Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
de Florentina Cenja
Într-un sat îndepărtat, de munte, trăia un băieţel pe nume Răducu, care avea
6 ani. Era un copil foarte bun la suflet şi cuminte, pe care toţi sătenii îl îndrăgeau,
lăudându-i firea prietenoasă şi vrednicia. Când trecea pe uliţele satului, nu exista
om care să nu îi zâmbească, sau chiar să îi ofere o bomboană. E drept, şi el era
săritor, şi una-două o ajuta pe o femeie mai în vârstă să ducă vreo sacoşă sau pe
vreun copil mai mic, să îşi găsească vreo jucărie pierdută.
Acasă însă, Răducu nu avea o viaţă uşoară. Mama lui murise cu câţiva ani
în urmă, iar tatăl lui se recăsătorise cu o femeie care nu prea îl plăcea pe copil şi îl
asupra cât putea de mult. Acum, că tatăl lui plecase la muncă în străinătate, el
rămăsese doar cu mama vitregă, şi tare rău o ducea...Femeia se ocupa numai de ea
toată ziua, pleca la plimbare, se aranja, iar de Răducu nici nu-i păsa. Ba mai mult,
îl punea să facă tot felul de munci istovitoare, de oameni mari, care erau prea grele
pentru un copilaş slăbuţ şi firav cum era el. Din zori şi până-n seară, Răducu
hrănea animalele, le scotea la câmp, căra apa de la fântână, făcea curăţenie în curte
şi câte şi mai câte...Rar mai apuca şi el să îşi tragă sufletul şi să iasă la joacă cu
copiii de vârsta lui, dar imediat mama vitregă îl chema înapoi şi o lua de la capăt...
Într-o zi, Răducu îl opri pe nea Vasile, poştaşul, un om bun, care îl avea la
inimă pe copil. Îi spuse că vrea să trimită şi el o scrisoare, dar că nu ştie să scrie şi
îl rugă frumos să îl ajute. Atunci, nea Vasile scoase o foaie de hârtie şi îi zise
copilului să spună ce are de transmis, că el o să noteze. Nu mică îi fu mirarea când
auzi mesajul şi află cui trebuie să transmită scrisoarea. Iată ce îi dictă Răducu:
,,Dragă Moş Crăciun, Eu sunt un băieţel pe nume Răducu şi am 6 ani. Să ştii că
am fost cuminte şi ascultător, am făcut toate treburile prin casă, am avut grijă de
pui, de găini, chiar şi de văcuţă. Am fost respectuos cu oamenii şi i-am ajutat la
nevoie. Eu vreau să te rog, când o să vii tu, să faci o minune şi să pot merge şi eu
la şcoală, la fel ca ceilalţi copii. Vreau şi eu să învăţ să scriu şi să citesc, să aflu
multe lucruri despre lumea înconjurătoare, vreau să fiu ca ceilalţi copii şi să nu mai
râdă nimeni de mine. Nu vreau jucării sau dulciuri, numai atât. Mulţumesc frumos
şi te aştept! Răducu”