SAPTAMANA 27

II. Modelul conceptual al lui Abraham Maslow

Psihologul american Abraham Maslow afirmă că individul uman este rezultatul

interacţiunii dintre nevoile sale fundamentale şi realitatea mediului înconjurător.
Nevoile fundamentale pot fi ierarhizate în ordinea priorităţilor pe cinci niveluri
diferite interconectate între ele:

1. Nevoi fiziologice:
• asigură menţinerea homeostaziei mediului intern
• includ trebuinţe organice (respiraţia, nutriţia, excreţia, menţinerea temperaturii
organismului) dar şi nevoi psihologice (nevoia de odihnă şi somn, evitarea durerii)
• nevoile sexuale sunt importante pentru individ dar nu indispensabile. Sexul este
esenţial pentru supravieţuirea speciei nu a individului.

2. Nevoia de siguranţă şi securitate

• include siguranţa şi securitatea fizică (apărare, adăpost, locuinţă) şi psihică
(confort, protecţie) .

3. Nevoia de apartenenţă şi afectivitate, nevoi sociale

• apartenenţă la un grup social (familie, prieteni, colegi de muncă)
• integrare şi acceptare
• iubire şi înţelegere.

4. Nevoia de stimă şi respect

• recunoaştere şi apreciere
• consideraţie
• recunoştinţă
• valorizare.

5. Nevoia de cunoaştere, autocunoaştere

• a ştii, a înţelege
• a rezolva
• a crea.

Ierarhizarea trebuinţelor individului permite aprecierea sa pe ansamblu şi se

dovedeşte a fi extrem de utilă în organizarea procesului de nursing permiţând
adaptarea intervenţiilor asistentului medical la nevoile pacientului.
 Evoluţia spre o nevoie superioară se poate realiza doar atunci când nevoia
inferioară este pe deplin satisfăcută, de aceea această ierarhizare mai este
cunoscută sub denumirea de "piramida sau spirala trebuinţelor individului uman".

III. Modelul conceptual Hildegard Peplau

Hildegard Peplau, nursă de psihiatrie, a prezentat în 1952 modelul teoretic „Relaţiile

interpersonale în nursing”, unde nursingul este un „proces terapeutic interpersonal
important…Nursingul este un instrument educativ, o forţă matură care ţinteşte să
promoveze mai departe mişcarea personalităţii în direcţia curativă, constructivă,
productivă, personală, şi existenţa comunităţii”.
Peplau foloseşte termenul de “nursing psihodinamic”, descriind si cele patru faze ale
acestei relaţii:
◦ orientarea - pacientul şi nursa identifică problema de boală
◦ identificarea – pacientul cunoaşte nursa şi apoi acceptă ajutorul
◦ exploatarea – pacientul se foloseşte de ajutorul nursei
◦ rezoluţia – pacientul acceptă noile obiective în mod voluntar

IV. Modelul conceptual Ida Jean Orlando

Ida Jean Orlando a identificat patru practici pe care le-a considerat de bază pentru
nursing
 (observarea, raportarea, înregistrarea şi îndeplinirea acţiunilor, pentru şi cu
pacientul) descriind două tipuri de acţiuni nursing:
◦ Acţiuni nursing planificate sunt cele care stabilesc sau satisfac nevoile
imediate ale clientului
◦ Acţiuni nursing automate sunt cele care au fost decise pe alte considerente decât
pe nevoile imediate ale clientului, dar acestea sunt consecvent ineficiente.
Teoria lui Orlando este specifică interacţiunii nursă-pacient. Scopul asistentului
este de a determina şi de a răspunde nevoilor imediate ale pacienţilor şi de a
îmbunătăţi starea lor, prin scutirea de suferinţă sau disconfort. Orlando pune
accentul pe acţiunea planificată (mai degrabă decât pe acţiunea automată), bazată
pe observarea comportamentului pacienţilor verbală şi non-verbală, care duce la o
anumită concluzie, confirmată sau neconfirmată de către pacient, ducând la
identificarea de către nursă a necesităţilor pacientului, putând astfel să-i ofere
acestuia o îngrijire medicală eficientă.

V. Modelul conceptual Dorothy Johnson

sau Modelul Sistemelor comportamentale care se concentrează pe compotramentul

pacientului luat ca un întreg organizat si integrat, format din 7 subsisteme strâns
legate între ele:
◦ ataşamentul
◦ dependenţa
◦ ingestia
◦ eliminarea
◦ sexualitatea
◦ agresiune/protecţie
◦ realizarea
Al 8-lea subsistem – reintegrarea - a fost adăugat mai târziu în 1997 de
Holaday. Fiecare subsistem îndeplineşte sarcini specializate pentru sisteme
integrate si fiecare este structurat prin 4 elemente motivaţionale precum scop, set,
alegere şi acţiune/comportament.
Funcţia nursingului este să ajute restaurarea echilibrului fiecărui subsistem şi să
prevină în viitor tulburările sistemului.

VI. Modelul conceptual Dorothea Orem

Dorothea Orem se bazează pe 3 concepte: autoîngrijirea, deficitul de auto îngrijire şi

sistemul nursing.
 Modelul se centrează pe abilitatea fiecărui individ de a realiza autoîngrijirea. În
acord cu acest model există 3 categorii de cerinte pentru autoîngrijire:
◦ Cerinţe universale – asociate cu procesul vieţii şi menţinerea integrităţii
structurale şi funcţionale
◦ Cerinţe de dezvoltare - asociate cu procesul de creştere şi dezvoltare în diverse
stadii ale ciclului vieţii
◦ Cerinţe determinate de starea de sănătate – deviaţii de la sănătate, de la deviaţii
structural funcţionale sau constituţionale/defecte genetice.
În modelul Dorothea Orem scopul nursingului este să ajute oamenii să-şi satisfacă
propriile cerinţe de auto îngrijire. D. Orem a identificat 3 tipuri ale sistemului
nursing:
◦ Sistemul complet compensator – compensarea în totalitate a incapacităţii
pacientului de a îndeplini activităţile de autoîngrijire, sprijin şi protecţie.
◦ Sistemul parţial compansator – compensarea parţială pentru pacienţii care sunt
incapabili de a îndeplini activităţile de autoîngrijire.
◦ Sistemul de sprijin şi educaţie – nursa ajută pacienţii care sunt capabili şi pot
învăţa activităţi de autoîngrijire, îi asistă pe ei în luarea deciziilor şi-i ajută să
dobândeasca îndemânări şi cunoştinţe.

VII. Modelul conceptual Levine

Imaginat de Myra Levine, numit şi Modelul Conservării are la bază trei mari
concepte: integritate, adaptare şi conservare. Acesta se concentrează pe indivizi ca
fiinţe holiste iar domeniul major de interes este menţinerea persoanei ca un întreg.
Myra Levine a sugerat 4 principii ale menţinerii conservării, care au ca scop să
faciliteze adaptarea pacienţilor:
◦ Conservarea energiei pacientului – conservarea resurselor energetice, fiziologice
şi psihologice ale idividului
◦ Conservarea integrităţii structurale – conservarea formei şi funcţiilor
corpului pacientului
◦ Conservarea integrităţii personale – menţinerea stimei de sine şi a identităţii
psihologice a pacienţilor
◦ Conservarea integrităţii sociale – păstrarea familiei, comunităţii şi
afilierilor culturale ale pacientului
În esenţă, Levine vede viaţa individului ca un proces a menţinerii integrităţii
prin adaptare, facilitată prin adaptare. Levine a notat că modelul ei este potrivit
pentru investigarea interfeţei dintre mediile intern şi extern ale persoanei.
VIII. Modelul conceptual Imogene King

Conform lui Imogene King, „Procesul de nursing este un proces interpersonal

de acţiune, reacţiune şi interacţiune, în cadrul căruia nursa şi pacientul împărtăşesc
informaţiile despre percepţiile lor în, în timpul unei situaţii care necesită îngrijiri.”
Interacţiunea sistemelor cadru şi obiectivele îngrijirii, se concentrează asupra
indivizilor, asupra relaţiei lor interpersonale şi contextul social prin 3 sisteme ce
interacţionează între ele: personal, interpersonal şi social. În fiecare dintre aceste 3
sisteme, King a identificat concepte ce furnizează un concept structural, descriind
procesele în fiecare dintre cele trei sisteme:
◦ Sistemul personal ◦ Percepţia
◦ Interesul personal
◦ Imaginea corpului
◦ Creşterea şi dezvoltarea
◦ Timp
◦ Spaţiu
◦ Sistemul interpersonal
◦ Rolul
◦ Interacţiunea
◦ Comunicarea
◦ Înţelegerea
◦ Stress-ul
◦ Sistemul social
◦ Organizare
◦ Putere
◦ Autoritate
◦ Statut
◦ Factorul decizional

Prin Modelul King, domeniul nursingului include promovarea, menţinerea şi

restaurarea sănătăţii.

IX. Modelul conceptual Betty Neuman

În 1972 Betty Newman enunţă aşa numitul „Model al sistemelor în îngrijirile

de sănătate”, este concetrat pe persoană ca un sistem complet, cu subpărţi ce
reprezintă un sistem deschis, compus din 5 variabile care interacţionează între ele:
fiziologică, psihică, socio-culturală, de dezvoltare şi spirituală, având o
reprezentare grafică sub forma unor cercuri concentrice. Interacţiunea acestor
variabile determină cantitatea de rezistenţă a unui individ, care poate creşte
împotriva factorilor de stress.
În centrul protecţiei persoanei este prima linie de apărare împotriva
stressorilor, care este o linie linie flexibilă de rezistenţă, reprezentată de factorii
interni care ajută să se apere împotriva stressorilor.
Următoarea barieră de protecţie este linia normală de apărare, ce include
factori ca: stilul persoanei de a face faţă, etapa de dezvoltare.
Frâna finală împotriva stressorilor este o linie flexibilă de apărare compusă din
factori dinamici care pot varia în răspunsul la diferite circumstanţe.
În Modelul Neuman persoana menţine echilibrul şi armonia între mediile
interne şi externe, prin adaptare la stress şi prin apărarea împotriva tensiunii
producătoare de stimuli. Primul scop al nursingului este să ajute la atingerea şi
menţinerea stabilităţii clientului.

X. Modelul de adaptare Roy

În viziunea lui Callista Roy, fiinţele umane sunt sisteme adaptative bio-psiho-
social, care au capacitatea de a face faţă la schimbarea mediului, prin procesul de
adaptare. Conform Modelului Roz în sistemele umane există 4 subsisteme: nevoi
fiziologice, conceptul de sine, rolul funcţional şi interdependenţa.
Aceste subsisteme constituie moduri adaptative care furnizează mecanisme
pentru a face faţă stimulilor de mediu şi schimbării. Modelul de adaptare legat de
nevoile fiziologice este interesat de nevoia pentru integritate fiziologica. Modelul
adaptativ al conceptului de sine se adresează nevoii de integritate psihică. Modurile
de adaptare ale rolului funcţional şi interdependenţa se concentrează pe nevoia de
integritate socială.
Scopul nursingului în acord cu acest model este să promoveze adaptarea
individului în cele patru moduri, pe durata sănătăţii şi a bolii. Nursingul de altfel
reglează stimulii care afectează adaptarea. Intervenţiile nursing, în general, dau
forma creşterii şi descreşterii, modificării, retragerii sau menţinerii stimulilor
interni şi externi care afectează adaptarea.

3. ROLUL SI FUNCTIILE ASISTENTULUI MEDICAL GENERALIST IN

COMUNITATE.
3.1. Functii:
- acordarea ingijirilor in familie, colectivitati, scoli, persoanelor varstnice si
bolnavilor psihici, pacientilor cronici si in stadiul terminal, ingijiri de sanatate
ocupationala;
- transmiterea cunostintelor catre beneficiarii serviciilor de ingrijire sau personalul
din sistemul de sanatate;
- membru al echipei de ingrijiri;
-dezvoltarea practicii ingrijirilor de sanatate prin gandire critica si cercetare.
3.2. Roluri: educator si pedagog, consilier, facilitator.
Codul deontologic al asistentilor medicali / nurselor se suprapune
conceptului de nursing, care consta in :
*Promovarea / pastrarea sanatatii
*Prevenirea imbolnavirilor
*Restabilirea/restaurarea sanatatii
*Inlaturarea suferintei
Ingrijirile pentru sanatate sunt acordate individului , familiei si colectivitatilor ,
activitatea asistentului medical fiind in interrelatie cu a celorlalti profesionisti din
sanatate .