CLIMATUL ORGANIZATIONAL SI IMPACTUL ASUPRA PERFORMANTEI

1. Climatul organizational si componentele acestuia

Scopul oricarei organizatii este, în primul rând, unul de natura economica, de aceea, preocuparea prioritara se
îndreapta spre maximizarea rezultatelor. Însa, practica a demonstrat faptul ca efectele performante ale activitatii
se obtin în anumite conditii ale climatului organizational, care favorizeaza valorificarea potentialului uman.
Climatul organizational este un rezultat al perceptiilor salariatilor ce exercita o influenta majora asupra
comportamentului acestora într-o perioada de timp data. El reprezinta atât o interpretare individuala, cât si
colectiva a culturii firmei, o translatare în termeni operationali a implicatiilor generate de valorile culturale. În
climatul organizatiei se regasesc multe dintre perspectivele morale ale salariatilor, precum elemente religioase,
ideologii sociale, traditii etc.
Mai exact, climatul organizational este rezultatul unui complex de elemente, precum stiluri de conducere,
dezvoltare si instruire, satisfactia angajatilor, recompensare, întelegerea misiunii si obiectivelor organizatiei,
comunicarea interna.
Referitor la stilul de conducere, managerii se detaseaza de restul angajatilor prin rolul pe care îl au în organizatie
si masura în care reusesc sa-si îndeplineasca rolurile, mai exact cel interpersonal, informational si decizional.
Rolul interpersonal scoate în evidenta capacitatile managerului de a mentine contactul cu oamenii din exteriorul si
din interiorul organizatiei, dar si modul în care angajeaza, pregateste, motiveaza si apreciaza subordonatii.
Rolul informational se refera la promptitudinea managerului de a informa angajatii dar si comunicarea clara a
informatiilor.
Rolul decizional reflecta modul în care managerul ia decizii în timp util si de asemenea reuseste sa asigure
conditii favorabile de lucru pentru angajati.
Noile curente existente în teoria manageriala arata ca managementul, în general, si stilurile de conducere, în
particular, trebuie sa raspunda noilor provocari determinate de frecventa spectaculoasa a schimbarilor sociale si
sa initieze raspunsuri adecvate fiecarei situatii în parte.
Managerii sunt implicati în fenomenele organizationale la fel ca toti ceilalti salariati. Mai mult decât atât,
deoarece ei detin pozitii privilegiate, de putere, ei sunt printre „actorii” principali ce influenteaza crearea unui
anumit climat organizational.
Dezvoltarea si instruirea joaca un rol important în determinarea climatului organizational. De remarcat este faptul
ca fiecare program de dezvoltare si instruire bine realizat reuseste sa atinga si un obiectiv deloc de neglijat –
motivarea. Procesele de comunicare pe care le faciliteaza programele de dezvoltare si instruire raspund de
asemenea si unor nevoi individuale de relationare interumana.
Daca un manager doreste sa aiba angajati satisfacuti de ceea ce fac si care sa doreasca sa îsi creasca
permanent performanta, atunci accentul trebuie pus pe factorii motivatori, singurii care pot asigura succesul unui
astfel de demers.
Unul din parametrii ce stabilesc eficienta grupului si a organizatiei se refera la masura în care sunt întelese
obiectivele si misiunea organizatiei. Aceasta depinde în principal de informatiile transmise angajatilor, volumul si
importanta acestora. De asemenea mai depinde si de viteza de propagare si momentul sosirii la destinatar,
neexcluse fiind eventualele distorsiuni ale informatiilor. Obiectivele si misiunea organizatiei constituie reguli
obligatorii pentru fiecare membrul al organizatiei si apar ca rezultat al recunoasterii valorilor si al aplicarii
credintelor.
Comunicarea interna – îsi propune sa conduca la îndeplinirea intentiilor unui individ prin interactiune cu altii. Astfel
comunicarea poate exista atât pe verticala cât si pe orizontala. În urma cercetarilor efectuate s-a stabilit ca
deschiderea în comunicare este direct legata de eficacitatea organizationala, iar comunicarea deschisa dintre
sef si subaltern este esentiala pentru climatul organizational.
La fel ca orice mecanism complex, functionarea unei organizatii nu este data numai de performantele individuale
ale partilor sale componente, ci mai ales de modul în care acestea îsi demonstreaza capacitatea de a se
sincroniza, de a coopera si, mai ales, de a integra valoarea adaugata produsa individual.