Uniunea Monetara Latina a fost creata prin Conventia din 23 decembrie 1865, incheiata intre Franta, Belgia, Italia

si Elvetia, la care a aderat in 1868 si Grecia, in vederea

consolidarii bimetalismului. Tarile membre ale Uniunii Latine au adoptat un sistem monetar comun, avand ca unitate monetara francul francez si o circulatie libera a
monedelor nationale la cursuri fixe stabilite in raport cu moneda franceza.
Uniunea Monetara Latina a stabilit standarde unitare pentru monedele nationale, in ceea ce priveste greutatea, titlul si cursul pieselor monetizate de aur si argint, circulatia
monedelor batute de o tara din Uniune fiind libera in celelalte rari partenere.
Uniunea Monetara Latina a contribuit la consolidarea pentru o perioada scurta de timp a pozitiilor bimetalismului. In anul 1878, in contextul fluctuatiilor preturilor de piata
ale aurului si argintului, Uniunea Latina s-a transformat dintr-o uniune monetara bimetalista intr-o uniune bazata pe etalonul aur. In anul 1927, Uniunea Monetara Latina
s-a dizolvat efectiv.

Prima încercare pe linia cooperarii sistemelor monetare nationale a fost conventia prin
care s-a creat Uniunea Latina, semnata la 23 decembrie 1865 de Franta, Belgia, Italia si Elvetia. Scopul acestei uniuni era protejarea etalonului monetar bimetalist (aur si
argint), care reprezenta elementul comun al tarilor semnatare ale conventiei. Cu acest prilej se recunoaste o unitate monetara comuna: francul, care era împartit în 100
centime.
Un numar de tari au emis monede similare celor din Uniune, fara a adera însa la ea.
Aceste tari au adoptat numai o parte din prevederile conventiei, pastrând raportul valoric de 1/15,5 dintre aur si argint. Printre tarile mentionate se numara: Austro-Ungaria,
România, Serbia, Bulgaria, Spania, Venezuela, Columbia, Peru. Uniunea Monetara Latina a contribuit la consolidarea pentru o perioada scurta de timp a pozitiilor
bimetalismului. Din septembrie 1873 s-a limitat baterea monedelor din argint si, practic, s-a trecut la etalonul monometalist aur.