Cerinţe de apă şi calitatea surselor de apă /

Gestionarea resurselor de apă

CURS 2
SURSE DE APĂ .
CARACTERISTICILE
PRINCIPALELOR SURSE DE
APĂ NATURALE.
Asist. univ. dr. ing. Irimia Oana
 Structura cursului 2
2.1. SURSE DE APĂ
2.1.1. Circuitul apei în natură
2.1.2. Surse de apă
2.1.3. Distribuţia apei pe Glob
2.2. CARACTERISTICILE PRINCIPALELOR SURSE DE APĂ NATURALE
2.2.1. Caracteristicile apelor din surse de suprafaţă
2.2.1.1. Caracteristicile apelor de râu
2.2.1.2. Caracteristicile apelor din lacuri
2.2.2. Caracteristicile apelor din surse subterane
SURSE DE APĂ
 Circuitul apei în natură
Modelul conceptual care descrie mişcarea şi depozitarea
apei pe Pământ este cunoscut sub numele de “ciclu hidrologic”
(circuitul apei în natură), pentru realizarea acestui ciclul fiind
responsabilă energia Soarelui.
Procese fizice care au loc in timpul ciclului hidrologic
• Evaporarea este procesul prin care apa se transferă de la suprafața oceanelor
și a altor corpuri de apă în atmosferă. Acest transfer implică o schimbare de
stare de agregare a apei, din stare lichidă în stare gazoasă. Sursa de energie a
acestui proces o constituie energia solară. Pe lângă aceasta, apa se mai
elimină în atmosferă prin transpirația solului, plantelor și, în mult mai mică
măsură, cea a animalelor, numit evapotranspirație. Aproximativ 90% din apa
din atmosferă provine din evaporație și numai 10% din evapotranspirație.
• Advecția este procesul de mișcare orizontală a apei în stare solidă, lichidă
sau gazoasă prin atmosferă. Fără advecție, apa evaporată de pe suprafața
oceanelor nu s-ar putea deplasa pentru a ajunge deasupra uscatului unde să
producă precipitații.
• Condensarea este procesul prin care vaporii de apă din aer se transformă în
picături lichide de apă, formând nori sau ceață.
• Precipitațiile sunt constituite din apa care s-a condensat în atmosferă și cade
pe suprafața pământului. Forma de precipitații care apare cel mai frecvent
este ploaia, alte forme fiind zăpada, grindina, chiciura, lapovița și formarea
apei din ceață.
• Sublimarea este procesul prin care apa în stare solidă (gheață sau zăpadă) se
transformă direct în vapori, fără a mai trece prin starea lichidă.
Procese fizice care au loc in timpul ciclului hidrologic
• Intercepția prin foliaj este partea din precipitații care este interceptată de
frunzișul plantelor și care, în timp, se evaporă fără a mai ajunge la suprafața
solului. Cantitatea de apă interceptată depinde de durata ploii, de viteza vântului,
de temperatură, de densitatea frunzișului și de alți factori mai puțin însemnați.
• Infiltrația este procesul de pătrundere a apei de la suprafața solului în interiorul
solului, prin umplerea golurilor dintre particulele de sol.
• Topirea este procesul de transformare a apei din starea solidă (gheață sau
zăpadă) în stare lichidă.
• Scurgerea este procesul prin care apa se mișcă la suprafața sau sub suprafața
solului. În această mișcare se poate face distincție între:
• scurgerea de suprafață este scurgerea care are loc pe suprafața solului, având de
obicei loc în straturi subțiri sau în șuvoaie, acoperind cea mai mare parte a
solului;
• scurgerea în albii este procesul care are loc în albii, în care se concentrează apa
provenind din scurgerea de suprafață, formând pâraie, râuri și fluvii;
• scurgerea subterană este scurgerea care are loc sub suprafața solului, fie prin
stratele freatice, fie prin stratele acvifere de adâncime. Apa din stratele
subterane se reîntoarce la suprafață fie prin izvoare, fie prin infiltrație în râuri,
oceane sau alte rezervoare de suprafață.
• Capilaritatea este mecanismul care asigură mișcarea verticală a apei subterane.
 oceane

mări

fluvii
Ape de suprafaţă
râuri
SURSE DE APĂ
lacuri, mlaştini

zăpadă, gheţari

straturi acvifere
Ape subterane
izvoare

precipitaţiiile

Apa atmosferică evapotranspiraţia

transpiraţia
Distribuţia apei la nivel global
Evaluarea corectă a cantităţilor de apă de pe glob este o
problemă complicată deoarece apa este o substanţă dinamică,
într-o continuă mişcare de conversie din stare lichidă în stare
solidă sau gazoasă și invers. Cu ajutorul metodelor moderne de
estimare a cantităţilor de apă la nivel global s-a constat că
hidrosfera conţine 1.386 milioane m3 de apă [81]. Cu toate
acestea 97 % reprezintă apa sărată şi doar 3 % apa dulce (fig.
1.1.). Cea mai mare parte din apa dulce (68,7 %) este sub formă
de gheaţă şi zăpadă şi acoperă Antartica, Artica şi regiunile
muntoase, 30,1 % reprezintă apele subterane, 0,9 % cantitatea
de apă din sol şi doar 0,3 % din cantitatea totală de ape dulci de
pe pământ sunt concentrate în râuri şi lacuri. Din cantitatea
totală de ape de suprafață, 2 % o reprezintă râurile, 11 % bălțile
și 87 % lacurile [33].
Reprezentarea grafică a distribuției surselor de apă la nivel global
 Distribuţia resurselor de apă la nivelul
continentelor
Potenţialul de
Resurse de apă folosire al
Nr. Suprafaţă Populaţia [km3/an] apei,
crt. Continent [mil.km2] [milioane] 1000[m3/an]
Pe Pe
Med. Min. Max. km locuitor
2

1. Europa 10,46 685 2.900 2.254 3.410 277 4,23

2. America de 24,3 453 7.890 6.895 8.917 324 17,4
Nord
3. Africa 30,1 708 4.050 3.073 5.082 134 5,72
15.00
4. Asia 43,5 3.445 13.510 11.800 311 3,92
8
America de 14.35
5. 17,9 315 12.030 10.320 672 38,2
Sud 0
Australia şi
6. Oceania 8,95 28,7 2.404 1.891 2.880 269 83,7

La nivel 44.75
7. 135 5.633 42.785 39.775 317 7,60
global 1
 Surse de apa la nivel național
România dispune de o reţea hidrografică cu o lungime de 78.905 km.
Resursele de apă din râurile interioare sunt de 40 miliarde m 3, din
care 20 % din resursele de apă aparțin fluviului Dunărea. România
are o resursă specifică din râurile interioare de 1.840 m3/loc/an şi,
din acest din acest punct de vedere, ocupă locul 13 în Europa [68].
Pentru România se apreciază următoarele resurse de apă dulce [68]:
• râuri interioare, care reprezintă 42.109 m3/an, din care tehnic
utilizabili sunt 25.109 m3/an;
• Dunărea la intrarea pe teritoriul României 170.109 m3/an,
jumătate revenind Românei, din care doar circa 30.109 m3/an sunt
tehnic utilizabili;
• ape subterane 11.109 m3/an, din care 6.109 m3/an sunt tehnic
utilizabili.
 Resursele de apă ale României evaluate la nivelul anului 2008
Nr. Sursa de apă Indicator de caracterizare Total [mii
crt. m3]
Resursa teoretică 40.000.000
Resursa existentă potrivit gradului de amenajare a 13.059.071
1. Râuri interioare bazinelor hidrografice
Cerinţa de apă a folosinţelor, potrivit capacităţilor de
3.940.724
captare aflate în funcţiune
Resursa teoretică (în secţiunea de intrare în ţară) 85.000.000
Resursa utilizabilă în regim actual de amenajare 20.000.000
2. Dunăre
Cerinţa de apă a folosinţelor potrivit capacităţilor de
4.737.664
captare aflate în funcţiune
Resursa teoretică din care: 9.600.000
- ape freatice 4.700.000
- ape de adâncime 4.900.000
3. Ape subterane
Resursa utilizabilă 6.677.150
Cerinţa de apă a folosinţelor potrivit capacităţilor de
758.628
captare în funcţiune
Resursa teoretică 134.600.00
0
Resursa existentă potrivit gradului de amenajare a
4. Total resurse bazinelor hidrografice 39.736.221
Cerinţa de apă a folosinţelor, potrivit capacităţilor de 9.437.016
captare aflate în funcţiune
 CARACTERISTICILE
PRINCIPALELOR SURSE
DE APĂ NATURALE
Apa naturală conţine impurităţi dispersate sub formă de particule da
natură minerală sau organică, dizolvate sau în suspensie, constituind
antici, un sistem dispersat cu concentraţie redusă.
Substanţele dizolvate au un grad mare de dispersie moleculară sau
ionică şi formează soluţii. Mărimea particulelor dispersate este, în
general, sub 1 m. În apă se găsesc dizolvate: gaze (oxigen, azot, bioxid de
carbon etc.), substanţe minerale (cloruri, sulfaţi, bicarbonaţi de sodiu, de
potasiu, de calciu, de magneziu etc.), precum şi substanţe organice.
Particulele aflate în suspensie coloidală sunt formate dintr-un număr mai
mare de molecule, având mărimea particulelor cuprinsă între 1....100 m.
Compuşii de fier, aluminiu, siliciu, precum şi unii compuşi organici
proveniţi din descompunerea organismelor vegetale şi animale se găsesc
în apă în suspensie coloidală.
Particulele aflate în apă in suspensie gravimetrică, având mărimea de
peste 100 m, în funcţie de greutatea specifică a lor, se depun la fundul
vasului (nisipuri, argile, resturi vegetale şi animale), iar cele cu greutatea
pacifică mai mică decât a apei, se ridică la suprafaţă (grăsimi şi uleiuri
minerale şi organice).
 Apele naturale, indiferent de originea lor, conţin numeroase
impurităţi, de natură minerală şi organică, dizolvate (săruri, gaze) sau
dispersate (substanţe în suspensie), într-o concentraţie mai mare sau
mai mică, pe care le antrenează în cursul circulaţiei naturale [40].
Apa din sursele naturale prezintă astfel diverse aspecte calitative.
Pentru stabilirea calităţii apei trebuie examinate proprietăţile sale
organoleptice, fizice, chimice, biologice şi bacteriologice, pe baza
analizelor efectuate pe teren, la locul sursei şi în laborator [34, 86].
Calitatea apelor din România este urmărită conform structurii si
principiilor metodologice ale Sistemului de Monitoring Integrat al
Apelor din România (S.M.I.A.R.), restructurat în conformitate cu
cerinţele Directivelor Europene [108].
 Caracteristicile apelor din surse de
suprafaţă - Caracteristicile apelor de râu
Cursurile de apă (râuri şi afluenţi), sunt caracterizate, în general, printr-o
mineralizare mai scăzută, suma sărurilor minerale dizolvate fiind sub 400
mg/L. Aceste săruri sunt formate din cloruri şi sulfaţi de sodiu, potasiu, calciu şi
magneziu. Duritatea totală este, în general, sub 15 grade germane [87, 107].
Caracteristica principală a cursurilor de apă o prezintă încărcarea variabilă cu
materii în suspensie şi substanţe organice, încărcare care variază în funcţie de
condiţiile meteorologice şi climatice. Aprecierea abundenţei în suspensii se
realizează prin măsurarea gradului de turbiditate, caracteristică deosebit de
importantă din punct de vedere tehnologic [74, 87].
Deversarea unor efluenţi insuficient epuraţi conduce la alterarea calităţii
cursurilor de apă şi la apariţia unei game largi de impurificatori precum:
substanţe organice greu degradabile, compuşi ai azotului, fosforului, sulfului,
microelemente (cupru, zinc, plumb), pesticide, insecticide organo-clorurate,
detergenţi etc. De asemenea, în multe cazuri se remarcă impurificări
accentuate de natură bacteriologică. O particularitate caracteristică a apei din
râuri este capacitatea de autoepurare datorată unor serii de procese naturale
biochimice, favorizate de contactul aer – apă [63, 107].
 Caracteristicile apelor din surse de
suprafaţă - Caracteristicile apelor din lacuri
Apa lacurilor se caracterizează, în general, printr-un conţinut mai
ridicat în substanţe organice, nutrienţi şi biomasa planctonică, care
pot avea repercusiuni şi asupra unor indicatori organoleptici şi fizici
cum ar fi gustul, mirosul, culoarea, turbiditatea şi pH-ul [7, 74].
Din punct de vedere al tratării apei, acumulările de apă au un efect
favorabil asupra calităţii apei prin reducerea conţinutului de
suspensii, asigurarea unei temperaturi scăzute şi relativ constante
şi eliminarea pericolului de îngheţ. De multe ori apar şi influenţe
defavorabile, dintre care se pot enumera: dezvoltări masive de
biomasă, apariţia coloraţiei apei, îmbogăţire în substanţe naturale
[74, 107].
Tratarea unor astfel de ape trebuie, pe de o parte, să folosească
avantajele staţionării îndelungate a apei, iar pe de alta parte să
rezolve şi problemele corectării indicatorilor menţionaţi mai sus.
 Caracteristicile apelor din surse subterane
Apele subterane sunt caracterizate, în general, printr-o
mineralizare mai ridicată, conţinutul în săruri minerale dizolvate
fiind peste 400 mg/L şi format, în principal, din cloruri şi sulfaţi de
sodiu, potasiu, calciu şi magneziu. Duritatea totală este cuprinsă
între 10 ÷ 20 grade germane [86, 107].
Concentraţia ionilor de hidrogen se situează în jurul valorii
neutre, corespunzător unui pH = 6,5 ÷ 7. Dintre gazele dizolvate
predomină dioxidul de carbon liber, conţinutul în oxigen fiind
foarte scăzut sub 3, mgO2/L [7].
În funcţie de compoziţia mineralogică a zonelor străbătute,
unele surse subterane conţin cantităţi însemnate de fier, mangan,
hidrogen sulfurat şi sulfuri, compuşi ai azotului etc. [7, 74].
În tabelul 1.3. sunt prezentaţi indicatorii de calitate pentru
diferite categorii de apă, şi anume apă de râu, apă de lac şi apă
subterană [63].
 Indicatori de calitate pentru diferite tipuri de ape [63].
Nr. Indicator Unitate de Apă de Apă de Apă
crt. măsură râu lac subterană
1. Temperatură o
C 18 13,8 14
2. Turbiditate grade SiO2 190 3,5 0,7
3. Culoare - 17 35 0
4. pH grade Germane 7,85 6,95 7,7
5. Reziduu fix mg/L 325 124 429
6. Suspensii mg/L 325 124 429
7. Conductivitate µS 488 231 593
8. Alcalinitate mval/L 3,25 1,55 8,15
9. Duritate totală grade 11,65 4,70 11,96
10. Duritate temporară grade 9,18 4,34 11,96
11. Duritate permanentă grade 2,47 0,36 0
12. O2 dizolvat mg/L 8,69 9,66 1,26
13. Oxidabilitate mgKMnO4/L 48,33 28,77 15,24
14. CCO-Cr mgO2/L 26,80 9,06 4,04
15. CBO5 mgO2/L 4,96 3,83 0,90
16. CO2 mg/L 0 7,37 8,80
17. Ca mg/L 56 21 39
18. Mg2+ mg/L 17 8 28
19. Na++K+ mg/L 44 12 99
Subiecte propuse
• Exemplificati, la alegere, trei procese fizice care au loc in
timpul ciclului hidrologic;
• Clasificarea surselor de apa
• Caracteristicile apelor din surse de suprafaţă - lacuri
• Caracteristicile apelor din surse de suprafaţă - rauri
• Caracteristicile apelor din surse subterane