Sunteți pe pagina 1din 33

Diabet zaharat - informatii generale

Generalitati

Diabetul este o boala cronica caracterizata prin secretia si eliberarea


insuficienta a insulinei de catre pancreas sau utilizarea insuficienta a
insulinei de catre tesuturi.
In Diabetul zaharat tip I sau insulinodependent, pancreasul nu mai secreta
insulina sau secreta o cantitate foarte mica, insuficienta pentru a mentine
glicemia in limitele normale, fiind necesara injectarea de insulina. Acest tip
de diabet debuteaza de obicei la tineri.
In tipul II sau non-insulinodependent, secretia de insulina este scazuta
sau exista o rezistenta periferica (a tesuturilor) la actiunea insulinei. Acest
tip de diabet debuteaza la varste mai inaintate, de obicei dupa 50 ani,
putand fi echilibrat prin dieta si/sau medicamente antidiabetice orale. Pe
parcursul evolutiei, diabetul zaharat non-insulinodependent poate deveni
insulino-necesitant, cand tratamentul medicamentos nu mai reuseste
mentinerea glicemiei in limite normale, fiind necesara administrarea de
insulina. Odata instalata boala, dureaza toata viata, nedescoperindu-se
inca un tratament pentru vindecarea ei.

Simptome

Manifestarile diabetului difera in functie de tipul acestuia.

Diabetul de tip I (pancreasul functioneaza partial sau deloc, iar


insulina necesara este introdusa prin injectare in organism):
- polifagie (senzatie accentuata foame, consumul excesiv de alimente)
- poliurie (urinare in cantitate crescuta) 
- polidipsie (senzatie de gura uscata, sete intensa, consumul excesiv de
lichide) 
- slabiciune
- pierderea cunostintei
- pierdere inexplicabila in greutate
- vedere neclara.

Diabetul de tip II (pancreasul functioneaza dar nu produce


suficienta insulina, fiind necesara dieta si/sau tratament cu medicamente
antidiabetice orale): la simptomele care se manifesta mai lent de la
diabetul de tip I, se adauga:
- infectii cutanate, prurit (mancarimi ale pielii)
- vindecarea inceata a plagilor.
Factori de risc

- ereditatea (antecedente familiale de diabet zaharat)


- rasa (e mai intalnit la afroamericani, asiatici, americanii nativi decat la
alte rase)
- utilizarea alcoolului si fumatul
- hipertensiunea arteriala
- greutatea in exces
- nivelul crescut al colesterolului
- varsta
- virusuri etc.

 
Ameliorarea conditiilor de viata

Imbunatatirea calitatii vietii a celor care au diabet se poate face


prin:
- respectarea cu strictete a tratamentului medicamentos prescris de medic

- realizarea unui program de exercitii fizice sub indrumarea medicului


- stabilirea unei diete potrivite pentru aceasta afectiune
- verificarea periodica a glucozei din sange si a hemoglobinei glicozilate
- mentinerea glucozei din sange in limite normale
- realizarea consultatiilor medicale preventive (analiza microalbuminei din
urina, consult oftalmologic, consult stomatologic, determinarea
colesterolului
- suplimentarea glucidelor si restrictia grasimilor
- evitarea situatiilor stresante, a fumatului etc.
Importanta dietei in diabetul zaharat a fost dovedita. Instituirea unei diete
speciale pentru aceasta afectiune, presupune luarea in calcul a unei
alimentatii bogate in fibre, evitarea supraalimentatiei si introducerea
restrictiei calorice in alimentatie, restrictii in folosirea de glucide, cereale,
legume si fructe, ritm regulat de mese zilnic si consumarea micului dejun
cat mai devreme, limitarea cantitatii de sare folosita in mancare,
consumarea de glucide nerafinate. Sunt interzise zaharul, preparatele si
sucurile cu continut ridicat de zahar, mierea si alcoolul.

Masurarea carbohidratilor la persoanele cu diabet zaharat non-insulino-


dependent (DZ tip 2)

Generalitati

Masurarea carbohidratilor reprezinta indemanarea pacientilor cu diabet


zaharat tip II de a-si planifica dieta si controla nivelul glicemiei. Aceasta
metoda ajuta persoanele sa determine cantitatea de zahar si de
carbohidrati (glucoza) din alimentele consumate, astfel incat carbohidratii
sa fie distribuiti pe durata intregii zile pentru a preveni cresterea glicemiei
postprandial. Masurarea carbohidratilor ofera flexibilitate persoanelor in
consumarea alimentelor si incredere privind autocontrolul diabetului.

Carbohidratii sunt substantele nutritive care influenteaza cel mai mult


nivelul glicemiei. Masurarea carbohidratilor in dieta din diabet ajuta la
mentinerea glicemiei la un nivel corespunzator care impiedica aparitia
complicatiilor. Pentru o cunoastere cat mai precisa a alimentelor ce contin
carbohidrati, masurarea acestora si planificarea meselor trebuie consultat
un nutritionist.
Masurarea carbohidratilor este metoda recomandata pentru planificarea
meselor la o persoana cu diabet zaharat. Masurarea carbohidratilor
inseamna insumarea cantitatii de carbohidrati din alimente. Repartizarea
carbohidratilor corespunzator la fiecare masa previne hiperglicemia
postprandiala (nivel crescut al glicemiei dupa masa), deoarece
carbohidratii influenteaza glicemia mai mult decat alte substante nutritive.
Toate tipurile de carbohidrati determina cresterea glicemiei.

Alimente bogate in carbohidrati

Alimentele bogate in carbohidrati sunt:


- fructe si legume
- lapte si iaurt
- fainoase (ca de exemplu paine, cereale si legume cum ar fi cartofii si
porumbul)
- dulciuri (cum ar fi bomboane sau prajituri).
Alimentele care au in compozitie zahar au, de obicei, pe portie o cantitate
de carbohidrati mai mare decat alimentele care au in compozitie amidon
(fainoasele). Contrar informatiilor vehiculate, persoanele cu diabet zaharat
pot consuma alimente care contin zahar. Cu toate acestea, daca in dieta
unei persoane cu diabet zaharat predomina alimentele cu concentratie
crescuta de carbohidrati, probabil ca acea persoana nu consuma de ajuns
alte alimente mai bune din punct de vedere nutritiv.
Se pot folosi indulcitori artificiali (Sucrazit) care nu contin zahar. De
asemenea, se pot consuma bauturi alcoolice care contin zahar, diferite
tipuri de indulcitori care nu au in compozitie zahar, numiti „fara zahar",
bomboane, prajituri si racoritoare. Bauturile alcoolice care contin zahar
reprezinta, de asemenea, un tip de carbohidrati.

Metode de masurare a carbohidratilor

In continuare, sunt enumerate metodele care ajuta la masurarea


carbohidratilor din alimentele consumate si repartizarea acestora de-a
lungul intregii zile:
- mese la intervale regulate
- cel putin 3 mese principale pe zi care sa contina o cantitate crescuta de
carbohidrati; aceste mese trebuiesc planificate la aceeasi ora in fiecare zi.
- prepararea unor cantitati mai mari de mancare si conservarea celei
ramase pentru mesele urmatoare
- reevaluarea meniului.

Masurarea carbohidratilor

Masurarea carbohidratilor si respectarea unei diete echilibrate se


realizeaza prin:
- sfatuirea cu un nutritionist: nutritionistul poate ajuta persoana cu diabet
zaharat sa isi stabileasca cantitatea totala de carbohidrati pe zi, precum si
numarul de carbohidrati consumati la fiecare masa sau gustare.
- consumarea unor unitati glucidice (UG) de carbohidrati din alimente:
fiecare portie sau unitate glucidica (UG) contine aproximativ 15 grame de
carbohidrati; alimentele care contin carbohidrati nu trebuie cantarite sau
masurate de fiecare data, insa la inceput cantarirea sau masurarea
alimentelor care contin carbohidrati ajuta la deprinderea persoanei cu
cantitatea din fiecare aliment care reprezinta o unitate glucidica (UG) de
carbohidrati
- calcularea fiecarui gram sau portie de carbohidrati: nutritionistul ajuta
persoana respectiva sa stabileasca ce cantitate de carbohidrati este
necesara pentru fiecare masa sau gustare, incluzand si dulciurile
- consumul unor portii standard de alimente care contin proteine:
alimentele care contin proteine (carnea si branza) reprezinta o
componenta importanta a unei diete echilibrate
- restrictia consumului de grasimi: o dieta echilibrata contine o cantitate
redusa de grasimi; este necesar consultul unui nutritionist pentru a stabili
cantitatea de grasimi ce pot fi consumate.

 
Sfaturi utile

Alte sugestii folositoare pentru masurarea carbohidratilor sunt:


- citirea etichetelor de pe alimente pentru a cunoaste continutul acestora
in carbohidrati: trebuie citite cu atentie etichetele alimentelor pentru a
stabili ce cantitate din aliment contine o unitate glucidica (UG) de
carbohidrati
- verificarea nivelului glicemiei: determinarea glicemiei inainte de masa si
la 1 ora dupa masa, ajuta persoana respectiva sa inteleaga cum
influenteaza alimentele nivelul glicemiei
- pentru controlul cat mai riguros al valorilor glicemiei trebuie folosit un
caiet de autocontrol in care se noteaza ora meselor si gustarilor,
cantitatea de carbohidrati pe fiecare masa si gustare si valoarea glicemiei;
la vizitele periodice efectuate la nutritionist sau oricand persoana cu diabet
zaharat considera ca are nevoie de o ajustare a dietei, trebuie consultat
caietul de autocontrol.
Pentru informatii suplimentare sunt puse la dispozitia persoanelor
interesate carti si brosuri care ajuta la masurarea carbohidratilor,
cantarirea si masurarea alimentelor precum si interpretarea etichetelor de
pe alimentele. Cu toate acestea, este necesar consultul unui nutritionist
sau a unui educator pentru stabilirea dietei adaptate nevoilor fiecarei
persoane.
In urma informarii din carti, brosuri, internet sau alte materiale educative
persoana respectiva este pregatita sa stabileasca numarul de mese si
gustari pe zi, orarul acestora si cantitatea totala de carbohidrati pe zi.
Pentru acestea, trebuie consultat medicul specialist de nutritie si boli
metabolice.
In cazul in care pacientul in urma informarii despre dieta are unele
nelamuriri trebuie consultat medicul. Aceste nelamuriri trebuie notate si
chiar subliniate pe materialul informativ. In cazul in care apar probleme in
masurarea carbohidratilor sau in planificarea meselor trebuie cerut sfatul
unui specialist. Daca in caietul de autocontrol sunt notate informatii
suplimentare privind alimentele consumate si cantitatea la fiecare masa,
se recomanda prezentarea acestuia medicului.

Afectiuni cutanate in diabetul zaharat

Generalitati

Diabetul zaharat este in prezent o cauza majora de morbiditate si mortalitate. Frecvent


este insotit de diverse manifestari cutanate. Aproximativ o treime dintre pacientii diabetici pot
sa prezinte manifestari dermatologice.
Perturbarea metabolismului carbohidratilor (glucidelor), caile metabolice noi, ateroscleroza,
microangiopatia (afectarea arterelor mici), degenerescenta neuronala au un rol important in
aparitia manifestarilor cutanate.
Unele manifestari cutanate nu au un mecanism pe deplin elucidat.
Afectiunile cutanate mai frecvente la diabetici fara o cauza cunoscuta sunt:
- necrobioza lipodica
- dermopatia diabetica
- bulele diabeticelor
- granulomul inelar
- dermatozele perforante.

 Necrobioza lipoida

Aceasta afectiune, care in prezent nu are o etiologie pe deplin cunoscuta afecteaza


aproximativ 0,3-0,7 % dintre persoanele cu diabet zaharat, mai frecvent femeile decat
barbatii.
Cauza degradarii colagenului (proteina care este constituientul principal al tesutului
conjunctiv-fibros) ar putea fi afectarea microvasculariuzatiei asociate cu neuropatia (afectarea
nervilor).
La nivelul tegumentului apar placi eritematoase (rosii), bine delimitate, cu centrul atrofic,
ceros si brazdate de telangiectazii. Cel mai frecvent leziunile se observa la nivel pretibial,
rareori fiind prezente si la nivelul mainilor, antebratelor, fetei sau scalpului. Dupa
traumatisme minore, o treime dintre leziuni se pot ulcera. Aceste leziuni au o evolutie cronica,
persistand independent de valorile glicemiei plasmatice.
In cazul in care necrobioza lipoidica nu se localizeaza la nivelul memebrelor inferioare,
pacientul, de regula, nu este diabetic.
Scopul tratamentului este de a stopa progresia acestei leziuni. Frecvent se utilizeaza corticoizi
potenti local sau intralezional, in marginea activa a leziunii. Uneori se mai utilizeaza
pentoxifilinul, aspirina, dipiridamolul, antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) , doze mari de
nicotinamida.

Ghidul pacientului diabetic

Generalitati
 
In mod normal, in cazul unor infectii, organismul elibereaza
anumiti hormoni care ajuta organismul in lupta cu boala. Acesti hormoni
cresc glicemia (nivelul glucozei in sange), astfel incat sunt necesare
cantitati tot mai mari ale insulinei pentru mentinerea unui echilibru
metabolic optim. In cazul persoanelor diabetice, chiar si o infectie sau o
afectiune minora pot creste dramatic glicemia, ducand in final la
cetoacidoza diabetica sau coma diabetica hiperosmolara.
 

Algoritm terapeutic
 
Este foarte important ca medicul de familie sau medicul specialist
diabetolog sa stabileasca un protocol corect pentru copiii si adultii cu
diabet zaharat, pentru evitarea complicatiilor care pot aparea secundar
unor afectiuni intercurente. Astfel, medicul specialist diabetolog trebuie sa
stabileasca cat mai exact dozele corecte de insulina care trebuiesc
administrate pe parcursul afectiunilor intercurente (de exemplu viroze
respiratorii) sau in cazul unor situatii care implica un stres mai mare decat
in mod normal (interventii chirurgicale, examene, probleme emotionale
diverse). Pacientii diabetici trebuie sa stie ca este foarte important sa-si
monitorizeze nivelul glicemiei pe parcursul oricarei afectiuni intercurente
(prin teste de sange si urina care se pot efectua si la domiciliu de catre
pacient sau familia acestuia). De asemenea, este foarte important ca orice
pacient diabetic sa-si controleze in mod regulat nivelul corpilor cetonici din
sange si urina (prezenta acestora semnaland un dezechilibru metabolic
caracteristic cetoacidozei diabetice). Este bine ca toate aceste date sa fie
notate de pacient intr-un tabel care sa fie pastrat cu grija pe o perioada
indelungata. Acesta mai trebuie sa cuprinda, de asemenea, toate
informatiile necesare in cazul anumitor urgente (numar de telefon al
medicului curant).

lgoritm terapeutic in cazul afectiunilor intercurente aparute la


diabetici

Urmatoarele indicatii sunt utile si trebuiesc urmate in cazul


pacientilor diabetici atunci cand acestia asociaza anumite afectiuni
intercurente:
- continuarea tratamentului antidiabetic (antidiabetice orale sau insulina),
fara intreruperea acestuia chiar si in cazul aparitiei unor simptome precum
greata, varsaturile sau diareea. Chiar si in lipsa aportului alimentar,
glicemia poata sa creasca ca raspuns al organismului la afectiunea
aparuta. In cazul in care nu este posibila administrarea medicatiei
antidiabetice (de exemplu in cazul aparitiei varsaturilor), trebuie sa se
apeleze cat mai repede la sfatul medicului specialist care poate sa ofere
imformatii asupra schimbarii sau ajustarii tratamentului.
- in cazul aparitiei unor afectiuni intercurente, trebuie sa se consume
alimente in cantitati moderate si trebuie sa se efectueze o hidratare
adecvata a pacientului (se recomanda consumul unor cantitati mari de
lichide, precum apa, ceaiuri, sucuri de fructe sau alte bauturi precum cele
carbogazoase). Copiii diabetici trebuie sa fie, de asemenea, incurajati sa
consume cat mai multe lichide pentru a preveni deshidratarea
- in cazul pacientilor cu glicemii peste 240 miligrame pe decilitru (mg/dL),
este recomandat consumul unor lichide fara glucoza (de preferat apa, ceai
neandulcit sau chiar coca cola fara zahar)
- in cazul in care nu este posibil consumul alimentelor consumate obisnuit
in dieta zilnica, trebuie sa se efectueze o hidratare corespunzatoare cu
sucuri sau alte lichide indulcite si sa se incerce consumul unor produse
alimentare cu continut mediu de glucide si sare (supe, sucuri de fructe,
lapte indulcit)
- este recomandat consumul unor alimente usoare pentru digestie,
precum biscuitii sau sosul de mere. Este indicat consumul a 50 de grame
de carbohidrati la fiecare 3-4 ore. De exemplu, se pot consuma 6 biscuiti
sarati cu o cana de lapte si o jumatate de pahar de suc de portocale,
fiecare continand aproximativ cate 15 miligrame de carbohidrati

- este obligatoriu controlul glicemiei la fiecare 3-4 ore, iar daca aceasta
are valori mari sau este in crestere, trebuie sa fie controlata chiar si pe
parcursul noptii. In cazul in care glicemia este mai mare de 240 de
miligrame si medicul curant recomanda administrarea unor doze mai mari
de insulina, trebuie sa se administreze doza corecta pentru a evita
posibilele complicatii. Nu este recomandata modificarea dozelor de
insulina administrata fara recomandarea specialistului
- diabeticii insulinodependenti (care trebuie sa-si administreze obligatoriu
insulina pentru a scadea glicemia), trebuie sa efectueze la fiecare 6-12 ore
cate un test pentru detectarea corpilor cetonici in urina, mai ales daca
exista valori ale glicemiei peste 300 mg/dL (exista teste rapide, speciale
care pot fi efectuate la domiciliu). In cazul in care testele pentru corpi
cetonici se pozitiveaza, este indicat ca pacientul sa contacteze medicul
specialist cat mai repede. Copiii diabetici trebuie, de asemenea, testati
pentru cetoza urinara la fiecare 6 ore, chiar si pe parcursul noptii
- este obligatorie monitorizarea parametrilor fizici precum greutatea
corporala, temperatura, frecventa respiratorie (numarul respiratiilor pe
minut), pulsul, in cazul unor glicemii mai mari de 300 de mg/dL. Scaderea
in greutate (semn de deshidratare), cresterea frecventei respiratorii
(polipnee), cresterea pulsului (tahicardie), subfebrilitatea (temperaturi sub
38 grade C) sau chiar febra (temperaturi mai mari de 38 grade C), sunt
simptome care sugereaza agravarea simptomatologiei cu aparitia
cetoacidozei diabetice. In aceste cazuri este obligatoriu consultul medical
de urgenta
- nu este indicata administrarea empirica a nici unui medicament (fara
recomandarea medicului specialist) si de asemenea, nici modificarea
dozelor de insulina fara consultarea acestuia. Trebuie sa se retina faptul ca
multe medicamente cresc glicemia, fiind contraindicate in cazul pacientilor
diabetici.

Consultul de specialitate
 
Este important de stiut ca in cazul persoanelor diabetice, in special
copii cu diabet zaharat, chiar si o afectiune intercurenta usoara poate
determina cresterea glicemiei si poate duce la complicatii grave. Parintii
copiilor diabetici trebuie sa supravegheze indeaproape evolutia acestora in
cazul aparitiei unei patologii asociate (in special viroze respiratorii sau alte
infectii intercurente). In cazul agravarii simptomatologiei este necesar
consultul medical de urgenta.
Consultul medical de urgenta este recomandat in urmatoarele cazuri:
- aparitia simptomelor de cetoacidoza, precum durerile abdominale,
greata, varsaturile, tahipneea (cresterea frecventei respiratorii), respiratia
Kussmaul (respiratii dese, profunde, sacadate), halena cetoacidotica
(respiratie cu miros fructat, de mere verzi sau de acetona), apatie,
confuzie
- simptome de deshidratare severa, precum gura uscata, urina in cantitate
mica, inchisa la culoare, piele si mucoase rosii uscate. Deshidratarea este
periculoasa mai ales in randul copiilor si poate fi precipitata de varsaturi si
diaree
- glicemii mari, care continua sa creasca si care nu raspund la tratamentul
obisnuit.
Controlul medical de urgenta nu este obligatoriu in cazul tuturor
afectiunilor intercurente aparute in randul copiilor diabetici (de exemplu
raceli simple, viroze necomplicate).
Totusi, este necesar sfatul medicului specialist in cazul in care apar
urmatoarele:
- glicemie mai mare de 240 mg/dL dupa administarea dozei recomandate
de insulina (doza prescrisa de medicul specialist)
- glicemii mai mari de 240mg/dL inaintea meselor, in cazul pacientilor
diabetici tratati cu antidiabetice orale (ADO), valori care persista sau cresc
pe parcursul a 24 de ore
- prezenta de corpi cetonici urinari (valori mai mari de 2+ la testele
rapide)
- fatigabilitate, disconfort general sau febra care persista pe parcursul mai
multor zile
- varsaturi sau diaree cu durata mai mare de 6 ore.
Este indicat ca pacientii diabetici cu boli intercurente sa-si noteze toate
medicamentele administrate, dozele de antidiabetice orale sau insulina
administrate. De asemenea, este important sa se noteze si modificarile
celorlalti parametrii fizici precum temperatura, greutatea corporala, nivelul
glicemiei, nivelul corpilor cetonici in urina. Toate aceste informatii sunt
foarte utile in momentul consultului de specialitate.

Metode de ingrijire a membrelor inferioare la persoanele cu diabet


zaharat

Generalitati

Persoanele care sufera de diabet zaharat necesita o ingrijire speciala a membrelor inferioare,
in special a piciorului. Diabetul zaharat este o afectiune in care poate apare afectarea
terminatiilor nervoase si a nervilor (polinevrita), precum si afectarea vaselor sanguine mici
(angiopatie), care au ca rezultat diminuarea sensibilitatii la nivelul piciorului, astfel ca
leziunile aparute la acest nivel pot fi usor trecute cu vederea (unii pacienti cu diabet zaharat
nu simt durerea). Diabetul zaharat interfera de asemenea si cu sistemul imun, astfel ca
organismul este mai predispus infectiilor decat la persoane sanatoase.

Orice leziune, chiar minora, poate determina ulceratii si se poate suprainfecta. O ingrijire si o
igiena adecvata a picioarelor in cazul persoanelor cu diabet, poate preveni aparitia unor astfel
de complicatii.
Ingrijirea picioarelor in cazul diabeticilor este foarte usor de efectuat si se realizeaza in mare
parte inaintea somnului, de cele mai multe ori fiind suficienta imbaierea (igenizarea)
picioarelor. Este important ca persoanele cu diabet sa foloseasca incaltamintea potrivita, care
trebuie sa fie comoda, sa lase piciorul sa respire si sa fie mereu uscata.
Urmatoarele sfaturi sunt utile in ingrijirea piciorului diabeticului:
- cumpararea unei incaltaminti comode si atentie speciala la calapodul acesteia
- ingrijire si igiena picioarelor trebuie sa devina o rutina, la fel ca si spalatul dintilor
- in cazul in care apar unele probleme la nivelul picioarelor, nu trebuie folosite remedii
naturiste, nerecomandate de medic, pentru ca acestea pot inrautatii situatia
- se recomanda un consult medical ori de cate ori se observa leziuni sau infectii la nivelul
picioarelor.

  Metode

Orice persoana diagnosticata cu diabet zaharat, necesita pe langa tratamentul de baza si o


ingrijire adecvata a picioarelor pentru a preveni orice complicatii neplacute care pot aparea la
acest nivel. De cele mai multe ori este suficienta pastrarea unei igiene corespunzatoare si
purtarea unei incaltaminti cat mai comode, lucruri care trebuie sa devina o rutina. Este
important de asemenea efectuarea unui control medical ori de cate ori se observa leziuni sau
infectii la nivelul piciorului.

Ingrijirea corecta a piciorului diabetic presupune:


- inspectia zilnica a picioarelor, uneori fiind necesara si folosirea unei oglinzi care mareste
imaginea leziunii si care permite observarea unor leziuni cu localizare aparte si care nu pot fi
observate la o simpla inspectie; poate fi folositor si ajutorul unei alte persoane care poate
observa leziunile aparte in zone greu de inspectat
- pastrarea unei igiene corespunzatoare a picioarelor: spalarea zilnica a picioarelor, trebuie
sa devina o regula de baza in ingrijirea piciorului diabetic
- ingrijirea atenta a leziunilor care apar la acest nivel: bataturile, taieturile sau juliturile,
necesita o ingrijire speciala care obliga la folosirea antisepticelor (substante dezinfectante) si a
pansamentelor cu rivanol; este recomandata taierea atenta si regulata a unghiilor, pentru
evitarea leziunilor si infectiilor (in special fungice - onicomicoze) cu localizare periunghiala
- protectia corespunzatoare a picioarelor, de la purtarea unei incaltaminti comode pana la
evitarea leziunilor cu aceasta localizare; este recomandata incaltamintea comoda cu calapod
corespunzator, tenisii sau pantofii fara toc din piele moale; este recomandata o atentie speciala
in cazul pantofilor noi, incaltarea acestora se face treptat (cateva ore pe zi) pentru a evita
aparitia bataturilor, de asemenea este bine ca inaintea incaltarii sa se verifice interiorul
pantofului pentru a vedea daca nu exista obiecte straine in interior (nisip sau cuie care au
penetrat talpa); persoanele care folosesc un anumit tip de incaltaminte pentru diferite activitati
precum schiatul sau alpinismul trebuie, de asemenea, sa fie atente la aparitia degeraturilor
- evitarea folosiri metodelor pentru incalzirea picioarelor, bailor fierbinti, aparatelor
electice, radiatoarelor, etc.

Examenul obiectiv al picioarelor la fiecare control medical pentru evaluarea diabetului


zaharat:
- medicul poate sa observe unele leziuni care au fost trecute cu vederea, in cazul in care
medicul uita sa examineze tegumentele picioarelor, este necesar ca pacientul sa-i
reaminteasca acest lucru
- orice leziune aparuta la nivelul piciorului, chiar si minora, necesita tratament medical de
specialitate: nu este recomandat tratamentul ambulator (acasa) al unor leziuni ulcerate sau a
unor infectii aparute la acest nivel, pentru ca unele metode terapeutice empirice (asa zisele
metode babesti), naturiste pot agrava leziunile
- trebuie evitati plasturi si solutiile folosite in tratamentul bataturilor, deoarece acestea nu
prezinta siguranta in cazul pacientilor diabetici
- tratarea precoce a oricarei leziuni sau infectii aparute la nivelul picioarelor; nu este
recomandat tratamentul empiric al acestor leziuni si este indicat un tratament specializat al
unui chirurg ortoped.

Importanta ingrijirii piciorului diabetic

Diabetul zaharat decompensat (cu valori mari a glicemiei), poate cauza in timp (ani),
urmatoarele modificari:
- leziuni ale nervilor periferici (neuropatia diabetica) cu diminuarea sensibilitatii la nivelul
piciorului; pacientul nu simte durerea cauzata de diferitele leziuni, in unele cazuri nici macar
disconfortul cauzat de incaltamintea nepotrivita; aceste leziuni nervoase, pot cauza
deformarea piciorului, astfel ca in timp incaltamintea devine greu de utilizat
- leziunile vaselor sanguine (micro si macroangiopatia diabetica), scad in timp fluxul sanguin
la nivelul piciorului, astfel ca leziunile, bataturile, unghiile incarnate, au un risc crescut de
infectie
- scaderea imunitatii, cu perturbarea mecanismului imun de lupta impotriva infectiilor este
frecvet asociata cu diabetul zaharat, astfel, chiar si leziunile minore (bataturi, taieturi, leziuni
periunghiale), se pot infecta rapid, tratamentul fiind de asemenea dificil din pricina
imunosupresiei generale asociate diabetului zaharat.
Cea mai buna metoda de a evita problemele aparute pe piciorul diabetic este profilaxia
(prevenirea) leziunilor si infectiilor la acest nivel, acest lucru include ingrijirea si igiena
corespunzatoare a picioarelor, obiceiuri care trebuie sa devina o rutina. Este obligatorie
inspectarea zilnica a picioarelor pentru a identifica leziunile care nu se simt datorita
neuropatiei diabetice.

De retinut!

In concluzie, este foarte importanta ingrijirea corespunzatoare a piciorului la persoanele


cu diabet zaharat, deoarece patologia aparuta la acest nivel poate crea complicatii neplacute,
greu de tratat. Pacientul trebuie sa se informeze asupra metodelor folosite in ingrijirea
piciorului diabetic si trebuie sa apeleze la ajutor medical specializat ori de cate ori apar leziuni
sau infectii la acest nivel.

Analize biochimice (analiza zaharului din sange - glicemia si din urina-


glicozuria)

Sangele omului contine numeroase substante organice (zahar, proteine, grasimi,


enzime, hormoni, vitamine) si substante minerale (calciu, fosfor, sodiu, potasiu, etc).
Concentratia glucozei din sange se numeste glicemie (65-110 mg la 100 ml sange). Cea mai
mare crestere a glicemiei se intalneste in diabetul zaharat. La aceste persoane glicemia poate
ajunge la 200-300 mg% si chiar mai mult, fapt ce poate duce la coma diabetica (coma
hiperglicemica) mai ales la acele persoane care nu stiu ca au diabet.
Generalitati

Sangele omului are o structura extrem de complexa, continand


numeroase substante organice (proteine, grasimi, glucoza, enzime,
hormoni, vitamine) si substante minerale (calciu, fosfor, sodiu, potasiu,
etc). Analizele biochimice cerceteaza compozitia chimica fie a sangelui
total, fie numai a serului sau plasmei sanguine.

Zaharurile din sange

Exista mai multe felui de zaharuri in organismul omului: glucoza,


fructoza, lactoza etc.
Glucoza este cea mai importanta zaharida care se gaseste in mod normal
in organele si sangele omului si constituie combustibilul cel mai pretios
pentru obtinerea energiei necesare activitatii omului. Din arderea unui
gram de glucoza, de catre organism, rezulta 4 calorii. Glucoza in organism
provine din alimentele consumate de catre om. Cele mai bogate alimente
in glucoza sunt dulciurile (zaharul, produsele zaharoase, mierea), precum
si alimentele care contin amidon (faina de cereale si produsele cerealifere,
cartofii etc.) care in organism se transforma prin actiunea enzimelor
hidrolitice in glucoza. Dar organismul poate fabrica zahar din orice
nutriment, chiar din proteine si grasimi prin procesul de gluconeogeneza.
Pentru aprecierea cantitatii de zahar din organism, in laborator se
analizeaza zaharul din sangele total ori din ser sau plasma.
Valori normale ale glucozei din sange: 65-110 mg la 100 ml sange.
La persoanele de peste 40-50 ani, valorile medii ale glicemiei sunt mai
crescute decat la tineri, deoarece la ele si consumul de glucoza in
organism este mai redus. Scaderea sau cresterea glicemiei in afara
acestor valori produce perturbari grave organismului.

 
Hipoglicemia

Astfel, scaderea glicemiei prea mult sub valorile normale


(hipoglicemie) poate produce ca simptome: slabiciune, tremuraturi,
transpiratii si chiar pierderea constientei (coma hipoglicemica). Acest lucru
se intampla cand organismul este subalimentat cu alimente ce contin
glucoza (glucide) sau in caz de infometare (inanitie). Eforturile fizice mari,
mai ales pe munte, care consuma rezervele de glucide din ficat (in special
la bolnavii de ficat) pot predispune la hipoglicemie. Hipoglicemia se
intalneste mai rar in bolile unor glande endocrine care secreta hormoni
insuficienti (hipofiza, tiroida, suprarenale), precum si la bolavii de diabet
care se trateaza cu doze prea mari de insulina sau alte medicamente
antidiabetice.
Hiperglicemia

Cresterea glicemiei (hiperglicemie) se intalneste si la persoanele


sanatoase daca analiza sangelui se face dupa un consum crescut de
dulciuri. De asemenea, persoanele care au avut un traumatism fizic sau
psihic (stres) sau care s-au tratat cu anumite medicamente, pot avea o
glicemie crescuta, fara a fi bolnavi de diabet. In aceste situatii glicemia
revine la normal dupa ce a disparut si cauza care i-a provocat cresterea.
O glicemie marita se intalneste in bolile glandelor endocrine care au rolul
de a regla concentratia glucozei in sange. Astfel, secretia in exces a
hormonilor unor glande (hiopofiza, tiroida, suprarenalele) produce
hiperglicemie.
Dar cea mai mare crestere a glicemiei se intalneste in diabetul zaharat sau
diabetul pancreatic. Pancreasul este o glanda mixta, cu secretie endocrina
de insulina si exocrina de enzime digestive ce se elimina in duoden.
Insulina este un hormon ce are rolul de a ajuta la consumul si la arderea
glucozei din sange si celule. In unele boli ale pancreasului acesta secreta
mai putina insulina sau nu mai secreta deloc si din aceasta cauza glucoza,
in loc sa se consume, sa se arda, se acumuleaza in sange, crescand
glicemia. Astfel, glicemia poate ajunge la 200-300 mg% si chiar mai mult,
ceea ce duce la coma diabetica (coma hiperglicemica) mai ales la acele
persoane care nu stiu ca au diabet.
De aceea, pentru depistarea persoanelor cu diabet se fac analize care
dozeaza cantitatea de glocoza in sange si depisteaza prezenta ei in urina.

Dozarea glucozei din sange (glicemia)

Analiza zaharului din sange (glicemia) nu este obligatorie pentru


persoanele tinere considerate sanatoase. Dar dupa 30-40 ani varsta cand
apare de obicei diabetul, este bine ca, cel putin odata pe an sa se dozeze
glicemia in special la unele categorii de persoane, cum sunt:
- persoanele care au parinti sau frati cu diabet
- persoanele care sunt predispuse la obezitate
- persoanele care observa ca de la un timp au o pofta prea mare de
mancare si care mananca mai mult ca de obicei
- persoanele care au o sete nepotolita si beau cantitati mari de apa, peste
3-4 litri chiar si in sezonul rece
- persoanele care urineaza cantitati prea mari de urina, peste 2-3 litri in
24 de ore.
In prezenta acestor simptome cronice trebuie consultat un medic care va
indica si efectuarea unei glicemii. De mentionat ca persoanele care isi
analizeaza glicemia trebuie sa vina nemancate la laborator, sa anunte
daca urmeaza un tratament antidiabetic si sa intrerupa timp de 24 de ore
orice tratament cu hormoni, care pot modifica rezultatele de laborator.
Testul de toleranta la glucoza

Testul de toleranta la glucoza (TTGO) sau hiperglicemia provocata,


se face la unele persoane pentru a preciza daca glicemei crescuta se
datoreaza diabetului zaharat sau altor cauze. In acest scop, i se da
bolnavului glucoza fie pe gura, fie injectata intravenos si la intervale de
cate 30 de minute se recolteaza mai multe probe de sange pentru dozarea
glicemiei. In mod normal dupa consumul de glucoza, zaharul din sange
creste si la oamenii sanatosi, dar nu mult si revine la normal dupa 2 ore.
Dar la persoanele diabetice glicemia creste foarte mult, caci zaharul din
sange nu se consuma si revenirea la normal, la valorile initiale se face mai
tarziu de 2 ore.
Persoanele care isi fac "hiperglicemie provocata" nu vor tine un regim
strict, de infometare, in speranta ca analiza le va iesi normala. Din contra,
datorita perturbarii produsa de foame, analiza poate sa fie chiar mai
"anormala" ducand astfel la concluzii gresite privind gravitatea diabetului.
De aceea, se recomanda ca in zilele dinaintea efectuarii analizei aceste
persoane sa manance normal, dar in dimineata in care se executa analiza
sa vina la laborator nemancate. De asemena, tratamentul cu
medicamente antidiabetice inainte efectuarii analizei, poate induce
medicul in eroare.

Determinarea glucozei in urina (glicozuria)

Prezenta zaharului in urina se numeste glicozurie. In mod normal


urina nu contine glucoza. Dar cand glicemia a depasit 150-200 mg%
atunci glucoza trece din sange prin rinichi si se varsa in urina de unde se
poate analiza. Pentru dozarea glicozuriei se va strange urina din 24 de
ore.

Alte analize

In afara de modificarile valorilor glucozei, in diabet sunt perturbate si alte componente


ale sangelui.
Astfel ca si in cazul subnutritiei, pentru a face fata cheltuielilor de energie organismul recurge
la rezervele de grasime, pe care le mobilizeaza din depozite si le trece in sange spre a le utiliza
in locul glucozei. De aceea, sangele diabeticilor este gras, laptos si analiza arata valori
crescute ale grasimilor totale si ale colesterolului sanguin. Dar acest
efort al organismului de a suplini prin grasimi lipsa glucozei este sortit esecului caci grasimile
nu se ard pentru a da energia necesara decat in prezenta zaharului, a glucozei.
Se spune ca "grasimile ard in flacara produsa de glucoza" drept urmare grasimile sunt arse
incomplet rezultand substante toxice pentru organism (corpi cetonici, acetona). Prezenta
acestor substante in sangele si urina unei persoane arata aproape sigur ca este vorba de un
diabet grav, nedescoperit sau netratat corect. Intoxicatia organismului cu acetona si alte
substante cetonice poate duce la coma diabetica. De notat ca acetona din sange creste asa de
mult incat se elimina pe cale respiratorie, astfel ca aerul expirat de un bolnav de diabet in
aceasta faza sau de un bolnav in coma diabetica miroase a acetona sau a mere coapte. In
aceasta situatie analiza corpilor cetonici din sange si urina are o mare importanta
pentru diagnosticul de diabet.
In diabetul grav, pentru a face rost de glucoza organismul mobilizeaza nu numai grasimile ci
si proteinele corpului. Din aceasta cauza, cu toate ca mananca mult diabeticul slabeste, caci isi
consuma propriile lui proteine (diabetul cu slabire). Drept urmare, cresc si deseurile proteinice
din sange: acidul uric, ureea, creatinina. Datorita iritatiei cronice a rinichiului de
catre glucoza crescuta ce ajunge la acel nivel, se produce alterarea filtrului renal, care lasa sa
treaca albumina din sange in urina (albuminurie).
Masurarea volumului de urina din 24 de ore care este foarte mare ca si
determinarea densitatii urinei care datorita glucozei creste foarte mult sunt analize
complementare foarte utile pentru diagnosticul de diabet si usor de executat chiar si la
domiciliu.

Diabet zaharat  

Boala cronica provocata de marirea cantitatii de zahar in sange si


in urina peste normal. Glucoza provine din digestia alimentelor, iar pentru
a putea patrunde in celule, are nevoie de insulina, un hormon secretat de
pancreas. Diabetul apare fie din cauza productiei insuficiente de insulina
de catre pancreas, fie mai ales datorita insensibilitatii celulare la insulina.
In ambele situatii nivelul glucozei din sange depaseste valorile normale.
Hiperglicemia poate duce la dehidratare si cetoacidoza. Complicatii de
termen lung includ probleme cardiovasculare, probleme renale, probleme
cu retina care poate duce la orbire, impotenta si gangrena cu risc de
amputare.
Diabetul zaharat este cauzat de o insuficienta sau o incetinire a secretarii
insulinei de catre pancreas, hormonul necesar utilizarii glucozei pentru a
raspunde necesitatilor energetice celulare. Aceasta forma de diabet
afecteaza 4% din populatia tarilor industrializate si are adesea un teren
familial: intre 5 si 7% dintre copiii care au avut un parinte diabetic risca sa
faca boala. Cele doua tipuri principale de diabet sunt diabetul
insulinodependent si diabetul neinsulinodependent. In plus, se mai disting
diabetul zis gestational, care apare in decursul sarcinii, si diabetele zise
secundare, mai putin frecvente, care se manifesta in decursul diferitelor
afectiuni (pancreatita cronica, hemocromatoza, acromegalie, sindromul lui
Cushing, feocromocitom), sau al tratamentelor medicamentoase
(corticosteroizi), sau legate de un anume tip de subnutritie (diabetul
tropical).

Sarcina si diabetul

Cele mai multe femei diabetice pot avea o sarcina normala. Totusi, un
nivel de glucoza prea ridicat in momentul conceptiei, poate constitui un
risc de malformatie pentru fat; de asemenea, sarcina trebuie sa fie
planificata si supravegheata. In plus, o glicemie prea crescuta poate
provoca o dezvoltare a fatului mai rapida decat este normal, crescand
riscurile la nastere (hidramnios, distocie) si ducand la nasterea unui copil
mai mare de 4 kilograme. Un tratament cu sulfamide si biguanide, care
expun la riscuri de malformare a fatului, trebuie imperios oprit in timpul
sarcinii si inlocuit eventual cu o insulinoterapie tranzitorie.

Ce trebuie stiut

Un diabetic insulinodependent fiind expus neplacerilor


hipoglicemiei, nu poate practica unele meserii "de siguranta", in care o
pierdere a constientei ar putea avea consecinte grave pentru el sau pentru
altii. Tot asa, un diabetic va renunta la profesarea unor meserii prea
obositoare sau care necesita orare neregulate.
In ceea ce priveste conducerea automobilului, diabeticii insulinodependen!i
pot obtine permis pentru grupa I (in Franta), care le este eliberat cu titlu
temporar. Ei nu pot obtine permisul pentru grupa a II-a (camioane).
Diabeticii neinsulinodependenti pot obtine ambele tipuri de permise dupa
avizul dat de o comisie medicala.
Nu toate tarile dispun de aceleasi produse; diabeticul trebuie sa-si ia cu el
in calatorie provizia necesara de insulina.
In fine, exista in unele tari tabere de vacanta si case de odihna cu caracter
sanitar pentru tinerii diabetici. De asemenea, exista numeroase asociatii
care se adreseaza diabeticilor si tuturor persoanelor interesate de aceasta
problema.

Complicatiile diabetului

Aceste complicatii privesc atat pacientii insulinodependenti, cat si


pe cei neinsulinodependenti, dar sunt mai frecvente, mai timpurii si mai
grave la cei insulinodependenti.

Complicatii cornice

Acestea sunt, in principal, consecinte ale alterarii vaselor sangvine,


fie a vaselor mici (microangiopatie), fie a vaselor mari (macroangiopatie).
- Macroangiopatia este responsabila de arterita membrelor inferioare si de
insuficien!a coronariana, ambele agravate de prezenta altor factori de risc
al ateromului (hipertensiunea arteriala, tabagism, hiperlipidemie).
- Nefropatia diabetica se traduce prin aparitia unei proteinurii (trecerea
unei prea mari cantitati de proteine in urina) evoluand in cele din urma
spre o insuficienta renala. Aceasta evolutie este accelerata prin apri!ia
unei hipertensiuni arteriale. Nefropatia diabetica afecteaza 40% dintre
diabetici. 
- Neuroparia diaberica se traduce, in principal, prin tulburari ale
sensibilitatii (superficiale si profunde) membrelor inferioare, aflandu-se la
originea tulburarilor trofice (nutritia tesuturilor) si complicatiilor
infectioase, in special ale ulceratiilor piciorului (rau perforant plantar),
care pot evolua spre o gangrena. Alte complicatii, mai rare, pot de
asemenea sa survina, ca o mononevrita (atingere inflamatorie izolata a
unui nerv periferic), o neuropatie digestiva, vezi cala sau cardiaca prin
atingerea sistemului nervos vegetativ (disautonomie). 
- Retinopatia diabetica (leziune a retinei) este practic o manifestare
constanta dupa cincisprezece ani de evolutie a diabetului. Aceasta
afectiune trebuie cercetata sistematic in fiecare an la oricare diabetic prin
examinarea fundului de ochi, completata la nevoie cu o angiografie
retiniana (radiografie a vaselor retinei dupa injectarea unui produs
opacifiant). In pofida tratamentului cu laser, retinopatia diabetica ramane
prima cauza de orbire in tarile accidentale. 
- Infecriile cronice au o origine microbiana sau micotica. Ele constau, in
principal, in afectiuni urinare, ginecologice si in diabetide (infectii cutanate
localizate).

Complicatii acute

Acidoacetoza, acumularea excesiva de corpi cetonici in organism,


constituie rezultatul diabetului insulinodependent netratat, cu acumulare
de corpi cetonici in sange care antreneaza o acidoza: bolnavul slabeste
brusc, sufera de ameteli, de tulburari digestive, de o oboseala si apatie
pronuntate. Unul singur dintre aceste semne trebuie sa ne alerteze: in
absenta tratamentului, evolutia se face catre o coma. 
- Coma hiperosmolara, hiperglicemia marcata insotita de deshidratare,
este o complicatie rara a diabetului neinsulinodependent la un subiect
varstnic. Acidocetoza si coma hiperosmolara impun o spitalizare de
urgenta intr-o institutie specializata si sunt tratate prin injectarea masiva
de insulina. 
- Hipoglicemie (glicemia foarte scazuta prin lipsa de zahar) este o
consecinta a tratamentului insusi sau a excesului in privinta regimului
alimentar sau a exercitiului fizic. Ea se traduce printr-o oboseala subita, o
senzatie de foame, ameteli si transpiratii si este tratata prin administrarea
de zaharuri "rapide" pe cale orala daca bolnavul este constient sau prin
injectarea subcutana de glucagon.

Alimentatie si sport 
Indiferent de tipul de diabet, trebuie sa fie respectat un regim
alimentar echilibrat, cu scopul de a furniza ratia calorica necesara, de a
reduce hiperglicemia si de a mentine o greutate corporala satisfacatoare si
stabila. Ratia alimentara trebuie sa fie repartizata in trei mese si una sau
doua gustari si sa furnizeze 55% din calorii sub forma de glucide (din care
doua treimi sa fie glucide complexe zise cu absorbtie lenta si o treime
glucide simple zise cu absorbtie rapida), repartizate pe diferitele mese si
adaptate la un eventual efort fizic; bauturile akoolizate, care pot provoca o
hipoglicemie la diabeticii tratati cu insulina, trebuie sa fie evitate.
Aportul in proteine (care trebuie sa reprezinte de la 12 la 15% din
aporturile energetice) este asigurat prin carne, pqte, oua, lapte, paine,
cereale, cartofi, legume uscate, soia. Aportul in glucide este asigurat prin
cartofi, fructe proaspete, legume verzi, paine si cereale, lapte, iaurt.

Glucidele din produsele zaharoase (patiserie, bauturi cu zahar)


trebuie limitate, chiar evitate, si consumate doar in timpul meselor.
Lipidele (care trebuie sa reprezinte 30% din aporturile energetice) sunt
furnizate de unt, ulei, grasimile din carne si din branzeturi. Grasimile
vegetale trebuie sa fie preferate grasimilor animale cu scopul de a limita
riscurile afectarii arterelor de ateroscleroza.
Regimul bolnavului de diabet neinsulinodependent care prezinta o
supraincarcare ponderala trebuie, de asemenea, sa fie echilibrat, dar,
concomitent, sa fie si hipocaloric. Si in acest caz bauturile akoolizate nu
sunt recomandate, tinand cont de aportul caloric suplimentar care l-ar
putea constitui. Ratia calorica totala este adaptata evolutiei greutatii si
tratamentului.

Un exercitiu fizic regulat (intre 30 si 45 de minute de trei ori pe


saptamana), de preferinta un sport de rezistenta (bicicleta, natatie, mers
cu piciorul), amelioreaza trecerea zaharului in celule, micsorand
necesitatile de insulina ale organismului. Totusi, exercitiul este susceptibil
de a provoca o hipoglicemie la pacientul insulinodependent. Aceasta este
prevenita prin injectarea de insulina intr-o zona nesolicitata de exercitiul
fizic, prin adaptarea dozei injectate la efortul facut si prin autocontrolul
glicemiei inainte si dupa activitatea fizica. Inainte de a permite orice efort
fizic, trebuie sa ne asiguram de absenta unei insuficiente coronariene
(destul de silentioasa la un diabetic) printr-un examen cardiologic cu
electrocardiograma, completat - daca este necesar - cu o proba la efort.

Diabet neinsulinodependent  

Este vorba de o forma de diabet zaharat cauzata de o secretie


insuficienta de insulina, survenind cel mai des la un subiect obez, sau care
a fost obez, si este descoperit in general dupa varsta de 40 de ani.
Secretia de insulina este mare la inceputul bolii, dar ea nu poate sa
asigure o reglare a zaharului in sange deoarece subiectul este partial
insensibil la actiunea acestei insuline. Secretia de insulina poate scadea
ulterior si aceasta forma de diabet poate evolua catre un diabet
insulinodependent (deficit major al secretiei de insulina). In afara de
obezitate, factorii de risc ai diabetului neinsulinodependent sunt legati de
repartitia abdominala a tesutului adipos si de o insuficienta activitate
fizica.

Simptome si semen

Diabetul neinsulinodependent nu se traduce adesea prin nici un


simptom si este descoperit intamplator in timpul unui examen sau a unei
complicatii ce decurge dintr-un diabet deja instalat, cel mai des neuropatia
(lezarea nervilor periferici) si infectia cutaneomucoasa; boala este
suspectata atunci cand exista antecedente familiale de diabet
neinsulinodependent. El mai poate fi suspectat cu ocazia nasterii unui copil
cantarind mai mult de 4 kilograme (o cantitate excesiva de glucoza
transmisa fatului antreneaza o dezvoltare mai rapida decat cea normala)
sau se traduce prin simptome de hiperglicemie pronuntata: polidipsie
(sete intensa), poliurie (cresterea volumului de urina emisa), pierdere in
greutate.
 

Diagnostic si tratament

Ca si pentru diagnosticarea diabetului insulinodependent se


procedeaza la masurarea glicemiei. Tratamentul face apel la un regim
alimentar echilibrat - chiar hipocaloric, in caz de obezitate, si sarac in
zaharuri simple (produse de patiserie, bauturi cu zahar etc.), cu revenirea
la greutatea normala - si la desfasurarea unei activitati fizice. In caz de
esec, se asociaza medicamente hipoglicemiante (sulfamide si biguanide).

Diabet insulinodependent  

Este vorba de o forma de diabet zaharat caracterizata printr-un


deficit major al secretiei de insulina. Diabetul insulinodependent survine
adesea inaintea varstei de 20 de ani, uneori la putin timp dupa nastere. El
poate avea o cauza genetica, virala si mai ales autoimuna; un antigen
necunoscut ar sta la originea unei reactii imunitare care duce la
distrugerea celulelor beta din pancreas, cele care secreta insulina.

Simptome si semen
Diabetul insuIinodependent se traduce atat printr-o sete intensa,
cat si printr-o emisie abundenta de urina, o slabire brutala si o oboseala
marcata. El poate, de asemenea, sa se declare prin aparitia unei
complicatii acute ca acidocetoza (acumulare excesiva de corpi cetonici in
organism), semn ca lipsa de insuIina obliga organismul sa pompeze din
rezervele de grasimi pentru a produce energia necesara. Daca nu este
tratat, diabetul insulinodependent evolueaza inevitabil spre coma
diabetica.

Diagnostic

Diagnosticarea consta in principal in analiza glicemiei (nivelul de


zahar din sange). Existenta unui diabet este stabilita atunci cand doua
masuratori ale glicemiei, realizate pe nemancate, arata un nivel de zahar
mai mare sau egal cu 1,40 grame la litru (7,7 milimoli la litru). Daca
glicemia pe nemancate (a jeun) este mai mica decat aceasta valoare, se
recurge la hiperglicemia provocata pe cale orala (masurarea glicemiei
inainte si dupa absorbtia unei cantitati date de zahar pe cale orala); se
pune diagnosticul de diabet daca glicemia ramane mai mare de 2 grame la
litru (11 milimoli pe litru) dupa doua ore de la absorbtia glucozei, in
decursul a doua examene realizate la interval de 6 luni. De asemenea, se
poate face dozarea insulinemiei (nivelul de insulina in sange).

Tratament

 Acesta face apel in mod imperativ la injectarea zilnica de insulina,


aceasta putand fi de origine animala sau produsa prin inginerie genetica
(insulina sintetica). Insulina este administrata fie prin injectare subcutana
(de la una la trei injectii pe zi) cu ajutorul unei seringi sau a unui stilou
injector, fie de o maniera continua multumita unei mici pompe legate
printr-un cateter de un ac implantat in pielea abdomenului. In prezent
este experimentata o pompa implantata sub piele si legata la un cateter
plasat in cavitatea abdominala. Pacientul trebuie in plus sa fie supus unui
regim alimentar echilibrat, sarac in zaharuri "rapide" si adaptat dozelor de
insulina administrate, si, daca este posibil, unei activitati fizice regulate.
Diabetul insulinodependent necesita o supraveghere din partea
diabeticului insusi (autosupraveghere), care poate sa-si masoare glicemia
de mai multe ori pe zi pornind de la picaturile de sange prelevate din
deget si puse in contact cu benzi reactive. Exista aparate care permit
citirea numerizata automata a glicemiei. Glicemia si dozele de insulina
sunt notate pe un carnet de supraveghere. Aceasta tehnica permite o
adaptare, zi de zi, a dozelor de insulina cu scopul de a o apropia cat mai
mult de o glicemie normala
Tratamentele moderne si o supraveghere scrupuloasa (testarile glicemiei
si urmarirea medicala regulate, respectarea regimului alimentar) permit
majoritatii diabeticilor sa duca o existenta normala. Grefa de pancreas,
care ar constitui tratamentul ideal, ridica inca numeroase probleme, dar
cercetarile continua.

  Generalitati

Diabetul zaharat de tip 2 (insulino-independent) este o boala endocrina caracterizata


prin anomalii metabolice, in special ale metabolismul glucidic.
Diabetul apare cand pancreasul secreta cantitati insuficiente de insulina sau modul in care
organismul utilizeaza insulina este deficitar. Insulina este hormonul care asigura necesarul
energetic celular, prin utilizarea glucozei (zaharului) de catre celule. Un alt rol al acestui
hormon este de a stoca surplusul de zahar in depozite la nivelul muschilor, tesutului adipos
si ficatului.
Cand secretia de insulina este deficitara sau daca exista rezistenta la actiunea acesteia in
tesuturile tinta, nivelul zaharului in sange (glucoza din sange, glicemia) este mult prea
mare iar tesuturile nu o mai pot utiliza pentru producerea de energie. Daca nivelul glicemiei
este persistent crescut apar complicatii la nivelul ochilor, inimii, vaselor de sange, nervilor si
rinichilor.
Controlul glicemiei este metoda cea mai eficienta de prevenire a aparitiei complicatiilor
diabetul zaharat tip 2, mai ales ale complicatiilor cardio-vasculare. Majoritatea pacientilor cu
diabetul zaharat tip 2 isi pot desfasura normal activitatile cotidiene atunci cand reusesc sa tina
sub control nivelul glicemiei prin exercitii fizice, dieta corespunzatoare si medicatia
hipoglicemianta.
Din ce in ce mai multi adulti si copii dezvolta diabet zaharat de tip 2, datorita obiceiurilor
alimentare nesanatoase si a sedentarismului.

 
Cauze

Diabetul zaharat de tip 2 apare:


- cand celulele organismului nu raspund la actiunea insulinei, situatie in
care celulele nu mai utilizeaza glucoza sanguina pentru producerea de
energie, numita rezistenta periferica la actiunea insulinei
- pancresul nu mai produce suficienta insulina.
Supraponderabilitatea, lipsa exercitiilor fizice, sedentarismul si istoricul
familial de diabet insulino-independent, cresc riscul de a dezvolta diabetul
zaharat tip 2.

 
Simptome

In stadiul incipient al bolii, nivelul glicemiei creste foarte lent,


astfel incat pacientul este asimptomatic. O treime din pacientii cu diabet
nu stiu ca sufera de aceasta boala.
Simptomele de diabetul zaharat includ:
- sete
- poliurie (urinare in cantitate mai mare)
- polifagie (foame)
- scadere in greutate
- oboseala.
Alte semne de diabetul zaharat :
- numeroase infectii sau vindecare lenta a ranilor
- vedere intetosata
- furnicaturi sau amorteala la nivelul membrelor
- numeroase infectii ale pielii sau ale tractului urinar
- vaginite.
Unii pacienti care au deja alte boli cronice grave sunt diagnosticati cu
diabetul zaharat tip 2. In timp, pot apare complicatii renale, oculare,
cardiovasculare si nervoase. Semnele de alarma ale acestor complicatii
sunt:
- amorteli, furnicaturi, durere, arsura, umflarea membrelor superioare sau
inferioare (neuropatie diabetica)
- vedere intetosata, distorsionata sau puncte luminoase sau intunecate in
campul vizual, pierdere a vederii partiala sau totala sau senzatia de
"vedere printr-un val" (retinopatia diabetica)
- dureri la nivelul toracelui sau dificultati in respiratie: acestea pot fi
semne ale unor probleme cardiace sau vasculare.

 
  Mecanism fiziopatogenetic

Diabetul zaharat este o afectiune cronica in care apar perturbari


ale metabolismului (proces prin care organismul acumuleaza energie din
alimente). Diabetul este prezent atunci cand apare rezistenta la nivel
celular la actiunea insulinei sau cand  pancreasul nu mai secreta o
cantitate adecvata de insulina.  Insulina este hormonul care asigura
necesarul energetic celular, prin utilizarea glucozei (zaharului).
Hiperglicemia este principala cauza a alterarilor care apar in timp la nivelul
altor organe: cord, vase mari, ochi, rinichi, nervi.
Diabetul zaharat tip 2 apare in special la adult, dar din ce in ce mai multe
cazuri sunt diagnosticate la copil. Adesea, persoanele cu diabetul zaharat
tip2 sunt supraponderale si sedentare. Multi oameni au prediabet
(toleranta alterata la glucoza) care se caracterizeaza prin valori crescute
ale zaharului din sange, dar nu suficient de mari pentru a fi pus
diagnosticul de diabet.
Odata pus diagnosticul de diabet zaharat tip 2, echipa de medici trebuie sa
elaboreze un plan terapeutic individualizat. Tratamentul include, de obicei,
dieta adecvata, program de exercitii fizice, scadere in greutate,
monitorizarea glicemiei si daca este nevoie tratament medicamentos. O
buna cooperare cu medicul specialist ajuta pacientul sa tina boala sub
control si sa previna aparitia unor complicatii grave. In timp, capacitatea
secretorie a pancreasului endocrin devine din ce in  mai insuficienta, astfel
incat insulina secretata nu mai  poate mentine glicemia in limite normale.
Controlul nivelului glicemiei previne aparitia complicatiilor:
- starea hiperosmolara este o complicatie acuta care apare in diabetul
zaharat tip 2 fiind cauzata de obicei de infectie (gripa sau alta infectie),
infarct, deshidratare (ingestia insuficienta de lichide), tratamentul diuretic,
in special cand pierderea de lichide nu este inlocuita prin aport adecvat de
lichide
- complicatii tardive produse de hiperglicemie: leziuni oculare
(retinopatie), afectare renala (nefropatie), leziuni nervoase (neuropatie),
anomalii cardiace (inclusiv infarct miocardic), leziuni vasculare
aterosclerotice (ce duc la aparitia accidentelor vasculare cerebrale, a
arteriopatiei periferice, posibil la amputare).

  Factori de risc

Factorii de risc ce nu pot fi controlati sunt urmatorii:


- istoric familial (rude de gradul unu: parinte, frate, sora) cu diabetul
zaharat tip 2
- rasa si etnia - afroamericanii, hispanicii, americani nativi, americanii
asiatici si populatia din insulele oceanului pacific au risc mai mare de
adezvolta diabetul zaharat tip 2 fata de populatia caucaziana
- varsta inaintata creste riscul aparitiei diabetul zaharat tip 2; totusi
numarul copiilor cu diabet zaharat tip 2 este in crestere, de obicei, acestia
fiind obezi, sedentari si cu istoric pozitiv de diabet zaharat tip 2
- istoric de diabetul zaharat gestational sau femeile care au nascut un
copil cu greutate mare la nastere (peste 4 kg) au risc crescut de a face
prediabet sau diabetul zaharat tip 2
- sindromul ovarelor polichistice creste riscul de aparitie a diabetul zaharat
tip 2.
Persoanele care vor sa previna aparitia diabetul zaharat isi pot face
testarea glicemiei.

 Consultul de specialitate

Se apeleaza la medicul de specialitate cand:


- persoana cu varsta mai mare de 45 ani caruia nu i-a fost niciodata
masurata glicemia sau nu a fost investigata pentru diabet de mai mult de
3 ani
- persoanele cu varsta mai mica de 45 ani, cu factori de risc pentru diabet 
de tip 2 si care doresc sa fie testate
- prezenta unuia sau mai multor simptome de diabet zaharat (sete
intensa, urinari in cantitati mari, foame excesiva, pierdere inexplicabila in
greutate, sau oboseala excesiva)
- prezenta altor semne de diabet zaharat tip 2 precum rani care nu se
vindeca sau infectii frecvente
- persoanele care nu au fost diagnosticate cu diabetul zaharat tip 2 dar
care constata ca au urmatoarele simptome ale complicatiilor acestei boli:
      - durere sub forma de arsura, amorteala, furnicaturi la nivelul
picioarelor sau mainilor
      - ameteala sau slabiciune la ridicarea sau asezatul brusc
      - "fulgere luminoase", puncte negre, pete, dungi la nivelul campului
vizual
- persoana obeza, sedentara care doreste sa previna aparitia diabetul
zaharat tip 2
- persoana care o fost diagnosticata cu prediabet  care doreste sa reduca
riscul de aparitie al diabetul zaharat tip 2.

Expectativa vigilenta

In cazul in care par simtome de diabet zaharat tip 2 nu este


indicata expectativa, deoarece diabetul avanseaza si pot apare complicatii
grave in cazul in care nu este pus diagnosticul  si nu se intervine
terapeutic preoce. In cazul in care exista simptome de diabet, mai ales
daca sunt prezenti factorii de risc este indicat consultul de specialitate.

 
Medici specialisti recomandati

Persoanele la care se suspicioneaza existenta diabetului insulino-


independent pot fi diagnosticati de catre:
- medicul de familie
- medicul de medicina generala
- medicul internist
- pediatrul
- endocrinologul
-medicul de nutritie, boli metabolice si diabet.

 Investigatii

Pentru a confirma suspiciunea de diabet zaharat tip 2 medicul


specialist va cere un set de teste ce masoara nivelul glucozei sanguine
(glicemia). De obicei, determinarea glicemiei se face dimineata pe
nemancate. Uneori este necesara efectuarea unei investigatii suplimentare
TTOG (test oral de toleranta la glucoza), insa nu este recomandat
deoarece necesita timp si are un cost crescut.
Pentru a pune diagnosticul de diabet zaharat tip 2 se iau in considerare pe
langa nivelul glicemiei, istoricul medical si examenul clinic al pacientului.
Daca glicemia este mai mare decat valoarea normala dar sub nivelul celei
care defineste diabetul, aceasta situatie caracterizeaza toleranta alterata
la glucoza cu risc crescut de aparitie a diabetul zaharat tip 2.
Alte examene paraclinice precum masurarea ambulatorie a glicemiei sau
determinarea glucozei urinare nu sunt  cele mai bune metode de
diagnosticare al diabetul zaharat tip 2, insa monitorizarea ambulatorie a
glucozei este esentiala dupa ce a fost pus dianosticul de diabet. De
asemenea, un examen complet al aparatului cardiovascular este important
pentru depistarea unor afectiuni cardiace. 

Diagnostic precoce

Dupa varsta de 45 ani este indicata determinarea valorilor


glicemiei o data la 3 ani. De asemenea, vor fi testate pentru diabet
persoanele hipertensive si cu valori crescute ale colesterolului. Medicul va
depista existenta factorilor de risc si va stabili frecventa la care se vor
efectua testarile. 
Asociatia americana de diabet recomanda ca masurarea glicemiei sa se
faca des sau sa se inceapa de la o varsta mica in urmatoarele situatii:
- istoric familial-parinte, frate, sora cu diabetul zaharat tip 2
- obezitatea - indexul masei corporale (IMC) mai mare sau egal cu 25
- prediabetul (toleranta alterata la glucoza)
- hipertensiune arteriala
- nivel crescut al colesterolului
- istoric de diabet zaharat gestational sau femeile care au nascut un copil
cu greutate mare la nastere (peste 4 kg).

  Tratament - Generalitati

Depistarea riscului crescut sau punerea diagnosticului de diabet


zaharat tip 2 la persoana in cauza sau a unui membru al familiei poate
provoca panica. Multi sunt socati la aflarea diagnosticului in timp ce alti
pacienti se simt mai bine daca afla care este cauza simptomelor lor. Este
normal ca pacientii sa reactioneze prin furie sau depresie daca afla ca au o
boala cronica, insa e important ca acestia sa fie informati ca pot duce o
viata normala daca reusesc sa-ti mentina glicemia in limite normale.
Scaderea in greutate, dieta corespunzatoare si desfasurarea unui program
regulat de exercitii fizice sunt modalitati foarte eficace pentru a mentine
scazut nivelul glicemiei.
Nu exista vindecare in cazul diabetului, insa sunt mai multe modalitati
terapeutice care sunt indicate in diabetul zaharat de tip 2. Chiar in cazul in
care pacientul este asimptomatic este necesara inceperea tratamentului
pentru a preveni evolutia bolii si aparitia complicatiilor.
La unii pacienti, modificarea dietei sau aplicarea unui program regulat de
exercitii fizice sunt sufieciente pentru a controla nivelul glicemiei. La altii,
insa este necesar introducera tratamentului medicamentos. Principii de
tratament ce trebuie respectate:
- modificarea dietei cu repartizarea carbohidratilor pe parcursul unei zile
astfel incat nivelul glicemiei sa ramana constant
- program de exercitii fizice, care imbunatatesc raspunsul celulelor
organismului la actiunea insulinei
- monitorizarea nivelului glicemiei astfel incat sa ramana in limitele
normale stabilite
- adaugarea medicamentelor in cazul in care nu se respecta dieta sau
efectuarea unui program mai intens de exercitii pentru a mentine glicemia
in limite sigure. Este necesar unul sau mai multe tipuri de medicamente
antidiabetice pentru a stimula productia de insulina a organismului sau
pentru a imbunatati utilizarea ei
- introducerea unei doze de insulina sau a tratamentului cronic; insulina se
poate administra singura sub forma injectabila sau poate fi asociata
medicatiei orale antidiabetice
- control medical periodic pentru a evalua eficienta tratamentului sau
pentru depistarea precoce a complicatiilor oculare, cardiovasculare,
renale, nervoase.
Alte probleme importante
- purtarea unor bratari puse la dispozitie de catre medic, farmacist prin
care sa se faca identificarea rapida a bolii si a persoanei care are diabet
- cel cu diabet zaharat trebuie sa recunoasca rapid si sa stie sa-si trateze
atat hiper cat si hipoglicemia
- o atentie deosebita trebuie acordata pielii, dintilor, picioarelor, gingiilor.

 
Profilaxie

- mentinerea unei greutati corporale adecvate. Pentru  a depista


obezitatea se pot folosi tabele cu greutatea si inaltimea ideala. In cazul in
care este necesara scaderea in greutate, pierderea intre 4,5-9,1 kg poate
reduce riscul aparitiei diabetul zaharat tip 2
- exercitiul fizic regulat de cel putin 30 minute pe zi; nu trebuie neaparat
desfasurarea unor activitati epuizante sau inscrierea la o sala de
gimnastica, orice efort fizic care creste rata cardiaca este util. Pentru
inceput, se poate incerca mersul in ritm moderat folosind pedometrele
care monitorizeaza numarul de pasi efectuati. Persoanele cu risc de a face
diabet zaharat tip 2 se vor adresa medicului specialist pentru intocmirea
unui program individualizat de exercitii fizice
- alimentatia sanatoasa bogata in fructe si legume, cereale integrale, nuci
pot diminua riscul de a face diabet zaharat tip 2. Excesul de dulciuri, carne
rosie, alimente tip fast-food si exces de bauturi racoritoare cresc riscul de
dezvoltare a diabetului.

Profilaxia complicatiilor diabetului

Reducerea riscului de a dezvolta complicatiile diabetului  poate fi


realizata prin:
- controlul glicemiei si mentinerea la o valoare apropiata de tinta
- administrarea unor doze mici de asipirina pentru a preveni infarctul
miocardic sau accidentele vasculare cerebrale sau a obstructiilor arteriale
periferice
- controlul medicamentos al tensiunii arteriale si al nivelului crescut al
colesterolului
- administrarea unui inhibitor de enzima de conversie sau a unui  blocant
de receptori de angiotensina II, chiar daca pacientul nu este hipertensiv,
pentru prevenirea aparitiei nefropatiei diabetice
- examen oftalmologic periodic
- ingrijirea atenta a picioarelor
- oprirea fumatului; fumatul grabeste aparitia complicatiilor diabetului.

Tratament ambulatoriu

Schimbarea stilului de viata intr-unul sanatos face parte din


modalitatile de tratament ambulator. Pacientii trebuie sa cunoasca cat mai
multe despre boala lor pentru a fi cat mai motivati, mai complianti si
pentru a se simti mai bine si mai in siguranta stiind ca-si pot tine sub
control boala.
Tratamentul ambulator include:
- dieta adecvata in care carbohidratii sunt repartizati pe parcursul intregii
zile
- efectuarea unui program de exercitii fizice
- monitorizarea  zilnica a glicemiei
- luarea medicatiei antidiabetice orale daca aceasta a fost prescrisa de
specialist
- evitatrea deshidratarii prin aport crescut de lichide
- doze mici de aspirina.

De retinut!

- este recomandat ca cei cu diabet sa poarte la mana sau la gat o curea cu


placuta de identificare, pentru a fi mai usor diagnosticat in cazul unei
urgente
- cei care au diabet trebuie sa recunoasca rapid semnele de hipo sau de
hiperglicemie si sa stie se-si acorde singuri primul ajutor rapid
- o atentie deosebita trebuie acordata pielii, dintilor, picioarelor si gingiilor.

 Tratament medicamentos

Unii pacienti cu diabet zaharat tip 2 raspund bine la medicatia


antidiabetica; aceasta stimuleaza productia proprie de insulina, reduce
rezistenta periferica la actiunea insulinei sau incetineste absorbtia
carbohidratilor.
Unii pacienti nu au nevoie de medicatie, in timp ce la altii  un singur
medicament este suficient, de asemenea se pot asocia mai multe
antidiabetice orale in functie necesarul fiecaruia si de nivelul glicemiei.
Unii pacienti cu diabet zaharat tip 2 iau tratament antihipertensiv sau de
scadere a colesterolului plasmatic, cat si doze mici de aspirina pentru a
preveni infarctul miocardic, accidentele vasculare cerebrale sau
obstructiile vaselor mari periferice.

Tratament chirurgical

Tratamentul chirurgical nu este indicat in cazul diabetului zaharat


de tip 2. Totusi, pacientii supraponderali sunt considerati candidati pentru
chirurgia gastrointestinala (inel gastric), care ajuta la scaderea
spectaculoasa in greutate. Totusi, exista multe riscuri ale acestei operatii
si de aceea multi specialisti nu o recomanda.

Alte tratamente

Unii pacienti sunt tentati sa incerce produse sau pilule care promit
vindecarea, insa aceste remedii pot fi foarte scumpe si daunatoare. Insa,
alegerea unor medicamente alternative sau plante nu se va face decat
dupa o discutie prealabila cu medicul specialist care va prescrie aceste
remedii.

Calculeaza aportul de glucide din racoritoare

Generalitati

Pacientii cu diabet pot sa bea sucuri naturale luand in calcul


continutul glucidic al sucului respectiv si tipul glucidelor. Daca sunt glucide
rafinate, acestea cresc brutal glicemia.
Continutul glucidic pentru un suc de portocale se socoteste la 10%.
Portocala contine 10% glucide, iar aici este vorba de sucul de portocale
fara zahar! Sucurile de grepfrut sau de rosii, recomandate persoanelor
obeze, au un continut glucidic foarte mic. In privinta sucurilor cu
inlocuitori de zahar, daca acestea contin si caramel pentru colorare,
persoanele cu diabet trebuie sa stie ca, datorita adaosului de caramel,
aceste bauturi au, de fapt, un continut glucidic semnificativ. Consumul
exagerat de bauturi indulcite cu zahar este contraindicat nu doar pentru
diabetici, ci pentru orice persoana care vrea sa evite obezitatea. Cand ma
intreaba daca pot sa bea sucuri naturale din comert, le spun pacientilor
sa-si faca suc de fructe sau legume prin zdrobirea acestora si adaugarea
unei parti de apa plata. Este un suc mai bun, pentru ca este o sursa ideala
de vitamine (vitamina C, caroten) si potasiu, avand si o actiune diuretica.
Masurarea carbohidratilor la persoanele cu diabet zaharat
insulino-dependent (DZ tip 1)

Generalitati

Masurarea carbohidratilor la pacientii care tratament cu insulina


reprezinta indemanarea pacientilor cu diabet zaharat tip I de a-si planifica
dieta si controla nivelul glicemiei (zaharul din sange). Masurarea
carbohidratilor ofera flexibilitate persoanelor in consumarea alimentelor si
incredere privind autocontrolul diabetului.

Masurarea carbohidratilor este metoda recomandata pentru


planificarea meselor la o persoana cu diabet zaharat. Aceasta implica
ajustarea dozelor de insulina in functie de carbohidratii consumati la
fiecare masa principala sau gustare, pentru a mentine valoarea glicemiei
in limite normale.
Carbohidratii (principala sursa de energie a organismului) influenteaza mai
mult decat orice alta substanta nutritiva nivelul glicemiei. Toate tipurile de
carbohidrati determina cresterea glicemiei.

De retinut!

Masurarea carbohidratilor in dieta din diabet ajuta la mentinerea


glicemiei la un nivel corespunzator, care impiedica aparitia complicatiilor.
Masurarea carbohidratilor permite ajustarea dozelor de insulina in functie
de numarul de grame de carbohidrati consumate la fiecare masa
principala sau gustare. Formula prin care se determina cantitatea de
insulina necesara este numita „insulina adaptata la cantitatea de
carbohidrati".
Insulina adaptata la cantitatea de carbohidrati difera de la o persoana la
alta. Pacientul cu diabet care se afla in tratament cu insulina impreuna cu
medicul specialist in boli de nutritie si metabolice vor calcula cantitatea
optima de insulina, in functie de cantitatea de carbohidrati consumati si
nivelul glicemiei dupa acestia.

  
Scopul masurarii carbohidratilor

Masurarea carbohidratilor ajuta la prevenirea hipo sau hiperglicemiilor care, uneori,


pot deveni urgente medicale. In timp, nivelurile ridicate ale glicemiei pot afecta multe tesuturi
si organe.
Masurarea gramelor de carbohidrati permite ajustarea dozei de insulina corespunzatoare
alimentelor consumate in fiecare zi, pentru a mentine glicemia la un nivel cat mai apropiat de
limitele normale. Aceasta metoda este eficienta, deoarece carbohidratii sunt principala
substanta nutritiva care determina cresterea glicemiei dupa masa, crescand astfel si nevoia de
insulina. La mai putin de 2 ore dupa masa, carbohidratii se transforma in glucoza.
In cazul in care persoana cu diabet zaharat foloseste o pompa de insulina sau tehnica cu
multiple injectii de insulina, ea trebuie sa cunoasca cate grame de carbohidrati sunt la fiecare
masa pentru a stii ce cantitate de insulina cu actiune rapida sa-si administreze inainte de masa.
O data ce se cunoaste cantitatea de carbohidrati ce urmeaza sa fie consumata, pompa de
insulina poate fi programata sa elibereze o cantitate de insulina suficienta pentru carbohidratii
consumati sau prin tehnica injectiilor multiple persoana isi poate administra un numar de
unitati de insulina necesare pentru metabolizarea carbohidratilor consumati.
Dozele de insulina necesare metabolizarii aceleiasi cantitati de carbohidrati sunt diferite de la
o persoana la alta, iar la aceeasi persoana de la un moment al zilei la altul si depind de propria
formula pentru „insulina adaptata la cantitatea de carbohidrati". Pacientul cu diabet care se
afla in tratament cu insulina impreuna cu medicul specialist in boli de nutritie si metabolice
vor calcula cantitatea optima de insulina, in functie de cantitatea de carbohidrati consumati si
nivelul glicemiei dupa acestia.

Masurarea carbohidratilor din dieta

Pentru a calcula cate grame de carbohidrati sunt la o masa,


trebuie cunoscuta cantitatea de carbohidrati din fiecare aliment, indiferent
daca este o bucata de paine, un castron de salata verde sau o lingura de
sos pentru salata. Din fericire, aproape toate alimentele ambalate au
inscriptionat pe eticheta cantitatea de carbohidrati pentru 100 grame de
produs sau pentru o portie. De asemenea, sunt disponibile liste cu
cantitatea de carbohidrati continuta in fiecare aliment, la medicul
specialist sau la diversele asociatii care se ocupa de pacientii cu diabet.
Pentru calcularea carbohidratilor din alimentele neambalate, este necesara
cunoasterea unitatii glucidice din alimentele respective. Fiecare portie sau
unitate glucidica (UG) contine aproximativ 15 grame de carbohidrati.
Dupa cunoasterea numarului de grame de carbohidrati ce urmeaza sa fie
consumati, diabeticul poate aprecia numarul de unitati de insulina
necesare pentru metabolizarea carbohidratilor ce vor fi consumati,
adaptand numarul unitatilor de insulina la numarul de grame de
carbohidrati.
De exemplu: medicul diabetolog, de obicei recomanda, pentru
metabolizarea a 10 grame de carbohidrati consumati administrarea
preprandiala a unei (1) unitati de insulina cu actiune rapida. Asadar, daca
la o masa se consuma 50 de grame de hidrati de carbon (carbohidrati),
pentru metabolizarea acestora sunt necesare 5 unitati de insulina cu
actiune rapida, astfel incat glicemia postprandiala sa nu creasca foarte
mult, depasind valorile normale.
Ratia de insulina pentru unitatea glucidica se poate modifica in timp. La
unele persoane, aceasta poate fi diferita de la o masa la alta. De exemplu,
la masa de pranz, de obicei, este necesara o (1) unitate de insulina cu
actiune rapida pentru metabolizarea a 10 grame de carbohidrati, dar la
cina este necesara o (1) unitate de insulina pentru metabolizarea a 15
grame de carbohidrati.

De retinut!

Pentru masurarea gramelor de carbohidrati pot fi luate in


considerare urmatoarele:
- este important controlul fiecarei portii: in cazul alimentelor
ambalate care au pe eticheta indicat numarul de grame de carbohidrati
pentru o portie, iar pachetul contine doua portii, atunci cand se consuma
intregul pachet trebuie dublat numarul de grame de carbohidrati indicat pe
eticheta
- proteinele, grasimile si fibrele vegetale nu cresc atat de rapid
nivelul glicemiei ca si carbohidratii: atunci cand se consuma cantitati
mari din aceste substante nutritive, carbohidratii se transforma in glucoza
mult mai lent decat atunci cand se consuma o cantitate mai mica de
proteine, grasimi si fibre vegetale
- exercitiile fizice influenteaza nivelul glicemiei, permitand
pacientului sa foloseasca o cantitate mult mai mica de insulina, decat in
cazul in care nu face exercitii. Trebuie retinut ca sincronizarea exercitiilor
fizice cu orarul meselor este extrem de importanta. Daca exercitiile fizice
sunt efectuate cu mai putin de 1 ora inainte de masa, organismul va avea
nevoie de mai putina insulina, decat daca exercitiile fizice sunt facute la 3
ore dupa masa.

Ingrijiri pentru diabeticii cu deficiente de vedere (vedere slaba)

Generalitati

Ingrijirea propriei persoane in cazul prezentei diabetului zaharat este destul de dificila.
Daca bolnavul de diabet are si o vedere slaba atunci trebuie atentie sporita la controlul
glicemiei (nivelul glucozei in sange). Odata cu timpul practicile noi pentru un diabetic devin
chestiuni de rutina. Ingrijirea diabetului necesita schimbarea rutinei zilnice, organizarea
alimenatiei, cererea de ajutor ori de cate ori este nevoie si verificarea temeinica a glicemiei.

Masuri de ajutor in cazul deficientei de vedere

Exista mai multe masuri simple si necesare pentru a putea continua ingrijirea propriei
persoane. Se pot folosi mijloace de inscriere in relief pentru etichetele medicamentelor si
inregistrare nivelelor glicemiei. Exista multe mijloace de ajutor pentru vederea celor ce sufera
de diabet cum ar dispozitivele ce maresc marcajele de pe seringi.
Controlul glicemiei

Studiile pe termen lung au aratat ca mentinerea unei glicemii apropiate de normal


reduce riscul aparitiei retinopatiei (afectiune oculara ce duce la scaderea treptata a acuitatii
vizuale). Mentinerea glicemiei aproape de normal se face printr-o dieta ce imparte zaharurile
pe toata duarata zilei, monitorizarea glicemiei, exercitii fizice regulate si administrarea de
insulina sau alte medicamente pentru diabetul de tip II, daca sunt prescrise. Un studiu realizat
pe adolescenti diabetici a aratat ca aceia care isi mentin glicemia aproape de normal au risc de
aparitie a retinopatiei de natura diabetica sau a insuficientei renale la maturitate mult scazut.
Cateva trucuri organizatorice simple pot fi tot ceea ce este necesar pentru a adapta
sarcinile zilnice date de diabet la vederea slaba. Daca aceste masuri nu fac fata, pacientii cu
diabet pot alege dintr-o serie de mijloace de ajutor vizual. Se pot utiliza sugestiile urmatoare
pentru a utiliza la maxim vederea slaba.

 Principii generale

Aceste principii generale pot ajuta un diabetic sa-si folosesca vederea slaba la maxim
pentru a-si putea duce singur la indeplinire necesitatile legate de boala. Trebuie invatat sa se
utilizeze la maxim vederea ramasa si sa priveasca pe langa punctele oarbe. De exemplu: daca
s-a pierdut vederea centrala ochiul trebuie antrenat sa priveasca prin campurile vizuale
externe. Celelalte simturi (auz, miros, palpat) trebuie folosite pentru a intregi cantitatea de
informatie ce nu mai poate fi primita pe cale vizuala. De exemplu: degetele si podul palmei
pot fi folosite pentru e simti daca exista plagi la nivelul picioarelor iar olfactia pentru simti
mirosuri ce pot indica infectii la picioare.
Trebuie utilizata iluminarea si punerea in contrast pentru o obtine rezultate maxime.
Iluminarea directa este buna in general pentru citit. Majoritatea oamenilor prefera iluminarea
cu becuri cu incandescenta in detrimentul celor cu fluorescenta. Folosirea de fundaluri
contrastante poate ajuta la o mai buna distingere a obiectelor. De exemplu: un fundal deschis
la culoare pentru obiecte negre.
Ajutorul trebuie cerut ori de cate ori e nevoie dar asta nu inseamna ca un pacient are
nevoie de ajutor nelimitat si continuu.

Sfaturi

Urmatoarele trucuri sunt usor de pus in aplicare si sunt ieftine. Se pot utiliza pixuri
sau markere ce scriu in relief pentru etichetarea medicamentelor sau pentru inregistratrea
zilnica a valorilor glicemiei. Pentru inregistarea glicemiei e bine sa se foloseasca tabele de
dimensiuni mari. Carnetelele cu astefel de tabele pot fi cumparate sau facute de mana sau la
calculator. Pentru identificarea insulinei sau a altor medicamente e bine sa se folosesca
abtibilde sau elastice de culori deschise. De exemplu: pentru insulina cu efect de lunga durata
se poate pune un elastic colorat iar pentru cea cu efect de scurta durata, nimic. Medicatia
trebuie de asemenea sa fie etichetata. Etichetarea trebuie facuta cu caractere mari iar hartia cu
numele medicamentului trebuie atasata de ambalajul medicamentului. Ideal este ca etichetarea
medicatiei sa se faca la farmacie in prezenta unui cadru specializat. De asemenea este bine ca
insulina precum si glicotestele sa fie tinute in cutii separate si etichetate corespunzator.
Importanta e si ordonarea medicamentelor la locul de depozitare astfel incat accesul sa fie
foarte usor iar confuziile sa fie imposibile. Medicamentele pot fi puse in ordine alfabetica sau
poate fi facut un program zilnic sau saptamanal de luare a medicatiei.

Metode

Desi acuitatea vizuala poate fluctua de la zi la zi, mijloacele de ajutor a vederii pot
mentine acuitatea vizuala la capacitatea maxim posibila. Mijlocul de ajutor a vederii este orice
instrument care ajuta la mentinerea sau imbunatatirea vederii ramase. Exista foarte multe
mijloace de imbunatatire a acuitatii vizuale speciale pentru pacientii cu diabet zaharat. Pentru
sarcini diferite pot fi potrivite ajutoare diferite.
Cateva dintre aceste ajutoare sunt:
- lentile care maresc imaginile. Aici sunt inclusi ochelarii cu lentile speciale, lupele,
dispozitive pentru citit sau dispozitive ce se ataseaza ochelarilor (cum au bijutierii). - Exista
dispozitive speciale de marire speciale ce ajuta la identificare cantitatii de insulina injectata si
astfel asigura doza optima
- dispozitiv pentru ghidarea acului ajuta la ghidarea acului prin cauciucul ce acopera sticluta
cu insulina. Aceste dispozitive ajuta de asemenea la mixarea diferitelor tipuri de insulina.
Exista dispozitive de sustinere a sticlutelor ce fac facila tragerea insulinei in seringa
- glicoteste cu afisaj mare sau care comunica valoarea prin voce. Aceste aparate ajuta la
verificarea valorilor glicemiei
- inregistrarea computerizata a nivelelor glicemiei. Majoritatea producatorilor de glicoteste au
dezvoltat si softuri pentru inregistrarea computerizata. Astfel pacientii sunt scutiti de la
pastrarea de notite. Inregistrarile computerizate pot fi tiparite cu caractere mari astfel incat sa
poate fi citite
- valorile zilnice ale glicemiei pot fi inregistrate pe o caseta sau pe orice alt suport.

Informarea pacientului

Informatii se pot obtine de la orice specialist fie el medic, dietetician acreditat sau
orice specialist acreditat. Daca informatiile de mai sus creeaza nedumeriri, acestea pot fi
lamurite de specialistul consultat. Daca e nevoie de ajutor in alegerea mijloacelor de ajutorare
a vederii, specialistul in diabet poate recomanda un consult oftalmologic. Oftalmologul
putand, cu siguranta, sa ajute la alegerea mijloacelor potrivite de ajutorare a vederii.