1. Ce este contabilitatea?

Definitie

Contabilitatea, ca sistem, aşa cum se prezintă ea astăzi, este rezultatul unui lung proces istoric
în decursul căruia s-a transformat dintr-o simplă tehnică de înregistrare a schimburilor
comerciale, într-un mijloc de control şi prevedere, apoi într-un instrument de gestiune, iar în
zilele noastre ea constituie din ce în ce mai mult o garanţie socială.

2. Care sunt obiectivele?

3. Ce intelegeti prin sistem dualist al contabilitatii?

Reprezentarea dualistă a ciclului de exploatare presupune scindarea contabilităţii în două părţi,
contabilitatea financiară şi contabilitatea managerială, obţinându-se acelaşi rezultat în două
moduri diferite.
Concepţia dualistă susţine ideea că sistemul contabil se diferenţiază în contabilitate financiară şi
contabilitate de gestiune.

4. Ce este normalizarea contabila?

Normalizarea contabilă a avut şi are următoarele ţinte:
a) stabilirea de norme comune tuturor utilizatorilor, pentru ca informaţia contabilă să reprezinte
un instrument fiabil de comunicare în domeniile:economic, financiar, juridic, fiscal;
b) înţelegerea informaţiei contabile şi controlul acesteia;
c) asigurarea comparabilităţii informaţiei contabile în timp şi spaţiu
d) definirea legăturilor precise între:
-nevoile de gestiune specifice ale entităţilor patrimoniale;
-reglementările dreptului fiscal şi celui comercial;
-cerinţele de raportare naţionale şi internaţionale.

5. Ce sunt standardele internationale de contabilitate? Dar standardele nationale ale contabilitatii?

Standardele Internaţionale de Contabilitate au condus la progrese remarcabile atât în ceea ce
priveşte îmbunătăţirea, cât şi armonizarea raportării financiare la nivel mondial, fiind utilizate:
• ca fundament al reglementărilor contabile naţionale în multe ţări;
• ca tratament internaţional de bază de către anumite ţări care îşi îmbunătăţesc propriile
reglementări, cum ar fi ţări puternic industrializate dar şi cu o economie în dezvoltare cum ar fi
China, ţările din Asia, Europa Centrală şi Rusia;
• de către bursele de valori şi autorităţile de reglementare care permit societăţilor externe şi
interne să prezinte situaţii financiare în conformitate cu Standardele Internaţionale de
Contabilitate;
• de organismele supranaţionale, cum ar fi Comisia Europeană, care au acordat încrederea
cuvenită IASC de a obţine rezultate care să satisfacă necesităţile pieţei de capital;
• de un număr tot mai mare de societăţi aflate într-un proces de creştere economică.
 6. Ce este contabilitatea financiara? Dar manageriala? Definitie
Contabilitatea financiară denumită şi generală sau externă (“comptabilité générale” la francezi
şi “financial accounting” la anglo-saxoni), are la bază norme unitare privind organizarea şi
conducerea acesteia care au caracter obligatoriu pentru toate unităţile patrimoniale
Contabilitatea de gestiune este un sistem care măsoară şi oferă informaţii financiare şi
operaţionale utilizate pentru a ghida acţiunile managerilor, pentru a stimula comportamente şi
pentru a crea şi susţine valorile culturale necesare realizării obiectivelor strategice ale
organizaţiei.

7. Diferente si asemanari intre contab. Manageriala si financiara.

Contabilitate financiară (generală)
- oferă o vedere globală şi sintetică a conturilor unităţii patrimoniale;
- furnizarea de informaţii necesare atât pentru necesităţi proprii cât şi în relaţiile cu
utilizatorii interesaţi;
- are la bază norme unitare prevăzute în legea contabilităţii 82/91;
- se ţine în limba română şi moneda naţională iar pentru operaţiunile efectuate în
valută în moneda naţională şi valută;
- este normată şi obligatorie;
- analizează în principal fluxurile externe dintre unitatea patrimonială şi exteriorul
acesteia;
- este formalizată şi se impune fiecărei unităţi patrimoniale.
Contabilitate de gestiune (analitica)
- Oferă o imagine detaliată a fiecărei activităţi, de unde denumirea de contabilitate
analitică;
- Calcularea costurilor;
- controlul de gestiune;
- controlul bugetar ;
- se organizează în funcţie de specificul activităţii şi de necesităţile proprii fiecărei
unităţi patrimoniale;
- alături de valorile monetare ea integrează numeroase măsuri fizice (cantitatea de
materii prime, număr ore lucrate, timp de funcţionare al unui utilaj);
- este obligatorie potrivit legii contabilităţii;
- nu este normată (standardizată);
- analizează fluxurile interne în vederea determinării costurilor producţiei;
- se organizează după criterii, metode, proceduri proprii fiecărei unităţi patrimoniale.
Utilizatorii primari ai informaţiei contabile, după cum am mai precizat,
sunt de asemenea diferiţi în cele două cazuri. Rapoartele financiare, rezultat al contabilităţii
financiare, sunt în primul rând întocmite pentru persoane din afara întreprinderii, în comparaţie
cu contabilitatea de gestiune care furnizează rapoarte şi analize interne, utilizate de toţi
managerii, iar conţinutul rapoartelor variază în funcţie de nivelul managerial care solicit
informaţiile, de departamentul sau segmentul analizat şi de obiectivele fiecărui raport.
Un alt criteriu de comparaţie între contabilitatea de gestiune şi contabilitatea financiară
este unitatea de măsură. Contabilitatea financiară generează informaţii financiare privind fapte şi
evenimente din trecut. Unitatea de măsură utilizată în general de contabilitatea financiară este
unitatea monetară istorică (valoarea monetară la data înregistrării operaţiunii). Pe de altă parte
contabilii de gestiune nu sunt obligaţi să utilizeze numai unitatea monetară istorică; ei pot apela
la orice unitate de măsură utilă scopului pe care îl urmăresc.
Rapoartele financiare elaborate pentru utilizatorii din mediul extern al întreprinderii se
întocmesc, de obicei în mod regulat: lunar, trimestrial sau anual. Raportarea periodică la
intervale egale reprezintă un concept de bază al contabilităţii financiare. Rapoartele contabilităţii
de gestiune pot fi întocmite lunar, trimestrial sau anual în mod regulat, însă ele pot fi de
asemenea solicitate zilnic sau la intervale egale. Important este ca fiecare raport furnizat să fie
util şi întocmit ori de câte ori este nevoie.
Există diferenţe semnificative şi în cea ce priveşte gradul de obiectivitate al informaţiei
furnizate de cele două părţi ale sistemului contabil dualist. Astfel, informaţiile furnizate de
contabilitatea financiară se referă la operaţiuni ce au avut loc în trecut. Astfel de informaţii sunt
în mod obiectiv determinate. Prin opoziţie, contabilitatea de gestiune este preocupată în
principal de planificarea şi controlul operaţiunilor interne – activităţi care se referă de cele mai
multe ori la perioade viitoare.
Fluxurile patrimoniale care apar în activitatea întreprinderii sunt externe în cadrul
contabilităţii financiare şi interne în cazul contabilităţii de gestiune.
Modul de clasificare al cheltuielilor diferă în cele două cazuri, acestea clasificându-se
după natura lor în contabilitatea financiară şi după destinaţia lor în contabilitatea de gestiune.
Contabilitatea financiară are în general obiective financiare, în timp ce obiectivele contabilităţii
de gestiune sunt în majoritatea lor de natură economică.
Criterii de diferentiere :
- Instrumentele de calcul
- Aria de extindere a corespondenţelor contabile (CF utilizeaza toate conturile,
exceptie clasa 9, iar CG utilizeaza numai conturile din clasa 9)
- Tipuri de sisteme contabile (CF - sistemul partidei duble, in timp ce CG nu este
limitat la sistemul partied duble, se aplica orice system util)
- Caracterul informaţiilor (CF –informatii active, exacte, CG- informatii passive, mai
putin exacte
- Frecvenţa raportării
- Utilizatorii primari ai informaţiilor
- Aria de cuprindere a fenomenului
- Caracterul organizării (CF- este obligatory pt toti agentii economici, CG- nu are
character obligatoriu)
- Gradul de obiectivitate
- Obiectivele de analiză

8. Care sunt obiectivele contab. Manageriale impuse de managementul modern?

În concluzie, pentru a răspunde cerinţelor impuse de un management modern, contabilitatea de
gestiune mai trebuie să vizeze şi următoarele obiective:
- de a fi un ajutor în analiza strategică a firmei (de a reconcilia calculul costurilor cu analiza
strategică);
- de a ţine mai mult seama de limbajul şi conceptele utilizate de unităţile, sectoarele operaţionale

9. Care este utilitatea contab. Manageriale pt conducerea entitatii?

10. Obiectivele contab. Manageriale

Contabilitatea de gestiune are ca obiect descrierea proceselor interne
care influenţează activitatea unităţilor patrimoniale. Ea asigură şi administrează
informaţia privind cheltuielile şi veniturile prin prisma purtătorilor de valoare:
produse, lucrări, servicii şi subdiviziunile organizatorice interne (secţii, fabrici,
şantiere etc.), furnizează, de asemenea, informaţia analitică privind resursele
repartizate spre a fi gestionate la nivelul verigilor organizatorice interne.
Principalul obiectiv al contabilităţii de
gestiune este acela de a furniza informaţiile necesare organizaţiei pentru
realizarea obiectivelor strategice ale acesteia, lucru ce va determina satisfacerea
nevoilor clienţilor, creditorilor, furnizorilor, salariaţilor, acţionarilor.
Obiective strategice :
- Calitate
- Cost
- Timp

11. Ce este consumul de valori si de cate tipuri este?

În general, noţiunea de consum de valori este definită ca fiind totalitatea valorilor ce
aparţin unei structuri organizatorice a economiei naţionale, care se consumă pe durata
unei perioade de timp.
-Întâlnim următoarele categorii :
consum de valori productive;
consum de valori neutre;
consum de valori accidentale;
consum de valori cu caracter special.

12. Caracteristicile de baza ale costului.

-costul exprimă consumul de resurse. În această calitate, costurile cuprind consumul
factorilor de producţie, respectiv materii prime, materiale, combustibil, energie, apă, forţă
de muncă, mijloace de producţie, prestaţii externe şi alte consumuri;
-costul include cheltuielile efectuate pentru obţinerea realizărilor unităţii patrimoniale.
Realizările se identifică cu bunurile produse, lucrările executate sau serviciile prestate
destinate fie consumului intern, fie desfacerii;
-consumurile de resurse sunt evaluate în unităţi monetare. În expresie bănească, costul
reprezintă numărul de unităţi monetare necesare înlocuirii resurselor consumate şi care
sunt încorporate în valoarea bunurilor şi serviciilor realizate de unitatea patrimonială;
-costul este componenta preţului de vânzare al produsului.

13. Care sunt functiile costului?

-Funcţia de măsurare a cheltuielilor
-Funcţia de cercetare–dezvoltare a costului
-Funcţia de producţie a costurilor
- Funcţia de personal
-Funcţia comercială
-Funcţia financiar-contabilă
-Funcţia de optimizare
-Funcţia de control şi reglare
 14. Cum se clasifica cheltuielile de productie si pe baza a ce criterii?
Dintre aceste criterii amintim :
-criteriul naturii economice a cheltuielilor;
-criteriul raportului în care se găsesc faţă de volumul producţiei;
-criteriul modului de repartizare în costuri;
-criteriul cerinţelor de postcalcul.
a. După natura muncii consumate, cheltuielile se împart în:
A. cheltuieli cu munca vie
B. cheltuieli cu munca materializată
b. Potrivit legii contabilităţii, contabilitatea cheltuielilor se ţine pe feluri de
cheltuieli, după natura lor grupate astfel :
A. cheltuieli de exploatare
B. cheltuieli financiare
C. cheltuieli extraordinare
D. cheltuieli cu provizioanele, amortizarea şi ajustările pentru depreciere
sau pierdere de valoare
E. cheltuieli cu impozitul pe profit şi alte impozite
c. După modul de repartizare în costul produselor, lucrărilor, serviciilor,
cheltuielile de producţie se clasifică în:
A. cheltuieli directe
B. cheltuieli indirecte
d. Sub aspectul cerinţelor normării şi postcalcului costurilor, cheltuielile de
producţie se grupează pe elemente primare şi pe articole de calculaţie
e. Cheltuielile de producţie se grupează funcţie de dependenţa lor faţă de
volumul producţiei în:
A. cheltuieli variabile (operaţionale)
B. cheltuieli fixe (de structură)
f. Din punct de vedere al legăturii cu procesul de producţie, adică a raportului
lor faţă de procesul de producţie:
A. cheltuieli de bază
B. cheltuieli de regie
g. După gradul lor de omogenitate, cheltuielile de producţie se împart în:
A. cheltuieli simple
B. cheltuieli complexe
h. După necesităţile lor economice şi natura activităţii desfăşurate, cheltuielile
de producţie se grupează în:
A. cheltuieli productive
B. cheltuieli neproductive
i. În funcţie de momentul apariţiei lor:
A. cheltuieli curente
B. cheltuieli preliminate
C. cheltuieli anticipate
j. După raportul dintre cheltuielile înregistrate în contabilitatea financiară,
după natura lor economică şi cheltuielile încorporate în costul producţiei, care
fac obiectul contabilităţii de gestiune, distingem:
A. cheltuieli încorporabile în costuri
B. cheltuieli neîncorporabile în costuri
C. cheltuieli supletive
k. În funcţie de destinaţia lor sau dacă avem în vedere funcţiile unităţii
patrimoniale şi nu structura organizatorică a acesteia, distingem:
A. cheltuieli de aprovizionare;
B. cheltuieli de distribuţie:
C. cheltuieli de fabricaţie
D. cheltuieli administrative

15. Ce sunt cheltuielile neincorporabile in costuri? Dar cele supletive?

Cheltuieli neîncorporabile în costuri, reprezintă cheltuielile înregistrate în contabilitatea
financiară, dar care sunt excluse în determinarea costurilor în contabilitatea analitică,
deoarece nu condiţionează realizarea lucrărilor, produselor şi serviciilor.
Cheltuielile supletive numite şi cheltuieli de adăugat, reprezintă cheltuieli fictive care nu
sunt înregistrate în contabilitatea financiară din diferite motive contabile sau financiare
pentru a nu influenţa impozitul pe profit, dar care se includ în costuri.

16. Care sunt diferentele dintre cheltuielile contabilitatii financiare si cele ale
contabilitatii de gestiune?

17. Cum pot managerii sa-si exercite puterile asupra costurilor?

18. Care este relatia cost-profit?

19. Definitia patrimoniului intreprinderii din pct de vedere juridic si economic

20. Structura situatiilor financiare sau din ce se compune un set complet de situatii
financiare?

21. Ce este bilantul?

22. Ce este contul de profit si pierdere?

Contul de rezultate în varianta să tradiţională, a fost cunoscut sub mai multe titluri. IFRS se
referă la această situaţie financiară numind-o situaţia veniturilor, iar Directiva a IV CEE şi multe
dintre ţările UE, se referă la el, numindu-l cont de profit şi pierdere; în SUA sunt folosite uneori
alte denumiri că situaţia venitului, situaţia câştigului, situaţia operaţiunilor.
Informaţia furnizată de către contul de profit şi pierdere, făcând referire la elemente de venituri şi
cheltuieli şi la legătura dintre acestea (cum ar fi sumele raportate că adaos comercial sau profit
înaintea dobânzilor şi impozitării), facilitează analiza financiară, în special cea legată de
raportarea profitabilităţii entităţii.

23. Ce este patrimoniul net?

Patrimoniul net se determina ca diferenta între activele totale si datoriile totale, reflectând activele
firmei negrevate de datorii la un moment dat. În esenta, patrimoniul net reflecta averea
întreprinderii la o anumita data (are un caracter static).
24. De ce este importanta situatia fluxurilor de trezorerie pt manageri?
25. Care sunt utilizatorii informatiei contabile reflectate in situatiile financiare?

26. Care sunt utilizatorii informatiei contabile rezulate din contabilitatea manageriala?

27. Cui revine responsabilitatea de a produce (intocmi) situatiile financiare publicului?

Revine exlusiv conducerii entitatii

28. Cui revine responsabilitatea de a prezenta situatiile financiare publicului?

Revine exlusiv conducerii entitatii

29. Ce reprezinta activele patrimoniale si cum se clasifica ele conform IAS sau conform
lui 1802?
Reprezinta totalitatea bunurilor (lucrurilor propriu-zise şi drepturile asupra lor)
susceptibile de evaluare bănească, din patrimoniul unei persoane.
- Active imobilizate
- Active circulante
- Cheltuieli in avans
- Datorii : sumele ce urmeaza a fi platite intr-o perioada de pana la un an
- Active circulante nete/datorii curente nete
- Total active minus datorii curente
- Datorii: sumele care trebuie plătite intr-o perioadă mai mare de un an
- Provizioane
- Venituri in avans
- Capital si reserve

30. Ce sunt stocurile si cum se evalueaza la sfarsitul exercitiului financiar?

-stocurile reprezinta “ cantitatea de active materiale si financiare
existente la un moment dat intr-o unitate patrimoniala. “
-stocurile se evalueaza la valoarea actuala sau de utilitate, denumita
valoare de inventar.
-stocurile se evalueaza la cost, mai putin ajustarile pentru depreciere
constatate

31. Ce sunt activele imobilizate si de cate tipuri sunt?

Active imobilizate înseamnă activele care sunt destinate să servească o
perioadă îndelungată activitățile entității, respectiv mai mare de un an,
acestea fiind impartite in trei categorii: imobilizari necorporale, imobilizari corporale si
imobilizari financiare.

32. Cum se evalueaza activele imobilizate la sfarsitul exercitiului si la ce valoare sunt

prezentate in bilant?

33. Ce sunt veniturile conform IAS 1 sau 1802 si cum se clasifica?

34. Ce sunt cheltuielile si cum se clasifica in contul de profit si pierdere?

 35. Prezentati 3 principii contabile care vi se par relevante

1. Principiul continuitatii activitatii, presupune ca societatea continua in mod normal functionarea intr-un viitor
previzibil, fara a intra in imposibilitatea continuarii activitatii sau fara reducerea semnificativa a acesteia.
2. Principiul permanentei metodelor, se caracterizeaza prin continuarea aplicarii acelorasi reguli si norme privind
evaluarea, inregistrarea in contabilitate si prezentarea elementelor patrimoniale si a rezultatelor, asigurand
comparabilitatea in timp a informatiilor contabile.
3. Principiul prudentei vizeaza evitarea riscului de a transfera asupra exercitiului urmator, pierderile ce risca sa
greveze patrimoniul si rezultatele societatilor.
4. Principiul regularitatii, sinceritatii si imaginii fidele are ca scop furnizarea de informatii clare, precise si
complete asupra patrimoniului societatii de valori mobiliare, asupra situatiei financiare, asupra rezultatului, a
operatiilor si asupra riscurilor asumate prin plasamente.

36. De cate tipuri sunt

37. Ce sunt provizioanele si cum sunt reflectate in bilant?

Provizioanele se definesc că fiind datorii incerte din punct de vedere al
exigibilităţii sau al valorii.
Potrivit OMFP nr. 1802/2014, provizioanele sunt destinate să acopere datoriile a căror natură este clar definită și
care la data bilanțului este probabil să existe sau este cert că vor exista, dar care sunt incerte în ceea ce privește
valoarea sau data la care vor apărea.

38. Ce sunt creantele si la ce valoare ssunt reflectate in situatiile financiare?