Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CURS 1
NOŢ IUNI INTRODUCTIVE.
TERMINOLOGIE SPECIFICĂ .
“TRASEUL APEI”.
Asist. univ. dr. ing. Irimia Oana
Structura cursului 1
1.1. NOŢIUNI INTRODUCTIVE
1.2. TERMINOLOGIE SPECIFICĂ
1.3. “TRASEUL APEI” DE LA SURSĂ LA CONSUMATOR
NOŢ IUNI
INTRODUCTIVE
NOŢ IUNI INTRODUCTIVE
Lipsa apei potabile a căpătat dimensiuni globale şi un grad înalt de
gravitate. Aproximativ 1,5 miliarde de locuitori ai planetei, n-au acces la
apă potabilă, iar 2,6 miliarde, n-au acces la salubritate. Poluarea apelor
de suprafaţă şi rezervele de apă ţinute în condiţii improprii sunt principala
cauză a îmbolnăvirilor din ţările în curs de dezvoltare. Limitarea resurselor
de apă, necesitatea gospodăririi lor cu multă grijă şi importanţa asigurării
apei la o calitate bună sunt mai evidente ca niciodată.
“Calitatea apei” este un termen utilizat pentru a descrie caracteristicile
chimice, fizice şi biologice ale apei. Prin urmare calitatea apei poate fi
definită printr-o serie de proprietăţi care limitează utilizarea apei.
Calitatea apelor de suprafaţă şi a apelor subterane depinde de o serie de
factori naturali (fizici, chimici, biologici, geologici, topografici,
meteorologici, hidrologici etc.) dar şi de factori antropici, care au efecte
semnificative asupra calităţii apei.
Din perspectiva consumurilor de apă actuale şi prin corelarea cu
cantitatea resurselor existente, managementul calităţii apelor reprezintă
o componentă principală a managementului factorilor de mediu.
Aspectele legate de tratarea apelor în vederea potabilizării sau a
consumului industrial, cât şi cele cu privire la posibilităţile de epurare a
apelor uzate, au un impact deosebit asupra calităţii apelor de suprafaţă.
Odată cu dezvoltarea societăţii actuale, problemele privind calitatea şi
cantitatea apei, varietatea poluanţilor, procesele de gospodărire a apei
precum şi impactul asupra mediului înconjurător, au devenit tot mai
dificile.
Pentru a se putea realiza încadrarea în standardele de calitate cerute
pentru o utilizare specifică (apă potabilă, apă industrială de diferite
categorii, apă ultrapură), apa de suprafaţă continentală este tratată
printr-o succesiune de operaţii şi procese unitare. Gradul de tratare
diferă în funcţie de calitatea sursei utilizate şi a cerinţelor
consumatorului. În literatura de specialitate termenul “tratare” este
folosit pentru obţinerea apei potabile sau industriale, în timp ce pentru
depoluarea apelor uzate municipale sau industriale, termenul specific
este „epurare”.
TERMINOLOGIE
SPECIFICĂ
Apa reprezintă unul din elementele naturale indespensabile
existenţei lumii vii. Ea are un rol fundamental în desfăşurarea
proceselor naturale (fizico- chimice, biologice, climatice, în
modelarea reliefului) şi a activităţilor social-economice,
constituind un mijloc important de comunicaţie şi de apărare, o
materie primă pentru industrie, o sursă apreciată pentru
energie, pentru irigarea culturilor, alimentarea populaţiei.
Prin diferitele ei forme de manifestare şi prin larga
răspândire pe care o are, apa alcătuieşte unul dintre cele mai
extinse învelişuri ale Terrei, cunoscut sub numele de hidrosferă.
Aceasta se află în relaţii de interacţiune şi influenţă reciprocă cu
celelalte sfere ale Pământului (atmosfera, litosfera şi biosfera).
Apa brută este apa preluată dintr-o sursă înainte de a fi
supusă procesului de tratare sau folosire.
Apa uzată este orice apă care a făcut obiectul unei folosiri şi
căreia, în procesul de utilizare i s-au modificat caracteristicile
fizice, chimice, biologice sau microbiologice şi radioactivitatea.
Tratarea apei reprezintă un ansamblu de operaţii
tehnologice prin care caracteristicile organoleptice, fizice,
chimice, bacteriologice ale apei brute sunt corectate astfel încât
apa obţinută să asigure condiţiile necesare folosinţei de apă.
Epurarea apei reprezintă o succesiune de procedee
tehnologice prin care sunt reţinute, neutralizate şi îndepărtate
elementele impurificatoare din apa de uzată.
Calitatea apei reprezintă ansamblul caracteristicilor fizice
chimice, biologice si bacteriologice, exprimate cuant ificat, care
permit încadrarea probei într-o categorie, capatând astfel
însusirea de a servi unui anumit scop.
“TRASEUL APEI” DE LA
SURSĂ LA
CONSUMATOR
C
Cons
RD
Cons
SP1
A
Cons
ST R
Cons
Cons