Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Alegerea
Alegerea
Coconcea T. Octavian
CUPRINS:
TEMA I
ALEGEREA: ACTUL VOIT ŞI PERSONAL
TEMA II A
UN PRINCIPIU DIVIN
TEMA II B
În deplină cunoştinţă de cauză, dar poate prea mult
sigură pe sine, Eva, mama tuturor celor vii, a ales să se afle
în preajma pomului cunoştinţei binelui şi răului. A ales apoi,
să stea de vorbă cu şarpele şi să-i răspundă. Apoi a urmat
materializarea: primirea în mâna ei a fructului - faptul. Astfel
de alegeri se află la originea multor înfrângeri ale noastre,
pe care apoi le regretăm timp îndelungat, în mod deliberat,
Cain, şi-a ales un propriu mod de viaţă. "Cain avusese
aceleaşi ocazii de a cunoaşte aceste adevăruri (sistemul şi
scopul jertfelor animale) şi a le primi ca Abel. El nu era
victima unei intenţii rău voitoare şi violente. Cei doi nu
erau destinaţi, unul să fie primit de Dumnezeu iar altul să
fie lepădat. Abel alese credinţa şi ascultarea, iar Cain
necredinţa şi răzvrătirea. Alegerea fiecăruia era problema
fundamentală... Lui Cain i se lăsase posibilitatea unei alegeri
libere şi deliberate." PP 65
Dacă-ai rămâne-acelaşi,
când pari un soare-n geam,
Şi vorbelor dai drumul din ţarcurile minţii,
De-ai pune hotărârea, cu fapta într-un ham,
S-ar stinge-atunci în mine motivul suferinţei...
Dacă-ai rămâne - acelaşi,
când lupţi a mă lovi
Purtând otrava urii în suflet şi pe limbă,
Mi-ai face viaţa noapte ce nu se va sfârşi;
Aşa, nu fii acelaşi, încearcă şi te schimbă!
Tinere,
În seara asta te aştept la mine
Ţi-am pregătit ceva distrugător:
Un film îngrozitor
Cu răul travestit în bine.
Nu-ţi fă probleme, tu eşti numai slujitor!
Băiete,
De atâtea mii de ani te-am aşteptat,
Peţindu-te cu insistenţă,
Dar tu prea credincios
Te pleci, umil, cu reverenţă
Numai în crezul ce te ţine încurcat.
Încearcă
Să descoperi gustul unor clipe tari,
Nu fi sectar şi îndărătnic:
Păcatul nu mai este rar,
Aruncă-te-n blestem eroic
Şi spală-ţi gândul de chemări prea mari!
Pricepe,
Că sunt mulţi de-ai tăi mai păcătoşi
Şi nu uita că mâine nu e sigur.
Nu aştepta prea mult;
Vor trece iute anii tăi frumoşi
Şi vei rămâne pentru totdeauna singur.
…………….
Oricine-ai fi
Tu voce insistentă şi vicleană
Răspunsul meu e Nu, fierbinte.
Mai bine temniţa
Întunecată şi duşmană
Decât păcat în viaţă şi-n cuvinte.
Daniel Chirileanu, Un vuiet pe ‘nălţimi, pag. 14