MICETE

FITOPATOGENE

PROFILAXIE ŞI TRATAMENT
 ISTORIC

• cele mai vechi mărturii scrise:

cărţile sacre indiene → arsura orezului

• texte biblice → ruginile sau tăciunii

(flageluri în timpul faraonilor)

• civilizaţiile antice mediteraneene → bolile

cerealelor şi ale viţei-de-vie
• Roma: Robigalia (25 aprilie) →
Robigus implorat să apere câmpurile
de rugină

rugina graului
• primul tratat de patologie vegetală:
“Die Krankenheiten der Kulturgewachse”
Julius Kuhn (1858)

• România → denumiri populare

străvechi: tăciune, mălură, rugină,
mană, făinare, hurlupi
• micozele → numărul cel mai mare din totalul de boli
cunoscute la plantele spontane şi cultivate

• ciuperca:
• invadează planta, în particular sistemul vascular
• secretă enzime specifice
• secretă toxine care pot distruge planta

• degradarea culturilor agricole  implicarea populaţiei umane

Phytophtora infestans (mana cartofului)

Irlanda, 1843-1847, foamete gravă


1 milion decese

migrare masivă spre Lumea Nouă

mana cartofului
 Hemileia vastatrix

rugina provocată de la plantaţiile de cafea din Ceylon


englezii devin, din consumatori de cafea, mari băutori de ceai

Frunze de Coffea arabica

atacate de H. vastatrix
 Claviceps purpurea

parazit al gramineelor (secara)


consumul de produse alimentare contaminate

epidemiile de ergotism din Evul Mediul
(40 000 decese în anul 994)

Spic de orz parazitat de

Claviceps purpurea
 Ceratocystis ulmi
boala olandeză a ulmului
contaminarea arborilor prin intermediul insectelor

extrema contagiozitate

a distrus toţi ulmii din Statele unite, până în sudul Quebec-ului
a schimbat radical peisajul nord-american

Ulm atacat de Ceratocystis ulmi

 PATOGENEZA MICOZELOR VEGETALE

• trei faze de evoluţie:

• infecţia
• incubaţia
• manifestarea bolii

• se desfăşoară în succesiune gradată sau se suprapun în parte

• contaminarea = venirea în contact a plantei gazdă cu organismul

patogen (premergătoare infecţiei propriu-zise)
 INFECŢIA

• pătrunderea parazitului în gazdă + stabilirea de relaţii parazitare

durabile

• începe cu germinarea sporului şi pătrunderea filamentului de

infecţie
• până la stabilirea de raporturi parazitare stabile cu gazda

• pătrundere prin:
• orificiile naturale ale plantei:
• stomate, lenticele, hidatode
• leziuni accidentale
• străpungerea activă a tegumentelor plantei gazdă
 Infecţia

Pătrunderea prin stomate

• cea mai frecventă
• toate micetele care provoacă mane (fam. Peronosporaceae)
• fungii din ord. Uredinales infectează plantele numai prin stomate (deschise sau
închise)

hife intercelulare

haustori H. vastatrix infectand o

frunză a arborelui de cafea

stomata

apresoriu de infectie format prin germinarea sporilor

 Infecţia

Pătrunderea prin lenticele

• mai puţin frecventă
• mai ales la micetele parazite pe trunchiul şi ramurile speciilor lemnoase

Phytophtora infestans pătrunde în tuberculi

prin lenticele
 Infecţia

Pătrunderea prin stigmatele florilor

• în cazul speciilor Ustilago nuda şi U. tritici → produc tăciunele zburător al

orzului şi al grâului

spori in
stigmat cazul
infectiei
fungice

stil

ovar ovul
grâu infestat cu U. tritici
 Infecţia

Pătrunderea prin leziuni accidentale

• specifică paraziţilor de rană → infectează

rădăcinile, tulpinile, ramurile, frunzele, fructele

• specifică genului Nectria → pătrundere prin

leziunile de pe ramurile şi trunchiul arborilor

• Plasmopara viticola (pătrunde de obicei prin

stomate) → infecţii grave de mană pe frunzele de
viţă de vie sfâşiate de grindină

Trunchi de măr atacat de Nectria galligena

 Infecţia

Străpungerea activă
• Synchitrium endobioticum (râia neagră a cartofului) → zoospori
• membrana celulelor epidermice ale plantei gazdă este perforată de nucleul
zoosporului înconjurat de un strat protoplasmatic subţire

Tuberculi de cartof infestati cu S. endobioticum

 INCUBAŢIA

• perioada cuprinsă între infecţie şi manifestarea bolii

• câteva zile → câteva săptămâni/luni

• miceliul se dezvoltă în interiorul gazdei → ocupă porţiuni din ce în ce mai mari

• dezvoltarea parazitului în interiorul gazdei:

• numai anumite porţiuni de ţesut → boli localizate
• zone întinse → boli generalizate

• parazitismul este posibil numai când planta gazdă este în stare să suporte, să
hrănească şi să susţină dezvoltarea ciupercii parazite → convieţuirea este
condiţia necesară pentru producerea bolii

• se încheie cu fructificarea ciupercii  germeni pentru o nouă contaminare

 Incubaţia

Clasificarea patofitelor

• după modul de colonizare:

• endoparazite (endofite)

• ectoparazite (epifite)

• ecto-endoparazite (hemiendoparazite)
 Incubaţia

Micete endoparazite (endofite)

• se dezvoltă în interiorul ţesuturilor plantei gazdă

• intracelular
• intercelular  haustorii sau absorb hrana prin osmoză

sporangi noi
zoospor
stomata
apresoriu

haustor
hife intercelulare
 Incubaţia

Micete ectoparazite (epifite)

• se dezvoltă la suprafaţa plantelor gazdă

• pot prezenta organe de absorbţie (haustorii)

ord. Erysiphales → miceliul formează o pâslă albicioasă la suprafaţa organelor

plantelor

Erysiphe cichoracearum pe frunza de

tomate
 Incubaţia

Micete ecto-endoparazite (hemiendoparazite)

• miceliul se dezvoltă ecto + endoparazit

Phyllactinia corylea
• miceliul extern se dezvoltă la suprafaţa frunzelor de alun, frasin,
mesteacăn
• prin ostiolă pătrund prelungiri → haustorii care pătrund în celulele
învecinate mezofilului

miceliu parazit la
suprafata frunzei cu
haustorii
intracelulare

Phyllactinia corylea pe frunza de alun

 MANIFESTAREA BOLII

• apariţia primelor reacţii vizibile

• simptomele se modifică mereu pe măsură evoluţiei bolii
• se încheie cu scoaterea din funcţie sau cu distrugerea ţesutului/organului atacat
sau cu moartea întregii plante

Simptomele
• interioare
• exterioare

Simptome interioare:
• modificări:
• biochimice: conţinut de apă, clorofilă, glucide, protide, lipide, activitatea
biocatalizatorilor
• funcţionale: fotosinteza, respiraţia, transpiraţia, temperatura
• citologice
 Manifestarea bolii

Simptome exterioare

• modificări de culoare: decolorare, albinism, pete colorate

• alterarea organelor: ofilire, necroză, ciuruirea frunzelor, putregaiuri

• modificări anatomice: nanism, atrofie, hipertrofie → tumori sau cancere,

modificarea dezvoltării organelor: mături de vrăjitoare (Taphrina sp.)

Matura de vrajitoare produsa de

Taphryna betulina
 PROPRIETĂŢILE PARAZITARE ALE
AGENŢILOR FITOPATOGENI

Afinitatea

• stabilirea relaţiilor parazitare → existenţa unor caracteristici biochimice şi

anatomo-morfologice → permit coexistenţa

• anumiţi agenţi patogeni → afinitate pentru anumite plante de cultură

Peronospora brassicae frunzele de varză

frunzele de ceapă
↑
atacate de Peronospora destructor
 Proprietăţile parazitare

Agresivitatea

• abilitatea parazitului de a ataca, a stabili o relaţie parazitară cu şi de a se dezvolta

pe o anumită gazdă

• în funcţie de numărul de specii atacate:

• monofagi → o singură specie gazdă

P. destructor → mana la ceapă

• oligofagi → specii din aceeaşi familie

Ph. infestans → fam. Solanaceae
Erysiphe graminis → fam. Poaceae

• polifagi → specii din familii diferite

Botrytis cinerea → floarea soarelui, ceapă, ardei, salată, căpşuni, viţă de
vie
Sclerotinia sclerotiorum → floarea soarelui, rădăcinoase, trifoi,
castraveţi, tomate, salată etc.
 Proprietăţile parazitare

Virulenţa

• capacitatea patogenului de a:
• iniţia infecţia
• cauza simptome
• cauza boala

• indică intensitatea activităţii parazitare influenţată de:

• complexul de enzime şi toxine secretate
• sensibilitatea gazdei
• factorii de mediu
 Proprietăţile parazitare

Capacitatea de a secreta enzime şi toxine

• enzimele → cataliza proceselor biochimice de sinteză şi degradare a

substraturilor organice (hidrolaze, esteraze, proteaze)

• toxinele → acţiune nocivă

• elaborate pe parcursul patogenezei
• pot produce dereglări:
• plantelor (patotoxine)
• organismelor care le consumă (micotoxine)
 METODE DE PREVENIRE ŞI COMBATERE
A BOLILOR PLANTELOR

• importante pentru plantele de cultură

• perioada aplicării:
• preventive → împiedică producerea infecţiei
• curative → după ce infecţia s-a produs în scopul eradicării acesteia

• natura, rolul şi modul de aplicare:

•agrofitotehnice
•biologice
•fizico-mecanice
•chimice
•carantină fito-sanitară
 Metode agrofitotehnice

• drenarea terenului
Synchytrium endobioticum → favorizată de excesul de umiditate

• rotaţia culturilor (asolament) – împiedică acumularea în sol, de la un an la altul,

a agenţilor infecţioşi
Erysiphe graminis → capacitate infecţioasă 1 an în sol
Synchytrium endobioticum rezistă în sol → 8 ani

• adâncime la semănare
zoosporii de Phytophtora infestans pătrund în sol până la 10 cm →
infectarea tuberculilor de cartof nou formaţi

• cultivarea de soiuri rezistente

• folosirea de seminţe şi material sănătos
• întreţinerea culturilor
• recoltarea la timp etc.
 Metode biologice

• duşmanii naturali ai agenţilor patogeni → distrugerea sau ↓ frecvenţei

patogenilor

• hiperparazitism: infectarea agenţilor fitopatogeni cu

paraziţii lor proprii:
Xanthomonas uredovorus → Puccinia graminis
Cornyothirium minitans → scleroţii de S. sclerotiorum X. uredovorus

• antagonism: influenţa reciprocă în sens negativ dintre

microorganisme  inhibarea / distrugerea unuia dintre ele
Bacillus subtilis antagonizează F. roseum
Trichoderma viride inhibă peste 80 de specii de ciuperci
T. viride fitopatogene

• distrugerea agenţilor fitopatogeni de către insecte: dipterele şi larvele lor se

hrănesc cu sporii unor ciuperci care produc rugini sau tăciuni
• antibiotice (fungicide biologice)

• antibioticele sunt absorbite de plante → răspândite în toate organele →

persistă timp îndelungat (9-10 zile, uneori 40 zile)

• comportament identic cu fungicidele sistemice

• nepoluante, se pot aplica în doze foarte mici

• des folosite: penicilina, streptomicina → soluţii de concentraţii mici (5-100

mg/l)→ stropire sau tratamente la sol sau la sămânţă
 Metode fizico-mecanice

• tratamente termice aplicate materialului săditor:

tuberculii de cartofi suspecţi de infecţie cu Phytophtora infestans sunt imersaţi
în apă caldă (45-48oC timp de 4 ore)

• dezinfecţia solului cu apă fierbinte, vapori de apă, electricitate

 Metode chimice
• substanţe cu acţiune fungicidă

Clasificarea fungicidelor

stadiul de
locul de acţiune modul de aplicare modul de acţiune origine
dezvoltare

Preventive Locosistemice
asupra sporilor → previn (de contact) foliare fungicide naturale
răspândirea şi infectarea
plantelor la contactul între
miceliu şi fungicid
nu pot vindeca plantele
infectate ciuperci ectofite sau
endofite între tratarea
epidermă şi cuticulă fungistatice anorganice
seminţelor
Curative
asupra sporilor +
miceliului Sistemice
transportate de sevă
tratarea organice
vindecă plantele
infectate în toată planta solului de sinteză
acţiune preventivă şi
curativă
 Fungicide anorganice
Sulful şi compuşii săi
• împotriva agenţilor fitopatogeni care produc făinări
(Polisulfură de calciu, Sulfomat P, Thiovit)
Cuprul şi compuşii săi
• combaterea manelor, pătărilor (Zeama bordeleză, Funguran OH 50 WP)

Fungicide organometalice
Ditiocarbamaţi
• în majoritatea bolilor produse de ciuperci (Vandozeb, Dithane M-45)
Derivaţi ai acidului carbamic şi benzimidazoli
• combaterea unor ciuperci de sol, făinări, boli foliare la cereale, putregaiuri,
pătări (Topsin 70 PU, Carbendazim)
Chinone
• combaterea unor boli periculoase în pomicultură (Delan)

Derivaţi ai benzenului şi fenolului

• spectru larg: mane, pătări, făinări, putregai cenuşiu, monilioze, fuzarioze (Bravo,
Mycoguard)
Triazoli şi imidazoli
• spectru larg: făinări, boli foliare, boli transmise prin seminţe, rugini, monilioze,
putregaiuri, pătări
SPECII DE MICETE
FITOPATOGENE
 Încrengătura Oomycota

Phytophtora infestans
mana cartofului
► Solanaceae: cartof (Solanum tuberosum),
tomate (Lycopersicum esculentum), vinete (S.
melongena)
• produce mane
• originară din America de Sud
• în Europa din 1830
• pagube mari (30-50% din producţie) sporangiofori cu sporangii

zoospor in
Sporangiofor cu zoospor
sporangii
germinatie

miceliu

• miceliu endoparazit intercelular în mezofilul frunzei

• sporangioforii cu sporangi ies la suprafaţă prin ostiolă
• sporangiofori cilindrici, ramificaţi monopodial → pe fiecare ramificaţie câte un sporange ovoid,
incolor
 Încrengătura Oomycota

Simptome
• pe organele supraterane şi pe tuberculi

• frunze:
• pete circulare, verzi gălbui → brune
• vreme umedă  puf albicios (sporangiofori cu
sporangi) pe faţa inferioară, în dreptul petelor epifile

• tulpini şi peţiol:
• dungi brune (+ procese de necroză)

• tuberculi:
• pete brune, brune-cenuşii sau albăstrui în secţiune
→ periderm uşor cufundat în dreptul lor
 Încrengătura Oomycota

Plasmopara viticola
mana viţei de vie
► cea mai păgubitoare boală la viţa de vie (Vitis
vinifera) → pierderi de recoltă până la 80-90%

hife intercelulare • miceliul intercelular, ramificat

• numeroşi haustori sferici sau oval-piriformi
• sporangioforii ies prin ostiole
• grupaţi în fascicule de câte 3-6; ramificaţi
monopodial
• ultimele ramificaţii se termină cu 2-4 sterigme

sporangiofori
 Încrengătura Oomycota

Simptome → pe toate organele supraterane

frunze temperatură şi umiditate toamnă

• pete epifile gălbui (pată • sporangiofori cu sporangi • pete epifile variabile ca

untdelemnie) (puf albicios) mărime, colţuroase, brune-
• hipofil, în dreptul petelor ruginii (aspect mozaicat)

lăstari verzi şi cârcei: pete alungite brune-roşietice + puf

albicios (sporulaţia) pe vreme umedă

în anii ploioşi → uscarea şi căderea florilor

fructe: putregai cenuşiu sau brun

(fructe brune, pieloase, se zbârcesc şi cad)
 Încrengătura Oomycota

Peronospora destructor
mana cepei
► genul Allium (A. cepa – ceapă, A.sativum
– usturoi, A. porrum – praz etc.)

• miceliu endofit intercelular

• conidiofori gălbui-violaceu; ies prin stomate;
ramificaţi dichotomic în treimea superioară

conidiofori

Simptome

• frunze + tulpini florifere → pete galbene, concentrice + puf cenuşiu-violaceu (conidioforii cu

conidii) → se înmoaie, cad pe pământ şi putrezesc

• bulbi: stagnează în creştere → tunici de culoare cenuşie, cu aspect de ceapă fiartă

• alte specii ale genului atacă spanacul, sfecla, tutunul  mane

 Încrengătura Oomycota

Bremia lactucae
mana salatei
► salată (Lactuca sativa)

• miceliu endoparazit intercelular

• conidiofori hialini, dichotomic ramificaţi in partea superioară
• extremităţile ramificaţiilor dilatate → 4-5 sterigme cu câte o
conidie sferică / ovoidă

Simptome
• iniţial pe frunzele bazale, apoi se extinde conidiofori
• ţesutul foliar atacat se înmoaie, putrezeşte sau se usucă

• pete gălbui, cu contur difuz • puf albicios (conidioforii cu conidii)

• devin brune pe vreme călduroasă • în dreptul petelor
• se înnegresc în condiţii de umiditate ridicată • pe ambele feţe foliare
 Încrengătura Oomycota

Albugo candida
albumeala cruciferelor
► Brassicaceae: ridiche (Raphanus sativus,
hrean (Armoracia rusticana), varză (Brassica
oleracea var. capitatis), conopidă (Brassica
oleracea var. botrytis), traista ciobanului (Capsella
bursa-pastoris)

• miceliu endoparazit intercelular

• sporangiofori cilindrici, scurţi; sporangi sferici dispuşi în lanţ

Simptome → pe organele supraterane

epiderma
gazdei

sporangiofori cu
sporangi

• pete gălbui epifile (2- • în dreptul petelor, hipofil, sporulaţia ciupercii, albă
10 mm); margini difuze • iniţial acoperită de epidermă
 Încrengătura Chytridiomycota

Synchytrium endobioticum
râia neagră, cancerul cartofului
► Solanaceae: cartof (Solanum tuberosum),
tomate (Lycopersicum esculentum), mătrăgună
(Atropa belladonna)
• frecvent pe terenuri umede, în care s-a repetat cultura
cartofului
• gimnoplast care se dezvoltă în interiorul celulelor plantei
• în tumorile de pe organele atacate → spori de rezistenţă
(achinetospori) galben-brunii → se acumuleaza în sol →
rezistă 8-10 ani spori de
rezistenţă
Simptome
• pe organele subterane, la baza tulpinii supraterane, pe
frunzele bazale

excrescenţe mici, moi, albicioase, cărnoase tuberculul → masă buretoasă, brună-

→ cresc, se brunifică, devin buretoase negricioasă; putrezeşte treptat
 Încrengătura Ascomycota

Taphrina pruni
Hurlupi la prun
► fructele tinere de prun (Prunus domestica), la puţin
timp după formarea lor
• alte specii ale genului produc mături de vrăjitoare (T.
carpini, T. cerasi)
• miceliu endoparazit intercelular, asce libere, la suprafaţă, asce cu ascospori
cilindrice, incolore; 8 ascospori unicelulari sferici

Simptome
• fructe galben-verzui, formă de seceră, deformate şi mai mari decât cele sănătoase
• mezocarp hipertrofiat + endocarp şi sămânţa atrofiate
• după un timp fructele prezintă pe suprafaţă o pulbere fină, alb-cenuşie (asce)
 Încrengătura Ascomycota

Nectria galligena
cancerul deschis la pomii fructiferi
► specii de arbori: măr (Malus domestica), păr
(Pyrus communis), stejar (Quercus robur) etc.

• miceliu hialin, septat, bogat ramificat; în scoarţa

ramurilor atacate, poate pătrunde până la lemn
• formează aglomerări mici, albicioase, care ies la
suprafaţă → peritecii sferice sau puţin turtite cu perete
gros, roşu

Simptome
• pe ramuri şi trunchiuri
• în dreptul unui mugure nedezvoltat sau al unei răni → leziuni şi umflături (10 cm diametru);
scoarţa înnegrită şi înfundată
• treptat scoarţa este distrusă şi lemnul rămâne descoperit şi brunificat
 Încrengătura Ascomycota

Monilinia fructigena
monilioza (putregaiul brun) la fructe
► măr (Malus domestica) şi păr (Pyrus communis);
pagube în livezi şi depozite

• miceliu endoparazit; formează, în funcţie de umiditate şi

temperatură: conidiofori cu
conidii
• strome → în mezocarp; formează la suprafaţă hife
septate, ramificate, cu conidiofori şi conidii
• scleroţi → în fructele mumificate; negri, tari, formă
neregulată

Simptome
• pe ramuri, frunze, flori, fructe

putregai brun (vreme caldă şi ploioasă)

• pete gălbui-cafenii → se extind → putrezirea fructului în întregime

putregai negru (vreme umedă şi rece)

• fructele se înnegresc, putrezesc, au epicarpul strălucitor

mumifiere (vreme caldă şi uscată)

• fructele se întăresc; pietroase, mici → se formează scleroţii
 Încrengătura Ascomycota

Botrytis cinerea
putregaiul (mucegaiul) cenuşiu
► plante de cultură (ardei, căpşun, crăiţe,
fasole, tomate, trandafir etc.)
• miceliu ectofit; hife brune, septate; poate pătrunde
până la vasele conducătoare
• conidiofori bruni, septaţi, ramificaţi monopodial →
sterigme cu conidii ovoide, unicelulare
• scleroţi mici, ovali; albi → bruni → negri

Simptome
• pe frunze, muguri florali, flori
• organele atacate se brunifică şi sunt acoperite treptat de sporulaţia (conidiofori şi conidii)
alte specii ale genului: B. tulipae, B. paeoniae
 Încrengătura Ascomycota

Sclerotinia sclerotiorum
putregaiul alb al plantelor
► diferite specii: morcov (Daucus carota), pătrunjel
(Petroselinum crispum), ţelină (Apium graveolens), floarea
soarelui (Helianthus annuus), dalie (Dahlia variabilis),
castravete (Cucumis sativus), tutun (Nicotiana tabacum)
etc.
• miceliu alb şi scleroţi negri la maturitate formaţi din hife împletite
mai lax sau mai strâns şi impregnate cu melanină
sclerot

scleroti

sclerot cu
apotecii

Simptome
• pe frunze, tulpină, rădăcină
• rădăcina se înmoaie → brună-gălbuie → acoperită, pe vreme umedă, de miceliul alb
 Încrengătura Basidiomycota

Tilletia sp.
mălura comună a grâului
• una din cele mai răspândite şi păgubitoare boli ale grâului
• cunoscută încă din antichitate

• miceliul de infecţie pătrunde prin coleoptil sau prin răni → în spic

→ în ovarul florilor;
• în locul endospermului se formează o masă enormă de teliospori

infectie cu T. graminis

planta infectata cu
T. controversa

teliospori de T. controversa
Simptome
• culoare verde-albăstruie, talie redusă, suprafaţă foliară mai mică
• spice mai scurte dar cu mai multe fructe; la maturitate brune-vineţii
• cariopsele cu endospermul distrus şi înlocuit cu teliospori → la treierat se sfărâmă
uşor şi eliberează pulberea de teliospori cu miros de peşte alterat
 Încrengătura Basidiomycota

Ustilago maydis
tăciunele comun al porumbului
► porumb (Zea mays)

• teliospori sferici, ovoizi, bruni

• germinare în sol  promiceliu cu bazidiospori → miceliu
secundar care produce infecţia primară (la baza tulpinilor)
• după ≈ 3 săptămâni la locul infecţiei se formează pungi cu
teliospori → infecţii secundare

teliospori

ciclul de dezvoltare

Simptome
• pe suprafaţa organelor supraterane (ştiuleţi, tulpină, frunze)
• pungi cu teliospori, acoperite iniţial cu o membrană argintie-albicioasă
 Încrengătura Basidiomycota

Puccinia graminis
rugina neagră a grâului
► grâu (Triticum aestivum): stadiul cu uredospori şi teleutospori
• gazde intermediare: Berberis vulgaris şi Mahonia aquifolium: stadiul cu picnidii
şi ecidii
teleutospori

frunza de B. vulgaris
cu picnidii si ecidii

frunza de grau cu uredospori

Simptome
• pe grâu se formează uredosori ruginii şi teleutosori negri liniari → ruperea
epidermei  intensificarea evaporării apei şi a respiraţiei şi reducerea fotosintezei