Sunteți pe pagina 1din 5

SAPTAMANA 27

DIABETUL ZAHARAT TARDIV


Este o boală metabolică cronică, care are drept cauză principală deficitul
absolut sau relativ de insulina şi se caracterizează prin perturbarea predominantă a
metabolismului glucidic, cu hiperglicemie, glicemii pe nemâncate ce depăşesc 120
mg%, prezenţa de glucoza în urină, alături de afectarea şi a celorlalte
metabolisme(lipidic şi protidic).
Clinic se deosebeşte:
- Diabetul zaharat de tip I, insulino-dependent, care se echilibrează numai
prin tratament cu insulina. Se întâlneşte 15 - 20% din cazuri. Apare la
copil (diabetul juvenil), la adolescent, la adultul tânăr dar adeseori şi la
vârstnici peste 60 - 65 ani (diabetul senil)
- Diabetul zaharat de tip II, insulino-independent, care apare în genere
după 40 de ani, la persoanele obeze. Din această categorie face parte şi
diabetul care apare după 65 - 70 de ani, care se datoreşte aterosclerozei
vaselor  pancreatice. Este cel mai frecvent întâlnit.
La vârstnici, diabetul zaharat este relativ frecvent (4 - 10% din populaţia de
peste 65 de ani), apare în special la femei, este mai rar insulino-dependent şi de
obicei insulino-independent. Lipseşte caracterul ereditar, domină ateroscleroza
pancreatică, Debutul este insidios, este descoperit cu prilejul unui episod infecţios
intercurent,evoluţia este lentă şi se manifestă prin triada clasică: poliurie,
polifagie, polidipsie.
Se întâlneşte şi un aşa zis diabet îmbătrânit, diabetul de maturitate, cu debut
în jurul vârstei de 40 de ani, care tratat corect evoluează până la bătrâneţe. Cu
înaintarea în vârstă, scade toleranţa la glucide, şi se reduc numeric celulele beta-
secretoare de insulina. Glicemia are valori de peste 130 mg%.
Câteva caracteristici ale diabetului la vârstnic:
- Frecvenţa mai mare a diabetului latent (40%)
- Hipertiroidismul, favorizează hiperglicemia şi glicozuria.
- Obezitatea este un factor net predispozant.
- Debutul este insidios, iar formele iatrogene (medicamentoase: Nefrix,
Cortizon), sunt relativ frecvente.
- Riscul metabolic major este coma hiperosmolară.
Complicatiile cronice ale diabetului la varstnici sunt :
- Microangiopatia diabetică, adică interesarea arterelor mici este
reprezentatade: glomeruloscleroza, retinopatia diabetică,unele neuropatii.
- macroangiopatia, adică interesarea vaselor mari (cerebrale, coronariene,
arterele membrelor inferioare) cu accidente vasculare cerebrale, infarct miocardic,
insuficienţă cardiacă, arterite periferice. Arteriopatia membrelor inferioare,
complicaţie frecventă, are o simptomatologie mai frustă. Uneori prezenţa
arteriopatiei periferice evidenţiază un diabet ignorat.
Dintre complicaţiile acute, ale diabetului zaharat, cea mai severă este coma
hiperosmolară, neacido-cetozică.Apare la diabetici insulino-independenţi, trataţi
insuficient sau ignoraţi. Poate fi declanşată de lipsa insulinei,diuretice tiazidice,
cortizon, hipotermie cu scăderea consumului de glucoza, aport exagerat de glucide,
infecţii,deshidratări. Coma este vigilă.
Se descriu două tipuri de manifestări:
- neurologice (hiperreflectivitate, semnul lui Babinski pozitiv, tremurături,
convulsii generalizate, incontinenţă de urină) şi
- semne de deshidratare (piele uscată, limbă prăjită, deglutiţie dificilă, globi
oculari hipotomici).La acest tablou se adaugă hipertensiunea arterială, lipsa
mirosului de acetonă prin lipsa corpilor cetonici, şi respiraţiei Kussmaul.
Hiperglicemia este foarte mare.
Alte complicaţii sunt:
- Coma diabetică clasică, hiperglicemică, este mai rară.
- Coma hipoglicemică, este frecventă la vârstnic. Hipoglicemia este un
pericol real pentru bătrâni, în condiţiileabuzului de sulfamide hipoglicemiante.
- Complicaţii infecţioase, mai frecvent urinare (de obicei la femei), cutanate
şi pulmonare.
Tratamentul diabetului zaharat senil, include dieta şi medicaţia
hipoglicemiantă.
Dieta trebuie să asigure glucide30 - 35% din raţia calorică (150 - 200 g/zi),
proteine 15 -20% (1,25 - 1,50 g/kg greutate/zi), şi grăsimi 30 - 35%din raţia
calorică, (40 - 60 g/zi). Aportul de lichide trebuie să fie suficient, mai ales vara, iar
sărurile minerale şi vitaminele administrate în cantitate normală. Mesele mai
frecvente şi la ore regulate.
Combaterea obezităţii este obligatorie, iar exerciţiul fizic, în şedinţe mici,
necesare.

OBEZITATEA
DEFINIŢIE Şl EPIDEMIOLOGIE
Definiţie. Se înţelege prin obezitate depăşirea greutăţii ideale cu 15 - 20%.
Aprecierea obezităţii se poate face după raportul dintre greutate şi înălţime, sau
după măsurarea pliului cutanat.
Epidemiologie. Obezitatea se întâlneşte frecvent în ţările cu nivel de trai ridicat.
Astăzi este o certitudine relaţia dintre obezitate şi bolile cu cea mai mare rată de
mortalitate: bolile cardiovasculare, dislipidemiile, diabetul zaharat etc. Astfel 85-
95% dintre diabetici au fost sau sunt obezi; peste 60% dintre dislipidemici au
obezitate. Proporţii asemănătoare s-au înregistrat în infarctul miocardic şi în
cardiopatia ischemică.
ETIOPATOGENIE Factorii etiologici ai obezităţii sunt în următorii:
- supraalimentaţia
- reducerea sau lipsa activităţii fizice, în raport cu consumul alimentar
nemodificat. Profesiunile sedentare,renunţarea la sporturi sau diferite exerciţii
fizice, comoditatea transportului auto, sunt tot atâţia factori care contribuie la
obezitate.
- factori psihologici, în sensul refugierii în satisfacţia alimentară, pentru o
nereuşită în viaţă, diferite deziluzii afective etc.
- alcoolismul
- Varsta Pe masura inaintarii in varsta, persoanele devin tot mai putin active. In
plus, masa musculara tinde sa diminueze la varstnici, ducand la scaderea
metabolismului. Aceste modificari au drept consecinta reducerea necesarului
caloric. Dar, daca aporturile calorice nu sunt reduse corespunzator, persoana se
expune riscului de obezitate.
- modificări endocrine (cauze endogene), mult mai rare: sarcina, boala Cushing,
adenomul Langerhans,sindromul adiposogenital, hipotiroidia etc.
FORME CLINICE
Principala formă este forma comună generalizată. Clasificarea curentă foloseşte
gradul obezităţii. In gradul I, constatăm o depăşire de 15-20 kg, în gradul II, o
depăşire de 20 - 30 kg faţă de greutatea ideală, iar îngradul III, o depăşire de peste
30 kg. Se descriu şi obezităţi monstruoase, cu depăşire de peste 60 - 70 kg, uneori
ajungându-se la greutăţi colosale de 300 - 400 kg.
După localizare se disting două forme clinice:
- Obezitatea de tip ginoid. Se întâlneşte mai frecvent la femei dar poate apare şi
la bărbatul adult şi la copilul de ambele sexe. Musculatura scheletică este slab
dezvoltată, iar ţesutul adipos se localizează în părţile inferioare ale corpului, pe
abdomenul inferior (sub ombilical), pe flancuri, şolduri, coapse, genunchi,
gambe.Bolnavul se mişcă greu, oboseşte uşor şi se îngraşă foarte repede. Consumă
puţine calorii, dar slăbeşte foarte greu. Apar rapid complicaţii respiratorii, cardiace,
osteo-musculare etc.
- Obezitatea de tip android . Se întâlneşte mai frecvent la bărbaţi. Ţesutul adipos
se dezvoltă înregiunea superioară a corpului (ceafă, gât, umeri, abdomenul superior
supra ombilical), respectându-se partea inferioară a corpului. Musculatura este
puternică iar ţesutul adipos mai puţin dezvoltat decât în forma precedentă.Sunt
oameni care se plâng mereu de foame şi care mănâncă mult. Frecvent apar
complicaţii ca: diabet, hiperuricemie, dislipidemie, ateroscleroză cu localizările
sale etc.Se mai disting şi cazuri de obezitate, condiţionate genetic.
COMPLICAŢII
  - Diabetul zaharat este o complicaţie majoră. Peste 80 - 90% dintre diabetici au
fost sau sunt obezi. Boala evoluează progresiv până la stadiul clinic manifest de
diabet.
- Complicaţiile cardio-vasculare sunt numeroase şi severe:
- hipertensiunea arterială este frecventă la obezi (peste 50% dintre obezi au
şi hipertensiune arterială)
- insuficienţa cardiacă este la fel de frecvent întâlnită la obezi. In apariţia ei
joacă rol travaliul crescut impus inimii de obezitate, hipertensiunea arterială
asociată, precum şi infiltraţia grasă a muşchiului cardiac.
- Ateroscleroză apare mai frecvent şi mai devreme la bolnavul obez (cu cel
puţin 10 ani faţă de normo ponderal).Dacă se ţine seama de frecvenţa, severitatea şi
mortalitatea crescută prin complicaţiile aterosclerozei (infarcte miocardice,
accidente vasculare cerebrale), se înţelege gravitatea acestei complicaţii la obezi.
- Varicele reprezintă una dintre cele mai des întâlnite complicaţii, localizate
la nivelul membrelor inferioare.
- Complicaţiile pulmonare: bronşita acută şi cronică, emfizemul pulmonar,
dispneea de efort datorită scăderii capacităţii vitale, uneori hipertensiunea
pulmonară şi nu rareori sindromul Pickwick (somnolenţă şiobezitate).
- Complicaţiile digestive sunt: hipotonia biliară, litiaza biliară, constipaţia cronică,
hepatita cronică prin steatozăhepatică (infiltraţie grasă a ficatului).
- Tulburări de statică: cifoză dorsală, lordoză cervicală, picior plat, spondiloze,
artroza şoldului, poliartroze sau numai durerea articulară semnalată la 70% dintre
obezi.
- Complicaţii cutanate: intertrigo, piodermite, seboree.
- Complicaţii la nivelul sistemului nervos central: cefalee, astenie, vertije, uneori
obsesii,
TRATAMENT
Slăbirea unui obez este o acţiune dificilă. Fără o cooperare între bolnav şi medic
eforturile sunt inutile.Obiectivul fundamental este transformarea dezechilibrului
energetic pozitiv într-unui negativ. Aceasta presupune transformarea raportului -
aport-consum energetic - într-un raport favorabil consumului. Bilanţul caloric
trebuiesă fie negativ. Pentru realizarea acestui obiectiv se foloseşte regimul
restrictiv, cultura fizică şi medicatia.
Regimul alimentar este în principiu hipocaloric, hipolipidic şi hipoglucidic cu
reducere obligatorie a dulciurilor concentrate, a făinoaselor şi a pâinii. Proteinele
vor fi administrate în cantitate suficientă mai ales cele cu valoare biologică mare
(lapte, carne, brânză, ouă). Legumele şi fructele vor fi permise fără restricţie,
acoperind nevoile de vitamine hidrosolubile şi de săruri minerale ale obezului.
Aportul de calorii va fi de 1200 - 1300 calorii, încondiţii obişnuite de activitate. în
condiţii de spital sau de repaus absolut, aportul va fi de 800 sau chiar 400calorii,
uneori chiar post absolut (bineînţeles 1-2 zile). Proteinele vor fi administrate în
proporţie de 1 - 1,5 g/kgcorp greutate ideală, iar lipidele vor fi reduse la 40 - 50
g/zi. Regimul va fi sărac în glucide. Sunt permise ca lichide, 1 -l,5 l/zi. Se vor da 5
- 6 mese pe zi şi se va recomanda să nu se consume nimic între mesele
principale,să nu se abuzeze de sare (permis 5-8 g/zi). Se interzice alcoolul .