Războiul de țesut este o mașină de lucru utilizată la fabricarea țesăturilor din fibre textile.

Elementele constitutive principale sunt:

 sulurile pentru înfășurarea urzelii și a țesăturii;

 dispozitivul de separare și de dirijare a firelor de urzeală (fuscei, lame cu lamele etc.);
 ițele acționate prin pedale (la războiul manual) sau prin dispozitive cu came;
 dispozitive Jacquard ori ratiere (la războiul mecanizat);
 suveicile și dispozitivele de lansare a acestora;
 vatalele;
 mașinile și dispozitivele de acționare.
Războiul de țesut reprezintă una dintre cele mai vechi invenții ale omului. Primele războaie de
țesut manuale au apărut în mileniul al VI-lea î.Hr. În antichitate s-au folosit cele de tip vertical, la
care țesăturile se realizau prin împletirea manuală a firelor de urzeală cu firul de bătătură,
înfășurat pe o vergea ascuțită. Razboaiele de țesut orizontale s-au răspândit în timpul Evului
Mediu. Primele încercări de mecanizare datează din perioada producției manufacturiere în
vestul Europei, când au fost inventate unele mecanisme de lansare a suveicii. Au fost aduse
inovații de: Jacques de Vaucanson (1745) și M. de Gennes (1678). Apariția în timpul revoluției
industriale în Anglia a mașinii de filat (tors) a dat un impuls pentru mecanizarea țesutului.
În 1785, Edmund Cartwright a obținut patentul și a construit primul război de țesut mecanizat, la
care suveica, ițele și vatala erau acționate mecanic.

Cea mai importantă invenție aparține lui Joseph Marie Jacquard, care în 1804 - 1808 a realizat
mecanismul de comandă automată individuală a ițelor, ceea ce a permis obținerea unor țesături
cu desene complicate și variat colorate.
Ulterior s-au adus perfecționări care au permis mărirea vitezei de lucru, oprirea automată,
crearea războaielor de țesut specializate etc. În perioada 1889 - 1894, James Henry
Northrop realizează mecanismul de înlocuire automată a țevilor cu firul de bătătură din suveică.
Aceasta, împreună cu mecanismul de oprire automată în caz de defecțiune și cu mecanismul de
întindere constantă a urzelii, a permis mărirea numărului de războaie de țesut supravegheate de
un singur lucrător până la 100.