Asp.

CONDUR Marcel

Horia Ion Pompiliu Macellariu

1. Biografie
Horia Ion Pompiliu Macellariu s-a născut la data de 28 aprilie 1894, în
orașul Craiova. Tatăl sau era de profesie inginer silvic, iar mama sa era fiica unui
ofițer de cavalerie participant la Războiul de Independență.
Horia Macellariu a studiat la Liceul "Mihai Viteazu" din București, după care a
urmat cursurile Școlii de Artilerie, Geniu și Marină, devenind sublocotenent de marină
la 15 iunie 1915.
În anul următor, România a intrat în război, iar tânărului ofițer i s-a încredințat
funcția de comandant al navei de comandament "Principele Nicolae", fiind in acelasi
timp adjutant al contraamiralului Nicolae Negru, comandantul Flotei de Operații
româno-ruse de pe Dunăre. Distingându-se în timpul acțiunilor militare din primul
război mondial, a fost decorat cu Ordinul Coroana României.
După încheierea Primului Război Mondial, a absolvit Școala de aplicații și apoi
Școala de informații pentru ofițeri superiori. În anul 1926, și-a luat licența în drept, iar
apoi a devenit doctor în științe economice și politice.
În perioada 1927-1928, a studiat la Școala de război naval din Paris, în urma căreia
a dobândit Brevetul de ofițer de stat major. De asemenea, președintele Franței i-a
conferit Crucea de Cavaler al Legiunii de Onoare.
Horia Macellariu vorbea fluent patru limbi
străine: franceza, italiana, engleza și germana.

2. Activitatea sa în cel de-al doilea război mondial

La 20 august 1941, comandorul Macellariu a fost numit șef de stat major
român în cadrul Misiunii Navale Germane din România, iar după patru luni,
comandant al Escadrilei de distrugătoare compusă din patru nave puternice, calitate
în care era comandant operativ al forțelor navale române și germane din Marea
Neagră.
În această calitate, a executat numeroase misiuni de luptă pentru asigurarea
minărilor, apărarea litoralului și a convoaielor care executau transporturi pe mare. A
fost decorat cu Ordinul Coroana României, iar ulterior, cu Ordinul Mihai Viteazul
clasa a III-a (prin Decretul regal nr. 656/12 martie 1943).
În anul 1943, a fost numit în funcția de comandant al Forței Navale Maritime
Române, aflată în subordinea Comandamentului german Amiral Marea Neagră. Este
înaintat la gradul de contraamiral în martie 1943, devenind în paralel și locțiitor al
viceamiralului german Helmuth Brinkman, comandant al Comandamentului german
Amiral Marea Neagră.Contraamiralul Horia Macellariu a coordonat, în perioada 12
aprilie-14 mai 1944, una din cele mai mari operații de retragere a unor armate pe
calea mării, din cursul celui de-al doilea război mondial.Forțele navale maritime au
participat la operația de evacuare navală a 130.000 de militari români și germani din
zona Odessa și Sevastopol (cunoscută sub denumirea de "Operația 60.000"), în
cursul unei puternice ofensive a armatei sovietice. Comandamentul român a dat
numele de cod „Operaţiuneaa 60.000“, referindu-se cei 65.000 de militari români
care se aflau în peninsulă în compunerea Armatei a XVII-a germane.
Statistic, pe durata întregii operaţiuni au fost organizate 90 de grupuri şi convoaie
escortate, care au adus în ţară 122.853 persoane şi 22.548 tone armament, muniţie,
materiale si altele. Pierderile de vieţi omeneşti în timpul transportului pe mare au fost
de aproximativ 9-10% din personalul planificat a fi evacuat - însemnând peste 10.000
de morţi, dintre care 4.000 români
Ca urmare a conducerii operative a forțelor navale în luptă, Marina Română
nu a avut pierderi majore în nave de luptă, nefiind scufundat nici un distrugător și nici
un submarin. În noaptea de 23/24 august 1944, viceamiralul Ioan Georgescu, șeful
Statului Major al Marinei Române i-a ordonat contraamiralului Macellariu să înceteze
orice subordonare față de Comandamentul german, să oprească luptele contra
sovieticilor și să riposteze în cazul că trupele germane îi vor ataca și "să se evite
orice fel de provocare față de forțele germane".
Horia Macellariu a luat legătura cu viceamiralul german Brinkmann,
comandantul suprem german, care avea dispoziții să nu cedeze Constanța, să lupte
pentru menținerea ei cu orice preț și să captureze flota română. Amiralul român s-a
deplasat la bordul puternicei baterii germane Tirpitz. În cartea sa de memorii, În plin
uragan, amiralul român a descris felul în care a decurs discuția sa cu amiralul
german: "Între patru ochi, am examinat împreună situația și l-am determinat să se
retragă fără luptă și distrugeri, care ar fi făcut victime în populația nevinovată. Deci,
bătălia dintre flota germană și flota română s-a dat între mine și amiralul Brinkmann,
în bateria germana Tirpitz."A Ca urmare a acestor discuții, flota germană s-a retras
fără luptă la 25 august 1944.
Pentru că nu a atacat flota germană și a salvat orașul Constanța de la
distrugere, amiralul român a fost anchetat de către conducerea Marinei Române la
indicațiile aliaților sovietici și trimis în fața Tribunalului Poporului, fiind acuzat de
"pactizare cu inamicul". El s-a justificat prin faptul că flota germană era superioară din
punct de vedere militar față de flota română și atacarea flotei germane ar fi cauzat
distrugerea flotei române. Tribunalul Poporului l-a considerat nevinovat, achitându-l.

3. Din erou a ajuns pe lista criminalilor de război

După trecerea în rezervă, la 23 aprilie 1945, amiralul începe să fie vânat de
Comisia Aliată de Control  din România, fiind trecut pe lista criminalilor de război. I s-
au făcut două denunţuri pe baza cărora a fost trimis în ancheta Tribunalului
Poporului, care însă nu îi găseşte nicio culpă. O nouă acuzaţie spunea că a făcut
parte din Mişcarea Naţională de Rezistenţă Anticomunistă creată de generalul Aurel
Aldea. Într-o declaraţie dată în 1948, recunoaşte că a contactat ofiţeri de Marină  cu
scopul de a „întreţine trează flacăra naţională şi credinţa“. Tot el s-a implicat în
organizarea manifestaţiei de la 8 noiembrie 1945 pro-monarhie, desfăşurată de ziua
numelui regelui Mihai şi i s-a încredinţat conducerea Mişcării de Rezistenţă din
Bucureşti.    Comuniştii i-au percheziţionat locuinţa din Bucureşti  pe 27 mai 1946 şi,
după ce a aflat că membri ai organizaţiei „Sumanele Negre“ au fost arestaţi, se
ascunde la familiile foştilor subalterni din Bucureşti.  La 18 noiembrie 1946 a fost
condamnat de Curtea Militară de Casaţie şi Justiţie la muncă silnică pe viaţă „pentru
complotare întru distrugerea unităţii statului“, la 25 de ani de muncă silnică „pentru
complicităţi la păstrarea de armament, muniţiuni şi exploziv“, la 10 ani de „detenţiune
riguroasă“, cinci ani de degradare civică şi 50.000 de lei cheltuieli de judecată pentru
răzvrătire. Amiralul Horia Macellariu a fost dat în urmărire generală.  În tot acest timp,
amiralul a rămas fidel regelui şi pregătea ţara în situaţia unor schimbări
internaţionale, întocmind şi lista unui guvern care ar fi preluat conducerea ţării.
Umblând pribeag prin Bucureşti, a fost ridicat de pe stradă, în februarie 1948. „Vreo
20 de oameni din mulţimea trecătorilor s-au năpustit asupra mea cu pistoale şi m-au
înconjurat. Era ziua în amiaza mare“, a povestit el ulterior. 

Ancheta a durat şapte luni. „Dosarul rezultat este format din declaraţii scrise de mine,
dar dictate de anchetatori cuvânt cu cuvânt, sub presiune. Eu nu mai eram eu,
conţinutul declaraţiilor nu-mi aparţineau, aşa mi-a venit în cap să arat acest lucru
pentru viitorime: am semnat acele documente cu numele meu scris cu litera «M»
mare, când adevărata mea iscălitură, cunoscută de toţi şi scrisă pe tot ce semnasem
de-a lungul vieţii, era cu litera «m» mică“. A fost eliberat în anul 1964, în urma
graţierii tuturor deţinuţilor politic. 

În vara anului 1989, Horia Macellariu a fost înmormântat cu funeralii demne de un

amiral la Cozia, în cripta familiei. În memoria sa, o navă intrată în serviciul Marinei
Militare în anul 1996 a primit numele corveta „C.a. Horia Macellariu“. 

4.De ce am ales aceasta personalitate?

In primul rând amiralul Horia Macellariu este o persoana reprezentativa pentru
Marina romana.
S-a remarcat în repetate randuri prin fapte de eroism care au avut ca rezultat
salvarea unui numar foarte mare de vieti.
Si-a sacrificat intreaga cariera tinandu-si juramintele fata de tara si fata de
rege,iar acest lucru nu poate fi contestat avand in vedere ca si-a petrecut restul vietii
dupa 1946 ispasind pedepse,cele mai multe fiind nefondate,ca urmare a faptului ca
a negociat cu generalul german Brinkmann retragerea navelor germane.
A ramas integru pana la capat si desi era evident ca stabilirea regimului
comunist era inevitabila, ne relateaza unele documente ca a incercat sa gaseasca o
solutie prin care sa salveze monarhia.
A prezentat un interes maxim pentru dezvoltarea in plan personal prin
pregatirea continua in domeniul in care acesta a activat de-a lungul timpului.Meritele
i-au fost rasplatite prin cele doua decoratii de cel mai inalt nivel ce i-au fost conferite.
Spre deosebire de marii autori care au emis definitii in ceea ce tine de a fi un bun
conducator si teorii despre arta de a conduce Horia Macellariu prin viata sa prezinta
conditiile necesare ce trebuiesc indeplinite in scopul de a deveni un adevarat lider.
Chiar daca perioada istorica a fost una favorabila dezvoltarii fulminante ca ofiter de

3
marina prin actele sale de curaj, il consider pe amiralul Horia Macellariu un model de
lider demn de urmat.