Introducere Considerata o sinteza a basmului romanesc, Povestea lui Harap-Alb, aparuta in 1877, releva cu desavarsire arta de basmuitor a lui

Ion Creanga, acesta reusind sa respecte tiparul narativ al basmului popular si sa prelucreze in acelasi timp elementele stereotipe conform viziunii sale asupra vietii.Cel mai mic dintre feciorii Craiului, numit "Craisor", e menit sa ocupe tronul imparatului Verde, care n-avea urmasi in descendenta masculina care sa stanapaneasca imparatia.Motivul calatoriei si metafora drumului sunt liantii principali pe care se construieste actiunea basmului, acestea fiind strans legate de un destin aflat sub o stea norocoasa. - prezentarea statutului psihologic, moral etc. al personajului ales, prin raportare la conflictul/ conflictele basmului cult studiat; Craisorul/ Harap-Alb, protagonistul basmului, iese in evidenta printre eroii tipici de basm, care sunt prezentati la superlativ in expozitiune, el fiind dintr-o alta paradigma: mezinul unui crai care, in urma esecului fratilor sai, se incumeta sa se ancoreze in ceea ce va reprezenta pentru el cea mai remarcabila calatorie, cu caracter formativ, initiindu-se pentru asi castiga pozitia suprema pe tronul Imparatului Verde.In prima instanta, va fi "boboc n felul su", cuvant ce avea dubla insemnatate: boboc de floare-> asociere ce subliniaza vulnerabilitatea si introvertirea, faptul ca nu este deschis inca fata de lumea exterioara, iar bobocul de pasare->o alta trimitere la ideea de nepuntincios, necunoscator.Reprezentativ pentru statutul psihologic al protagonistului in incipit este pasajul: " fcndu-se

atunci ro cum i gotca, iese afar n grdin i ncepe a plnge n inima sa, lovit fiind n adncul sufletului de apstoarele cuvinte ale printelui su.".Anxietatea nativa este potentata si de respectul fata de autoritatea parinteasca, iar aceste doua trasaturi sunt stimulii potriviti care-i indreapta pasii spre incercarea vietii sale, cea de a-si trai visul predestinat: de a fi "asa de iubit, de slavit si de puternic".
- relevarea principalei trsturi a personajului ales, ilustrat prin dou episoade/ secvene narative/ situaii semnificative sau prin citate comentate; Pe langa caracterizarea directa, facute de alte personaje, care isi exprima direct parerea cu privire la feciorul de crai (Sfanta Duminica il considera "slab de inger", "mai fricos decat o femeie", imparatul Verde vede in el "o sluga vrednica si credincioasa", iar Spanul il numeste "sluga, netrebnica, vicleana"), tanarul isi releva principalele trasaturi de caracter in mod indirect, prin faptele, gandurile, comportamentul si atitudinea sa in conjuncturi atat favorabile, cat si potrivnice.Potrivit afirmatiei lui Vladimir Propp, in "Morfologia Basmului", importanta eroului sub raport morfologic este foarte mare, deoarece ntreaga naratiune este construita pe intentiile lui", principiu aplicabil si situatiei craisorului, care pleaca cu intentia de a infaptui acte de vitejie, insa cu inconvenientul de a nu avea insusiri supranaturale, ci doar un nucleu spiritual subred.Motivul drumului are diverse semnificatii, referirea amintind de "Odiseea" lui Homer, fiul craiului fiind Ulysse.Mai intai, drumul reprezinta incursiunea in fabulos din realitate, apoi labirintul, pentru ca in final, metafora sa ia amploarea revelarii adevarului si anume descoperirea adevaratei sale identitati , si

anume momentul intalnirii cu spanul, cand feciorul de crai se transforma in Harap-Alb, pierzandu-si titlul nobiliar si pasind astfel in haosul lumii.Drumul, desi un labirint, este si marca destinului personajului, care, in cele din urma, va instaura ordinea si unitatea lumii, abia dupa ce o va simti cu varf si indesat pe propria piele. Trasatura dominanta a craisorului, redata in numeroase ipostaze, este altruismul.Bunatatea sa sufleteasca este dezvaluita de secventa in care miluieste cersetoarea, a carei identitate va fi deconspirata ulterior( Sfanta Duminica), ocolirea furnicilor, pentru a nu le strica nunta, gasirea adapostului pentru roiul de albine.De altfel, valorea acestei virtuti ii este amintita de catre Sfanta Duminica : "puterea milosteniei si inima ta cea buna te ajuta".In consecinta, este sfatuit si indrumat de cei pe care i-a ajutat la un moment dat.Generozitatea si increderea oarba intr-o lume fara de pacat poate justifica naivitatea si neputinta de a vedea dincolo de aparente, reliefandu-se universul inchis in care a crescut : loveste "ghijoaca uricioasa"in momentul in care calul vine sa manance jaratic, insa i se adreseaza duios ("dragul meu tovaras") cand devine constient de capacitatile speciale ale ajutorului sau.Alaturi de calul sau cunoaste nu numai sensul prieteniei si al devotamentului, ci si dimensiuni si taramuri inimaginabile : Ei stapane,cum ti se pare?Gandit-ai vreodata ca ai sa ajungi
soarele cu picioarele,luna cu mana si prin nouri sa cauti cununa?.

O alta trasatura este loialitatea, dobandita de aceasta data pe parcursul drumului initiatic.Avand in vedere relatia conflictuala pe care o are fata de stapanul sau, el reuseste sa ramana credincios juramantului pe care l-a facut in fantana si sa-si asume greseala, invatand sa conlucreze alaturi de "raul necesar"exercitat prin persoana Spanului. Desi un jurmnt n aparen ru, malefic, are esen bun, acest legmnt este ca o promisiune de maturizare (trecerea la starea de adult).Traind experienta sclaviei, sub o tiranie acerba, dar constructiva, deprinde insusirile unui conducator vrednic si iubit de supusi, din moment ce si el, la randul sau, a fost unul.Fidelitatea exemplara este intalnita si in personajul calului, un fel de alterego rational, un bun sfatuitor si confident, care nu trece peste autoritatea ierarhica in relatie cu feciorul de crai, nici macar in momentul in care viata acestuia este pusa in pericol, ci abia dupa ce considera ca a ajuns la adevarata desavarsire spirituala: trezirea din morti sub efectul apei , substanta a nasterii si a mortii, semnificand inceputul purificator, regenerarea, prin stergerea pacatelor.Conditia sa spirituala este implinita de cunoasterea tainei esentiale a vietii, iubirea "farmazoanei", fata Imparatului Ros. Din punctul meu de vedere, Harap-Alb, desi adolescent instabil sufleteste, trece printr-un proces de redemptiune, isi revolutioneaza mecanica sufletului prin frumusetea experientei si isi deschide mintea in fata unor perspective ample, complexe, distincte de mediul in care crescuse si traise.Isi schimba titulatura, de la fecior de crai la Harap-Alb ( pentru ca in ciuda intentiei peiorative, numele nu este insgnifiant in procesul de maturizare, prin urmare, nu se poate dezice de acesta), si mai apoi la imparat, cu o noua prestanta, conferita deopotriva de functie, cat si de

sufletul intelept.Frumusetea acestui basm nu sta doar in acuratetea constructiei, ci mai ales in talcul pe care vrea sa-l transmita, aplicabil chiar si in zilele noastre, deoarece promoveaza un model uman demn de respect.