Sunteți pe pagina 1din 101

UNIVERSITATEA ȘTEFAN CEL MARE DIN SUCEAVA

Facultatea de Științe Economice și Administrație Publică


___________________________________________________________________________________________________________________

Str. Universității nr.13, 720 229, Suceava


Tel: Decanat – 0230 52 02 63, Secretariat: 0230 216 147 / 309, 315
Cont IBAN: RO40TREZ59120F330500XXXX
Cod fiscal: 4244423

Forma de învăţământ: ID
Program de studiu : Contabilitate şi informatică de gestiune
Anul I , sem I

MATEMATICĂ APLICATĂ
ÎN ECONOMIE

Curs pentru învăţământ la distanţă

Lect. univ. dr. Anamaria MACOVEI

2017
CUPRINS
INTRODUCERE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2
Unitatea de învăţare I.. Algebră . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3
I.1. ELEMENTE DE ALGEBRĂ MATRICEALĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3
I.1.1. Rangul unei matrice. Transformări elementare. Partiţionarea matricelor.
Procedeul Gauss-Jordan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3
I.1.2. Sisteme algebrice de ecuaţii liniare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6
I.1.3. Procedeul Gauss-Jordan în calculul inversei unei matrice. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10
I.2. ELEMENTE DE ALGEBRĂ LINIARĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12
I.2.1. Spaţii liniare. Definiţie, exemple, proprietăţi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12
I.2.2. Dependenţă şi independenţă liniară. Baza şi dimensiunea unui spaţiu liniar . . . . . . 13
I.2.3. Transformarea coordonatelor unui vector la schimbarea bazei . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
I.2.4. Subspaţii liniare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26
Test de control nr.1 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27
Unitatea de învăţare II. Analiză matematică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
II.1. ŞIRURI ŞI SERII DE NUMERE REALE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
II.1.1. Şiruri de numere reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
II.1.2. Serii de numere reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
II.1.3. Serii de numere reale cu termeni pozitivi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33
II.1.4. Serii alternate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
II.2. ŞIRURI ŞI SERII DE FUNCŢII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39
II.2.1. Şiruri de funcţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39
II.2.2. Serii de funcţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40
II.2.3. Serii de puteri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41
II.2.4. Seria Taylor şi seria MacLaurin . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43
II.3. FUNCŢII REALE DE MAI MULTE VARIABILE REALE . . . . . . . . . . . . . . . . . 45
II.3.1 Mulţimi şi puncte în  n . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45
II.3.2. Topologia în spaţiul  n . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46
II.3.3. Şiruri de puncte din spaţiul  n . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47
II.3.4. Funcţii definite pe mulţimi din spaţiul  n . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49
II.3.5. Limită funcţiilor definite pe mulţimi din spaţiul  n . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49
II.3.6. Continuitatea funcţiilor vectoriale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50
II.3.7. Derivatele funcţiilor reale de mai multe variabile reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51
II.3.8. Diferenţiala funcţiilor reale de mai multe variabile reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56
II.3.9. Formula lui Taylor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60
II.3.10. Extremele funcţiilor reale de n variabile reale (n ≥ 2) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61
II.3.11. Extreme condiţionate (cu legături) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64
Test de control nr.2. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67
Unitatea de învăţare III Elemente de calcule financiare . . . . . . . . . . . . . . 68
III.1. DOBÂNDA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68
III.1.1. Dobânda . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68
III.1.2. Dobânda simplă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69
III.1.3. Dobânda compusă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73
III.1.4. Comparaţii între dobânda simplă şi dobânda compusă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75
III.1.5. Procent şi risc de plasare. Devalorizare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 76
III.2. OPERAŢIUNI DE SCONT . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77
III.2.1. Noţiuni generale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77
III.2.2. Scont simplu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 78
III.2.3. Scont compus . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80

1
III.3. PLĂŢI EŞALONATE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83
III.3.1 Anuităţi posticipate temporare (APT) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83
III.3.2. Anuităţi anticipate temporare (AAT) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85
III.4. RAMBURSAREA ÎMPRUMUTURILOR . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 86
III.4.1. Rambursarea împrumuturilor prin anuităţi posticipate (rate anuale posticipate), 87
cu procent unic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
III.4.2. Rambursarea împrumuturilor prin anuităţi anticipate (rate anuale anticipate), cu 91
procent unic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
III.4.2.1. Rambursarea împrumuturilor prin anuităţi anticipate (rate anuale anticipate), 91
cu procent unic, cu dobânda calculată anticipat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
III.4.2.2. Rambursarea împrumuturilor prin anuităţi anticipate (rate anuale anticipate), 94
cu procent unic, cu dobânda calculată posticipat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Test de control nr. 3 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 99
BIBLIOGRAFIE. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100

INTRODUCERE
Într-o economie de piaţă, unde fenomenele economice sunt din ce în ce mai complexe,
specialistul din acest domeniu are nevoie de o pregătire superioară, constând în cunoştinţe multiple
şi profunde în vederea observării şi rezolvării acestor fenomene pe baze ştiinţifice. Modelele
matematice analizează calitatea şi cantitatea proceselor economice şi evoluţia lor. Matematica prin
caracterul său general crează modele abstracte ale fenomenelor economice.
Cursul de MATEMATICĂ APLICATĂ ÎN ECONOMIE, elaborat pe baza programei analitice
aprobate în cadrul Departamentului de Contabilitate, Audit şi Finanţe, se adresează studenţilor care
urmează specializările: Contabilitate şi Informatică de Gestiune şi Economia Comerţului,
Turismului şi Serviciilor, forma de învăţământ: învăţământ la distanţă.
Unitatea de învăţare, în esenţă, pune în evidenţă noţiuni şi concepte teoretice din baza de
cunoştinţe matematice ale unui absolvent de liceu, noţiuni şi concepte teoretice noi, definiţii,
teoreme, consecinţe, proprietăţi, formule de calcul, exerciţii şi probleme rezolvate, exerciţii şi
probleme propuse şi teste de evaluare.
Scopul cursului este de a sigura studenţilor din anul I pregătirea matematică necesară
înţelegerii noţiunilor şi tehnicelor de specialitate cu referire la modelarea economică.
Obiectivele principale ale acestui curs sunt:
• prezentarea aparatului matematic şi a unor tehnici de bază specifice Algebrei
matriceală şi liniară, precum şi procedeului Gauss-Jordan;
• prezentarea aparatului matematic şi a unor tehnici de bază specifice şirurilor şi
seriilor numerice, şirurilor şi seriilor de funcţii, funcţiilor de mai multe variabile;
• noţiuni de matematici financiare şi anume dobânda, scontul şi plăţi eşalonate,
rambursarea împrumuturilor .
Structura cursului ţine seama de problematica tratată pentru aceeaşi specializare la forma
de învăţământ zi, adaptată în funcţie de specificul modului de organizare a învăţământului la
distanţă.
Timpul de studiu individual, estimat pentru parcurgerea materialui prezentat în curs este
de 3-4 ore/săptămână.
Mod de evaluare: examen scris – conform planificării din sesiunea de examene; nota finală
se stabileşte, procentual, astfel: - test final: 50% - examen scris: 50%.
Recomandare: Manuale de clasa a XI- a şi a XII-a din liceu.

2
Unitatea de învăţare I. Albebră

În acest capitol sunt prezentate într-o sinteză accesibilă specialiştilor în economie câteva elemente de bază
din Algebra matriceală şi liniară. O secţiune importantă a acestui capitol reprezintă procedeul Gauss-Jordan.

I.1. ELEMENTE DE ALGEBRĂ MATRICEALĂ

I.1.1. Rangul unei matrice. Transformări elementare. Procedeul Gauss-Jordan

În acest paragraf prezentăm câteva elemente de algebră matricială, care au legătură cu sistemele algebrice
de ecuaţii liniare.
Fie K o mulţime oarecare, M = 1,2,  , m mulţimea primelor m numere naturale şi N = 1,2,  , n mulţimea
primelor n numere naturale.
Definiţie I.1.1.1: Se numeşte matrice o aplicaţie A : M  N  K , A(i, j )  aij  K , i  M , j  N care se
reprezintă printr-un tablou dreptunghiular cu m linii şi n coloane ce cuprinde valorile funcţiei A.
 a11 a12  a1n 
a a22  a2 n 
Scriem: A  
 
21

  
sau A = aij   i 1, m
j 1, n
.
 
am1 am 2  amn 
Definiţie I.1.1.2: Perechea ordonată de numere naturale (m, n) se numeşte tipul matricii A.
Definiţie I.1.1.3: Dacă m = n vom spune că A este o matrice pătrată de ordinul n.
Definiţie I.1.1.4: Dacă din matricea A, de tipul (m, n), eliminăn m – r linii şi n – r coloane, tabloul rămas
reprezintă o submatrice de tip (r, r), al cărei determinant se numeşte minor de ordin p al matricei A.
Definiţie I.1.1.5: Se numeşte rangul unei matricei A, de tipul (m, n), nenule, un număr natural r cu proprietăţile:
– în matrice există cel puţin un minor de ordin r este nenul;
– toţi minorii de ordin r + 1 sunt nuli.
Rangul unei matricei A se notează cu rang ( A ) = r.
Definiţie I.1.1.6: Se numeşte transformare elementară asupra unei matrice, orice transformare realizată prin una
din următoarele trei operaţii:
(T1): înmulţirea unei linii (coloane) cu un număr nenul;
(T2): schimbarea a două linii (coloane) între ele;
(T3): adunarea la o linie (coloană) a altei linii (coloane), înmulţită cu un număr nenul.
Definiţie I.1.1.7: Matricele A şi B se numesc echivalente, şi notăm A  B, dacă se obţine una din cealaltă printr-
un număr finit de transformări elementare.
Definiţie I.1.1.8: Se numeşte partiţionare a matricelor un procedeu de împărţire a acestora prin linii orizontale şi
verticale, în submatrice.
Definiţie I.1.1.9: O matrice A, nenulă, de tipul (m, n), are forma canonică diagonală dacă conţine o submulţime
pătrată de ordinul r, r  min (m, n) şi, eventual un număr de linii le căror elemente sunt nule. Conform definiţiei,
putem scrie:

3
r

1 0 0  0 a1r 1  a1n 
 
0 1 0  0 a 2 r 1  a 2 n 
      
 
0 0 0  1 a rr 1  a rn 
Acd   r
      
0 0 0  0 0  0 
 
      
(I.1.1.1)
 
0 0 0  0 0  0 
Teorema I.1.2.1: Orice matrice nenulă este echivalentă cu o matrice sub formă canonică diagonală.

"Procedeul Gauss-Jordan" constă în parcurgerea următoarelor etape:


1) Se construieşte matricea A : M  N  K , A(i, j )  aij  K , i  M , j  N .
2) Se alege un pivot nenul din matricea A. Presupunem că alegem pivot pe app  0.
3) Obţinem o nouă matrice A echivalentă cu A astfel :
a pj
- elementele de pe linia pivotului se împart la pivot : a pj  , j  1, n
a pp
– coloana care conţine elementul pivot se transformă în coloană unitară cu elementul 1 în poziţia corespunzătoare
pivotului
– celelalte elemente ale matricei echivalente A se calculează după "regula dreptunghiului": de exemplu, pentru
aflarea elementului a ij , i  p, j  p ne imaginăm un dreptunghi cu vârfurile ca în schema următoare:
a pj
1 
a pp  a pj a pp
PGJ a pp aij  aip a pj
     şi aplicăm formula: a ij  .
a pp
aip  aij 0  a ij
4) Continuăm procedeul reluănd paşii 2 şi 3 până când matricea A este echivalentă cu o matrice sub formă
canonică diagonală.
Observaţie: Dacă pe linia pivotului există un element egal cu zero, atunci coloana lui se copiază. Dacă pe coloana
pivotului există un element egal cu zero, atunci linia lui se copiază.
Procedeul Gauss - Jordan se foloseşte, printe altele, pentru determinarea rangul unei matrice pătratice, rezolvarea
unui sistem de ecuaţii liniare şi calculul inversei unei matrice nesingulare.

Algoritmul de determinare a rangului unei matrice cu ajutorul procedeului Gauss – Jordan

 
Fie matricea A = aij i 1, m
j 1, n
nenulă, de tipul (m,n). Aplicăm transformări elementare asupra matricei A până când,

vom obţine o submulţime pătrată de ordinul r, r  min (m,n) şi, eventual un număr de linii le căror elemente sunt
nule. Aşadar:
r

4
1 0 0  0 a1r 1  a1n 
 
0 1 0  0 a 2 r 1  a 2 n 
 a 11 a 12  a1 n        
a a 22  a 2 n   
0 0 0  1 a rr 1  a rn 
A   21    
PGJ

          r
   
 a m1 am 2  a mn  0 0 0  0 0  0 
      

 0 0 0  0 0  0 
Rangul matricei A este un număr natural r, unde r este egal cu numărul pivoţilor aleşi sau cu câte linii şi coloane
are matricea unitate obţinută în urma aplicării procedeului Gauss – Jordan.

Exerciţii rezolvate:
2 1 1 1
1 3 1 1
 8 2 1 
  1 1 4 1
1. Să se determine rangul matricelor: a) A =  1  1 1 ; b) B =  
 
 7 3 1 1 1 1 5
1 2 3 4
 
1 1 1 1
 Rezolvare:
a) Avem l = 3, c = 3  rang A  min (3,3) = 3
 8 2 1   9 3 0   3 1 0  0 1 0 
     
A =  1 1 1    1 1 1    2 0 1   0 0 1  rang A = 3;
 7 3 1   8 4 0   4 0 0  1 0 0
       
b) Avem l = 6, c = 4  rang B  min (6,4) = 4
 2 1 1 1   2 1 1 1   5 / 2 0 1 1   0 0 17 / 2 1  0 0 0 1
       0  0
 1 3 1 1   1 2 0 0   1/ 2 1 0 0   0 1 3 / 2  1 0 0
 1 1 4 1   1 0 3 0   1 0 3 0  1 0 3 0  1 0 0 0
B =         
 1 1 1 5   9 4 4 0   11 0 4 0   0 0 37 0  0 0 1 0
 1 2 3 4   7 2 1 0   8 0 1 0   0 0 25 0  0 0 0 0
         
 1 1 1 1   1 0 0 0   1 0 0 0   0 0 3 0  0 0 0 0
rang B = 4;

Exerciţii propuse:
1. Să se determine rangul matricelor:

5
 1 1 2 3 4 
2  0 4 10 1 
1  1 2  1 2   1 1 2 0   4 8 18 7 

a) C = 2 1 0 1 1  b) D =  1 2 1 1 3  c) E =  
   10 18 40 17
0 1 3 0  1 1 5  8  5  12  
 3  7 8  1 7 17 3 
9 13 

I.1.2. Sisteme algebrice de ecuaţii liniare

Definiţie I.1.2.1: Se numeşte sistem algebric de m ecuaţii liniare cu n necunoscute peste corpul K, un
ansamblu de m relaţii de forma:
a11 x1  a12 x2  ...  a1n xn  b1
a x  a x  ...  a x  b
 21 1 22 2 2n n 2
 (I.1.2.1)
............................................
am1 x1  am 2 x2  ...  amn xn  bm
unde: x j  K sunt necunoscutele sistemului, aij  K sunt coeficienţii sistemului, bi  K sunt termenii liberi
ai sistemului.
Definiţie I.1.2.2: Sistemul (I.1.2.1) se numeşte omogen dacă bi = 0, i  1, m şi neomogen dacă există măcar un
termen liber nenul.
Cu notaţiile:
 a11 a12  a1n   x1  b1  a11  a12  a1n 
a 
a22  a2 n   
x2   
b2   
a21   
a22 
a 
A  21
, X   , b  ,a   ,a   , ... , an   2 n 
         1    2     
           
am1 am 2  amn   xn  bm  am1  am 2  amn 
sistemul (I.1.2.1) se poate scrie sub următoarele forme echivalente:
- formă matricială : A x = b, - formă vectorială : x1 a1 + x2 a2 + ... + xn an = b.
Definiţie I.1.2.3: Matricea A se numeşte matricea sistemului, iar matricea
 a11 a12  a1n b1 
 
a a22  a2 n b2 
B  A b    21 este matricea extinsă (lărgită) a sistemului.
    
 
am1 am 2  amn bm 
Definiţie I.1.2.4: Se numeşte soluţie a sistemului (I.1.2.1) un ansamblu de numere x1   1 , x 2   2 ,  , x n   n
care transformă în identităţi toate relaţiile sistemului.
Definiţie I.1.2.5: Un sistem pătrat pentru care rang A = n se numeşte sistem Cramer.
Definiţie I.1.2.6: Un sistem de ecuaţii se numeşte compatibil dacă admite cel puţin o soluţie.
Definiţie I.1.2.7: Un sistem de ecuaţii se numeşte incompatibil dacă nu are nici o soluţie.
Definiţie I.1.2.8: Un sistem de ecuaţii compatibil se numeşte determinat dacă o singură soluţie.
Definiţie I.1.2.9: Un sistem de ecuaţii compatibil se numeşte nedeterminat dacă are mai mult decât o soluţie.
Teorema I.1.2.1 (Kronecker – Capelli): O condiţie necesară şi suficientă ca un sistem de ecuaţii algebrice să fie
compatibil este ca rang A = rang B, unde B = [A  b] .
Definiţie I.1.2.10: Două sisteme de ecuaţii liniare sunt echivalente dacă admit aceeaşi mulţime de soluţI.

6
   
Teorema I.1.2.2 : Dacă A b  A b , unde: A = aij   i 1, m
j 1, n
 
, b= bi i 1, m , A = a ij i 1, m
j 1, n
, b  bi 
i 1, m
, atunci

sistemul de ecuaţii liniare (I.1.2.1) este echivalent cu sistemul:


a11 x1  a12 x2  ...  a1n xn  b1 ,

a 21 x1  a 22 x2  ...  a 2 n xn  b 2 ,
 (I.1.2.2)
..............................................
a x  a x  ...  a x  b .
 m1 1 m2 2 mn n m

Definiţie I.1.2.11: Sistemul (I.1.2.1) se numeşte sistem explicit dacă:


a) rang A = m,
b) matricea A conţine m coloane ale matricei unitate.
Definiţie I.1.2.12: Într-un sistem explicit avem două tipuri de variabile: variabile principale, care corespund la
coloanele matricei unitate şi variabile secundare, care corespund la celelalte coloane ale matricei.

Algoritmul de rezolvare a unui sistem algebric de m ecuaţii liniare cu n necunoscute cu ajutorul


procedeului Gauss – Jordan
Fie sistemul algebric de m ecuaţii liniare cu n necunoscute peste corpul K :
a11 x1  a12 x2  ...  a1n xn  b1
a x  a x  ...  a x  b
 21 1 22 2
, unde: x j  K , aij  K , bi  K , i = 1, m , j = 1, n .
2n n 2

 ............................................
am1 x1  am 2 x2  ...  amn xn  bm
Dacă rang A = m şi asupra matricei extinse [A  b] aplicăm un şir de transformări elementare (procedeul Gauss-
Jordan), obţinem:
 a11 a12  a1n b1  1 0  0 a1m 1  a1n b1 
   
 
a
B   A b    21
a22  a2 n
 
b2  PGJ

   0 1  0 a 2 m 1  a 2 n
    
b2 

 
 A b .
   
 am1 am 2  amn bm  0 0  1 a mm 1  a mn b m 
În baza teoremei anterioare deducem că sistemul (I.3.1) este echivalent cu sistemul explicitat:
 x1  a1m 1 xm 1  ...  a1n xn  b1

 x2  a 2 m 1 xm 1  ...  a 2 n xn  b 2

..............................................
x  a
 m mm 1 xm 1  ...  a mn xn  b m

 x1  b1  a1m 1 m 1  ...  a1n n



 x2  b 2  a 2 m 1 m 1  ...  a 2 n  n

................................................

a cărui soluţie generală este:  xm  b m  a mm 1 m 1  ...  a mn n unde  m 1 , ... ,  n  .
x  
 m 1 m 1

..................

 xn   n

7
unde x1, x2, ... , xm sunt variabile principale şi xm+1, xm+2, ... , xn sunt variabile secundare.
Teorema I.1.2.3 : Dacă rang A = m  n şi sistemul de ecuaţii liniare admite cel puţin o formă explicită, atunci va
admite cel mult Cnm forme explicite (numărul maxim al variantelor în care putem realiza în matricea A coloane
ale matricei unitate Im).
Definiţie I.1.2.13: Se numeşte soluţie de bază a sistemului de ecuaţii liniare, orice soluţie particulară a acestuia
obţinută prin anularea tuturor variabilelor secundare din soluţia generală.
Definiţie I.1.2.14: Soluţia de bază este nedegenerată dacă exact n – m componente ale soluţiei sunt nule şi
degenerată în caz contrar.
Definiţie I.1.2.15: Dacă nici o componentă a soluţiei de bază nu este strict negativă spunem că soluţia de bază
este admisibilă.

Algoritmul de rezolvare a unui sistem Cramer cu ajutorul procedeului Gauss – Jordan

Fie sistemul algebric de n ecuaţii liniare cu n necunoscute peste corpul K :


a11 x1  a12 x2  ...  a1n xn  b1

a21 x1  a22 x2  ...  a2 n xn  b2

............................................
an1 x1  an 2 x2  ...  ann xn  bn
unde: x j  K , aij  K , bi  K , i , j = 1, n .
Dacă rang A = n şi asupra matricei extinse [A  b] aplicăm un şir de transformări elementare (procedeul Gauss-
Jordan), obţinem:
 a11 a12  a1n b1  1 0  0 b1 
   
 
a
B   A b    21
a22  a2 n
 
b2  PGJ

  0 1  0
  
b2 

 
 I b.
   
 an1 an 2  ann bn  0 0  1 b n 
 x1  b1

 x  b2
Aşadar, soluţie sistemului Cramer este:  2
..........
x  b
 n n

Exerciţii rezolvate:

1. Să se rezolve sistemele şi să se precizeze o soluţie de bază:


 x1  x2  x3  x4  1
 x1  x2  x3  2 x4  1 
a)  b) 2 x1  x2  x3  x4  2
2 x1  3x2  x3  x4  2  x  2 x  2 x  1
 1 2 4
 Rezolvare:
1  1  1 2  1 
a) A =   b=  
2 3  1 1   2

8
1 1 1 2 1  1 1 1 2 1 1 4 0  1 1
B = [A  b] =      
 2 3 1 1 2   0 5 1 3 0  0 5 1  3 0
rang A = rang B = 2  Sistemul este compatibil.
 x1 , x3 sunt necunoscute principale, x2 , x4 sunt necunoscute secundare
 x1  1  4  
x  
 x1  4    1  2
Notăm x2 =  , x4   ,  ,      
5  x3  3  0  x3  5  3
 x4  
 x1  1
x  0
 2
Soluţia de bază este:    0,   0 ;
 x3  0
 x4  0
1 1 1 1  1

b) A = 2  1 1  1
 b =  2 
 
1  2 0  2 1
1 1 1 11  1 1 1 1 1  0 3 1 3 0
     
B = [A  b] =  2 1 1 1
2    1 2 0 2 1   1  2 0  2 1 
1 2
 0 1  1 2 0 2
2 1 0 0 0 0  2
 
rang A =2, rang B = 3  Sistemul este incompatibil.

2 x1  3x2  x3  5  8 
  
2. Să se afle soluţia generală a sistemele:  x1  2 x2  2 x3  9  6
3x  5 x  4 x  19   15 
 1 2 3  
 Rezolvare:
2 3 1 5 8

A= 1 2 2
  
b1 = 9
 
b2 = 6
     
3 5 4 19 15
2 3 1 5 8  0 1 3 13 4 
   
B = [A  b1  b2] =  1 2 2 9 6   1 2 2 9 6 
3 5 4 19 15 0 1 2 8 3
 
0 1 3 13 4  0 1 0 2 1  x1  3  x1  2
     
 1 0 4 17 2   1 0 0 3 2  1)  x2  2 2)  x2  1
  x  5 x  1
0 0 1 5 1  0 0 1 5 1   3  3

Exerciţii propuse:

9
2. Să se rezolve sistemele şi să se precizeze o soluţie de bază:
 x1  2 x2  2 x3  x4  2 2 x1  x2  x3  x4  x5  6
  x1  2 x2  x3  3 x4  1 
a)  x1  x2  x3  x4  1 b)  c)  x1  2 x 2  7 x 3  3x 4  x5  10
2 x  4 x  x  2 x  5 2 x1  2 x2  x3  3 x4  1 
 1 2 3 4  x1  2 x2  x3  x4  x5  5.
3. Să se afle soluţia generală a sistemelor:
 x1  2 x2  3x3  2 x4  6
 x1  x2  8 2 x  x  2 x  3 x  8
  1 2 3 4
a)  x1  x3  5 b) 
 x  x  2 x  6 3
 1 x  2 x2  x3  2 x4  4
 1 2 3
2 x1  3x2  2 x3  x4  8

I.1.3. Procedeul Gauss-Jordan în calculul inversei unei matrice

Fie A = [aij] i , j 1, n o matrice pătrată de ordinul n.


Definiţie I.1.3.1: Inversa matricei A, notată A–1, (dacă există) se defineşte prin relaţia:
A· A–1 = A–1·A = In, (I.1.3.1)
unde In este matricea unitate de ordinul n.

Algoritmul de determinare a inversei unei matrice de ordin n cu ajutorul procedeului Gauss – Jordan

Fie A = [aij] i , j 1, n o matrice pătrată de ordinul n.


a11 a12  a1n
a21 a22  a2 n
Dacă det A = ≠0, atunci matricea A are inversă.
  
an1 an 2  ann
Etapele algoritmului pentru determinarea inversei unei matrice sunt următoarele:
1. Alcătuim matricea B = [A  In] obţinută prin alăturarea matricei unitate, de acelaşi ordin cu A, la matricea A;
2. Aplicăm transformări elementare asupra matricei B până când, în locul unde iniţial se afla matricea A vom
obţine matricea unitate;
3. Matricea inversă A–1 va fi citită din zona în care iniţial era plasată matricea In (numai în cazul când elementele
pivot au fost aii, i = 1, n , în această ordine).
 a11 a12  a1n 1 0  0 1 0  0 a '11 a '12  a '1n 
   
a21 a22  a2 n 0 1  0 PGJ 0 1  0 a '21 a '22  a '2 n 
B = [A  In] =    = [In  A-1]
             
   
 an1 an 2  ann 0 0  1 0 0  1 a 'n1 a 'n 2  a 'nn 
 a'11 a'12  a'1n 
a ' a'22  a'2 n 
 A = 
-1 21

    
 
a'n1 a'n 2  a'nn 

10
Exerciţii rezolvate:

0 1 1 1  1 1 0 2
1 0 1 1  0 1 1 1
1. Să se determine inversele matricelor: a) A =  , b) B = 
1 1 0 1 2 3 4 1
   
1 1 1 1 0 0 1 2
 Rezolvare:
0 1 1 1 1 0 0 0  1 0 0 0 1 0 0 1
   
1 0 1 1 0 1 0 0  0 1 0 0 0 1 0 1
a) [A  I4] =   
1 1 0 1 0 0 1 0  0 0 1 0 0 0 1 1
   
1 1 1 1 0 0 0 1   1 1 1 1 0 0 0 1 
1 0 0 0 1 0 0 1  1 0 0 0 1 0 0 1
   
 0 1 0 0 0 1 0 1  0 1 0 0 0 1 0 1 
 
0 0 1 0 0 0 1 1   0 0 1 0 0 0 1 1 
   
 1 1 0 1 0 0 1 0   1 0 0 1 0 1 1 1
1 0 0 0 1 0 0 1   1 0 0 1 
   
0 1 0 0 0 1 0 1   A1   0 1 0 1 
0 0 1 0 0 0 1 1   0 0 1 1 
   
0 0 0 1 1 1 1  2  1 1 1 2 
 1 1 0 2 1 0 0 0 1  1 0  2  1 0 0 0
   
b) [B  I4] =  0 1 1 1 0 1 0 0  0  1 1 1

0 1 0 0

2 3 4 1 0 0 1 0  0 5 4 5 2 0 1 0
   
 0 0 1 2 0 0 0 1 0 0 1 2 0 0 0 1
1 0 1 3 1 1 0 0  1 0 0 17 / 9 7 / 9 4 / 9 1/ 9 0
   
0 1 1 1 0 1 0 0   0 1 0 1/ 9 2/9 4 / 9 1/ 9 0
 
0 0 9 10 2 5 1 0 0 0 1 10 / 9 2/9 5/9 1/ 9 0
   
 0 0 1 2 0 0 0 1   0 0 0 8/9 2 / 9 5 / 9 1/ 9 1 
1 0 0 0  5 / 4  13 / 8  1 / 8 17 / 8   5 / 4 13 / 8 1/ 8 17 / 8 
   1/ 4
0 1 0 0 1/ 4  3 / 8 1/ 8  1/ 8  3 / 8 1/ 8 1/ 8 
 B 
1
0 0 1 0 1/ 2 5/ 4 1 / 4  5 / 4  1/ 2 5/ 4 1/ 4 5 / 4 
   
0 0 0 1  1 / 4  5 / 8  1 / 8 9 / 8   1/ 4 5 / 8 1/ 8 9/8 

Exerciţii propuse:
1. Să se determine inversele matricelor:

11
 2 1 1 1 
1  1 2   1 1 1 2 1 
 2 1 
a) C = 2 1
 3  b) D = 

c) E = 2 3  1



 0 1 1  1
1  2  1   1 1 1 
 1 0  1 1 

I.2. ELEMENTE DE ALGEBRĂ LINIARĂ

I.2.1. Spaţii liniare. Definiţie, exemple, proprietăţi

Fie dată o mulţime nevidă M.


Definiţie I.2.1.1: Se numeşte lege de compoziţie internă pe M, o aplicaţie  definită pe produsul cartezian M x M
cu valori în M,  : M x M  M, (x, y)  (x, y)  M .
Definiţie I.2.1.2: Elementul unic determinat (x,y)  M se numeşte compusul lui x cu y prin legea de compoziţie
. Pentru legile de compoziţie se utilizează diferite notaţii, dintre care, cele mai des utilizate sunt: notaţia aditivă,
(x,y) = x + y (suma lui x cu y), notaţia multiplicativă, (x,y) = x y (produsul lui x cu y).
Definiţie I.2.1.3: O mulţime nevidă A, luată împreună cu două legi de compoziţie interne:
"+": A x A  A, (x,y)  x + y, "": A x A  A, (x,y)  x y, se numeşte inel dacă sunt îndeplinite următoarele
axiome:
G) (A, +) este grup abelian
G1. (x + y) + z = x + (y + z), () x, y ,z  A (asociativitate)
G2. () 0  astfel încît 0 + x = x + 0, () x A (element neutru)
G3. () x A, () (– x) A, x + (–x) = (–x) + x = 0 (element opus)
G4. x + y = y + x, () x, y A (comutativitate)
M) (A,) este monoid
M1. (x  y)  z = x  (y  z), () x, y, z A(asociativitate)
M2. ( )1A, 1 x = x1 = x, () x A (element unitate)
D) Înmulţirea este distributivă faţă de adunare:
D1. x  (y + z) = x  y + x  z, () x, y, z A
D2. (x + y)  z = x  z + y  z, () x, y, z A
Definiţie I.2.1.4: Un inel se numeşte trivial dacă este format dintr-un singur element care este şi element nul şi
element unitate.
Definiţie I.2.1.5: Dacă în A operaţia “  ” este comutativă, atunci inelul se numeşte comutativ.
Definiţie I.2.1.6: O mulţime K se numeşte corp (corp comutativ sau câmp), dacă:
C1. K este inel netrivial (inel netrivial comutativ)
C2. () x A, x  0k, () x–1K astfel încît x  x–1 = x–1  x = 1K
Definiţie I.2.1.7: Fie  şi M două mulţimi nevide. Se numeşte lege de compoziţie externă pe M cu operatori în ,
o aplicaţie  x M  M, (x)   (,x)M.
Definiţie I.2.1.8: Mulţimea  se numeşte domeniul operatorilor legii de compoziţie externă .
Pentru  = M, obţinem legea de compoziţie internă.
Fie V o mulţime nevidă oarecare şi K corpul numerelor reale sau complexe. Elementele mulţimii K vor fi numite
scalari. Definim două legi de compoziţie:
"adunarea" (operaţie internă): "+": V x V  V, (x,y)  x + y  V şi
"înmulţirea cu scalari" (operaţie externă): "" : K x V  V, (,x)   · x  V.
Definiţie I.2.1.9: Mulţimea V formează spaţiul liniar sau vectorial peste corpul K, dacă:
G. (V,+) este grup abelian în care elementul neutru este vectorul V
G1. (x + y) + z = x + (y + z), () x, y, z  V ;

12
G2. () VV, x + V = V + x = x, () xV;
G3. () xV, () (–x)V astfel încît x + (–x) = (–x) + x = V ;
G4. x + y = y + x, () x, yV ;
S1. (    ·x =  · x +  · x, ()K, () xV;
S2.  · (x + y) =  · x +  · y, ()K, () x, yV ;
S3.  · · x) = ( ·  · x,()K, () xV;
S4. 1 x = x, 1K, () xV.
Definiţie I.2.1.10: Elementele spaţiului V se numesc vectori.
Definiţie I.2.1.11: Spaţiul liniar V este real sau complex după cum corpul K este real sau complex.

I.2.2. Dependenţă şi independenţă liniară. Baza şi dimensiunea unui spaţiu liniar

Definiţie I.2.2.1: Fie V un spaţiu liniar peste corpul K şi v1, v2, ... , vn  V. Un vector v V este combianţie
liniară finită a vectorilor v1, v2, ... , vn, dacă există scalarii 1, 2, ... , n K, astfel încât:
v = 1 v1 + 2 v2 +  + n vn. (I.2.2.1)
Definiţie I.2.2.2: Vectorii v1, v2, ... , vn  V se numesc liniar dependenţi sau formează un sistem liniar dependent,
dacă există scalarii 1, 2, ... , n K, nu toţi nuli, astfel încât:
1 v1 + 2 v2 +  + n vn = V. (I.2.2.2)
Definiţie I.2.2.3: Vectorii v1, v2, ... , vn  V se numesc liniar independenţi sau formează un sistem liniar
independent, dacă relaţia (I.2.2.2) este îndeplinită dacă şi numai dacă 1 = 2 =  = n = 0.
Teorema I.2.2.1: Vectorii v1, v2, ... , vn  V sunt liniar dependenţi dacă şi numai dacă cel puţin unul dintre ei se
scrie ca o combinaţie liniară a celorlalţi vectori.
Teorema I.2.2.2: Orice submulţime nevidă a unui sistem de vectori liniar independent constitue un sistem liniar
independent.
Teorema I.2.2.3: Orice suprasistem al unui sistem de vectori liniar dependent constitue un sistem liniar
dependent.
Teorema I.2.2.4: Orice sistem de vectori liniar care conţine vectorul nul este un sistem liniar dependent.
Teorema I.2.2.5: Un sistem de vectori din spaţiul liniar ( n , ) este liniar independent dacă şi numai dacă
rangul matricei având pe coloane vectorii sistemului într-o bază oarecare a spaţiului liniar este egal cu numărul
de vectori.
Definiţie I.2.2.4: O mulţime de vectori G  V este sistem de generatori pentru spaţiul liniar V dacă orice vector
vV se scrie ca o combinaţie liniară finită de vectori din G, adică: (  ) vV, () 1, 2, ... , n K astfel încât:
v = 1 v1 + 2 v2 +  + n vn, unde v1, v2, ... , vn  G .
Teorema I.2.2.6: Orice mulţime de vectori G ai lui V care conţine un sistem de generatori ai lui V formează un
sistem de generatori ai lui V.
Definiţie I.2.2.5: O mulţime de vectori B V formează bază a spaţiului liniar V, dacă:
a) vectorii din B sunt liniar independenţi;
b) B este un sistem de generatori pentru V.
Definiţie I.2.2.6: O bază în care se ţine seama de ordinea vectorilor se numeşte reper.
Teorema I.2.2.7: Orice două baze ale unui spaţiu vectorial au acelaşi număr de vectori.
Teorema I.2.2.8 :(teorema bazei) : Fie V un spaţiu liniar de dimensiune finită peste corpul K, v V şi fie B  V o
bază a spaţiului liniar V. Orice vector vV se exprimă în mod unic ca o combinaţie liniară a vectorilor din B.
Teorema I.2.2.9: Fie V un spaţiu liniar nenul peste corpul K, un sistem liniar independent X  V şi un sistem de
generatori G  V, astfel încât X  G. Atunci există o bază B a lui V, astfel încât X  B  G.
Consecinţă I.2.2.1(de existenţă a bazei) : Fie V un spaţiu liniar nenul peste corpul K. Atunci pentru orice sistem de
generatori G  V se poate extrage o bază.
Consecinţă I.2.2.2: Orice spaţiu liniar nenul de tip finit are o bază.

13
Consecinţă I.2.2.3 (lema de completare): Fie V un spaţiu liniar nenul de tip finit peste corpul K. Atunci pentru
orice sistem de vectori liniar independent X  V poate fi completat până la o bază.
Teorema I.2.2.10 (a înlocuirii sau a lui Steinitz) : Fie B = e1, e2, ... , en o bază a spaţiului liniar V şi F = f1, f2,
... , fp o mulţime de vectori liniar independenţi din V. Avem:
a) p  n
b) E1 = f1, f2, ... , fp, ep+1, ... , en este, de asemenea, bază în V.
Consecinţă I.2.2.4: Un sistem de vectori liniar independenţi F poate fi completat până la o bază E1 în V.
Consecinţă I.2.2.5 : Baza este constituită dintr-un sistem de vectori liniar independenţi, maximal faţă de relaţia de
incluziune.
Consecinţă I.2.2.6: Baza unui spaţiu liniar nu este unică; toate bazele sunt formate din acelaşi număr de vectori
(în acelaşi spaţiu).
Consecinţă I.2.2.7: Într-un spaţiu vectorial nenul de tip finit numărul de vectoriai unui sistem liniar independent
este mai mic sau egal decât numărul de vectori ai oricărui sistem de generatori.
Definiţie I.2.2.7: Spaţiul X  V este o familie liniar independentă maximală, dacă din faptul că X  X’ şi X ≠
X’  X nu este liniar independentă.
Definiţie I.2.2.8: Spaţiul X  V este un sistem minimal de generatori pentru V, dacă din faptul că X  X’ şi X ≠
X’  X nu este un sistem de generatori pentru V.
Teorema I.2.2.11 : O mulţime de vectori B V este o bază a spaţiului liniar V, dacă şi numai dacă B este liniar
independent maximal.
Teorema I.2.2.12 : O mulţime de vectori B V este o bază a spaţiului liniar V, dacă şi numai dacă B este un
sistem minimal de generatori pentru V.
Definiţie I.2.2.9: Spaţiul V se numeşte finit dimensional dacă posedă o bază finită; în caz contrar V se numeşte
infinit dimensional.
Teorema I.2.2.13 (cardinalul bazei) : Fie V un spaţiu liniar nenul de tip finit peste corpul K. Toate bazele lui V
sunt finite şi au acelaşi număr de elemente.
Definiţie I.2.2.10: Fie V un spaţiu liniar peste corpul K. Dacă V are o bază formată din n elemente, atunci
numărul n se numeşte dimensiunea spaţiului V şi se notează dim (V,K) sau simplu dim (V).
Teorema I.2.2.14: Fie V un spaţiu liniar peste corpul K. Dacă F, G sunt două baze finite ale spaţiului liniar V
atunci ele au acelaşi număr de vectori.
Teorema I.2.2.15: Fie V un spaţiu liniar peste corpul K, dim (V)= n. Un sistem de vectori v1, v2, ... , vn  V
formează o bază a spaţiului liniar V dacă şi numai dacă este liniar independent.
Teorema I.2.2.16: Fie V un spaţiu liniar de dimensiune finită peste corpul K şi V1, V2  V subspaţii vectoriale ale
lui V. Atunci :
dim (V1 + V2)= dim (V1)+ dim (V2) - dim (V1 ∩ V2).
Consecinţă I.2.2.7 : Fie V un spaţiu liniar peste corpul K, dim (V)= n, n  * . Atunci :
 Orice vector din V are n coordonate în orice bază;
 Orice sistem de vectori liniar independent are cel mult n vectori.
Considerăm n vectori în spaţiul aritmetic real m şi ne propunem să găsim o metodă practică pentru a
studia dependenţa sau independenţa lor.
 a11   a12   a1n 
a  a  a 
Fie v1   21 
,v   22 
, ... , vn   2 n  , vectori în m
.
  2    
     
 am1   am 2   amn 
Să analizăm o relaţie de forma (combinaţie liniară nulă):
1 v1 + 2 v2 +  + n vn = V (I.2.2.5)
care se scrie echivalent

14
1 a11   2 a12     n a1n  0

1 a21   2 a22     n a2 n  0
 (I.2.2.6)

1 am1   2 am 2     n amn  0
Matricea sistemului (I.2.2.6) este matricea A având drept coloane coordonatele vectorilor v1, v2, ... , vn, adică
 a11 a12  a1n 
a a22  a2 n 
A   21 .
    
 
an1 an 2  ann 
Dacă n  m, adică numărul vectorilor depăşeşte dimensiunea spaţiului, în mod necesar, vectorii v1, v2, ... , vn sunt
liniar dependenţi.
Presupunem n  m .
Dacă rang A = n (numărul vectorilor) sau det A  0, atunci sistemul (I.2.2.6) este compatibil determinat, admite
numai soluţia banală, 1 = 2 =  = n = 0, deci v1, v2, ..., vn sunt liniar independenţi.
Dacă rang A  n sau det A = 0, atunci sistemul (I.2.2.6) este compatibil nedeterminat, admite şi soluţii nebanale,
 i  0 astfel încât să aibă loc relaţia, deci v1, v2, ... , vn sunt vectori liniar dependenţi.

Exerciţii rezolvate
1. Se dau vectorii: v1 = (1, 3, 2), v2 = (1, -2, 3), v3 = (-1, 2, -2) şi v = (x1, x2, x3)
a) Să se calculeze: v1 - 3v2 - v3; 3v1 + v2 - 4v3;
b) Să se determine x1, x2, x3 astfel încât v = 2v1- v2 + v3;
c) Să se determine  ,  ,  astfel încât  v1 +  v2 +  v3 = (0, 5, 2).
 Rezolvare:
a) v1 - 3v2 - v3 = (1, 3, 2) - 3 (1, -2, 3) - (-1, 2, -2) = (-1, 7, -5)
3v1 + v2 - 4v3 = 3 (1, 3, 2) + (1, -2, 3) - 4 (-1, 2, -2) = (8, 1, 17)
b) (x1, x2, x3) = 2 (1, 3, 2) - (1, -2, 3) + (-1, 2, -2) = (0, 10, -1)
c) Fie  ,  ,   ,  v1 +  v2 +  v3 = (0, 5, 2)   (1, 3, 2) +  (1, -2, 3) +  (-1, 2, -2) = (0, 5, 2)
      0   1
 
      , 3  2   2 , 2  3  2  = (0, 5, 2)  3  2   2  5    2
2  3  2  2   3
 
2. Se dau vectorii: v1 = (1, -4, 2), v2 = (2, 1, -1), v3 = (-2, 2, 3) şi v = (a, 2, 3 ). Să se determine a  ,
astfel încât v să fie o combinaţie liniară a vectorilor v1, v2, v3.
 Rezolvare :
Fie  ,  ,   ,  v1 +  v2 +  v3 = v   (1, -4, 2) +  (2, 1, 1) +  (-2, 2, 3) = (a, 2, 3) 
  2  2 ,  4    2 , 2    3  = (a, 2, 3) 
  2   2  a  1 2 2  1 2 2
  
4    2  2  A =  4 1 2   det A = 4 1 2 = 33  0  sistemul este compatibil
2    3  3  2 1 3  2 1 3

nedeterminat, admite soluţie pentru   a  , deci vectorii v1, v2 şi v3 sunt liniar independenţi.  v se poate
scrie ca o combinaţie liniară a vectorilor v1, v2, v3 pentru   a .
3. Să se studieze natura următoarelor sisteme de vectori în funcţie de parametrii care intervin.

15
a) v1 = (-1, 2, a), v2 = (a, 0, 0), v3 = (0, 1, 1); b) v1 = (a, a, a), v2 = (b, 2b-1, b), v3 = (2, 3, b+3).
 Rezolvare:
a) Fie  ,  ,   ,  v1 +  v2 +  v3 = 0   (-1, 2, a) +  ( a, 0, 0) +  (0, 1, 1) = (0, 0, 0) 
  a   0  1 a 0 
  2 0 1 
(-  +a  , 2  +  , a  +  ) = (0, 0, 0)  (*) 2     0  A =
 
a     0  a 0 1 

1 a 0
det A = 2 0 1 = a 2 –2 a . Din a 2 –2 a = 0  a 1 = 2; a 2 = 0; dar a  *
 a=2
a 0 1
Dacă det A = 0, a = 2, atunci sistemul (*) este compatibil determinat, admite şi soluţii nebanale, deci vectorii v1,
v2 şi v3 sunt liniar dependenţi.
Dacă det A  0, a  *  {2} , atunci sistemul (*) este compatibil nedeterminat, admite soluţia
banală,       0 , deci vectorii v1, v2 şi v3 sunt liniar independenţi.
b) Fie  ,  ,   ,  v1 +  v2 +  v3 = 0   (a, a, a) +  (b, 2b-1, b) +  (2, 3, b+3) = (0, 0, 0) 
(a  , a  , a  ) + (b  , (2b-1)  , b  ) + (2  , 3  , (b+3)  ) = (0, 0, 0) 
( a  +b  +2  , a  +(2b-1)  +3  , a  +b  +(b+3)  ) = (0, 0 ,0) 
a  b  2  0 a b 2  a b 2
 a 2b  1 
(*) a  (2b  1)   3  0  A =
 3   det A = a 2b  1 3 = ab  1b  1
a  b  (b  3)  0 a b b  3 a b b3

Din ab  1b  1 = 0  a  0; b1  1; b2  1
Dacă det A = 0, a  0; b   1, 1 , atunci sistemul (*) este compatibil determinat, admite şi soluţii nebanale, deci
vectorii v1, v2 şi v3 sunt liniar dependenţi.
Dacă det A  0, a  0; b  \ 1, 1 , atunci sistemul (*) este compatibil nedeterminat, admite soluţia banală,
      0 , deci vectorii v1, v2 şi v3 sunt liniar independenţi.
4. Fie vectorii: v1 = (1, 1, 1), v2 = (1, 1, 2), v3 = (1, 2, 3), v4 = (5, -1, 3) şi v5 = (2, 3,-1).
a) Vectorii v1, v2, v3 sunt liniar independenţi?
b) Exprimaţi vectorii v4 şi v5 ca nişte combinaţii liniare de v1, v2, v3.
 Rezolvare:
a) Metoda I:
Fie  ,  ,   ,  v1 +  v2 +  v3 = 0   (1, 1, 1) +  (1, 1, 2) +  (1, 2, 3) = (0, 0, 0) 
 (  +  +  ,  +  + 2  ,  + 2  + 3  ) = (0, 0, 0) 
      0   0
 
    2  0    0  vectorii v1, v2, v3 sunt liniar independenţi.
  2   3  0   0
 
Metoda II:
1 1 1  1 1 1
 
A = 1 1 2  det A = 1 1 2 = -1  0  vectorii v1, v2 şi v3 sunt liniar independenţi.
 
1 2 3 1 2 3

16
1 1 1 5 2  1 1 1 5 2  1 0 1 7 5
     
b)  1 1 2 1 3   0 0 1 6 1   0 0 1 6 1 
1 2 3 3 1    2 3
 0 1 2 2 3  0 1 2 
1 0 0 1 6
 
0 0 1 6 1   v4 = v1 +10v2 - 6v3 , v5 = 6v1 - 5v2 + v3
0 1 0 10  5
5. Să se determine a  pentru ca vectorii: v1 = (1, a, 0), v2 = (a, 1, 1) şi v3 = (1, 0, a) să formeaze o
3
bază în .
 Rezolvare:
a) Fie  ,  ,   ,  v1 +  v2 +  v3 = 0   (1, a, 0) +  ( a, 1, 1) +  (1, 0, a) = (0, 0, 0) 
(  + a  , a  +  ,  + a  ) = (0, 0, 0) 
  a  0 1 a 1  1 a 1
 a 1 0   det A =
(*) a    0  A =
  
a 1 0  a a  2 a  2 
   a  0  0 1 a  0 1 a

  
Din  a a  2 a  2 = 0  a1  0, a2  2 , a3   2 ;
Dacă det A  0, a   
\  2, 0, 2 , atunci sistemul (*) este compatibil nedeterminat, admite soluţia
banală,       0 , deci vectorii v1, v2 şi v3 sunt liniar independenţi.
Pentru ca vectorii v1, v2, v3 să formeze un sistem de generatori ai spaţiului, trebuie ca orice vector v = (x, y, z) să
poată fi reprezentat ca o combinaţie liniară a vectorilor v1, v2, v3:  v1+  v2 +  v3 = v 
  a  x

(**) a    y  Sistemul (**) este compatibil determinat pentru a   
\  2, 0, 2 .
   a  z

Deci vectorii v1, v2 şi v3 formează o bază.
6. Se dau în 3 vectorii : v1 = (1,0,-1), v2 = (2,1,a), v3 = (0,2,1) şi v4 = (1,1,1).
a) Să se afle valorile parametrul real a pentru ca sistemul de vectori {v1, v2, v3} să fie liniar dependent şi în acest
caz, să se determine relaţia dintre vectorii consideraţi.
b) Pentru a = 0 să se arate că vectorii v1, v2, v3 formeză o bază şi apoi să se afle relaţia de dependenţă liniară a
vectorului v4 în această bază.
 Rezolvare:
a) Fie  ,  ,   ,  v1 +  v2 +  v3 = 0   (1,0,-1) +  ( 2,1,a) +  (0,2,1) = (0,0,0) 
  2   0  1 2 0
  0 1 2 
(  +2  ,  +2  ,-  +a  +  ) = (0,0,0) (*)   2  0 A=
 
    a    0  1 a 1 

1 2 0
det A = 0 1 2 = -2 a - 3 Din -2 a - 3 = 0  a = - 3/2
1 a 1
Dacă det A = 0, a   3 / 2 atunci sistemul (*) este compatibil nedeterminat, admite şi soluţii nebanale, deci
vectorii v1, v2 şi v3 sunt liniar dependenţi.

17
Dacă det A  0, a  \ 3 / 2 atunci sistemul (*) este compatibil determinat, admite soluţia banală, deci
vectorii v1, v2 şi v3 sunt liniar independenţi.
b) Fie a = 0  \ 3 / 2  v1 = (1,0,-1), v2 = (2,1,0), v3 = (0,2,1), vectorii v1, v2 şi v3 sunt liniar independenţi.
Pentru ca vectorii v1, v2, v3 să formeze un sistem de generatori ai spaţiului, trebuie ca orice vector v = (x,y,z) să
poată fi reprezentat ca o combinaţie liniară a vectorilor v1, v2, v3:  v1 +  v2 +  v3 = v   (1,0,-1) +  ( 2,1,0) +
  2   x

 (0,2,1) = (x,y,z)  (  +2  ,  +2  ,-  +  ) = (x,y,z) (**)   2  y  Sistemul (**) este compatibil
     z

determinat. Deci vectorii v1, v2 şi v3 formează o bază.
Metoda I:
Fie  ,  ,   ,  v1 +  v2 +  v3 = v4   (1,0,-1) +  ( 2,1,0) +  (0,2,1) = (1,1,1) 
  2   1   1
 
(  +2  ,  +2  ,-  +  ) = (1,1,1)    2  1    1  Relaţia de dependenţă liniară este : - v1 + v2
     1   0
 
= v4
Metoda II:
1 2 0 1 1 2 0 1  1 2 0 1  1 0 0  1
       
0 1 2 1   0 1 2 1   0 3 0 3  0 1 0 1 
 1 0 1
 1  0 2 1
 
2 0 2 1 2  0 0 1 0 
 
Relaţia de dependenţă liniară este : - v1 + v2 = v4

Exerciţii propuse:
1. Fie vectorii v1 = (2, 1, 3), v2 = (1, -1, 3) şi v3 = (1, 0, 2). Se poate scrie vectorul v3 ca o combinaţie
liniară de vectorii v1 şi v2?
2. Să se studieze natura următoarelor sisteme de vectori în funcţie de parametrii care intervin.
a) v1 = (a, 1, 1), v2 =(1, b, 1), v3 = (1, 1, c); b) v1 = (a, b, 1), v2 =(a + 1, b + 1, c), v3 = (a + 2, b + 2, c2).
3. Să se studieze natura sistemului de vectori v1 = (-1, 2, x), v2 = (x, 0, 0), v3 = (0, 1, 1), x  * în funcţie
de parametrul care intervine şi în caz de dependenţă liniară să se scrie relaţia dintre ei.
4. Să se determine a  pentru ca vectorii : v1 = (a +1, 1- a) şi v2 = (1- a, 1+ a) formează o bază în 2 .
5. Se dau în 3 vectorii : v1 = (1,0,-1), v2 = (2,1,a), v3 = (0,2,1) şi v4 = (1,1,1).
c) Să se afle valorile parametrul real a pentru ca sistemul de vectori {v1, v2, v3}să fie liniar dependent.
d) Pentru a = 0 să se arate că vectorii v1, v2, v3 formeză o bază şi apoi să se afle relaţia de dependenţă liniară a
vectorului v4 în această bază.
6. În 3 se dau vectorii : v1 = (1,1,1), v2 = (1,1,2), v3 = (1,2,3).
a) Să se arate că aceştia formează o bază.
b) Să se determine coordonatele vectorilor x = (5,-1,3) şi y = (2,3,-1) în această bază.
7. Se dau în 3 vectorii : v1 = (a, 1, 1), v2 = (1, a, 1), v3 = (1, 1, a) şi v = (1, 2, 3).
a) Să se analizeze natura vectorilor v1, v2, v3 în funcţie de parametrul real a.
b) Să se aleagă o valoare pentru parametrul real a astfel încât v1, v2, v3 să formeze o bază şi apoi să se afle
coordonatele vectorului v în această bază.

18
I.2.3. Transformarea coordonatelor unui vector la schimbarea bazei

Fie V un spaţiu liniar de dimensiune n în care considerăm două baze: E = e1, e2, ... , en, nu neapărat
canonică şi G = g1, g2, ... , gn. Un vector oarecare vV se exprimă în cele două baze sub formele:
n
v  x1e1  x2 e2    xn en   xi ei , sau vE   x1 , x2 , ... , xn  (I.2.3.1)
i 1
n
v  y1 g1  y2 g 2    yn g n   y j g j , sau vG   y1 , y2 , ... , yn  (I.2.3.2)
j 1

Aşadar, setul de numere  x1 , x2 , ... , xn  se numesc coordonatele lui v relativ la baza E şi setul de numere
 y1 , y2 , ... , yn  se numesc coordonatele lui v relativ la baza G. Ne interesează legătura dintre coordonatele
vectorului v în cele două baze. Vectorii g j , j  1, n , ca elemente (puncte) ale spaţiului V se pot exprima în baza E
astfel:
 g1  a11e1  a12 e2    a1n en
g  a e  a e    a e
 2 21 1 22 2 2n n  g1   a11 a12  a1n   e1 
............................................  g  a a22  a2 n   e2 
 (I.2.3.3) sau  2    21  (I.2.3.4)
 g j  a j1e1  a j 2 e2    a jn en         
............................................      
 g n   an1 an 2  ann   en 

 g n  an1e1  an 2 e2    ann en
Matricea A =  aij  se numeşte matricea schimbării de la baza E la baza G.
i , j 1, n
Teorema I.2.3.1: Matricea schimbării de la bază E la baza G este inversabilă şi inversa ei este matricea schimbării
de la bază G la baza E.
Deoarece vectorii gj sunt liniar independenţi atunci matricea A este nedegenerată. Avem:
n n
 n  n n  * n n n  n 
vG   y j g j   y j   a ji ei    a ji y j ei   a ji y j ei     a ji y j  ei (I.2.3.5)
j 1 j 1  i 1  j 1 i 1 i 1 j 1 i 1  j 1 
şi, din faptul că exprimarea unui vector într-o bază este unică, obţinem:
n
xi   a ji y j , i  1, n (I.2.3.6)
j 1
sau
 x1  a11 y1  a21 y2    an1 yn  x1   a11 a21  an1   y1 
  x  a a22  an 2   y2 
 x2  a12 y1  a22 y2    an 2 yn  2    12
 sau  ,
..............................................         
     
 xn  a1n y1  a2 n y2    ann yn  xn   a1n a2 n  ann   yn 

de unde rezultă vEt = At  vGt.


Matricea A este nedegenerată (det. A  0), adică are inversă, deoarece sistemul neomogen (I.2.3.3) în
necunoscutele e1, e2, ... , en trebuie să aibă soluţie unică, de unde rezultă:
vGt = (At)–1  vEt (I.2.3.7)
relaţie care exprimă formula de transformare a coordonatelor unui vector la schimbarea bazei.

19
1. Formularea problemei:
Fie V un spaţiu liniar de dimensiune n, E = e1, e2, ... , en şi G = g1, g2, ... , gn două baze în V, unde e1 =
e11 , e21 ,..., en1  , e2 = e12 , e22 ,..., en 2  , … , en = e1n , e2 n ,..., enn  , g1 = g11 , g 21 ,..., g n1  , g2 = g12 , g 22 ,..., g n 2  , …
, gn = g1n , g 2 n ,..., g nn  şi un vector oarecare vEV. Să se determine matricea schimbării bazelor E, G şi să se
stabilească formula de transformare a componentelor vectorului vE prin trecerea de la baza E la baza G ale spaţiu
liniar n , vG.

Algoritmul de rezolvare aplicând formula (I.2.3.7) este:


 e11 e12 ... e1n g11 g12 ... g1n 
 
e21 e22 ... e2 n g 21 g 22 ... g 2 n 
1. Alcătuim matricea: [ E / G ] = .................................................................  ;
 
en1 en 2 ... enn g n1 g n 2 ... g nn 
 
 
2. Aplicăm matricei [ E / G ] procedeul Gauss – Jordan, până când în locul matricei E vom obţine matricea
unitate In, iar în locul matricei G matricea At.
 e11 e12 ... e1n g11 g12 ... g1n  1 0 ... 0 a11 a21 ... an1 
   
e21 e22 ... e2 n g 21 g 22 ... g 2 n 
PGJ
0 1 ... 0 a12 a22 ... an 2 
[ E / G ] = .................................................................     .........................................................  =
   
en1 en 2 ... enn g n1 g n 2 ... g nn  0 0 ... 1 a1n a2 n ... ann 
   
   
= [ In / At ],
unde A =  aij  este matricea schimbării bazelor E şi G;
i , j 1, n

Astfel vom obţine vectorii g j , j  1, n , ca elemente (puncte) ale spaţiului V exprimaţi în baza E , adică
 g1  a11e1  a12 e2    a1n en

 g 2  a21e1  a22 e2    a2 n en

............................................
 g n  an1e1  an 2 e2    ann en
3. Determinăm inversa matricei At:
 a11 a21 ... an1 1 0 ... 0 1 0 ... 0 a '11 a'21 ... a'n1 
   
a12 a22 ... an 2 0 1 ... 0
PGJ
0 1 ... 0 a'12 a'22 ... a 'n 2 
[ At / In ] = .........................................................     .........................................................  =
   
a1n a2 n ... ann 0 0 ... 1  0 0 ... 1 a'1n a'2 n ... a'nn 
   
   
=[ In / (At)-1 ];
4. Scriem formula de transformare a coordonatelor unui vector la schimbarea bazei: vGt = (At)–1vEt .

2. Formularea problemei:
Fie V un spaţiu liniar de dimensiune n, E = e1, e2, ... , en, G = g1, g2, ... , gn două baze în V, unde e1 =
e11 , e21 ,..., en1  , e2 = e12 , e22 ,..., en 2  , … , en = e1n , e2 n ,..., enn  , g1 = g11 , g 21 ,..., g n1  , g2 = g12 , g 22 ,..., g n 2  ,

20
… , gn = g1n , g 2 n ,..., g nn  şi un vector oarecare vE = (x1, x2, … , xn), vEV. Să se determine matricea schimbării
n
bazelor E, G şi coordonatele vectorului vE prin trecerea de la baza E la baza G ale spaţiu liniar , vG.

Algoritm de rezolvare:
 e11 e12 ... e1n g11 g12 ... g1n 
 
e21 e22 ... e2 n g 21 g 22 ... g 2 n 
1. Alcătuim matricea: [ E / G ] = .................................................................  ;
 
en1 en 2 ... enn g n1 g n 2 ... g nn 
 
 
2. Aplicăm matricei [ E / G ] procedeul Gauss – Jordan, până când în locul matricei E vom obţine matricea unitate
In, iar în locul matricei G matricea At.
 e11 e12 ... e1n g11 g12 ... g1n  1 0 ... 0 a11 a21 ... an1 
   
e21 e22 ... e2 n g 21 g 22 ... g 2 n 
PGJ
0 1 ... 0 a12 a22 ... an 2 
[ E / G ] = .................................................................     .........................................................  =
   
en1 en 2 ... enn g n1 g n 2 ... g nn  0 0 ... 1 a1n a2 n ... ann 
   
   
=[ In / At ],
unde A =  aij  este matricea schimbării bazelor E şi G;
i , j 1, n

Astfel vom obţine vectorii g j , j  1, n , ca elemente (puncte) ale spaţiului V exprimaţi în baza E , adică
 g1  a11e1  a12 e2    a1n en

 g 2  a21e1  a22 e2    a2 n en

...........................................
 g n  an1e1  an 2 e2    ann en
 a11 a21 ... an1 x1 
 
 a12 a22 ... an 2 x2 
3. Alcătuim matricea [ At / vEt ] = .........................................  .
 
 a1n a2 n .... ann xn 
 
 
4. Aplicăm matricei [At / vEt] procedeul Gauss – Jordan, până când în locul matricei At vom obţine matricea
unitate In, iar în locul matricei vEt avem coordonatelor vectorului în baza G, vGt.
 a11 a21 ... an1 x1  1 0 ... 0 y1 
   
 a12 a22 ... an 2 x2 
PGJ
0 1 ... 0 y2 
[At / vEt] = .........................................     ......................................... = [ I / vGt ].
   
 a1n a2 n .... ann xn  0 0 .... 1 yn 
   
   
5. Aşadar, avem vG = ( y1, y2, … , yn) .

21
3. Formularea problemei:
Fie V un spaţiu liniar de dimensiune n, E = e1, e2, ... , en, G = g1, g2, ... , gn două baze în V , unde e1 =
e11 , e21 ,..., en1  , e2 = e12 , e22 ,..., en 2  , … , en = e1n , e2 n ,..., enn  , g1 = g11 , g 21 ,..., g n1  , g2 = g12 , g 22 ,..., g n 2  ,
… , gn = g1n , g 2 n ,..., g nn  şi un vector oarecare vE = (x1, x2, … , xn), vEV. Să se determine coordonatele
n
vectorului vE prin trecerea de la baza E la baza G ale spaţiu liniar , vG.

Algoritm de rezolvare :
1.Se determină vectorul v = (y1, y2, … , yn) astfel: v = x1 e1 + x2 e2 + ... + xn en 
 y1  e11 x1  e12 x2    e1n xn
y  e x  e x    e x
 2
v = x1 e11 , e21 ,..., en1  + x2 e12 , e22 ,..., en 2  + … + xn e1n , e2 n ,..., enn 
21 1 22 2 2n n

............................................
 yn  en1 x1  en 2 x2    enn xn
 g11 g12 ... g1n y1 
 
 g 21 g 22 ... g 2 n y2 
2. Alcătuim matricea [ G / vt ] = ......................................... 
 
 g n1 g n 2 .... g nn yn 
 
 
3. Aplicăm matricei [ G / vt ] procedeul Gauss – Jordan, până când în locul matricei G vom obţine matricea unitate
In, iar în locul matricei vt avem coordonatelor vectorului în baza G, vGt.
 g11 g12 ... g1n y1  1 0 ... 0 z1 
   
 g 21 g 22 ... g 2 n y2 
PGJ
0 1 ... 0 z2 
[ G / xt ] = .........................................     ......................................... = [ I / vGt ]
   
 g n1 g n 2 .... g nn yn  0 0 .... 1 zn 
   
   
4. Aşadar, avem vG = ( z1, z2, … , zn)

Exerciţii rezolvate:
1. Fie v reprezentat în baza E = {e1, e2, e3}. Să se determine cu ajutorul algoritmului matricea schimbării
bazelor şi componentele vectorului v în baza G = {g1, g2, g3 ale aceluiaşi spaţiu liniar, folosind formula de
transformare a coordonatelor unui vector la schimbarea bazelor, unde:
a) v = (1, -1, 0), e1 = (1, 1, 1), e2 = (1, 1, 0), e3 = (1, 0, 0), g1 = (0, 1, 0), g2 = (-2, 1, 0), g3 = (1, 2, 5);
b) v = (-3, 5, 4), e1= (0,-3,1), e2 = (-2, 1, 0), e3 = (-1,-1,2), g1 = (-2, 2, 1), g2 = (1,-2, 0), g3 = (-3, 0, 1).
 Rezolvare :
1 1 1 0 2 1   0 0 1 1 3 1  0 0 1 1 3 1
     
a) 1 1 0 1 1 2   1 1 0 1 1 2   0 1 0 1 1 3  
1 0 0 0 5  1 

0
  0 0 0 0 5  1 0 0 0 0 5 

22
1 0 0 0 0 5
 
 0 1 0 1 1 3  g1 = e2 - e3, g2 = e2 - 3e3, g3 = 5e1 - 3e2 - e3 
0 0 1 1 3 1
0 1  1
 
 A= 0 1  3 este matricea schimbării bazelor E şi G.
 
5  3  1
0 0 5 1 0 0 0 0 5 1 0 0  1 0 0 1 3/ 2 1/ 2 
     
 1 1 3 0 1 0    1 1 3 0 1 0   2 / 5 1 0 0 1/10 3 /10  
 1 3 1 0 0 1   2 0 10 
   0 3 1   1/ 5 0 1 0 3 /10 1/10 
1 0 0 1 3 / 2 1/ 2   1 3 / 2 1 / 2   1   1/ 2 
 
0 1 0  2 / 5  1 / 2  1 / 2  vG =  2 / 5  1 / 2  1 / 2   1   1/10  
t 

0 0 1 1/ 5 0 0   1 / 5 0 0   0   1/ 5 
vG =  1/ 2, 1/10, 1/ 5 
 0 2 1 2 1 3  6 0 3 2 3 3
   
b)  3 1 1 2 2 0    3 1 1 2 2 0  
1 0 2 1 0 1   1 0 2 1 0 1 
 
1 0 1/ 2 1/ 3 1/ 2 1/ 2  1 0 0  7 / 9 2 / 3 1/ 3 
   
 0 1 1/ 2 1 1/ 2 3 / 2   0 1 0 5 / 9  1 / 3 4 / 3
 
0 0 3 / 2 4 / 3 1/ 2 1/ 2  0 0 1 8 / 9  1 / 3 1 / 3 
7 5 8 2 1 1 1 4 1
 g1 = - e1 + e2 + e3, g2 = e1 - e2 - e3, g3 = e1 + e2 + e3
9 9 9 3 3 3 3 3 3
 7 / 9 5 / 9 8 / 9 
 
 A= 2 / 3  1 / 3  1 / 3 este matricea schimbării bazelor E şi G.
 
 1 / 3 4 / 3 1 / 3 
 7 / 9 2 / 3 1/ 3 1 0 0  5 / 3 1 0 1 0 1  4 / 3 0 0 1 1 3 
     
 5 / 9 1/ 3 4 / 3 0 1 0    3 1 0 0 1 4    3 1 0 0 1 4 
   0 0 3   1/ 3 0 1 1
 8 / 9 1/ 3 1/ 3 0 0 1   8 / 3 1 1 
0 1
1 0 0 3 / 4 3 / 4 9 / 4   3 / 4 3 / 4 9 / 4   3  3 
 
 0 1 0 9 / 4 5 / 4 11/ 4   vG = 9 / 4 5 / 4 11 / 4    5    2 
t 
 vG =  3,  2, 2 
 0 0 1 1/ 4 3 / 4 1/ 4  1 / 4 3 / 4 1 / 4   4   2 
2. Fie vectorului vE = (1,3,-1) reprezentat în baza E = { e1, e2, e3}. Să se determine coordonatele
vectorului v în baza G = {g1, g2, g3 ale aceluiaşi spaţiu liniar, unde:
a) e1 = (1, 1, 1), e2 = (1, 1, 0), e3 = (1, 0, 1), g1 = (1, 1, 1), g2 = (1, -1, 0), g3 = (0, 1, -1);
b) e1 = (1, 0, 1), e2 = (1, -1, 0), e3 = (-1, 0, 1), g1 = (1, 1, 1), g2 = (0, 1, 0), g3 = (-1, 0, 1).

23
 Rezolvare:
a) v = (1, 1, 1) + 3(1, 1, 0) - (1, 0, 1) = (3, 4, 0)
1 1 0 3  1 1 0 3  3 0 0 7  1 0 0 7 / 3
       
1 1 1 4   2 1 0 4    2 1 0 4   0 1 0 2 / 3 
   0   1 0 1 0  0 0 1 7 / 3
1 0 1 0   1 0 1

vG = (7/3, 2/3, 7/3)
b) v = (1, 0, 1) + 3(1, -1, 0) - (-1, 0, 1) = (5, -3, 0)
1 0 1 5 2 0 0 5  1 0 0 5/ 2 
     
1 1 0 3   1 1 0 3  0 1 0  11 / 2  vG = (5/2, -11/2, -5/2)
 
1 0 1 0   1 0 1 0  0 0 1  5 / 2 
3. Se dau vectorii e1 = (1, 0, 0), e2 = (2, 1, 0), e3 = (-3, 2, 1) şi v = - 2e2 + 4e3, şi vectorii g1 = e1 + e2 + e3,
g2 = e1 + e2 - e3, g3 = e1 - e2 + e3. Să se determine coordonatele vectorului v în baza formată de vectorii g1, g2, g3.
 Rezolvare:
Fie E = {e1, e2, e3}, G = { g1, g2, g3}. Din v = - 2e2 + 4e3  vE = (0, -2, 4)
g1 = e1 + e2 + e3, g2 = e1 + e2 - e3, g3 = e1 - e2 + e3 
1 1 1 1 1 1
  
A = 1 1  1 este matricea schimbării bazelor E şi G  A = 1 1  1
t 
   
1  1 1  1  1 1 
Metoda I:
1 1 1 1 0 0  1 1 1 1 0 0  1 0 1 1/ 2 0 1/ 2 
     
1 1 1 0 1 0  0 0 2 1 1 0    0 0 2 1 1 0 
1
 1 1 0 0 1   0 2 0
 
1 0 1   0 1 0 1/ 2 0 1/ 2 
 
1 0 0 0 1/ 2 1/ 2  1 0 0 0 1/ 2 1/ 2 
   
0 0 1 1/ 2 1/ 2 0   0 1 0 1/ 2 0 1/ 2  
 0 1 0 1/ 2 0 1/ 2  0 0 1 1/ 2 1/ 2 0 
 0 1/ 2 1/ 2   0   1 
t 
vG = 1 / 2
 0  1 / 2   2   2  vG = (1, -2, 1)
1 / 2  1/ 2 0   4   1 
Metoda II:
1 1 1 0  1 1 1 0  1 0 1 2  1 0 0 1 
       
1 1 1 2    0 0 2 2    0 0 2 2   0 0 1 1 
1
 1 1 4   0 2 0
 
4  0 1 0 2  0 1 0  2
 
 vG = (1, -2, 1)
4. Se dau vectorii: e1 = (-1, 1, 0), e2 = (0, 2, 1), e3 = (1, -1, 1).
a) Să se arate că vectorii e1, e2, e3 formează o bază în 3 .
b) Fie vectorul v = (1, -15, 2). Să se determine coordonatele vectorului v în baza E = {e1, e2, e3}.
c) Fie vectorii: g1 = 2e1 + e2, g2 = e2 – 2e3, g3 = e1 - e2 + e3. Să se determine coordonatele vE = (4, -2, 0) în baza G
= { g1, g2, g3}

24
 Rezolvare:
a) Fie  ,  ,   ,  e1 +  e2 +  e3 = 0   (-1, 1, 0) +  ( 0, 2, 1) +  (1, -1, 1) = (0, 0, 0) 
( -  +  ,  +2  -  ,  +  ) = (0, 0, 0) 
     0   0
 
  2     0    0  vectorii e1, e2 şi e3 sunt liniar independenţi.
    0   0
 
Pentru ca vectorii e1, e2, e3 să formeze un sistem de generatori ai spaţiului, trebuie ca orice vector e = (x, y, z) să
poată fi reprezentat ca o combinaţie liniară a vectorilor e1, e2, e3:  e1+  e2 +  e3 = e 
     x  1 0 1  1 0 1
  1 2  1  det A = 1 2  1  2  0
(*)   2    y  A =
 
    z  0 1 1  0 1 1

 Sistemul (*) este compatibil determinat. Deci vectorii e1, e2 şi e3 formează o bază.
b) Metoda I:
Fie  ,  ,   ,  e1 +  e2 +  e3 = v   (-1, 1, 0) +  ( 0, 2,1 ) +  (1, -1, 1) = (1, -15, 2) 
( -  +  ,  +2  -  ,  +  ) = (1,- 15, 2) 
     1   8
 
  2    -15    7  v = 8e1 - 7e2 + 9e3  v = (8, -7, 9)
    2   9
 
Metoda II :
 1 0 1 1  1 0 1 1  1 0 1 1 1 0 0 8 
       
 1 2 1 15   0 2 0 14    0 1 0 7   0 1 0  7
 0
 1 1 2   0 1 1 2  0 0 1 
9  0 0 1 9 
  
 v = 8e1 - 7e2 + 9e3  vE = (8, -7, 9)
c) Din g1 = 2e1 + e2, g2 = e2 – 2e3, g3 = e1 - e2 + e3 
2 1 0 2 0 1
 
A = 0 1  2 este matricea schimbării bazelor E şi G.  A = 1
t  1  1
  
1  1 1  0  2 1 
2 0 1 1 0 0  2 0 1 1 0 0  4 0 0 1 2 1
     
 1 1  1 0 1 0    1 1  1 0 1 0    1 1 0 0 1 1 
0  2 1 0 0 1  2 0 1 
0 2 1   2 0 1 0 2 1

1 0 0 1/ 4 1/ 2 1/ 4  1 / 4 1 / 2 1/ 4 
 
0 1 0 1 / 4  1 / 2  3 / 4  (A ) = 1 / 4  1 / 2  3 / 4 
t -1 
0 0 1 1 / 2  1  1 / 2  1 / 2  1  1 / 2 
1 / 4 1 / 2 1 / 4   4  0
t      
vG = 1 / 4  1 / 2  3 / 4   2 = 2  vG = (0, 2 ,4)
     
1 / 2  1  1 / 2   0  4

25
Exerciţii propuse:

1. Să se determine matricea schimbării bazelor E şi G în următoarele cazuri:


a) E = {(5, 1), (1, 2)}; G = {(1, 0), (0, 1)} în 2 ;
b) E = {(1, 1, 1), (1, 1, 0), (1,0, 0)}; G = {(2, 0, 3), (-1, 4, 1), (3, 2, 5)} în 3 .
2. Să se stabilească matricea schimbării bazelor şi formula de transformare ale componentelor unui vector
vE prin trecerea de la E = { e1, e2, e3} şi G = {g1, g2, g3 ale aceluiaşi spaţiu liniar, unde:
e1 = (1,0, 1), e2 = (1, 1, 1), e3 = (1, 1, 0), g1 = (2, 0, 1), g2 = (-1, 2, 0), g3 = (1, 0,-1).
3. Fie bazele E = { e1, e2, e3} şi G = {g1, g2, g3 ale aceluiaşi spaţiu liniar, unde :
e1 = (1, 0, 0), e2 = (0, 1, 0), e3 = (0, 0, 1), g1 = (1, 0, 0), g2 = (1, 1, 0), g3 = (1, 1, 1)
a) Să se determine matricea schimbării bazelor E şi G.
b) Să se determine componentelor unui vectorului vE = (2,-3,1) prin trecerea de la E la G.
4. Fie vectorului vE = (2, -5, 0) reprezentat în baza E = {e1, e2, e3} şi fie baza G = {g1, g2, g3 ale aceluiaşi
spaţiu liniar, unde:
e1 = (1, 0, 0), e2 = (2, 1, 0), e3 = (-3, 2, 1), g1 = (1, 1, 1), g2 = (1, 0, 1), g3 = (0, 1, 1).
a) Să se stabilească matricea schimbării bazelor.
b) Să se exprime vectorului vG în baza G.
5. Fie v reprezentat în baza E = {e1, e2, e3}. Să se determine cu ajutorul algoritmului matricea schimbării
bazelor şi componentele vectorului v în baza G = {g1, g2, g3 ale aceluiaşi spaţiu liniar, folosind formula de
transformare a coordonatelor unui vector la schimbarea bazelor, unde:
a) v = (3, 0, 2), e1 = (1, 1, 1), e2 = (1, 1, 0), e3 = (1, 0, 0), g1 = (0, 1, 0), g2 = (-2, 1, 0), g3 = (1, 2, 3);
b) v = (2, -3, 5), e1 = (1, 1, 1), e2 = (1, 1, 0), e3 = (1, 0, 0),g1 = (0, 1, 0), g2 = (-1, 1, 0), g3 = (0, 1, 2).
6. Fie vectorului vE = (1,3,-1) reprezentat în baza E = { e1, e2, e3}. Să se determine coordonatele
vectorului v în baza G = {g1, g2, g3 ale aceluiaşi spaţiu liniar, unde:
e1 = (1, 0, 0), e2 = (-1, 1, 2), e3 = (2, -1, 2), g1 = (1, 0, 1), g2 = (1, 1, 0), g3 = (-1, 1, 1).
7. Se dau vectorii: e1 = (1, 0, 1), e2 = (2, 0, 1), e3 = (1, 1, ).
a) Să se arate că vectorii e1, e2, e3 formează o bază în 3 .
b) Să se determine coordonatele vectorului v = (1, -3, 0) în baza E = {e1, e2, e3}.
c) Fie vectorii: g1 = e1 + e2, g2 = e2, g3 = -2e1 + 2e2 + e3. Să se determine coordonatele v în baza G = { g1, g2, g3}

I.2.4. Subspaţii liniare

Definiţie I.2.4.1: Fie V un spaţiu liniar peste corpul K şi fie V0  V o submulţime nevidă. Submulţimea V0
este un subspaţiu liniar dacă:
a) x + y  V0, () x, y V0,
b)  · x V0, ()K, () x V0.
Teorema I.2.4.1: Fie V0  V este subspaţiu liniar dacă şi numai dacă
 · x +  · y V0, ()K, () x, y V0 .
Definiţie I.2.4.2: Fie A o mulţime nevidă a spaţiului liniar V. Mulţimea tuturor combinaţiilor liniare finite de
vectori din A este un subspaţiu liniar al lui V, numit subspaţiul generat de submulţimea A, notat S(A)
(acoperirea liniară a lui A). Conform definiţiei date avem:


n
S  A    x    i xi , xi  A,  i  K , i  1, n (I.2.4.1)
 i 1
Teorema I.2.4.2: S ( A ) este un subspaţiu liniar al lui V.
Teorema I.2.4.3: Sunt adevărate afirmaţiile :
a) S ( A ) este cel mai mic subspaţiu liniar care conţine pe A în sensul relaţiei de incluziune ;
b) S ( A ) este intersecţia tuturor subspaţiilor liniare ce conţin pe A.

26
Teorema I.2.4.4: Dacă V1 şi V2 sunt două subspaţii ale spaţiului liniar V, atunci:
a) mulţimea V1 + V2 =  x = x1+ x2 x1 V1, x2 V2 numită suma dintre V1 şi V2 este un spaţiu liniar al lui V;
b) V1 V2 este un subspaţiu liniar al lui V.
Definiţie I.2.4.4: Dacă V1 şi V2 sunt două subspaţii liniare ale lui V şi x V1+V2, descompunerea x = x1 + x2, x1
V1, x2 V2 este unică numai în cazul V1 V2 = V. În această situaţie suma V1 + V2 se numeşte sumă directă şi
se notează cu V1  V2 .
Definiţie I.2.4.5: Dacă V1  V2 = V, atunci V1 şi V2 se numesc subspaţii suplimentare.
Definiţie I.2.4.6: Fie V1, V2, ... , Vn subspaţii liniare ale spaţiului liniar V. Se numeşte suma acestor subspaţii, se

x
n
notează U = V
i 1
i mulţimea: U = () i  1, n , () xi  Vi astfel încât x  x1  x2  ...  xn  .

Teorema I.2.4.5: U este un subspaţiu liniar a lui V.


Definiţie I.2.4.7: Fie V1, V2, ... , Vn subspaţii liniare ale spaţiului liniar V de tip finit. Se numeşte suma directă
n
acestor subspaţii, se notează V = V
i 1
i sau V  V1  V2  ...  Vn , dacă orice vector din V se scrie în mod unic ca

o sumă de vectori din V1, V2, ... , Vn.


Teorema I.2.4.6: Mulţimea tuturor combinaţiilor liniare a n vectori formează un subspaţiu vectorial.

Teorema I.2.4.7: Fie V un spaţiu liniar peste corpul K şi fie V0  V o submulţime nevidă. Dacă submulţimea V0
este un subspaţiu liniar atunci:
a) dim(V0)  dim(V) ;
b) Dacă dim(V0) = dim(V) atunci V0 = V.
Teorema I.2.4.8 ( teorema dimensiunii pentru subspaţii liniare ): Fie spaţiul liniar V cu dim (V) = n, n  * şi fie
duoă subspaţii liniare V1 şi V2 ale lui V. Atunci au loc :
dim(V1 + V2) = dim(V1) + dim(V2) – dim(V1 ∩ V2).
Teorema I.2.4.9 : Următoarele afirmaţii sunt echivalente :
n n  n  n n
a) V = Vi ; b) V =  Vi şi Vi    V j   {I }, () i  1, n ; c) V = Vi şi dim(V) =  dim(V ) i
i 1 i 1  j i , j 1  i 1 i 1

Test de control nr.1

 1 1 2 3 4 
2 1 1 2 0 

1. Să se determine rangul matricei: A=  1 2 1 1 3 
 
1 5  8  5  12
 3  7 8 9 13 

 x1  x2  x3  x4  1

2. Să se rezolve sistemul şi să se precizeze o soluţie de bază: 2 x1  x2  x3  x4  2
 x  2 x  2 x  1
 1 2 4

27
2 x1  x2  3 x3  9  9 
  
3. Să se determine soluţia generală a sistemelor:  x1  2 x2  4 x3  2   7 
  
3 x1  4 x2  x3  13  8 

1 1 1 1
1 0 1 1 
4. Să se determine inversa matricei: A = 
1 1 0 1
 
1 1 1 0
5. Se dau în 3 vectorii : v1 = (1,a,-1), v2 = (1,5,a), v3 = (0,2,a).
a) Pentru ce valori a parametrul real a vectorii v1, v2, v3 sunt liniar dependenţi.
b) Să se aleagă o valoare pentru parametrul real a astfel încât v1, v2, v3 să formeze o bază şi apoi să se afle
coordonatele vectorului v4 = (1,1,-5) în această bază.
6. Fie v reprezentat în baza E = {e1, e2, e3}. Să se determine cu ajutorul algoritmului matricea schimbării
bazelor şi componentele vectorului v în baza G = {g1, g2, g3 ale aceluiaşi spaţiu liniar, folosind formula de
transformare a coordonatelor unui vector la schimbarea bazelor, unde:
v = (1, 2, 3), e1 = (1, 1, 0), e2 = (1, 0, 0), e3 = (1, 1, 1), g1 = (0, 1, 1), g2 = (1, 1, 0), g3 = (1, 0, 1).
7. Se dau vectorii: e1 = (-1, 1, 0), e2 = (0, 2, 1), e3 = (1, -1, 1).
a) Să se arate că vectorii e1, e2, e3 formează o bază în 3 .
b) Fie vectorul v = (1, -15, 2). Să se determine coordonatele vectorului v în baza E = {e1, e2, e3}.
c) Fie vectorii: g1 = 2e1 + e2, g2 = e2 – 2e3, g3 = e1 - e2 + e3. Să se determine coordonatele vE = (4, -2, 0) în baza G
= { g1, g2, g3}

28
Unitatea de învăţare II. Analiză matematică

În acest capitol sunt prezentate într-o sinteză accesibilă specialiştilor în economie câteva elemente de
bază din teoria şirurilor şi seriilor de numere reale, şirurilor şi seriilor de funcţii şi din teoria funcţiilor de mai
multe variabile, punându-se accent pe derivatele parţiale a funcţiilor de mai multe variabile. O secţiune
importantă a acestui capitol este cea legată de teoria extremelor cu aplicaţii în problema ajustării analitice care
permit elaborarea prognozelor economice şi a extremelor condiţionate.

II.1. ŞIRURI ŞI SERII DE NUMERE REALE

II.1.1. Şiruri de numere reale

Fie  0, 1, 2, mulţimea numerelor naturale şi *


  1, 2, .
Definiţia II. 1.1[3]: Se numeşte şir de numere reale o funcţie f :  . Notăm valorile ei prin:
f  n   an  , n  .
Se notează  an n sau  an n , unde an este termenul general al şirului dacă n nu este finit şi termenul de
rang n (de ordin n) dacă n este fixat.
Definiţia II.1.2: Şirul  an n se numeşte monoton crescător dacă an  an 1 , () n  şi monoton
descrescător dacă an  an 1 , () n  .
Definiţia II.1.3: Şirul  an n se numeşte strict crescător dacă an  an 1 , () n  şi strict descrescător
dacă an  an 1 , ()n  .
Definiţia II.1.4: Un şir  an n este mărginit dacă există un număr real M > 0, astfel încât:
|an| < M, () n  sau –M < an <M , () n  .
Definiţia II.1.5: Şirul  an n se numeşte convergent către un număr a  , dacă orice vecinătate a lui a
conţine termenii şirului, cu excepţia unui număr finit de termeni.
Observaţie: O vecinătate a numărului a  este de forma V   a   , a    ,   0 .
Definiţia II.1.6: Numărul a se numeşte limita şirului şi vom scrie lim an  a pentru n → ∞.
n 

Teorema II.1.1 (caracterizarea şirurilor convergente): Şirul  an  n este convergent către a  dacă şi
numai dacă, pentru orice   0 există un rang N     , astfel încât, oricare ar fi n  N    , să avem:
an  a   .
Definiţia II.1.7: Un şir care nu este convergent se numeşte şir divergent . Pentru a = +∞ sau a = –∞, avem:
lim an    ()  0, () N     , an   , () n  N   
n 

lim an    ()  0, ( ) N     , an    , () n  N   


n 

Definiţia II.1.8: Se numeşte şir cu limită un şir pentru care, lim an  a, a    ,  .
n 
Teorema II.1.2: Orice şir monoton are limită.
Teorema II.1.3 ( Criteriul lui Weierstrass): Orice şir monoton şi mărginit este convergent.
Teorama II.1.4 (Lema lui Cesaro): Orice şir mărginit conţine un subşir convergent.

29
Definiţia II.1.8: Un şir  an n se numeşte fundamental (şir Cauchy) dacă şi numai dacă: pentru orice
  0 , există N     astfel încât () m, n  N  , am  an   adică, diferenţa dintre doi termeni ai
şirului, de la un anumit rang, este oricât de mică sau pentru orice   0 , există N     astfel încât
() n  N    , () p  , an  p  an   .
Teorema II.1.5 (criteriul lui Cauchy): Un şir  an  n de numere reale este convergent dacă şi numai dacă
este şir fundamental.

Exerciţii rezolvate:
sin1 sin 2 sin n 1 1 1
1. Să se studieze convergenţa şirurilor: a)  2  ...  n ; b)   ...  .
3 3 3 1 2 n
 Rezolvare:
sin1 sin 2 sin n
a) Fie an =  2  ...  n
3 3 3
sin1 sin 2 sin n sin  n  1 sin  n  2  sin  n  p 
an  p  an =  2  ...  n  n 1
 n2
 ...  
3 3 3 3 3 3n  p
sin1 sin 2 sin n sin  n  1 sin  n  2  sin  n  p 
  2  ...  n = n 1
 n2
 ...  
3 3 3 3 3 3n  p
sin  n  1 sin  n  2  sin  n  p  sin u 1 1 1 1
n 1
 n2
 ...  n p
 n 1  n  2  ...  n  p 
3 3 3 3 3 3
1
1
1  1 1 1  1 p 1 1 1  1 1 1
 n 1 1   2  ...  p 1   n 1  3  n   1  p   n  n  p  n .
3  3 3 3  3 1 3 2 3  3 3 3
1
3
1  1
Dar, lim n  0 . Aşadar, avem an  p  an   , () n   log 3   1  N    , () p  *
. Deci şirul
n  3
 
 an n este fundamental, aşadar convergent.
1 1 1 1 1 1 1 1
b) a n  p  a n =   ...    ...     ...  =
1 2 n n 1 n p 1 2 n
1 1 1
  ...  . Pentru n = p avem:
n 1 n2 n p
1 1 n n 1
a 2n  a n =  ...       Deci seria este divergentă.
n 1 2n 2n 2 2

Exerciţii propuse:
1. Să se studieze convergenţa şirurilor:
sin1 sin 2 sin n 1 1 sin1 sin 2 sin n
a)   ...  , b) 1   ...  , c)   ... 
1 2 2  3 n   n  1 2 n 1! 2! n!
Proprietatea II.1.1: Orice şir convergent este mărginit.
Proprietatea II.1.2: Orice şir convergent are o singură limită.
Proprietatea II.1.3: Orice subşir al unui şir convergent este convergent la aceeaşi limită.

30
Teorema II.1.6: Pentru orice şir  an  n există un cel mai mic punct limită (finit sau infinit) şi un cel mai
mare punct limită (finit sau infinit).
Teorema II.1.7: Dacă un şir fundamental conţine un subşir convergent, atunci el este convergent.
Teorema II.1.8 (Criteriul lui Stolz): Fie şirul  bn  n monoton crescător cu lim bn=  . Atunci
n 

a a a
lim n  lim n 1 n , în ipoteza că a doua limită există.
n 1  bn
n b n  b
n

Exerciţii rezolvate:
1  2! ...  n ! 1  22  ...  n 2
1. Să se calculeze limitele următoarelor şiruri: a) ; b) .
n! n (n  1) ( n  2)
 Rezolvare:
a) Fie şirurile an = 1  2! ...  n ! şi bn= n !
Observăm că şirul bn este monoton crescător şi lim bn= lim n ! = 
n n 

a a a 1  2! ...  n ! (n  1)! 1  2! ...  n ! (n  1)!


lim n  lim n 1 n = lim  lim  1.
n  b
n
n  b
n 1  bn
n  (n  1)! n ! n  (n  1)! n !
b) Fie şirurile an = 1  22  ...  n 2 şi bn= n (n  1) ( n  2) .
Observăm că şirul bn este monoton crescător şi lim bn= lim n (n  1) ( n  2) = 
n n 

an a a 1  2  ...  n  (n  1)  1  22  ...  n 2
2 2 2
lim  lim n 1 n = lim 
n bn n bn 1  bn n (n  1) ( n  2) ( n  3)  n (n  1) ( n  2)
 n  1
2
n 1 1
= lim  lim  .
n  ( n  1) ( n  2)  ( n  3)  n  n  3( n  2) 3

Exerciţii propuse:
1. Să se calculeze limitele următoarelor şiruri:
1 ab a 2 b a n b  1  2  ...  n n 1  1 1
a)      , a, b, c, d  0 ; b) ; c) 1   ...   .
ncd c 2d c n d  n n 2 n

II.1.2. Serii de numere reale

Definiţia II.2.1: Fie  an n un şir de numere reale. Se numeşte serie de numere reale (serie
numerică) un şir de numere reale despărţite între ele prin semnul “+”:
not  not not not
a1  a2  ...  an  ...   an   an   an   an , unde an este termenul general al seriei.
n 1 n 1 n n

 S1  a1
Fie S1  a1 , S 2  a1  a2 , ... , S n  a1  a 2  ...  an , ... sau 
 S n 1  S n  an , n  1
S-a obţinut astfel un nou şir  S n n , numit şirul sumelor parţiale al seriei. Reciproc, dacă sunt cunoscute

sumele parţiale Sn, se poate forma seria a
n 1
n cu termenii: a1  S1 , a2  S 2  S1 , ... , an  S n  S n 1 , ...

pentru care, termenul general al şirului sumelor parţiale este chiar Sn.

Definiţia II.2..2: Seria a
n 1
n se numeşte convergentă dacă şirul  S n  n este convergent.

31

Definiţia II.2.3: Dacă S  lim S n , vom spune că S este suma seriei şi vom scrie S 
n 
a
n 1
n .

Definiţia II.2.4: Seria a
n 1
n se numeşte divergentă dacă şirul  S n n nu este convergent sau şirul  S n n

nu are limită.
Definiţia II.2.5: Dacă lim S n   , vom spune că suma seriei este +∞ sau –∞.
n 

Exemplu (seria geometrică): Fie seria q
n0
n
 1  q  ...  q n  ... numită serie geometrică cu raţia q.

 1

convergentă , cu suma , pentru q   1, 1
 n
q este  1 q
n0 divergentă , pentru q  1 sau q  1

1 1 1
Exemplu (seria armonică generalizată): Fie seria 1      ...    ... , numită serie armonică
2 3 n
generalizată. Această serie este convergentă pentru   1 şi divergentă pentru   1 .
Proprietatea II.2.1: Modificarea ordinii unui număr finit de termeni ai seriei nu modifică natura şi nici suma
ei ,în caz de convergenţă.
Proprietatea II.2.2: Dacă la o serie se adaugă sau se scoate un număr finit de termeni, se obţine o nouă serie
de aceeaşi natură. Pentru seriile convergente, suma se modifică.
Proprietatea II.2.3: Prin gruparea termenilor unei serii se obţine o nouă serie care are aceeaşi natură cu
seria dată la început.
Proprietate II.2.4 (Condiţia necesară de convergenţă) [9]: Dacă seria 
an este convergentă atunci şirul
n

 an n este convergent la zero.

Exerciţii rezolvate:

3  7n
n 
a
1. Să se calculeze lim an: a)
n
3
n 1
n 1
 7 n 1
; b) 3
n 1
n
sin
3n
, a   0,  / 2  .

 Rezolvare:
  3 n 
7 n     1
3n  7 n  7  
a) Notăm: an = , lim an = lim   1.
3n 1  7 n 1 n n  3  n 1
 7
7 n 1     1
 7  
 
a
sin
a a 3n  a .
b) Notăm: an = 3n sin n , lim an = lim 3n sin n = lim a
3 n n  3 n  a
3n

Proprietatea II.2.5: Dacă seria a


n
n este convergentă, atunci şirul sumelor parţiale este mărginit.

Teorema II.2.1 (Criteriul general de convergenţă al lui Cauchy): Seria a


n
n este convergentă dacă şi

numai dacă şirul sumelor parţiale  S n  n este fundamental , adică pentru orice   0 există N    
astfel încât, pentru orice n  N    şi p  *
, să avem:

32
S n  p  S n   sau an 1  an  2    an  p   .

Exerciţii rezolvate:

cos n 
n 1
1. Să se determine natura următoarelor serii: a) 
n 1 2
n
; b)  2n  1 .
n 1
 Rezolvare:
cos n
a) Notăm: an = , (  ) n  . Atunci pentru (  ) n, p  avem:
2n
cos  n  1 cos  n  p  1 1 1  1  1
S n  p  S n  an 1  ...  an  p  n 1
 ...  n p
 n 1  ...  n  p = n 1  p  n 
2 2 2 2 2  2  2
1
Dar lim = 0; Deci seria noastră este convergentă.
n
2n
n 1
b) Notăm: an = . Atunci pentru (  ) n, p  avem:
2n  1
n2 n3 n  p 1 1 1 1 p
S n  p  S n  an 1  ...  an  p    ...     ...  
2n  1 2n  3 2n  p 1 2 2 2 2
Deci seria noastră este divergentă.

Exerciţii propuse:
  
sin n cos n 1
1. Să se determine natura următoarelor serii: a) 
n 1 n !
; b) 
n 1 (2 n  1)  (2 n  1)
; c) 
n 1 n
.

II.1.3. Serii de numere reale cu termeni pozitivi

Definiţia II.3.1: O seria a


n
n se numeşte cu termeni pozitivi , dacă an > 0,    n  .

Teorema II.3.1 (Criteriul comparaţiei):


1. Fie seriile 
an ,
n

bn , unde an > 0, bn > 0,    n 
n
. Dacă există un număr natural k, astfel încât

an  bn ,  n  k , atunci:
 dacă seria b n
n este convergentă, atunci seria a este convergentă;
n
n

 dacă seria  a n este divergentă, atunci seria  b este divergentă.


n
n n

2. Fie seriile  a , b
n
n
n
n , unde an > 0, bn > 0,    n  . Dacă există un număr natural k, astfel încât

an 1 bn 1
 ,  n  k , atunci:
an bn
 dacă seria b
n
n este convergentă, atunci seria a n
n este convergentă;

 dacă seria a
n
n este divergentă, atunci seria b
n
n este divergentă.

Exerciţii rezolvate:

33
 2  e  2  e  ...  2  e .

n 1 
1. Să se studieze natura seriilor: a) 
n 1 ( n  2)!
; b)
n2
3 n

 Rezolvare:
n 1 n 1 1 1 1 1 1
a) Notăm: an  . Avem an       2  bn .
(n  2)! (n  2)! (n  1)! (n  2)! (n  1)! n  (n  1) n
 
1
Dar b   n
n 1
n
n 1
2
seria armonică cu   2  1 , deci este convergentă, deci conform criteriului comparaţiei


n 1
1, seria  (n  2)! este convergentă.
n 1

 
b) Notăm: an = 2  e  2  3 e  ...  2  n e   
1 1
a n 1  1  n 1  n 1 1 n = bn 1
 2  n 1 e  2  1    =1- =
an  n   n 1 bn
n 1
 
1
Dar  b   n  1 este divergent, deci conform criteriului comparaţiei 2, seria dată va fi divergentă.
n2
n
n2

Exerciţii propuse:
  
n 1 1
1. Să se studieze natura seriilor: a) 
n 1 n  3  7
n
; b) 
n 1 3  7
n n
; c) 
n 1 n n3

Teorema II.3.2 (Criteriul de comparaţie cu limită): Fie seriile  a , b


n
n
n
n , unde an > 0, bn > 0,

an
 n  şi l  lim .
n  bn
 Dacă 0 < l < ∞, atunci cele două serii au aceeaşi natură.
 Dacă l = 0 şi seria 
bn este convergentă, atunci
n

an este convergentă.
n

 Dacă l = +∞ şi seria  b n este divergentă, atunci  a n este divergentă.


n n

1
Observaţie: De obicei, drept serie de comparaţie se ia seria armonică generalizată  n .
n

Exerciţii rezolvate:


3n 3 n n  ln n

1. Să se studieze natura seriilor: a) 
n 1 n  2n  4
2
; b) 
n 1 n  1
2
.

 Rezolvare:
3n 3 n
3n n 1 3 an 3 n2
lim n  2n  4  lim 2
2
a) Notăm: an = 2 ; bn = . Calculăm lim   3.
n  2n  4 3 2
n n b
n
n  1 n  n  2n  4

3 2
n

34
 
1
Deci, conform criteriului comparaţie cu limită cele două serii au aceeaşi natură. Dar seria  bn   3
,
n 1 n 1 n2
2
seria armonică generalizată cu    1 , este divergentă şi, prin urmare, seria dată va fi divergentă.
3
 ln n 
n 2 1  
n  ln n 1 a n  ln n
 n = lim 
n 
b) Notăm: an = 2 ; bn = ; Calculăm lim
n
 lim 2 =1. Deci cele
n 1 n n b n n  1 n  1 
n n 1  2 
2

 n 
 
1
două serii au aceeaşi natură. Dar  bn   este divergent şi, prin urmare, seria dată va fi divergentă.
n 1 n 1 n

Exerciţii propuse:

1 
 1  
1
1. Să se studieze natura seriilor: a)  3n arcsin
n 1 9n
; b) 
n 1
ln 1 

 ; c)
n
 sin n
n 1
2
.

Teorema II.3.3 (Criteriul raportului): Fie seria a


n
n , unde an > 0,    n  .

an 1
 Dacă există un număr natural k şi un număr real q, astfel încât  q  1, () n  k , atunci seria este
an
convergentă.
an 1
 Dacă există un număr natural k şi un numaăr real q, astfel încât  q  1,  n  k , atunci seria este
an
divergentă.
Teorema II.3.4 (Criteriul raportului cu limită): Fie seria de termeni pozitivi  a ,  n 
n
n şi

an 1
presupunem că există l  lim .
n  a
n

 Dacă l < 1, atunci a n


n este convergentă.

 Dacă l > 1, atunci a n


n este divergentă.

Exerciţii rezolvate:
2  5  8   (3 n  1)
 
3n n !
1. Să se stabilească natura seriilor: a) 
n 1 1  5  9   (4 n  3)
; b) 
n 1 n
n
.

 Rezolvare:
2  5  8   (3 n  1) 2  5  8   (3 n  1)  (3 n  2)
a) Notăm: an  . Atunci an 1 
1 5  9   (4 n  3) 1 5  9   (4 n  3)  (4 n  1)
an 1 2  5  8   (3 n  1)  (3 n  2) 1 5  9   (4 n  3) 3n  2 3
Calculăm l  lim  lim   lim  1
n  an n  1 5  9   (4 n  3)  (4 n  1) 2  5  8   (3 n  1) n  4 n 1 4

2  5  8   (3 n  1)
Deci seria  1 5  9   (4 n  3)
n 1
este convergentă.

35
n
3 n n! 3n 1  (n  1)! a n 1  n  3
b) Notăm: an = . Atunci an 1  n 1
. Calculăm l = lim  lim 3   = > 1,
(n  1)  n 1
n
n n an n e
deci seria dată este divergentă.

Exerciţii propuse:
n!2 ; 
2 n 1 
n
1. Să se stabilească natura seriilor: a) n 2n ! b) 
n 1 3n
; c)  3n
n 1
2
n2
,   0,   1 .

Teorema II.3.5 (Criteriul rădăcinii): Fie seria de termeni pozitivi  a ,  n 


n
n .

 Dacă există un număr natural k şi un număr real q, astfel încât n an  q  1,  n  k , atunci seria este
convergentă.
 Dacă există un număr natural k şi un număr real q, astfel încât n an  q  1,  n  k , atunci seria este
divergentă.
Teorema II.3.6 (Criteriul rădăcinii cu limită): Fie seria cu termeni pozitivi  a ,  n 
n
n şi

presupunem că există l  lim n an .


n 
 Dacă l < 1, atunci seria este convergentă.
 Dacă l > 1, atunci seria este divergentă.

Exerciţii rezolvate:

 .
 n 
 a n
Să se stabilească natura seriilor: a)   n tg n 
n 1
, a  (0,  / 2) ; b)
n2
3
n3  2 n  3 n3  4

 Rezolvare:
a
n n tg
 a  a  a
a) Notăm: an =  n tg  , Calculăm l = lim n a n = lim n  n tg   lim n tg  lim a n  a
 n n  n 
 n n  n n  a
n
Dacă a  1 , adică a   0,1 , atunci seria dată este convergentă.
Dacă a > 1 şi a  (0,  / 2) , adică a  (1,  / 2) , atunci seria dată este divergentă.
Dacă a  1 , se aplică un alt criteriu.

 
n
b) Notăm: an  3
n3  2 n  3 n3  4

   
n
Calculăm l  lim n an  lim n 3
n3  2 n  3 n3  4  lim 3
n3  2 n  3 n3  4 
n  n  n 

 3 
 2 
n3  2 n  3 n3  4  3  n3  2 n   3  n3  2 n  n3  4   3  n3  4  

2


 lim
   3  n3  2 n  n3  4   3  n3  4 
n  2 2
3 n3  2 n

2n  4
 lim  0  1 . Aşadar, seria este convergentă
 n3  2 n   3  n3  2 n  n3  4   3  n3  4 
n  2 2
3

36
Exerciţii propuse:

 
n
 n 
  
Să se stabilească natura seriilor: a) n  5n  1  n  2n
2 2
; b)   n 2 sin 2  ,   0,   1 ,
n 1 n 1  n 

Teorema II.3.7 (Criteriul lui Raabe-Duhamel cu limită): Fie seria cu termeni pozitivi a
n
n ,

 an 
 n  şi presupunem că există l  lim n   1 .
n 
 an 1 
 Dacă l < 1, atunci seria este divergentă.
 Dacă l > 1, atunci seria este convergentă.

Exerciţii rezolvate:

1  3  5  ...   2n  1  3
n!
1. Să se studieze natura seriilor: a)  ; b)  .
n 1 2  4  6  ...  2n n 1  3  1 3  2  ... 3  n 
3 3 3

 Rezolvare:
1  3  5  ...  2n  1
a) Notăm: an 
2  4  6  ...  2n
 a   2n  2  n 1
Calculăm l  lim n  n  1  lim n   1  lim   1 . Aşadar, a n este divergentă.
n 
 an 1  n   2n  1  n  2n  1 2 n

3
n! 3 (n  1)!
b) Notăm: an   an 1 
 3  1  3  2  ... 3  n 
3 3 3
 3  13  2  ... 3  n  3 
3 3 3 3
n 1 
Calculăm
 a  
l= lim n  n  1  lim n 
3
n!


3  3 1 3  3 2 ... 3  3 n 3  3 n  1  
 1 
   
n
 an 1 
n  
  
3  3 1 3  3 2 ... 3  3 n   
3 ( n  1)! 

 3  3 n 1   3  3 n 1  3 n 1  3n
 lim n  3  1  lim n    lim    1 , deci seria este convergentă.
n 
 n 1 
n 

3
n 1 
n  3
n 1

Exerciţii propuse:
 

n! (2 n)! en n !
1. Să se studieze natura seriilor: a)  ; b)  ; c)  .
n 1  2  1  2  2  ... 2  n  n
n 1 4 ( n !)
2
n 1 n
n

II.1.4. Serii alternate

Definiţia II.4.1: Se numeşte serie alternată o serie cu proprietatea că semnele termenilor alternează
(produsul a doi termeni consecutivi este strict negativ).
O serie alternată se scrie

a1  a2  a3  a4  ...    1  an , an  0 ,    n 
n 1
sau
n 1

 a1  a2  a3  a4  ...    1  an , an  0 ,    n 
n

n 1

37

  1 an , an  0 ,    n 
n 1
Teorema II.4.1 (Criteriul lui Leibnitz): Fie seria alternată . Dacă şirul
n 1

 an n este descrescător şi converge la zero, adică lim an  0 , atunci seria este convergentă.
n 

1 1 1 1
  1
n 1
Exemplu: Fie 
 1     ... numită seria armonică alternată, convergentă.
n 1 n 2 3 4
Definiţia II.4.2: Seria  an se numeşte absolut convergentă dacă seria modulelor  an este convergentă.
n n

Definiţia II.4.3: Seria  an se numeşte semiconvergentă dacă este convergentă, iar seria modulelor
n
a
n
n

este divergentă.
Teorema II.4.2: Dacă seria a n
n este convergentă şi an  0 ,    n  , atunci seria alternată

  1
n 1
an este convergentă.
n 1

Exerciţii rezolvate:

1 
3n 1
  1   1
n 1 n 1
1. Să se studieze natura seriilor: a) ; b)
n 1 ln n n 1 2n
 Rezolvare:
1 1
a) Fie an 1    an  an este un şir descrescător.
ln(n  1) ln n
1
lim an = lim = 0. Conform criteriului lui Leibnitz seria noastră este convergentă.
n  n  ln n

3 n 1 3n  4
b) Notăm: an  n
. Atunci an 1  n 1
2 2
Metoda I
an 1 3 n  4 2n 3n  4 3n  2
Fie  n 1    1  1   an n este un şir descrescător.
3 n  1 2  3n  1
*
an 2 6n  2
3n 1 3
Calculăm lim an = lim n
 lim n 0
n  n  2 n  2 ln 2

3n 1
  1
n 1
Conform criteriului lui Leibnitz seria este convergentă.
n 1 2n
Metoda II
an 1 3n  4 1 
3n  1
Calculăm lim
n  an
 lim
n  2  3n  1
  1 . Deci, conform criteriul raportului cu limită seria
2

n 1 2n

3n 1
  1
n 1
este convergentă. Aşadar, seria este convergentă.
n 1 2n

Exerciţii propuse:
 n  2
n2
  
1 1
  1   1   1
n n 1 n
1. Să se studieze natura seriilor: a) ; b) sin ; c) .
 n  1
n 3
n 1 n 1 n5 n 1 (n  1) (n  2)

38
II.2. ŞIRURI ŞI SERII DE FUNCŢII

II.2.1. Şiruri de funcţii

Definiţia II.2.1.1: Fie A  o submulţime a numerelor reale, nevidă şi  f I  , f : A  ,o


familie de funcţii reale definite pe aceeaşi mulţime A. Dacă mulţimea indicilor I coincide cu mulţimea
numerelor naturale , atunci spunem că avem un şir de funcţie reale şi notăm  f n  n sau  f n n sau
 f  x 
n n
.
Definiţia II.2.1.2: Dacă şirul de numere reale  f  x 
n 0 n
este convergent, atunci x0  A se numeşte punct de
convergenţă al şirului de funcţii  f n n .
Definiţia II.2.1.3: Totalitatea punctelor de convergenţă ale şirului de funcţii  f n n formează mulţimea de
convergenţă a şirului  f n n notată cu C = { x0  A  f  x 
n 0 n
este convergent }.
Definiţia II.2.1.4: Fie funcţia f : C  . Dacă f  x   lim f n  x  , x  A , atunci funcţia f se numeşte
n 

funcţie limită, pe mulţimea A, a şirului de funcţii  f n n .


Definiţia II.2.1.5: Şirul de funcţii  f n n este simplu convergent (punctual convergent), pe mulţimea A
către funcţia f : A  , dacă pentru orice   0 , există N   , x   (depinde de ε şi de x), astfel încât:
f n  x   f  x    ,    n  N   , x  ,    x  A . Vom nota: f n 
s
f .
A

Definiţia II.2.1.6: Şirul de funcţii reale  f n n este uniform convergent pe mulţimea A către funcţia f, dacă
pentru orice   0 , există N      depinde numai de   astfel încât:
f n  x   f  x    ,  n  N  ,  x  A . Vom nota: f n  u
f.
Teorema II.2.1.1 (Criteriul lui Cauchy): Şirul  f n n de funcţii este uniform convergent pe mulţimea A
către funcţia f, dacă şi numai dacă pentru orice   0 , există N     astfel încât:
f n  x   f m  x    ,    n, m  N    ,    x  A .
Teorema II.2.1.2 (Criteriul majorării): Şirul de funcţii  f n  n este uniform convergent pe mulţimea A către
funcţia f, dacă există un şir de numere reale  n  n ,cu proprietăţile:  n  0,    n  , lim  n  0 ,
n 

fn  x   f  x    n ,   n  .
Teorema II.2.1.3: Limita unui şir uniform convergent de funcţii mărginite este o funcţie mărginită.
Teorema II.2.1.4: Limita unui şir uniform convergent de funcţii continue este o funcţie continuă.
Teorema II.2.1.5: Fie  f n n un şir de funcţii derivabile pe intervalul I  . Dacă şirul  f n n converge
uniform pe I către o funcţie f şi şirul derivatelor  f n n converge uniform către o funcţie g pe I, atunci f este
derivabilă pe I şi f   g .

II.2.2. Serii de funcţii

Definiţia II.2.2.1: Fie  f n n un şir de funcţii definite pe A. Seria f1  f 2  ...  f n  ... se numeşte

serie de funcţii. O serie de funcţii se notează prescurtat : f , 
n 1
n
n *
fn , f n .

39

Pentru x0  A , x0 fixat, obţinem seria de numere reale  f x   f x   f x   ...  f x   ... .
n 1
n 0 1 0 2 0 n 0

Definiţia II.2.2.2: Funcţiile f1 , f 2 , ... , f n , ... se numesc termeni ai seriei de funcţii.


Observaţie: Se observă că o serie de funcţii este echivalentă cu o familie de serii numerice. Ca şi în cazul
seriilor de numere, se pot construi sumele parţiale ale seriei de funcţii:
S1  f1 , S 2  f1  f 2 , ... , S n  f1  f 2  ...  f n , ... , obţinându-se un şir de funcţii  S n n .
Definiţia II.2.2.3: Şirul de funcţii  S n  n , unde S n  f1  f 2  ...  f n se numeşte şir al sumelor parţiale ale
seriei de funcţii.
Definiţia II.2.2.4: Fie  f n n un şir de funcţii definite pe A. Seria de funcţii f
n
n este convergentă într-un

punct x0  A ,dacă şirul  S n n , al sumelor parţiale este un şir de funcţii convergent în x0. Punctul x0  A
în care seria f
n
n este convergentă se numeşte punct de convergenţă al seriei.

Definiţia II.2.2.5: Fie  f n n un şir de funcţii definite pe A. Seria de funcţii f


n
n este convergentă într-un

punct x0  A dacă şi numai dacă seria de numere  f  x  este convergentă. Mulţimea punctelor
n
n 0 x A

pentru care seria f


n
n este convergentă se numeşte mulţimea de convergenţă a seriei de funcţii f
n
n

notată cu C = { x0  A  f x  este convergentă }.


n
n 0

Definiţia II.2.2.6: Seria f


n
n se numeşte simplu convergentă (punctual convergentă) pe mulţimea A 

către funcţia f, dacă şirul sumelor parţiale  S n  n este simplu convergent pe mulţimea A către funcţia f.
Definiţia II.2.2.7: Seria f
n
n este simplu convergentă pe A către funcţia f dacă pentru orice x  A , seria

de numere  f  x  este convergentă către f(x).


n
n

Definiţia II.2.2.8: Seria de funcţii  f este simplu convergentă pe mulţimea A către funcţia f, dacă pentru
n
n

orice   0 , există N   , x   astfel încât: S n  x   f  x    ,    n  N   , x  ,    x  A .


Definiţia II.2.2.9: Seria de funcţii f
n
n este uniform convergentă pe mulţimea A către funcţia f, dacă

pentru orice   0 , există N     astfel încât: S n  x   f  x    ,    n  N   , x  ,    x  A .


Teorema II.2.2.1 (Criteriul lui Cauchy): Seria de funcţii f
n
n este uniform convergentă pe mulţimea A dacă

şi numai dacă pentru orice   0 , există N     astfel încât:


S n  p  x   S n  x   f n 1  x   ...  f n  p  x    ,    n  N    ,    p  1,    x  A .
Teorema II.2.2.2 (Criteriul lui Weierstrass): Fie fn : A  . Seria de funcţii f
n
n este uniform

convergentă pe A dacă există o serie de numere pozitive, convergentă,  n


n astfel încât:

fn  x    n ,   n  ,   x  A .
Teorema II.2.2.3: O serie uniform convergentă de funcţii mărginite are ca sumă o funcţie mărginită.

40
Teorema II.2.2.4: Dacă există limita unei serie uniform convergentă de funcţii atunci există şi limita sumei

 
 
acestei serii şi are loc relaţia: lim
x  x0

n 1
f n  x    lim f n  x 
n 1
x  x0

Teorema II.2.2.5: O serie uniform convergentă de funcţii continue are ca sumă o funcţie continuă.
Teorema II.2.2.6: Fie o serie de funcţii 
f n derivabile pe intervalul I  . Dacă seria
n
f n este uniform n

convergentă pe I către f şi seria derivatelor  f  este uniform convergentă pe I către g, atunci funcţia sumă
n
n

f este derivabilă şi f '  g .

II.2.3. Serii de puteri

Definiţia II.2.3.1: Se numeşte serie de puteri o serie de funcţii de forma


a x
n0
n
n
 a0  a1 x  a2 x 2  ...  an x n  ... ,unde  an n este un şir numeric şi x .

Definiţia II.2.3.2: Numerele an , n  , se numesc coeficienţii seriei de puteri.


Teorema II.2.3.2 (Teorema lui Abel):

1) Dacă seria de puteri a x
n0
n
n
este convergentă într-un punct x0  0 , atunci ea este absolut convergentă

în orice punct x, cu x  x0 .

2) Dacă seria de puteri a x
n0
n
n
este divergentă într-un punct x1 , atunci ea este divergentă în orice punct x,

cu x  x1 .
Observaţie. Conform teoremei lui Abel, pot să apară următoarele trei situaţii:
1) Seria de puteri să conveargă numai în x = 0 şi pentru orice x  \ 0 să fie divergentă.
2) Seria de puteri să conveargă pentru orice x 
3) Există r > 0 astfel încât , dacă x  r seria converge, iar dacă x  r , seria este divergentă

Teorema II.2.3.3: Pentru orice serie de puteri a x n
n
există un număr R  0,   astfel încât:
n0

1)  x cu x  R seria este absolut convergentă; 2)  x cu x  R seria este divergentă.


Definiţia II.2.3.3: Numărul R  0,   din teorema precedentă se numeşte raza de convergenţă a seriei de

puteri a x
n0
n
n
.

Teorema II.2.3.4: Pentru orice serie de puteri a x n
n
există un număr R  0,   , unde R este raza de
n0
convergenţă, astfel încât:
1. seria este absolut convergentă pe intervalul (–R, R), numit interval de convergenţă,
2. seria este divergentă pe  , R   R,   ,
3. seria este uniform convergentă pe intervalul [–r, r], cu 0 < r < R, fără a preciza comportarea seriei în
punctele x =R şi x = –R.

41

an 1
Teorema II.2.3.5: Fie seria de puteri a x
n0
n
n
şi R raza sa de convergenţă. Dacă L  lim
n an
(finit

, dacă L  0
1

sau infinit) atunci: R   , dacă 0  L  
L
0, dacă L  

Exerciţiu rezolvat:
 
1 n
7  11,11 ; b)   1
n
1. Să se studieze convergenţa seriilor: a) xn , x  xn .
n 1
n
 11n
n 1 n 1
2

 Rezolvare:
1 1
a) Notăm an   an 1  n 1
7  11
n n
7  11n 1
 7n 
11n  n  1
an 1 7 n  11n  11   1  R  1  11
Calculăm L  lim  lim n 1  lim
n  an n  7  11n 1 n  7 n 1
 11 L
11n 1  n 1  1
 11 

1
Pentru x   11,11 seria 7
n 1
n
 11n
este absolut convergentă, iar pentru x   , 11  11,   seria

este divergentă.

n  1
n
an 1  n  1  n2  1
b) Notăm an = 2 . Calculăm lim  lim  1 R 1
n 1 n a
n
n
 n  12  1
n

 
Pentru x   1,1 seria este absolut convergentă.

n n n 1
  1
n
Pentru x = 1 avem , an = 2  = an+1
n 1 n 1
2
n  1  n  12  1
n
lim an = lim = 0, Conform criteriului lui Leibnitz seria noastră este convergentă.
n  n  n  1 2


n n 1 a n
Pentru x = -1 avem  2 , an = 2 ; bn = , lim n  lim 2 n = 1
n 1 n  1 n 1 n bn n 1
n  n 

 
1
Dar  b   n este divergent şi, prin urmare, seria dată va fi divergentă.
n 1
n
n 1

Mulţimea de convergenţă este 1,1 .

Exerciţii propuse:
1. Să se studieze convergenţa seriilor de puteri:
 n ! x n ,
3
   
xn n xn
a)   27, 27 ; b)    1   3,3 .
n
x ; c) x n ; d) , x
n 1  3n  ! n 1
2 n
n 1 n n 1 n 1 n 3

42

Teorema 2.3.6 (Teorema lui Cauchy - Hadarmard): Fie seria de puteri a x
n0
n
n
şi R raza sa de

, dacă L  0
1

convergenţă. Dacă L  lim n an (finit sau infinit) atunci: R   , dacă 0  L  
L
n

0, dacă L  

Exerciţii rezolvate:
1. Să se studieze convergenţa seriilor:
n
 3n  2  n
 
 
 2 2 n
a)  ( 1)   x , x
n
  ,  ; b)  3
n2  n  1  3 n2  n  1 x n ;
n 1  2n 7   3 3 n 1

 Rezolvare:
n
 3n  2 
a) Notăm an  ( 1)  
n

 2n 7 
n
 3n  2  3n  2 3 2
Calculăm L  lim an  lim n (1) 
n
  lim   R= n
n  n 
 2n 7  n  2 n  7 2 3

 2 2
Conform teoremei 2.3.6 avem pentru x    ,  seria dată este absolut convergentă şi pentru
 3 3
 2 2 
x   ,     ,   este divergentă.
 3 3 

b) Notăm an =  3
n 2  n  1  3 n 2  n  1 ; L= lim 
n

n
n a n  lim
n
3
n 2  n 1  3 n 2  n 1 = 
2n  1
lim = 0  R = +
n  n  1  3  n 2  n  1  3  n 2  n  1 n 2  n  1
n 2 2 2
3

Mulţimea de convergentă este .

Exerciţii propuse:
n2 n
 1  
1 n 
1.Să se studieze convergenţa seriilor: a)  1   x n ; b)  (1)n1 x ; c)  n (n  3)
n n
xn .
n 1  n n 1 nn n 1

II.2.4. Seria Taylor şi seria MacLaurin

O serie de puteri de forma


 a x  x   a0  a1  x  x0   a2  x  x0   ...  an  x  x0   ... ,
n 2 n
n 0 ( 2.4.1)
n0
unde x0 este un număr real, oarecare, se numeşte serie Taylor.

Dezvoltarea funcţiilor în serii Taylor


Definiţia II.2.4.1: Fie intervalul I şi f : I  o funcţie indefinit derivabilă în x0  I . Atunci seria de
funcţii:

43
f  x0  
x  x0
f '  x0  
x  x0  f "x   ...  x  x0  f n  x   ...
2 n
(2. 4.2)
0 0
1! 2! n!
se numeşte serie Taylor a funcţiei f în punctul x0.
Definiţia II.2.4.2: Sumele parţiale Tn ale seriei Taylor (2.4.2) sunt polinoame definite pe , prin:

Tn  x   f x0  
x  x0
f '  x0  
x  x0  f "x   ...  x  x0  f n  x 
2 n
(2.4.3)
0 0
1! 2! n!
numite polinoame Taylor.
Definiţia II.2.4.3: Egalitatea, f  x   Tn  x   Rn  x  sau dezvoltată

f x   f x0  
x  x0
f ' x0  
x  x0  f "x   ...  x  x0  f n  x   R x 
2 n

0 0 n
1! 2! n!
reprezintă formula Taylor ataşată funcţiei f în punctul x0, iar Rn(x) se numeşte restul formulei Taylor.
Teorema II.2.4.1: Seria Taylor a funcţiei f în punctul x0 este convergentă într-un punct x  I  X , către
valoarea f(x) a funcţiei f în punctul x, dacă şi numai dacă valorile în x ale resturilor Rn ale formulei lui
Taylor formează un şir  Rn n , convergent către zero, adică lim Rn  x   0 .
n 

Observaţie: În ipoteza lim Rn  x   0 , are loc egalitatea


n 

f ( x)  f x0  
x  x0
f '  x0   ... 
x  x0  f n  x   ..., x  I  X
n
. (2. 4.4)
0
1! n!
Definiţia II.2.4.4: Egalitatea (2. 4.4) se numeşte formula de dezvoltare a funcţiei f în serie Taylor în jurul
punctului x0.
x x n n 
Definiţia II.2.4.5: Egalitatea f  x   f 0   f ' 0   ...  f 0   ... se numeşte formula de dezvoltare
1! n!
în serie MacLaurin a funcţiei f.
x x2 x n n 
Definiţia II.2.4.6: Seria Taylor f 0   f ' 0   f " 0 ...  f 0   ... se numeşte serie MacLaurin
1! 2! n!
a funcţiei f.
Observaţie: Aplicând formula dezvoltare în serie MacLaurin pentru funcţiile elementare exp, sin, cos,ln
rezultă pentru    n  formulele:
 
x 2 x3 x 4 n 1 x
n
x 2 x3 x 4 xn
ln 1  x   x     ...    1 ; ex  1  x     ...   ;
2 3 4 n 1 n 2! 3! 4! n0 n !

x2 x4 x6 
n x
2n
x3 x5 x 7 
x 2 n 1
   ...    1    ...    1
n
cos x  1  ; sin x  x  ;
2! 4! 6! n0 (2n)! 3! 5! 7! n 0  2n  1!
 
1 1
 1  x  x 2  x3  ...    1 x n , x  1;  1  x  x 2  x 3  ...   x n , x  1;
n

1 x n0 1 x n0

1 1 2 1 3
1  x  1  x  x  x  ....
2 8 16

Exerciţii rezolvate:
x2
1. Să se dezvolte în serie MacLaurin următoarele funcţii: a) ln (1  x 2 ) ; b) e .
 Rezolvare:
a) Fie f  x   ln(1  x 2 )  ln 1  x 1  x    ln 1  x   ln 1  x  .
Dacă avem f  x   ln(1  x 2 )  f (0)  ln1  0 .
Dacă derivăm funcţia f  x   ln 1  x   ln 1  x  obţinem:

44
1 1 1 1
f  x    f   0   2 ; f   x      f   0   0 ...
1 x 1 x 1  x  1  x 
2 2

 n  1!   n  1!   0 n  par


f
n
 x    1 f
n
 0    n  1! 1   1  , f n  0   
n 1 n 1

2  n  1 ! n  impar
1  x  1  x 
n n 
Aşadar, funcţia dată se scrie în serie MacLaurin astfel:
 n  1! 1   1  n
n 1
x 2 x3 x 4 xn 2 3 2 5
f  x   x     ...   ...  2 x  x  x    x  
2! 3! 4! n! 3 5 n! ,
1   1
n 1
2 2 
x 2 n 1
 2 x  x3  x5    x n    2
3 5 n n 1 2 n  1


x 2 x3 x 4 xn
b) Ştim că: e x  1  x     ...   şi înlocuind x cu x2 obţinem:
2! 3! 4! n0 n !

x 4 x 6 x8 x2n
   ...  
2
ex  1  x2 
2! 3! 4! n0 n !

Exerciţii propuse:
1 x 3x
Să se dezvolte în serie MacLaurin funcţiile: a) ln ; b) 2 ; c) sin(3 x)  x cos(3 x) .
1 x x  5x  6

II.3. FUNCŢII REALE DE MAI MULTE VARIABILE REALE


n
II.3.1. Mulţimi şi puncte în

Fieprodusul cartezian a n mulţimi egale cu dreapta reală , n , adică:


n

n
= × × ... × .
n
Definiţia II.3.1.1: Mulţimea este mulţimea sistemelor ordonate de n numere reale, adică:
n

 x   x1 , x2 , , xn  xi  , i  1, n  .

II.3.1.1 Structura de spaţiu vectorial

Pe spaţiul n se pot defini o parte din structurile de pe dreaptă şi anume structura algebrică şi
structura topologică.
1) Adunarea vectorilor:
n
Fie x = (x1, x2, ... , xn) şi y = (y1, y2, ... , yn) din , atunci x + y = ( x1 + y1, x2 + y2, ... , xn + yn).
n
Punctul 0 = (0, 0, ... ,0)  se numeşte punct origine, iar punctul -x = (- x1, - x2, ... , - xn)  n este
opusul punctului x = (x1, x2, ... , xn).
n
Mulţimea formează un grup comutativ faţă de operaţia de adunare
2) Înmulţirea cu un scalar:
Fie x = (x1, x2, ... , xn)  n şi  , atunci  · x = ( · x1,  · x2, ... ,  · xn) n .
Proprietăţi: -  · (x + y) =  · x +  · y; - ( + ) · x =  · x +  · x;
-  · ( · x) = ( · ) · x; - 1 · x = x.
Definiţia II.3.1.2: Faţă de operaţiile:
x  y   x1  y1 , x2  y2 , , xn  yn  ,   x    x1 ,   x2 , ,   xn  ,  

45
mulţimea n se organizează ca spaţiu liniar (vectorial), iar elementele sale se numesc vectori.
3) Înmulţirea vectorilor:
n
Fie x = (x1, x2, ... , xn) şi y = (y1, y2, ... , yn) din , atunci x · y = (x1 · y1, x2 · y2, ... , xn · yn).
Proprietăţi: - x · (y · z) = (x · y) · z; - x · y = y · x;
- x · (y + z) = x · y + x · z; -  ·(x · y) = ( · x)· y = x ·( · y).

II.3.1.2. Produsul scalar


n
Definiţia II.3.1.3: Fie x = (x1, x2, ... , xn) şi y = (y1, y2, ... , yn) din . Se defineşte produsul scalar dintre x
n
şi y ca fiind numărul (x, y) dat de egalitatea: x1 · y1 + x2 · y2 + ... + xn · yn = x  y
i 1
i i .

Proprietăţi: - (x, x) ≥ 0, (x, x) = 0 <=> x = 0; - (x, y) = (y, x);


- (x + y, z) = (x, z) + (y, z); -  ·(x, y) = ( · x, y) = (x,  · y);
- (z · x, y) = (x, z · y).
Definiţia II.3.1.4: Doi vectori x, y  n se numesc ortogonali dacă produsul lor scalar este zero: (x, y) = 0.

n
II.3.1.3. Norma spaţiului

n
Definiţia II.3.1.5: Fie x = (x1, x2, ... , xn)  . Se numeşte norma vectorului x numărul pozitiv
x   x, x   x12  x22  ...  xn2 .

Proprietăţi:
 x  0, x  0  x  0;    x    x ;  x  y  x  y ;  x  y  x  y ;
 x   x ;  x y  x y ;  x  y  x y , x  y  x y .

n
II.3.1.4. Distanţa în spaţiul

Definiţia II.3.1.6: Aplicaţia d : n


 n
  0,   se numeşte distanţă dacă d(x,y) = x  y .
Proprietăţi:  d  x, y   0, d  x, y   0  x  y;  d  x, y   d  y, x  ;  d  x, z   d  x, y   d  y, z  .
n
Se verifică, cu uşurinţă, că d  x, y    x  yi  , x   x1 , ..., xn  , y   y1 , ..., yn  este o distanţă în
2 n
i .
i 1

n
II.3.2. Topologia în spaţiul

Definiţia II.3.2.1: Fie n intervale pe o dreaptă, I1, I2, ... , In, unde I k   ak , bk  , k  1, n . Se numeşte
interval n - dimensional, produsul cartezian In = I1× I2 × ... × In.
In = {( x1, x2, ... , xn), x1 I1, x2  I2, ... , xn In }.
Definiţia II.3.2.2: Intervalele I1, I2, ... , In se numesc laturile intervalului n – dimensional.
Definiţia II.3.2.3: Dacă toate intervalele I1, I2, ... , In sunt deschise, închise sau mărginite atunci In se numeşte
intervalul n – dimensional deschis, închis sau mărginit.
Definiţia II.3.2.4: Fie x0  n şi r > 0. Se numeşte sferă deschisă cu centrul în x0 şi de rază r mulţimea:
Sr  x0    x x  n
, d  x, x0   r sau Sr  x0    x x  n
, x  x0  r .
Definiţia II.3.2.5: Fie x0  n
şi r > 0. Se numeşte sferă închisă cu centrul în x0 şi de rază r mulţimea:
S 'r  x0    x x  n
, d  x, x0   r sau S 'r  x0    x x  n
, x  x0  r .

46
Teorema II.3.2.1: Orice sferă deschisă cu centrul în x0 coţine un interval n-dimensional ce conţine pe x0
şi reciproc, orice asemenea interval conţine o sferă deschisă cu centrul în x0 .
Definiţia II.3.2.6: Se numeşte vecinătate a punctului x0  n
, orice mulţime V  n
cu proprietatea că
există o sferă deschisă cu centrul în x0 inclusă în V, adică: x0  S r  x0   V .
Teorema II.3.2.2: O mulţime V este vecinătate a punctului x0  n
dacă şi numai dacă există un interval n-
dimensional I astfel ca x0  I  V .
n n

Definiţia II.3.2.7: Fie A o submulţime a spaţiului n


şi x0  A . Punctul x0  n
se numeşte punct interior
mulţimii A n
, dacă există o vecinătate V a lui x0 inclusă în mulţimea A, adică:
x0  V  A sau x0  I n  V .
Definiţia II.3.2.8: Se numeşte mulţime deschisă o mulţime care conţine numai puncte interioare, adică dacă
este egală cu interiorul său, A = int A.
Definiţia II.3.2.9: Punctul x0  n se numeşte punct exterior mulţimii A  n , dacă x0 este punct interior
complementarei lui A, adică există o vecinătate V a punctului x0 , cu x0  V  Ac .
Definiţia II.3.2.10: Punctul x0  n
se numeşte punct aderent mulţimii A  n
, dacă orice vecinătate a lui
x0 conţine cel puţin un punct din A, adică: V  A  ,  V – vecinătate a lui x0. Vom nota mulţime
punctelor aderente cu A .
Definiţie II.3.2.11: O mulţime care-şi conţine toate punctele aderente, adică este egală cu închiderea sa, A =
A , se numeşte mulţime înschisă.
Teorema II.3.2.3: O mulţime A este închisă dacă şi numai dacă CA este deschisă.
Teorema II.3.2.4: Reuniunea unei familii de mulţimi deschise este o mulţime deschisă.
Teorema II.3.2.5: Reuniunea unei familii finite de mulţimi închise este o mulţime înschisă.
Teorema II.3.2.6: Intersecţia unei familii finite de mulţimi deschise este o mulţime deschisă.
Teorema II.3.2.7: Intersecţia unei familii oarecare de mulţimi închise este o mulţime înschisă.
Definiţia II.3.2.12: Punctul x0  n se numeşte punct frontieră al mulţimii A, dacă orice vecinătate V a lui
x0 conţine puncte din A şi puncte din CA sau este aderent atât lui A, cât şi mulţimii CA, A V   ,
CA V  . Mulţimea punctelor frontieră ale mulţimii A se notează Fr(A) şi se numeşte frontiera
mulţimii A.
Definiţia II.3.2.13: Punctul x0  n se numeşte punct de acumulare al mulţimii A dacă orice vecinătate V
a lui x0 conţine cel puţin un punct al mulţimii A, diferit de x0, adică: V  x0   A  , V –
vecinătate a lui x0.
Definiţia II.3.2.14: Punctul x0  A se numeşte punct izolat al mulţimii A dacă există o vecinătate V a
punctului x0, astfel încât V  A   x0  , adică nu sunt puncte de acumulare.
Teorema II.3.2.7: Punctul x0 este punct de acumulare a lui A dacă şi numai dacă orice vecinătate V a lui
x0 conţine o infinitate de puncte din A.
Teorema II.3.2.8: O mulţime A este deschisă dacă şi numai dacă îşi conţine toate punctele sale de
acumulare.
Definiţia II. 3.2.15: O mulţime A  n se numeşte mărginită, dacă există o sferă cu centru în origine, care
conţine mulţimea A, adică există M astfel încât  x  A: x  M , sup x   .
x A
n
Definiţia II.3.2.16: Mulţimile închise şi mărginite din se numesc mulţimi compacte.

n
II.3.3. Şiruri de puncte din spaţiul

47
Definiţia II.3.3.1: O funcţie f :  n
, f  k   xk  n
, k se numeşte şir de puncte din
n
spaţiul .
Se notează  xk k sau x1 , x2 , ... , xk , ... , unde xk este termenul general al şirului de puncte.
Definiţia II.3.3.2: Un punct x0  n
este limita unui şir  xk  k de puncte din spaţiul n
, dacă în afara
fiecărei vecinătăţi a lui x0 se află cel mult un număr finit de termeni ai şirului, adică:
lim xk  x0 sau xk  x0 .
k 

Definiţia II.3.3.3: Şirul  xk  k se numeşte convergent către un număr x0  n


, dacă orice vecinătate a lui
x0 conţine termenii şirului, cu excepţia unui număr finit de termeni sau pentru orice   0 există
N     astfel încât: xk  x0   , () k  N    .
Teorema II.3.3.1: Un punct x0  n
este limita unui şir  xk k de puncte din spaţiul n
dacă şi numai
dacă pentru orice   0 există N     astfel încât: xk  x0   , () k  N    .
Teorema II.3.3.2: Avem lim xk  x0 dacă şi numai dacă lim xk  x0  0 .
k  k 
Proprietatea II.3.3.1: Limita unui şir convergent este unică.
Proprietatea II.3.3.2 (Criteriul de convergenţă): Fie  k  k  un şir de numere. Dacă
xk  x0   k , () k  şi  k  0 , atunci xk  x0 .

Proprietatea II.3.3.3: Dacă xk  x0 , atunci xk  x0 sau lim xk  lim xk


k  k 

Proprietatea II.3.3.4: Orice şir convergent  xk k de puncte din spaţiul n


este mărginit, adică:
() M  , xk  M , () k  N    .
Proprietatea II.3.3.5: Dacă xk  x0 şi yk  y0 , atunci
a) xk  yk  x0  y0 sau lim  xk  yk   lim xk  lim yk ;
k  k  k 

b) xk  yk  x0  y0 sau lim  xk  yk   lim xk  lim yk ;


 .
k  k  k 

c)  xk , yk    x0 , y0  sau lim  xk , yk   lim xk , lim yk


k  k  k 

Proprietatea II.3.3.5: Dacă xk  x0 şi  k   0 ,  k ,  0  , atunci


 k  xk   0  x0 sau lim  k  xk   lim  k  lim xk .
k  k  k 
Proprietatea II.3.3.6: Orice subşir al unui şir convergent este convergent şi are aceeaşi limită .
Proprietatea II.3.3.7: Prin schimbarea ordinei termenilor unui şir convergent se obţine tot un şir convergent şi
cu aceeaşi limită .
Proprietatea II.3.3.8: Prin scoaterea sau adăugarea unui număr finit de termeni unui şir convergent se obţine
tot un şir convergent şi cu aceeaşi limită .
Proprietatea II.3.3.9: Un punct a  n este punct de acumulare al unei mulţimi A n dacă şi numai dacă
există un şir xk  a format din puncte distincte din A.
Proprietatea II.3.3.10: O mulţime A n este închisă dacă şi numai dacă o dată cu orice şir convergent de
puncte din A, limita şirului aparţine de asemenea lui A.
Definiţia II.3.3.4: Un şir  xk k de puncte din spaţiul n se numeşte fundamental (şir Cauchy) dacă şi
numai dacă pentru orice   0 există N     astfel încât: xm  xn   , () m, n  N    .
Teorema II.3.3.3(Criteriul lui Cauchy): Un şir  xk  k de puncte din spaţiul n
este convergent dacă şi
numai dacă este şir fundamental.

48
n
Teorema II.3.3.4 ( Lema lui Cesaro ): Orice şir mărginit de puncte din spaţiul conţine un subşir
convergent.
Teorema II.3.3.5 ( Weierstrass – Bolzano ): Orice mulţime mărginită şi infinită are cel puţin un punct de
acumulare.

n
II.3.4. Funcţii definite pe mulţimi din spaţiul

Definiţia II.3.4.1: Fie E  n


şi funcţia f : E  m
, aşadar argumentul funcţiei f este un vector din
n
, iar valorile funcţiei sunt vectori. Spunem că funcţia f este o funcţie vectorială de variabilă vectorială,
n
notată f (x) sau f ( x1, x2, ... , xn ), unde x este o variabilă vectorială din şi x1, x2, ... , xn sunt
coordonatele lui x.
Definiţii II.3.4.2: Fie E  n şi funcţiile f : E  m , g : E  m . Operaţii cu funcţiile vectoriale sunt:
m
1) f + g : E  definită astfel: (f + g)(x) = f (x) + g (x), x  E;
m
2) f · g : E  definită astfel: (f · g)(x) = f (x) · g (x), x  E;
3)  · f : E  m
definită astfel: ( · f)(x) =  · f (x), x  E şi   ;
m
4) f / g : E  definită astfel: (f / g)(x) = f (x) / g (x), x  E;
m
5) f : E  definită astfel: f (x) = f (x) , x  E; f   f , f    fi 2 .
i 1

Definiţia II.3.4.3: Fie E  n


,F  m
şi funcţiile f : E  F, g : F  p
. Definim compunerea funcţiilor
vectoriale astfel h : E  p , unde h = g  f sau h (x) = (g  f) (x) = g ( f(x)), x  E.
Definiţia II.3.4.4: Fie E  n , F  m şi funcţia biunivocă f : E  F. Definim inversa funcţiei vectoriale
f astfel f -1 : F  E, cu proprietatea ( f -1  f ) (x) = x şi ( f  f -1 ) (y) = y, y  F .
Definiţia II.3.4.5: Fie E  n şi funcţia f : E  m . Se spune că funcţia f este mărginită pe mulţimea E,
dacă mulţimea valorilor f (E)  m
este mărginită, adică există Vr(a)  m
care conţine mulţimea
valorilor f (E).
Teorema II.3.4.1: Fie E  n şi funcţia vectorială f : E  m . Atunci funcţia f este mărginită dacă şi
numai dacă există un număr real M astfel încât pentru orice x  E să avem f ( x)  M .
Corolarul II.3.4.1: Funcţia vectorială f : E  m
este mărginită dacă şi numai dacă x  f ( x) definită
pe E este mărginită, adică sup f ( x)   .
xE
m
Teorema II.3.4.2: Funcţia vectorială f : E  este mărginită dacă şi numai dacă toate componentele
sale reale sunt mărginite.

n
II.3.5. Limita funcţiilor definite pe mulţimi din spaţiul

Definiţia II.3.5.1: Numim funcţie reală de n variabile reale o funcţie f : A  n


 .
Argumentul funcţiei f este un vector x  ( x1 , x2 ,..., xn )  A  t n
, de aceea f se mai numeşte funcţie reală
de variabilă vectorială.
A – este domeniul de definiţie al funcţiei; f (A) – este mulţimea în care funcţia f ia valori;
f – este legea de corespondenţă între A  n şi f  A   . Vom nota: y  f  x1 , x2 , , xn  .
Fie A  n
, x0 un punct de acumulare pentru mulţimea A şi f : A  m
.
Definiţia II.3.5.2: Se spune că un vector l  m
este limita funcţiei f în punctul x0, dacă pentru orice
U  V (l ) ( în m ), există V  V ( x0 ) ( în n
) astfel încât () x  V  A , x  x0 , f ( x)  U , adica
l  lim f ( x) .
x  x0

49
Definiţia II.3.5.3: Se spune că un vector l  este limita funcţiei f în punctul (x0, y0) dacă pentru orice
U  V (l ) , există V  V ( x0 , y0 ) astfel încât () ( x, y )  V  A , x  x0 , f ( x, y )  U , adica l  lim f ( x, y ) .
x  x0
y  y0

Definiţia II.3.5.4: Se spune că un vector l  m este limita funcţiei f în punctul (x0, y0), dacă pentru orice
  0 , există  ( )  0 astfel încât () ( x, y )  ( x0 , y0 ) , ( x, y )  A : cu x  x0   ( ) , y  y0   ( ) să
avem f ( x)  l   , adica l  lim f ( x, y ) .
x  x0
y  y0

Proprietatea II.3.5.1: Limita unei funcţii vectoriale într-un punct, dacă există, este unică.
Proprietatea II.3.5.2: Dacă lim f ( x)  l , atunci lim f ( x)  l .
x  x0 x  x0

Proprietatea II.3.5.3: Avem lim f ( x)  l dacă şi numai dacă lim  f ( x)  l   0 .


x  x0 x  x0

Proprietatea II.3.5.4: Dacă lim f ( x)  0 , atunci există V  V ( x0 ) astfel încât () x  V  A , x  x0 ,


x  x0

f ( x)  0 .
Proprietatea II.3.5.5: Funcţia f are limită în x0 dacă şi numai dacă pentru orice   0 , există V  V ( x0 )
astfel încât () x, x  V  A , x  x0 , x  x0 atunci are loc relaţia f ( x)  f ( x)   .
Proprietatea II.3.5.6: Dacă f : A  m
şi h : A  , dacă lim h( x)  0 şi dacă există un vector l  m
x  x0

şi o vecinătate V a lui x0, astfel încât să avem f ( x)  l  h( x) pentru () x  V  A , x  x0 , atunci


lim f ( x)  l .
x  x0

Proprietatea II.3.5.7: Dacă f : A  m


şi g : A  m
, au limite în x0 , atunci funcţiile f g:A m
,
f g: A m
au limite în x0 şi
lim  f ( x)  g ( x)   lim f ( x)  lim g ( x) , lim  f ( x)  g ( x)  lim f ( x)  lim g ( x) .
x  x0 x  x0 x  x0 x  x0 x  x0 x  x0

Proprietatea II.3.5.8: Dacă f : A  m


şi  : A  , au limite în x0, atunci funcţia  f :A m
au
limite în x0 şi lim  ( x)  f ( x)  lim  ( x)  lim f ( x ) .
x  x0 x  x0 x  x0

Teorema II.3.5.1: Fie funcţia f : A  n


 m
şi funcţiile f1 , f 2 ,..., f m : A  , componentele sale reale
f : { f1 , f 2 ,..., f m } . Atunci lim f ( x)  l dacă şi numai dacă lim f i ( x)  li , i  1, m , unde
x  x0 x  x0

l : { l1 , l2 ,..., lm }  m
.
Pentru funcţia f (x, y), f : A  2
 m
şi punctul de acumulare (x0 , y0) se pot considera şi alte tipuri de
limite, numite limite parţiale şi anume: lim f  x, y  – limită parţială în raport cu y; lim f  x, y  – limită
x  x0 x  x0
y  y0 y  y0

parţială în raport cu x. De asemenea, se pot defini limitele iterate, adică: lim lim f  x, y  sau
x  x0 y  y0

lim lim f  x, y  .
y  y0 x  x0

Teorema II.3.5.2: Dacă există limita funcţiei într-un punct şi una din limitele iterate în acest punct, atunci
aceste limite sunt egale.

II.3.6. Continuitatea funcţiilor vectoriale

Definiţia II.3.6.1: Fie f : A  n


 , x0  A . Se spune că funcţia f este continuă în punctul x0,
dacă pentru orice vecinătate U a lui f (x0) există o vecinătate V a lui x0 astfel încât orice x  V  A să
avem f ( x)  U . Definiţii echivalente:

50
1) Funcţia f este continuă în punctul x0 dacă şi numai dacă ()  xk k , xk  A , xk  x0 , xk  x0 :
f ( xk )  f ( x0 ) ;
2) Funcţia f este continuă în punctul x0 dacă şi numai dacă pentru orice   0 , există  ( )  0 astfel încât
() x  x0 , x  A : cu x  x0   ( ) să avem f ( x)  f ( x0 )   ;
3) Funcţia f este continuă în punctul x0 dacă şi numai dacă pentru orice   0 , există V  V ( x0 ) astfel
încât () x  V  A , () x  x0 să avem f ( x)  f ( x0 )   ;
4) Funcţia f este continuă în punctul x0 dacă şi numai dacă pentru orice U  V ( f ( x0 )) , există   0
astfel încât () x  A , () x  x0 şi x  x0   implică f ( x)  U .
5) Funcţia f este continuă în punctul x0  ( a1 , a2 ,..., an )  A dacă şi numai dacă pentru orice   0
 () U V ( f ( x0 ))  , există  ( )  0 astfel încât () x  ( x1 , x2 ,..., xn )  A cu x1  a1   ( ) ,
x2  a2   ( ) , ... , xn  an   ( ) să avem: f ( x1 , x2 ,..., xn )  f (a1 , a2 ,..., an )  
6) Funcţia f este continuă în punctul x0 dacă şi numai dacă lim f  x   f ( x0 ) , lim f  x   f ( x0 )  0
x  x0 x  x0

7) Dacă funcţia f este continuă în toate punctele mulţimii A, spunem că f este continuă pe mulţimea A.
Proprietatea II.3.6.1: Dacă f este continuă în raport cu x0, x0  A atunci f ( x) este continuă în raport cu
x0.
Proprietatea II.3.6.2: Dacă f este continuă în raport cu x0 şi f ( x0 )  0 , atunci există V o vecinătate a
punctului x0 pe care funcţia f este diferită de 0.
Proprietatea II.3.6.3: Dacă f este continuă în raport cu x0 atunci există V o vecinătate a punctului x0 pe
care funcţia f este mărginită.
Proprietatea II.3.6.4: Dacă lim f ( x ) există în m , atunci funcţia f se poate prelungi prin continuitate în
x  x0

punctul x0, punând: f ( x0 )  lim f ( x)


x  x0

Proprietatea II.3.6.5: Dacă f şi g este continuă în raport cu x0, iar  : A  este continuă în raport cu
x0, atunci f + g, f · g, ( f, g) şi φ · f sunt continue în raport cu x0. În particular funcţia α · f sunt continue
în raport cu x0 oricare ar fi   .
Proprietatea II.3.6.6: Fie E  n , F  m . Dacă funcţia f : E  F este continuă în x0, x0  E , iar
g:F  p
este continuă în y0  f ( x0 )  F , atunci funcţia compusă g  f : E  p este continuă în x0.
Proprietatea II.3.6.6: Funcţia vectorială f este continuă în x0 dacă şi numai dacă fiecare din componentele
sale reale f1 , f 2 ,..., f m : E  este continuă în x0.
Proprietatea II.3.6.7: Dacă f este continuă în raport cu ansamblul variabilelor, atunci ea este continuă în
acel punct în raport cu fiecare variabilă în parte. Reciproca nu este, în general, adevărată.

II.3.7. Derivatele funcţiilor reale de mai multe variabile reale

II.3.7.1. Derivate parţiale

Definiţia II.3.7.1.1: Fie f : E  2


 şi (x0, y0 ) un punct interior lui E. Funcţia f este derivabilă
f  x, y0   f  x0 , y0 
parţial în raport cu x în punctul (x0, y0 ), dacă lim , există şi este finită. Această
x  x0 x  x0
 f  x0 , y0 
limită se notează cu f x'  x0 , y0  sau şi se va numi derivata parţială de ordinul întâi a funcţie f
x
în raport cu x în punctul (x0, y0).

51
 f  x0 , y0  f  x, y0   f  x0 , y0 
f x'  x0 , y0    lim .
x x  x0 x  x0
Analog se defineşte funcţia f este derivabilă parţial în raport cu y în punctul (x0, y0)
 f  x0 , y0  f  x0 , y   f  x0 , y0 
f y'  x0 , y0    lim .
y y  y0 y  y0
Definiţia II.3.7.1.2: Dacă funcţia f este derivabilă parţial în raport cu x (în raport cu y) în fiecare punct al
lui A  E , vom spune că funcţia f este derivabilă parţial în raport cu x (în raport cu y) pe mulţimea A.
Observaţie: Regulă practică de derivare parţială: când se derivează parţial în raport cu x, se consideră y
constant, iar când derivăm parţial în raport cu y, se consideră x constant.
Observaţie: Dacă f x'  x0 , y0  sau f y'  x0 , y0  sunt +∞ sau –∞, vom spune că f are derivată în punctul (x0, y0
), dar nu este derivabilă în (x0, y0 ). Derivata parţială într-un punct măsoară viteza de variaţie a funcţiei în
raport cu variabila respectivă. Derivatele parţiale ale funcţiilor în care intervin sume, produse, câturi de funcţii
se calculează după regulile stabilite la funcţii de o singură variabilă reală.
Teorema II.3.7.1.1: Dacă derivata parţială f x ( respectiv f y ) există în punctul (x0, y0 ), atunci funcţia f este
continuă în (x0, y0 ) în raport cu x ( respectiv y).
Observaţie: Dacă există ambele derivate parţiale f x'  x0 , y0  şi f y'  x0 , y0  atunci funcţia f ( x, y) este
continuă în  x0 , y0  în raport cu fiecare variabilă în parte, dar nu în mod necesar în raport cu ansamblul
variabilelor.
Teorema II.3.7.1.2: Fie (x0, y0 ) un punct interior al lui E. Dacă derivatele parţiale f x şi f y exită pe o
vecinătate V a lui (x0, y0 ), atunci pentru orice punct ( x, y )  V există un număr  cuprins între x0 şi x şi
un număr  cuprins între y0 şi y astfel încât:
f ( x, y )  f ( x0 , y0 )  f x( , y0 )  ( x  x0 )  f y( x0 , )  ( y  y0 ) .
Teorema II.3.7.1.3: Fie (x0, y0 ) un punct interior al lui E. Dacă funcţia f are derivate parţiale mărginite
într-o vecinătate V a lui (x0, y0 ), atunci ea este continuă în .
Consecinţa 3.7.1.1: Dacă derivata parţială f x şi f y există pe o vecinătate a lui  x0 , y0  , şi sunt continue în
(x0, y0 ), atunci funcţia f este continuă în  x0 , y0  .
Consecinţa II.3.7.1.2: Dacă derivata parţială f x şi f y există pe E şi sunt continue sau mărginite pe E,
atunci funcţia f este continuă pe E .
Definiţia II.3.7.1.3: Fie f : E  3  şi (x0, y0, z0 ) un punct interior lui E. Funcţia f este derivabilă
f  x, y0 , z0   f  x0 , y0 , z0 
parţial în raport cu x în punctul (x0, y0, z0 ), dacă lim , există şi este finită.
x  x0 x  x0
 f  x0 , y0 , z0 
Această limită se notează cu f x'  x0 , y0 , z0  sau şi se va numi derivata parţială de ordinul
x
întâi a funcţiei f în raport cu x în punctul (x0, y0, z0 ).
 f  x0 , y0 , z0  f  x, y0 , z0   f  x0 , y0 , z0 
f x'  x0 , y0 , z0    lim .
x x  x0 x  x0
Analog se defineşte funcţia f este derivabilă parţial în raport cu y în punctul (x0, y0, z0 )
 f  x0 , y0 , z0  f  x0 , y, z0   f  x0 , y0 , z0 
f y'  x0 , y0 , z0    lim .
y y  y0 y  y0
şi funcţia f este derivabilă parţial în raport cu z în punctul (x0, y0, z0 ),
 f  x0 , y0 , z0  f  x0 , y0 , z   f  x0 , y0 , z0 
f z'  x0 , y0 , z0    lim .
z z  z0 z  z0

52
Definiţia II.3.7.1.4: Fie f ( x1 , x2 ,..., xn ) : E  n  şi (x01, x02, ... , x0n) un punct interior lui E. Funcţia f
este derivabilă parţial în raport cu xi în punctul (x01, x02, ... , x0n), dacă
f ( x01 , x02 ,..., x0i 1 , xi , x0i 1 ,..., x0 n )  f ( x01 , x02 ,..., x0 n )
lim , există şi este finită. Această limită se notează
xi  x0 i xi  x0i
 f ( x01 , x02 ,..., x0 n )
cu f x'i ( x01 , x02 ,..., x0 n ) sau şi se va numi derivata parţială de ordinul întâi a funcţiei f
 xi
în raport cu xi în punctul (x01, x02, ... , x0n).
 f ( x01 , x02 ,..., x0 n ) f ( x01 , x02 ,..., x0i 1 , xi , x0i 1 ,..., x0 n )  f ( x01 , x02 ,..., x0 n )
f x'i ( x01 , x02 ,..., x0 n )   lim .
 xi xi  x0 i xi  x0i
Definiţia II.3.7.1.5: Fie f : E  2  m , f  ( f1 , f 2 ,..., f m ) şi (x0, y0 ) un punct interior lui E. Funcţia f
este derivabilă parţial în raport cu x în punctul (x0, y0 ), dacă toate componentele sale au derivată parţială
în raport cu x în punctul (x0, y0).
 f  x0 , y0    f1  x0 , y0   f 2  x0 , y0   f x , y  
f x'  x0 , y0    , ,..., m 0 0   m
.
x  x x x 
f  x , y0 
Definiţia II.3.7.1.6: Fie f : E  2
 şi  x0 , y0   E . Expresia R  x, y0   se numeşte
x
f  x0 , y 
valoarea medie a funcţiei f (x, y) în raport cu x. Expresia R  x0 , y   se numeşte valoarea medie
y
a funcţiei f ( x, y) în raport cu y.
f
Definiţia II.3.7.1.7: Expresia M  x, y0    x, y0  se numeşte valoarea marginală a funcţiei f ( x, y)
x
f
în raport cu variabila x. Expresia M  x0 , y    x0 , y  se numeşte valoarea marginală a funcţiei f ( x,
y
y) în raport cu variabila y.

Definiţia II.3.7.2.8: Se numeşte elasticitatea parţială a funcţiei f ( x, y) în raport cu variabila x, în punctul


x0 f
( x0 , y0 ), expresia Ex  x0 , y0     x0 , y0  . Se numeşte elasticitatea parţială a funcţiei f ( x,
f  x0 , y0   x
y0 f
y) în raport cu variabila y, în punctul ( x0 , y0 ), expresia E y  x0 , y0     x0 , y0  .
f  x0 , y0   y

Exerciţii rezolvate:
1. Pornind de la definiţie, să se calculeze derivatele parţiale de ordinul întâi în punctul indicat pentru
funcţia: f ( x, y )  ln(2 x 2  3 y ) în (1,1)
 Rezolvare:
 f 1,1 f  x,1  f 1,1 ln(2 x 2  3)  ln 5 4x 4
f x' 1,1   lim  lim  lim 2 
x x 1 x 1 x 1 x 1 x 1 2x  3 5
 f 1,1 f 1, y   f 1,1 ln(3 y  2)  ln 5 3 3
f y' 1,1   lim  lim  lim 
y y 1 y 1 y 1 y 1 y 1 3 y  2 5
x
f f
2. Fie f ( x, y )  x  y  2 2
e y
. Să se verifice ecuaţia: x 
x
( x, y )  y 
y
( x, y )  2 f ( x, y )

 Rezolvare:

53
x x x
f 1 1
( x, y )  2 x  e y   x 2  y 2   e y    x 2  y 2  2 x y   e y 
x y y
x x x
f  x  1
( x, y )  2 y  e y   x 2  y 2   e y    2     x 3  2 y 3  x y 2   e y  2
y  y  y
f f  2 x
y 1
  x
1
x ( x, y )  y  ( x, y )  x    x  y  2 x y   e    y    x  2 y  x y   e y  2 
2 3 3 2

x y  y   y 
x
2 x 2 y  x3  x y 2  2 y 3  x3  x y 3 2 yx  y
x 2 2
2 x

e y

y
 ey 
y
x 2
 y   e  2 f ( x, y )
2 y

2
3. Se dă funcţia f :   , f ( x, y )  e x  x y . Să se arate că: M(x,0) · M(1,y) = f(x,0) · f(1,y).
 Rezolvare:
f f 2
 x 2 e x x y ;
2
f (x,0) = ex; f (1,y) = e1+y; ( x, y )  (1  2 x y )e x  x y ;
x y
f
M  x,0   x,0  e x ; M 1, y    f 1, y   e1 y  M(x,0) M(1,y) = f(x,0) f(1,y) = ex e1+y
x y
3
4. Se dă funcţia f (x, y) = ln (x2 y + x y2), x,y > 0. Să se verifice ecuaţia: Ex  f   E y  f  
f ( x, y )
 Rezolvare:
f 2 x y  y2 f 2 x y  x2
( x, y )  2 ( x, y )  2
x x y  x y2 y x y  x y2
x f 2x 2 y  y 2 x
Ex  f     x, y  
f ( x, y )  x ln( x 2 y  y 2 x)  ( x 2 y  y 2 x)
y f x2 y  2y2 x
Ey  f     x, y  
f ( x, y )  y ln( x 2 y  y 2 x)  ( x 2 y  y 2 x)
3x 2 y  3 y 2 x 3
Ex  f  Ey  f   
ln( x y  y x)  ( x y  y x) f ( x, y )
2 2 2 2

Exerciţii propuse:

y f f
1. Fie f ( x, y )  x y  x  ln . Să se verifice ecuaţia: x  ( x, y )  y  ( x, y )  x y  f ( x , y )
x x y
2. Se dă funcţia f ( x, y )  x 2  y 2 , x, y > 0. Arătaţi că: E x  f   E y  f   1 .
3. Se dă funcţia de producţie de tip Coob – Douglas: f ( x, y )  x y1 . Să se arate că suma
elasticităţilor parţiale în orice punct este 1.

II.3.7. 2. Derivate parţiale de ordin superior

Definiţia II.3.7.2.1: Fie f : E   , derivabilă parţial în raport cu x, respectiv cu y, oricare ar


2

fi  x, y   E . Dacă derivatele parţiale f x'  x, y  şi f y'  x, y  definite pe E, există, sunt la rândul lor
derivabile parţial în raport cu x şi y, derivatele lor parţiale se numesc derivate parţiale de ordinul doi ale
funcţiei f şi se notează:

54
   f   f  x, y     f   f  x, y 
2 2

   f x"2  x, y  ;    f y"2  x, y  ;
x x  x 2
yy y 2

   f   f  x, y     f   f  x, y 
2 2

   f yx"  x, y  ;    f xy"  x, y  .
y x   y x x  y   x y
2 f 2 f
Definiţia II.3.7.2.2: Derivatele parţiale de ordinul doi , se numesc derivate parţiale mixte de
 x y  y x
ordinul al doilea şi, în general, nu sunt egale.
Definiţia II.3.7.2.3: O funcţie de n variabile f ( x1 , x2 ,..., xn ) poate avea n derivate parţiale de ordinul întâi
şi n2 derivate parţiale de ordinul doi: f xi x j , i, j  1, n .
Teorema II.3.7.2.1 (Criteriul lui Schwarz): Dacă funcţia f : E  2
 are derivate parţiale mixte de
ordinul doi într-o vecinătate a punctului  x0 , y0   E şi acestea sunt continue în (x0, y0 ), atunci
f xy"  x0 , y0   f yx"  x0 , y0  .
Consecinţa II.3.7.2.1: Dacă derivatele parţiale mixte f xy" şi f yx" există şi sunt continue pe E, atunci ele sunt
egale pe E şi avem: f xy"  f yx" .
Teorema II.3.7.2.2 (Criteriul lui Young): Dacă funcţia f are derivate parţiale de ordinul întâi f x şi f y
într- o vecinătate V a lui  x0 , y0  şi dacă f x şi f y sunt diferenţiale în  x0 , y0  , atunci derivatele parţiale
mixte de ordinul doi există în  x0 , y0  şi sunt egale în acest punct: f xy"  x0 , y0   f yx"  x0 , y0  .
Consecinţa II.3.7.2.2: Dacă derivatele parţiale de ordinul întâi f x şi f y există şi sunt diferenţiale pe E,
atunci toate derivatele parţiale de ordinul doi există pe E, iar derivatele parţiale mixte sunt egale pe E şi
avem: f xy"  f yx" .
Consecinţa II.3.7.2.3: Dacă derivatele parţiale de ordinul n – 1 există pe o vecinătate V a lui  x0 , y0  şi
sunt diferenţiabile în  x0 , y0  , atunci există toate derivatele parţiale de ordin n în  x0 , y0  şi derivatele
mixte, în care variabilele în raport cu care se derivează intervin de acelaşi număr de ori, sunt egale în
 x0 , y0  .
Consecinţa II.3.7.2.4: Dacă toate derivatele parţiale de ordinul doi ale funcţiei f există într-o vecinătate V
a lui  x0 , y0  şi dacă sunt continue în , atunci  x0 , y0  : f xy"  x0 , y0   f yx"  x0 , y0  .
Definiţia II.3.7.2.4: Fie f : E  3
 , derivabilă parţial în raport cu x, respectiv cu y, respectiv cu z,
oricare ar fi  x, y, z   E . Dacă derivatele parţiale f x'  x, y, z  , f y'  x, y, z  şi f y'  x, y, z  definite pe E,
există, sunt la rândul lor derivabile parţial în raport cu x, y şi z, derivatele lor parţiale se numesc derivate
parţiale de ordinul doi ale funcţiei f şi se notează:
   f   f  x, y , z     f   f  x, y , z 
2 2

    f x"2  x, y, z  ;     f y"2  x, y, z  ;
x x   x2 yy   y2
  f   2 f  x, y , z     f   f  x, y , z 
2

   f z"2  x, y, z  ;     f xy"  x, y, z  ;
z z   z 2
x y   x y
   f   f  x, y , z    2 f  x, y , z 
2
  f
    f yx"  x, y, z  ;    f xz"  x, y, z  ;
y x   y x x z   x  z
  f   2 f  x, y , z     f   f  x, y , z 
2

   f yz"  x, y, z  ;     f zy"  x, y, z  ;
y z   y  z zy   z y

55
   f   f  x, y , z 
2

   f zx"  x, y, z  .
z x   z x

Exerciţii rezolvate:
1. Să se determine derivatele parţiale de ordinul doi pentru funcţiile:
a) f  x, y   x 2 y b) f  x, y   x sin  x  y 
 Rezolvare:
2 f   f   2 f   f  
a)
x 2
( x , y )  
x x
( x , y )  
 x
 2 xy   2 y ,
 y 2
( x, y ) 
 y

 y
( x, y )  
 y
 x2   0 ;
  
2 f   f   2 2 f   f  
 x y
( x, y )  
x  y
( x , y )    x   2 x , ( x, y )   ( x, y )    2 xy   2 x .
 x  y x y x  y
2 f   f  
b)
x
( x, y )  
x x
( x, y )    sin  x  y   x cos  x  y    2 cos  x  y   x sin  x  y 
 x
2

2 f   f  
y
( x, y )  
yy
( x, y )    cos  x  y     x sin  x  y 
 y
2

2 f   f  
 xy
( x, y )  
x  y
( x, y )    x cos  x  y    cos  x  y   x sin  x  y 
 x
2 f   f  
y x
( x, y )  
y x
( x, y )    sin  x  y   x cos  x  y    cos  x  y   x sin  x  y 
 y

Exerciţii propuse:
1. Să se determine derivatele parţiale de ordinul doi pentru funcţiile:

a) f  x, y   cos x 2  y ;  
b) f  x, y   ln 1  x 2  y .
y 2 f 2 f
2. Să se arate că funcţia f ( x, y )  arctg verifică ecuaţia: ( x , y )   ( x, y )  0 .
x  x2  y2

II.3.8. Diferenţiala funcţiilor reale de mai multe variabile reale

Definiţia II.3.8.1: Fie f : E  2


 şi ( x0 , y0 ) un punct interior mulţimii E . Funcţia f este
diferenţiabilă în punctul ( x0 , y0 ) dacă există două numere reale α şi β şi o funcţie  : E  2
 ,
continuă şi nulă în punctul ( x0 , y0 ) , adică lim   x, y    ( x0 , y0 )  0 , astfel încât, pentru orice punct
x  x0
y  y0

 x, y   E , să existe egalitatea
f  x, y   f  x0 , y0     x  x0     y  y0     x, y    x  x0    y  y0 
2 2
. (3.8.1)
Definiţia II.3.8.2: Dacă mulţimea E este deschisă (formată numai din puncte interioare) şi dacă f este
diferenţiabilă în orice punct al mulţimii E, spunem că f este diferenţiabilă pe mulţimea E.
Observaţie: Egalitatea (3.8.1) se scrie: f  x, y   f  x0 , y0     x  x0     y  y0     x, y   d
Lema II.3.8.1: Dacă funcţia   x, y  definită pe E, are limita 0 în punctul ( x0 , y0 ) , atunci există două funcţii
1  x, y  şi  2  x, y  definite pe E, au limita 0 în punctul ( x0 , y0 ) şi care verifică egalitate:

56
  x, y   d  1  x, y    x  x0   2  x, y    y  y0  ,  x, y   E
Reciproc, dacă funcţilei 1  x, y  şi  2  x, y  definite pe E, au limita 0 în punctul ( x0 , y0 ) , atunci există o
funcţie   x, y  definită pe E, cu limita 0 în punctul ( x0 , y0 ) , care să verifice egaliatatea precedentă.
Proprietatea v3.8.1: Funcţia f este diferenţială în punctul ( x0 , y0 ) dacă şi numai dacă există două numere
reale  şi  , şi două funcţii 1  x, y  şi  2  x, y  definite pe E, continue în punctul ( x0 , y0 ) şi nule în
acest punct: lim i  x, y   i ( x0 , y0 )  0 , i  1, 2 , astfel încât pentru orice  x, y   E să avem
x  x0
y  y0

egaliatetea:
f  x, y   f  x0 , y0     x  x0     y  y0   1  x, y    x  x0    2  x, y    y  y0  .

Proprietatea II.3.8.2: Dacă funcţia f este diferenţiabilă în punctul ( x0 , y0 )  E , atunci ea are derivate
parţiale în ( x0 , y0 ) şi , în plus,   f x' ( x0 , y0 ),   f y' ( x0 , y0 ) . Egalitatea din definiţie a
diferenţiabilităţii se scrie atunci astfel:
f  x, y   f ( x0 , y0 )  f x' ( x0 , y0 )   x  x0   f y' ( x0 , y0 )   y  y0     x, y   d ;
sau
f  x, y   f ( x0 , y0 )   f ( x0 , y0 )  1  x, y     x  x0    f y' ( x0 , y0 )  2  x, y     y  y0 
x
'

Consecinţa II.3.8.1: Dacă f este diferenţiabilă pe mulţimea E, atunci ea are derivate parţiale f x' şi f y' pe E.
Reciproca nu este adevărată.
Teorema II.3.8.1: Dacă funcţia f este diferenţiabilă în punctul ( x0 , y0 ) , atunci ea este continuă în acest
punct.
Teorema II.3.8.2 ( Condiţie suficientă pentru diferenţiabilitate în punct): Dacă funcţia f are derivate parţiale
de ordinul întâi în raport cu x şi y într-o vecinătate V a punctului ( x0 , y0 ) şi dacă aceste derivate parţiale
sunt continue în ( x0 , y0 ) , atunci funcţia f este diferenţiabilă în ( x0 , y0 ) .
Aşadar, pentru o funcţie diferenţiabilă în punctul ( x0 , y0 ) , putem scrie:
f  x, y   f ( x0 , y0 )  f x' ( x0 , y0 )   x  x0   f y' ( x0 , y0 )   y  y0     x, y   d (3.8.2)
Definiţia II.3.8.3: Diferenţa f  x, y   f  x0 , y0  se numeşte creşterea funcţiei f corespunzătoare
creşterilor x  x0 şi y  y0 ale variabilelor x şi y. Pentru creşteri mici ale argumentelor x şi y, din
lim   x, y     x0 , y0   0 , deducem că diferenţa f  x, y   f  x0 , y0  poate fi aproximată cu funcţia
x  x0
y  y0

liniară în x, y , f x'  x0 , y0    x  x0   f y'  x0 , y0    y  y0  . (3.8.3)


Definiţia II.3.8.4: Funcţia liniară din (3.8.3) se numeşte diferenţiala funcţiei f în punctul ( x0 , y0 ) şi se
notează df  x0 , y0 ; x, y  . Aşadar, df  x0 , y0 ; x, y   f x'  x0 , y0    x  x0   f y'  x0 , y0    y  y0 
şi reprezintă, aproximativ ,creşterea funcţiei f în ( x0 , y0 ) , adică
df  x0 , y0 ; x, y   f  x, y   f  x0 , y0  .
Obţinem df  x, y   f x
'
 x, y   dx  f y'  x, y   dy sau, dacă nu se pun în evidenţă variabilele x şi y,
f f
df  f x'  dx  f y'  dy   dx   dy (3.8.4)
x y
 
Definiţia II.3.8.5: Expresia d  dx  dy se numeşte operator de diferenţiere.
x y

57
Definiţia II.3.8.6: Fie f : E  3
 şi ( x0 , y0 , z0 ) un punct interior mulţimii E . Funcţia f este
diferenţiabilă în punctul ( x0 , y0 , z0 ) dacă există trei numere reale α, β şi γ şi o funcţie  : E  3
 ,
continuă şi nulă în punctul ( x0 , y0 , z0 ) , adică lim   x, y , z    ( x0 , y0 , z0 )  0 , astfel încât, pentru orice
x  x0
y  y0
z  z0

punct  x, y, z   E , să existe egalitatea

f  x, y, z   f ( x0 , y0 , z0 )    x  x0     y  y0     z  z0     x, y, z    x  x0    y  y0    z  z0 
2 2 2

.
f f f
Definiţia II.3.8.7: Pentru f : E  3
 , avem df  dx1  dx2  dx3
 x1  x2  x3
  
d dx1  dx2  dx3 , operator de diferenţiere.
 x1  x2  x3

Definiţia II.3.8.8: Pentru funcţia f : E   , şi ( x0 , y0 )  E se pot defini şi diferenţiale de ordin
2

superior. Funcţia f este diferenţiabilă de k ori în punctul ( x0 , y0 ) sau f are diferenţială de ordinul k în
( x0 , y0 ) , dacă toate derivatele parţiale de ordinul k – 1 ale lui f există într-o vecinătate V a lui ( x0 , y0 ) şi
acestea sunt diferenţiabile în ( x0 , y0 ) .
Diferenţiala de ordinul k a funcţiei f în punctul ( x0 , y0 ) este dată de egalitatea
k
   
d f ( x0 , y0 )  
k
dx  dy  f ( x0 , y0 ) (3.8.5)
x y 
k
   
sau, dacă nu punem în evidenţă punctul ( x0 , y0 ) , d f 
k
dx  dy  f (3.8.6)
x y 
În această egalitate exponentul k indică faptul că binomul din paranteze trebuie dezvoltat în mod formal după
binomul lui Newton, iar rezultatul se înmulţeşte formal cu f. Operatorul din relaţia (3.8.6) este operatorul de
diferenţiere de ordinul k şi se obţine prin ridicarea formală la puterea k a operatorului de diferenţiere de
ordinul unu. Avem, d k f  d d k 1 f . 
2
    2 f 2 f 2 f
d f 
2
dx  dy  f  2 dx 2  2 dx dy  2 dy 2
x y  x  x y y

Exerciţii rezolvate:
1. Să se calculeze df  x, y  pentru următoarele funcţii:
x
a) f  x, y  
y
, y0 , 
b) f  x, y   ln x 2  y 3 
 Rezolvare:
1 x x 1 x y dx  x dy
a) f x' ( x, y )  , f y' ( x, y )   2 ; df  x, y   d    dx  2 dy 
y y  y y y y2
2x 3y2 2x 2x
b) f x' ( x, y )  , f y
'
( x , y )  ; df  x, y   2 dx  2 dy
x y
2 3
x y
2 3
x y 3
x  y3
2. Să se calculeze df  x, y, z  pentru următoarele funcţia f  x, y , z   x y  y z  2 z x .
 Rezolvare:

58
f f f
( x, y, z )  yx y 1  2 z x ln z ; ( x, y, z )  zy z 1  x y ln x ; ( x, y, z )  y z ln y  2 xz x 1 ;
x y z
df ( x, y, z )  ( yx y 1  2 z x ln z ) dx  ( zy z 1  x y ln x) dy  ( y z ln y  2 xz x 1 ) dz
1
3. Se dă funcţia de producţie de tip Coob – Douglas: f ( x, y )  x y1 . Pentru   să se
3
calculeze f ( 2, 2) şi diferenţiala de ordinul întâi.
 Rezolvare:
1 2
1
Pentru   funcţia de producţie de tip Coob – Douglas devine f ( x, y )  x 3 y 3
3
f 1 13 1 32 1  32 32  f 2 13 23 1 2 13  13
( x, y )  x y  x y ( x, y )  x y  x y
x 3 3 y 3 3
 1 2   1 2 2   2 1 1 
df  x, y   d  x 3 y 3    x 3 y 3  dx   x 3 y 3  dy
  3  3 
 1 2
 1  2 2
 2 1
 
1
1 2
df  2, 2   d  2 3 2 3    2 3 2 3  dx   2 3 2 3  dy  dx  dy
  3  3  3 3
4. Să se calculeze d2f pentru următoarele funcţii:
a) f  x, y   x 2  3 y 2 ; b) f  x, y , z   ln  ax  by  cz  , ax  by  cz  0,  x, y , z   3
.
 Rezolvare:
2
    2 f 2 f 2 f
a) d f ( x, y )  
2
dx  dy  f ( x, y )  2 ( x, y ) dx 2  2 ( x, y ) dx dy  ( x, y ) dy 2
  x  y   x  x  y  y 2

d f ( x, y )  d  x  3 y   2dx 2  6dy 2 , deoarece


2 2 2 2

f f 2 f 2 f 2 f
( x, y )  2 x, ( x, y )  6 y , ( x , y )  2, ( x , y )  0, ( x, y )  6 .
x y  x2  x y  y2
 x 1
b) d 2 f ( x, y )  d 2  arctg  2 [2 x y dx 2  ( y 2  x 2 ) dx dy  2 x y dy 2 ] ,
 y x y 2

f y f x 2 f 2 xy
deoarece ( x, y )   2 ; ( x, y )  2 ; ( x, y )  2 ;
x x  y2 y x  y2 x 2
x  y2
2 f 2 xy 2 f y2  x2
( x, y )   2 ; ( x, y )  2 .
y 2
x  y2  x y x  y2
c)
2
     2 f 2 f 2 f
d f ( x, y , z )  
2
dx  dy  dz  f ( x, y, z )  2 ( x, y, z ) dx 2  ( x, y, z ) dy 2  2 ( x, y, z ) dz 2 
x y z  x y z
2

 f
2
 f
2
 f
2
2 ( x, y , z ) dx dy  2 dy dz  2 ( x, y, z ) dx dz
 x y  y z  x z
1
d 2 f  x, y , z   [a 2 dx 2  b 2 dy 2  c 2 dz 2  2ab dxdy  2bc dydz  2ac dxdz ]
ax  by  cz 2

2 f a2 f a
deoarece: ( x , y , z )   ;  ;
x  ax  by  cz   x ax  by  cz
2 2

59
2 f b2 f b
( x , y , z )   ; ( x, y , z ) 
y  ax  by  cz   y ax  by  cz
2 2

2 f c2 f c
( x, y , z )   ; ( x, y , z )  ;
z  ax  by  cz   z ax  by  cz
2 2

2 f ab 2 f bc
( x, y , z )   ; ( x, y , z )  
 x y  ax  by  cz   y  z ax  by  cz
2

2 f ac 2
( x, y , z )   . Aceste rezultate se introduc în expresia lui d f .
 z x  ax  by  cz 
2

Exerciţii propuse:
1. Să se calculeze df  x, y  pentru următoarele funcţii:
tgx
a) f  x, y  
y
, y0 b) f  x, y   x y , x  0 
c) f  x, y   cos x 2  y 3  xy
2. Să se calculeze diferenţiala de ordinul întâi pentru funcţiile
a) f  x, y   x sin  x  y  ; b) f  x, y, z   ln( x y y z z x ) ;
2
 y2
3. Fie funcţia f : 2  definită astfel: f ( x, y )  ( x  y ) e  x . Să se calculeze f ( -1, 2), şi
diferenţiale de ordinul întâi şi doi;
4. Să se calculeze d2f pentru următoarele funcţii:
x
a) f  x, y   arctg ; b) f  x, y   x 4 y  3 y 2 sin x ; c) f  x, y   e x cos y ; d) f  x, y, z   e xy sin z .
y

II.3.9. Formula lui Taylor

Definiţia II.3.9.1: Fie f : E  2


 şi ( x0 , y0 ) punct interior mulţimii E. Presupunem că funcţia
f are derivate parţiale de ordinul n în ( x0 , y0 ) , iar în derivatele parţiale mixte până la ordinul n inclusiv,
nu are importanţă ordinea variabilelor cu care se derivează. Polinomul
1 '
Tn  x, y   f ( x0 , y0 )   f x ( x0 , y0 )  x  x0   f y' ( x0 , y0 )  y  y0   
1! 
1 "
f x2 ( x0 , y0 )  x  x0   2 f xy" ( x0 , y0 )  x  x0  y  y0   f y"2 ( x0 , y0 )  y  y0   
2 2

2!  
1 n
 ...   Cni f xnn1 y ( x0 , y0 )  x  x0   y  y0 
n i i

n ! i 0
1 1 1
sau Tn  x, y   f  x0 , y0   df  x0 , y0   d 2 f  x0 , y0   ...  d n f  x0 , y0 
1! 2! n!
se numeşte polinomul lui Taylor ataşat funcţiei f în punctul  x0 , y0  . Pentru orice  x, y   E , fie
Rn  x, y   f  x, y   Tn  x, y  .
Definiţia II.3.9.2: Obţinem , f  x, y   Tn  x, y   Rn  x, y  , egalitate numită formula lui Taylor de ordinul
n corespunzătoare funcţiei f în punctul ( x0 , y0 ) .
Definiţia II.3.9.3: Funcţia Rn se numeşte restul de ordinul n al formulei lui Taylor.

60
Observaţie: Dacă  x, y   ( x0 , y0 )  Tn ( x0 , y0 )  f ( x0 , y0 ) şi Rn ( x0 , y0 )  0 . Dacă Rn este o funcţie
continuă în ( x0 , y0 ) , adică lim Rn  x, y   Rn ( x0 , y0 )  0 , rezultă că pentru puncte ( x0 , y0 )  E , suficient
xx 0
y  y0

de apropiate de ( x0 , y0 ) , diferenţa f  x, y   f ( x0 , y0 ) poate fi făcută oricât de mică, adică în astfel de


puncte f  x, y  poate fi aproximată prin Tn  x, y  .

Exerciţii rezolvate:
1. Să se scrie formula lui Taylor de ordinul al doilea pentru funcţiile următoare în punctele indicate:
a) f  x, y   x 3  2 y 2  3 x y în ( 1, 2) ; b) f  x, y    x 2  2 xy  3 y 2  6 x  2 y  4 în  2,1
.
 Rezolvare:
1  f  x0 , y0  f  x0 , y0  
f  x, y   f  x0 , y0     x  x0    y  y0  
1!  x y 
1   f  x0 , y0   f  x0 , y0   f  x0 , y0  2
2 2 2

 x  x0   2  x  x0  y  y0    y  y0    R2 ( x, y )
2
 
2!  x 2
xy y 2

a) Calculăm f 1, 2   1 . Calculăm derivatele parţiale:
f f f f
( x, y )  3x 2  3 y  1, 2   9 , ( x, y )  3 x  4 y  1, 2   5
x x y y
2 f 2 f 2 f 2 f 2 f 2 f
( x , y )  6 x  (1, 2)  6 ( x , y )  4  (1, 2)  4 ( x, y )  3  (1, 2)  3
x 2 x 2 y 2 y 2 xy xy
1 1
f  x, y  9  x  1  5  y  2    6  x  1  6  x  1 y  2   4  y  2    R2  x, y 
2 2
1 
1! 2!  
b) Calculăm f  2,1  1 . Calculăm derivatele parţiale:
f f f f
( x, y )  2 x  2 y  6   2,1  0 ; ( x, y )  2 x  6 y  2   2,1  0
x x y y
2 f 2 f 2 f
( x, y )  2 ; ( x, y )  6 ; ( x, y )  2 .
x 2 y 2 xy
1
f  x, y   1   2  x  2   4  x  2  y  1  6  y  1   R2  x, y 
2 2

2  

Exerciţii propuse:
1. Să se scrie formula lui Taylor de ordinul al doilea pentru funcţiile următoare în punctele indicate:
a) f  x, y   e x  y în 1, 1 , b) f  x, y   e x sin y în ( 0, 0).

II.3.10. Extremele funcţiilor reale de n variabile reale (n ≥ 2)

Fie f : E  2
 o funcţie reală de două variabile reale şi ( x0 , y0 ) un punct al mulţimii E.
Definiţia II.3.10.1: Punctul ( x0 , y0 )  E este punct de maxim local (relativ) al funcţiei f ( x, y ) , dacă există
o vecinătate V a acestui punct astfel încât, f ( x, y )  f ( x0 , y0 ), ()  x, y   V  E .
Definiţia II.3.10.2: Dacă ( x0 , y0 ) este punct de maxim local al funcţiei f ( x, y ) , atunci valoarea sa
f ( x0 , y0 ) în acest punct se numeşte maxim local al funcţie.

61
Definiţia II.3.10.3: Punctul ( x0 , y0 )  E este punct de minim local (relativ) al funcţiei f ( x, y ) , dacă există
o vecinătate V a acestui punct astfel încât, f  x, y   f ( x0 , y0 ), ()  x, y   V  E .
Definiţia II.3.10.3: Dacă ( x0 , y0 ) este punct de minim local al funcţiei f ( x, y ) , atunci valoarea sa
f ( x0 , y0 ) în acest punct se numeşte minim local al funcţie.
Teorema II.3.10.1: Dacă punctul ( x0 , y0 )  Int E este punct de extrem local şi funcţia f are derivate parţiale
de ordinul întâi în acest punct, atunci:
f x' ( x0 , y0 )  0;
.
f y' ( x0 , y0 )  0.
Definiţia II.3.10.4: Un punct ( x0 , y0 )  Int E este punct staţionar pentru f ,dacă df ( x0 , y0 )  0 .
Dacă E  2 este o mulţime deschisă şi dacă funcţia soluţiile sistemului f ( x, y ) este diferenţiabilă pe E,
punctele staţionare ale funcţiei f ( x, y ) sunt toate soluţiile sistemului:

 f x ( x, y )  0
'

 '
 f y ( x, y )  0
iar punctele de extrem se găsesc printre punctele staţionare. Pentru a identifica punctele de extrem dintre
punctele staţionare, trebuie să utilizăm derivatele parţiale de ordinul doi ale funcţiei f ( x, y ) . Fie ( x0 , y0 ) un
punct staţionar al funcţiei f ( x, y ) şi presupunem că f ( x, y ) are derivate parţiale de ordinul doII. Fie
matricea hessiană definită astfel
 f "2  x, y  f xy"  x, y  
H ( x, y )   x" 
 f xy  x, y  f y"2  x, y  

Notăm cu:
1  f x"2 ( x0 , y0 )
şi
f x"2 ( x0 , y0 ) f xy" ( x0 , y0 ) 2
 2  det H ( x0 , y0 )  " "  f x"2 ( x0 , y0 )  f y"2 ( x0 , y0 )   f xy" ( x0 , y0 )  .
f ( x0 , y0 )
xy f ( x0 , y0 )
y2

Avem următorul rezultat.


Teorema II.3.10.2: Dacă ( x0 , y0 ) este punct staţionar al funcţiei f ( x, y ) şi dacă funcţia f ( x, y ) are
derivate parţiale de ordinul doi continue într-o vecinătate V a punctului ( x0 , y0 ) , atunci:
a) Dacă  2  0 , atunci ( x0 , y0 ) este punct de extrem local al funcţiei f ( x, y ) şi anume:
- ( x0 , y0 ) este punct de minim local, dacă 1  0 ;
- ( x0 , y0 ) este punct de maxim local, dacă 1  0 .
b) Dacă  2  0 , atunci ( x0 , y0 ) nu este punct de extrem local al funcţiei f ( x, y ) şi anume ( x0 , y0 ) este
punct şa.
c) Dacă  2  0 , atunci nu putem afirma că ( x0 , y0 ) este punct de extrem pentru funcţia f ( x, y ) . În unele
cazuri ( x0 , y0 ) este punct de extrem, în altele nu. Este indicat a se face un studiu direct asupra diferenţei
f  x, y   f ( x0 , y0 ) .

Exerciţii rezolvate:
1. Să se determine extremele următoarelor funcţii:
a) f  x, y   x 2  y 4 ,  x, y   ,  x, y  
2
 y2
2
; b) f ( x, y )  ( x  y ) e  x 2
;
 Rezolvare:

62
a) Avem f x' ( x, y )  2 x, f y' ( x, y )  4 y 3 ;
 f x' ( x, y )  0 2 x  0 x  0
 '  3   0, 0  este punct staţionar ;
 f y ( x, y )  0 4 y  0  y  0
2 0 
f x"2  x, y   2, f y"2 x, y   12 y 2 , f xy"  x, y   0  H(x, y) =  2

0 12 y 
2 0
f x"2  0, 0   2, f y"2  0, 0   0, f xy"  0, 0   0 ; H(0, 0) = = 0 suntem în cazul c) a teoremei 3.10.2.
0 0
Observăm că , f  x, y   f  0, 0   x 2  y 4  0 pentru  x, y    0, 0   f  x, y   f  0, 0  , adică (0, 0)
este punct de minim local.
f 2 2 f 2 2
b) Avem ( x, y )  e  x  y (1  2 x 2  2 x y ) şi ( x, y )  e  x  y (1  2 y 2  2 x y )
x y

 f
 x ( x, y )  0 e  x  y (1  2 x 2  2 x y )  0
2 2
1  2 x 2  2 x y  0
 f   x2  y2   
 ( x, y )  0 e (1  2 y 2  2 x y )  0 1  2 y 2  2 x y  0
 y
2 x( x  y )  1
  x=y
2 y ( x  y )  1
1 1
1  2 x 2  2 x 2  0  1  4 x 2  0  4 x 2  1  x1  , x2  
2 2
1 1  1 1
Aşadar, avem punctele staţionare  ,  şi   ,  .
2 2  2 2
2 2 2 2 2 2
f x''2 ( x, y )  e x  y (4 x  2 y )  e  x  y (2 x) (1  2 x 2  2 x y )  e  x  y (4 x3  4 x 2 y  6 x  2 y )
2

 y2 2
 y2
f y''2 ( x, y )  e  x (4 y 3  4 y 2 x  6 y  2 x) f xy'' ( x, y )  e  x (4 x 2 y  4 y 2 x  2 y  2 x)
 e  x  y (4 y 3  4 y 2 x  6 y  2 x) e  x  y (4 x 2 y  4 y 2 x  2 y  2 x)
2 2 2 2

H(x,y) =   x 2  y 2 2 2 
e (4 x 2 y  4 y 2 x  2 y  2 x) e  x  y (4 y 3  4 y 2 x  6 y  2 x) 
 
1
 1
1 1  1 1   3 e 2 e  2
Considerăm punctul staţionar  ,   H  ,  =
2 2   
1 1
2 2 
  e 2  3 e 2 
1 1
 
1 3 e 2
e 2
1 1
1 = f x''  1 , 1   3 e  8 e 1  0   ,  este punct de maxim local.

2
 0 , 2 = 1 1
2 2
2
2 2  
e 2
3 e 2

 1 1

 1 1  1 1  3 e 2 e2 
Considerăm punctul staţionar   ,   H   ,   =
 2 2  2 
1 1
 2 2
 e 3 e 2 
1 1
3e 1 2
e 2
 1 1
1 = f x''   1 ,  1   3 e  0 ,  2 = 2  8 e  0    ,   este punct de minim local.
1 1
 2 2
2
 2 2
e2 3e 2

63
Exerciţii propuse:
1. Să se determine extremele următoarelor funcţii:
50 20
a) f  x, y   xy  b) f  x, y   2 x  2 xy  5 y  6 x  6 y ,  x, y  
2 2
 , x  0, y  0 ; 2
;
x y
y x
c) f  x, y   x  3 xy  15 x  12 y ,  x, y   d) f  x, y   x 2  8 x 
3 2 2
;   5, x  0, y  0 .
x y

II.3.11. Extreme condiţionate (cu legături)

Fie f , g : E  2
 două funcţii reale de două variabile reale. O problemă de extrem condiţionat
presupune determinarea extremelor unei funcţii f  x, y  , când variabilele x şi y sunt supuse condiţiei
g ( x, y )  0 .
Definiţia II.3.11.1: Fie mulţimea A  ( x, y )  ( x, y )  E , g ( x, y )  0  . În acest caz extremele funcţiei
f  x, y  relative la mulţimea A se numesc extreme condiţionate.
Definiţia II.3.11.2: Punctul ( x0 , y0 )  A este punct de maxim condiţionat al funcţiei f  x, y  , dacă există o
vecinătate V a acestui punct, V  E , astfel încât, f  x, y   f  x0 , y0  , ()  x, y   V  A .
Definiţia II.3.11.3: Dacă ( x0 , y0 ) este punct de maxim conciţionat al funcţiei f  x, y  , atunci valoarea sa
f  x0 , y0  în acest punct se numeşte maxim condiţionat al funcţie.
Definiţia II.3.11.4: Punctul ( x0 , y0 )  A este punct de minim condiţionat al funcţiei f  x, y  , dacă există o
vecinătate V a acestui punct, V  E , astfel încât, f  x, y   f  x0 , y0  , ()  x, y   V  A .
Definiţia II.3.11.5: Dacă ( x0 , y0 ) este punct de minim conciţionat al funcţiei f  x, y  , atunci valoarea sa
f  x0 , y0  în acest punct se numeşte minim condiţionat al funcţie.
Definiţia II.3.11.6: Fie f , g : E  2  şi   . Funcţia de forma L( x, y;  )  f ( x, y )   g ( x, y )
se numeşte funcţia Lagrange, iar  se numeşte multiplicatorul lui Lagrange.
Teorema II.3.11.1: Fie ( x0 , y0 )  A . Să presupunem că funcţiile f  x, y  şi g  x, y  au derivatele parţiale
continue într-o vecinătate V a lui ( x0 , y0 ) . Dacă ( x0 , y0 ) este punct de extrem al funcţiei f  x, y  ,
condiţionat de g ( x, y )  0 , atunci există 0  astfel încât să avem:
 L( x0 , y0 ; 0 ) f ( x0 , y0 ) g ( x0 , y0 )
   0 0
x x x
 L( x , y ;  ) f ( x , y ) g ( x0 , y0 )
(3.11.1)
 0 0 0
 0 0
 0 0
 y y y
Definiţia II.3.11.7: Orice punct ( x0 , y0 )  A care verifică sistemul (3.11.1) pentru anumite valori  se
numesc punct staţionar al funcţiei f  x, y  .
Teorema II.3.11.2: Dacă ( x0 , y0 )  A este punct staţionar al funcţiei f ( x, y ) şi dacă funcţiile f  x, y  şi
g  x, y  au derivate parţiale de ordinul doi continue într-o vecinătate V a punctului ( x0 , y0 ) , atunci există
  0 astfel încât:
a) Dacă d 2 L( x0 , y0 ; 0 )  0 , atunci ( x0 , y0 ) este punct de minim condiţionat al funcţiei f ( x, y ) ;
b) Dacă d 2 L( x0 , y0 ; 0 )  0 , atunci ( x0 , y0 ) este punct de maxim condiţionat al funcţiei f ( x, y ) ;

64
c) Dacă d 2 L( x0 , y0 ; 0 ) nu are semn constant, atunci ( x0 , y0 ) este punct şa.

Exerciţii rezolvate:
1. Să se găsească extremele funcţiilor condiţionate:
a) f  x, y   x  2 y , x 2  y 2  5 ,  x, y   2 ; b) f  x, y   ( x  1) 2  y 2 , x 2  y 2  1 ,  x, y   2
;
 Rezolvare:
a) f  x, y   x  2 y g  x, y   x 2  y 2  5  0 L  x, y;    x  2 y    x 2  y 2  5 
L L
Avem ( x, y;  )  1  2 x ( x, y;  )  2  2 y
x y
 L  1
  x ( x, y;  )  0  x   2
 1  2x  0 
 L   1 1
 ( x, y;  )  0  2  2y  0  y   
 y x 2  y 2  5  0   2
 g ( x, y )  0   1 1
   2 5
 4 
2

1 x  1
Dacă    , atunci   P0 1, 2  este punct staţionar pentru L(x, y; λ)
2 y  2
1  x  1
Dacă   , atunci   P0  1, 2  este punct staţionar pentru L(x, y; λ)
2  y  2

Metoda I:
2L 2 L 2 L
( x, y;  )  2 ( x, y;  )  2 ( x, y;  )  0  d 2 L  x, y;    2 dx 2  2 dy 2
x 2 y 2 x y
 1 1
d 2 L  1, 2;     dx 2  dy 2  0  Pentru    , punctul (1,2) este un punct de maxim relativ
 2 2
condiţionat.
 1 1
d 2 L  1, 2;   dx 2  dy 2  0  Pentru   , punctul (-1,-2) este un punct de minim relativ
 2 2
condiţionat
Metoda II:
1
: L x, y;   x  2 y  x 2  y 2  5
 1 1
Pentru 
2  2 2
2L 1 2L 1 2L 1
( x , y ;  )  1 ( x , y ;  )   1 ( x , y ; )  0
x 2
2 y 2
2 xy 2
 1   1 0  2L 1 1 0
H  x, y;       1  (1, 2;  )  1  0 2  1 0
 2   0 1 x 2
2 0 1
Deci (1,2) este un punct de maxim relativ condiţionat.
1
: L x, y;   x  2 y  x 2  y 2  5
 1 1
Pentru 
2  2 2
2L 1 2L 1 2L 1
( x , y; )  1 ( x, y; )  1 ( x, y; )  0
x 2
2 y 2
2 xy 2

65
 1  1 0  2 L 1 1 0
H  x, y ;    1  (1, 2; )  1  0 2  1 0
 2   0 1  x 2
2 0 1
Deci (-1,-2) este un punct de minim relativ condiţionat.

b) f  x, y   ( x  1) 2  y 2 g  x, y   x 2  y 2  1  0 L  x, y;    ( x  1) 2  y 2    x 2  y 2  1
L L
Avem ( x, y;  )  2( x  1)  2 x ( x, y;  )  2 y  2 y
x y
 L
  x ( x, y;  )  0
 2( x  1)  2x  0  x(1   )  1
 L  
 ( x, y;  )  0  2 y  2y  0   y (1   )  0  y  0 sau   1
 y x 2  y 2 1  0 x 2  y 2 1  0
 g ( x, y )  0  


 1
x 
 x  1  x  1  2
Dacă y  0 , atunci   Dacă   1 , atunci   y 
  2   0 y  
2 3
 4
2L 2 L 2 L
Metoda I: ( x, y;  )  2  2 ( x, y;  )  2  2 ( x, y;  )  0
x 2 y 2 x y
d 2 L  x, y;    (2  2 ) dx 2  (2  2 ) dy 2
d 2 L 1, 0;0   2 dx 2  2 dy 2  0  Pentru   0 , punctul (1,0) este un punct de minim relativ condiţionat.
d 2 L  1, 0; 2   2 dx 2  6 dy 2
g g
( x, y )  2 x ( x, y )  2 y  dg ( x, y )  2 x dx  2 y dy  dg (1, 0)  2 dx  0  dx  0 ( F )
x y
 Pentru   2 , punctul (1,0) este punct şa.
Metoda II:
2L 2L 2L
Pentru   0 : L x, y;0   ( x  1) 2  y 2  ( x , y ;0)  2 ( x, y;0)  2 ( x, y;0)  0
x 2 y 2 xy
2 0 2L 2 0
H  x, y;0     1  2 (1, 0;1)  2  0 2  40
0 2 x 0 2
Deci (1,0) este un punct de minim relativ condiţionat.
 
Pentru   2 : L x, y;2   ( x  1) 2  y 2  2 x 2  y 2  1   x 2  2 x  3 y 2  3 
 L
2
 L 2
 L 2
( x, y;2)  2 ( x, y;2)  6 ( x, y;2)  0
x 2
y 2
xy
 2 0  2L 2 0
H  x, y; 2     1  2 (1, 0; 2)  2  0 2   12  0
 0 6 x 0 6
Deci (-1,0) este punct şa (nu este un punct extrem).

Exerciţii propuse:
1. Să se găsească extremele funcţiilor condiţionate:
a) f  x, y   x y, x  y  1 ,  x, y   2 ; b) f  x, y   x 2  y 2  x y , 2 x  y  3 ,  x, y   2
.

66
c) f  x, y   x y , x 2  y 2  10 ,  x, y   2
d) f  x, y   x 2  y 2  x  y , x  y  1 ,  x, y   2

Test de control nr.2

1. Să se stabilească natura seriilor:


n

n 1 
7n 
en  n ! 
 n2  n  1 
a)  2 n 2 1
; b) 
n 1 5  n  7
n
; c)  nn
; d)  a
n 1  n2
 , a 0;
n 1  1 n 1 
1  
 n
  n

1 xn  3 1 n  1 1
  1  
 5,5 ; g)
n
e) ; f) , x  5 n arctg 3  x , x    ,  .
n 5n n 1 3  5
n n
n 1 n 1  n   5 5
2. Să se dezvolte în serie MacLaurin următoarea funcţie: ln(1  x  2 x ) . 2

x y
3. Fie funcţia f : 3  definită astfel: f  x, y, z     1 . Arătaţi că:
y z
 f  x, y , z   f  x, y , z   f  x, y , z 
x y z  0.
x y z
2 2
4. Fie funcţia f : 2  definită astfel: f ( x, y )  ( x  y ) e  x  y . Să se determine valoarea medie
R ( x, 2), valoarea marginală M ( x, 2) şi elasticitatea parţială în raport cu x, adica Ex ( -1, 2).
5. Să se scrie formula lui Taylor de ordinul al doilea pentru funcţia
f  x, y   x 2  y 2  2 xy  4 x  3 y în punctul ( 0, 0).
6. Fie funcţia f : 2
 definită astfel f  x, y   x 4  y 4  4 xy ,  x, y   2
. Să se calculeze f (
1, 2) şi df ( 1, 2) şi să se determine punctele de extrem local pentru funcţia f ( x, y ) .
8. Se dă funcţia f ( x, y )  x 2  y 2  x  y . Să se calculeze f ( 1, 3) şi df (x, y) şi să se determine
punctele de extrem condiţionat pentru funcţia f ( x, y ) cu legătura x + y = 1.

67
Unitatea de învăţare III. Elemente de calcule financiare

În capitolul de Elemente de calcule financiare sunt tratate diferite probleme ce capătă în contextul
actual al economiei de piaţă o importanţă deosebită şi anume probleme financiar bancare. Noţiunea de bază cu
care se operează în calculele financiare este dobânda.

III.1. DOBÂNDA

III.1.1. Dobânda

De milenii există noţiunea de dobândă. Dobânda este suma pe care o plăteşte creditorului la scadenţă
pentru folosirea unui capital pe o perioadă determinată de timp sau din punct de vedere practic dobânda este
remunerare bănească pe care deţinătorul de capital o primeşte pentru folosirea capitalului propriu (dobânda
originară a capitalului) sau pentru capitalul încredinţat spre utilizare altor persoane (dobânda împrumutului)
pe o perioadă dată. De fiecare dată când o persoană sau o instituiţie împrumută o sumă bănească altuia, acesta
se privează de posibilitatea ca pe o perioadă de timp să folosească această sumă.
Presupunem că partenerul P1 dispune de o sumă de bani S0 pe care o plasează partenerului P2, pentru
o perioadă de timp t, în condiţii reciproc acceptate. La sfârşitul perioadei de timp t, deci la scadenţa,
partenerului P1 îi revine suma iniţială S0 la care se mai adaugă plata acestui serviciu, adică suma finală St
care, în mod normal, trebuie să depăşească suma plasată iniţial S0.

• •
S0 t St
Aşadar, suma finală St depinde de suma iniţială S0 şi de perioada de timp t pe care a fost realizat plasamentul
şi putem nota această dependenţă cu S ( S0, t) = St. Suma finală St este cu atât mai mare cu cât suma iniţială S0
este mai mare şi totodată aceasta creşte când perioada de plasament t creşte.

Definiţia III.1.1.1[11,pg.51]: Se numeşte sumă finală (valoare finală) sau valoarea revenită
partenerului P2 pentru suma plasată S0 pe perioada de timp t funcţia S :  0,     0,     0,   care
depinde de două variabile şi care îndeplineşte simultan condiţiile:
S ( S0 , t )
1)  1 (suma finală este mai mare decât suma iniţială şi creşte odată cu creşterea sumei iniţiale) şi
S0
S ( S0 , t )
 0 (suma finală creşte odată cu creşterea perioadei de timp);
t
2) S ( S0 ,0)  S0 ( dacă perioada de timp este 0, atunci suma finală este egală cu suma iniţială) şi S (0, t )  0
(dacă suma iniţială este egală cu 0, atunci şi suma finală este egală cu 0, indiferent de perioada de timp).
Diferenţa dintre suma finală St şi suma iniţială S0, o vom nota: D( S0 , t )  S ( S0 , t )  S0 sau D  St  S0
Definiţia III.1.1.2[11,pg.51]: Se numeşte dobândă pentru suma plasată S0 pe perioada de timp t funcţia
D :  0,     0,     0,   care depinde de două variabile şi care îndeplineşte simultan condiţiile:
D( S0 , t ) D( S0 , t )
1)  0 (dobânda creşte odată cu creşterea sumei iniţiale) şi  0 (dobânda creşte odată
S0 t
cu creşterea perioadei de timp);
2) D( S0 ,0)  0 ( dacă perioada de timp este 0, atunci dobânda este egală cu 0) şi D (0, t )  0 (dacă suma
iniţială este egală cu 0, atunci şi dobânda este egală cu 0, indiferent de perioada de timp).
Definiţia III.1.1.3: Dacă t = 1 an şi S0 = 100 u.m., dobânda corespunzătoare se numeşte procent şi se notează
cu p.

68
Definiţia III.1.1.4: Dacă t = 1 an şi S0 = 1 u.m., dobânda corespunzătoare se numeşte dobândă unitară
anuală (rata dobânzii) şi se notează cu i. Evident, are loc următoarea relaţie: p = 100 · i.
Definiţia III.1.1.5: Rata dobânzii sau mărimea relativă a dobânzii este raportul procentual între masa
dobânzii (anuale) şi capitalul utilizat în condiţii normale. Ea poate fi considerată preţul plătit pentru folosirea
sumei de 100 de unităţi monetare pe termen de un an.

III.1.2. Dobânda simplă

Dobânda simplă este una dintre cele mai importante şi mai des folosite operaţiuni financiare. Acest
tip de dobândă este o sumă de bani pe care o plăteşte o persoană fizică sau juridică (numită debitor) unei alte
persoane fizice sau juridice (numită creditor) pentru folosirea unei sume de bani împrumutate. Aşadar,
dobânda simplă este preţul la care se vinde sau se cumpără capitalul împrumutat pe piaţa capitalului.

Definiţii. Formule de calcul

Definiţia III.1.2.1: Spunem că plasamentul s-a făcut în regim dobâdă simplă dacă pe întreaga
perioadă de timp t valoarea utilizată în calcul a sumei iniţiale S0 rămâne neschimbată.
Definiţia III.1.2.2: Se numeşte dobândă simplă dobânda calculată o singură dată asupra sumei plasate S0 pe
întreaga durată de plasare t şi se notează cu Ds.
În cadrul operaţiunilor financiare pe termen scurt (sub 1 an) se foloseşte dobânda simplă. Fie notaţii:
S0 – suma plasată iniţial (valoarea iniţială); t – durata operaţiunii; Ds – dobânda simplă;
p – procentul de dobândă; St – suma finală (valoarea finală) ;i – rata dobânzii.
S0  p  t t p tm
Formula de calcul a dobânzii simple este: Ds  S0  i  t  sau Ds  S0  i  m  S0  
100 m 100 m
unde, m este numărul de diviziuni egale în care este împărţit anul şi tm este perioada de plasare exprimată în
număr de diviziuni (t1 - număr de ani, t2 - număr de semestre, t4 - număr de trimestre, t12 - număr de luni, t360 -
număr de zile).
Pe plan internaţional, se cunosc trei proceduri de considerare a anului bancar, şi anume:
- procedura engleză: luni calendaristice (28, 29, 30, 31 zile), anul 365 zile;
- procedura franceză: luni calendaristice (28, 29, 30, 31 zile), anul 360 zile;
- procedura germană: luni egale cu 30 zile, anul 360 zile.
Dacă plasamentul sumei S0 nu are loc cu acelaşi procent p pe toată durata de plasare t, adică fiecărei
subperioade tk îi corespunde un procent de plasare pk , atunci dobânda simplă se calculează astfel:
n n
pk n
Ds  S0  i
k 1
k  tk  S0   100  t
k 1
k , unde t   tk şi pk  100  ik .
k 1

Elementele dobânzii simple


 
 
  
  St  DS
 S0  1  i  t  1  i  t  i t
  
  t   St  D
St  S0  Ds   S0  1  i  m  S0    S
  m t
1  i  m  i  tm
  n
  m  m
  k 1

 S0  1  ik  tk 



St  D
 n S
n
 

1  ik  tk  ik  tk
 k 1  k 1

Ds S  S0 Ds S  S0 Ds S  S0 S  S0
i  t ; p  100   100  t ; t  t  100  t
S0  t S0  t S0  t S0  t S0  t S0  i S0  p

69
n
tm
Definiţia III.1.2.3: Expresiile 1  i  t , 1  i 
m
, 1 i
k 1
k  tk se numesc factori de fructificare şi se notează cu

u.
1 1 1 1
Definiţia III.1.2.4: Expresiile , , se numesc factori de actualizare, şi se notează cu v  .
1  i  t 1  i  tm n
u
m 
1  ik  tk
k 1

Probleme rezolvate:
1. Se plasează astăzi suma de 10.000 u.m. în regim de dobândă simplă, cu procentul anual de 1,6%.
De ce sumă vom dispune peste 3 luni şi care este dobânda aferentă? Care este factorul de fructificare anuală?
 1,6 3 
 Rezolvare: St  10.000  1     10.000  1,004  10.040 u.m.
 100 12 
1,6 3
Ds = 10.040 – 10.000 = 40 u.m.; u 1   1,004
100 12
2. În urmă cu 72 zile a avut loc un plasament în regim de dobândă simplă, cu procentul anual de 1,5%
şi dispunem astăzi de suma 25.750 u.m. Se cere suma plasată iniţial şi factorul de actualizare anuală.
 Rezolvare:
25.075 25.075 1 1
S0    25.000 u.m. ; v    0,997
1,5 72 1,003 1,5 72 1,003
1  1 
100 360 100 360
3. O sumă de 25.000 u.m. este plasată, în regim dobândă simplă, pe perioadele t1 = 4 luni, t2 = 36 zile
şi t3 = 3 semestre cu procentele anuale de 1,2%, 1% şi respectiv 1,6%. Să se calculeze valoarea finală a
operaţiunii financiare, precum şi dobânda aferentă.
 Rezolvare:
 1, 2 4 1 36 1,6 3 
Folosim formula: St  S0  1  i1  t1  i2  t2  i3  t3   St  25.000   1       
 100 12 100 366 100 4 
St = 25.425 u.m. şi Ds = St – S0 = 25.450 – 25.000 = 450 u.m.
4. Cu ce procent anual trebuie plasată suma de 15.000 u.m., pe o perioadă de un semestru, în regim
dobândă simplă, pentru a dispune în final de suma de 15.120 u.m. ?
15.120  15.000 120
 Rezolvare: p  100   100  = 1,6%
1 7.500
15.000 
2

Probleme propuse:
1. Suma de 50.000 u.m. se plasează în regim de dobândă simplă, pe o perioadă de 90 zile cu procentul
anual unic de 2,25%. De ce sumă vom dispune la scadenţă şi care este dobânda aferentă? Care este factorul
de fructificare anuală?
2. În urmă cu 270 zile a avut loc un plasament în regim de dobândă simplă, cu procentul anual de 6%
şi dispunem astăzi de suma 10.450 u.m. Se cere suma plasată iniţial şi factorul de actualizare anuală.
3. Care este dobânda simplă aferentă plasării unei sume de 20.000 u.m. pe o durată de un semestru cu
procentul anual de 1,75%? Dar suma finală?
4. Ce sumă a fost plasată, în regim dobândă simplă, cu un procent anual de 2,5%, pe o durată de trei
luni, ştiind că la sfârşitul perioadei avem o dobândă de 125 u.m.
5. O sumă de 10.000 u.m. este plasată, în regim dobândă simplă, pe perioadele t1 = 36 zile, t2 = 3 luni
şi t3 = 1 semestru cu procentele anuale de 2%, 2,4% şi respectiv 0%. Să se calculeze valoarea finală a
plasamentului, precum şi dobânda aferentă.
6. Cu ce procent anual trebuie plasată suma de 50.000 u.m., pe o perioadă de 36 zile, în regim
dobândă simplă, pentru a dispune în final de suma de 50.100 u.m. ?
7. Pe ce durată de timp exprimată în zile trebuie plasată suma 10.000 u.m., în regim de dobândă
simplă, cu procentul anual de 1,8% pentru a primi o dobândă în valoare de 130 u.m.?

70
Operaţiuni echivalente în regim de dobândă simplă. Echivalenţă prin dobândă

Definiţia III.1.2.5 : O operaţiune financiară între doi parteneri P1 şi P2 între care intervin plasarea, în
regim DS, a sumelor S1, S2, …, Sn, pe duratele t1, t2, … , tn, cu procentele p1, p2, … , pn, se numeşte
operaţiune multiplă sau matriceală şi se notează:
 S1 S2  Sn 
A   p1 p2  pn 
 t1 t2  tn 
Observăm că pentru fiecare sumă depusă în regim dobândă simplă S k , k  1, n , pe perioada tk , k  1, n cu
procentul pk , k  1, n obţinem o dobândă simplă Ds  , k  1, n . Astfel dobânda simplă corespunzătoare
k

operaţiunii multiple A se calculează conform formulei:


n n
1 n
Ds   Ds k    S k  ik  tk    Sk  pk  tk
k 1 k 1 100 k 1
Definiţia III.1.2.6[7]: Două operaţiuni multiple, A şi B, se numesc echivalente în regim DS, în raport cu
DS
dobânda, dacă, în final, ele conduc la aceeaşi dobândă simplă totală şi se notează cu A  B . Aşadar,
D
DS
A  B  Ds  A   Ds  B 
D
1) Suma medie înlocuitoare. Operaţiunea A poate fi înlocuită tot cu o operaţiune multiplă, în care sumele
sunt egale între ele. Aşadar, avem:
 S1 S2  Sn   S 
A   p1 p2  pn    p1 pn   B
DS
p2 
D
 t1 t2  tn   t1 t2  tn 
unde, prin S se numeşte suma medie înlocuitoare pentru sumele S1, S2, …, Sn.
Conform definiţiei III.1.2.6 avem:
n n
Ds  A    S k  ik  tk Ds  A   Ds  B  n n S k  pk  tk
k 1
n
  Sk  ik  tk  S   ik  tk  S k 1
n
Ds  B   S   ik  tk
k 1 k 1
p
k 1
k  tk
k 1
n n

S k  pk  tk S k  pk  tk
2) Procentul mediu înlocuitor : p  k 1
n
; 3) Scadenţa medie înlocuitoare : t  k 1
n

 S k  tk
k 1
S k 1
k  pk

4) Sumă unică înlocuitoare, procent unic înlocuitor şi scadenţă unică înlocuitoare


În acest caz avem:
 S1 S2  Sn   S  n n
p p2  pn    p  
DS

 1 D
S k 1
k  ik  t k  S  i  t   S k  pk  t k  S  p  t
k 1
 t1 t2  tn   t 
unde S se numeşte sumă unică înlocuitoare, p se numeşte procent unic înlocuitor şi t se numeşte scadenţă
unică înlocuitoare.
n n n

 S k  pk  t k  Sk  pk  tk S k  pk  tk
Aşadar, avem: S  k 1
; p k 1
; t k 1
.
p t S t Sp

71
Probleme rezolvate:
10.000 u.m. 20.000 u.m. 15.000 u.m.
1. Fie operaţiunea financiară: A =  1, 2% 1,5% 1, 4%  . Să se determine în
 180 zile 4 luni 1 semestru 
condiţii de echivalenţă cu dobânda:
a) Suma medie înlocuitoare; b) Procentul mediu înlocuitor; c) Scadenţa medie înlocuitoare.
3
180
 Rezolvare: a) S
k 1
k  pk  tk = S1  p1  t1  S 2  p2  t2  S3  p3  t3 = 10.000 · 1,2 ·
360
+ 20.000 · 1,5 ·

4 1
+ 15.000 · 1,4 · = 6.000 + 10.000 + 10.500 = 26.500
12 2
3
180 4 1

k 1
pk  tk = p1  t1  p2  t2  p3  t3 = 1,2 ·
360
+ 1,5 ·
12
+ 1,4 · = 1,8
2
26.500
Suma medie înlocuitoare este: S = = 14.722,22 u.m.
1,8
3
180 4 1
b) S
k 1
k  tk = S1  t1  S2  t2  S3  t3 = 10.000 ·
360
+ 20.000 ·
12
+ 15.000 · = 19.166,66
2
26.500
Procentul mediu înlocuitor este: p = 1,383%
19.166,66
3
c) S
k 1
k  pk = S1  p1  S 2  p2  S3  p3 = 10.000 · 1,2 + 20.000 · 1,5 + 15.000 · 1,4 = 63.000

26.500
Scadenţa medie înlocuitoare este: t = 0,42 ani  t 151,43 zile
63.000
2. Considerăm operaţiunea financiară de la problema anterioară notată cu A. Să se rezolve
echivalenţele de mai jos pentru aflarea sumei unice înlocuitoare, procentul unic înlocuitor şi scadenţei unice
DS
 S  DS
 20.000 u.m. DS
35.000 

înlocuitoare. a) A  1, 4%  ;  b) A     c) A   1,3%  .
D D
p ; D
 1 an   3 trimestre   t 
3
26.500
 Rezolvare: Ştim de la problema anterioară că S
k 1
k  pk  tk = 26.500 a) S =
1, 4  1
18.928,571

26.500 26.500
b) p = 1,766% c) t = 0,582 ani  t 209,67 zile
3 35.000  1,3
20.000 
4

Probleme propuse:
 20.000 u.m. 30.000 u.m. 40.000 u.m.
1. Fie operaţiunea financiară: A =  1, 2% 2, 2% 1,8% 
 2 luni 72 zile 4 luni 
Să se determine în condiţii de echivalenţă cu dobânda: a) Suma medie înlocuitoare; b) Procentul mediu
înlocuitor; c) Scadenţa medie înlocuitoare.
2. Considerăm operaţiunea financiară de la problema anterioară notată cu A. Să se rezolve
echivalenţele de mai jos pentru aflarea: procentul unic înlocuitor şi scadenţei unice înlocuitoare.
DS
32.000 u.m. DS
 20.000 
a) A    p  b) A   1%  .
D ; D
 150 zile   t 

72
III.1.3. Dobânda compusă

O sumă S0 este plasată în regim de dobândă compusă dacă, la sfârşitul fiecărei perioade etalon de
timp, dobânda simplă calculată se adaugă la suma iniţială, în scopul de a produce dobândă în perioada
următoare. [7]
Definiţii. Formule de calcul

Definiţia III.1.3.1: Spunem că plasamentul s-a făcut în regim dobâdă compusă dacă pe întreaga
perioadă de timp t valoarea utilizată în calcul a sumei iniţiale S0 se schimbată periodic după o anumită
regulă.
Dobânda compusă este specifică operaţiunilor financiare pe termen lung. Ca unitate de timp se
consideră anul bancar. Vom utiliza notaţiile:
S0 – suma iniţială (valoarea iniţială); t – durata de plasare; St – suma finală (valoare finală);
i – dobânda unitară (rata dobânzii); p – procentul anual; Dc = St – S0 – dobânda compusă.
n
1) Dacă suma S0 este plasată pe perioada t  t
k 1
k , cu procentele corespunzătoare p1, p2, …, pn, în regim de

n
 n 
dobândă compusă, atunci avem: St  S0   tk  şi Dc = S0   1  ik  tk   1
 1  i k
k 1  k 1 
n
t
2) Dacă suma S0 este plasată pe perioada t   tk , unde t1  t2  ...  tn  , cu procentele corespunzătoare
k 1 n
p1, p2, …, pn, în regim de dobândă compusă, atunci avem:
n
 t  n  t 
St  S0   1  ik   şi Dc = S0   1  ik    1
k 1  n  k 1  n 
n
3) Dacă suma S0 este plasată pe perioada t  t
k 1
k  n , unde t1  t2    tn  1 an , cu procentele

corespunzătoare p1, p2, …, pn, în regim de dobândă compusă, atunci avem:


n
 n 
St  S0   1  ik  şi Dc = S0   1  ik   1
k 1  k 1 
n
4) Dacă suma S0 este plasată pe perioada t  t
k 1
k  n , unde t1  t2    tn  1 an , cu procentele

corespunzătoare p1  p2  ...  pn  p în regim de dobândă compusă, atunci avem:

St  S0  1  i   S0  1  i  şi Dc = S0  1  i   1
n t t

 
n 1
tm t
5) Dacă suma S0 este plasată pe perioada t   tk  n  , unde t1  t2    tn  1 an , tn 1  m , unde tm
k 1 m m
reprezintă numărul de fracţiuni de tip m ale anului următor, cu procentele corespunzătoare
p1 , p2 ,  , pn , pn 1 în regim de dobândă compusă, atunci avem:
n n
 tm  tm
- Formula raţională St  S0   1  ik   1  in1 
k 1  m 
, - Formula comercială St  S0   1  i   1  i 
k 1
k n 1
m

n 1
t t
6) Dacă suma S0 este plasată pe perioada t   tk  n  m , unde t1  t2    tn  1 an , tn 1  m , unde tm
k 1 m m
reprezintă numărul de fracţiuni de tip m ale anului următor, cu procentele corespunzătoare
p1  p2    pn  pn 1  p în regim de dobândă compusă, atunci avem:

73
 tm  t
- Formula raţională St  S0  1  i    1  i   
n n m
, - Formula comercială S  S  1  i
m 
m
t 0

Elementele dobânzii compuse
St ln St  ln S0  St 
1/ t
 S 1/ t 
St  S0  1  i  ; S0 
t
;t ; i     1 şi p  100   t   1 .
1  i 
t
ln  
1  i  S0   S0  
Definiţia III.1.3.2: Expresia u = 1 + i se numeşte factor de fructificare anuală. Avem: St  S0  u t .
1
Definiţia III.1.3.3: Expresia v   u 1 se numeşte factor de actualizare anuală. Avem: S0  St  vt .
1 i

Probleme rezolvate:
1. Se plasează astăzi suma de 10.000 u.m. în regim de dobândă compusă, cu procentul anual de 3%.
De ce sumă vom dispune peste 4 ani şi care este dobânda aferentă? Care este factorul de fructificare anuală?
4
 3 
 Rezolvare: S 4  10.000  1   11.255,088 u.m. ; Dc = 11.255,088 – 10.000 = 1.255,088 u.m.;
 100 
u  1  0,03  1,03
2. În urmă cu 3 ani a avut loc un plasament în regim de dobândă compusă, cu procentul anual de 2,5%
şi dispunem astăzi de suma 11.038,13 u.m. Se cere suma plasată iniţial şi factorul de actualizare anuală.
11.038,13 11.038,13 1
 Rezolvare: S0  3
  10.000 u.m. ; v   0,97561
 2,5  1,103813 1, 025
1  
 100 
3. În urmă cu 3 ani a fost amânată o datorie pentru care astăzi, cu procentele anuale 10%, 15% şi
12%, se plăteşte suma de 28.336 u.m.. Care este valoarea datoriei?
S3 28.336
 Rezolvare: S0  Avem S0   20.000 u.m.
1  i1   1  i2   1  i3   10   15   12 
1  100   1  100   1  100 
     
4. Pe ce durată de timp trebuie plasată suma de 16.000 u.m., în regim de dobândă compusă, cu
procentul anual de 2% pentru a dispune de suma 16.979,328 u.m.?
ln16.979,328  ln16.000
 Rezolvare: t  = 3 ani
 2 
ln 1  
 100 
5. Dacă un plasament este realizat în regim dobândă compusă pe perioadă de 3 ani şi 6 luni, cu
procentul anual 2.5% şi cu suma iniţială de 30.000 u.m., atunci să se determine suma finală şi dobânda
aferentă ştiind că se foloseşte formula raţională şi formula comercială.
3
 2.5   2.5 6 
 Rezolvare: FR: Avem S 6  30.000   1    1    32.710.55273 u.m.
3
12  100   100 12 
Dc = S 6 – S0 = 32.710.55273 – 30.000 = 2.710.55273 u.m.
3
12
6
3
 2.5   2.5 12
FC: Avem S 6  30.000  1    1   32.708,05984 u.m.
3
12  100   100 
Dc = S 6 – S0 = 32.708,05984 – 30.000 = 32.708,05984 u.m.
3
12

Probleme propuse:
1. Se plasează astăzi suma de 12.000 u.m. în regim de dobândă compusă, cu procentul anual de 1,5%.
De ce sumă vom dispune peste 4 ani şi care este dobânda aferentă? Care este factorul de fructificare anuală?

74
2. Se cere suma plasată iniţial şi factorul de actualizare anuală, pentru un plasament în regim de
dobândă compusă, care a avut loc în urmă cu 2 ani, cu procentul anual de 1,75% şi dispunem astăzi de suma
16.892,1 u.m.
3. O sumă de 50.000 u.m. este plasată în regim dobândă compusă, pe o perioadă de 2 ani cu
procentele anuale de 1% şi 1,5%. Să se calculeze valoarea finală a operaţiunii financiare, precum şi dobânda
aferentă.
4. O persoană a împrumutat suma S0 de la o bancă, în regim dobândă compusă, pe o perioadă de 3 ani
cu procentele anuale 15%, 16% şi 10%. În ultima zi a celui de-al treilea an persoana restituie suma de 29.348
u.m.. Ce sumă a împrumutat acea persoană şi care este dobânda pe care a plătito?
5. În urmă cu 4 ani a fost plasată suma de 10.000 u.m. şi astăzi dispunem de suma de 14.641 u.m. Cu
ce procent anual constant s-a făcut plasamentul?
6. Pe ce durată de timp trebuie plasată suma de 10.000 u.m., în regim de dobândă compusă, cu
procentul anual de 10% pentru a dispune de suma finală 13.310 u.m.?
7. Dacă un plasament este realizat în regim dobândă compusă cu un procent anual 2.25% pe perioadă
de 4 ani şi 6 luni, şi cu suma iniţială de 70.000 u.m., atunci să se determine suma finală şi dobânda aferentă
ştiind că se foloseşte formula raţională şi formula comercială.

III.1.4. Comparaţii între dobânda simplă şi dobânda compusă

Dacă considerăm operaţiunea financiară o sumă S0 plasată pe durata t, cu procentul anual unic
p atunci dobânda simplă şi dobânda compusă se calculează folosind formulele:
Dc  St  S0  S0  1  i   S0  S0   1  i   1 
t t
Ds  S0  i  t
 
Reprezentăm grafic funcţiile Ds(t), Dc(t):

D Dc(t)
Ds(t)
S0i

0 1 an t
Din reprezentarea grafică, observăm:
a) dacă t <1an, atunci Ds > Dc; b) Dacă t =1an, atunci Ds = Dc; c) dacă t >1an, atunci Ds < Dc.

Probleme rezolvate:
1. Suma de 10.000 u.m. se plasează pe perioada de 4 ani şi conduce la dobânda de 4.641 u.m. Cu ce
procent s-a făcut fructificarea, în DS şi DC?
4.641
 Rezolvare: a) În regim de dobândă simplă: i   0,11625  p  11, 62%
4  10.000
1
 4.641 4
b) În regim de dobândă compusă: j    1  1  j = 0,1 => q = 10 %
 10.000 
2. Suma So este plasată cu procentul annual de 10%, în regim dobândă compusă timp de 2 ani. Cu ce
procent ar trebui plasată în regim dobândă simplă pentru a realiza aceeaşi dobândă?
 Rezolvare: 0,21 = 2 · i => i = 0,105 => p = 10,5%

75
III.1.5. Procent şi risc de plasare. Devalorizare

Între masa monetară care se află în circulaţie şi raporturile acesteia cu cererea de monedă sunt într-o
strânsă legătură. Inflaţia este considerată un dezechilibru fundamental între cererea bănească şi oferta
bănească şi aceasta se manifestă prin creşterea preţurilor.
Definiţia III.1.5.1: Inflaţia este fenomenul de creştere continuă a preţurilor sau de depreciere continuă a
valorilor băneşti.
Într-o economie de piaţă moneda se poate devaloriza.
Definiţia III.1.5.2[7]: Dacă se poate estima coeficientul de devalorizare α şi este folosit în mod corespunzător
pentru a împiedica pierderea de valoare a monedei, spunem că devalorizarea este controlată.
Dacă considerăm operaţiunea financiară o sumă S0 plasată pe o perioadă t, în regim de dobândă compusă,
atunci valoarea finală a operaţiunii este:
 S  1  i t , nu există devalorizare
 0
  1  i  t
St  S0    , există devalorizare necontrolată
 1  

 0 
S   1  i   1     , există devalorizare controlată
t

unde α – rata anuală a devalorizării.


1
Definiţia III.1.5.3: Factorul se numeşte factor de devalorizare, iar 1 + α se numeşte factor de
1 
compensare a devalorizării.
Aşadar, dacă avem o devalorizare controlată, atunci obţinem: St  S0  1  i   1      S0  1  j 
t t

unde i - dobândă unitară anuală reală; j - dobândă unitară anuală aparentă;  - rata anuală a devalorizării.
Atunci 1  j  1  i   1    este factorul de anulare a devalorizării  j  i    i   .
Un alt risc întâlnit în economie este riscul catastrofic, care apare în situaţii speciale cum ar fi războaie,
catastrofe, schimbări politice violente, etc..
Dacă consideră operaţiunea financiară o sumă S0 plasată pe o perioadă t, în regim de dobândă compusă, atunci
valoarea finală a operaţiunii este:

 S  1  i t , nu există devalorizare, nu există risc catastrofic
 0
 1  i t există devalorizare, există risc catastrofic

St  S0  ,
 1     1   
t t
ambele necontrolate

 S  1  i t  1   t  1   t , există devalorizare, există risc catastrofic,
 0 ambele controlate
unde  – rata anuală a devalorizării,  - “risc catastrofic”.
Aşadar, dacă avem o devalorizare şi un risc catastrofic ambela controlate, atunci obţinem:
S0  1  i   1     1     S0  1  k 
t t t t

unde i - dobândă unitară anuală reală; k - dobândă unitară anuală aparentă;  - rata anuală a devalorizării;
 - “risc catastrofic”.
Atunci 1  k  1  i   1     1     1  j   1    este factorul aparent de fructificare
 k  j    j

Probleme rezolvate:
1. O sumă a fost împrumutată pe timp de 4 ani, în regim de dobăndă compusă, cu un procent anual
aparent de 11% care include şi devalorizarea anuală de 2%. Care este procentul anual real?

76
11 2

j 
Rezolvare:Folosim formula: j  i    i    i  Avem i  100 100  0,0882  p = 8,82%
1 1
2
100
2. Fie suma de 10.000 u.m. plasată în regim de dobăndă compusă pe 5 ani cu 10%. Care este valoarea
finală a plasamentului în condiţiile: a) nu există devalorizare sau este neglijabilă;
b) există o devalorizare necontrolată de 4%; c) există o devalorizare controlată de 4%.
5
 10 
 Rezolvare: a) S5  10.000  1    16.105,1 u.m.
 100 
5
 10 
 1  100 
5
 10  4 
b) S5  10.000    13.237, 216 u.m. c) S5  10.000 1  1     19.594,315 u.m.
 1  4   100  100  
 100 

Probleme propuse:
1. Presupunem că o bancă acordă împrumuturi cu procentul anual real de 15%. Dacă intervine o
devalorizare anuală controlată de 1% şi se are în vedere şi un risc catastrofic de 4%, cu ce procent aparent vor
fi acordate creditele?
2. O bancă acordă un credit în valoare de 100.000 u.m. pe 4 ani cu un procent real de 10%. Pe
parcursul celor 4 ani a avut loc o devalorizare a monedei cu 8%, precum şi o pierdere anuală de “tip risc
catastrofic” de 5%. Să se afle: a) valoarea finală a datoriei, dacă n-ar exista devalorizare şi risc catastrofic; b)
valoarea finală, dacă coeficienţii α şi β nu sunt controlaţi, precum şi pierderea valorică aferentă; c) valoarea
finală cu riscuri controlate; d) dobânda anuală aparentă (% de dobândă anuală aparentă).

III.2. OPERAŢIUNI DE SCONT


III.2.1. Noţiuni generale

Operaţiunile de scont sunt operaţiuni financiare specifice băncilor comerciale şi constau în cumpărarea
de către acestea a unor efecte de comerţ sau poliţe (hârtii de valoare, chitanţe, certificate de depozit la
purtător, bilete de ordine, scrisori de schimb, trate), înainte de scadenţa lor, cu reţinerea din valoarea nominală
a dobânzii până la scadenţă şi a unui comision, adica se percepe o anumită taxă de la posesorii acestor
documente financiare. [7]
Să presupunem că partenerul P1 a împrumutat o sumă S0, pentru o perioadă de timp θ, cu procentul
anual p de la partenerul P2. Partenerul P1 semnează o poliţă partenerului P2 prin care se obligă ca la scadenţa θ
să-i restituie o sumă finală, notată cu K > S0, reprezentând datoria la care se adaugă dobânzile aferente. Din
diferite motive, partenerul P2 nu poate aştepta până la scadenţa θ şi doreşte să încaseze valoarea poliţei la
momentul θ1 < θ, adică cu t = θ – θ1 ani înainte de scadenţă, adresându-se, în acest caz, unei bănci comerciale.
Dacă la momentul θ1 valoarea poliţei este K1, deţinătorul acesteia va primi din partea băncii comerciale o
sumă, notată cu Ka. La scadenţa θ, banca comercială urmează să încaseze de la partenerul P1 valoarea
integrală a poliţei, adică K. [7] Teoretic, deţinătorul poliţei, adică partenerul P2 ar trebui să primească, la
momentul θ1, contravaloarea poliţei egală cu K1. Practic, valoarea plătită de bancă Ka este în general mai mică
decât valoarea K1 (Ka < K1), deoarece, pentru acest serviciu banca va percepe diverse comisioane, taxe fixe
sau variabile.Schematic, avem:
(S0, p, θ) θ1 θ2
P1 P2

(S0, p, θ1)
K1 BC

t = θ – θ1
Ka K
S

77
Notaţii şi denumiri:
- S0 reprezintă valoarea de emisiune a poliţei (valoarea iniţială a operaţiunii);
- K reprezintă valoarea nominală a poliţei (capital nominal, valoarea finală a operaţiunii);
- K1 reprezintă cursul poliţei la scontare (valoarea poliţei la momentul θ1);
- Ka reprezintă valoarea scontată a poliţei (capital scontat);
- θ reprezintă perioada de timp până la scadenţa poliţei;
- θ1 reprezintă perioada de timp până la încasarea poliţei sau până la scontare;
- t reprezintă perioada de timp de la scontare până la scadenţa poliţei.
- q reprezintă procentul de scont;
- j reprezintă rata anuală de scont.
Definiţia III.2.1.1: Scontul sau taxă de scont reprezintă diferenţa dintre valoarea nominală a poliţei şi
valoarea scontată a acesteia şi se scrie: S  K  K a .
Definiţia III.2.1.2: Rescontare reprezintă operaţiunea financiară prin care banca vinde poliţa altei bănci,
înainte de scadenţă.
Definiţia III.2.1.3: Valoarea nominală a poliţei reprezintă suma dintre valoarea scontată şi taxa de scont şi
se scrie: K  K a  S .
Definiţia III.2.1.3 : Scont raţional reprezintă taxa de scont calculată ca dobândă simplă sau ca dobândă
compusă.
Definiţia III.2.1.4: Scont comercial reprezintă orice alt rezultat care aproximează scontul raţional.

III.2.2. Scont simplu

Definiţia III.2.2.1: Scont simplu raţional reprezintă taxa de scont evaluată ca dobânda simplă
corespunzătoare capitalului scontat Ka, pe perioada t = θ – θ1, cu procentul anual de scont q = 100 · j , se
q tm
notează Ssr şi se calculează : S sr  K a  j  t sau S sr  K a  
100 m
după cum t se exprimă în număr întreg de ani sau în fracţiuni de an, iar procentul de scont este unic.
Dacă perioada t se descompune în n subperioade de timp cărora le corespund procente diferite de scont,
n n
t   tl , ql  100  jl , l  1, n , atunci avem: S sr  K a   jl  tl
l 1 l 1

 K  S0  1  i   
În aceste condiţii avem :  , 0  1  
 K1  S0  1  i  1 
K
Legătura dintre capitalul nominal K şi capitalul scontat Ka (în Ssr) : K a  .
1 j t
K  j t
Scontul simplu raţional examinat în funcţie de capitalul nominal K : S sr 
1 j t
Definiţia III.2.2.2[7]: Deoarece produsul j  t este relativ mic şi poate fi neglijat (fapt demonstrat în practica
K  j t
financiară) atunci în relaţia S sr  obţinem o aproximare a scont simplu raţional, care va fi notată Ssc
1 j t
şi numită scont simplu comercial. S sc  K  j  t
S sc
Legătura dintre Ssr şi Ssc : S sr  ; S sc  S sr  1  j  t 
1 j t
 K a  K  1  j  t 

Legătura dintre capitalul nominal K şi capitalul scontat Ka, în cazul Ssc:  Ka
K  1 j  t

Legătura dintre capitalul scontat Ka şi cursul poliţei la scontare K1, în cazul celor două tipuri de scont
simplu :

78
 1  i   i
 K1  1  j  t   1  i  1 
, în S sr
1  i   , în S sr

Ka   ; K a  /  /  K1  j  /  /  j0   1

 K  1  j  t   1  i   
, în S sc  i
, în S sc
 1 1  i  1 1  i  

Probleme rezolvate:
1. La data de 1.I. a fost cumpărată o poliţă în valoarea de 12.000 u.m., scadentă 10 luni mai târziu şi
evaluată cu procentul anual 4%, în regim dobândă simplă. Din motive diverse, posesorul poliţei se prezintă la
scontare cu 3 luni înainte de scadenţă. În aceste condiţii Să se determine: a) valoarea nominală a poliţei la
scadenţă; b) valoarea finală a poliţei în momentul scontării; c) valoarea scontată a poliţei când se aplică
scont simplu (raţional, comercial) cu procentul de scont de 5%.
 4 10   4 7
 Rezolvare:a) K  12.000   1     12.400 u.m. b) K1  12.000  1     12.280 u.m.
 100 12   100 12 
 13.000 13.000
  12.246,91358 u.m., în S sr
5 3 1,0125
1  
c) K a   100 12
  5 3
13.000   1     13.000  0,9875  12.245 u.m., în S sc
  100 12 
2. O poliţă, cumpărată în regim dobândă simplă, valorează la scadenţă, după o perioadă de 9 luni, cu
procentul anual 12%, suma de 18.530 u.m. Să se determine: a) valoarea poliţie în momentul cumpărării; b)
suma pe care o primeşte posesorul poliţei dacă o vinde unei bănci cu două luni înainte de scadenţă, când i se
aplică un scont simplu comercial cu un procent de scont de 2,75%.
18.530  15 2 
 Rezolvare: a) S0  = 17.000 u.m. b) Ka = 18.530  1    = 18.066,75 u.m.
12 9  100 12 
1 
100 12
3. O persoană este în posesia unei poliţe cu scadenţa de un an, cu procentul anual de 2,25% şi
valoarea nominală la scadenţă de 20.450 u.m., în regim dobândă simplă. Rămânând fără lichidităţi
disponibile, după 11 luni de la cumpărarea poliţei, posesorul acesteia scontează la o bancă comercială această
poliţă. În urma negocierii procentului de scont, obţine o valoare de 15%. Să se determine: a) valoarea iniţială
a poliţei; b) scontul simplu comercial şi raţional; c) valoarea scontată.
20.450
 Rezolvare: a) S0   20.000 u.m.
2, 25
1 1
100
2, 75 1 46,864
b) t    1 = 12 – 11 = 1 lună; Ssc = 20.450 · · 46,864 u.m. S sr  46,757 u.m.
100 12 2.75 1
1 
100 12
c) Pentru scont simplu comercial Ka = K - Ssc adică Ka  20.450– 46,864 =20.403,136 u.m. , iar pentru scont
simplu raţional Ka = K - Ssr adică Ka  20.450– 46,757 = 20.403,243 u.m.
4. La data de 1.I. o bancă a acordat un anumit credit, în regim dobândă simplă, în valoare de 25.000
u.m., rambursabil peste 10 luni şi cu un procent anual 16%. Banca stipulează în contractul de creditare
acordarea unor reduceri pentru rambursarea în avans, precum şi aplicarea unor penalizări în caz de întârziere a
rambursării. Dacă debitorul este în măsură să ramburseze după 7 luni de la acordarea creditului, care ar trebui
să fie procentul de scont ce trebuie să i se aplice pentru ca debitorul să achite: a) mai mult decât valoarea
datoriei la data scontării; b) exact valoarea datoriei la data scontă; c) mai puţin decât valoarea datoriei la data
scontării.
 16 7  328
 Rezolvare: K1  25.000   1     25.000   27.333,333 u.m.
 100 12  300

79
16
I. Pentru Ssr: jo = 100  0,146 avem : a) Pentru ca Ka > 27.333,33 trebuie ca j < 0,146;
16 7
1 
100 12
b) Pentru ca Ka = 27.333,33 trebuie ca j = 0,146; c) Pentru ca Ka < 27.333,33 trebuie ca j > 0,146;
16
III. Pentru Ssc: jo = 100  0,141 avem : a) Pentru ca Ka > 27.333,33 trebuie ca j < 0,141;
16 10
1 
100 12
b) Pentru ca Ka = 27.333,33 trebuie ca j = 0,141; c) Pentru ca Ka < 27.333,33 trebuie ca j > 0,141.

Probleme propuse:
1. O poliţă a fost cumpărată, în regim dobândă simplă, cu suma de 10.000 u.m. cu procentul anual de
1,8 % şi este scadentă peste 9 luni de la cumpărare. După 7 luni de la cumpărarea poliţei, posesorul acesteia o
vinde unei bănci comerciale care îi aplică un scont simplu comercial cu un procent de scont de 2%. Să se
determine: a) scontul operaţiunii; b) capitalul scontat.
2. O poliţă evaluată pentru 180 zile, cu procentul anual 2,1%, valorează la scadenţă 25.000 u.m. Să se
determine: a) suma cu care s-a cumpărat poliţa, în regimdobândă simplă;
b) suma pe care o primeşte posesorul poliţei dacă o vinde unei bănci comerciale cu o lună înainte de scadenţă,
când i se aplică un scont simplu raţional cu un procent de scont de 2,25%.
3. O persoană achiziţionează în urmă cu 5 luni, în regim dobândă simplă, o poliţă care valorează
astăzi 30.000 u.m., cu procentul anual 2%,. Posesorul poliţie o scontează la o bancă comercială care îi aplică
un scont simplu comercial de 2,2%. Poliţa este scadentă peste 10 luni de la cumpărate. Care este valoarea
iniţială a poliţei şi cât i se oferă deţinătorului poliţei la scontare?
4. O poliţă cu procentul anual de 1,9%, are valoarea nominală la scadenţă de 15.000 u.m. şi este
scadentă după o perioadă de 8 luni. Înainte cu 79 zile de scadenţă, poliţa este scontată la o bancă comercială,
în regim dobândă simplă, care îi aplică un procentului de scont de 2%. Să se determine: a) valoarea iniţială a
poliţei; b) scontul simplu comercial şi raţional; c) valoarea scontată.
5. Să presupunem că o datorie de 20.000 u.m contractată cu 9 luni în urmă trebuie rambursată exact
după cele 9 luni, odată cu dobânzile aferente corespunzătoare unui procent anual 1,75%, în regim dobândă
simplă. În documentele de împrumut se stipulează anumite reduceri în caz de rambursare înainte de scadenţă,
precum unele penalizări în caz de întârziere a rambursării. Dacă debitorul se prezintă pentru achitarea datoriei
cu 3 luni înainte de scadenţă, care ar trebui să fie procentul de scont simplu comercial pentru ca debitorul să
plătească: a) mai mult decât valoarea datoriei la data scontării; b) exact valoarea datoriei la data scontă; c)
mai puţin decât valoarea datoriei la data scontării.

III.2.3. Scont compus

Definiţia III.2.3.1: Scont compus raţional reprezintă taxa de scont evaluată ca dobânda compusă
corespunzătoare capitalului scontat Ka, pe perioada t = θ – θ1, cu procentul anual de scont q = 100 · j şi se
notează Scr şi se calculează : Scr  K a  1  j   1
t

 
 K  S0  1  i  

În aceste condiţii avem :  ,   1  t


 K1  S0  1  i 
1

 K  K a  (1  j )t

Legătura dintre capitalul nominal K şi capitalul scontat Ka pentru Scr:  K
 K a  (1  j )t

80
 1 
Scr exprimat în funcţie de capitalul nominal K: Scr  K  1 
 (1  j )t 

K  j t
Formulă de calcul pentru scont compus comercial (Scc) : Scc  K a  j  t ; Scc  .
1 j t
Comparaţie între Scr şi Scc, în funcţie de t:
- pentru t < 1 an, rezultă Scr  Scc În acest caz, banca preferă calculul lui Scc ;
- pentru t = 1 an, rezultă evident Scr = Scc ; - pentru t > 1 an, rezultă Scr > Scc.
 K  K a  1  j  t 

Legătura dintre capitalul nominal K şi capitalul scontat Ka, în cazul Scc:  K
Ka  1  j  t

Legătura dintre capitalul scontat Ka şi cursul poliţei K1, în cazul celor două tipuri de scont compus :
  1 i 
t

 K1    , în Scr i, în Scr


  1 j  
Ka   ; K a  /  /  K1  j  /  /  j0   1  i t  1
1 i
t
  , în Scc
 K1  , în Scc  t
 1 j t

Probleme rezolvate:
1. O poliţă în valoarea de 20.000 u.m., contractată în regim dobândă compusă, este scadentă peste 4
ani şi are procentul anual 10%. Dacă scontarea acesteia se face cu procentul de 12%, cât va primi posesorul
ei: a) la scadenţă; b) cu doi ani înainte de scadenţă;
4
 10 
 Rezolvare: a) K  20.000  1    20.000  1, 4641 = 29.282 u.m.
 100 
 29.282 29.282
 2
  23.343, 4311 u.m., în Scr
 12  1, 2544
 1
 
b) t = 2 ani; Pentru q = 12% avem K a    100 
 29.282 29.282
   23.614,5161 u.m., în Scc
12 1, 24
1  2
 100
2. O poliţă, cumpărată în regim dobândă compusă, evaluată pentru 3 ani, cu procentul anual 12%,
valorează la scadenţă 140.492,8 u.m. Să se determine: a) valoarea poliţie în momentul cumpărării; b) suma
pe care o primeşte posesorul poliţei dacă o vinde unei bănci cu 1 an înainte de scadenţă, când i se aplică un
scont compus cu un procent de scont de 14%.
140.492,8 140.492,8
 Rezolvare: a) S0  3
 = 100.000 u.m.
 12  1, 404928
 1  100 
 
 140.492,8 140.492,8
 1
  123.239, 29824 u.m., în Scr
1,14
 1  14 
 
b) K a    100 
140.492,8 140.492,8
   123.239, 29824 u.m., în Scc
14 1,14
 1   1
 100
3. O poliţă, cumpărată în regim dobândă compusă, cu procentul anual de 8%, are valoarea nominală
la scadenţă de 136.048,896 u.m. şi este scadentă după o perioadă de 4 ani. După 2 ani de la cumpărarea, poliţa

81
este scontată la o bancă comercială care îi aplică un procentului de scont de 10%. Să se determine: a)
valoarea iniţială a poliţei; b) scontul compus comercial şi raţional; c) valoarea scontată.
136.048,896 136.048,896
 Rezolvare: a) S0  4
 = 100.000 u.m.
 8  1,36048896
1  100 
 
136.048,896 10 136.048,896
b) t    1 = 4 – 2 = 2 ani Scc   2   0, 2  22.674,816 u.m.
10 100 1, 2
1 2
100
 
 

Scr  136.048,896  1 
1   136.048,896  1  1   23.611,792 u.m.
  2  1, 21 
10   
 1   
  100  
c) Pentru scont compus comercial Ka = K – Scc adică Ka  113.374,08 u.m. ,
iar pentru scont compus raţional Ka = K – Scr adică Ka  112.437,104 u.m.
4. Să presupunem că o datorie de 100.000 u.m contractată cu 10 ani în urmă trebuie rambursată exact
după cei 10 ani, odată cu dobânzile aferente corespunzătoare unui procent anual 10%, în regim dobândă
compusă. În documentele de împrumut se stipulează anumite reduceri în caz de rambursare înainte de
scadenţă, precum unele penalizări în caz de întârziere a rambursării. Dacă debitorul se prezintă pentru
achitarea datoriei cu 4 ani înainte de scadenţă, care ar trebui să fie procentul de scont pentru ca debitorul să
plătească: a) mai mult decât valoarea datoriei la data scontării; b) exact valoarea datoriei la data scontă; c)
mai puţin decât valoarea datoriei la data scontării.
6
 10 
 Rezolvare: K1  100.000  1    100.000  1,771561 = 177.156,1 u.m.
 100 
I. Pentru Scr: jo = i = 0,1 avem a) Pentru ca Ka > 177.156,1 trebuie ca j < 0,1;
b) Pentru ca Ka = 177.156,1 trebuie ca j = 0,1; c) Pentru ca Ka < 177.156,1 trebuie ca j > 0,1;
4
 10 
1   1
100 
III. Pentru Scc: jo =  = 0,116 avem : a) Pentru ca Ka>177.156,1 trebuie ca j<0,116;
4
b) Pentru ca Ka=177.156,1 trebuie ca j = 0,116; c) Pentru ca Ka < 177.156,1 trebuie ca j > 0,116.

Probleme propuse:
1. La data de 1.I. a fost cumpărată, în regim dobândă compusă, o poliţă în valoarea de 10.000 u.m.,
scadentă 5 ani mai târziu şi evaluată cu procentul anual 4,5%. Din motive diverse, după 3 ani de la cumpărare
posesorul poliţei se prezintă la scontare. În aceste condiţii Să se determine: a) valoarea nominală a poliţei la
scadenţă; b) valoarea finală a poliţei în momentul scontării; c) valoarea scontată a poliţei când se aplică scont
compus cu procentul de scont de 4,75%.
2. O poliţă a fost cumpărată, în regim dobândă compusă, cu suma de 14.000 u.m. cu procentul anual
de 3,25% şi este scadentă peste 3 ani de la cumpărare. Cu 2 ani înainte de scadenţă, posesorul acesteia o vinde
unei bănci comerciale care îi aplică un scont compus raţional cu un procent de scont de 3,4%. Să se
determine: a) capitalul scontat; b) scontul compus raţional.
3. O poliţă valorează la scadenţă, după o perioadă de 5 ani, cu procentul anual 4%, 25.000 u.m. Să se
determine: a) valoarea poliţie în momentul cumpărării, în regim dobândă compusă; b) suma pe care o
primeşte posesorul poliţei, dacă o vinde unei bănci cu 2 ani înainte de scadenţă, când i se aplică un scont
compus cu un procent de scont de 5%.
4. O persoană cumpără o poliţă, în regim dobândă compusă, cu scadenţa de 4 ani, cu procentul anual
de 12% şi valoarea nominală la scadenţă de 314.703.872 u.m.. Rămânând fără lichidităţi disponibile, după 2
luni de la cumpărarea poliţei, scontează la o bancă comercială această poliţă. În urma negocierii procentului
de scont, obţine o valoare de 14%. Să se determine:
a) valoarea iniţială a poliţei; b) valoarea scontată; c) scontul compus comercial şi raţional.

82
5. La data de 1.I. o bancă a acordat, în regim dobândă compusă, un credit în valoare de 10.000 u.m.,
rambursabil peste 5 ani şi cu un procent anual 5%. Banca stipulează în contractul de creditare acordarea unor
reduceri pentru rambursarea în avans, precum şi aplicarea unor penalizări în caz de întârziere a rambursării.
Dacă debitorul este în măsură ca înainte cu 6 luni să ramburseze creditul, care ar trebui să fie procentul de
scont compus comercial ce trebuie să i se aplice pentru ca debitorul să achite: a) mai mult decât valoarea
datoriei la data scontării; b) exact valoarea datoriei la data scontă; c) mai puţin decât valoarea datoriei la data
scontării.

III.3. PLĂŢI EŞALONATE

Plata este o operaţiune financiară între doi parteneri, prin care unul dintre ei plasează celuilalt o
anumită sumă de bani, în condiţii reciproc acceptate.[7]
Definiţia III.3.1: Plăţile efectuate la anumite intervale de timp se numesc plăţi eşalonate.
O operaţiune de plăţi eşalonate este bine definită dacă se cunosc o serie de elemente, ca:
- rata operaţiunii; - numărul de plăţi; - momentul efectuării plăţii;
- procentul anual de dobândă; - intervalul de timp dintre două plăţi consecutive;
- valoarea finală a tuturor plăţilor la un anumit moment; - valoarea actuală a plăţilor la începutul operaţiunii.
Pe baza caracteristicelor plăţi eşalonate menţionate mai sus, există mai multe criterii de clasificare a
acestora. După perioada de timp dintre plăţi: anuităţi şi fracţionalităţi (semestrialităţi). După scopul în care se
efectuează: aplasamente şi amortizări. După varietatea sumei plătite: constante şi variabile. După numărul de
plăţi: temporare şi perpetue. După momentul când se face plata: posticipate şi anticipate. După procentul
eşalonării: cu procent constant pe toată durata eşalonării şi cu procent variabil de la o perioadă la alta.
Definiţia III.3.2: Plăţile care se efectuiază la intervale de timp egale cu un an se numesc anuităţi.

III.3.1. Anuităţi posticipate temporare (APT)

Definiţia III.3.1.1: Se numesc anuităţi posticipate temporare imediate, operaţiunile de plată efectuate
în următoarele condiţii: - anual (anuităţi), la sfârşitul fiecărui an (posticipat);
- au loc pe o perioadă de n ani (temporare); - ratele anuale pot fi constante sau nu;
- procentul anual poate fi constant sau nu; - imediat ce a fost fixat începutul plăţilor.
Realizăm următoarea schemă:
0 i1 1 i2 2 i3 3 k-1 ik k n-1 in n

Notăţii: S1 S2 Sk Sn-1 Sn
P
S n = valoarea finală a operaţiunii de plăţi eşalonate, desfăşurată în regim de dobândă compusă (la
sfârşitul ultimului an de plată);
An P  = valoarea actuală a operaţiunii de plăţi eşalonate, la momentul iniţial al începerii plăţilor.
Definiţia III.3.1.2: Valoarea finală a întregii operaţiuni de plăţi eşalonate posticipate se calculează astfel:
n 1 n
S n P    S k   1  i j   S n
k 1 j  k 1
n
Definiţia III.3.1.3: Produsul  1  i   1  i   1  i   ...  1  i 
j 1
j 1 2 n se numeşte factorul de fructificare

globală.
Definiţia III.3.1.4: Valoarea actuală a întregii operaţiuni de plăţi eşalonate posticipate se calculează astfel:
n k
An p    S k   1  i j 
1

k 1 j 1

1
Definiţia III.3.1.5: Coeficientul se numeşte factorul de actualizare globală.
1  i1   1  i2   ...  1  in 

83
n n
Dacă avem procente constante şi rate distincte, atunci: S n    Sk  1  i  , An    S  1  i 
p nk p k
k
k 1 k 1

 n 1 n  n k

  1  i   1 , A  S   1  i j 
1
Dacă avem rate egale şi procente distincte, atunci: S n   S  
p p
j n
 k 1 j  k 1  k 1 j 1

1  i   1 , A p   S  1  1  i 
n n

Dacă avem rate şi procente egale, atunci: S n   S 


p
n
i i
Definiţia III.3.1.5: Se numesc anuităţi posticipate temporare amânate, operaţiunile de plată efectuate în
următoarele condiţii:
- anual (anuităţi), la sfârşitul fiecărui an (posticipat); - ratele anuale pot fi constante sau nu;
- au loc pe o perioadă de n ani (temporare); - procentul anual poate fi constant sau nu;
- cu o anumită întârziere faţă de momentul fixat începutului plăţilor.

Probleme rezolvate:

1. Dacă 3 ani consecutiv, la fiecare sfârşit de an, se plasează sumele 1000 u.m., 4000 u.m., 6000 u.m.
cu procentele anuale 7%, 8% şi 10%, care este valoarea fondului acumulat la sfârşitul celui de al treilea an şi
care este valoarea actuală la începutul primului an de plată a acestor plasamente?
 Rezolvare:
S3 p   S1  1  i2   1  i3   S 2  1  i3   S3  1.000 1, 08 1,1  4.000 1,1  6.000  11.588 u.m.
S S2 S3 1.000 4.000 6.000
A3   1 
p
    9116,08 u.m.
1  i1 1  i2   1  i3  1  i1   1  i2   1  i3  1,07 1,07  1,08 1,07  1,08  1,1
2. Plasând 3 ani consecutiv, la finele fiecărui an, sumele din exemplul precedent, cu un procent anual
unic de 10%, care este valoarea finală la sfârşitul celui de al treilea an şi valoarea actuală la începutul primului
an de plată a operaţiunii?
 Rezolvare: S3   S1  1  i   S 2  1  i   S3  1.000  1,1  4.000  1,1  6.000  11.610 u.m.
p 2 2

S1 S2 S3 1.000 4.000 6.000


A3 p        8.722,76 u.m.
1  i 1  i  1  i  1  0,1 1  0,1 1  0,13
2 3 2

3. Dacă plasăm 3 ani consecutiv la sfârşitul fiecărui an o aceeaşi sumă de 5.000 u.m. cu procentele
anuale 7%, 8%, 10%, care este valoarea finală la sfârşitul celui de al treilea an şi valoarea actuală la începutul
primului an de plată a operaţiunii?
 Rezolvare:
 8   10   10  
S3   S  1  i2   1  i3   1  i3   1  5000 1 
p
  1    1    1  16.440 u.m.
 100   100   100  
 1 1 1 
A3   S  
p
  
1  i1 1  i1   1  i2  1  i1   1  i2   1  i3  
 
 1 1 1 
 5000      12.933,069
1  7  7   8   7   8   10  
 100 1  100   1  100  1  100   1  100    1  100  
 
4. Să presupune că la finele anului, timp de 12 ani, se plasează o sumă de 10.000 u.m., cu un procent
anual unic de 5%. Se cere valoarea finală a sfârşitul celui de al XII-lea an şi actuală la începutul primului an
de plată a operaţiunii.
1,05   1  159.171, 2652 u.m. A p   10.000  1  1,05   88.632,51636 u.m.
12 12
 p
 Rezolvare: S12  10.000  12
0,05 0,05

84
Probleme propuse:
1. La fiecare sfârşit de an, patru ani consecutivi, se plasează sumele 2.000 u.m., 5.000 u.m., 4.000
u.m., 7.000 u.m. cu procentele anuale 3%, 1,5%, 1,2% şi 2%. Să de determine valoarea fondului acumulat la
sfârşitul celui de al patrulea an şi valoarea actuală la începutul primului an de plată a acestor plasamente?
2. O asociaţie plasează patru ani consecutive, la sfărşitul fiecărui an, sumele 5.000 u.m., 10.000 u.m.,
12.000 u.m. şi 8.000 u.m., cu procentul anual unic de 2,5%. Pentru aceste plasamente care este valoarea finală
la sfârşitul celui de al patrulea an şi valoarea actuală la începutul primului an de plată a operaţiunii?
3. Timp de patru ani consecutivi, plasăm la sfârşitul fiecărui an aceeaşi sumă de 10.000 u.m. cu
procentele anuale 2,3%, 2,5%, 3% şi 2%, care este valoarea finală la sfârşitul celui de al patrulea an şi
valoarea actuală la începutul primului an de plată a operaţiunii?
4. Suma de 15000 u.m. este plasată de către o persoană, la sfârşitul fiecărui an, timp de cinci ani, cu
procentul anual de 2%. Se cere valoarea finală a sfârşitul celui de al cincilea an şi actuală la începutul
primului an de plată a operaţiunii.

III.3.2. Anuităţi anticipate temporare (AAT)

Definiţia III.3.2.1: Se numesc anuităţi anticipate temporare imediate, operaţiunile de plată efectuate
în următoarele condiţii: - anual (anuităţi), la începutul fiecărui an (anticipat);
- au loc pe o perioadă de n ani (temporare); - ratele anuale pot fi constante sau nu;
- procentul anual poate fi constant sau nu; - imediat ce a fost fixat începutul plăţilor
În plus, presupunem că operaţiunea de plăţi eşalonate începe imediat (fără întârziere).
Realizăm următoarea schemă:

0 i1 1 i2 2 i3 3 k-1 ik k n-1 in n

S1 S2 S3 Sk Sn
Notaţii:
S n A = valoarea finală a operaţiunii de plăţi eşalonate (la sfârşitul ultimului an de plată);
An A = valoarea actuală a operaţiunii de plăţi eşalonate, la momentul iniţial al începerii plăţilor.
Definiţia III.3.2.2: Valoarea finală a întregii operaţiuni de plăţi eşalonate anticipate se calculează astfel:
n n
S n A   S k   1  i j 
k 1 j k

Definiţia III.3.2.3: Valoarea actuală a întregii operaţiuni de plăţi eşalonate anticipate se calculează astfel:
n k 1
An A  S1   Sk   1  i j 
1

k 2 j 1
n n
n  k 1
Dacă avem procente constante şi rate distincte, atunci: S n    S  1  i  , An    S  1  i 
A A 1 k
k k
k 1 k 1
n n  n k 1 1 
  j n   1  i j  
 A
Dacă avem rate egale şi procente distincte, atunci: S n   S 
A
1  i , A  S  1 
k 1 j  k  k  2 j 1 
1  i  1  1  i 
n n
1
Dacă avem rate şi procente egale, atunci: S n  A
 S  1  i    A
, An  S  1  i  
i i
Definiţia III.3.2.4: Se numesc anuităţi anticipate temporare amânate, operaţiunile de plată efectuate în
următoarele condiţii:
- anual (anuităţi), la începutul fiecărui an (anticipat); - ratele anuale pot fi constante sau nu;
- au loc pe o perioadă de n ani (temporare); - procentul anual poate fi constant sau nu;
- cu o anumită întârziere faţă de momentul fixat începutul plăţilor.

85
Problemă rezolvată:
1. Să presupunem că achitarea unei datorii a fost stabilită pentru 5 ani, cu plata anticipat, într-una din
variantele: a) anual câte 10.000 u.m. cu procentul anual de 5%; b) anual câte 10.000 u.m. cu procentele
anuale 4%, 5%, 6%, 4%, 8%; c) anual 8000, 10.000, 12.000, 11.000 , respectiv 9.000, cu procentul unic de
5%; d) sumele de la c) cu procentele de la b). Care este valoarea actuală a datoriei la începutul primului an
de plată a pentru fiecare variantă de plată?
1  1,05 
5

 Rezolvare: a) A5 A  10.000  1,05  45.459,505 u.m.


0,05
 1 1 1 1 
b) A5 A  10.000 1      45.718,937 u.m.
 1,04 1,04  1,05 1,04  1,05  1,06 1,04  1,05  1,06  1,04 

1 1 1 1
c) A5 A  8.000  10.000  12.000  11.000  9.000 45.314,699 u.m.
1,05 1,05 1,05
2 3 4
1,05
10.000 12.000 11.000 9.000
d) A5 A  8.000      43.660,59
1,04 1,04  1,05 1,04  1,05  1,06 1,04  1,05  1,06  1,04

Probleme propuse:
1. Dacă 3 ani consecutiv, la fiecare început de an, se plasează sumele 10.000 u.m., 12.000 u.m., şi
8.000 u.m. cu procentele anuale 2%, 2,5% şi 1,5%, atunci care este valoarea fondului acumulat la sfârşitul
celui de al treilea an şi care este valoarea actuală la începutul primului an de plată a acestor plasamente?
2. Să presupunem că pentru achitarea unei datorii a fost stabilită o perioadă de patru ani, cu plata
anuală anticipată. La fiecare început de an se v-a plăti sumele 1.000 u.m., 1.500 u.m., 2.000 u.m. şi 2.500 u.m.
Să de determine valoarea fondului acumulat la sfârşitul celui de al patrulea an şi valoarea actuală la începutul
primului an de plată a acestor plasamente?
3. O persoană plasează timp de trei ani consecutiv la începutul fiecărui an o aceeaşi sumă 1.000 u.m.
cu procentele anuale 2%, 1,5% şi 1,75%. Care este valoarea finală la sfârşitul celui de al treilea an şi care este
valoarea actuală la începutul primului an de plată a operaţiunii?
4. Dacă plasăm la începutul anului, timp de 5 ani, suma 5.000 u.m., cu un procent anual unic 2,5%,
atunci să se calculeze valoarea finală la sfârşitul celui de al cincilea an şi valoarea actuală la începutul
primului an de plată a operaţiunii.

III.4. RAMBURSAREA ÎMPRUMUTURILOR

Creditul este o relaţie bănească ce se stabileşte între o persoană fizică sau juridică, ce se numeşte
creditor, care acordă un împrumut de bani sau vinde mărfuri sau servicii pe datorie, şi o altă persoană fizică
sau juridică, ce se numeşte debitor, care primeşte împrumutul sau cumpără pe datorie sau creditul reprezintă
împrumutul acordat cu titlu rambursabil şi condiţionat de obicei de o dobândă sau chiar obligaţia bănească sau
datoria celui creditat sau a debitorului.
Împrumut reprezintă o operaţiune financiară prin care un partener P1 plasează o sumă de bani de
care el dispune la un moment dat, altui partener P2, în anumite condiţii reciproc acceptate şi pe o anumită
perioadă de timp. În aceste ipoteze, partenerul P2 are nevoie de această sumă de bani. De regulă, P1 se
numeşte creditor, iar P2 se numeşte debitor. În urma acestei operaţiuni financiare de împrumut, la momentul
stabilit de ambele părţi, partenerul P2 va înapoia banii de care a beneficiat şi dobânzile aferente.
Definiţia III.4.1[7]: Operaţiunea financiară prin care partenerul P2 restituie partenerului P1 suma de care a
beneficiat şi dobânzile aferente se numeşte rambursare sau amortizare a împrumutului.
Operaţiunea financiară de împrumut are două componente, creditarea şi rambursarea, şi în funcţie de
acestea se poate face o clasificare a împrumuturilor, atât după modul în care se face creditarea cât şi după
modul în care se face rambursarea. Dacă creditarea şi rambursarea se desfăşoară succesiv, atunci valoarea
finală a creditării coincide cu valoarea actuală a rambursării.

86
Deoarece amortizarea unui împrumut se face printr-o succesiune de plăţi eşalonate, toate rezultatele
din paragraful anterior rămân valabile. Notaţii:
V0 – valoarea iniţială a împrumutului; t – durata operaţiunii de amortizare;
n
tk , k  1, n – durate dintre două plăţi consecutive; t   tk
k 1

ik , k  1, n – dobânda anuală unitară corespunzătoare perioadei tk;


n
Qk , k  1, n – amortismentul plătit în perioada tk; V0   Qk ;
k 1

d k , k  1, n – dobânda calculată asupra datoriei rămase, dobândă plătită în perioada tk;


Sk , k  1, n – rata plătită în perioada tk, stabilită în funcţie de valorile amortismentului şi dobânzii;
Rk , k  1, n – valoarea achitată din împrumutul V0 sau parte din datorie, amortizată în primele k perioade
k
(suma primelor k amortismente, Rk  Q
m 1
m );
k
Vk , k  1, n – parte din datoria rămasă de amortizat, după epuizarea primelor k perioade, Vk  V0   Qm .
m 1
Caracteristicile rambursării:
- plăţile se efectuează anual, posticipat sau anticipat, prin rate egale sau nu;
- perioada de timp pe care se desfăşoară operaţiunea este determinată, precum şi numărul plăţilor;
- plăţile încep imediat ce s-a stabilit începerea rambursării;
- procentele sunt constante sau variabile de la un an la altul.
Aşadar, caracteristic pentru această rambursare este faptul că rata plătită în perioada de timp tk este
formată din amortismentul Qk şi valoarea dobânzii dk, calculate pentru datoria rămasă la începutul perioadei
tk, şi întotdeauna are loc egalitatea: S k  Qk  d k , () k  1, n .
Pentru valoarea dobânzii dk din perioada tk, putem defini S (dk) – valoarea finală a dobânzii dk şi A
(dk) – valoarea actuală a dobânzii dk, calculate în raport cu sfârşitul ultimului an de plată, respectiv în raport
cu începutul primului an de plată. Spunem că valorile:
S (d) = S (d1) + S (d2) + ... + S (dn) şi A (d) = A (d1) + A (d2) + ... + A (dn)
reprezintă “ costul împrumutului”, evaluat la cele două momente de timp la care am calculate valorile finale,
respective actuale ale dobânzilor. În funcţie de aceste date se pot determina formulele de calcul, în funcţie de
condiţiile în care se desfăşoară operaţiunea financiară de împrumut.

III.4.1 Rambursarea împrumuturilor prin anuităţi posticipate


(rate anuale posticipate), cu procent unic

Definiţia III.4.1.1: Rambursarea împrumutului prin plată posticipată cu dobândă calculată


posticipat presupune achitarea la sfârşitul fiecărei perioade tk a valorii amortismentului şi a dobânzii
calculate la suma nerambursată la începutul perioadei respective.
Caracteristicile rambursării împrumuturilor prin anuităţi posticipate:
- plăţile se efectuează anual; - amortismentele pot fi egale sau nu;
- ratele (amortismente + dobânzi) se plătesc la fiecare sfârşit de an;
- operaţiunea durează n ani; ratele pot fi egale sau nu;
- plata datoriei începe imediat ce s-a stabilit începerea rambursării.
Se poate întocmi următorul tabel de amortizare:
Datoria la Amortis
Anii Dobânda Rata anuală Valoarea Datoria la sfârşit
început de an ment
(k) (dk) (Sk) achitată (Rk) de an (Vk)
(Vk-1) (Qk)
1 V0 d1 = V0 i Q1 S1  Q1  d1  R 1 = Q1 V1 = V0 – Q1
 Q1  V0 i

87
2 V1 d2 = V1 i Q2 S2  Q2  d 2  R 2 = Q1 + Q2 V2 = V1 – Q2
 Q2  V1 i
      
k Vk-1 dk = Vk-1 i Qk Sk  Qk  d k  Rk = Q1 + Q2 Vk = Vk-1 – Qk
+ ... + Qk
 Qk  Vk 1 i
      
n Vn-1 dn = Vn-1 i Qn Sn  Qn  d n  Rn =Q1+Q2 + Vn = Vn-1 – Qn
...+ Qn =V0 =0
 Qn  Vn 1 i

Revenind la problema rambursării unui împrumut cu valoarea iniţială V0 prin anuităţi posticipate,
avem cazurile: - rambursarea cu amortismente egale, ceea ce înseamnă că fiacare cotă plătită acoperă o
aceeaşi valoare din V0; - rambursarea prin rate egale, adică în fiecare perioadă de timp o aceeaşi sumă.
Se pot deduce următoarele relaţii de calcul.
- Ultima rată, (Sn) : S n  Qn  1  i 
n
- Relaţia dintre suma împrumutată (V0) şi amortismentele (Qk): V0  Q
k 1
k

- Relaţia dintre ratele (Sk) şi amortismentele (Qk) : S k 1  S k  Qk 1  Qk  1  i  , k  1, n  1

1) Amortismente egale:
V V0
- Amortismentul anual Qk  0 , k  1, n - Datoria rambursată: Rk = k  ;
n n
(n  k )  V0 (n  k  1)  i
- Datoria rămasă: Vk = ; - Dobânda anuală: dk =  V0 ;
n n
n  (1  i ) n 1  (n  1)  (1  i ) n  1
- Valoarea finală a tuturor dobânzilor: S (d )   V0 ;
ni
n  (1  i ) n 1  (n  1)  (1  i ) n  1
- Valoarea actuală a tuturor dobânzilor: A( d )   V0 .
n  i  (1  i ) n
În acest caz, se poate întocmi următorul tabel de amortizare:

k Vk-1 dk Qk Sk Rk Vk
1 V0 d1 = V0 i V0 S1  Q1  d1  V (n  1)V0
Q1  R1 = 0 V1 =
n  Q1  V0 i n n
2 V1 d2 = V1 i V0 S 2  Q2  d 2  V0 (n  2)V0
Q2  R2 = 2 V2 =
n  Q2  V1 i n n
      
k Vk-1 dk = Vk-1 i V0 S k  Qk  d k  V0 (n  k )V0
Qk  Rk = k Vk =
n  Qk  Vk 1 i n n
      
n Vn-1 dn = Vn-1 i V0 S n  Qn  d n  Rn = V0 Vn = 0
Qn 
n  Qn  Vn 1 i

2) Rate sau anuităţi egale S1 = S2 = … = Sn = S

88
i  (1  i ) n i  (1  i ) k 1
- Rata anuală: S k  S   V0 - Amortismentul anual: Qk   V0 ;
(1  i ) n  1 (1  i ) n  1
(1  i ) k  1 (1  i ) n  (1  i ) k
- Datoria rambursată: Rk   V0 - Datoria rămasă: Vk =  V0 ;
(1  i ) n  1 (1  i ) n  1
(1  i ) n  (1  i ) k 1
- Dobânda anuală: dk =  i  V0 ;
(1  i ) n  1
(1  i ) n 1  (1  i ) n 1  (n  1)  i  1
- Valoarea finală a tuturor dobânzilor: S ( d )  V0 ;
(1  i ) n  1
(1  i ) n 1  (n  1)  i  1
- Valoarea actuală a tuturor dobânzilor: A(d )   V0 .
(1  i )   (1  i) n  1
În acest caz, se poate întocmi următorul tabel de amortizare:

k Vk-1 dk Qk Sk Rk Vk
i
1 V0 d1  S  Q1 Q1  V0  S R1 = Q1 V1 = V0 – Q1
1  i 
n
1
2 V1 d 2  S  Q2 Q2  Q1  (1  i ) S R2 = Q1+ Q2 V2 = V1 – Q2
      
d k  S  Qk
k Vk-1 Qk  Q1  (1  i ) k 1 S Rk = Q1 + Q2 + ... + Qk Vk = Vk-1 – Qk

      
d n  S  Qn
n Vn-1 Qn  Q1  (1  i ) n 1 S Rn = Q1 + Q2 +...+ Qn =V0 Vn = Vn-1 – Qn =0

Datoria rambursată după primii k ani: Rk  Q1  Q2  ...  Qk


k
- Când avem amortismente egale, atunci Rk  V0
n
uk 1
- Când avem rate egale, atunci Rk  Q1 
i
Datoria rămasă după epuizarea primilor k ani: Vk  V0  Rk
nk
- Când avem amortismente egale, atunci Vk  V0
n
un  uk
- Când avem rate egale, atunci Vk  Q1  , u  1 i
i

Probleme rezolvate:
1. O persoană a împrumutat suma de 5.000 u.m. pe care urmează să o ramburseze în 4 ani cu
procentul de 4% prin anuităţi (rate) posticipate, cu amortismente egale şi cu dobânda calculată posticipat. Să
se întocmească tabelul de amortizare.
 Rezolvare: V0 = 5.000; n = 4; p = 4%
V0 V 5.000
Q1  Q2    Qn   Q1  Q2  Q3  Q4  0   1.250 u.m.
n 4 4

89
4
d1  V0  i  5.000   200 u.m. , V1  V0  Q1  5.000  1.250  3.750 u.m.
100
4
d 2  V1  i  3.750   150 u.m. , V2  V1  Q2  3.750  1.250  2.500 u.m.
100
4
d3  V2  i  2.500   100 u.m. , V3  V2  Q3  2.500  1.250  1.250 u.m.
100
4
d 4  V3  i  1.250   50 u.m. , V4  V3  Q4  1.250  1.250  0 u.m.
100
k Vk-1 dk Qk Sk Rk Vk
1 5.000 200 1.250 1.450 1.250 3.750
2 3.750 150 1.250 1.400 2.500 2.500
3 2.500 100 1.250 1.350 3.750 1.250
4 1.250 50 1.250 1.300 5.000 0

2. Să se întocmească tabelul de amortizare pentru rambursarea unui împrumutat de 5.000 u.m. pe o


perioadă de 5 ani, cu un procent de 10%, prin anuităţi (rate) posticipate egale şi cu dobânda calculată
posticipat.
5
10  10 
 1  
i  (1  i ) n 100  100 
 Rezolvare: V0 = 5.000; n = 5; p = 10%; S k  S   V0   5000  1.319 u.m.
(1  i ) n  1  10 
5

1   1
 100 
10
i 100
Q1  V0   5.000   819 u.m. d1  S  Q1 = 1.319 – 819 = 500 u.m.
(1  i ) n  1  10 
n

1   1
 100 
 10 
Q2  Q1  (1  i )  819  1    901 u.m. d 2  S  Q2  1.319 – 901 = 418 u.m.
 100 
2
 10 
Q3  Q1  (1  i ) 2  819  1    991 u.m. d3  S  Q3  1.319 – 991 = 328 u.m.
 100 
3
 10 
Q4  Q1  (1  i )3  819  1    1.090 u.m. d 4  S  Q4  1.319 – 1.090 = 229 u.m.
 100 
4
 10 
Q5  Q1  (1  i) 4  819  1    1.199 u.m. d5  S  Q5  1.319 – 1.199 = 120 u.m.
 100 
V1  V0  Q1  5.000 – 819 = 4.181 u.m. R1 = Q1  819 u.m.
V2  V1  Q2  4.181 – 901 = 3.280 u.m. R2 = Q1 + Q2  819 + 901 = 1.720 u.m.
V3  V2  Q3  3.280 – 991 = 2.289 u.m. R3 = R2 + Q3  1.720 + 991 = 2.711 u.m.
V4  V3  Q4  2.289 – 1.090 = 1.199 u.m. R4 = R3 + Q4  2.711 + 1.090 = 3.801 u.m.
V5  V4  Q5 = 1.199 – 1.199 = 0 u.m. R5 = R4 + Q5 = 3.801 + 1.199 = 5.000 u.m.
k Vk-1 Qk dk Sk Rk Vk
1 5.000 819 500 1.319 819 4.181
2 4.181 901 418 1.319 1.720 3.280
3 3.280 991 328 1.319 2.711 2.289
4 2.289 1.090 229 1.319 3.801 1.199
5 1.199 1.199 120 1.319 5.000 0

90
Probleme propuse:
1. O persoană a împrumutat suma de 10.000 u.m. pe care urmează să o ramburseze în 4 ani cu
procentul de 14% prin anuităţi (rate) posticipate, cu amortismente egale şi cu dobânda calculată posticipat. Să
se întocmească tabelul de amortizare.
2. Să se întocmească tabelul de amortizare pentru rambursarea unui împrumutat de 100.000 u.m. pe o
perioadă de 4 ani, cu un procent de 8%, prin anuităţi (rate) posticipate egale şi cu dobânda calculată
posticipat.

III.4.2 Rambursarea împrumuturilor prin anuităţi anticipate


(rate anuale anticipate), cu procent unic

Caracteristicile rambursării împrumuturilor prin anuităţi anticipate:


- plăţile se efectuează anual; - ratele (amortismente + dobânzi) se plătesc la fiecare început de an;
- operaţiunea durează n ani; ratele pot fi egale sau nu; - amortismentele pot fi egale sau nu;
- plata datoriei începe imediat ce s-a stabilit începerea rambursării.

III.4.2.1 Rambursarea împrumuturilor prin anuităţi anticipate


(rate anuale anticipate), cu procent unic, cu dobânda calculată anticipat

Definiţia III.4.2.1: Rambursarea împrumutului prin plată anticipată cu dobândă calculată anticipat
presupune achitarea la începutul fiecărei perioade tk a valorii amortismentului şi a dobânzii calculate la
suma rămasă nerambursată după plata amortismentului din perioada respectivă.
Realizăm următoarea schemă de derulare a operaţiunii.
0 1 2 k-1 k n-1 n
V0
Q Q Q Q Q
S1  1 S2  2 Sk  k Sk 1  k 1 Sn  m
 dk  d k 1  dn
 d1  d2

Se poate întocmi următorul tabel de amortizare:

Suma datorată Dobânda la


Anii Amortis- Datoria rămasă Valoarea Rata plătită în anul
la început de datoria
(k) ment (Qk) (Vk) achitată (Rk) respectiv (Sk)
an (Vk-1) rămasă (dk)
1 V0 Q1 V1= V0 – Q1 d1 = V1 i R1 = Q1 S1 = Q1 + d1 = Q1 + V1 i
2 V1 Q2 V2 = V1 – Q2 d2 = V2 i R2 = Q1 + Q2 S2 = Q2 + d2 = Q2 + V2 i
      
k Vk-1 Qk Vk = Vk-1 – Qk dk = Vk i Rk = Q1 + Q2 + Sk = Qk + dk = Qk + Vk i
... + Qk
k+1 Vk Qk+1 Vk+1 = Vk – dk+1 = Vk+1 i Rk+1 = Q1 + Q2 Sk+1 = Qk+1 + dk+1=
Qk+1 + ... + Qk+1 Qk+1 + Vk+1 i
      
n Vn-1 Qn Vn = Vn-1 – Qn dn = Vn i Rn = Q1 + Q2 Sn= Qn +d n = Qn
=0 =0 +...+ Qn = V0

Revenind la problema rambursării unui împrumut cu voloarea iniţială V0 prin anuităţi anticipate,
avem cazurile: - rambursarea cu amortismente egale, ceea ce înseamnă că fiecare cotă plătită acoperă o
aceeaşi valoare din V0; - rambursarea prin rate egale, adică în fiecare perioadă de timp o aceeaşi sumă.
Se pot deduce următoarele relaţii de calcul:
- ultima rată (Sn) : Sn = Qn

91
n
- relaţia dintre suma împrumutată (V0) şi amortismentele (Qk): V0  Q
k 1
k

- relaţia dintre ratele (Sk) şi amortismentele (Qk): S k 1  S k  Qk 1  1  i   Qk , k  1, n  1


Distingem două categorii particulare:

1) Amortismente egale
V0
- Amortismentul anual: Q1  Q2  ...  Qn 
n
(n  k )  i  1 V0
- Rata anuală: Sk =  V0 ; - Datoria rambursată: Rk = k  ;
n n
(n  k )  V0 (n  k )  i
- Datoria rămasă: Vk = ; - Dobânda anuală: dk =  V0 ;
n n
(1  i ) 2
- Valoarea finală a tuturor dobânzilor: S ( d )  V0   (n  1)  (1  i ) n  n  (1  i ) n 1  1 ;
ni 
(n  1)  (1  i ) n  n  (1  i ) n 1  1
- Valoarea actuală a tuturor dobânzilor: A( d )  V0  .
n  i  (1  i ) n  2
Se poate întocmi următorul tabel de amortizare:

k Vk-1 Qk dk Rk Sk Vk
1 V0 V d1 = V1 i V S1 = Q1 + d1 V1= V0 – Q1
Q1 = 0 R1 = 0
n n
2 V1 V d2 = V2 i V S2 = Q2 + d2 V2 = V1 – Q2
Q2 = 0 R2 = 2 0
n n
      
k Vk-1 V0 dk = Vk i V0 Sk = Qk + dk Vk = Vk-1 – Qk
Qk = Rk = k
n n
k+1 Vk V dk+1 = Vk+1 i V0 Sk+1 = Qk+1 + dk+1 Vk+1 = Vk – Qk+1
Qk+1 = 0 Rk+1 = (k+1)
n n
      
n Vn-1 V dn = Vn i = 0 Rn = V0 Sn = Qn +d n = Qn Vn = Vn-1 – Qn = 0
Qn = 0
n

2) Rate egale S1  S 2  ...  S n  S


i i  (1  i) n  k
- Rata anuală: S k  S   V0 ; - Amortismentul anual: Qk   V0 ;
1  (1  i ) n 1  (1  i ) n
(1  i ) n  k  (1  i ) n
- Datoria rambursată: Rk   V0
1  (1  i ) n
1  (1  i ) n  k 1  (1  i ) n  k
- Datoria rămasă: Vk =  V0 ; - Dobânda anuală: dk =  i  V0 ;
1  (1  i ) n 1  (1  i ) n
1  i i  (1  i ) n  (1  i 2 ) n  (1  i)
- Valoarea finală a tuturor dobânzilor: S ( d )    V0 ;
i 1  (1  i ) n
1  i i  (1  i ) n  (1  i )1 n
- Valoarea actuală a tuturor dobânzilor: A(d )    V0 .
i 1  (1  i ) n

92
Se poate întocmi următorul tabel de amortizare:

k Vk-1 Qk dk Rk Sk Vk
1 V0 Q1 = (1  i ) n 1
Qn d1 = S – Q1 R 1 = Q1 i V1= V0 – Q1
S  V0
1  (1  i ) n
2 V1 Q2 = (1  i ) n  2 Qn d2 = S – Q2 R2 = R1 + Q2 S V2 = V1 – Q2
      
k Vk-1 Qk = (1  i ) nk
Qn dk = S – Qk Rk = Rk-1 + Qk S Vk = Vk-1 – Qk
k+ Vk Qk+1 dk+1 = S – Qk+1 Rk+1 = Rk + Qk+1 S Vk+1 = Vk – Qk+1
1 = (1  i ) n  k 1 Qn
      
n Vn-1 Qn = S dn = S – Qn= 0 Rn = V0 S Vn = Vn-1 – Qn = 0

Datoria rambursată după primii k ani: Rk  Q1  Q2  ...  Qk


k
- Când avem amortismente egale, atunci Rk   V0
n
1 i  1
k

- Când avem rate egale, atunci Rk  Q1  1  i  


i

Datoria rămasă după epuizarea primilor k ani: Vk = V0 – Rk


nk
- Când avem amortismente egale, atunci avem Vk   V0
n
1  i   1  i 
n k

- Când avem rate egale, atunci avem Vk  Q1  1  i  


i

Probleme rezolvate:
1. O persoană a împrumutat suma de 5.000 u.m. pe care urmează să o ramburseze în 5 ani cu
procentul anual de 10% prin anuităţi (rate) anticipate cu amortismente egale şi cu dobânda calculată anticipat.
Să se întocmească tabelul de amortizare.
V0 5.000
 Rezolvare: V0 = 5000; n = 5; p = 10%; Q1  Q2  Q3  Q4    1.000 u.m.
4 5
10
d1  (V0  Q1 )  i  4.000   400 u.m. , V1  V0  Q1  5.000  1.000  4.000 u.m.
100
10
d 2  (V1  Q2 )  i  3.000   300 u.m. , V2  V1  Q2  4.000  1.000  3.000 u.m.
100
10
d3  (V2  Q3 )  i  2.000   200 u.m. , V3  V2  Q3  3.000  1.000  2.000 u.m.
100
10
d 4  (V3  Q4 )  i  1.000   100 u.m. , V4  V3  Q4  2.000  1.000  1.000 u.m.
100
10
d5  (V4  Q5 )  i  0   0 u.m. , V5  V4  Q5  1.000  1.000  0 u.m.
100
k Vk-1 Qk dk Sk Rk Vk
1 5.000 1.000 400 1.400 1.000 4.000
2 4.000 1.000 300 1.300 2.000 3.000
3 3.000 1.000 200 1.200 3.000 2.000

93
4 2.000 1.000 100 1.100 4.000 1.000
5 1.000 1.000 0 1.000 5.000 0

2. Să se întocmească tabelul de amortizare pentru rambursarea unui împrumutat de 5.000 u.m. pe o


perioadă de 5 ani, cu un procent de 10%, prin anuităţi (rate) anticipate egale şi cu dobânda calculată anticipat.
10
i 100
 Rezolvare: V0 = 5.000; n = 5; p = 10%, S k  S   V0   5.000  1.221 u.m.
1  (1  i ) n  10 
5

1  1  
 100 
Q5  S  1.221 u.m. d5  S  Q5 = 1.221 – 1.221 = 0 u.m.
4
 10 
Q1  Q5  (1  i )  1.221  1    800 u.m. d1  S  Q1  1.221 – 800 = 421 u.m.
4

 100 
3
 10 
Q2  Q5  (1  i )  1.221  1    891 u.m. d 2  S  Q2  1.221 – 891 = 330 u.m.
3

 100 
2
 10 
Q3  Q5  (1  i )  1.221  1    989 u.m. d3  S  Q3  1.221 – 989 = 232 u.m.
2

 100 
 10 
Q4  Q5  (1  i )  1.221  1    1.099 u.m. d 4  S  Q4  1.221 – 1.099 = 122 u.m.
 100 
V1  V0  Q1  5.000 – 800 = 4.200 u.m. R1 = Q1  800 u.m.
V2  V1  Q2  4.200 – 891 = 3.309 u.m. R2 = Q1 + Q2  800 + 891 = 1.691 u.m.
V3  V2  Q3  3.309 – 989 = 2.320 u.m. R3 = R2 + Q3  1.691 + 989 = 2.680 u.m.
V4  V3  Q4  2.320 – 1.099 = 1.221 u.m. R4 = R3 + Q4  2.680 + 1.099 = 3.779 u.m.
V5  V4  Q5 = 1.221 – 1.221 = 0 u.m. R5 = R4 + Q5  3.779 + 1.221 = 5.000 u.m.
k Vk-1 Qk dk Sk Rk Vk
1 5.000 800 421 1.221 800 4.200
2 4.200 891 330 1.221 1.691 3.309
3 3.309 1.000 232 1.221 2.680 2.320
4 2.320 1.000 122 1.221 3.779 1.221
5 1.221 1.221 0 1.221 5.000 0

Probleme propuse:
1. O persoană a împrumutat suma de 16.000 u.m. pe care urmează să o ramburseze în 4 ani cu
procentul anual de 12% prin anuităţi (rate) anticipate cu amortismente egale şi cu dobânda calculată anticipat.
Să se întocmească tabelul de amortizare.
2. Să se întocmească tabelul de amortizare pentru rambursarea unui împrumutat de 20.000 u.m. pe o
perioadă de 4 ani, cu un procent de 9%, prin anuităţi (rate) anticipate egale şi cu dobânda calculată anticipat.

III.4.2.2 Rambursarea împrumuturilor prin anuităţi anticipate


(rate anuale anticipate), cu procent unic, cu dobânda calculată posticipat

Definiţia III.4.2.1: Rambursarea împrumutului prin plată anticipată cu dobândă calculată posticipat
presupune achitarea la începutul fiecărei perioade tk a valorii amortismentului, la care se adaugă dobânda
calculată la suma rămasă nerambursată după plata amortismentuluidin perioada anterioară. Caracteristic
pentru această manieră de rambursare este faptul că rata care se achită în primul an este egală cu valoarea
primului amortisment, deci d1 = 0.

94
Realizăm următoarea schemă de derulare a operaţiunii.

0 1 2 k-1 k n-1 n
V0
Q Q Q Q Q
S1  1 S2  2 Sk  k S k 1  k 1 Sn  m
 d1  d2  dk  d k 1  dn
Se poate întocmi următorul tabel de amortizare:

Suma
Amorti Dobânda la
Anii datorată la Datoria rămasă Valoarea Rata plătită în anul
sment datoria rămasă
(k) început de an (Vk) achitată (Rk) respectiv (Sk)
(Qk) (dk)
(Vk-1)
1 V0 Q1 V1= V0 – Q1 d1 = 0 R1 = Q1 S1 = Q1
2 V1 Q2 V2 = V1 – Q2 d2 = V1 i R2 = Q1 + Q2 S2 = Q2 + d2 =
Q2 + V1 i
      
k Vk-1 Qk Vk = Vk-1 – Qk dk = Vk-1 i Rk = Q1 + Q2 + Sk = Qk + dk =
... + Qk Qk + Vk-1 i
k+1 Vk Qk+1 Vk+1 = Vk – Qk+1 dk+1 = Vk i Rk+1 = Q1 + Q2 Sk+1 = Qk+1 + dk+1=
+ ... + Qk+1 Qk+1 + Vk i
      
n Vn-1 Qn Vn = Vn-1 – Qn = 0 dn = Vn-1 i Rn = Q1 + Q2 Sn= Qn +d n =
+...+ Qn = V0 Qn + Vn-1 i

Revenind la problema rambursării unui împrumut cu voloarea iniţială V0 prin anuităţi anticipate, cu
dobânda calculată posticipat, avem cazurile: - rambursarea cu amortismente egale, ceea ce înseamnă că
fiecare cotă plătită acoperă o aceeaşi valoare din V0; - rambursarea prin rate egale, adică în fiecare perioadă
de timp o aceeaşi sumă.
Se pot deduce următoarele relaţii de calcul.
- prima rată (S1): S1 = Q1
n
- relaţia dintre suma împrumutată (V0) şi amortismentele (Qk): V0  Q
k 1
k

- relaţia dintre ratele (Sk) şi amortismentele (Qk) S k 1  S k  Qk 1   i  1  Qk , k  1, n  1


Distingem două categorii particulare:
1) Amortismente egale

V0 (n  k )  V0
- Amortismentul anual: Q1  Q2  ...  Qn  - Datoria rămasă: Vk = ;
n n
V0
 n , k 1
V0
- Rata anuală: Sk =  ; - Datoria rambursată: Rk = k  ;
 (n  k  1)  i  1  V , 2k n
n
 n
0

0, k 1

- Dobânda anuală: dk =  ( n  k  1)  i ;
 V0 , 2k n
n

95
1 i
- Valoarea finală a tuturor dobânzilor: S ( d )  V0   (n  1)  (1  i ) n  n  (1  i ) n 1  1 ;
n 
(n  1)  (1  i ) n  n  (1  i ) n 1  1
- Valoarea actuală a tuturor dobânzilor: A( d )  V0  .
n  (1  i ) n 1
Se poate întocmi următorul tabel de amortizare:

k Vk-1 Qk Vk dk Rk Sk
1 V0 V V1= V0 – Q1 d1 = 0 V S1 = Q1
Q1 = 0 R1 = 0
n n
2 V1 V0 V2 = V1 – Q2 d2 = V1 i V S2 = Q2 + d2
Q2 = R2 = 2 0
n n
      
k Vk-1 V Vk = Vk-1 – Qk dk = Vk-1 i V Sk = Qk + dk
Qk = 0 Rk = k 0
n n
k+ Vk Qk+1 Vk+1 = Vk – Qk+1 dk+1 = Vk i V0 Sk+1 = Qk+1 + dk+1
1 V Rk+1 = (k+1)
= 0 n
n
      
n Vn-1 V0 Vn = Vn-1 – Qn = 0 dn = Vn-1 i Rn = V0 Sn= Qn + d n
Qn =
n

2) Rate egale S1  S 2  ...  S n  S

i  (1  i ) n 1
- Rata anuală: S k  S   V0 ;
(1  i ) n  1
 i  (1  i ) n 1
 (1  i ) n  1  V0  S , k  1

- Amortismentul anual: Qk   k 2
;
 i  (1  i )  V , 2  k  n
 (1  i ) n  1 0
 i  (1  i ) n 1
 (1  i ) n  1  V0 , k 1

- Datoria rambursată: Rk   n 1 k 1
;
 i  (1  i )  (1  i )  1  V , 2k n
 (1  i ) n  1
0

 (1  i ) n 1  1
 (1  i ) n  1  V0 , k 1

- Datoria rămasă: Vk   n 1 k 1
;
 (1  i )  (1  i )  V , 2k n
 (1  i ) n  1
0

0, k 1

- Dobânda anuală: d k   (1  i )  (1  i )
n 1 k 2
;
  i  V0 , 2k n
 (1  i )  1
n

96
(1  i ) n  2
- Valoarea finală a tuturor dobânzilor: S ( d )   (1  i ) n  n  i   V0 ;
(1  i )  1
n

(1  i ) n  n  i
- Valoarea actuală a tuturor dobânzilor: A(d )   V0 .
 (1  i ) n  1 (1  i ) 2
Se poate întocmi următorul tabel de amortizare:

Vk-
k Qk Vk dk Rk Sk
1
1 V0 Q1 = S V1= V0 – Q1 d1 = 0 R1 = Q1 i  (1  i ) n 1
S  V0
(1  i ) n  1
2 V1 i V2 = V1 – Q2 d2 = S – Q2 R2 = R1+ Q2 S
Q2 =  V0
(1  i ) n  1
      
k Vk- k 2
i  (1  i ) Vk = Vk-1 – Qk dk = S – Qk Rk = Rk-1+ Qk S
1 Qk =  V0
(1  i ) n  1
k+ Vk i  (1  i ) k 1 Vk+1 = Vk – Qk+1 dk+1 = S – Qk+1 Rk+1 = Rk+ Qk+1 S
1 Qk+1 =  V0
(1  i ) n  1
      
n Vn- n2
i  (1  i ) Vn = Vn-1 – Qn = 0 dn = S – Qn Rn = V0 S
1 Qn =  V0
(1  i ) n  1
Datoria rambursată după primii k ani: Rk  Q1  Q2  ...  Qk
Distingem două cazuri:
k
- Când avem amortismente egale, atunci Rk   V0
n
1  i   1
n  k 1 3 k
 1 
- Când avem rate egale, atunci Rk  Q1  Q1    
i  1  i 
2 k
 1 i 

Datoria rămasă după epuizarea primilor k ani: Vk = V0 – Rk


nk
- Când avem amortismente egale, atunci Vk   V0
n
 (1  i ) n  1 1  i   1
n  k 1 3 k
 1 
- Când avem rate egale, atunci Vk  Q1   1    
i  1  i  
n 1 2 k
 i  (1  i )  1 i 

Probleme rezolvate:
1. O persoană a împrumutat suma de 5.000 u.m. pe care urmează să o ramburseze în 5 ani cu
procentul anual de 10% prin anuităţi (rate) anticipate cu amortismente egale şi cu dobânda calculată
posticipat. Să se întocmească tabelul de amortizare.
V0 5.000
 Rezolvare: V0 = 5000; n = 5; p = 10%; Q  Q1  Q2  Q3  Q4    1.000
4 5
d1  0, S1  Q = 1.000 u.m., R1  Q = 1.000 u.m.

97
10
V1  V0  Q  5.000  1.000  4.000 u.m. d 2  V1  i  4.000   400 u.m.
100
10
V2  V1  Q  4.000  1.000  3.000 u.m. d3  V2  i  3.000   300 u.m.
100
10
V3  V2  Q  3.000  1.000  2.000 u.m. d 4  V3  i  2.000   200 u.m.
100
10
V4  V3  Q  2.000  1.000  1.000 u.m. d5  V4  i  1.000   100 u.m.
100
V5  V4  Q  1.000  1.000  0 u.m.
k Vk-1 Qk dk Sk Rk Vk
1 5.000 1.000 0 1.000 1.000 4.000
2 4.000 1.000 400 1.400 2.000 3.000
3 3.000 1.000 300 1.300 3.000 2.000
4 2.000 1.000 200 1.200 4.000 1.000
5 1.000 1.000 100 1.100 5.000 0

2. Să se întocmească tabelul de amortizare pentru rambursarea unui împrumutat de 5.000 u.m. pe o


perioadă de 5 ani, cu un procent de 10%, prin anuităţi (rate) anticipate egale şi cu dobânda calculată
posticipat.
4
10  10 
 1  
i  (1  i ) n 1 100  100 
 Rezolvare: V0 = 5.000 u.m.; n = 5; p = 10%; S k  S   V0   5000  1.199
(1  i ) n  1  10 
5

1   1
 100 
d1  0, S  Q1  1.199 u.m., R1  Q1  1.199 u.m.
0
10  10 
 1  
i  (1  i )0 100  100 
Q2  V0   5.000   819 u.m. d 2  S  Q2  1.199 – 819 = 380 u.m.
(1  i )5 -1  10 
5

1   1
 100 
1
10  10 
 1  
i  (1  i )1 100  100 
Q3  V0   5.000   900 u.m. d3  S  Q3  1.199 – 900 = 299 u.m.
(1  i )5 -1  10 
5

1   1
 100 
2
10  10 
 1  
i  (1  i )
2
100  100 
Q4  V0   5.000   991 u.m. d 4  S  Q4  1.199 – 991 = 208 u.m.
(1  i )5 -1  10 
5

1   1
 100 
3
10  10 
 1  
i  (1  i )3 100  100 
Q5  V0   5.000   1091 u.m. d5  S  Q5  1.199 – 1.091 = 108 u.m.
(1  i )5 -1  10 
5

1   1
 100 
V1  V0  Q1  5.000 – 1.199 = 3.801 u.m. R1 = Q1  1.199 u.m.
V2  V1  Q2  3.801 – 819 = 2.982 u.m. R2 = Q1 + Q2  1.199 + 819 = 2.018 u.m.
V3  V2  Q3  2.982 – 900 = 2.082 u.m. R3 = R2 + Q3  2.018 + 900 = 2.918 u.m.
V4  V3  Q4 =  2.018 – 991 = 1.091 u.m. R4 = R3 + Q4  2.918 + 991 = 3.909 u.m.

98
V5  V4  Q5 = 1.091 – 1.091 = 0 u.m. R5 = R4 + Q5 = 3.909 + 1.091 = 5.000 u.m.
k Vk-1 Qk dk Sk Rk Vk
1 5.000 1.199 0 1.199 1.199 3.801
2 3.801 891 380 1.199 2.018 2.982
3 2.982 900 299 1.199 2.918 2.082
4 2.082 991 208 1.199 3.909 1.091
5 1.091 1.091 108 1.199 5.000 0

Probleme propuse:
1. O persoană a împrumutat suma de 30.000 u.m. pe care urmează să o ramburseze în 5 ani cu
procentul anual de 6% prin anuităţi (rate) anticipate cu amortismente egale şi cu dobânda calculată posticipat.
Să se întocmească tabelul de amortizare.
2. Să se întocmească tabelul de amortizare pentru rambursarea unui împrumutat de 50.000 u.m. pe o
perioadă de 4 ani, cu un procent de 7%, prin anuităţi (rate) anticipate egale şi cu dobânda calculată posticipat.

Test de control nr.3

1. O sumă de bani este plasată, în regim dobândă simplă, pe o perioadele t1 = 36 zile, t2 = 72 zile şi t3
= 108 zile cu procentele anuale de 1,25%, 1,75% şi 2%, iar valoarea finală a plasamentului este 22.800 u.m..
Să se calculeze valoarea iniţială a plasamentului, precum şi dobânda aferentă.
 20.000 u.m. 30.000 u.m. 40.000 u.m.
2. Fie operaţiunea financiară: A =  2% 2,5% 3% 

 2 luni 72 zile 4 luni 
Să se determine în condiţii de echivalenţă cu dobânda: scadenţa medie înlocuitoare.
3. Considerăm operaţiunea financiară de la problema anterioară notată cu A. Să se rezolve echivalenţa
DS  S 
A   2, 25%  pentru aflarea sumei unice înlocuitoare.
D
 200 zile 
4. Se plasează suma de 12.000 u.m. în regim dobândă compusă pe o perioadă de 2 ani şi un semestru,
cu procentele anuale 1,4%, 1,6% şi 1,8%. Să se determine suma finală şi dobânda aferentă ştiind că se
foloseşte formula reală.
5. O bancă acordă un credit în valoare de 5.000 u.m. pe 3 ani cu un procent real de 8%. Pe parcursul
celor 3 ani a avut loc o devalorizare a monedei cu un procent 2%. Să se afle:
a) valoarea finală a datoriei, dacă n-ar exista devalorizare;
b) valoarea finală, dacă coeficientul α nu este controlat; c) valoarea finală, dacă coeficientul α este controlat.
6. O poliţă în valoarea de 12.000 u.m., este scadentă peste 10 luni şi are procentul anual 3%, regim
dobândă simplă. Dacă scontarea acesteia se face cu procentele q1 = 3,5% sau q2 = 2,75%, cât va primi
posesorul ei: a) la scadenţă; b) cu 3 luni înainte de scadenţă.
7. În urmă cu 3 ani, cu procentul anual 4%, o persoană a achiziţionat, în regim dobândă compusă, o
poliţă care valorează astăzi 16.000 u.m.. Posesorul poliţie o scontează la o bancă comercială care îi aplică un
scont compus de 5%, iar perioada scontată este de 2 ani. Să se determine valoarea scontată.
8. O persoană vrea să achiziţioneze un bun. Ea îşi propune să plaseze la începutul fiecărui an suma de
1.000 u.m. în primul an, 1.500 u.m. în cel de-al doilea an şi 2000 u.m. în ultimul an, cu procentul anual unic
de 3,25%. Să se calculeze suma pe care o stânge acea persoană la sfârşitul celui de al treilea an.

99
9. Să se întocmească tabelul de amortizare pentru rambursarea unui împrumutat de 15.000 u.m. pe o
perioadă de 5 ani, cu un procent de 9%, prin anuităţi (rate) anticipate cu amortismente egale şi cu dobânda
calculată anticipat.

BIBLIOGRAFIE
1) Burlacu, V., Cenuşă, G. – Bazele matematice ale asigurărilor, Editura Teora, Bucureşti, 2000
2) Cenuşă, G., Raischi, C, ... , Matematici pentru economişti, Editura Cison, Bucureşti, 2002;
3) Cenuşă, G., Raischi, C, ... , Matematici pentru economişti, Culegere de probleme, Editura Cison,
Bucureşti, 2003;
4) Chiriţă, S., Probleme de matematici superioare, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1989;
5) Craiu, M., Tănase, V.V, Analiză Matematică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1980;
6) Diaconita, V., Manolache, A., Rusu, Gh. – Matematici aplicate în economie, , vol. 1, 2., Editura
Fundaţia “Chemarea”, Iaşi, 1992Filip, A., Matematici aplicate în economie, Editura A.S.E., Bucureşti, 2002;
7) Filip, A., ... , Teoria probabilităţilor, Statistică matematică, Matematici financiare, Editura A.S.E.,
Bucureşti, 2002;
8) Ghic, G., – Matematici aplicate în economie, culegere de probleme, Editura Universitară, Bucureşti,
2005;
9) Grădinaru, D., Matematici financiare – Note de curs, Univ. Suceava, 2002;
10) Hreţcanu, C.E., Elemente de algebră liniară şi analiză matematică, Editura Universităţii Suceava,
Suceava, 2007
11) Mitran, Ilie, Matematici financiare si actuariale, Editura Tipografia UTP, Petrosani, 1995
12) Nicolescu, M., Dinculeanu, N., Marcus, S., Analiză Matematică, vol. I, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1966;
13) Paicu, A., Grădinaru, D., Analiză matematică, culegere de probleme, Tipografia Universităţii „Ştefan cel
Mare” Suceava, 1996;
14) Popescu, O., coord – Matematici aplicate în economie, Editura Universitară, Bucureşti, 2005;
15) Precupanu, A., Bazele analizei matematice, Editura Polirom, Iaşi, 1998;
16) Pripoae, C. L. – Matematici pentru economişti, Teorie şi aplicaţii, Editura ASE, Bucureşti, 2008;
17) Purcaru, I., Matematici Financiare, Editura Economică, Bucureşti, 1998;
18) Purcaru, I., Purcaru, O. – Introducere în Matematici Financiare, Editura Economică, Bucureşti, 2005;
19) Radomir, I., Popescu, O., Matematici pentru economişti, Editura Albastră, Cluj-Napoca, 2002;
20) Roşculeţ, M. N., Analiză Matematică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1973;
21) Satco, B.R., Elemente de analiză matematică , Universităţii "Ştefan cel Mare", Suceava , 2008
22) Semenescu A., Statistica teoretica, statistica economica, matematici financiare, aplicatii informatice
specializate, Editura Matrix Rom, Bucureşti, 2004,
23) Stănăşilă, O., Analiză Matematică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981;
24) Şerban, F., Dedu, S., Matematici aplicate în economie, Culegere de probleme – volumul 1, Editura
Meteora press, Bucureşti, 2003;
25) Şerban, F., Dedu, S., Matematici aplicate în economie, Culegere de probleme – volumul 2, Editura
Meteora press, Bucureşti, 2004;
26) Tudor, H., Popescu, O., Matematici Financiare şi Actuariale, Editura Albastră, Cluj-Napoca, 2004.

100