ALEGEREA

Coconcea T. Octavian

CUPRINS:

1.Cântare deschidere 457 Vin’ la Isus azi, nu-ntârzia

2.Rugăciune
3.Introducere: Alegerea -
4.Tema I: Alegerea: Actul voit şi personal –
5.Poezie: Invitaţie -
6.COR + COM – 34/100 Ce bun e Dumnezeu
10. Tema II: Un principiu divin -
11. Citate Spiritul Profetic –
12. COR + COM – 45/52 O veste bună pe înălţimi
13. Tema III: Urmările unor alegeri fericite –
14. Poezie: Rămâi la datorie -
15. COR + COM – 38/52 Îţi predau întreaga viaţă
16. Povestire: Aţi venit prea târziu –
17. Încheiere: Puterea care face alegerea –
18. Cântare închidere 368 Simt un dor nespus, Isuse
19. Rugăciune
20. Postludiu - ieşire

Deva, 14 februarie 2004

INTRODUCERE ALEGEREA
 "Iată, îţi pun azi înainte viaţa şi binele, moartea şi
răul. Căci îţi poruncesc azi să iubeşti pe Domnul,
Dumnezeul tău, să umbli pe căile Lui şi să păzeşti poruncile
Lui, legile şi rânduielile Lui, ca să trăieşti, şi ca Domnul
Dumnezeul tău să te binecuvânteze... Alege viaţa, ca să
trăieşti!" Deuteronom 30,15

Dumnezeu a pus în faţa copiilor Săi, "viaţa şi binele,

moartea şi răul", cu îndemnul stăruitor: "Să iubeşti pe
Domnul Dumnezeul tău, să umbli pe căile Lui şi să păzeşti
poruncile Lui... ca să trăieşti... Alege viaţa, ca să trăieşti!"

Cu o nemăsurată bunăvoinţă, înţelegere, răbdare şi

adevărată iubire părintească, Tatăl nostru ceresc, ne caută
insistent în nemăsurata zare a acestei lumi, căci ne doreşte cu
gelozie. Şi atunci când ne găseşte ne spune duios: "Ţi-am pus
totul la dispoziţie şi toate sunt pregătite ca să poţi câştiga
veşnicia, am dat pentru tine tot ce am avut mai scump, pe
Fiul Divin, care S-a jertfit ca să poţi moşteni toate lucrurile...
Dar cer de la tine, să faci şi tu ceva, să alegi, de bună voie,
din propria ta apreciere, să alegi cu propria ta voinţă să-Mi
slujeşti. Alege viaţa!"

Multe şi deosebite îndemnuri - nişte adevărate

pledoarii - ni se vor prezenta în ora de faţă în această privinţă.
Aceasta pentru că nu este vorba de lucrurile mărunte ale
vieţii acesteia, sau vreun joc de cuvinte. Ci de nişte urmări
cu rezultate veşnice. Deci, pentru veşnicia care stă să înceapă
şi durata ei, să medităm şi să acţionăm serios şi solemn!
Amin!
 ÎNCEARCĂ!

Când eşti provocat să vorbeşti la mânie

Şi firea deşartă la ceartă te-mbie
De-ocară pe alţii să faci,
Opreşte-ţi şuvoiul de gânduri murdare
Ce vrei s' le-arunci în a ta exprimare;
încearcă să taci!

Când toţi te lovesc cu săgeţi otrăvite

Şi mii de batjocuri spre tine-s pornite;
De ură tu poate să cazi;
Dar nu lovi încă-n mâna ta mare,
încearcă spre bine o altă scăpare,
încearcă să rabzi!
Când fratele tău ţi-a adus o jignire
Şi simţi că mai sângerează-această rănire,
Iar firea nu vrea ca să-l cruţi;
Deşi întâmplarea îţi vine în minte
Şi fapta ţi-apare mereu înainte,
încearcă să uiţi!
Şi chiar dacă-ai tăi îţi provoacă durerea
Şi-n ce-ţi aparţine e legea lor vrere,
Cu lacrimi să-cerci să-i îndrepţi,
încearcă să uiţi câte rele ţi-am spus
Şi câtă ocară asupră-ţi au pus,
încearcă să ierţi!
Benone Burtescu

TEMA I
 ALEGEREA: ACTUL VOIT ŞI PERSONAL

Ce este alegerea? Dicţionarul ne spune: "Alegerea

este actul voit al omului, este dreptul sau posibilitatea
actului alegerii. Ea se poate face atunci când există o
diversitate, căci poate fi vorba de persoane sau lucruri care
pot fi alese. Selecţie, opţiune, alternativă." Alegerea este
deci actul pe care cineva îl face în mod deliberat, voit şi
personal, călăuzit fiind de considerente personale, după ce în
prealabil a văzut, a ascultat, a examinat, a constatat şi a
hotărât în sine însuşi. Rolul hotărâtor în alegere îl
îndeplineşte dorinţa, căci până nu doreşti ceva nimic nu se
poate împlini, urmând apoi interesul, preferinţa şi judecata.
Oricine va alege întotdeauna ceea ce crede că este mai
avantajos, mai ieftin, mai puţin costisitor; va alege ceea ce
place ochiului, inimii sau minţii.

Atunci când creştinul este călăuzit de intenţii bune,

sănătoase, sfinte, are întotdeauna posibilitatea de a face o
alegere bună; dar când prejudecata, influenţa rea, impulsul,
subiectivismul, dorinţele nesfinţite, dictează şi influenţează,
alegerea va fi expresia negativă a tabloului, şi va aduce mai
devreme sau mai târziu, un naufragiu parţial sau total. Sau
dacă aceasta nu se va întâmpla, va contribui la zidirea unui
caracter fără vreo temelie durabilă, asemenea unui turn înalt
şi frumos, dar care Ia temelie nu are decât carton.

Voinţa este determinanta alegerii, deoarece fără ea,

alegerea nu poate fi materializată, care este urmată apoi
nemijlocit de hotărâre - ultimul pas în procesul alegerii -
după care urmează materializarea actului propriu-zis.
Prin voinţă, înţelegem capacitatea omului de a
declanşa, suspenda sau amâna o acţiune, în mod conştient.
Voinţa este o dorinţă, acţiune şi nu doar un elan raţional
către un lucru. Voinţa ţinteşte scopul şi nu mijloacele care
duc la scop, căci scopul este lucrul voit. Baza fiinţei noastre
este voinţa, a spus Goethe, iar Paul Doumer completează:
"Omul care ştie să dobândească putere de voinţă, decide
propria-i soartă; în timp ce omul fără voinţă, chiar dacă ar fi
înzestrat cu o mare inteligenţă, n-are decât o influenţă slabă
asupra propriei lui soarte. El este jucăria evenimentelor.
Soarta sa o face întâmplarea, în schimb, omul cu o voinţă
fermă, obişnuit să-şi comande, obţine o victorie repede şi
uşoară." Voinţa, e puterea care face din însuşirile bune,
adevărate virtuţi, după cum lipsa ei poate aduce cu sine
toate cusururile. Voinţa este fiinţa reală a vieţii noastre
interioare.

Cunoaşterea, este de asemeni un factor important în

alegere. Atunci când cunoşti deplin, nu poţi fi cu uşurinţă
abătut din drum, însă când cunoaşterea este parţială, alegerea
te poate duce la greşeli regretabile, în cazul când cunoaşterea
lipseşte, nici n-ar mai trebui spus că alegerea este o
imprudenţă fatală.

Atenţie deci, în ce fel punem în valoare actul voit şi

personal al alegerii. Să nu-l punem îndoielnic, nesigur sau cu
rezerve, ci printr-o bună inspiraţie.
Amin!
 RĂMÂI LA DATORIE

Rămâi la datorie, cu ochii înainte,

Oricât de aspru-i gerul, sau para de fierbinte;
Oricine-ar fi să plece,
Şi-oricât de greu să-ţi fie,
Rămâi la datorie, rămâi la datorie!
Hristos te-a pus acolo, şi El te cercetează,
în cea mai grea furtună, tu luptă şi veghează,
Orice te ameninţă
Sau orice te îmbie,
Rămâi la datorie, rămâi la datorie!
Nu ţine la viaţă mai mult ca la-nviere,
Nu-ţi vinde conştiinţa pe nici un fel de-avere,
Hristos te-a pus acolo
Şi cât poţi sta, El ştie;
Rămâi la datorie, rămâi la datorie!
Nimic să nu-ţi întreacă puterea de răbdare,
La timp sfârşi-va totul
în imn de sărbătoare,
Cununa Lui de slavă
Hristos ţi-o dă şi ţie,
Rămâi la datorie, rămâi la datorie!
Troian Dorz

TEMA II A
 UN PRINCIPIU DIVIN

Auzirea şi analiza situaţilor nu pot fi considerate

drept alegere; acestea contribuie, sunt schelele, auxiliarele
zidirii. Admiraţia, exclamaţia, lupta cu tine însuţi, dacă nu
sunt urmate de atitudini concrete şi fapte, rămân doar
argumentele, fazele incipiente ale alegerii, în zadar doreşti
un lucru, o cale sau o schimbare, o reformă sau chiar naşterea
din nou, dacă nu eşti dispus să faci paşii următori spre a
ajunge la o hotărâre finală, la realizare.

Este necesar ca în privinţa alegerii să facem distincţie

esenţială: alegerile pe care noi le facem pentru viaţa aceasta,
se situează pe un plan secundar, iar alegerea principiilor
împărăţiei lui Dumnezeu este factorul care hotărăşte soarta
finală a fiinţei create de mâna Celui Atotputernic, în mod
normal, şi este evident faptul că alegerile făcute pentru
planul secundar al vieţii, vor influenţa în mod hotărâtor
alegerea ce trebuie făcută pentru Dumnezeu.

Libertatea alegerii este un principiu consfinţit în

Planul de Mântuire şi în procedeele lui Dumnezeu cu
urmaşii lui Adam. El spune hotărât: "îţi pun înainte astăzi
viaţa binele, moartea şi răul"... Ca apoi să te îndemne
stăruitor: "Alege viaţa ca să trăieşti!"... Caracterul, care este
suma tuturor deprinderilor însuşite, se formează în baza
alegerii; alegerea repetată a îndoielilor, va rezulta în
necredinţă, dar alegerea drumului invizibil al credinţei, va
rezulta în formarea spiritului trăirii prin credinţă. Alegerea
plăcerilor deşarte ale păcatului va duce la coborâşuri la
capătul cărora te pândeşte dezastrul, dar alegerea binelui si
vieţii divine te va urca necontenit pe scara lui Iacob, care
uneşte pământul cu cerul.
 "Conducerea lui Dumnezeu nu se bazează, aşa cum
ar vrea Satana să se înţeleagă, pe o supunere oarbă, pe un
control lipsit de raţiune. Ea apelează la raţiunea şi la
conştiinţa noastră... Dumnezeu nu forţează voinţa făpturilor
Sale. El nu poate primi o închinare care nu este adusă de
bună voie şi în mod inteligent. O supunere forţată ar fi o
piedica în calea unei adevărate dezvoltări a minţii şi
caracterului şi ar face din om un simplu automat. Şi nu
acesta este scopul Creatorului cu noi. El doreşte ca omul -
coroana puterii Sale creatoare - să atingă cele mai înalte
culmi posibile ale dezvoltării... El ne invită să ne predăm
cu totul Lui, ca să poată lucra în noi după voinţa Sa.
Rămâne ca noi să alegem dacă dorim să fim liberi de robia
păcatului şi să ne bucurăm de glorioasa libertate a fiilor lui
Dumnezeu." CH 44

TEMA II B
 În deplină cunoştinţă de cauză, dar poate prea mult
sigură pe sine, Eva, mama tuturor celor vii, a ales să se afle
în preajma pomului cunoştinţei binelui şi răului. A ales apoi,
să stea de vorbă cu şarpele şi să-i răspundă. Apoi a urmat
materializarea: primirea în mâna ei a fructului - faptul. Astfel
de alegeri se află la originea multor înfrângeri ale noastre,
pe care apoi le regretăm timp îndelungat, în mod deliberat,
Cain, şi-a ales un propriu mod de viaţă. "Cain avusese
aceleaşi ocazii de a cunoaşte aceste adevăruri (sistemul şi
scopul jertfelor animale) şi a le primi ca Abel. El nu era
victima unei intenţii rău voitoare şi violente. Cei doi nu
erau destinaţi, unul să fie primit de Dumnezeu iar altul să
fie lepădat. Abel alese credinţa şi ascultarea, iar Cain
necredinţa şi răzvrătirea. Alegerea fiecăruia era problema
fundamentală... Lui Cain i se lăsase posibilitatea unei alegeri
libere şi deliberate." PP 65

Faptul că libertatea alegerii este un principiu divin şi

că este respectat de Dumnezeu şi astăzi ca întotdeauna,
trebuie să ne dea mult de gândit. Aceasta este în primul rând
o lecţie pe care trebuie să o învăţăm bine. Curând vine timpul.
Chiar acum este timpul în care să dovedim că am învăţat-o şi
cum am învăţat-o. Mai corect ar fi spus: Dumnezeu să ne
ajute s-o învăţăm şi să dovedim practic acest lucru.
Amin!

CITATE SPIRITUL PROFETIC

 "Istoria naţiunilor ne vorbeşte astăzi. Fiecărui popor şi
fiecărui om personal, Dumnezeu i-a desemnat un loc în
planul Său cel mare. Astăzi, indivizi şi popoare sunt puşi la
încercare cu ajutorul balanţei din mâna Aceluia care nu face
nici o greşeală. Toţi îşi hotărăsc soarta prin propria lor
alegere, iar Dumnezeu dirijează totul pentru împlinirea
planurilor Sale." PR 389
"Fiecare om este liber să aleagă de care putere vrea să
fie stăpânit. Nimeni nu a căzut atât de jos, nimeni nu este
atât de ticălos, încât să nu găsească liberare în Hristos."
Aceia care vor consimţi să intre în legământ cu Dumnezeul
cerului, nu vor fi lăsaţi în puterea lui Satana, sau în
slăbiciunile firii lor." H.L.L. 244
"În lucrarea de mântuire nu există constrângere. Nu
există nici o forţă exterioară. Sub influenţa Duhului lui
Dumnezeu, omul este liber să aleagă cui vrea să slujească. In
schimbarea care are loc atunci când sufletul se predă lui
Hristos, este simţământul celei mai înalte libertăţi. Izgonirea
păcatului este un act al sufletului însuşi." H.L.L 445
"Dumnezeu nu constrânge pe oameni să lepede
necredinţa, în faţa lor se află lumina şi întunericul, adevărul
şi rătăcirea. Singuri ei trebuie să hotărască pe care vor să o
primească. Mintea omului este înzestrată cu puterea de a
deosebi între bine şi rău. Dumnezeu vrea ca oamenii să nu ia
hotărâri din impulsuri, ci din cântărirea dovezilor,
comparând cu grijă text cu text." H.L.L. 447

"Domnul Hristos ne învaţă că dacă Cuvântul lui

Dumnezeu dă greş în îndeplinirea lucrării Sale în inimile şi
viaţa noastră, motivul eşecului trebuie căutat la noi. Dar
rezultatul nu este în afara controlului nostru. Este adevărat
că noi nu ne putem schimba singuri; dar puterea alegerii ne
aparţine şi depinde de noi să hotărâm drumul pe care vom
merge şi ce vom deveni." PD 37
"Nimicirea celor păcătoşi nu este un act al puterii
arbitrare din partea lui Dumnezeu. Cei ce au respins mila
Sa, vor culege ceea ce au semănat. Dumnezeu este izvorul
vieţii, iar atunci când cineva alege să slujească păcatului se
desparte de Dumnezeu şi în acest fel nu mai are legătură cu
viaţa." H.L.L. 763

DACĂ - AI RĂMÂNE - ACELAŞI...

Dacă-ai rămâne - acelaşi...,
cum eşti din timp în timp
Cu inima un fagur din care curge mierea,
Şi nu ţi-ar fi simţirea, cum este-un anotimp,
Ce vie mi-ar fi pacea şi veştedă durerea...

Dacă-ai rămâne-acelaşi,
când pari un soare-n geam,
Şi vorbelor dai drumul din ţarcurile minţii,
De-ai pune hotărârea, cu fapta într-un ham,
S-ar stinge-atunci în mine motivul suferinţei...
Dacă-ai rămâne - acelaşi,
când lupţi a mă lovi
Purtând otrava urii în suflet şi pe limbă,
Mi-ai face viaţa noapte ce nu se va sfârşi;
Aşa, nu fii acelaşi, încearcă şi te schimbă!

Dacă-ai rămâne - acelaşi,

oricare-n drumul său
Şi n-ar mai fi schimbare de gând şi piept condusă,
Pe calea vieţii noastre ar fi atât de rău,
Speranţa din simţire ar fi pe veci răpusă...

Rămâne totuşi numai ştii şi să scoţi,

Când trebuie-acelaşi să fii, şi când nu-i bine.
Nu pune carul minţii la drum pe orice roţi,
Principiul, fie singur, conducător în tine!
Cornel Greissing
 TEMA III
URMĂRILE UNOR ALEGERI FERICITE
În plin centrul păgânismului din oraşul Ur al Caldeii,
Avram a ales, fără putinţa de a fi rău influenţat, să servească
pe Dumnezeul cel adevărat, iar atunci când a fost chemat
pentru a fi trimis ca mărturie, în altă parte, a ales să asculte.
Puţin vedea el la vârsta plecării sale de 75 de ani, cum va fi
împlinirea făgăduinţei rostită de Dumnezeu. Alegerea făcută
de el a fost şi o dovadă a temeinicei sale credinţe puternic
ancorată în Dumnezeu. Tot acest bărbat al credinţei a ales să
asculte de Cuvântul lui Dumnezeu, când i-a zis: "Ia pe fiul
tău şi adu-l ca ardere de tot, acolo, pe un munte pe care ţi-l
voi spune!" Era cu totul împotriva firii, dar orizontul
încrederii depline, îndeplineşte şi acte de felul acesta,
deoarece Cel a toate ştiutor nu poate greşi. Atunci când
credinciosul alege să se arunce de pe trambulina îndoielii în
văzduhul necunoscut al încrederii depline, al credinţei unde
tronează Cel veşnic, chiar dacă totul este negură şi
întunecime, atingerea limanului este sigură. Dumnezeu va şti
să răsplătească alegerea făcută - chiar prin necunoscut sau
ironie - pentru EL.
Isaac, fiul său, a ales şi el la rândul lui, să asculte şi
să însoţească pe tatăl său, acolo unde fuseseră chemaţi, pe
munte şi apoi să se urce chiar pe altarul de jertfă, în ciuda
unor planuri care real se năruiau, conştient şi deliberat a
ales să asculte. Alegerea, atunci când este făcută pentru
Dumnezeu, chiar dacă pare sfârşitul vieţii şi al planurilor,
este schimbată de El - dumnezeieşte apreciată şi schimbată -
din spini în trandafiri, din ghimpi în crini plăcut mirositori şi
în loc să însemne un sfârşit va marca în mod sigur un nou şi
fericit început.
 Bătrânul şi înaintatul în vârstă Iosua, conducătorul
poporului după Moise, după ce a ţinut cu Israel cea din urmă
adunare în care a trecut în revistă toate biruinţele date de
Domnul, spunea: "Şi dacă nu găsiţi cu cale să slujiţi
Domnului, alegeţi astăzi cui vreţi să slujiţi... Cât despre mine,
eu şi casa mea vom sluji Domnului." Problema alegerii
slujirii lui Dumnezeu este esenţială. Raportul biblic spune că
Iosua a atins vârsta de 110 ani şi că a fost binecuvântat
împreună cu tot poporul Israel, care a slujit Domnului în tot
timpul vieţii lui Iosua. Nu este oare spus destul în acest
scurt raport?
„Nu stă în puterea noastră să ne schimbăm inima şi
nici să-I predăm lui Dumnezeu simţămintele noastre; dar
putem alege să-I slujim. Noi putem să-I dăm voinţa noastră;
atunci El va lucra în noi şi voinţa şi înfăptuirea, după a Sa
găsire cu cale. în acest fel, întreaga noastră fiinţă va fi
adusă sub controlul Duhului Sfânt. Simţămintele noastre vor
fi atunci îndreptate numai spre El, iar gândurile vor fi în
armonie cu El.” C.H. 48
 POVESTIRE
AŢI VENIT PREA TÂRZIU'!
Cauza cea sfântă a lui Dumnezeu cere ca cei chemaţi şi
aleşi de El, să fie oameni care să înţeleagă importanţa
momentului istoric dat, precum şi aceştia să fie oameni ai
acţiunii şi ai faptelor corespunzătoare acelui moment. Deci,
atât o acţiune în contratimp, cât şi una care a fost depăşită
de timp, nu sunt indicate. Astfel, accentul trebuie pus în
primul rând pe înţelegerea momentului căci aceasta rezolvă
sau generează bunele şi justele atitudini sau alegeri care se
impun a fi luate şi care sunt şi necesare.
Chiar în măreţele zile de început ale mişcării advente
au existat persoane care au dispus de multiple mijloace
financiare, dar care, neînţelegând importanţa momentului dat
şi le-au păstrat împotrivindu-se din răsputeri convingerii că
toţi banii lor ar trebui să fie folosiţi pentru înaintarea lucrării
de vestire a marelui eveniment aşteptat la data de 22
octombrie 1844, până când a fost prea târziu ca aceştia să
mai poată fi investiţi undeva.
Aceste persoane s-au prezentat în cele din urmă la cei
care tipăreau publicaţiile soliei advente, implorându-i chiar
cu lacrimi în ochi să le primească şi ajutorul lor, la care li s-
a răspuns hotărât: "Aţi venit prea târziu! Noi am plătit toate
publicaţiile pe care sperăm să le difuzăm până la sfârşit. Am
achitat şi chiriile la câteva tipografii care să lucreze pentru
noi zi şi noapte. Nu mai dorim şi nu ne mai trebuie nici un
ban!"
"Un martor ocular, mi-a relatat, spune fr.
Loughborough, că a văzut cum oamenii lăsau mii de dolari
pe masa redactorilor publicaţiei Vocea Adevărului,
implorându-i cu mare chin sufletesc să-i ia şi să-i folosească.
Dar răspunsul lor neschimbat era: "Aţi venit prea târziu!
Acum nu ne mai trebuiesc bani, căci nici nu-i mai putem
folosi!" Ei insistau totuşi: "Luaţi-i atunci şi daţi-i la săraci!"
Răspunsul era invariabil: "Am îndestulat pe toţi săracii pe
care-i cunoaştem şi la care am putut ajunge!" Şi în mare
disperare, oamenii îşi luau banii înapoi, strigând în gura
mare că mânia lui Dumnezeu a venit asupra lor din lipsa lor
de credinţă si speranţă, şi din cauza demonului zgârceniei
care i-a determinat să reţină mijloacele financiare care ar fi
putut să intre în visteria lui Dumnezeu, atunci când puteau fi
folosite cu mare succes pentru răspândirea soliei advente în
vederea măreţului eveniment."
O lecţie deosebită este cuprinsă în această tristă
experienţă, anume că omul, atunci când se află în faţa unei
alegeri de importanţă majoră, este necesar să acţioneze la
momentul oportun. Zadarnic alegi după ce lotul a trecut
sau s-a sfârşit. Mulţi oameni vor alege să se întoarcă de la
faptele lor rele, după ce harul va fi închis. Alegeri hotărâte
prea târziu!
Suntem astăzi în preajma celui de-al doilea măreţ
eveniment aşteptat. Numai că el nu are o dată fixă şi nu are
natura celui dintâi. Este chiar acel adevărat eveniment al
revenirii pe nori pe care 1-au aşteptat toate secolele acestui
pământ; este realizarea finală a planului de mântuire. Vor
mai exista oare suflete îndoielnice, nesigure,
necredincioase? Vor mai exista oare oameni care să nu
arunce în balanţa Sanctuarului ceresc, tot ce au, ce pot de
grabă? Ce gând tulburător este acesta!
 ÎNCHEIERE
PUTEREA CARE FACE ALEGEREA
„Ceea ce trebuie să înţelegi este adevărata putere a
voinţei. Aceasta este puterea care guvernează natura omului,
puterea ce ia hotărâri sau care face alegerea. Totul depinde
de dreapta lucrare a voinţei. Dumnezeu a dat tuturor
urmaşilor lui Adam, puterea alegerii, datoria lor este aceea
de a o exercita.” C.H.48

"Marele Conducător al mântuirii noastre, a biruit în

locul nostru, ca prin El să putem fi şi noi biruitori, dacă
dorim, în propriul nostru folos. Domnul Hristos nu va
mântui pe nimeni împotriva alegerii sale; El nu obligă pe
nimeni la ascultare. El a adus o jertfă desăvârşită ca noi să
putem fi deplin biruitori în Numele Său şi să ne poată fi
atribuită îndreptăţirea Sa." 3 T 457

"Toţi urmaşii lui Adam au puterea să primească sau să

respingă Duhul Sfânt; puterea alegerii le aparţine. Ei dispun
de libertatea de acţiune; pot fi ascultători în numele şi prin
harul Mântuitorului, sau neascultători, suportând
consecinţele."

"Isus prezintă minunăţiile cerului căutând să atragă

ochii noştri de la păcat zicând: "Pe cine veţi alege, pe Mine
sau păcatul? Nu puteţi în acelaşi timp să Mă aveţi şi pe Mine
si lumea. Mă vei sacrifica oare pe Mine care am murit pentru
tine, pentru lăudăroşenia vieţii sau pentru comorile deşarte
ale păcatului? Alegeţi între Mine şi lume. "Căci lumea şi
pofta ei trece", ea n-are nici o parte cu Mine." 2 T 494"
 "Atunci când toate cazurile sunt aduse la judecată iar
cei pierduţi vor suferi pentru dispreţul lor faţă de Dumnezeu,
nici unul nu va putea avea vreo scuză. A fost lăsat în propria
lor alegere cine să fie conducătorul vieţii lor: Hristos sau
Satana. Tot ajutorul primit de Domnul Hristos, poate fi
primit de orice om în clipa cea grea a încercării. Crucea
este şi va rămâne garanţia că nimeni nu trebuie să se piardă şi
că un ajutor abundent este asigurat fiecărui suflet." l SM 96

"Iată, îţi pun azi înainte viaţa şi binele, moartea şi

răul... Alege viaţa ca să trăieşti!" Deuteronom 30,15.

Fie ca gândul acesta să însufleţească pe toţi aceia ce

sunt sfinţiţi prin harul şi sângele Domnului Hristos.
Amin!
INVITAŢIE

Tinere,
În seara asta te aştept la mine
Ţi-am pregătit ceva distrugător:
Un film îngrozitor
Cu răul travestit în bine.
Nu-ţi fă probleme, tu eşti numai slujitor!

Băiete,
De atâtea mii de ani te-am aşteptat,
Peţindu-te cu insistenţă,
Dar tu prea credincios
Te pleci, umil, cu reverenţă
Numai în crezul ce te ţine încurcat.

Încearcă
Să descoperi gustul unor clipe tari,
Nu fi sectar şi îndărătnic:
Păcatul nu mai este rar,
Aruncă-te-n blestem eroic
Şi spală-ţi gândul de chemări prea mari!

Pricepe,
Că sunt mulţi de-ai tăi mai păcătoşi
Şi nu uita că mâine nu e sigur.
Nu aştepta prea mult;
Vor trece iute anii tăi frumoşi
Şi vei rămâne pentru totdeauna singur.
…………….

Oricine-ai fi
Tu voce insistentă şi vicleană
Răspunsul meu e Nu, fierbinte.
Mai bine temniţa
Întunecată şi duşmană
Decât păcat în viaţă şi-n cuvinte.
Daniel Chirileanu, Un vuiet pe ‘nălţimi, pag. 14