Din patrimoniul Memorialului Ipotești – fotografia Xeniei Velisar, verișoara lui

Mihai Eminescu

Interpretările biografice în cazul unor descendenți Iurașcu/ Eminovici sunt, uneori în

întregime, alteori pe anumite segmente, forțate. E și cazul Xeniei Velisar, fiica Saftei Iurașcu-
Velisar, verișoara lui Mihai Eminescu. Safta Iurașcu, a doua fiică a stolnicului Vasile Iurașcu, se
căsătorește cu clucerul Dimitrie Velisar, dovadă înscrisul dat de clucer pentru primirea ultimilor
bani din zestrea promisă, datată cu 3 ianuarie 1847, și declarația stolnicului din 10 ianuarie a
aceluiași an că este mulțumit cu amanetul pus pe zestrea fiicei sale. Safta și Dimitrie Velisar au
avut trei copii: Olga, Nicu și Maria. Olga a intrat la Mănăstirea Agafton și s-a călugărit, primind
numele de monahie Xenia. Într-un extras din statistica monahiilor aflate în Mănăstirea Agafton
de la 1872, e precizat, cu referire la monahia Xenia Velisar: „Îndatorire – citeață; locul nașterii –
Fundeni, ținut Bacău; vârsta – 40 de ani; data intrării în schit – 1862; părul – negru; nasul –
rătund; statura – potrivită; fața – smolită; semne – cu alunele pe obraz”. Într-o condică de la
Agafton, la nr. 29, Xenia Velisar este trecută cu calificativul „prea bine; sârguitoare la toate și în
afară de biserică” (Gh. Ungureanu, Eminescu în documente de familie. Ediție îngrijită de Gh.
Ungureanu, București, Minerva, 1972). Prin urmare, Olga (Xenia) Velisar s-a născut în 1832 și
s-a călugărit la vârsta de 30 de ani. Pe crucea de pe mormântul monahiei Xenia Velisar este
trecut la anul nașterii – 1840. Nu știm unde este greșeala. Cert este că Olga Velisar nu s-a
călugărit în copilărie, cum s-a afirmat. Dovadă e și fotografia, păstrată în Fondul Documentar
Ipotești, în care Xenia Velisar e îmbrăcată în haină de mirean. Fotografia este făcută în atelierul
fotografului Nestor Heck din Iași, cel care l-a fotografiat, în 1884, pe Mihai Eminescu.

Monahia Xenia s-a stins în 1917 și este înmormântată la Mănăstirea Agafton.

Pentru altă interpretare a biografiei Xeniei Velisar recomandăm cititorului volumul lui
I.D. Marin, Eminescu la Ipotești (Iași, Editura Junimea, 1979).