Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1 Perioada postbelică
Perioada postbelică este perioada ce urmează după încheierea celui de al doilea război mondial. În planul relaţiilor
internaţionale, perioada postbelică este caracterizată: de afirmarea celor două superputeri SUA şi URSS, fapt ce adus la
polarizarea lumii, pentru câteva decenii, în două sisteme politice rivale, capitalist şi comunist; războiul rece (confruntarea dintre
SUA şi URSS);constituirea de organizaţii pentru apărarea securităţii globae, de ex. O.N.U. sau pentru a promova interesele
statelor în plan regional; decolonizarea (apar state noi pe harta lumii); conflicte regionale (Coreea, Vietnam, Orientul Apropiat,
Afganistan) care au ameninţat pacea mondială.
1. Definiți perioada postbelică.
2. Identificați caracteristicile perioadei postbelice
Fișa nr. 2 Reconstrucția economică
”George Marshall propune un ajutor suplimentar pentru Europa, pentru a evita ”grave frământări economice, sociale, și
politice” cu condiția ca europenii să repartizeze acest ajutor ei înșiși. Propunerea Marshall se adresa întregii Europe. În timp ce
Franța și Anglia primesc propunerea americană, URSS estimează că ea aduce atingere suveranității statelor și o respinge,
antrenând în refuzul său și statele din Estul Europei. Însă 16 țări europene occidentale decid să-i dea curs și se regrupează într-o ”
Organizație europeană de cooperare economică” înființată în 1948 pentru a-și repartiza ajutorul Marshall.. Derulat pe o perioadă
de 3 ani, acesta va fi de peste 10 miliarde de dolari, principalii beneficiari fiind Marea Briatnie, Franța, Germania de Vest, Italia.
Dacă planul Marshall a contribuit puternic la renașterea economică a numeroase țări, el a accentuat ruptura Europei în două.”
P Milza, S Berstein. Istoria secolului XX
ÎNTREBĂRI RĂSPUNSURI
3.
4.
5.
6.
Există diferite definiţii ale conceptului de "societate civilă". În limbajul comun prin "societate civilă" se înțeleg
organizaţiile nonguvernamentale. Şcoala londoneză de economie, Centrul pentru Societatea Civilă, utilizează ca definiţie de
lucru: "Societatea civilă se referă la un set de instituţii, organizaţii şi conduite situate între stat, afaceri şi familie. Aceasta include
organizaţii non-profit, organizaţii filantropice, mişcări sociale şi politice, alte forme de participare socială şi civică"
Societatea civilă este reprezentată de instituţiile şi organizaţiile sociale şi civice care constituie temelia unei democraţii
funcţionale. Organizaţiile societăţii civile se implică în luarea decizilor privind dezvoltarea socială sau a deciziilor de interes
public. Astfel, organizaţiile neguvenamentale - asociaţii sau fundaţii, sindicatele, uniunile patronale sunt actori ai societăţii civile,
care intervin pe lânga factorii de decizie, pe lânga instituţiile statului de drept pentru a le influenţa, în sensul apărării drepturilor şi
intereselor grupurilor de cetăţeni pe care îi reprezintă.
Exemple de instituţii ale societăţii civile: organizaţii nonguvernamentale (ong-uri); organizaţii comunitare, asociaţii
profesionale; organizaţii politice; cluburi civice; sindicate; organizaţii filantropice; cluburi sociale şi sportive; instituţii culturale;
organizaţii religioase;mişcări ecologiste;
Societatea civilă descrie un întreg sistem de structuri, care permit cetăţenilor noi roluri şi relaţii sociale, prin diferite
modalităţi de participare la viaţa publică.
Societatea civilă este formată din cetăţeni, care, asociaţi sub diferite forme, participă la viaţa publică, influenţează
politicile, apără şi promovează interesele populaţiei.
Societatea civilă trebuie să se implice într-o gamă largă de probleme, cum ar fi guvernarea unei ţări, relaţiile
internaţionale, dezvoltarea economică sau protejarea mediului înconjurător. Organizațiile societății civile trebuie să cunoască
politicile curente şi propunerile de politici, pentru a monitoriza modul în care factorii politici sau economici respectă interesele
majorităţii populaţiei în domeniile respectiv.