Poezia „Femeia?..

Măr de ceartă”, scrisă de Mihai Eminescu, transmite un mesaj puternic, având ca

temă iubirea , percepută subiectiv de eul poetic, eul liric în ipostaza îndrăgostitului.
Construiă pe baza monologului liric confesiv, ideea poetică accentuează suferința, celui care este
neînțeles.
Prin intermediul motivului amorului, este sugerată starea de suferință, generată de neînțelegerea
femeii. Provocata din neimplinirea in iubirea

LA nivel stilistic, discursul poetic ce sustine tema amintita se concentreaza in jurul unor simboluri
literare si a unor figuri de stil capabile sa transpuna profunzimea trairii eului liric.
Antiteza „când crudă, când cu milă” scoate în evidență faptele femeii, care pot fi atât negative, cât și
pozitive. Imbinarea contrariilor, ev identierea contrariilor
Surprinde misterul acestei fiinte, care are la baza asocierea contrariilor.
Metafora ”masca ei de ceară” ce sugereaza falsitatea, dublicitatea.
Epitele

Astfel, motivele literare precum si limbajul artistic compun imaginarul poetic de o profunzime
aparte, generator de stari contradictorii.