiunii
- vorbitorilor şi a locului de unde îşi vor rosti alocuţiunea .
Procesul literar se poate realiza chiar în cadrul lecţiilor obişnuite de limbă şi
comunicare, pe baza unor indicaţii sumare primite de elevi în prealabil . În acest caz, punerea
în temă şi enunţarea concluziei verdict vor reveni învăţătorului, iar dezbaterea propriu zisă va
fi susţinută de elevi în mod spontan, printr-un dialog cu caracter polemic . Când posibilităţile
clasei nu permit realizarea unei dezbateri spontane ea fi înlocuită printr-un sondaj de opinie,
elevii fiind solicitaţi să-şi precizeze, în scris poziţia faţă de personajul incriminat ; susţinându-
şi-o prin referiri la textul operei literare .
Orice text literar epic sau dramatic poate fi tratat sub forma procesului, cu condiţia ca
el să conţină un fapt sau un personaj problematic, care să poată genera o discuţie în
contradictoriu bazată strict pe realităţile oferite de opera literară . Munca de redactare a
depoziţiilor şi a celorlalte documente constituie un interesant şi util exerciţiu de compunere
care îi ajută pe elevi să se familiarizeze cu unul dintre stilurile funcţionale ale limbii române
contemporane : stilul administrativ-juridic .
Procesul literar cultivă interesul elevilor pentru lectură, sporind considerabil aportul
motivaţional prin şansa pe care le-o oferă de a deveni ,,judecătorii’’ personajelor cărţii
recomandate spre citire . El este şi un antidot al lecturii superficiale antrenându-i pe elevi la o
lectură mai atentă . Cunoştinţele dobândite în acest fel sunt mai temeinice şi mai durabile,
personajele cărţii devenind fiinţe apropiate de care elevii se leagă prin simpatie sau antipatie,
admiraţie sau dispreţ .
Se pot realiza procese literare cu elevii pe următoarele teme : Nică, Greierele şi furnica,
Pinocchio, Niculăiţă Minciună. Alături de procesele literare se mai pot desfăşura pe parcursul
265
diferitelor lecţii procese ce pot judeca diverse ,,dosare’’, în mod deosebit cele cu conţinut etic
.( de pildă ,,invidia’’, ,,egoismul’’, ,,lenea’’, ,,lăcomia’’, ,,zgârcenia’’, ,,minciuna’’) . Exemple
: ,,Pământenii – prieteni sau duşmani ai Terrei’’, ,,Focul / Apa – binefacere şi blestem’’,
,,Atenţie la …neatenţie !’’.
În pregătirea şi desfăşurarea acestor ore se pot parcurge următoarele etape :
1) Pregătirea procesului.
După fixarea temei, împreună cu elevii, nominalizat completul de judecată şi părţile aflate
în proces (judecătorul, procurorul, grefierul, inculpatul, apărarea şi martorii ).
Se recomandă bibliografia de studiat cu diverse alte izvoare de pregătire, se delimitează
conţinutul intervenţiilor în proces şi ordinea acestora .
2) Desfăşurarea procesului .
a) Grefierul anunţă dosarul pentru procesul ce urmează să aibă loc şi face apelul
părţilor aflate în proces.
b) Judecătorul dă citire actului de acuzare .
c) Judecătorul dă apoi cuvântul acuzatului .
d) Se audiază martorul .
e) După terminarea cercetării judecătoreşti, judecătorul dă cuvântul părţilor pentru
dezbaterile de fond .
f) Acuzarea .
g) Apărarea .
h) Inculpatul .
i) Completul de judecată se retrage pentru deliberare, după care revine şi anunţă
hotărârea .
3) Dezbaterea cu întreaga clasă asupra procesului .
După citirea sentinţei este necesară o scurtă discuţie asupra procesului cât şi asupra
sentinţei date cu întreg colectivul clasei care a asistat la proces ; se trag învăţămintele .
4) Concluzia.
Cadrul didactic sub îndrumarea căruia s-a desfăşurat procesul va face aprecieri realiste,
stimulatoare şi încurajatoare referitoare la modul cum completul de judecată şi părţile aflate în
,, proces’’ s-au pregătit, ,, cum şi-au îndeplinit rolurile şi asupra sentinţei date şi dezbaterilor
purtate .
Pregătirea şi desfăşurarea unei ore sub formă de proces antrenează mulţi elevi care
îşi pregătesc singuri ,,scenariu’’, solicită elevii să gândească şi să ia măsuri, decizii,
pregătindu-i astfel pentru viaţă. Este simulată creativitatea elevilor, obişnuindu-i cu
modularitatea informaţiilor ( care în funcţie de necesităţile procedurii, sunt organizate şi
reorganizate în combinaţii diferite ) este cultivată curiozitatea caracteristică vârstei.
Munca de pregătire influenţează în bine relaţia dascăl –elev generând o atmosferă de
colaborare care permite o mai bună cunoaştere şi o mai justă apreciere a elevului de către
învăţător .
BIBLIOGRAFIE :
Cerghit, Ioan- , ,, Metode de învăţare , Bucureşti,E.D.P. 1980.
266
Jinga, I. , Negreţ, I .-“Învăţare eficientă oabordare teoretică şi două ghiduri practice pentru educatori şi elevii lor
“,Ed. Editis, Bucureşti, 1999.
Jinga,I. , Istrate, E. “ Manual de pedagogie”, Ed. ALL, Bucureşti, 2006.
Educaţia pentru cetăţenie democratică în şcoală

Vladu Mariana – Liceul cu Program Sportiv Slatina
Consiliul Europei sublinia cu un deceniu în urmă, că învăţământul are un rol crucial în

formarea indivizilor independenţi şi responsabili. Sistemele educative trebuie să ofere tinerilor
ocazia de a dobândi cunoştinţe, atitudini şi competenţe esenţiale în următoarele domenii cheie,
strâns legate unele de altele; pregătirea pentru viaţă într-o societate democratică; pregătirea
pentru lumea muncii.
Şcoala trebuie să se adapteze pentru a face faţă acestor evoluţii, prin stimularea
socializării politice a elevilor, prin pregătirea pentru învăţarea permanentă şi prin asigurarea
exercitării directe a drepturilor omului şi democraţiei participative în şcoli. Socializarea
politică nu este scopul primordial al şcolilor, dar este o modalitate de formare a capacităţilor
care pun bazele culturii politice viitoare. Şcoala reprezintă o necesitate. Copilul vrea să fie
activ. “Un învăţător slab comunică adevărul, un învăţător bun te ajută să-l găseşti.”
În contextul educaţiei pentru cetăţenie, relaţia dascăl – elev implică anumite
caracteristici care derivă din contextul acestui tip de educaţie. Rolul dascălului nu trebuie să se
reducă la a transmite cunoştinţe, iar cel al elevului la a asculta şi a asimila informaţii. Dascălul
trebuie să fie mai mult un organizator al învăţării şi un element de legătură între elev şi
societate.
Implicarea elevilor în procesul de decizie începe chiar în contextul procesului didactic,
în toate aspectele sale: predare – învăţare – evaluare. Modificarea rolului dascălului se reflectă
în: cunoştinţe interdisciplinare, monodisciplinare, într-un proces de învăţământ dinamic,
interactiv. Astfel, elevii şi dascălii sunt implicaţi în procesul de învăţământ şi sunt responsabili
pentru practicile educaţionale şi pentru rezultatele acestora.
Teoriile moderne consideră necesară înlocuirea modelului dascălului “ca specialist
într-un domeniu, curând depăşit de evoluţiile ştiinţifice cu cel al profesorului – formator,
capabil să se adapteze la nou, să se autoformeze permanent. Relaţia profesor – elev este una de
colaborare de încredere şi de respect reciproc. Elevul nu se simte “controlat”, ci sprijinit.
Răspunderea cea mare pentru pregătirea elevului de clasa I o poartă părinţii care sădesc
în sufletul copilului dragoste faţă de şcoală, faţă de educatorii săi. Este un adevăr faptul că unii
părinţi greşesc insuflând frica şi teama de a-şi începe o nouă activitate(cea de şcolar). De aceea
munca învăţătorului cu părinţii elevilor începe chiar din prima zi. Treptat, în întâlnirile
periodice sunt dezbătuţi termeni precum: autonomie, brutalitate, chibzuinţă, disciplină,
egoism, furt, grup, insucces, joc, lene, minciună, nesupunere, onestitate, prietenie, răspundere,
sentiment, timiditate, voinţă.
Munca educativă este o permanenţă. Obiectivele ei pot fi realizate în orice arie
curriculară, dar şi prin activităţi extracurriculare.
267
Citirea şi povestirea unor lecturi literare precum: „La colţ”, de Tudor Arghezi, „Făt-
Frumos din Lacrimă”, de Mihai Eminescu, „Un om năcăjit”, de Mihail Sadoveanu, „Guliver în
tara piticilor ”, de Jonathan Swift, „Micul patriot padovan”, de Edmondo de Amicis,
„Robinson Crusoe”, de Daniel Defoe, copiii vor beneficia de efectul educativ asemenea unor
lecţii de etică morală. Se vor întâlni cu monologul bunicului, cu ameninţări şi pedepse care
sfârşesc prin iertare, cu personaje pozitive şi negative care se luptă şi triumfă binele întărind
credinţa în dumnezeu, cu portretul lui Niculăeş – copil lipsit de copilărie, învăţat cu greutăţile
şi necazurile durerii, cu Guliver care prin forţa minţii reuşeşte să convieţuiască paşnic şi să
comunice cu uşurinţă, cu micul patriot padovan a cărui tristă copilărie nu-l împiedică să-şi
pună în evidenţă mândria, demnitatea, patriotismul şi nobleţea sufletească, dar şi cu Robinson
Crusoe, care demonstrează, că speranţa, credinţa şi lupta permanentă înseamnă reuşită sigură.
Recitarea poeziilor, potrivit tematicii abordate, este o plăcere pentru şcolarii mici şi
trezeşte puternice sentimente patriotice, de bucurie, de dragoste de viaţă, de apreciere sau
dezaprobare faţă de anumite atitudini(„Cântec” de George Coşbuc, „Dimineaţa” de Vasile
Alecsandri, „Greierele şi furnica” de La Fontaine).
Dramatizarea reprezintă de fiecare dată o modalitate solicitată chiar de copii şi cu
multe implicaţii benefice în plan instructiv-educativ. Atât în lecţiile de citire dar şi la serbările
şcolare sau la sărbătorirea unor evenimente importante, elevii s-au deprins cu punerea în scenă
a unor texte îndrăgite: schiţe, glume sau scenete cu conţinut satiric („Vizită” de I.L.
Caragiale).
Cunoaşterea şi utilizarea limbajului din sfera valorilor civice devine mai uşor de atins
folosind forme activ-participative, plăcute, cu accent pe spiritul de competiţie.
Un obiectiv al educţiei morale îl constituie educţia ecologică şi se exprimă prin
ataşamentul faţă de plante şi animale, faţă de natură.
Natura este viaţa şi noi trebuie să ştim să o apărăm, luptând pentru menţinerea ei
departe de efectele distrugătoare ale poluării.
Aşa vom fi mereu atraşi de frumuseţea şi prospeţimea locurilor pitoreşti ale peisajului
nostru carpatin, de valurile înspumate ale mării, sub bolta azurie, de zborul lin şi cântecul
nestingherit al păsărilor.
prezent şi poate nici în viitor nu vor fi reţete sau şabloane aplicabile în educaţia elevilor:
aceasta pentru că fiecare elev reprezintă o individualitate, cu particularităţi de care trebuie
ţinut cont în permanenţă; ceea ce este valabil şi practicabil la un elev sau la o categorie de
elevi, poate fi ineficient sau poate chiar contraindicat pentru alţii. De aceea, educaţia elevilor,
este o artă, susceptibilă de perfecţionare, prin acumularea continuă de experienţă.
copiilor şi având în vedere faptul că şcolarii de astăzi vor fi adulţii de mâine, angrenaţi în
268
BIBLIOGRAFIE:
1. Dumitrana, Magdalena – “Copilul, familia şi grădiniţa”, Editura Compania, Bucureşti,2000.
2. Revista Învăţământului Preşcolar nr. 3, 4/1997, Bucureşti, 1997.
3. Învăţământul primar nr. 1,2/1996, Editura Discipol, Bucureşti, 1996.
Modalități de realizare a educației moral-civice la vârsta școlară
Prof. Vladu Vasile

Educaţia morală este o latură a educaţiei care are în vedere formarea copilului în
concordanţă cu valorile, principiile, normele şi regulile sociale care reglează relaţiile dintre
oameni. Realizarea educaţiei morale este influenţată de cei din jur,de semnificaţiile acordate
de societate valorilor morale,precum şi de adaptarea fiecărui om la normele morale ale
societăţii. Dezvoltarea morală a personalităţii umane este rezultatul interdependenţei dinamice
dintre determinarea socială, concretizată în exigenţele moralei sociale şi autodeterminarea
personală. Principalele instituţii sociale care se implică în educaţia morală sunt : familia,
şcoala, comunitatea(etnică, naţională, internaţională), biserica, instituţiile cultural-educative,
mass-media.
Influenţele şi acţiunile educative pe care le exercită instituţiile sociale se află în strânsă
interdependenţă, de aceea este important ca ele să se desfăşoare convergent, unitar, şcoala şi
familia având în acest sens, un rol catalizator. Realizarea educaţiei morale poate avea uneori
un caracter difuz în practică sau se poate confrunta cu problema relativizării scalei valorilor
morale.
Educaţia morală contribuie la realizarea unei educaţii integrale a omului, fiind în
strânsă conexiune cu laturile clasice ale educaţiei (educaţia intelectuală, estetică, fizică etc) şi
cu noile educaţii (educaţia ecologică, educaţia economică, etc.).
contextul general, de conţinutul utilizat drept suport pentru educaţia morală, educatorul poate
alege strategii analogice, inductive, deductive, algoritmice, euristice.
Există, pe lângă metodele şi situaţiile generale de predare-învăţare, metode specifice
de educaţie morală, ele fiind utilizate pentru formarea conştiinţei morale (mai ales metodele
Activităţile de educaţie morală pot fi organizate sub formă de: joc, activităţi didactice,
activităţi extradidactice, concursuri, filme, teatre, spectacole. Activităţile pentru realizarea
dimensiunii morale a educaţiei morale în grădiniţă se împart în două grupe distincte :activităţi
obligatorii şi activităţi libere.
ACTIVITĂŢI OBLIGATORII :
a) Activitatea de educare a limbajului , prin unele dintre conţinuturile abordate,

269
realizează aspecte ale educaţiei morale.Personajele din poveşti şi basme dezvăluie copilului
curajul, bunătatea, hărnicia, altruismul, prin opoziţie cu trăsăturile negative respective.
Copiilor le plac poveştile, poeziile şi aderă afectiv la comportamentele pozitive ale eroilor
preferaţi. Dincolo de aspectele de conţinut ale acestei categorii de activităţi, cele legate strict
de dezvoltarea limbajului au, de asemenea, valenţe în planul educaţiei morale.Copiii îşi
însuşesc sintagmele exprimării politicoase, ale salutului corect, îşi educă expresivitatea
limbajului cu efecte asupra conduitei morale.
b) Activităţile de cunoaştere a mediului înconjurător îi ajută pe copii să cunoască şi să
respecte fiinţa umană, indiferent de ipostaza socială în care se află acesta, să respecte
vieţuitoarele şi să le îngrijească, să-şi însuşească normele morale ale colectivităţii din care fac
parte.
c) Activităţile de desen, pictură, modelaj, activitătile practice au interesante valenţe
pentru educaţia morală.Copiii învaţă să se bucure atunci când pregătesc un dar, să-l ofere
politicos,să fie mândri că participă cu forţe proprii la înfrumuseţarea locului în care trăiesc şi
se joacă.
d) Activităţile matematice , dacă sunt bine organizate şi realizate , educă un
comportament civilizat în timpul derulării lor, capacitatea de a se supune cerinţelor formulate
de adult sau de partenerul de activitate, de a răspunde la întrebări, de a asculta întrebările
celorlalţi, sprijină dezvoltarea capacităţii de cooperare, de inter- şi autoevaluare.
ACTIVITĂŢI LIBERE :
Aceste activităţi lasă deschisă posibilitatea consolidării unor comportamente
morale.Copiii transpun în jocul lor conduite ale adulţilor, se apreciază între ei imitând
comportamentul evaluativ al acestora.Educatorul trebuie să urmărească acest comportament
ludic, imitativ, să-i surprindă nuanţele şi, când este necesar, să intervină cu tact şi eficienţă,
corectiv.
Prin întregul lor conţinut, activităţile din școală contribuie prin căi specifice la punerea
bazelor conştiinţei morale, la înşuşirea de către copii a regulilor de comportare civilizată, la
cultivarea spiritului de ordine şi disciplină,a hărniciei, respectului, modestiei şi curajului.
Jocurile de ordonare prin comunicarea nonverbală ca ‘Fă la fel ca mine’ întăresc grupul
social şi, prin aceste jocuri, copiii îşi vor forma deprinderi de igienă personală.
Prin jocurile de rol “De-a familia „, „De-a doctorul”, „De-a învățătoarea” copiii imită
activităţile vieţii cotidiene, relaţiile care se stabilesc între oameni.
Pentru consolidarea unui set de valori stabil şi coerent care sprijină școala în formarea
la copii a unei conduite favorabile , a unui stil de viaţă sănătos, este necesară eficientizarea
relaţiei şcoală-familie.Familia reprezintă elementul cheie în socializarea copilului cu colectivul
clasei find consultată cu privire la activităţile educative şi cu privire la activităţile opţionale
pa care doresc să le desfăşoare copiii.
Implicarea părinţilor duce la conştientizarea rolului lor în educaţia intra şi
extracurriculară la nivel şcolar şi le suscită dorinţa de a se implica mai mult material şi logistic
în realizarea tuturor activităţilor propuse de învățătoare.
Cu cât se complică viaţa socială, este nevoie de un parteneriat educaţional în favoarea
şi pentru asigurarea viitorului lumii, de continuitatea culturii şi civilizaţiei umane.
270
Bibliografie:
1. Gheorghe Tomşa- « Psihopedagogie preşcolară şi şcolară »-MEC 2005
2. ISJ Dolj-« Valenţe ale educaţiei moderne în formarea personalităţii umane competitive în plan
european »-Ed. Arves 2005
Formarea conduitei moral-civice la elevi
Prof. înv. primar, Voica Mariana

Şcoala este instituţia care participă într-un mod decisiv la educaţia generaţiilor tinere
ale unei ţări, la transmiterea valorilor culturale şi morale, la construirea premiselor pentru noi
schimbări sociale. Impactul şcolii în formarea tinerei generaţii, fiind atât de important, este
necesară şi o analiză a implicării acesteia şi a valorilor transmise de ea. Deşi formarea tinerei
generaţii nu se reduce doar la transmiterea unor informaţii şi la dezvoltarea cognitivă a
copiilor, şcoala pune un foarte mare accent pe educaţia intelectuală şi transmiterea de
cunoştinţe.
Educaţia nu înseamnă doar dezvoltare cognitivă, adesea obiectivul major şi unic al
şcolii. Tânărul are nevoie de o formare completă a personalităţii sale şi chiar dacă nu dispune
de influenţe consistente, coerente pentru creştere morală şi afectivă, va căuta aceste elemente
prin modelele adulte din mediu. Orice profesor, indiferent de disciplina predată ar trebui să fie,
înainte de toate, matur afectiv, deci coerent cu sine, o persoană dezirabilă social şi capabilă de
interacţiune educativă cu copiii şi cu tinerii. Profesorii au nevoie uneori de o privire din
exterior pentru a conştientiza importanţa şi influenţa foarte mare pe care o au asupra tinerilor.
Aceasta poate fi şi o motivaţie puternică pentru a se perfecţiona, pentru a evolua ei înşişi,
pentru a se simţi importanţi prin ceea ce sunt şi nu doar prin activitatea de predare.
Conduita moral-civică reprezintă exteriorizarea, obiectivarea conştiinţei moral-civice
în fapte şi acțiuni adecvate diverselor situații concrete în care se află copilul. Una se referă la
planul ,,interior”, cealaltă la planul ,,exterior” al personalității morale.
Din perspectiva psihopedagogică, educarea conduitei vizează formarea de deprinderi şi
obișnuințe de comportare morală şi civică şi a trăsăturilor pozitive de caracter. Starea
funcțională a conduitei este condiționată de formarea deprinderilor şi obișnuințelor cu ajutorul
cărora se exprimă.
Deprinderile sunt componente automatizate ale conduitei ce se formează ca răspuns la
anumite cerințe care se repetă în condiții relativ identice.
Deprinderile morale, ca toate deprinderile, sunt rezultatul unui exercițiu. În cazul
educației morale exercițiul nu poate fi conceput doar ca o repetare stereotipă a unor mişcări, ci
aceste mişcări (acțiuni), trebuie încadrate într-un sistem de activităţi, determinate de suporturi
morale (conștiința) şi orientarea spre scopuri şi idealuri morale. Procesul de formare a
deprinderilor morale este ușurat de existenţa unor norme morale cu caracter obiectiv. Aceste
norme, stabilite de colectivitate, constituie cadrul social al formarii deprinderilor morale.
271
Din sistemul conduitei morale fac parte şi obișnuințele care sunt tot acte automatizate
prin exersare, ca şi deprinderile, având însă în plus trebuința practicării lor. Așadar, în cazul
obișnuințelor, fondul motivațional se exprimă cu mai multă pregnanţă. Datorită acestei tente
motivaționale, obișnuințele evoluează în mod firesc spre formarea, la cel în cauză, a unor
trăsături pozitive de caracter. Acestea constituie elementul constant al personalității, exprimate
în atitudinea faţă de semeni, faţă de muncă şi faţă de sine. Deci, un om cu o conduită morală
pozitivă este, în fond, şi un om de caracter, situație la care se ajunge printr-o exersare
constantă şi consecventă a conduitelor pozitive.
Tot în sfera conduitei se includ şi manifestările trăsăturilor pozitive de caracter-forme
stabile de comportare morală. Spre deosebire de deprinderi şi obișnuințe, care se manifestă în
condiţii relativ identice şi sunt legate de situații concrete asemănătoare, trăsăturile pozitive de
caracter acoperă o gamă largă de situaţii, uneori deosebite calitativ, păstrându-şi notele
esențiale de constanţă şi stabilitate.
Trăsături cum ar fi: hărnicia, cinstea, modestia, sinceritatea, altruismul, sociabilitatea,
spiritul de cooperare, etc., se manifestă în relațiile elevului cu cei din jur şi cu sine însuși,
indiferent de situația concretă în care se află. Un elev pentru care sinceritatea (cinstea sau
altruismul) reprezintă o trăsătură de caracter, va fi sincer (cinstit sau altruist) în orice situație,
chiar dacă aceasta va leza propriile sale interese.
Trăsăturile pozitive de caracter nu se formează de la sine. Procesul formării lor nu este
întotdeauna ascendent sau măcar liniar. Eficienţa sa depinde de conținutul muncii, de educație
moral-civică, de raporturile în care este inclus elevul, de condițiile de viață ale acestuia.
Conducerea şi organizarea procesului de educație moral-civică, cer învăţătorului să posede o
serie de capacități ca: înțelegere a faptelor tipice ale fiecărui elev, tact şi exigenţă în
manifestarea unor cerințe morale, stimulare şi îndrumare a preocupărilor de autoperfecționare
a comportamentului elevului.
Din punct de vedere psihopedagogic, conștiința şi conduita se intercondiționează
reciproc, formarea uneia neputându-se realiza independent de cealaltă. În structura
personalității, ele se prezintă sub forma unei unităţi dialectice, cu particularităţi distincte de la
un stadiu la altul şi de la un individ la altul.
În consecință, formarea personalității sub aspect moral-civic reprezintă un proces de
interiorizare continuă a moralei sociale. Pe măsura ce înaintează spre stadiile superioare, rolul
factorilor externi este preluat treptat de cei interni, elevul acționând tot mai mult sub impulsul
conștiinței sale morale.
Bibliografie:
• Barna, A., Antohe, G., ,,Curs de pedagogie”, Editura Logos, Galati, 2001
• Drăgan, I., Petroman, P., Mărgineanu, D. , ,,Educaţia noastră cea de toate zilele”, Editura Eurobit,
Timisoara, 1992
• ,,Dicţionar al bunei cuviinţe – maxime şi proverbe”, Editura Albatros, Bucuresti, 1972
• Vrabie, D., ,,Psihologia educatiei”, Editura Evrika, Braila, 2000
272
Educația: vector al dezvoltării personalității elevului
Prof. Anca-Ioana Vulcănescu

Colegiul Național I.L.Caragiale,
București
Socrate afirma că educația este îmblânzirea unei flăcări și nu umplerea unui vas.
Pornind de la acest citat, lucrarea de față își propune să analizeze relația elev-școală-sistem de
educație, întrucât omul trebuie privit nu numai din perspectiva evoluției sale biologice ci și a
evoluției sociale, a modului în care acesta este format și influențat de societate și de valorile
promovate de aceasta.
De ce este atât de importantă educația? Cum îl influențează ea pe preșcolar, școlar,
adolescent și mai târziu adult? Societatea este în strânsă legătură cu sistemul educațional,
acesta din urmă fiind definit ca "ansamblul organizațiilor sau instituțiilor sociale si al
comunităților umane care îndeplinesc, în mod direct sau indirect, planificat sau spontan,
funcții pedagogice de activare si influențare a procesului complex de formare-dezvoltare
permanentă a personalitații umane."(Potolea, Neacșu, Iucu, Pânișoară, 2008, p.27).
Prin obiectul ei bine definit și prin mijloacele folosite pentru atingerea scopului
instruirii elevului, educația contribuie în bună măsură la formarea, modelarea si corectarea
trăsăturilor de personalitate ale acestora. În sens larg educația începe de la o vârstă fragedă,
adică din familie, prin preocuparea părinților, contribuția acestora, din punct de vedere juridic
are caracter de obligație, iar beneficiarul acestei obligații este copilul. Limitele, conținutul,
actului educativ, pornit în familie, privit în derularea lui, are un rol însemnat, dar trebuie însă
analizat prin prisma unor factori obiectivi și subiectivi și întotdeauna, acestei activități i se
adaugă o muncă instituționalizată, instructiv-educativă, specifică societăților actuale. De aceea
cele două forme ale actului complex educativ vin să se completeze și nu poate fi ignorat
aspectul calificat al actului educațional desfășurat în cadrul școlilor.
Școala vine să corecteze ceea ce este greșit, incomplet și totodată instruiește elevul
prin disciplinele predate, aducându-i acel aport de informații, prin personal calificat. Se
observă, o împletire a activității instructiv-educative individuală cu cea specială de profil,
îmbinare impusă de complexitatea acestei munci. În acest mod se pregătesc viitoarele
persoane, purtătoare ale unei capacități de exercițiu care presupune asumarea de
responsabilități în societate, adică de a-și exercita drepturi și de a-și asuma obligații, inclusiv
de a avea o profesie, de a întemeia o familie etc.
Bibliografie:
273
1.Potolea, Dan; Neacșu, Ioan; Iucu, B. Romiță; Pânișoară, Ion-Ovidiu (coord.) (2008), Pregătirea
Psihopedagogică, Manual pentru definitivat și gradul didactic II, Seria Collegium, Editura Polirom, Iași.
2. Cristea, Sorin(2000), Dicționar depedagogie, Grupul Editorial litera.Litera Internațional, Chișinău, București.
3. Ciocan, I.; Negreț, I. (1981), Formarea personalității umane, Editura Militară, București.

valorilor morale
Prof.înv. primar Zaharioiu Laura

Şcoala Gimnazială Constantin Brâncoveanu
Slatina, Jud Olt

binelui, a dreptății, a cinstei etc Procesul formării comportamentului moral-civic nu este
simplu,determinat numai de explicarea, înțelegerea și asimilarea noțiunilor și normelor
morale. Pe parcursul acestui proces apar obstacole, stagnări, contradicții, generalizări pripite,
nedumeriri etc. care se cer prevenite sau învinse. Intervenția oportună și competentă a
educatorului este necesară pe parcursul întregii școlarități a unui tânăr. Conștiința morală se
dezvoltă unitar, dar inegal sub influența condițiilor existenței sociale. În procesul dezvoltării
morale și civice are loc o restructurare continuă a experienței personale sub influența
conștientizării acestuia și invers.
omenesc.
Grădiniţa de copii este instituţia de învăţământ căreia îi revine rolul decisiv în educarea
şi instruirea copiilor preşcolari.Copilul îşi dezvoltă aptitudinile sale în raport cu mediul în care
trăieşte. Întregul proces educativ trebuie condus cu grijă, cu afecţiune pentru copil şi în
concordanţă cu etapa de dezvoltare în care se află el, fără a-i depăşi capacitatea de înţelegere.
La grădiniţă, copiii deprind normele de conduită civilizată, de a îndeplini diferite sarcini, de a
avea un program regulat şi astfel este ajutat să colaboreze mai bine cu cei din jurul său şi să
aibă iniţiativa. Celor mici li se îmbogăţeşte vocabularul, se dezvoltă gândirea, concentrarea,
memoria, dorinţa de cunoaştere şi atenţia. Comunică mai mult şi nu în cele din urmă, îşi
dezvoltă aptitudinile fizice, psihice, artistice. Primele zile pot fi însă un adevărat dezechilibru
în sufletul celui mic, deoarece brusc va descoperi faptul că nu va mai sta cu mama toată ziua,
că nu el este “centrul universului” şi că trebuie să asculte de cineva străin, să suporte încă 20
sau 30 de copii educaţi mai mult sau mai puţin.
274
Relaţia cu “doamna” trebuie înţeleasă de către cei mici ca pe una de simpatie, de

ascultare. Continuând procesul de socializare început în familie , grădiniţa oferă preşcolarului
cadrul de valorificare a potenţialului psiho – social. La grădiniţă, copiii deprind normele de
conduită civilizată de a îndeplini diferite sarcini, de a avea un program regulat şi astfel este
ajutat să colaboreze mai bine cu cei din jurul său şi să aibă iniţiativă. Acum ei îşi îmbogăţesc
vocabularul, îşi dezvoltă gândirea, concentrarea, memoria, dorinţa de cunoaştere şi atenţia,
comunică mai mult, îşi dezvoltă aptitudinile fizice, psihice, artistice.
însuşească valorile morale pe care ni le dorim. . Prin intermediul lor, copiii înţeleg noţiuni cu
conţinut pozitiv: cinstea, hărnicia, răbdarea, bunătatea, curajul, modestia. Dar ei pot învăţa şi
din cele cu conţinut negativ pentru că mai repede omul învaţă din rău decât din bine, din
situaţii identice trăite.
responsabili pentru practicile educaţionale şi pentru rezultatele acestora.
În contextul educaţiei pentru cetăţenie, relaţia dascăl – elev implică anumite
caracteristici care derivă din contextul acestui tip de educaţie. Implicarea elevilor în procesul
de decizie începe chiar în contextul procesului didactic, în toate aspectele sale: predare –
învăţare – evaluare. Modificarea rolului dascălului se reflectă în: cunoştinţe interdisciplinare,
monodisciplinare, într-un proces de învăţământ dinamic, interactiv. Astfel, elevii şi dascălii
sunt implicaţi în procesul de învăţământ şi sunt responsabili pentru practicile educaţionale şi
pentru rezultatele acestora.
Răspunderea cea mare pentru pregătirea elevului de clasa I, o poartă părinţii care
sădesc în sufletul copilului dragoste faţă de şcoală, faţă de educatorii săi. Este un adevăr faptul
că unii părinţi greşesc insuflând frica şi teama de a-şi începe o nouă activitate(cea de şcolar).
De aceea munca învăţătorului cu părinţii elevilor începe chiar din prima zi. Treptat, în
întâlnirile periodice sunt dezbătuţi termeni precum: autonomie, brutalitate, chibzuinţă,
disciplină, egoism, furt, grup, insucces, joc, lene, minciună, nesupunere, onestitate, prietenie,
răspundere, sentiment, timiditate, voinţă.
275
dragoste, copilul are încredere şi îi respectă. Dacă un copil îşi recunoaşte greşeala şi îi pare rău
de ce a făcut, trebuie să ne stăpânim dorinţa de a-l pedepsi, încurajându-i în felul acesta pe
copii să nu-şi ascundă greşelile. Educaţia se bazează pe dragostea dintre oameni. Din dragoste
izvorăşte încrederea, iar acolo unde este iubire şi încredere izvorăşte libertatea. Fără libertate
nu poate exista viaţă morală.
omeneşti. Ea presupune că nu mai acordăm materiei rolul esenţial în univers. Acest loc este
ocupat acum de informaţii.
frumos în sensul omeniei.
Bibliografie:
1991
276
SIMPOZION NAȚIONAL
„EDUCAREA PREȘCOLARILOR ȘI ȘCOLARILOR ÎN SPIRITUL
VALORILOR MORALE”
- Ediția a II-a / 2014 – 2015 –
RAPORT DE EVALUARE
INSTITUȚIA ORGANIZATOARE: ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 2 CARACAL,
COMISIA DE COORDONARE A ACTIVITĂȚII:
Coordonatori:
• Prof. Marilena NUȚĂ, director cabinet secretar de stat M.E.N.
• Lect.univ.dr. Victor TIŢA, director C.C.D. Olt
• Prof. drd. Felicia MAN, inspector școlar general I.S.J. Olt
• Prof. Luminița FLORICEL, inspector educativ
• Prof. Mirela Maria PARASCHIV, inspector învățământ primar
• Prof.înv.primar, Sanda CIOROIANU, Școala Gimnazială Nr. 2 Caracal
• Consilier școlar, Lucica STANCIU, Liceul cu Program Sportiv Slatina
3. COMISIA DE ORGANIZARE A ACTIVITĂȚII:

*Prof. Costel Răzvan BĂȚĂGUI, director *Consilier școlar, Lucica STANCIU
*Prof. Sanda CIOROIANU *Prof. Cristina LAUFER
*Prof. Maria ȚIȚIRIGĂ *Prof. Nicoleta Ioana POPESCU
*Prof.Cătălina OPREA *Prof. Emilia DIACONESCU
*Prof. Nelia Adriana FARCAȘ *Documentarist, Victoria
PRIOTEASA
*Secretar, Georgeta GUȘATU *Bibliotecar, Iuliana DALEA
Iniţiatori – realizatori: p.i.p., Sanda CIOROIANU și consilier şcolar Lucica STANCIU
OBIECTIVUL GENERAL AL ACTIVITĂȚII/ SCOPUL:

Implicarea activă a cadrelor didactice și a altor factori educaționali în formarea şi
dezvoltarea la elevi a unor comportamente educaţionale, morale şi de caracter (onestitate,
generozitate, dragoste şi respect faţă de aproapele nostru, hărnicie, perseverenţă, bunătate,
modestie); formarea unor atitudini de respingere şi dezaprobare faţă de fapte şi
comportamente negative.
GRUPUL ȚINTĂ: cadrele didactice din învățământul preuniversitar.
LOCUL DE DESFĂȘURARE: Școala Gimnazială Nr. 2 Caracal și Teatrul Național

Caracal
277
SECŢIUNILE SIMPOZIONULUI: - Referate - Proiecte educaţionale -Scenete cu

morală
În cadrul simpozionului s-au înscris 120 de cadre didactice, cu 110 lucrări, din 15
județe (Alba, Arad, Bihor, Bistrița-Năsăud, Caraș-Severin, Cluj, Constanța, Dolj, Galați,
Gorj, Olt, Teleorman, Tulcea, Vaslui, Vâlcea) și mun. București. Pe secțiuni s-au
înregistrat 6 proiecte educaționale, 4 scenete cu morală și 100 referate. Din județul Olt s-au
înscris 91 de cadre didactice și 29 din alte județe.
Menționăm că simpozionul este o activitate propusă în cadrul proiectului național
”Concurs național de creație literară și plastică Bucuriile sărbătorilor de Paște” (ed. a VII-
a), aflat în CAEN 2015, domeniul CULTURI ȘI CIVILIZAȚII, anexa A8, poz. 19, proiect ce
se derulează în parteneriat cu Școala Gimnazială „George Poboran” Slatina și cu Liceul cu
Program Sportiv Slatina.
Simpozionul, prin multitudinea temelor abordate și a exemplelor de practici împărtășite
de participanți, folosite în activitățile cu elevii și partenerii educaționali, și-a atins obiectivul
general pe care și l-a propus. Schimbul de experiență s-a dovedit extrem de util, participanții
exprimându-și dorința de a se continua acest gen de colaborare și de activități în anii școlari
următori. Activitatea a primit aprecieri deosebite din partea tuturor participanților - cadre
didactice, părinți și copii: ”A fost o activitate reușită! Spiritul de echipă, munca și
profesionalismul cadrelor didactice implicate s-au resimțit pe parcursul derulării
evenimentelor.”
La Școala Gimnazială Nr. 2 Caracal s-au derulat dezbaterile lucrărilor, iar la Teatrul
Național din Caracal s-a desfășurat programul artistic, care a avut momente artistice deosebite:
”Carnavalul primăverii”(parada florilor și gâzelor de primăvară), scenetele: ”Fetița care l-a
luat pe NU în brațe”, ”Vizita” de I.L. Caragiale, soliști vocali de muzică ușoară de la Școala
Gim. Nr. 2 Caracal, trupele de dans modern ale Clubului Copiilor ”Marius Bunescu” din
Caracal, ansamblul vocal-instrumental Flori de Romanați din Dobrosloveni, ansamblul
folcloric Ghiocelul din Cezieni.
Întreaga activitate a fost filmată de televiziunea locală INSERT.
Echipa organizatoare are ca scop asigurarea sustenabilității proiectului național.
Inițiatori-realizatori:
Prof. înv.primar, Sanda CIOROIANU
Consilier școlar, Lucica STANCIU
278
ALBUM FOTO
279
280
281
282
- Ediția a VII-a/ 2014 – 2015 –
OBIECTIVUL GENERAL AL ACTIVITĂȚII/ SCOPUL:

Valorificarea potenţialului creator al copiilor prin realizarea unor compoziţii de arte
plastice şi literare.
OBIECTIVE SPECIFICE:
- cultivarea sentimentelor de dragoste şi respect pentru tradiţiile culturale şi religioase ale
comunităţii locale;
- formarea și dezvoltarea conștiinței și conduitei morale a copiilor;
- formarea şi dezvoltarea unei gândiri autonome, reflexive, critice;
- promovarea şi stimularea copiilor cu aptitudini literare şi plastice;
- realizarea unui real şi eficient schimb de experienţă între copiii participanţi la concurs.
GRUPUL ȚINTĂ: preşcolari, şcolari ai cls. pregătitoare și ai claselor I-VIII din
întreaga ţară.
ACTIVITĂȚI DE PROMOVARE/ MEDIATIZARE/ DISEMINARE:
Se vor utiliza pliante, afişe și internetul pentru a mediatiza concursul.
Se va ţine legătura permanentă cu unităţile participante la concurs prin comunicare
online, pentru informarea suplimentară a fiecărei unităţi şi pentru realizarea unui schimb de
experienţă şi de păreri personale privind tema proiectului.
Regulamentul concursului va fi din timp mediatizat în presă şi pe site-ul proiectului
www.miciicreatori.wordpress.com, precum și pe diferite alte site-uri educaţionale.
PERIOADA DE DESFĂȘURARE A CONCURSULUI:
- 24 martie – 10 aprilie 2015 – depunerea lucrărilor;
- 22 aprilie – 24 aprilie 2015 – jurizarea lucrărilor.
- 27 aprilie – 29 mai 2015 – expedierea diplomelor.
SECŢIUNILE CONCURSULUI:
A. creaţii plastice: desen B. creaţii literare: versuri
colaj proză
felicitări
283
DIN CREAȚIILE LITERARE

ALE COPIILOR PARTICIPANȚI LA CONCURSUL NAȚIONAL
Alexandru Victor Ștefănel (SĂRBĂTOAREA DE PAȘTI)…………...…………………….311

Babalîc Andrada (SPERANŢA …)........................................................................................299
Badea Eduard (LINIŞTEA)………………………………………………………………….324
Barău Elena (PAȘTELE)........................................................................................................301
Blaga Anemona (PATIMILE DOMNULUI).........................................................................288
Bodriheic Doriana (LA PAȘTI).............................................................................................296
Bodriheic Emiliana (DE PAŞTI)............................................................................................297
Budică Raluca (ZI DE PAŞTE) ……………………………………………………………323
Buneanu Marian (LUNĂ ŞI NATURĂ)..................................................................................316
Călincu Vlad (LUMINA BLÂNDĂ A ÎNVIERII)…………………………………………..319
Caramangiu Maria (TRADIȚII) ..…………………………………………………………...309
Coman Ștefania-Teodora (HRISTOS A-NVIAT!).................................................................292
Cristea Emilia (NATURA ÎN SĂRBĂTOARE)………………………………………….…312
David Roxana (ÎNVIEREA)...................................................................................................300
Denis Mandu (LA PAȘTI)......................................................................................................303
Dima Gabriela Fiorela (TRADIȚII PASCALE)…….……………………………………….308
Domide Clementina Ioana (ÎNVIEREA – SFÂNTA SĂRBĂTOARE A PRIMĂVERII) ...285
Drăgucian Ana Maria (PAȘTILE IAR AU SOSIT!)..............................................................293
Drinc Ioana (LACRIMILE MAICII DOMNULUI)...............................................................289
Dumitrașcu Andreea (ÎNTR-O LACRIMĂ CEREASCĂ)…………………………………..313
Dumitru Cristina (ÎNVIEREA DOMNULUI)……………………………………………….310
Dumitru Luciana (SĂRBĂTOARE)…………………………………………………………324
Dură Iuliana (ÎNGERUL MEU)..............................................................................................315
Florea Mihaela Gabriela (HRISTOS A ÎNVIAT!).................................................................299
Floreanu Ancuța (SĂRBĂTORILE DE PAȘTE)...................................................................291
Gheorghe Cătălin (DOR DE ÎNVIERE...)..............................................................................304
Ghiocel Daniela (IEPURAŞUL DE PAŞTI)..........................................................................295
Gugulea Ioana Delia (IISUS ÎNVIE IARĂ)...........................................................................299
Guliu Manoela (ACOLO SUS)...............................................................................................300
Hetea Cristiana (PRIMĂVARA)............................................................................................297
Humă Cristian-Vlăduţ (DARUL)……………………………………………………………321
Humă Cristian-Vlăduț (PAȘTELE)…………………………………………...……………..320
Iacobescu Luciana (PATIMILE LUI IISUS)………………………………...………………311
Ilie Anca Alexandra (VINE IEPURAŞUL)............................................................................294
Lazăr Maria Alexandra (DUMNEZEU E IUBIRE!)………...………………………………306
Lazăr Maria Alexandra (NOAPTEA ÎNVIERII)……………………………………………307
Lazăr Maria Alexandra (SĂPTĂMÂNA PATIMILOR – DRUM SPRE ÎNVIERE).............305
284
Leibiuc Darius (ÎN AŞTEPTAREA MARII SĂRBĂTORI)..................................................286

Lungu Emilia-Gabriela (SĂRBĂTORILE PASCALE).........................................................292
Mălăel Claudia (AȘTERNUTUL CREDINȚEI)…………………………………………….313
Măluțan Betuel (BUCURIA UNEI MARI SĂRBĂTORI)....................................................285
Măndoiu Denis (IEPURAŞUL)……………………………………………………………...323
Manea Dorin (SĂRBĂTORI PASCALE)...............................................................................318
Manole Laura Andreea (DE PAŞTI)......................................................................................295
Maria Bocancea (LUMINĂ DIN LUMINĂ)...........................................................................317
Mehedințu Andreea (UNICUL CREZ SPRE UITARE!).....................................................318
Mihai Mădălina (PAȘTELE – REVELAȚIE DUMNEZEIASCĂ)........................................290
Minu Anca (BUCURIA ÎNVIERII)…………………………………………………………309
Miron Mihaela (RUGĂCIUNEA)...........................................................................................314
Morozov Darian-Oleg (NOAPTEA ÎNVIERII)……………………………………………..321
Niţă Andreea (IEPURAŞUL DE PAŞTI)...............................................................................296
Pădureţ Florentina (TE IUBESC, PĂRINTE!)........................................................................325
Pelea Daniela Livia (IEPURAŞUL CEL PUFOS) ………………………………………….323
Petru Karina (IEPURAȘUL DARNIC) ……………………………………………………320
Prof. Bodriheic Ana Emilia/ prof. Bodriheic Doru Călin (SĂRBĂTOAREA DE PAȘTE -
AȘTEPTATĂ CU NERĂBDARE DE CEI MICI).................................................................298
Purichea Dolores (PRIMĂVARA).........................................................................................302
Ristea Ioana Lorena (SĂRBĂTOAREA LUMINII)..............................................................303
Stamate-Ivan Vlad (RECUNOȘTINȚĂ)…………………………………………………….307
Ştefu Georgiana (SCRISOARE CĂTRE DUMNEZEU).......................................................302
Strugariu Andreea Monica (BUCURIA SĂRBĂTORILOR DE PAȘTE).............................287
Strugariu Andreea Monica (ÎN LUMEA ÎNGERILOR)........................................................287
Tănasie Lavinia (IISUS) ……………………………………………………………………322
Truţă Giulia (PAŞTELE)........................................................................................................289
Tudose Raisa-Ionela (SOSIREA PRIMĂVERII)............................................................... 293
Vlad Bianca (AMINTIREA)....................................................................................................316
Volencu Beatrice (HRISTOS A ÎNVIAT!)………………………………………………….307
Zgumă Ianis (PĂSĂRELELE).................................................................................................315
285
BUCURIA UNEI MARI SĂRBĂTORI
Măluţan Betuel
Clasa a IV a C
Şc.Gimn.,,Florian Porcius” Rodna
Prof.coordonator: Partene Cornelia
E primăvară şi e sărbătoare ...

Natura întreagă s-a-nnoit în aşteptarea ei. În casele oamenilor şi-n sufletul lor încolţeşte
sămânţa bucuriei, a răsăritului luminos al unei noi zile de sărbătoare .
E o dimineaţă frumoasă şi însorită de aprilie. E dimineaţa unei mari sărbători. Ea şi-a
revărsat zorii în cântecul clopotelor ce anunţau Învierea. Când m-am deşteptat am auzit glasul
mamei rostind plin de taină ,,Hristos a Înviat !”. M-am îmbrăcat cu hainele cele noi şi am
plecat nerăbdător, să duc mai departe, prin vecini, vestea cea mare .
Afară, uliţa părea liniştită.Grădinile săpate de curând, îi dădeau un chip nou şi
proaspăt, gătit parcă de noua sărbătoare.Pâlcuri de copii au început să apară de după porţile
curţilor. Mama m-a petrecut cu privirea, până când m-am depărtat, pierzându-mă prin
mulţimea de copii. Toţi erau vestitorii Învierii Mântuitorului .
Razele soarelui surâdeau făcând ziua şi mai frumoasă.Glasul clopotelor răsuna în tot
satul, clar şi limpede, în semn de bucurie.Feţele oamenilor erau vesele, iar copii ţineau în
mâini ouă roşii. M-am întors acasă mulţumit şi împăcat. Uşa casei noastre a fost deschisă de
nenumărate ori, de o mulţime de copii. Tuturor, mama le-a dăruit ouă roşii şi tot felul de
bunătăţi .
Lumina Învierii lui Hristos ne-a luminat sufletele, umplându-le de bunătate. Bucuria
Învierii a coborât în inimile şi casa noastră şi a tuturor celor ce cred în El .
ÎNVIEREA – SFÂNTA SĂRBĂTOARE A PRIMĂVERII
Domide Clementina Ioana

Clasa a IV a C
Şc.Gimn.,,Florian Porcius”Rodna
Prof.coordonator Partene Cornelia
Este primăvară. Sub calda mângâiere a soarelui, natura s-a trezit la o nouă viaţă. Afară
totul pare să reînvie.Pe câmp şi-n grădini, colţul ierbii răsare îndrăzneţ .
În satul meu cu miros de brad, totul îmi pare încântător, mai frumos ca oricând.Totul îmi
este atât de drag ...
Anul acesta, aprilie a venit cu alai sărbătoresc, amestecând mirosul de brad cu parfumul
primăverii, cu mireasma de Paşti şi cu aroma de cozonaci .Satul parcă s-a gătit cu o haină nouă
pentru întâmpinarea celei mai mari sărbători a primăverii – sărbătoarea Învierii .
Învierea Domnului înfloreşte în sufletele tuturor creştinilor bucuria triumfului binelui
asupra răului, a vieţii asupra morţii .Ziua de Înviere şi-a revărsat zorii în cântecul legănat al
clopotelor.Când m-am deşteptat am auzit şi eu glasul lor limpede răsunând în tot satul .
Soarele zâmbitor făcea ziua şi mai frumoasă. Feţele tuturor erau vesele.Doar ouăle roşii
din mâinile copiilor aduceau aminte de suferinţa şi sângele lui Iisus. Dar n-au fost în zadar
...Glasurile copiilor se auzeau vestind din poartă în poartă :
,,Hristos a Înviat ! ”
286
Toţi care-i auzeau le răspundeau cu aceeaşi bucurie :

,, Adevărat a Înviat !”
Lumina Învierii lui Iisus ne-a luminat sufletele şi a strălucit pe chipurile tuturor. Ea ne-a
umplut inimile de bunătate. Mi-am adus aminte de învăţăturile lui Iisus .EL rămâne veşnic o
pildă de iubire şi smerenie, de bunătate nesfârşită şi de jertfă pentru mine …şi pentru toţi
oamenii …
ÎN AŞTEPTAREA MARII SĂRBĂTORI
Leibiuc Darius
Clasa a V a C
Şc. Gimn.,,Florian Porcius “Rodna
Prof.coordonator Ganea Vali
Natura întreagă stă în aşteptare ...Totul în jur presimte ca are să se-ntâmple

ceva ... Surâsul îmbietor al soarelui şi raza lui mângâietoare par să vestească bucurie.
Adierea uşoră şi blândă a vântului şi-un ciripit timid şi slab par să-mprăştie în
văzduhul luminat un zvon minunat : venirea primăverii.
N-a trecut mult şi zvonul s-a adeverit . Primăvara a sosit cu alai sărbătoresc. Ea
a împodobit natura cu o haină nouă, de culoarea smaraldului.Şi toate acestea în aşteptarea
unei mari sărbători: Sărbătoarea Învierii . Soarele biruitor şi vesel a apărut pe bolta
cerească strălucind ca un disc de aur. El îşi trimite razele ca nişte limbi de foc să
încălzească pământul, să mângâie faţa câmpiilor, coastele dealurilor şi crestele munţilor,
pregătindu-le de marea şi sfânta sărbătoare .
Izvoarele cristaline, şuşotind printre pietre, par să ducă şi ele vestea minunată
prin locurile pe care le străbat . Rândunelele duc zvon de sărbătoare din creangă în
creangă .Ele împreună cu celelalte surate ale lor pregătesc un concert nou în livada
întinerită. Acolo vor să anunţe victoria primăverii şi trezirea la viaţă a naturii întregi ,
triumful vieţii asupra morţii pe care ni l-a asigurat cu jertfa sa Mântuitorul.
Câtă frumuseţe şi bucurie va fi peste tot locul !
BUCURIA SĂRBĂTORILOR DE PAȘTE
Strugariu Andreea Monica

Școala Gimnazială Deleni/Liceul Tehnologic „Nicanor Moroșan”
Pîrteștii de Jos / Suceava
prof. coord., Finiș Anca
Crăciunul a trecut,
Moș Crăciun nu a venit.
De Paște și mama știe
Că domnul Iepuraș
Îmi va aduce un dar
Un ou mare, maare
Colorat și aranjat
Cu ciocolată bună de mâncat.
Bradul noi l-am aruncat,
287
Coșulețul l-am luat

Și vreau ca să apară
Domnul Iepuraș.
Mama este fericită,
Pasca ea a pregătit-o,
Tata fericit și el
Se gândește
Să gătească un miel.
Frățiorul meu cel mic
În pătuț se joacă
Cu caietul meu.
Coșulețul este plin
La biserică trebuie dus,
Ouăle roșii le-am vopsit
Iar de învierea celui Prea Iubit.
Toți copiii suntem pregătiți
Oare unde este?
ÎN LUMEA ÎNGERILOR
Strugariu Andreea Monica

Școala Gimnazială Deleni/Liceul Tehnologic „Nicanor Moroșan”
Pîrteștii de Jos / Suceava
prof. coord., Finiș Anca
De Sfintele Paști, Radu, un îngeraș de 8 anișori și un copil sărac, nu avea pe nimeni

alături, în afară de bunicul lui bătrân de 83 de ani.
Părinții lui Radu muriseră acum trei ani într-un accident. El este un copil cuminte,
sufletist și foarte credincios. În fiecare zi de sâmbătă și duminică, Radu mergea la biserică să-
L roage pe Dumnezeu să aibă grijă de părinții lui și de sănătatea bunicului.
Toți oamenii se pregăteau de sărbătoarea Învierii Domnului Iisus Hristos, iar cei doi, ca
în fiecare an, oameni sărmani, nu aveau ce pune pe masă, în afară de pâinea care stă într-un
dulap prea gol. Le ajungea o pâine trei zile. Așezându-se la masă au văzut pe geam o bătrânică
înfometată. Cei doi i-au dat pâinea lor și, ca prin minune, pe masa lor a apărut o pâine
proaspătă, un cozonac, o pască și douăsprezece ouă roșii. Apropiindu-se de masă, nu au
observat că bătrânica dispăruse. Erau tare fericiți.
În seara Învierii Domnului, ei au mers fericiți la biserică la sfințit coșul cu bunurile
primite. După acel incident, au mai fost atât de fericiți. A doua zi, când au gustat din bunătățile
primite, au spus că sunt la fel de bune ca cele gătite de mama și bunica lui Radu. Nu vor uita
niciodată acele zile minunate. Erau singuri, nimeni nu-i ajutau, dar ei aveau un suflet bun și
ajutau cu ce puteau, pentru că dar din dar se face Rai.
De fapt, ei au nevoie doar de hrană, apă, sănătate, căldură și protecție. E frumos să ajuți
pe cineva și să faci un bine, fiindcă la un moment dat binele pe care-l faci va fi răsplătit atunci
când nu te aștepți.
288
PATIMILE DOMNULUI
Blaga Anemona, Clasa a VII- a B

Şc.Gimn ,,Nicolae Popoviciu’’
Loc. Beiuş, Jud. Bihor
Coordonator: prof.Hele Rodica
Domnul nostru Iisus Hristos
Ne-a fost de mare folos
S-a născut din Duhul Sfânt
Și-a venit jos pe pământ.
Printre oameni a umblat
Și de bine i-a-nvățat.
El le vorbea din Scriptură,
Dar ei erau plini de ură.
Cât a umblat pe pământ,
Multe minuni a făcut.
Pe bolnavi i-a vindecat
La orbi vedere le-a dat.
Omu-n loc să-i mulțumească
Binele să-l preţiuască
Bătăi Domnului i-au dat,
La moarte L-au condamnat.
Și n-a fost moarte ușoară,
A fost moare de ocară,
Cea mai grea moarte din lume
Fără mila de la nimeni.
Vândut a fost miercurea
Prins şi judecat joia
Vinerea dus la Pilat,
Ce răstignirea a aprobat.
Astfel a fost pus pe cruce
După ce L-au pus s-o urce,
Până sus pe Golgota
Unde şi-a găsit moartea.
Sâmbată a stat în mormânt
Duminică a înviat,
Și el pe toți ne-a iertat.
Fie binecuvântat!
289
LACRIMILE MAICII DOMNULUI
Drinc Ioana, clasa a IV- a A

Lacrimi grele şi amare
Vărsă Maica-n durerată
Când îşi văzu Fiul dulce
Cum merge la judecată.
Maică Sfântă şi curată!
Multe lacrimi ai vărsat
Când soldaţii fără milă
Pe Domnul L-au scuipat.
Maica Sfântă era tristă

Şi lacrimi multe vărsa
Când Fiul cel dulce
Sub cruce cădea.
Maica, Sfântă, iubitoare
Plânse cu lacrimi amare
Când îşi văzu Fiul dulce
Pironit pe neagra cruce.
De acolo, de pe cruce,
Domnul însă o mângâia:
,,Nu plânge Măicuţă dulce
Că din morţi voi învia’’.
PAŞTELE
Truţă Giulia, cls. a V- a B

Astăzi este o zi mare
E o zi de sărbătoare.
Sărbătoarea Paştelui,
Învierea Domnului.
E bucurie pentru toţi,
Domnul a-nviat din morţi.
Moartea El a biruit
Şi pe toţi ne-a mântuit.
Veniţi creştini la-nchinare
În această zi cu soare.
Ouă roşii să ciocnim
Pe Hristos să Îl cinstim.
290
Căci a mers să pregătească

Loc în Împărăţia Cerescă
Celor ce se străduiec
Şi binele îl săvârşesc.
PAȘTELE – REVELAȚIE DUMNEZEIASCĂ
Elevă – Mihai Mădălina

Unitatea școlară- Seminarul Teologic Ortodox” Sf.Ioan Gură de Aur”
Clasa a VIII-a
Slobozia/ Ialomița
Prof.coord.Ionescu Carmen
Începând cu Paştele, viaţa trece printr-o înnoire care o face diferită de existenţa
ştiută mai înainte: viaţa nu este satisfacută până când întreaga lume nu reînvie.
Disperarea înseamnă moarte, dar ea se ofileşte în minţile oamenilor care cred cu
adevărat. Frica este sfârşit, dar ea nu mai invadează clipele senine. Laşitatea este ruşine,
dar ea încetează a-i cuprinde pe cei care ştiu întru totul ce înseamnă Paştele.
Cu toţii ştim că sărbătorim prin intermediul sărbătorilor Pascale biruinţa
Mântuitorului asupra nesfârşitei temeri asupra morţii. Minunea cerului şi a pământului, a
timpului și a eternitaţii este glorioasa ispăşitoare moarte a lui Iisus Hristos. Acest mister
aduce lui Dumnezeu mai mult succes decât toată creaţia sa.
Săriţi, creştini, săriti şi vă minunaţi, cum la fel ca toţi oamenii, Fiul a murit pentru
noi! Săriţi și preaslăviţi cum stânca s-a rostogolit din faţa intrării la mormânt pentru a-i
lăsa pe discipoli să intre!
Deşi nu sunt la vârsta în care aceste lucruri să-mi fie limpezi,mie îmi sunt. Privesc
cum, încântaţi de trăirile ce implică bunurile materiale,”oamenii mari „ uitã esenţa
Sărbătorilor Pascale. Uită că ouăle roşii oglindesc, la fel ca şi sacrificarea mieilor,sarcina
implinită a Mântuitorului Nostru. Cei mari uită că obiceiul „înnoitului” constă în
îmbunătăţirea stării materiale, ci nu acelei sufleteşti. In ziua de azi, sărbătorile sunt un
kitsch: ceva ce se dă drept altceva.
Priveam oraşul de la fereastra camerei mele, aşezată la al patrulea etaj al unui bloc
cenuşiu, dintr-un cartier construit la marginea oraşului. Era cu o zi înaintea „Aprinderii
candelelor”. Cum obişnuiau să-i spună răposaţii mei bunici. Mă fascina jarul asfinţitului
ce învăluia intreg văzduhul cu o lumină roşiatică. Aşa cum observaţi, nimic nu
oglindeşte venirea Paştelui: aşteptam ca puţinii trecători ce se mişcau obosiţi spre casă
să-şi ridice măcar o clipă privirea, ca să vadă şi altceva decât cenuşiul trotuarului dintr-
un oraş ce parea atât de pustiu şi sleit de puteri, într-un moment atât de vital, de pur şi de
divin ,al reîncarnării lui Hristos. Uite că vine şi mult-aşteptata zi minune. ”Veniţi sã luaţi
lumină! Hristos a Inviat! Adevărat a Inviat! Hristos a Inviat! – îmi amintesc glasul
bătrân al preotului. Sunetul glorios al clopotelor mă umple de putere. Trăiesc, aşadar,
din amintirile apuse.
Uite cum plouă în seara Invierii! Nu, nu, e o ploaie liniştită, e o furtună
inspăimântătoare, nimic nu se mai vede prin şuvoaiele de apă ce curg din cerul furios. Şi
uite, bătrânul nostru mesteacăn se clătina speriat sub rafalele de vânt şi ploaie. Mi-e
teamă...
Bing,bang! Cling,Clang! Hristos a înviat din morţi/ cu moartea pe moarte călcând
/şi celor din morminte viaţă dăruindu-le ! Hristos a Inviat!”Adevărat a Inviat,părinte!”se
291
aud glasurile credincioşilor. Teama mea se risipeşte in curând însă. Fulgerele se văd
undeva departe, tunetele se aud tot mai slab, cântările de slavă domina pacea din
sufletele celor de lângă mine.
Ca o revelaţie Dumnezeiască, ploaia se opreşte. Oamenii zâmbesc, mulţumesc
Divinităţii şi se iau de mână
-Hristos a Inviat, nepoată! imi spune un bătrân, a cărui barbă îmi aminteşte de
existenţa lui Moş Crăciun.
-Adevărat a Inviat, tataie, îi spun, şi mă las îmbrăţişată, cu gândul că, oamenii mari nu-
s chiar atât de mari şi de răi, precum vor să pară : sunt nişte puşti inofensivi, cărora
trebuie să le aduci aminte de inocenţa cu care au descoperit lumea.
In ziua de Paşti, valul dintre timp şi eternitate se subţiază asemeni unei pânze de
paianjen.
Paştele ne destăinuie un lucru unic: Viaţa nu trebuie interpretată simplist, în prisma
celor mai simple lucruri si simţăminte, ci in termenii idealurilor şi a revelaţiei Divine.
SĂRBĂTORILE DE PAȘTE
Floreanu Ancuța, cls. a VIII-a

Seminarul Teologic Ortodox”Sf.Ioan Gură de Aur”
Slobozia- Ialomița
Prof.coord. Ionescu Carmen
În văzduh e numai cânt,

Fericire pe pamânt,
Iar în crengi e ciripit,
Iepurașul a venit.
De acum să faci urare,

Că e mare sărbătoare,
Și vin de sus din vale,
Creștini care pe care.
Și să vină- ncetișor,
Să le spună tuturor,
Că ”Hristos a înviat”,
Sânge roșu pe cruce s-a vărsat.
292
HRISTOS A-NVIAT!
Coman Ștefania-Teodora
Elevă, cls. a VI-a C
Școala Gimnazială Nr. 1 Costești, jud. Argeș
Îndrumător: Prof. dr. Grecu Elena-Alina
Iepurașul a sosit,
Toți copiii-a-nveselit,
A venit cu ouă mii,
Pentru sute de copii.
A adus doar fericire,

Ne-a-ncărcat cu mulțumire,
Combinată cu iubire,
Ce rezultă împlinire.
Rudele se strâng la masă,

Miroase-a sărbătoare-n casă,
E ziua Marii Învieri,
Pentru adulți și tineri.
Căldura emanată-acum;
Irelevant e să vă spun,
Cât de frumos e sentimentul;
Când voi puteți simți momentul.
Atâta bucurie-n jur,

Cu toții-s fericiți, știu sigur;
Și nimeni nu e supărat,
În acea noapte, Hristos a-nviat!
SĂRBĂTORILE PASCALE
Lungu Emilia-Gabriela
Elevă, cls. a VI-a C
Printr-un mic, mic ciripit
Paștele a și sosit
Și-a adus cu el îndată
Amintirile de-odată.
Peste tot e veselie

Se-mprăștie o magie
În aerul îmbietor
293
Și-n mireasma florilor.
Vopsim ouăle cu spor

Să ne fie mai ușor
Pentru ziua cea vestită
Lui Hristos menită.
Și-atunci când s-a-ntunecat

Noi cu toții am plecat
Pe-un drum lung și luminos
La-nvierea lui Hristos.
SOSIREA PRIMĂVERII
Tudose Raisa-Ionela
Elevă, cls. a V-a A
În sfârșit a venit primăvara, iarna cu plapuma ei de argint și cu albinuțele de gheață a

plecat din oraș.
Florile au răsărit din pământ toate, dar regele lor, ghiocelul, a ieșit primul ca să
vestească primăvara. Pomii au înflorit veseli, alături de iarba verde ca smaraldul.
Păsărelele s-au întors iarăși pe cerul albastru și soarele luminos s-a făcut văzut din
văzduhul mohorât și a alungat complet norii cu razele lui strălucitoare.
Copiii aleargă voioși pe câmpiile verzi, alături de rândunelele cenușii și de porumbeii
albi ca laptele.
Ouăle roșii ca focul așteaptă cu nerăbdare ziua Învierii, ca toți copiii să se
împărtășească și să se bucure de ele.
Toți oamenii au așteptat cu mare nerăbdare primăvara, pentru că ea este un anotimp
magic și plin de bucurie și veselie, iar copiii sunt gazdele bune ale Iepurașului de Paște, că să
le aducă ouă colorate.
Primăvara e mult iubită!
PAȘTILE IAR AU SOSIT!
Drăgucian Ana Maria

Școala Gimnazială G. D. Teutsch
Agnita/ Sibiu
Coord., CREȚU RODICA
Paștile iar au sosit,
Casele le-am primenit,
Ouă rosii, am vopsit
Și pe noi, ne-am pregătit.
294
Coșuri pline cu de toate,

Mesele îmbelșugate,
Pască, drob și cu stufat,
Ne îmbie la mâncat.
Clopotele au sunat,
În biserici am intrat,
Adânc noi ne-am închinat
Și de Paști ne-am bucurat.
HRISTOS A ÎNVIAT!
VINE IEPURAŞUL
Ilie Anca Alexandra, clasa a III a

Şcoala Malu-Roşu, judeţul Ialomiţa
Prof.Inv.primar Diaconu Elena
Iepurică, Iepurel,
Stă tot anul cuminţel
Şi vine în primăvară,
În grădină, de cu seară.
Căci vezi bine el cunoaşte
Când e vremea pentru Paşte!
Şi atunci , de dimineaţă,
După ce te speli pe faţă,
Cu ou roşu şi cu apă,
Să fii sănătos tot anul,
Tu să cauţi în grădină,
Pe sub tufe de sulfină,
Ouă roşii, bombonele, ciocolată , acadele
Lăsate de Iepurilă, pentru acei copii cu milă.
295
IEPURAŞUL DE PAŞTI
Ghiocel Daniela, clasa a III a,

Iepuraşule de Paşti,
Tu faci ouă minunate.
Linii, dungi şi chiar buline
Parcă-s nişte picturi fine.
Iepuraşule iubit,
De copii mult îndrăgit,
Vino, te rog şi la mine
Cu penelul tău vrăjit
Şi cu multă sănătate,
Că-i mai bună decât toate!
Dulciurile să le duci
La copiii cei sărmani.
Să se bucure şi ei
Măcar o dată pe an.
DE PAŞTI
Manole Laura Andreea, clasa a III a,

Primavara a venit
Câmpurile au-nverzit
Nu mai poţi să mai stai în casă
Când afară e verdeaţă.
Pân la Paşti mai e puţin:

Casa să o curăţim,
Ouăle să le vopsim,
Iară ce-i mai important,
S-avem sufletul curat!
De Paşti noi ne înnoim,

La biserică pornim,
Cu toţi să sărbătorim
Invierea lui Hristos!
296
IEPURAŞUL DE PAŞTI
Niţă Andreea, clasa a III a,

Iepuraşul urecheat
De pictat s-a apucat.
Se zoreşte, se zoreşte
Paştele acum soseşte.
Ouăle nu le-a pictat,
Masa nu a aşezat
Cu pască şi cozonaci
Cum se face doar de Paşti!
.
Hai, copii, să-l ajutăm,
Ouăle să decorăm,
Cu roşu să le pictăm.
Că-i sângele lui Iisus
Cel ce pentru noi s-a dus!
LA PAȘTI
Bodriheic Doriana, clasa I A

Coordonator, prof. înv. primar, Bodriheic Ana Emilia
Școala Gimnazială ”Florian Porcius” Rodna
Loc. Rodna, Jud. Bistrița- Năsăud
Astăzi e o zi mare,
E o zi de sărbătoare
Totul este minunat
Că, Iisus a înviat !
Mulţi copii se adună

Şi pornesc toţi de-o-mpreună
Prin case şi ocoale.
Având în coşuri ouşoare.
Ouşoare frumoase foc,

Care aduc mult noroc,
Fericire, împliniri.
Hristos a înviat ! … E viu !
297
PRIMĂVARA
Hetea Cristiana, clasa I A

Din zăpadă şi prin ger,

A ieşit un ghiocel.
El vesteşte-n toată ţara,
C-o să vină primăvara.
Uite, zorii îşi arată faţa,

Soarele din mers s-a şi oprit.
Ca să-ţi spună „Bună dimineaţa!”
Tu să îi răspunzi: „Bine-ai venit!”
A venit şi-o păsărică,

La fereastră să îmi zică,
Mult dorita primăvară,
A-nverzit pământul iar.
Eu afară am ieşit,
Păsărica am privit,
Din palmă i-am dăruit,
Miez de pâine neîntărit.
DE PAŞTI
Bodriheic Emiliana, clasa I A

A înviat Iisus Hristos,
Pentru al nostru folos.
Biblia să se-mplinească
Şi de rele să se ferească.
Şi atunci când a înviat,

Mariei Magdalenei i s-a arătat.
El s-a arătat apoi,
Celor doisprezece discipoli.
Iisus la Dumnezeu s-a rugat

Şi în ceruri s-a urcat.
Şi se roagă pentru omenire,
Să ne scape de pieire,
Pentru a noastră mântuire.
298
”SĂRBĂTOAREA DE PAȘTE - AȘTEPTATĂ CU NERĂBDARE DE CEI

MICI”
Prof. înv. primar, Bodriheic Ana Emilia

Şcoala Gimnazială „Florian Porcius” Rodna
Prof. Bodriheic Doru Călin
Liceul Tehnologic „Liviu Rebreanu” Maieru
Paştele este o sărbătoare religioasă creştină, ce comemorează învierea lui Iisus Hristos,
la trei zile după crucificarea sa în Vinerea sfântă, lucru care marchează sfârşitul postului
Paştelui. Paştele este sărbătoarea cea mai sfântă din calendarul creştin, urmată de Crăciun şi
recunoscute ca zile libere în majoritatea ţărilor de tradiţie creştină, cu excepţia notabilă a
Statelor Unite, unde este sărbătorită doar duminica Paştelui (şi nu şi lunea Paştelui). Paştele
creştine au loc nu departe în calendar de sărbătoarea Paştelui evreiesc - Pesah, care
comemorează Exodul, pentru că se crede că Iisus a înviat în zilele în care se ţinea această
festivitate.
Sărbătoarea Paștelui începe cu Duminica Floriilor, ziua când se serbează întoarcerea lui
Hristos în Ierusalim. În ziua de duminică dimineața, ei pleacă la biserici cu mâțișoare în mâini
– simbol al fertilității și vieții. Se zice că anume de ziua Floriilor oamenii își scoteau
mărțișorul și îl agățau de un pom roditor: dacă pomul rodea din abundență, atunci aveai parte
de un an bogat. Următoarea zi importantă din ajunul Paștelui este joi. În această zi,clopotele
bisericii încetează să mai bată.
Vinerea este Ziua Răstignirii lui Hristos, cea mai mare zi de post. Se zice că ziua de
vineri este o zi fără noroc. În această zi nu se practică munci prin gospodărie. Sâmbătă,
clopotele bisericii își reiau dangătul. În seara zilei de sâmbătă, familiile merg la biserică pentru
a asculta slujba Învierii și a lua „lumină” de la lumânările preoților. Cu aceste lumânări
aprinse, ei vor reveni în case și vor aprinde candela. Lumânarea nu trebuie să se stingă pe tot
parcursul drumului. După aceea vor ciocni ouă roșii zicând: „Hristos a Înviat!”și primind
răspunsul : ” Adevărat a Înviat!” Mâncarea tradițională de Paște este: ouă vopsite, friptură de
miel și pască. Mielul - este considerat simbolul lui Hristos, ouăle – simbolul Divinității care
fiind ciocnite de Paște sunt sacrificate.
Această sărbătoare este foarte așteptată de copii. Ei își doresc să participe la vopsitul
ouălor, alături de părinți. În ziua de Paște, cu multă bucurie în suflete, umblă după ouă roșii și
sunt foarte încântați atunci când le sunt trăistuțele pline.
299
HRISTOS A ÎNVIAT!
Elevă: Florea Mihaela Gabriela, cls. a VII-a

Liceul Tehnologic Mihail Kogălniceanu
Loc. Mihail Kogălniceanu/ Ialomița
prof. coord., FLOREA MARIANA LOREDANA
Pe cărarea din grădină,

Printre flori pe înnoptat
Iepuraşul o să vină
Când copiii s-au culcat.
Şi intrând tiptil în case

Prin odăile curate,
Tuturor o să la lase
Ouă roşii minunate.
Dacă vreţi să-i mulţumiţi,

După ce v-aţi deşteptat,
Salutaţi-i pe părinţi
Cu : ,,Hristos a înviat!”
Domnul sus în cer aude

Ce frumos aţi salutat
Şi atunci pe loc răspunde
,,Adevărat a înviat!”
IISUS ÎNVIE IARĂ
Elevă: Gugulea Ioana Delia, cls. a V-a

E primăvară afară
Şi ştim că-n vremea ei
În luncă zburdă mieii,
Copiii râd şi ei.
E Paşte, ştim cu toţii.
Iisus învie iară!
Să fim mai buni la suflet
Acum e primăvară.
300
ÎNVIEREA
Elevă: David Roxana, cls. a VIII-a
Dumnezeu a creat lumea,

Dar ea n-avea credinţă,
Aşa că s-a născut Iisus
Cu putere şi voinţă.
Dar el a fost omorât

Pe cruce, plângând
Oameni după el,
Iar tirani râzând
Un clopot tainic bate.

De Paşte, a înviat
Si celor din morminte
Viaţă veşnică le-a dat .
ACOLO SUS
Guliu Manoela, cls. a VII-a A

Liceul Teoretic Mihail Kogălniceanu
Mihail Kogălniceanu/ Constanța
Coord., prof. SAVIN MIRELA
Şi stau să mă gândesc
Când Stelele lucesc
Pe cerul neatins de nimeni
Oare este acolo totul bine?
Acolo undeva, dar dincolo de puterea mea

Se află cineva care ne iubeşte,
Care cu drag ne ocroteşte,
Viaţa nu este deloc rea.
Dar, numai cu ochii sufletului,

Putem vedea frumuseţea multului.
Dar cu ochii cei normali,
Vedem numai puţinul sufletului.
Când vrem totul şi nu obţinem nimic,
Când ne uităm spre cer şi curge câte un pic.
O lacrimă din ochiul mare,
Doar aceea te mai ţine în picioare.
Când îţi vine să cazi şi să zbieri de durere,

301
Oare cine îţi mai dă putere?

Cineva de sus care ţine la tine,
Şi mereu vrea sa îţi fie bine!
La acel cineva alergi când îţi este greu,

Dar paşii se împiedică mereu.
Numai cu voinţă reuşeşti,
Să ajungi unde doreşti.
Şi atunci când ai ajuns

Să spui: Doamne îţi mulţumesc,
Numai cu ajutorul tău
Am reuşit să mă eliberez de tot!
SPERANŢA …
Babalîc Andrada , cls. a VII-a A

Speranţa e ceva omenesc …

orice om îşi doreşte ceva în viaţă.
Atunci când ai proprile tale dorinţe,

e cea care te îndrumă.
Pentru a-ţi împlini visul,

luptăm mereu
cu noi.
PAȘTELE
Barău Elena, cls. a VII-a A

Sărbătoarea a venit,
Casele le-a împodobit,
Cu miros de cozonaci,
Şi cu multă bucurie!
Cu veşti de la iepuraş,
Plin cu daruri şi pe jos,
Are multe jucări,
Pentru toţi copii!
302
PRIMĂVARA
Purichea Dolores, cls. a VI-a B

Tresărind în armonie
Veseli saltă pe câmpii,
Plini de multă bucurie
Sute de voioşi copii.
Mii şi mii de păsărele

Se întrec în glasul lor.
Trandafiri şi viorele
Zâmbesc dulce unui nor.
Flori de măr cad din copaci

Peste doi îndrăgostiţi...
- Primăvară, tu ne placi
Şi ne faci mai fericiţi!
SCRISOARE CĂTRE DUMNEZEU
Ştefu Georgiana, cls. a VI-a B

Domnul Nostru,
Toţi ştim că la început ai creat cerul şi pământul, iar ca să nu laşi pământul pustiu ai
creat omul după chipul şi înfăţişarea Ta.
Ai lăsat omul liber pe pământ pentru a gândi şi a clădi planeta cu primele sale unelte,
mâinile, dar cu timpul totul s-a schimbat şi omul a evoluat din ce în ce mai mult făcând doar
ceea ce credea el că este bine.
Deşi Dumnezeu lasă omul să facă ceea ce vrea, la un moment dat îl va judeca pentru
toate păcatele sale el neştiind când va veni acea clipă.
Eu…recunosc şi eu am păcate ca toţi oamenii. Greşesc, nu ştiu întotdeauna ce este
corect. Dar am multe întrebări la care nu găsesc răspuns, însă ştiu că răspunsurile le voi găsi
pe parcursul vieţii alături de Tine Doamne.
303
SĂRBĂTOAREA LUMINII
Elev: Ristea Ioana Lorena, clasa a III-a A,

LPS/ Slatina
prof. Laufer Cristina
Când păsările ciripesc voioase printre copacii încărcați de flori, când fluturii roiesc
zglobii pe câmpii, când iepurașii se veselesc printre lanurile verzi de grâu, este clar că a venit
primăvara.
Odată cu ea a venit și cea mai mare sărbătoare a creștinătății: Învierea Domnului sau
Sfintele Paști. De Paști oamenii parcă sunt mai curați sufletește și mai iertători.De Paști învață
să fie mai darnici, mai zâmbitori, mai iubitori.Ei își aduc aminte că trebuie să ierte ca să fie
iertați, învață să dea ca să primească.
Pe masa fiecărui creștin sunt ouă vopsite în roșu sau frumos ornate în diferite culori, iar
carnea de miel este nelipsită.
Îmi aduc aminte cu mare drag de Sărbătoarea Învierii petrecută an de an alături de
familia mea.Ce plăcut era să mă întâlnesc cu verișorii, bunicii, unchii și mătușile mele.Toți
erau așezați la masa cea mare din camera de zi, plini de zâmbete pe față și veselie în suflet.Tot
ce conta era că suntem împreună:noi, familia!Unitatea, armonia, dragostea înmiresmau locul.
Abia așteptam să mergem împreună la biserică pentru a lua lumina, lumină pe care o aduceam
acasă pentru a ne lumina și a avea o viață mai liniștită și mai bună.
Oamenii, peste tot se salutau cu mult entuziasm: ,,Hristos a Înviat!” și cu multă bucurie
li se răspundea: ,,Adevărat a Înviat!”.
Ah! Mai sunt câteva zile!Magia iar va ieși din cufăr și va inunda casa!
Abia aștept! Abia aștept!...
LA PAȘTI
Elev: Denis Mandu, clasa a III-a A,
LPS/ Slatina
Se aud cântece de păsărele!Natura începe să prindă viață.Se zăresc, prin grădini,

primele floricelemulticolore.Soarele începe să strălucească cu mai multă putere, iar razele lui
parcă intră în pământ dând putere ierbii să își pună pe umeri haina de un verde aprins.Totul
începe să se înverzească, iar starea tuturor devine tot mai bună.
Încet, încet în pași de vals, se apropie și sărbătorile de Sfintele Paști.Oamenii se
pregătesc pentru Paști mai întâi curățindu-și sufletele ținând post și ajutând pe fiecare cu ce
poate și mai ales mergând la Biserică și rugându-se pentru sufletele lor și ale celor
apropiați.Înainte de Paști cu o săptămână, toți merg la Biserică îmbrăcându-se frumos și cu
sufletul curat, în fiecare seară ascultând Deniile.În ajunul Paștelui toți oamenii vopsesc ouăle
în diferite culori, fiind cel mai important simbol al creștinilor ortodocși.
304
Nu mai este mult și pe străzi se va auzi din nou: Hristos a Înviat! Abia aștept să mă
bucur de binecuvântările pe care Dumnezeu ni le pregătește în fiecare zi, dar atât de bine
simțite în ziua de Paști.
Bucuria Învierii Domnului este aceea prin care Dumnezeu dă oamenilor bunătate
spirituală și fizică.El S-a răstignit pentru noi, iar apoi a Înviat a treia zi după Scripturi, așa cum
spune Biblia.Ce har măreț!Ce dragoste!Ce pace pentru noi!Nu am meritat nimic, și totuși, am
primit totul!Dacă am vrea să îi mulțumim Domnului pentru bunătatea Lui nu am putea,
suntem prea mici!Ce avem noi să nu fi primit de la El?Nimic!Tot ce avem, avem de la El!Fie
că trecem prin bucurii sau necazuri, fie că suntem fericiți sau triști, toate sunt voia Domnului.
Bucuriile Pascale, mai ales cele nevăzute, sunt cele mai frumoase bucurii pentru că
oamenii învață să Îl slujească pe Dumnezeu, învață să se apropie mai mult de El!
Hristos a Înviat!
DOR DE ÎNVIERE...
Gheorghe Cătălin, clasa a III-a A,

LPS/ Slatina
Ah! Mi-e dor de lumină!Mi-e dor de Lumina Paștilor!

Învierea este singurul eveniment care dă sens existenței.Toate bucuriile din lume sunt
momentane, sunt trecătoare.Omul nu poate elimina nădejdea din viața lui.El are o aspirație
spre veșnicie.Vrea să cunoască tot mai mult, să se îmbogățească spiritual și mai mult...
Învierea ne dă încă un sens, acela că lumea aceasta nu-i făcută la întâmplare, ci este
făcută de un Dumnezeu al iubirii, al iubirii de oameni.El i-a creat pe oameni pentru veșnicie,
nu i-a creat pentru a trăi câțiva ani și după aceea să piară definitiv.
Fără Lumina Învierii totul ar fi întunecat.Dacă nu exista Înviere, nu mai puteam vorbi
despre un Dumnezeu personal, oamenii nu mai aveau un sens pe pământ, lucrurile chiar ar fi
fost lipsite de sens.
În duminica dinaintea Paștelui, creștinii serbează intrarea în Ierusalim a Domnului Iisus
Hristos numită popular : Floriile.Acum câteva mii de ani, Mântuitorul intra în cetate călare pe
un măgăruș, iar oamenii în semn de prețuire și-au pus hainele pe jos în fața Lui și îl
întâmpinau cu crengi de finic în mână și cu asanale.
Astăzi și noi, românii, trebuie să trăim această bucurie mergând la Biserică pentru a ne
umple sufletele de dragoste ca și când și noi am fi fost acolo.
Pentru ca să reușim să facem aceasta zi cu zi, oră cu oră, este nevoie să-L avem în gând
permanent pe Dumnezeu, să avem lumina Lui în suflet!
305
SĂPTĂMÂNA PATIMILOR – DRUM SPRE ÎNVIERE
Lazăr Maria Alexandra

Școala Gimnazială Greci/ Tulcea
Prof. coord., Lazăr Nicoleta
E mare bucurie în
cer şi pe pământ! Întreaga
natură se pregăteşte să-şi
înnoiască hainele pentru
marea sărbătoare a Învierii.
Soarele zâmbeşte printre
norii albăstrui, iar pământul
îi surâde prin flori
multicolore, mugurii
copacilor acoperind pădurile
cu o mantie strălucitoare.
La Greci, sărbătorile pascale sunt adevărate sărbători de suflet. Amintirile revin
puternic în minte şi suflet: mirosul proaspăt de pască dar şi de cozonac, nerăbdarea aşteptării
Învierii, toate creează în sânul familiei o atmosferă liniştită, încărcată de iubire.
Paştele poate fi numit şi sărbătoarea familiei, fiind ocazia reunirii: părinţi, copii, nepoţi ce se
bucură de clipele petrecute împreună în jurul mesei, cu credinţa că prin cinstirea cum se
cuvine a sărbătorilor vor fi mai buni, mai liniştiţi.
Sărbătoarea Învierii Domnului este păstrată cu sfinţenie în satul meu, unde tradiţiile şi
obiceiurile sunt transmise din generaţie în generaţie. Pregătit printr-o perioadă îndelugată de
post şi de rugăciune timp de patruzeci de zile, Paştele aminteşte an de an prin practicile şi
obiceiurile desfăşurate, de Patimile Mântuitorului Iisus Hristos, de Răstignire, Moarte, dar şi
Înviere. Această sărbătoare este marcată de slujbele speciale care sunt săvârşite pe toată
perioada Săptămânii Patimilor şi prin sumedenia de preparate tradiţionale pe care fiecare
sătean le are pe masă.
Săptămâna Patimilor este presărată cu frumoase rânduieli şi obiceiuri străvechi, care
trebuie ţinute din Duminica Floriilor pâna în Vinerea Mare, când Domnul a fost răstignit.
În Lunea Mare se face pomenirea fericitului Iosif, urmând ca în Marţea şi Miercurea
Mare să se facă pomenirea celor zece fecioare şi a femeii păcătoase.
În Joia Mare sunt prăznuite Cina cea de Taină, rugăciunea din Grădina Ghetsimani şi
vinderea omului de către Iuda. În această zi se vopsesc ouăle, ce simbolizează sângele vărsat
de Iisus Hristos pentru mântuirea omenirii, şi se coc pasca şi cozonacii. În seara acestei zile,
creştinii merg la Denia celor 12 Evanghelii, ce reprezintă una dintre cele mai profunde slujbe
ale creştinităţii.
În Vinerea Patimilor, ziua în care Mântuitorul Iisus Hristos a fost răstignit, credincioşii
merg la biserică pentru a aduce flori şi pentru e trece pe sub Epitaf, pânză pe care se află
imprimată icoana înmormântării Domnului. Prohodul Domnului de vineri seara reprezintă
306
punerea în mormânt a lui Iisus Hristos, care este ultima treaptă a tânguirii, înainte de Învierea
Sa. Ziua de Vineri este zi neagră de post, o zi în care gândurile noastre se îndreaptă către
suferinţele, patimile şi moartea Mântuitorului, exprimându-se sentimentele de tristeţe prin
participarea la Prohod.
Ziua de Sâmbătă este zi de linişte şi aşteptare, zi de reculegere, pentru ca Duminică
dimineaţa să ne bucurăm întru Înviere. Tot în această zi de sâmbătă, mai spre seară,
credincioşii merg la cimitir cu flori, pentru a le vesti bunilor şi străbunilor, Învierea. Se aprind
lumânări, se pun flori şi se păstrează momente de reculegere la mormintele celor apropiaţi. Cu
sufletul plin de speranţă, toţi locuitorii se îmbracă cu haine noi şi la douăsprezece noaptea
merg să ia Lumină, lumina Învierii, a bucuriei, a înnoirii, pe care apoi o aduc în casele lor,
fiind aprinsă ori de câte ori este nevoie.
Cei ce nu au reuşit să se împărtăşească în timpul Postului, se pot împărtăşi în noaptea
Învierii, toţi credincioşii prezenţi în biserică cântând ,,Hristos a înviat din morţi!”
În dimineaţa zilei de Paşte, se pune un ou roşu în cana cu apă şi toţi ai casei se spală pe
faţă pentru a fi rumeni şi sănătoşi tot anul.
Bucuria Paştelui este nemărginită şi noi,copiii de azi, adulţii de mâine, vom păstra cu
multă grijă tot acest mănunchi de obiceiuri şi tradiţii ce ne definesc sufletul şi credinţa.
DUMNEZEU E IUBIRE!

Școala Gimnazială Greci// Tulcea
Se simte-n aer aroma de april,
Întreaga lume e în aşteptare,
Văzduhul parcă-i mai senin
Şi razele-şi împart lumina diafană.
Timpul şi-ntinde aripile-i largi

Şi ne cuprinde-n clipele-i tăcute,
Cu toţii Îl aşteptăm pe Cel ce a-nviat
Şi şi-a întins iubirea ca o punte.
Iubirea-i calea ce-a urmat,

Dar n-a fost înţeles deloc şi iată…
El iar a pătimit, S-a îngropat,
Pentru ca noi să ne renaştem iară.
Prin fapte bune să păstrăm lumina!

Şi-n fiecare zi să ne-amintim,
De Cel ce S-a jertfit acolo, sus, pe cruce
Pentru ca noi toţi să ne mântuim.
307
NOAPTEA ÎNVIERII
Școala Gimnazială Greci/ / Tulcea
E veselie şi lumină
În casa şi inima mea,
E sărbătoarea cea creştină,
Astăzi e Învierea!
Şi-atât de limpede răsună

Un clopot dinspre sat, cântând,
Pe oameni îi zăresc mergând
Iar îngerii încep să cânte.
În biserică, lumini dumnezeieşti,

De nicăieri coboară cu miresme,
Se-aud lin cântări împărăteşti,
Melodice tăceri ce cad din ceruri.
Şi iată că soseşte ceasul sfânt,

Din noaptea asta dulce şi senină,
Când sfinţii stau la geamuri şi se-nchină,
Căci, Hristos iarăşi e pe pământ!
RECUNOȘTINȚĂ
Stamate-Ivan Vlad
Școala Gimnazială Greci/ / Tulcea
E Săptămâna Mare și ca orice bun creștin mă pregătesc sufletește pentru marea

sărbătoare: Paștele.
Zilele trec ușor, dar parcă mai adânci. Împletesc plăcutul cu utilul și astfel am timp și
de joacă, și să-mi ajut familia la treburile gospodărești, și să pictez lucrări cu subiect religios,
și să confecționez felicitări pentru expoziția din școală, iar în fiecare seară îmi împreunez
mâinile și îngenunchez umil în fața icoanei. Spun Tatăl nostru, uneori Crezul, însă cred că mai
presus de orice Dumnezeu ascultă rugăciunile mele de suflet.
Simt și trăiesc această sărbătoare altfel de la an la an… Cresc și conștientizez ceea ce
e în jurul meu în mod diferit pe măsură ce înaintez în vârstă. Dar nu voi uita niciodată mirosul
de cozonaci pregătiți de Buna, draga mea bunică, nu voi uita nici vopsitul ouălor alături de
fratele meu, iubitul meu frate, nu voi uita nici bănuții pe care mi-i dă Bunu, scumpul meu
308
bunic, nu voi uita nici povețele tatei și nici pe mama care este peste tot prin casă și în sufletul
meu… nu voi uita Paștele copilăriei!
Cu pioșenie mă reîntorc cu fața la Dumnezeu, aprind candela și încerc să spun o
rugăciune, însă parcă rugăciunile pe care le cunosc eu nu reușesc să cuprindă toată iubirea mea
pentru divinitate și toată dragostea mea pentru cei din jur, îngenunchez cu recunoștință în fața
lui Iisus … a suferit pentru noi, oamenii, și-a dat viața acolo, sus, pe cruce, atâta durere, atâta
umilință… mă întristez, dar lumina candelei îmi dă speranța că nu e totul piedut!
Îmi fac semnul crucii și merg să mă culc. Cu siguranță mâine va sosi Iepurașul!
„Hristos a înviat!”
HRISTOS A ÎNVIAT!
Volencu Beatrice, clasa a V-a B
Școala ,,Elena Doamna ’’-Tulcea
Prof. coordonator: Egorof Margareta
De te-ai certat cu fratele tau, tu iarta!

De cineva te-a suparat,gandeste!
Tu n-ai gresit nicicand?Viata e scurta,
Si-oricum,greseala se plateste.
E Pastele !
Hristos a inviat!
Desi L-am rastignit,El ne-a iertat!
Iarta si tu ,si eu,si lumea toata
Viata nu o traim decat o data !
TRADIȚII PASCALE
Dima Gabriela Fiorela, Clasa a V –a B

ȘCOALA ,, ELENA DOAMNA ’’ – TULCEA
Prof. coordonator: Egorof Margareta
Dis-de-dimineata , mama m-a rugat

Sa ma spal cu oul rosu,frumos si aranjat,
Alaturi de un ban de argint
Care ,de seara,cu drag a fost pregatit .
Caci era prima zi de Paste,la masa ,apoi

Am ciocnit cu fratele,oua ,amandoi.
Iar dupa imbelsugat
Ne-am dus la cosul sfintit,apoi am mancat.
309
Cozonac,drob si pasca
Si tot ce mai era pe masa
Miel,oua si vin
Am gustat toti din plin.
Tare mult ne-am veselit,ne-am bucurat,

Cand iepurasul a venit la noi,cu cosul bine incarcat.
Apoi, in pas vioi,
Am mers la biserica s-am vazut ce e mai frumos:
Hristos a inviat !
TRADIȚII
Caramangiu Maria, Clasa a V-a B

Scoala Elena Doamna-Tulcea
Profesor coordonator:Egorof Margareta
Traditii
Primavara a sosit
Pastele a venit
In case aranjate
Pe masa,oua incondeiate
Inconjurate de bucate alese,
Asteptand lumina sfanta,
In suflet sa ne patrunda
Bucuria de Paste.
Crestinii cu sufletul curat
Spun intr-un glas:
Hristos a inviat!!!
BUCURIA ÎNVIERII
Minu Anca,
Liceul Tehnologic Udrea Băleanu
Băleni/ Dâmbovița
Prof.coord., MARICA ELENA
Sfânta Scriptură
Ne spune pe-ndelete
Cum Iisus a murit,
Vinovat pentru nimic.
Dar un miracol s-a întâmplat,

După trei zile a înviat,
Moartea a biruit
Și pe creștini i-a mântuit.
310
Azi ne bucurăm cu toții

Căci Iisus a înviat,
Ne-a adus o mare mângâiere
Și-o sărbătoare de neuitat.
Clopotele cheamă pe toți creștinii

Să se-ndrepte spre sfântul altar
Să cinstească cu mic cu mare,
Această iubită sărbătoare.
Cozonaci și ouă roşii

Aşezate sunt pe masă
Aşteptând cu nerăbdare,
A copiilor suflare.
ÎNVIEREA DOMNULUI
Dumitru Cristina,
În noaptea cerească
Plină de lumină sufletească,
Cu mic, cu mare,
Ne îndreptăm la Sfânta Sărbătoare.
Candele și lumânări
Sunt aprinse chiar și pe scări,
Pe morminte strălucesc,
Focuri până la cer.
La sfârșit ne închinăm,
Și cu credință exclamăm:
Hristos a înviat!
Adevărat a înviat!
311
SĂRBĂTOAREA DE PAȘTI
de Alexandru Victor Ștefănel,

Paștele e ziua
Învierii lui Hristos
Mergem toți cu mic cu mare
La cea mai mare sărbătoare.
Cu bunicii, cu nepoții,
Am plecat apoi cu toții,
De păcat noi să scăpăm
Căci lui Hristos ne-nchinăm.
Toată lumea se închină

La toate icoanele,
Și au aprins până în zări
Candele și lumânări.
În această zi de sărbătoare
S-a întâmplat minune mare:
Din mormânt El S-a înălțat
Și pământul a luminat.
Lumea stă ascultătoare,

Bolta e răsunătoare,
De cântări pătrunzătoare
Și de clopot care sună tare.
PATIMILE LUI IISUS
Elevă: Iacobescu Luciana, Clasa a VI-a

Prof. îndrumător: Olaru Mihaela Adina
Școala Profesională Daneți
Comuna Daneți, județul Dolj
Când aprilie-a venit
Și Iisus a pătimit.
Sângele și l-a vărsat
Să ne ierte un păcat.
Totul s-a cutremurat

Când el duhul și l-a dat,
312
Cerul s-a întunecat,

Pietrele s-au sfărâmat.
Râuri curg pe fața mamei,

Totu-i trist și amăgit,
Fiul său e răstignit
Așa cum s-a prevestit.
NATURA ÎN SĂRBĂTOARE
Elevă: Cristea Emilia, Clasa a VII-a

Afară-i doar zâmbet și floare,
Aer încărcat cu miresme trecătoare.
Copii cu tălpițe goale pe asfalt,
Pomi încărcați c-un verde de smarald.
Bunica vopsește azi ouăle toate,

Le-așează în coșul cu comori încondeiate.
Cocoșii cântă și strigă în cor:
„E așteptat iepurașul de zor!”
E magica Sărbătoare Pascală,

Păsările dau zvonul în țară.
Pe lângă case răsar, cu blândețe,
Mândre ecouri de frumusețe.
Din curtea bisericii vin alergând

Copiii, în mână lumânări ținând,
Oamenii între ei se salută încet.
Purtând pe chip un farmec discret.
Toți creștinii stau acum să asculte

Zgomotul liniștii plăcute,
În văzduh, însă, mare zarvă este,
Sărbătoarea ne-aduce un cadru de poveste.
313
ÎNTR-O LACRIMĂ CEREASCĂ
Elev: Dumitrașcu Andreea, Clasa a V-a

Uite, uite acolo-n vale,

Iată, vine pe cărare
Vine-ncet pe drumușor
Să-mi aline-un dor ușor,
Să mă lase să nu zac
Si cu ea să mă-mpac.
Mergi încet prin foișor,
De te-apucă somn ușor,
Mergi tiptil prin codruleț
Și la iarbă te înveți.
Pe pășune te așterni
C-un covor de flori etern.
Iar cu gândul tău divin
Toată lumea ți-o alin.
O, Iisus, mireasmă-mi ești
Cu parfumuri mă umbrești.
Dar acum m-ai alintat,
Căci griji tu m-ai scăpat
Și-mi aduci ceva sfânt,
Paștele să-l am în gând!
AȘTERNUTUL CREDINȚEI
Elevă: Mălăel Claudia, Clasa a VIa

Iisus, din cer coboară

Și te oprește-n ulicioară.
Cu o tolbă de minuni
Și cu frumuseți ne-ngâni.
Peste-a soarelui ispită
Tu, acolo, ții pitită
Frumusețea încântată
314
Sub un cubuleț de gheață.

Pătură de flori așezi
Ca de sus să ne veghezi
Cu o spadă de lumină
Ațintită spre natură.
Pomii toți la horă-i iei,
Sub o rază de scântei
Aprinzi torța soarelui,
Frățiorul norului.
Ca o pasăre măiastră,
Tu te lași peste câmpii.
Colțul ierbii înverzești,
Albinele-n livezi poftești.
Din cerdacul cerului,
La umbra pământului,
Sub amărăciunea vieții
Alini stricăciunea morții.
Suflete, nu fi străin
Și mai varsă-ți din venin!
Întotdeauna-n viață-nveți
Credința să nu ți-o pierzi!
RUGĂCIUNEA
Miron Mihaela, cls. a V-a
Şcoala Gimnazială Nr. 1 Rîmnicu de Jos
Cogealac/ Constanța
Prof.coord., SAVIN NASTASIA
Copilul credincios să fie

Pe Hristos mereu îl ştie
Acolo unde sunt
El mă păzeşte.
O portiţă
E deschisă mereu
Pe ea o întâlnim
Şi la ea noi ne gândim.
Când în Biserică intrăm

Ne rugăm şi ascultăm
Slujba spusă de părinte
Este o învăţătură de minte.
315
ÎNGERUL MEU
Dură Iuliana, cls. a V-a

Tu îmi poţi schimba destinul,

Înger nemuritor.
Îmi poţi alina chinul
Cu-n vis rătăcitor.
Când boala mă râpune,

Tu mă veghezi mereu.
Şi nimeni nu poate spune
Ce este în sufletul tău.
Fiindcă tu mi-ai dat viaţă

Şi ai grijă de mine,
Un pupic plin de dulceaţă
Am pregătit pentru tine.
Eu mă trezeam cu tine-n faţă,

Şi tot cu tine adormeam.
Vreau să te ştiu mereu în viaţă,
Totdeauna asta îmi doream.
PĂSĂRELELE
Zgumă Ianis, cls. a V-a
Păsări frumoase aleargă

spre casele lor în zbor.
Rândunelele ciripesc
şi vrăbiuţele muncesc.
Porumbeii şoptesc
cuvinte ce mântuiesc.
Doară noi uităm mereu

să iubim tot ce nu ştim.
316
LUNĂ ŞI NATURĂ
Buneanu Marian, cls. a VI-a
Împreună zâmbesc,
Îngeri şi oameni
Cântă şi zâmbesc.
Luna cea frumoasă

Pe cer stă în tron,
Cântă mai voios
În acest decor.
Îngerii dansează
În acest paradis,
Dumnezeu aduce,
În inimi un vis.
Vis al primăverii,
Şi al bucuriei,
Drum al fericirii,
Către nemurire ...
AMINTIREA
Vlad Bianca, cls. a VI-a
Cogealac / Constanța
Cu drag mi-aduc aminte

De-o zi din viaţa mea
Când draga mea bunică
Pe păr mă mângâia
Cu voce blândă ea îmi şoptea
Povestea Paştelui
Şi de dragii mei părinţi
Să ascult cât mai mult.
Pe-atunci, la cuvinte importanţă nu dădeam
Le luam în joacă şi râdeam,
Dar acum am înţeles
Repetarea acestor cuvinte.
Niciodată n-am crezut
Cât poate însemna un cuvânt
Spus la momentul potrivit.
317
LUMINĂ DIN LUMINĂ

Maria Bocancea, clasa a VIII-a
Cercul de Creație literară
Palatul Copiilor Pitești
Prof. Simona Marineață
Când vei simți lumina că-n suflet îți pătrunde
Atunci și a ta minte mai mult se va deschide!
Soarele privea ironic după un norișor, trimițând discret săgeți de lumină care
să mă mângâie. Avea chef de joacă, acum, la început de primăvară, când iarna încă își
mai târa trena de dandelă printre firele firave de ghiocei. Hai să-i fac pe plac și să-l
însoțesc în dansul lui printre norii pufoși ca vata de zahăr. Eram fericită... Fericirea
însă mi-a fost brusc umbrită de imaginea unei mame care își plimba copilul bolnav
într-un cărucior cu rotile.
Am adormit târziu, cu gândul la durerea acelei mame, la grija cu care își apăra
copilul, rugându-se parcă de soare să-i trimită aripi de lumină care să-i ușureze
suferința.
A doua zi, am povestit colegilor și le-am propus să mergem la un centru de
copii cu dizabilităti, unde eu am făcut voluntariat, să le aducem puțină lumină și
fericire în sufletele lor chinuite de boală. Am fost dezamăgită când una dintre fete a
spus că nu suportă copiii bolnavi și nici nu se gândește să meargă, atâta timp cât poate
face alte lucruri mai frumoase și mai interesante.
Ea are tot ce-și dorește și nu o interesează că în jurul ei sunt oameni care mor
de foame, copii care nu știu ce înseamnă mângâierea blândă și ocrotitoare a mamei
sau îmbrățișarea protectoare a tatălui. I-am spus că a fi sănătos și a avea de toate nu
este ceva normal, ci este dragostea lui Dumnezeu care îți trimite lumină. Această
lumină trebuie dată mai departe.
Voi merge singură, pentru că și eu sunt un copil îmbrăcat în lumină și voi
oferi din lumina mea celor din jur, pentru a străluci mai tare.
Cândva, mami mi-a spus că fiecare om are steaua lui și depinde de el dacă
aceasta va străluci sau va rămâne în umbră. Mi-a mai spus că drumul până la stea e
lung și anevoios, cu trepte de lumină și trepte de întuneric, cu bine și rău. Dacă voi ști
să pășesc doar pe treptele de lumină, voi face fapte bune și voi îndepărta toate
gândurile rele din calea mea, voi ajunge acolo unde îmi doresc. Steaua mea va
străluci și îmi va lumina calea.
Acum înțeleg și semnificația luminii pascale. Este un miracol prin care putem
comunica cu Dumnezeu. Lumina divină ar trebui să ne lumineze mintea și să ne
deschidă sufletul, pentru a primi liniște, speranță și iubire.
Lumina, acest simbol al biruinței asupra întunericului, este purtată cu dragoste
pe aripi de înger. Trebuie doar să crezi, să știi că este lângă tine și vei simți că nu te
părăsește niciodată. Eu știu că Îngerul meu este mereu lângă mine, chiar dacă nu îl
văd, știu că veghează asupra mea în orice clipă, că mă ajută în momente dificile şi mă
apără de tot felul de pericole. Îngerul meu este prezent şi îmi arată drumul cel bun,
mă ajută să evit răul şi este mesagerul meu, pentru că transmite rugăciunile mele către
Dumnezeu, pentru a primi tot timpul dragostea divină.
318
Ştiu că Îngeraşul meu mă va însoţi dacă voi fi cuminte, sinceră, ascultătoare,

dacă mă voi ruga mereu şi voi fi bună la suflet. Ştiu că atunci când greşesc mă vede şi
se supără. Eu îl rog să mă ierte, să-mi aducă în suflet pace şi linişte, să arunce punţi
peste pericolele care mă pândesc şi să mă îmbrace în lumină.
Mă liniştesc şi mă cuprinde o stare de bine, căci simt că nu sunt singură, că
este acolo când am nevoie de…înger!
SĂRBĂTORI PASCALE
Manea Dorin, clasa a V-a

Cercul de Creaţie literară
Palatul Copiilor Piteşti
Profesor Simona Marineaţă
Lumină din Lumină

În suflet şi în casă
Şi multă bucurie
Să-aveţi când staţi la masă,
Risipitori să fiţi
În vorbe cu simţire
Şi-n faptele frumoase,
Izvor de fericire.
Întindeţi, cât mai des,
O mână oricui cere
Şi lacrima s-o ştergeţi,
Aduceţi mângâiere.
Ferestrele din suflet
Lăsaţile deschise,
Primiţi Lumina Sfântă
În candele aprinse.
Vegheaţi să crească mare
Când timpu-aveţi în faţă,
E singura putere
Să trecem drept prin viaţă.
319
UNICUL CREZ SPRE UITARE!
Mehedințu Andreea, clasa a VIII-a

Palatul Copiilor Pitești- Argeș
Prof. Simona Marineață
Purtăm în noi…
Păcatul firii omeneşti!
Ne iartă,Doamne,
Că te-am răstignit!
Te-am înstrăinat…
Cu zgomote deşarte,
Şi clipe înfierate de durere!
Te-am pierdut..
Pe o cruce a neantului!
Ne-am ofilit…
Şi am căzut prin fire de lumină.
Sărutul trădării
Ne-a strecurat iubirea,
În vise de ceară…
A mai rămas doar…
Ceasul răscumpărării,
Povara tristului ieri
Şi…PAŞTELE…
O lacrimă străină,
Ce umple golul timpului!
Unicul Crez spre uitare!
LUMINA BLÂNDĂ A ÎNVIERII
Călincu Vlad, Clasa a VIII-a

Colegiul Național „Mihai Viteazul” Slobozia, Județul Ialomița
Coordonator: Prof.Emilia Vlad
Eu nu prea știu să vorbesc despre Paște sau despre sărbători. Eu mă bucur de ele.
Bunica îmi spune că altădată, copiii nu o duceau așa de bine ca noi. „Eram amărâți”, spune ea.
Nu știu cum vine asta. Să nu prea ai ce mânca (eu cam fac nazuri), să porți hainele fratelui mai
mare ca să mergi la școală.
„De Paște, spune bunica, toată familia ținea post. Blidele de dulce erau urcate în pod.
Și copiii țineau post. Când erau mai măricuți, se spovedeau. Îmi amintesc prima mea
spovedanie. Părintele m-a întrebat dacă îmi ascult părinții, iar am răspuns că da. Și atunci
chiar credeam că așa fac. Apoi, parcă mi-am dat seama că au fost dăți când am supărat-o pe
mama. M-am temut de mărturia mea. Noi, copiii, credeam că dacă vorbim urât ne taie Taica
Popa limba. Dar pentru că am vorbit fără să ma gândesc, oare, tot așa voi păți?
După împărtășanie, am mers acasă cu o bucurie mare în suflet. Parcă eram mai ușoară,
parcă aveam aripi...”
320
Mie îmi place Paștele. Mama face curățenie mare și îl cheamă pe Părintele Păun să facă
sfeștanie. Suntem tare cuminței atunci, eu și fratele meu. Casa se umple de lumină. Lumina,
zice bunica, e dar de la Dumnezeu. Și noi, parcă suntem luminoși, cumva.
Tata aleargă în toate părțile de Paște să facă aprovizionarea. Zice că asta a treaba
bărbatului în casă, dar eu am văzut-o de multe ori pe mama cu sacoșa la cumpărături.
Cel mai mult îmi place să încondeiem ouă. Am făcut asta și la școală și la muzeu. E
frumos. Îmi plac cele cu cruciulițe și punctișoare. Am uitat cum se numesc modelele. Doamna
dirigintă ne spune că aceste ouă împodobite de noi sunt mai bune, că am muncit și noi la ele.
Vor sta frumos pe masa din sufragerie. Îmi place că ne vin rudele de la Urziceni în vizită.
Mama se va mândri cu coșul de ouă decorate de noi. Păcat că după aceea, le vom ciocni și se
vor sparge. Dar vom păstra cojile să facem Caloian.
Bunica și mama vor face cozonacii. Noi nu cumpărăm de la Elsa. Mama spune că se
pierde spiritul sărbătorii, dacă nu faci în casă cozonacul. Mama prietenului meu cumpără
cozonaci gata făcuți și ouă vopsite de la Kaufland. Oare la ei acasă nu mai există spiritul
sărbătorii? Dar ce o fi acest spirit? Că am uitat s-o întreb pe mama.
Mergem în fiecare an la biserică să luăm lumină. Îmi place tare mult, dar aș prefera să
mă lase să merg cu colegii. Ai mei zic că e o sărbătoare de familie și că mă întâlnesc cu colegii
tot timpul. Așteptăm puțin și apoi zice părintele „Veniți de luați lumină”și noi luăm. Și
clopotele bat și e frumos, tare frumos. Parcă îmi vine să plâng.
Venim acasă cu lumina. Nu știu de ce strălucește altfel. Eu am grijă să nu se stingă
lumânarea, dar e cam greu că nu văd pe unde calc. Anul trecut s-a stins și m-am speriat.
Credeam că se va face întuneric! Am aprins din nou de la altă lumânare. E frumos cum se
umple orașul de luminițe mișcătoare care curg ca niște râuri vii.
Cred eu că spiritul sărbătorii e chiar lumina
Lumina blândă a Învierii
PAȘTELE
Elev: Humă Cristian-Vlăduț
Școala Gimnazială Nr. 1
Bocșa, Jud. Caraș-Severin
Prof.coord., ȘELARIU ELENA LORENA
Paștele este o mare sărbătoare a creștinilor. Ei sărbătoresc Învierea

Domnului nostru Iisus Hristos.
Oamenii se pregătesc dinainte pentru această mare sărbătoare. Gospodinele deretică
prin gospodărie, văruiesc pomii, pregătesc cozonaci, prăjituri și ouă roșii, culoarea roșie
reprezentând sângele lui Iisus.
Creștinii au obiceiul de a mânca pască, drob și carne de miel cu ocazia acestei
sărbători. Oamenii merg sâmbătă noaptea la slujba de înviere ca să primească lumină. Odată cu
venirea Paștelui, se încheie postul acestuia, care durează șase săptămâni.
În ziua de Paște, oamenii se îmbracă frumos și merg la biserică. Ei se salută cu
“Hristos a înviat!“ și “Adevărat a înviat!“. Conform tradiției, copiii cuminți primesc cadouri de
la Iepurașul de Paște.
Câtă bucurie, fericire și bunătate aduce această mare sărbătoare în sufletele oamenilor!
321
IEPURAȘUL DARNIC
Elevă: Petru Karina

Iepuraș drăgălaș,
Ai venit de pe imaș.
Și mi-ai pus în cuibuș,
Un cățel de pluș.
Într-un coș mai măricel

Mi-ai pus un cozonăcel,
Cu cacao și rahat
Foarte bun pentru mâncat.
N-ai uitat nici de Monica,

Să-i aduci și ei pisica.
N-ai uitat nici de Ionel,
Să-i aduci un cojocel.
Acum toți sunt fericiți,

Mulțumiți și liniștiți.
Iepuraș drăgălaș,
Drum bun spre imaș.
DARUL
Elev: Humă Cristian-Vlăduţ

Şcoala Gimnazială Nr. 1
Bocşa, Jud. Caraș-Severin
„Lăsaţi copiii să vină la mine!”

Acesta e îndemnul Tău,
Iisuse, tu, ce te-ai jertfit pe cruce
Şi pentru sufleţelul meu.
Cu rugăciunea mea fierbinte,

Iisuse, Doamne-Ţi mulţumesc!
Micuţa mea poezioară
Cu drag, Ţie ţi-o dăruiesc.
322
NOAPTEA ÎNVIERII
Elev: Morozov Darian-Oleg

O zi frumoasă a venit
E noaptea sfântă-a învierii.
Şi toţi creştinii au luat
Lumina mântuirii!
Cu sufletul curat
Toţi oamenii din sat,
În noaptea cea mai sfântă
Învierea au lăudat.
Un clopot bate-ntruna
Hristos a Înviat!
Un gând frumos se-ndreaptă
La cei ce au plecat.
Hristos a Înviat! Hristos a Înviat!

E vorba cea mai sfântă
Pe care toţi creştinii
Cu drag azi o rostesc.
IISUS
Tănasie Lavinia, cls. a V-a

Şcoala gimnazială Unirea, judeţul Dolj
Prof.coord., DRĂGUȚ MĂDĂLINA
Oricât de sfânt era Iisus,

Şi cât de lustruit prin lut,
Vedeai pe El venind de sus
Şi ai Săi nu L-au cunoscut.
A trebuit ca trupul Său
De mucenic să-l bată-n cuie,
Ca să S-arate Dumnezeu
Şi ca-n Ceruri să Se suie.
323
IEPURAŞUL
Măndoiu Denis, cls. a V-a

A sosit un iepuraş
Cu sfială-n ochi şi paşi,
Care are un coş cu ouă
Îmbrăcat în haină nouă.
Vine doar în primăvară

În grădină, de cu seară,
Căci, vezi bine, el cunoaşte
Când e vremea pentru Paşte!
ZI DE PAŞTE
Budică Raluca, cls. a V-a

Acum că Paştele a sosit

Şi ouăle le-am înroşit,
Hai cu toţii să ciocnim,
Mai buni şi darnici să fim.
Iepuraşul ne aduce
În coş multe bunătăţi,
Bucurii şi voie bună
Că aşa-i datina străbună.
IEPURAŞUL CEL PUFOS
Pelea Daniela Livia, cls. a V-a

Iepuraşul cel pufos
Vine ele frumos, voios,
Să le-aducă la copii
Ouă roşii, jucării,
Multe daruri, bucurii,
Tot ce vă doriţi copii
324
Căci, o dată de Paşti vine

La mulţi ani cu fericire!
SĂRBĂTOARE
Elev, Dumitru Luciana, clasa a VII- a B,

Liceul Tehnologic Agromontan „Romeo Constantinescu”
Loc. Vălenii de Munte, Jud. Prahova
Prof. Ionescu Alina Elena
M-aş prinde-n hora cu vântul

Să îi sting suflarea-n ploi,
Cu rouă să ung pământul
Gonind iarna de la noi.
Bine-ar fi în somn să-mi crească

Brânduşe în loc de păr,
Primăvara s-o trezească
Gândurile-mi în culori.
Să-nfloresc târziu ca merii,

Să-mi miroase pielea-a tei,
Să-nsoţesc pe cerul serii
Rândunelele scântei.
Să mă-ntrec cu cânt de mierlă,

Cu-ntreg codrul să vorbesc,
Viaţa să-mi străluce-a perlă
Când SĂRBĂTORILE-mi zâmbesc!
LINIŞTEA
Badea Eduard, clasa a VII- a B,

Se află-n primăvară o tainică nobleţe,
Ce-ndeamnă trup şi suflet să doarmă în blândeţe
Şi-n verdele ei râde o galeşă lumină –
Înmiresnând, cu slavă, Creaţia divină.
În vânt şoptind molatic, miresme se-ntretaie –

Şi nori, căzuţi din ceruri, trimit zvâcniri de ploaie;
E-o linişte albastră, ca de-nceput de lume,
Şi sufletu-mi cuprins e de-o pace fără nume.
325
TE IUBESC, PĂRINTE!
Elev, Pădureţ Florentina, clasa a VI- a B,

Când zorile aleargă dimineaţa

S-o-mbrace cu lumină şi căldură
Atingi uşor şi-mi mângâi Doamne faţa
Ce-ai înflorit-o dintr-a ta Făptură.
Te laudă şi câmpul şi stejarii

Si apele cu clinchete slăvesc,
Şi-orice făptură cu tot ce are-n viaţă
Cântă în cor Părinte, te iubesc!
Şi buni şi răi se-mbată-n frumuseţea,

Cascadelor de adieri de vânt;
Lumină dai tu pentru toată lumea,
Eşti creatorul pe acest pamânt.
326
RAPORT DE EVALUARE A
CONCURSULUI NAȚIONAL DE CREAȚIE LITERARĂ ȘI PLASTICĂ
“BUCURIILE SĂRBĂTORILOR DE PAŞTE”
-ediţia a VII-a/ aprilie 2015-
Concursul Național este înregistrat în C.A.E.N. 2015, domeniul CULTURI ȘI
CIVILIZAȚII-A8, p. 19
Unități organizatoare: ŞCOALA GIMNAZIALĂ NR.2 CARACAL, LICEUL CU

PROGRAM SPORTIV SLATINA, ȘCOALA GIMNAZIALĂ „GEORGE POBORAN”
SLATINA.
Scop: Valorificarea potenţialului creator al copiilor prin realizarea unor compoziții
plastice şi literare. Dezvoltarea la elevi a unor comportamente educaţionale, morale şi de
caracter.
Grup țintă: preșcolari și școlari ai claselor pregătitoare și ai claselor I – VIII.
Durata proiectului: ianuarie 2015 – iunie 2015.
În urma implementării proiectului, CONCURS NAȚIONAL DE CREAȚIE
LITERARĂ ȘI PLASTICĂ “BUCURIILE SĂRBĂTORILOR DE PAŞTE”, au fost
descoperite şi promovate tinere talente. S-a realizat un adevărat schimb de experienţă între
copii, copii – cadre didactice şi între cadrele didactice participante. Simpozionul
național”Educarea preșcolarilor și școlarilor în spiritul valorilor morale”, ca activitate
premergătoare celei principale a proiectului nostru, prin multitudinea temelor abordate și a
exemplelor de practici împărtășite de participanți, folosite în activitățile cu elevii și partenerii
educaționali, pentru a forma la elevi comportamente educaționale, morale și de caracter, și-a
atins obiectivul propus, acela de a se realiza un adevărat schimb de experiență. S-a dovedit
extrem de util, participanții exprimându-și dorința de a se continua acest gen de colaborare.S-
au înscris 120 de participanți din 15 județe ale țării, participând în mod direct sau indirect.
La concursul național, activitatea principală a proiectului nostru, s-au înscris 251 de
cadre didactice cu 759 lucrări (90 literare și 669 plastice), din 30 judeţe ale ţării: Alba,
Argeș, Bihor, Brașov, Bacău, Bistrița-Năsăud, Brăila, Botoșani, Caraș-Severin,
Constanța, Dâmbovița, Dolj, Galați, Hunedoara, Ialomița, Iași, Ilfov, Maramureș,
Mureș, Olt, Prahova, Satu-Mare, Sibiu, Suceava, Teleorman, Timiș, Tulcea, Vaslui,
Vrancea, Vâlcea și municipiul București. La învățământul preșcolar s-au înregistrat 234 de
lucrări, la cel primar 319, gimnazial 197 și liceal 9 lucrări. S-au acordat 227 premii: 108 locul
I, 54 locul II, 43 locul III și 22 mențiuni. Expoziția s-a organizat la Biblioteca ”Virgil
Carianopol” din Caracal.
Cele două comisii de jurizare de la fiecare secțiune au stabilit premiile lucrărilor
participante în funcție de criteriile de jurizare înscrise în proiectul național, urmărind foarte
mult originalitatea, mesajul lucrării, bogăția cromatică, diversitatea și corectitudinea tehnicilor
de lucru. Toți membrii celor două echipe de jurizare au apreciat efortul copiilor, oferind
premiile pe măsură.
327
Consider că prin participarea numeroasă și nivelul calitativ ridicat al lucrărilor, acest

proiect național și-a atins obiectivele propuse. Avem ca scop să asigurăm sustenabilitatea
proiectului, să aducem cât mai aproape de elevi tradițiile românești.
Organizatori: director, prof. Costel-Răzvan BĂȚĂGUI, dir.adj., prof. Irina
MOCANU, prof. Sanda CIOROIANU, prof. Maria ȚIȚIRIGĂ, prof. Cătălina OPREA, prof.
Nelia Adriana FARCAȘ, prof. Nelia Adriana FARCAȘ, secretar șef, Georgeta GUȘATU,
bibliotecar, Iuliana DALEA, consilier școlar Lucica STANCIU, prof. Cristina LAUFER, prof.
Nicoleta POPESCU, prof. Emilia DIACONESCU
Inițiatori-realizatori: prof. Sanda CIOROIANU, cons.șc., Lucica STANCIU
Coordonatori proiect:
Școala Gimnazială Nr. 2 Caracal - director, prof. Costel Răzvan BĂȚĂGUI
prof. Sanda CIOROIANU
Liceul cu Program Sportiv Slatina - director, prof. Virginia GHIRĂ

consilier școlar, Lucica STANCIU
prof. Cristina LAUFER
Școala Gimnazială ”George Poboran” Slatina - director, prof. Carmen NEDELCU

prof. Nicoleta POPESCU
prof. Emilia DIACONESCU
328
329
330
331
332
333
334
335
336
337
338
339
340
341
342
”Pe-un fluture-n zbor,/ Pe aripi călător” – nr. 5

Revista NR 5

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Revista NR 5

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

PE-UN FLUTURE-N

ISSN 2247 – 5842

La apariţia acestui număr şi-au adus contribuţia

- Insp.șc.gen. – I.S.J. OLT, prof. Felicia MAN

Copiii și valorile morale (DRAGOMIRESCU ANDREEA MARIA) .................................................................100

Copiii iubesc biserica (PĂTRU IOANA) .............................................................................................................212

,,Morala…cea mai mare maestră a educației” Friederich Nietzsche

Revista „Pe-un fluture-n zbor/ Pe aripi călător” nr. 5 reprezintă un

Tot acest număr al revistei cuprinde creații literare ale copiilor

CADRUL DIDACTIC, MODEL PENTRU ELEVII SĂI

Insp.educativ, I.S.J. OLT

Omul nu se naște ființă morală, ci devine, iar maniera în care devine

transmisă elevilor un proces de socializare a comportamentelor umane bazate

Şcoala – cadrul favorabil de educare moral-civică

Prof. Alesu Silvia – Şcoala Gimnazială ,,George Poboran” Slatina

Copiii de astăzi sunt cetăţenii societăţii informatice. Ei trebuie să gândească şi să

Educarea preşcolarilor şi şcolarilor în spiritul

Prof. înv. pr. Andreescu Costinela Denisa

Valorile morale au un rol deosebit atât în formarea caracterului şi a stilului distinctiv al

Educaţia morală formează copiilor o conduită morală bazată pe cunoaşterea cotidiană a

Educarea preşcolarilor şi şcolarilor în spiritul

Educaţia este concepută ca o activitate de formare şi dezvoltare armonioasă a fiinţei

Învăţământul primar nr. 12/1996, Editura Discipol, Bucureşti, 1996

Educarea preşcolarilor şi şcolarilor în spiritul

adevărat. Pentru ca aceste cunoştinţe să se transforme în conduite trebuie însoţite de trăiri

În educaţia creştină a copilului este implicată întreaga societate. Copilul fiind ca o

Dumitrana Magdalena, Copilul, familia şi grădiniţa, Editura Compania, Bucureşti, 2000

EDUCAŢIA MORALĂ A PREŞCOLARILOR

Prof.înv.preșc., ANICA APOSTOL/DINCU MONICA

Morala este o forma a constiintei sociale care reflecta normele de comportare a

deosebiri de atitudini, de a evidenţia consecinţe ale comportamentului greşit. Am mai

Metode interactive în şcoala modernă

Prof. înv.primar, Mariana Barbu

În abundenţa informaţională cu care societatea actuală se confruntă, sistemul

dezvoltare. Pentru unii, modernitatea este opusă practicilor tradiţionale şi se caracterizează

participanţilor, dintre personalităţile lor, ducănd la o învăţare mai activă şi cu rezultate

o Un computer nu reţine informaţia procesată decât dacă apăsăm butonul

Când învăţarea este ,,pasivă”, creierul nu ,,salvează” ceea ce a fost prezentat!

O.Păcurari( coord.), Invăţarea activă, Ghid pentru formatori,MEC-CNPP,2001

Educarea elevilor în spiritul

EDUCAREA ELEVILOR IN SPIRITUL VALORILOR MORALE

Prof., BĂDICA CRISTINA ELENA

EDUCAŢIA PENTRU VALORI COMPORTAMENTALE ŞI ATITUDINI

Educaţia este o activitate necesară şi permanentă nu numai pentru realizarea în sine a

În perioada pe care o traversează România, de democratizare în toate domeniile de

Educarea şcolarilor în spiritul valorilor morale

Educaţia este concepută ca o activitate de formare şi dezvoltare armonioasă a fiinţei

INTERFERENŢE ÎNTRE EDUCAŢIA MORALĂ ŞI EDUCAŢIA

Educaţia moral-civică are un conţinut preponderent social exprimându-se în special la

înfăptuire, de o instrumentalizare procedurală şi tehnică a paşilor ce urmează a fi făcuţi

Cultivarea valorilor morale la preşcolari

Prof. Boșonea Georgeta

Educaţia morală urmărește formarea copilului în concordanţă cu normele, valorile,

Să mergem şi noi să vorbim cu cei marginalizaţi, cu cei nebăgaţi în seamă, cu cei

PERSPECTIVE ŞI ABORDĂRI CONCEPTUALE ALE EDUCĂRII

Profesor pentru învăţământul primar,

EDUCAREA PREŞCOLARILOR ŞI ŞCOLARILOR

locale, de presă, radio-TV. La acestea se adaugă organizaţiile religioase şi activităţile

-Învăţământul primar nr. 12/1996, Editura Discipol, Bucureşti, 1996

Educarea preşcolarilor şi şcolarilor în spiritul

afective, componenta cognitivă şi cea afectivă fiind indispensabile în formarea conştiinţei

Necesitatea formării preşcolarilor în spiritul valorilor morale prin

PROF.: ALINA SIMONA DULGHERU, Grădiniţa cu P.P.nr.5 – Bârlad/ Vaslui