Comparaţie între sistemul monetar al Franţei (Uniunii Latine)

şi cel adoptat prin legea de la 1867

Legea adoptată în 1867 în România face referire în o serie de articole la sistemul monetar
francez şi la Uniunea Latină.

Astfel între sistemul monetar al Franţei şi cel adoptat prin legea din 1867 se pot
indentifica o serie de asămănări şi deosebiri.

Asemănările indentificate între cele cele două sisteme monetare plecând de la

blibliografia recomandată şi anume C. Kiriţescu cu lucrarea "Sistemul bănesc al leului şi
precursorii lui":

O primă asemănare ce reiese din text este aceea că atât Franţa cât şi România au adoptat
sistemul monetar zecimal metric, renunțându-se astfel la împărșirea tradițională a leului vechi, în
40 de parale. Acest sistem presupunea ca unitatea monetară a celor două ţări compunea 5 grame
argint din care 835g din 1000 g argint fin şi 165g din 1000 g aliaj.

De asemenea o altă asemănare ce reiese din articolul 11 al legii din 1867 face referire la
faptul că monedele de aur şi argint ale Franţei, Belgiei, Italiei, Elveţiei şi României sunt fabricate
după acelaşi sistem monetar, iar acestea se vor primi la toate caseriile publice.

Din articolul 13 al acestei legi reiese o altă asemănare importantă şi anume că moneda
naţională a României era confecţionaţă identic ca cea franceză atât în priviţa titlului, al greutăţii
şi dimensiunii cât şi în privinţa toleranţei acordate.

O altă asemănare, dar nu şi cea din urmă este că cele două ţări au adoptat bimetalismul cu
cursuri fixate de stat.

1
 Între sistemul monetar din Franţa şi cel din România (din 1867), au existat, însă, şi o serie
de deosebiri .

Dacă în ţările Uniunii Latine printre care se enumeră şi Franţa se băteau piese de argint
de 5 franci cu titlul 900‰ şi piese divizionare de 2 şi 1 franc, de 50 şi 20 de centime cu titlul de
835‰, în România baterea monedelor se realiza diferit. Astfel, prin legea din 1867, leul era
definit ca având o greutate de 5 grame de argint cu titlul de 835‰ şi nu cu titlul de 900‰ de
argint aşa cum era în cazul francului de argint. De asemenea în lege era prevăzută şi baterea de
monede cu valori de 2,1 şi 0.50 lei, cu greutăţile corespunzătoare definiţiei date unei unităţi
monetare şi dintr-un aliaj cu acelaşi titlul legal de 835‰. Baterea de monedă de 5 lei nu era
prevăzută în lege, în timp ce în Franţa piesele de 5 franci erau considerate monede principale, cu
putere de plată nelimitată.

O altă deosebire între sistemul monetar din Franţa şi cel din România face referire la
cantitatea de metal din care erau confecţionate. Astfel titlul argintului din care se confecţionau
monedele de argint în România era inferior titlului prevăzut în ţările Uniunii Latine pentru
monedele principale de argint. "Din moment ce leul de argint având aceeaşi greutate ca francul
de argint, era definit pe baza unui aliaj inferior, el avea o valoare teoretică inferioară francului
francez. Diferenţa în minus era de 7,2224".

De asemenea nici raportul legal de valoare între aur şi argint stabilit în România prin
legea din 1867 care era de 1:14,38 nu era asemănător cu cel adoptat în Franţa şi celelalte ţări ale
Uniunii Latine care era de 1:15,5.

În concluzie legea adoptată în 1867 a avut o importanţă deosebită şi a dus la dezvoltarea

ţării şi la stimularea economiei naţionale.