Când îmi aduc aminte de Hristos, ocărât, batjocorit, hulit, răstignit, scuipat, aşa este şi

călugăria călugărului, răstignire, ocări, sudalme, batjocuri, boală, necaz, toate acestea trebuie
să le rabde pentru Hristos călugărul. Nimic nu este mai mare în lume decât omul. Nouă de ne-
ar spune cei mai mari savanţi de la răsărit şi de la Apus ce este omul, poate am crede, dar ei
nu pot să spună ce este acest om. Omul este făcut de Dumnezeu şi numai Dumnezeu ştie ce
este acest om. După trup este ţărână, iar după suflet mai mare decât toate. Auzi ce zicea
Psalmistul: "Omul ca iarba şi zilele lui ca floarea câmpului, aşa va înflori". Nu,te mândri, nu
te umfla, nu umbla cu capul în sus că eşti cineva, că suntem praf şi cenuşă: "Uscatu-s-a iarba
şi floarea a căzut, iar Dumnezeu rămâne în veac". "Omul deşertăciunii si-a asemănat, zilele lui
ca umbra reci" Ce se mai zice? "Că s-au stins ca fumul zilele mele!" Ce zice Duhul Sfant?
"Anii noştri sunt ca iarba şi ca floarea câmpului". De aceea călugărul ştie, ca viaţa se trece şi
caută să ajungă la Hristos Stăpânul călugărilor. Ajutorul cel mare al călugărilor este Hristos şi
Maica Domnului. întrebat fiind stareţul mănăstirii Sihăstria, de sunt călugări în iad., a răspuns:
Nu sunt! căci adevăratul călugăr ajunge acolo unde a spus Sfantul Constantin către Paisie, că
sunt în slava cerurilor unde nu te poţi uita să priveşti de strălucire. Fraţilor, să luaţi aminte la
ispite, ca sunt mari. Când te-ai făcut călugăr, trebuie să te păzeşti de multe şi mai, ales de eşti
şi preot să te fereşti de a da mâna cu femei, căci diavolul deşfrâului este foarte ”viclean,, să te
fereşti de a le primi în chilie, să te fereşti să nu vorbeşti cu ele, numai la Spovedanie sau
numai în Biserică. Căci uşor se poate pierde harul preoţiei şi al curăţiei. Numai de ai dat mâna
cu femeie şi diavolul ţi-a provocat necurăţia, ai curvit deja. Nu-i voit să săruţi pe obraz nici
pe mama, nici o femeie chiar călugăriţă de ar fi. Numai de te-ai uitat la faţa femeii şi ai poftit-
o, ai curvit şi ai pierdut harul preoţiei de eşti preot. Trebuie mare băgare de seamă. Nu
coresponda cu femei, mai bine nu scrie la nimeni, lasă aceasta celor mai înduhovniciţi.

(pagina 107 ) Pelerinul Român, de diacon Gheorghe Băbuță, Românule ortodox, adapă-te din
Izvoarele calde, limpezi și cristaline ale ”Mamei tale”, Biserica Domnului Iisus și așa
călătorind vei sosi la ceruri. Așa cum spune Sfântul Apostol Pavel: Neprivind noi cele ce se
văd, ci la cele ce nu se văd, fiincă sunt trecătoare, iar cele ce nu se văd sunt veșnice (II Cor.
4,18). ”Pelerinul” ești tu și eu, diaconul Gheorghe Băbut Nemonahul, Păcătosul de la
”Biserica cu Lună”, din Oradea. Editura de Mănăstirea ”Portărita”