EDUCAȚIE NONFORMALĂ- ÎNTRE REALITATE

ȘI PERSPECTIVE

Motto:
„Să nu-i educăm pe copiii noștri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei
vor fi mari și nimic nu ne permite să știm cum va fi lumea lor. Atunci să-i învățăm să se
adapteze”. (Maria Montessori – „Descoperirea
copilului”)

Educația non formală completează educația formală și informală. În școală, în prezent,

acest tip de educație este des adus în discuție și se încearcă aplicarea ei prin diferite activități
care nu aparțin curriculumului școlar. Conținutul educației nonformale este organizat pe arii
de interes și îmbină cunoștințele predate de profesori cu strategii de punere în practică a
cunoștințelor dobândite prin activități plăcute și motivante.
Obiectivele acesteia nu urmăresc să excludă modul tradițional de educație. Pentru a
desfășura activități nonformale de calitate este utilă respectarea unor reguli și principii care au
la bază competențele și conținuturile educației formale. Dintre caracteristicile educației
nonformale pot fi amintite:
 este centrată pe beneficiar și pe nevoile reale de învățare, facilitând identificarea
acestora pentru o mai bună adaptare a procesului de învățare;
 este ajustată comunității, grupului și/sau individului și presupune o studiere în
ritm propriu;
 are atașate obiective clare de învățare și presupune un management eficient al
resurselor;
 se bazează pe multe metode active/ interactive și diversificate de învățare;
 susține dezvoltarea personală a indivizilor/ grupurilor;
 reprezintă în primul rând învățarea prin noi experiențe și permite valorificarea
celor anterioare;
 poate să conducă la recunoașterea competențelor dobândite
Literatura de specialitate prezintă și alte caracteristici ale educației nonformale:
inovativă, creativă, dinamică (se bazează pe multe metode active sau interactive), continuă
(se adresează la orice vârstă), formativă (dezvoltă aptitudini și deprinderi), voluntară,
distractivă, complementară (completează învățarea formală), neconvențională, ajustabilă
(extinde cadrul de învățare).
Activitățile nonformale sunt cuprinse în programe flexibile care permit formarea de
competențe complementare care urmăresc dezvoltarea sau formarea de aptitudini și atitudini,
de conștientizare a nevoilor sociale ale individului sau formarea de capacități de intervenție.
Metodele de învățare sunt interactive și diversificate pentru a se obține
cunoștințe și aptitudini noi: joc de rol, dezbatere, jocuri de improvizație, brainstorming, team
building, etc. Activitățile nonformale sunt variate și cuprind cercuri de lectură, serbări școlare,
excursii, drumeții, tabere, concursuri, vizite la muzee, vizionări de spectacole, etc.
Acest tip de activități sunt atractive pentru elevi deoarece aleg de bunăvoie să se
implice, chiar dacă se desfășoară într-un cadru organizat, unde au posibilitatea de a se
manifesta liber, de a se exprima liber, de a-și exprima părerile, de a se manifesta dezinvolt,
dar în același timp îi și responsabilizează. Sunt opționale, nu presupune notare, nu sunt
evaluate, promovează munca în echipă, sunt adaptate cerințelor individuale ale elevului,
potențialului elevului și sunt dirijate de personal specializat care se află în strânsă legătură cu
elevii și părinții acestora. Elevul este trecut pe primul plan, iar pe cel secund rămâne cadrul
didactic. Astfel acesta își poate valorifica abilități organizatorice, de colaborare și cooperare
sau de asumare a responsabilității. Însă, pentru a crește interesul elevilor și a-l menține,
activitățile nonformale trebuie să țină cont de interesele elevului, de înclinațiile, preocupările
și preferințele lor.
Totodată organizarea acestor tipuri de activități depind și de alți factori: locul de
desfășurare, posibilitatea de deplasare, mijlocul de deplasare, perioada de organizare și
desfășurare, resurse materiale, costuri, timpul necesar pregătirii, disponibilitatea elevilor și al
cadrelor, etc. Datorită programei destul de încărcate în timpul săptămânii resursele de timp
sunt limitate pentru pregătirea unor activități nonformale și uneori sunt limitate și la sfârșitul
săptămânii.
Cu toate acestea, educația nonformală își are rolul ei, sprijinind eforturile celor care
doresc sporirea coerenței procesului instructiv-educativ: educația permanentă și orientarea
prospectivă a educației.

Bibliografie:
1. ***Strategia de modernizare a educației;
2. *** http://www.nonformalii.ro/ caracteristicile-educatiei-noformale;
3. ***Tribuna învățământului, Valențele educative ale educației nonformale
ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR.1 IBĂNEȘTI
COMUNA IBĂNEȘTI, JUD. VASLUI

EDUCAȚIE NONFORMALĂ- ÎNTRE REALITATE

ȘI PERSPECTIVE

PROFESOR:
HALAPCIUG ALINA