prof.dr.ing.

Lăcrămioara Diana Robescu

 Date generale curs

Obiectiv Punctaj Aplicaţii Examen

Capitolul 1

Introducere
CUPRINS

➢Etapele utilizării apei

➢Știați că? (puțină istorie)

➢Amprenta de apă
 Etapele utilizării apei
Sistemul de alimentare cu apă
Ciclul urban al apei
Captare

Aducțiune

Stația de Tratare a Apei

Rețea de distribuție

Consumatori

Colectorul general

Stația de Epurare a Apelor Uzate

https://i.pinimg.com/736x/3a/42/c4/3a42c45bc415ee367027dd8775b5b1c3.jpg

Sistemul de colectare și Nămol Apă epurată

epurare a apelor uzate
Emisar
 Știați că…?
➢ Romanii sunt renumiți pentru apeductele care transportau apa de la mulți kilometri
pentru alimentarea populației urbane aglomerate cu apă relativ sigură, potabilă, dar și
pentru alte utilizări acvatice mai puțin importante
➢ Roma a avut nouă apeducturi până în anul 97 când inginerul Sextus Julius Frontinus (c.
35-105) a fost numit curator aquarum:
• În 312 î.H., a fost construit Apeductul Appia cu 16 445 de metri lungime.
• Următorul a fost Anio Verus, construit între 272-269 și 63 705 de metri.
• Următorul a fost Marcia, construit între 144-140 și 91 424 de metri.
• Următorul apeduct a fost Tepula, construit în 125 și 17 745 de metri.
• Julia a fost construită în 33 î.H. având 22 854 de metri.
• Virgo a fost construit în 19 B.C., la 20 697 de metri.
• Următorul apeduct este Alsientina, a cărui dată nu este cunoscută. Lungimea sa
este de 32 848 metri.
• Ultimele două apeducte au fost construite între 38 și 52 de ani. Claudia a fost de
68 751 de metri.
• Anio Novus a fost de 86 964 metri.
➢ doar bogații aveau alimentare privată cu apă și doar la cele
mai joase etaje
➢ Apeductele alimentau latrinele și băile publice
 Canalizarea și Cloaca Maxima
➢ Ce faci când locuiești la etajul 4 sau mai sus și nu ai canalizare?
➢ Probabil folosești un vas.
➢ Unde arunci conținutul?
➢ Pe fereastră.
Așa procedau romanii, deși existau legi care să împiedice acest lucru.
➢ Materiile solide erau aruncate în canalizare, iar urina era colectată și chiar cumpărată de
cei care aveau nevoie de amoniac pentru curățarea togilor.
➢ Canalul principal de canalizare al Romei a fost Cloaca Maxima (4,2 m înălțime și 3,2 m
lățime) și se deversa în Râul Tibru
➢ Cele mai vechi mențiuni despre tratarea apei sunt în învățătura medicală sanscrită (anul
2000 I.e.n. ) și pe inscripțiile zidurilor egiptene ( secolele XV si XIII I.e.n ). În aceste
înscrieri se menționeaza modurile de purificare ale apei murdare prin fierberea acesteia
în cazane de aramă si răcirea în vase de pământ, expunerea la lumina solară sau filtrarea
ei prin mangal – cărbune din lemn.
➢ În Evul Mediu singurele metode de purificare cunoscute erau utilizaea filtrelor de nisip și
menținerea apei în vase de argint.
➢ Henry Darcy a patentat primul filtru necesar purificarii apei la alimentarea oraselor in
1856; el a formulat si legile hidraulicii necesare calcului acestora.
➢ Prima statie de epurare a apelor uzate care a utilizat procedeul cu namol activ a fost
construita in Manchester in 1916
În România
➢ Au fost descoperite lucrări de alimentare cu apă a cetăților dacice de la
Costești și Blidaru din munții Orăștie, care erau alcătuite din 1-2 cisterne cu
apă construite din piatră și căptușite cu lemn sau tencuite cu mortar special
impermeabil.
➢ În timpul lui Decebal, cetatea Sarmisegetuza era alimentată cu apă de la o
captare exterioară situată in afara zidurilor, care a fost și cauza căderii cetătii
în mâna romanilor.

➢ Grecii si romanii, în așezările lor din Dobrogea – Istria, Tomis, Callatis – au

construit apeducte cu lungimide 8-10 km, din tuburi din pământ ars,
îngropate la o adâncime de circa 2 m.

➢ În secolul al XVII -lea se execută lucrările hidrotehnice pentru alimentarea cu

apă a orașelor Iași si Focșani

➢ Spre sfârșitul secolului al XVIII-lea în București o parte din străzi erau deja
dotate cu cișmele alimentate de la izvoarele din Valea Crevediei
 Amprenta de apă

75 l apă/ 1 pahar de bere (250 ml)

40 l apă/ 1 felie de pâine

15 500 l apă/ 1 kg carne de vită

140 l apă/ 1 cană de cafea

aprox. 80 l apă/ produs industrial

 Blue water footprint
albastră Volumul de apă de suprafață sau subterană
evaporată sau înglobată în produs

Green water footprint

verde Volumul de apă de ploaie evaporată sau
înglobată în produs

Grey water footprint

gri Volumul de apă poluată

10
 Unde este apa?

De vizionat!

https://www.youtube.com/watch?v=b1f-G6v3voA

11
 PIZZA MARGHERITA

1259 l/ 725 g pizza

76% green, 14% blue, 10% grey

mozzarella 50%
pâine din făină de grâu 44%
sos de tomate 6%.

Italia 940 l/kg pizza

China 1370 /kg pizza
Franța 540 l/kg pizza
USA 1200 l/kg pizza
http://news.trust.org//item/?map=factbox-how-much-
virtual-water-do-you-use-every-day/
http://wateraflamed.blogspot.com/p/virtual-water-and-water-footprint.html 12
0.5 l 35 l

Sursa: The Coca-Cola Company, The Nature Conservancy (2010).

Product water footprint assesments. Practical application in corporate 13
water stewardship
 AMPRENTA DE APĂ A UNEI COMPANII

albastră
operaţională lanţul de aprovizionare

verde

gri

Cetățean US - 2840 mc/an și locuitor; aprox. 20% este externă, cea mai mare
parte în zona bazinului râului Yangtze, China.

Japonia - 1380 mc/an si locuitor, aprox. 77% din amprenta totală de apă este în
afara granițelor
 Poluarea apelor

- urbană ape uzate : - urbane

- menajere
- industrială ape uzate industriale

- agricolă

Factori de care depinde:

- gradul de diluție
- structura surselor
- regimul hidraulic al receptorului
- condițiile spațiale și temporale de descărcare
- calitatea apei receptorului
- natura poluantului
- gradul de conservativitate și consistență a poluantului în masa receptorului
 Terminologie specifica epurarii apelor
(conform HG nr.188/2002 modificata si completata cu HG nr.352/2005)

ape uzate urbane - ape uzate menajere sau amestec de ape uzate menajere cu
ape uzate industriale şi/sau ape meteorice;

ape uzate menajere - ape uzate provenite din gospodării şi servicii, care rezultă de
regulă din metabolismul uman şi din activităţile menajere;

ape uzate industriale - orice fel de ape uzate ce se evacuează din incintele în care
se desfăşoară activităţi industriale şi/sau comerciale, altele decât apele uzate
menajere şi apele meteorice;

aglomerare umană - o zonă în care populaţia şi/sau activităţile economice sunt

suficient de concentrate pentru a face posibile colectarea apelor uzate orăşeneşti şi
dirijarea lor spre o staţie de epurare sau spre un punct final de evacuare
locuitorul echivalent (l.e.) reprezintă
unitatea de măsura pentru poluarea
biodegradabilă şi stabileşte dimensiunea
poluării provenită de la o aglomerare
umană. Se exprimă ca media acelei poluări
produsă de o persoană într-o zi – în directivă
s-a fixat valoarea de 60 g CBO5/zi locuitor.
 Poluarea cauzată de aglomerările umane

Rata redusă a populaţiei racordate la sistemele

colectare şi epurare a apelor uzate

Funcţionarea necorespunzătoare a staţiilor de epurare

existente

Dezvoltarea zonelor urbane şi protecţia

insuficientă a resurselor de apă

Managementului necorespunzător
al deşeurilor
 Sisteme de canalizare a apelor uzate

Sistemul de canalizare este ansamblul de construcții și instalații inginerești

destinat colectării apelor uzate și transportului hidraulic al acestora până la stația de
epurare a apelor uzate (SEAU), unde se asigură gradul de epurare necesar descărcării
apelor tratate în receptorii naturali.

• Pentru a fi acceptate în rețeaua de canalizare, apele uzate trebuie să aibă o

calitate corespunzătoare NTPA 002.

Apele uzate provenite din aglomerările rurale și urbane pot fi:

• menajere – rezultate din utilizarea apei potabile în scopuri gospodărești în cadrul unităţilor
cu caracter social, public, ale industriei locale, stropitul spaţiilor circulabile şi al spaţiilor
verzi;
• urbane - amestecul dintre apele uzate menajere, apele uzate tehnologice proprii sistemului
de alimentare cu apă şi de canalizare şi apele uzate industriale, respectiv agrozootehnice
preepurate sau nu, astfel încât caracteristicile lor fizice, chimice, biologice şi bacteriologice
să respecte valorile indicate în NTPA 002.
Elementele componente ale unui sistem de canalizare sunt:

• obiecte sanitare și rețeaua de canalizare interioară

• rețeaua de canalizare exterioară
• stația de epurare a apelor uzate
• construcții pentru evacuarea apelor uzate în emisar

În funcție de modul de colectare a apelor uzate sistemele de canalizare pot fi:

• unitare – prin aceeași rețea de canalizare se colectează și se transportă toate
apele de pe suprafața unei aglomerări umane
• separative (divizor) – colectează și transportă separat apele meteorice și apele
uzate
• mixte– procedeu unitar sau separativ pe zone ale aglomerării umane

După modul de curgere al apei uzate, rețeaua de canalizare poate fi:

• gravitațională
• sub vid
• sub presiune
 Sistemul de canalizare gravitațional

Rețeaua de canalizare de tip gravitațional colectează apele de la mai mulți

consumatori și o transportă gravitațional spre SEAU, prin proiectarea
corespunzătoare a pantei și a dimensiunii conductelor.
• se recomandă în zone cu o pantă considerabilă a terenului,
deoarece în zone de deal sau în zone de șes, o astfel de rețea conduce
la utilizarea unor stații de pompare sau la excavații la mare adâncime,
elemente care măresc mult costurile de investiție și de exploatare.

• În exploatare, sănătatea și siguranța operatorilor este pusă în

pericol datorită acumulărilor de gaze din rețea.

• Rețelele vechi, deteriorate pot contamina cu apă uzată pânza

de apă freatică, ceea ce poate conduce la probleme grave de
sănătate a populației.
• Căminele de vizitare și gurile de scurgere permit scurgerile și
infiltrațiile suplimentare de apă în rețea; astfel, se mărește debitul
de apă transportată și rezultă o supradimensionare a conductelor și a
stațiilor de pompare cu creșterea corespunzătoare a costurilor.
• nu implică costuri cu energia electrică decât în cazul utilizării
stațiilor de pompare.

➢ Staţiile de pompare se construiesc în punctele joase ale teritoriului ce se

canalizează, atunci când, din cauza configuraţiei terenului:
• nu este posibil ca apele de canalizare să curgă gravitational
• viteza de curgere nu este suficientă pentru autocurățire
• SEAU este amplasată la cote mai mari decât colectorul principal.

Elementele componente ale rețelei sunt:

• colectoarele pentru transportul apei

• construcții anexe: racorduri, cămine de vizitare, guri de scurgere,

deversoare, staţii de pompare, bazine de retenţie, sisteme de control
a calităţii apei şi de măsurare a debitului de apă transportată.
 SISTEM DE CANALIZARE SEPARATIV

canalizare
ape uzate ape uzate
ape meteorice SISTEM DE CANALIZARE UNITAR
canalizare
ape canalizare
meteorice ape uzate ape uzate
ape meteorice
nu se evacuează ape combinate
ape meteorice canalizare
pe timp uscat ape
Stația de se evacuează în meteorice
anumite perioade
epurare a cu ploi abundente
apelor uzate

ape uzate tratate nu se evacuează Stația de

pe timp uscat epurare a
apelor uzate

ape uzate tratate

• Procedeul unitar are avantajul unei investiții mai mici decât celelalte
sisteme de canalizare și costuri de operare mai reduse, întrucât necesită o
singură rețea de canalizare.
 Sistemul de canalizare sub vid
Rețeaua de canalizare sub vid transportă apele uzate utilizând o depresiune de
0,4 - 0,6 bari în raport cu presiunea atmosferică.
• Se realizează în sistem separativ

• se recomandă pentru terenuri plate sau cu pante foarte

mici, acolo unde nivelul apelor freatice este ridicat sau este
dificil de excavat.

• Se utilizează de asemenea pentru extinderea rețelei existente

în localități cu ritm rapid de dezvoltare sau în zone seismice
sau afectate frecvent de taifunuri și uragane.

Elementele componente ale rețelei sunt:

• rețea gravitațională de la consumator spre căminele colectoare
• cămine colectoare dotate cu supape de vacuum cu controlere; la un
cămin colector se leagă 1...5 consumatori
• rețea de conducte sub vid care conectează căminele colectoare la stația
de vacuum
• stația centrală de vacuum
• Conductele rețelei de canalizare cu vacuum se proiectează în profil de „dinți
de fierăstrău”, care garantează formarea pungilor de apă necesare funcționării
sistemului și au o pantă descendentă generală spre stația de vacuum.
• La fiecare 100 m se prevăd conducte de inspecție.

• Stația centrală de vacuum cuprinde pompele de vacuum, tabloul de comandă

și control, rezervorul de vacuum, un sistem de purificare a aerului evacut din
sistemul de canalizare cu vacuum (biofiltru) și pompe pentru transportul apei
uzate în SEAU.
 Sistemul de canalizare sub presiune

Rețeaua de canalizare sub presiune se aplică în sistem separativ pentru comunități

mici, localizate în special în zone de deal, unde locuințele se află la distanțe mari
unele de altele.
• Se poate utiliza împreună cu sistemul gravitațional și cel cu vacuum, pentru a
racorda la sistemul municipal de canalizare o comunitate mai mică sau un
grup de locuințe.
Elementele componente ale rețelei sunt:
• rețea gravitațională de la consumator
spre căminele colectoare
• cămine colectoare dotate cu pompe cu
tocător și panou de automatizare, la care se
pot conecta unul sau mai mulți
consumatori, în funcție de capacitatea
pompei
• rețea de conducte care funcționează la
presiune mai mare decât presiunea
atmosferică
• cămin de descărcare la un colector
general sau la SEAU
➢ Alegerea sistemului de canalizare se face în urma unei analize tehnico-
economice a costurilor de capital și a costurilor de operare luând în
considerare intervențiile pentru întreținere și consumurile energetice, pe o
durată de 10 ani.

• Consumurile energetice specifice (kWh/m3 apă uzată) se vor

limita la maxim 0,2-0,3 kWh/m3 apă uzată.
• Sistemele cu vacuum și sub presiune reduc riscul infiltrațiilor apei uzate
în pânza de apă freatică și de asemenea, riscurile asupra sănătății și
siguranței operatorilor, dar necesită personal calificat pentru operare.
!!!!!!! Sistemul de canalizare implică activități complexe și costisitoare.
De aceea este importantă conștientizarea populației pentru o utilizare responsabilă a
acestuia.
De multe ori înfundarea rețelei de canalizare se datorează nerespectării regulilor de
utilizare a acesteia.
Multe deșeuri ajung în canalizare în loc să ajungă la groapa de gunoi orășenească sau
la firme de reciclare (deșeuri din construcții – mortar, ipsos, vopsele etc., deșeuri
menajere, uleiuri, medicamente, cosmetice, produse de igienă intimă, roduse elctrocasnice,
baterii etc.).
 Stații de epurare a apelor uzate

Calitatea apelor uzate influente în staţia de epurare

• pe baza studiilor hidrochimice efectuate înainte de proiectarea
staţiilor noi
• prin analiza bazei de date (rezultatele rapoartelor de monitorizare)
pentru staţiile de epurare existente care necesită extindere sau
retehnologizare
• prin asimilarea valorilor indicatorilor de calitate înregistraţi la
alte staţii de epurare care deservesc localităţi cu sistem de
canalizare, dotări edilitare, activităţi sociale şi industriale similare şi
un număr apropiat de locuitori
• prin calculul principalilor indicatori de calitate pe baza
încărcărilor specifice de poluant (g/LE,zi), pentru localităţi unde
reţeaua de canalizare se execută simultan cu staţia de epurare
Parametrii caracteristici ai apelor uzate
➢ fizici
• Turbiditatea
• Culoarea apelor uzate proaspete este gri deschis, apele uzate în care
substanţele organice au intrat în fermentaţie au culoarea gri închis.
Apele uzate care au culori diferite de cele de mai sus indică
pătrunderea în reţea a unor cantităţi de ape uzate industriale, care
pot da culori diferite apei, în funcţie de natura şi provenienţa
impurificatorilor.
• Mirosul apelor uzate proaspete este un miros specific insesizabil.
Mirosul de ouă clocite (H2S) sau alte mirosuri indică faptul că
materia organică din apa uzată a intrat în descompunere sau
existenţa unor substanţe chimice din ape uzate industriale
• Temperatura este caracteristica fizică cea mai importantă deoarece
influenţează cele mai multe reacţii chimice şi biologice care se produc în apele
uzate.
Temperatura apelor uzate este de obicei mai ridicată decât a apelor
de alimentare, cu 2 – 30C (corelat cu anotimpurile).
➢ chimici
• Materiile solide totale
- materiile solide în suspensie
- materiile solide dizolvate.
• Oxigenul dizolvat. Apele uzate conţin oxigen dizolvat în cantităţi reduse. Când
sunt proaspete sau după epurarea biologică pot conţine 1 – 2 mg/l.
• Consumul biochimic de oxigen - cantitatea de oxigen consumată pentru
descompunerea biochimică în condiţii aerobe a materiilor organice biodegradabile
la temperatura şi timpul standard. Timpul standard se consideră 5 zile, iar
temperatura standard 200C; notaţia curentă este CBO5
• Consumul chimic de oxigen (CCO) sau oxidabilitatea apeii - cantitatea de oxigen,
în mg/l, necesară pentru oxidarea tuturor substanţelor organice oxidabile; CCOCr
sau CCOMn
• Stabilitatea relativă a apelor uzate se determină prin marcarea timpului (în zile)
pentru ca oxigenul conţinut într-o probă de apă să fie consumat la temperatura de
20 °C.
• Carbonul organic total (COT) pune în evidenţă cantitatea de
materii organice din apele uzate prin conversia lor în dioxid
de carbon
 ➢ biologici şi bacteriologici
• În apele uzate se întâlnesc diferite organisme miscroscopice (virusuri,
bacterii, ciuperci, protozoare, larve de insecte, viermi). Absenţa
microorganismelor din apa uzată indica prezenţa unor substanţe toxice.

• Stabilirea caracteristicilor bacteriologice ale apei are ca scop determinarea

genului, numărului şi condiţiilor de dezvoltare a bacteriilor în influentul şi
efluentul staţiei de epurare şi în emisar

Categorii de bacterii care se găsesc în apele uzate:

o banale – nu sunt dăunătoare organismelor vii decât prin
enzimele produse
o coliforme – în număr mare indică o contaminare cu reziduuri
animale (Clostidium perfrigens)
o saprofite – prezente în apele bogate în substanţe organice;
o patogene – dăunătoare organismului uman (produc febra
tifoidă, holeră, dezinterie)
Epurarea apelor uzate reprezintă totalitatea proceselor de reţinere şi
neutralizare a poluanţilor prezenţi în apă după folosirea ei în gospodării
individuale, industrie, instituţii, zootehnie sau ajunşi în apă prin spălarea solurilor
de către precipitaţii, în vederea realizării gradului de epurare necesar.

Gradul de epurare este dat de raportul concentraţiilor, acesta fiind valabil

pentru orice tip de poluant:
(Ci − Cf )
 = 100 
Ci
Ci ,Cf reprezintă valorile concentraţiilor poluanților la intrarea în staţie, respectiv
finală după epurare
• Gradul de epurare este măsura în care prin tehnologia de purificare se
corectează caracteristicile calitative ale apelor uzate.

➢ În urma procesului de epurare a apelor uzate rezultă o apă epurată cu o

anumită eficiență și nămolul, care cuprinde poluanții reținuți din apa uzată.
Schema tehnologică a stației de epurare cuprinde:
• linia apei (cu treptă de epurare fizică, treaptă biologică
convențională sau avansată și treaptă terțiară)
• linia nămolului.
Ce conţine apa uzată?
a - corpuri mari
b – suspensii minerale grosiere
c – suspensii organice grosiere
d – suspensii minerale fine
e – suspensii organice fine
f – grăsimi neemulsionate
g – grăsimi emulsionate
h – substanţe organice dizolvate
i – substanţe anorganice dizolvate
j – suspensii coloidale
k – compuşi de azot
l – compuşi de fosfor
m – bacterii, virusuri
 ➢ Pentru fiecare poluant nominalizat mai sus trebuie conceput special un
proces de reţinere şi neutralizare care să se desfăşoare în construcţii dotate
cu instalaţii şi echipamente specifice, capabile să răspundă sarcinilor
impuse de tehnologie.
Tipuri de procedee de epurare

Procedeele de epurare se clasifică în funcţie de principalele fenomene pe care

se bazează în următoarele categorii:
• epurare fizică
• epurare biologică
• epurare chimică

Treptele de epurare sunt:

Epurarea preliminară - fizică (mecanică)

Epurarea primară - fizică (mecanică)

Epurarea secundară - biologică convențională

Epurarea avansată (biologică și/sau chimică)
 Preepurarea are ca obiectiv îndepărtarea poluanţilor din apele uzate direct la
sursă, care este de regulă o societate comercială industrială. Ea se aplică în
special la apele uzate industrial, la cele deversate în reţeaua de canalizare de la
spitale, creşe, abatoare etc

Epurarea preliminară are ca obiectiv reţinerea corpurilor mari, reducerea

dimensiunilor materialelor, îndepărtarea nisipului și a grăsimilor.

Metodele tipice sunt:

• reţinerea pe grătare, site
• mărunţirea în dezintegratoare a corpurilor, până la dimensiuni
ce permit trecerea printre barele sistemului,
• camere speciale destinate separării nisipului, pietrişului -
deznisipatoare
• îndepărtarea și reținerea grăsimilor emulsionate și nenemulsionate-
separatoare de grăsimi
Epurarea preliminară cuprinde de asemenea:
• măsurarea debitului – de obicei printr-un sistem Parshall

• stație de pompare
• este necesară doar dacă nivelul sistemului de canalizare este sub
nivelul stației de epurare;
• ridică apa uzată până la nivelul stației de epurare, apoi apa curge
gravitațional până la ieșire
• se utilizează pompe centrifuge sau transportoare hidraulice
(șurubul lui Arhimede)

• uniformizarea și egalizarea debitului

• asigură uniformizarea debitelor și egalizarea concentrațiilor
pentru reducerea șosurilor de încărcare hidraulică și organică,
precum și pentru îmbunătățirea operării stației
Epurarea primară, denumită în lucrările mai vechi şi mecanică, este
obligatorie în toate schemele stațiilor de epurare.

• ea are drept scop îndepărtarea solidelor sedimentabile şi a celor

flotante sau semiflotante indiferent de natura lor organică sau
anorganică.

• se bazează exclusiv pe fenomene separare a fazelor datorită

diferenţelor de greutate specifică a mediilor dispersate în masa de
apă :
o sedimentare
o flotație

• În unele scheme fizico-biologice, prin calcul tehnico – economic se poate

admite soluţia eliminării decantoarelor primare dacă încărcarea în materii
organice exprimată prin CBO5 este mai mică de 150 mg O2/l, lipsesc
particulele discrete şi concentrația MTS este redusă în influent.
Epurarea secundară
Epurarea biologică convențională are ca obiectiv îndepărtarea substanţelor
organice pe bază de carbon dizolvate, în stare coloidală sau de suspensii
fine.

• Procesele biologice de epurare se bazează pe activitatea

metabolică a unor grupe de microorganisme capabile să
degradeze substanţele organice până la dioxid de carbon şi apă.
În funcție de tipul microorganismelor utilizate, procedeele biologice pot fi:
• aerobe (prezența oxigenului este obligatorie)
• anaerobe (au loc în lipsa oxigenului)

În funcție de tipul bioreactorului, procedeele biologice pot fi:

• cu microorganisme în suspensie (necesită amestecarea continuă
pentru menținerea în suspensie a microroganismelor)
• cu microrganisme atașate unui suport solid inert (apa uzată trece
peste biofilmul format pe suportul solid)
Epurarea biologică poate avea loc în regim natural sau artificial.
 Epurarea secundară avansată cu îndepărtarea nutrienților – se îndepărtează
materiile organice și nutrienții (azot, fosfor sau simultan azot și fosfor) utilizând în
principal metode biologice, dar pot fi utilizate și metode chimice
Îndepărtare azot
• Nitrificare/denitrificarea biologică conduce la o mare eficienţă de îndepărtare,
are o mare stabilitate şi fiabilitate, necesită suprafeţe reduse, impune costuri
moderate şi permite un control relativ simplu al procesului.
Metoda are la bază două etape:
a) nitrificare – transformarea amoniului, în cadrul unui proces aerob,
în nitrat (NO3-) şi nitrit (NO2-);
b) denitrificare - nitraţii şi nitriţii sunt convertiţi în mediu anoxic în
azot gaz, datorită faptului că microorganismelor aerobe, lipsite de
oxigen, sunt forţate să preia acest element din nitraţi şi nitriţi.

Îndepărtare fosfor

• biologică – în regim anaerob de către microorganisme care acumulează fosforul

• chimică – precipitarea chimică a fosforului utilizând fie clorura ferică, fie
sulfatul de aluminiu
Epurarea terţiară asigură reţinerea din apele uzate a substanţelor refractare din
apele uzate care nu au putut fi reţinute în epurarea biologică convenţională şi/sau
avansată

Dezinfecţia este operaţia prin care se urmăreşte neutralizarea şi distrugerea

germenilor patogeni, a virusurilor, a paraziţilor pentru a împiedica orice
contaminare la deversarea apelor uzate sau epurate în mediul înconjurător.

Tratarea nămolului are drept scop reducerea volumului prin concentrare,

stabilizarea acestuia prin operaţii specifice care descompun substanţa organică
putrescibilă şi valorificarea lui fie prin producerea gazului de fermentaţie, fie prin
extragerea substanţelor şi mineralelor utile.
 Tehnologiile de epurare în treapta fizică

Poluanţi îndepărtaţi Obiect/echipament prevăzut în SEAU

- corpuri mari - grătare/site

- suspensii minerale grosiere/fine - deznisipator

- grăsimi emulsionate/neemulsionate - separatoare de grăsimi

- suspensii minerale şi organice - decantoare

grosiere/fine
 Tehnologiile de epurare în treapta biologică convențională

➢ Asigură eliminarea din apele uzate a materiilor în suspensie, substanţelor

organice coloidale şi dizolvate (biodegradabile) având ca principal constituent
carbonul
➢ Este puţin eficientă în eliminarea: azotului, fosforului, metalelor grele, detergenţilor,
germenilor şi paraziţilor şi a substanţelor ”refractare”.

❖ Principiul epurării biologice

❖ Organisme

❖ Tipuri de epurare biologică

 Tehnologiile de epurare în treapta avansată

➢ Asigură reţinerea din apele uzate a substanţelor: azot, fosfor, detergenţi, anumite
metale grele şi unele substanţe refractare.

➢ poate fi realizată prin procese încorporate în epurarea biologică destinate

eliminării compuşilor carbonului şi/sau poate fi realizată în procese
independente după treapta de epurare biologică convenţională.
 Tehnologiile de epurare în treapta terțiară

➢ Asigură reţinerea din apele uzate a substanţelor refractare din apele uzate
(altele decât cele reţinute în epurarea biologică convenţională şi/sau
avansată).
➢ se adoptă pe baza încărcărilor efluentului treptei biologice şi a unor cerinţe
speciale pentru efluentul staţiei de epurare (ex: limitare încărcare bacteriologică,
reutilizare apă epurată).

Tehnologiile de epurare în treapta chimică

 Principii de proiectare a SEAU

❖ Perspectiva de dezvoltare
❖ Durata de utilizare a echipamentelor
❖ Spații libere pe lângă fiecare obiect pentru eventuala extindere
❖ Nivelul apelor freatice
❖ Dispozitive cu funcționare automată de preaplin sau goliri de tip sifon
❖ Obiecte cât mai grupate
❖ Existența zonei de protecție sanitară
❖ Trasee pentru apă și nămol distincte
❖ Curgere gravitațională
❖ By-pass general și pentru fiecare obiect
❖ Intreaga statie va fi proiectata la stabilitate, siguranta si
flexibilitate maxime, luandu-se in considerare cel putin
functionarea/intretinerea sistemului si costurile de capital:

❖ aplicarea factorilor de siguranta oricand este necesar

pentru a acoperi situatiile si conditiile neprevazute, in
special in ceea ce priveste variatiile debitului apei uzate,
incarcarile cu poluant, caracteristicile namolului (indexul de
volum al namolului etc.);

❖ prevederea de sisteme de alarma care sa indice intr-un

stadiu incipient situatiile si conditiile neprevazute, cum ar fi
influxul de substante poluante in SE, care perturba sau
inhiba procesele de epurare;

❖ masuri pentru gestionarea conditiilor de functionare

speciale cum ar fi pornirea, oprirea regulata, oprirea de
urgenta, functionarea cu un numar redus de unitati de
proces etc, fara a deteriora in niciun fel calitatea efluentului;
❖ masuri pentru a gestiona conditiile de functionare speciale
previzibile cum ar fi capacitatea de sub- si supra-incarcare, si incarcarea
soc (debitul apei uzate la intrare, supernatantul etc), fara a deteriora
calitatea efluentului;

❖ masuri de gestionare a greselilor previzibile in mod normal in timpul

functionarii, cum ar fi namol in volum mare, spumare etc pentru fiecare
uitate de proces, fara a deteriora calitatea efluentului;

❖ prevederea de by-pass-uri pentru toate unitatile de proces principale

astfel incat fiecare unitate de proces sa poata fi oprita din functiune fara a
se opri intregul proces de epurare;

❖ prevederea de instalatii fixe de conducte pentru pompele de rezerva,

masinile, agregatele usor de pus in functiune (regula “n-i”), unde i = 1
pentru n < 4 si i = 2 pentru n > 4;

❖ prevederea de puncte de conexiune intr-un numar si capacitate

suficiente pentru instalarea usoara a pompelor aditionale si de rezerva,
masinilor si agregatelor,
❖ sursa de energie in caz de urgenta
 Hidraulica intregii statii trebuie proiectata luandu-se in considerare ca:

❖ Toate structurile hidraulice, interconexiunile, camerele de distributie, etc si unitatile

de epurare vor fi proiectate si construite pentru incarcare hidraulica maxima și
vor fi permite unitatilor viitoare sa se conecteze usor
❖ Pierderile hidraulice vor fi mentinute la un nivel cat mai scazut posibil; viteza
apei/namolului va fi vmin = 0,6 m/s si vmax = 1,4 m/s
❖ Regula “n-1” pentru doua sau mai mai multe bazine dintr-o treapta de epurare:
capacitatea hidraulica a oricarora dintre stavilare, bazine de colectare, conducte,
canale, bazine vor fi suficiente pentru debitul maxim marit cu factorul n/(n-1), unde n
= numarul de bazine;
❖ Bazinele si camerele pompelor vor avea spatiu suficient pentru instalarea viitoarelor
pompe; dispunerea oricarui stavilar, bazin de colectare, conducta, canal, bazin astfel
incat o extensie ulterioara sa fie posibila fara lucrari de modificare majore;
❖ Suficiente decuplari hidraulice care vor fi realizate prin deversari libere;
❖ Conectarea incrucisata a debitelor inainte si dupa unitatile de process;
❖ Inaltime de garda suficienta (minimum 1,0 m);
❖Conductele care pot avea probleme de colmatare in timpul exploatarii
(namol, polimeri, calcar, etc) trebuie sa fie prevazute cu vane de
spalare, intr-un numar si diametru suficiente