Cerinţe de apă şi calitatea surselor de apă /

Gestionarea resurselor de apă

CURS 7
PROCEDEE ȘI TEHNICI
PENTRU TRATAREA APEI
Asist. univ. dr. ing. Irimia Oana
 Deznisiparea apei
Deznisiparea apei este operaţia mecanică ce are drept scop reţinerea în
bazine special amenajate a nisipului, pietrişului şi a particulelor minerale
grele (cu diametrul granulelor mai mare ca 0,20...0,25 mm) care se pot
depune ulterior pe conducte şi canale, pentru a proteja pompele şi restul
aparaturii de acţiunea lor abrazivă [39, 45].
Presedimentarea este utilă mai ales în următoarele cazuri [45]:
• în perioada de viitură, când sursa de apă este încărcată cu materii în
suspensie, în concentraţii care pot depăşi capacitatea celorlalte
instalaţii din staţia de tratare;
• pentru tratarea apei din zone aride în care au loc frecvent furtuni ce
pot antrena particule de nisip;
• pentru apele de suprafaţă puternic afectate de topirea zăpezilor (cazuri
în care conţinutul de solide în suspensie poate ajunge la 10.000 mg/L).

Prin deznisipare se îmbunătăţeşte procesul tehnologic din celelalte trepte

de tratare, cu implicaţii directe asupra folosirii decantoarelor.
 Deznisipatoarele
Bazinele în care are loc procesul de deznisipare se numesc deznisipatoare.
Folosirea deznisipatoarelor se recomandă în cazul în care diagrama de
sedimentare prin gravitaţie a suspensiilor arată că într-un timp relativ scurt 2 ~ 3
minute (120 – 180 s) se depun cel puţin 25 ~ 30 % din greutatea particulelor în
suspensia conţinută în apă. În acest mod se uşurează funcţionarea celorlalte
trepte de tratare a apei şi în specia decantoarelor. Pentru a evita depunerile în
conducta de aducţiune dintre captare şi staţia de tratare, se recomandă ca
deznisipatoarele să fie amplasate lângă captare. Amplasarea deznisipatoarelor se
face în mod curent după grătare şi înaintea separatoarelor de grăsimi, a
decantoarelor primare sau a staţiei de pompare a apelor uzate brute, dacă
necesitatea acesteia nu poate fi evitată [45].
În cazul în care staţia de pompare este echipată cu transportoare hidraulice,
deznisipatoarele pot fi amplasate şi în avalul acesteia.
Deznisipatoarele se clasifică după următoarele criterii [44, 47, 48]:
• după direcţia curentului de apă în bazinul de sedimentare în:
• deznisipatoare orizontale;
• deznisipatoare verticale;
• după modul de evacuare a depunerilor cu curăţire:
• manuală;
• mecanică;
• hidraulică.
 Deznisipatoare orizontale. Acest tip de deznisipatoare au o
formă rectangulară în plan şi sunt folosite mult mai frecvent
decât cele verticale, deoarece execuţia lor este mai puţin dificilă,
mai ales atunci când stratul freatic este la un nivel ridicat [47].

2 2

3 3

4 4

1 1

3 3

2 1 2
1

4 4

1 2 1 2

3 3

Fig. 14. Deznisipator orizontal [45]:

1 – intrarea apei brute, 2 – ieşire apă tratată, 3 – perete pentru
repartizarea uniformă a apei, 4 – zonă de evacuare a sedimentelor.
 Deznisipatoare verticale. Utilizarea deznisipatoarelor
verticale este mult mai restrânsă ele având, la debite mari mai
ales, o eficienţă mult mai mică comparativ cu cele orizontale. Se
folosesc la debite sub 100 dm3/s şi când spaţiul de amplasare
este redus, sau când prin configuraţia terenului,
deznisipatoarelor orizontale ar necesita un volum mare de
terasamente [47]. 2 2

3 3

4 4

1 1

3 3

1 2 1 2

4 4

1 2 1 2

3 3

4 4

3 3

1 1

2 2

Fig. 15. Deznisipator vertical [45]:

1 – admisia apei brute, 2 – evacuarea apei tratate, 3 – zonă de
evacuare a sedimentelor.