Samariteanca

Orecare ar fi povara destinului si oricit e-ar ingenuncheat, spiritul lor se inalta tot mai sus.
Pastorul, Samariteanca isi asuma ferm, cu intreaga putere de vointa postura de aparator a tot
ce avem mai sfant. Calin Ababii devine polenic si neirtator cind alaturi de tulburare
echilibrului ecologic de declar ca si ratiunea umana se tulbura .

E remarcabila la Druţă sensibilitatea, forta de patrundere momentele de criza, in celoe mai

acute probleme ale vietii.

E caracteristica personajele drutiene o mare indaratnicie, una frumoasa, deoarece eroii asculta
doar de glasul cugetului. Avind costeinta justetii actiuni lor, Samariteanca . Calin dar si
Pastorul devin neinduplecati. Ei par ar fi „frumotii nebuni”

Asociatia facuta de unii a imaginii lui Calin cu cea a Jeanei D’Arc nu e deloc una deplasata, si
unul, si celalalt sint eroi care-si asuma ceea ce altii nu au indrazneala de a-si asuma-a. Prin
spiritul lor de sacrificiu. Viata ii este redat cursul normal, iar Sufletul cunoaste sarbatorile de
care are legitima nevoie.

Nuvelela „ Samariteanca” este orientată spre meditatii filozofice si simboluri etice. Trionful
din „Frumos si Sfint” e si el simbolic, e un trionf confidential, care dinclolo de supararile de
moment, ramin fideli aceluias crez etic. Doar „ atunci cand eram tustrei a fost frumos si sfint”
e semnificativ in acest sens. Tot ce li sa intimplat fiind impreuna constituie un spatiu sacru, ale
carui legi dicteza actiunile celor trei. Simbolica e si moartea filosofica a lui Calin, repetind-o
parca pe cea a ciobanului din „Miorita”.

Aproape toti eroii au firi poetice, casre se infioara in fata sacrului si a sublimului cautind cu
infrigurare rostul trecerii prin lume a omului. Profund liric e si Pastorul din „ Toiagul
pasatoriei ”. Asemeni fluierului fara oi, intreaga opera dritiana face sufletul sa zboare spre tot
ce e demn, frumos si sacrus.

Toate cele trei opere inpresionaza prin dramatismul profund ce-l contin. Insa, mai ales in cazul
protagonismului din „Toiagul pasatoriei”, biuografia sa nu este una particularizata, ci exprima
soarta unei colectivitati.

Daca demnitatea face si ea parte din categoria estetica a Frumosului, atunci „Toiagul pasatorii
” si „ Samariteanca” sunt elocvente in acest sens. Satul incearca sa-i distruga personalitatea, el
insa prin nemarginita lui dragoste pentru pasatorie si cintec reusea sa domine satul. El a ramas
sa dainuie in memoria satenilor ca exemplu de comportare vrednica, Calin Ababii e si el in
permanenta lupta pentru prestigiul de individ de o inalta destoinicie si noblete.

Fiecare din eroi formeaza cupluri, ca in cazul lui Calin Ababii si Mihai Gruia, a caror cai de
viata sint comparabile cu doua zigzaguri inversate. Samariteanca si sotul ei se intregesc anume
prin deosebirile, ce ii diferentiaza. Pastorul si satenii, in permanent conflict ajung sa fie
dominati de imaginea ciobanului. Respectiv, fiecare din membrii celor trei cupluri ramin a

1
avea dreptatea si adevarul lor, modul de intelegere a lucrurilor. Adevarul e ca absoluta
dreptate o au doar luati impreuna, chiar daca Pastorul, Samariteanca sau Calin pare fi
adevaratii judecatori ai ideii de Frumos si Sfint.

Ceea ce uneste aceste texte e si memoria ce caracterizeaza fiece personaj. Un cadru Frumos si
Sfint la Druţă e si natura, care nu e doar un fundal, ci si „o forta dramaturgica reala, palpabila
”, omul constituind o parte organica a ei. Mesajul drutian e formulat foarte clar si direct:de a
pastra cu mare grija tot ce avem mai sfant in noi, tot ce avem mai frumos.