BUNICA ŞI NEPOŢII

În expresul de Florica
Lăzi, colete, un amalgam
Şi-n compartiment, bunica
Şi nepoţii stau la geam.

Hohotind, copii zburdă

Şi fac zgomot infernal,
Iar bătrâna, ştirbă, surdă,
Tot priveşte cerul pal.

Dintr-un coş, le dă bunica

Câte-un tort cu zahăr, copt,
Şapte ani are Lucica,
Iară Nicu are opt.

Înfoiată cum e varza

Baba zice mai apoi:
- Uite barza! Uite barza!
Care v-a adus pe voi!

Nicusor şi cu Lucica
Fără să mai zică pâs,
Tot privesc înspre bunica
Şi se prăpădesc de râs.

Nicu-apoi, întins pe-o coastă

Zice, răsfirându-şi părul:
- S-o lăsăm să moară proastă,
Sau să-i spunem adevărul?