ECOTEHNOLOGII

CURS 4
 Metode şi scheme de staţii de epurare
 Epurarea apelor uzate cuprinde, în linii mari,
urmãtoarele etape: epurarea mecanicã, epurarea
mecano-chimicã, epurarea biologicã a apelor
reziduale şi a nãmolului rezultat în urma decantãrii
suspensiilor din apã.

 În mod curent, la debite şi încãrcãri mari, se aplicã o

metodã de epurare care înglobeazã o treaptã mecanicã
şi una chimicã sau o metodã de epurare mecano-
biologicã.

 Staţiile de epurare grupeazã construcţiile şi instalaţiile

pentru epurarea uzate. În funcţie de rolul pe care îl au
faţã de epurarea totalitãţii apelor uzate de pe un
anumit teritoriu sau centru industrial, ele se clasificã
astfel:
-Staţii de epurare locale(sau de
preepurare), care au rolul de a
epura apele uzate pânã la un grad
de purificare necesar pentru a fi
deversate în reţelele publice,
orãşeneşti sau uzinale de
canalizare, precum şi pentru
reţinerea şi valorificarea anumitor
substanţe utile pe care le conţin;

Staţii de epurare generale, care purificã totalitatea

apelor colectate de pe un întreg teritoriul unui oraş sau
centru industrial.
 EPURAREA MECANICĂ
Epurarea mecanicã are rolul de a reţine prin procedee
fizico-chimice substanţele în suspensie în construcţii
şi instalaţii a cãror alcãtuire diferã dupã mãrimea
suspensiilor şi a procedeelor utilizate: grãtare, site,
dezintegretoare(tocãtoare), deznisipatoare, separatoare
de grãsimi, decantoare, filtre, etc.

În figura 2.1 este reprezentatã o schemã de epurare

mecanicã cu decantor. Suspensiile reţinute din apele
uzate formeazã nãmolul care este o masã vâscoasã, urât
mirositoare, cu un aspect neplãcut şi cu un înalt grad de
nocivitate. În funcţie de condiţiile locale nãmolul poate
fi îndepãrtat în stare proaspãtã sau este prelucrat în
instalaţiile pentru fermentare şi apoi incinerare.
 1
2 3

5 7

9 6 8

Figura 2.1 – Schema epurãrii mecanice cu decantor

1 – influent; 2 – grãtar; 3 – dezintegrator; 4 – deznisipator; 5
– decantor primar; 6 – ape decantate; 7 – platforme de
uscare; 8 – ape de drenaj; 9 – emisar.
 Realizarea acestor procedee tehnologice
impune existenţa unor instalaţii auxiliare, ca:
 centralã termicã ce produce energie caloricã
necesarã uscãrii nãmolurilor,
 rezervoare unde se înmagazineazã gazele
produse la fermentarea nãmolurilor,
 staţii de pompare de ape uzate şi de nãmol,
platforme pentru depozitarea nãmolurilor,
 reţea de alimentare cu apã potabilã şi
industrialã, dispozitive şi aparate de mãsurã şi
control,
 laborator de analizã a apelor etc.
 EPURAREA MECANO-CHIMICĂ
 Epurarea mecano-chimicã este un procedeu mai
complex care înglobeazã o treaptã mecanicã şi una
chimicã cu scopul de a îndepãrta substanţele
prezente în apã(figura 2.2).

1
Figura 2.2 – Schema
epurãrii mecano-
2
chimice
3 1-influent ape uzate, 2-
epurare mecanică, 3-ape
5 4 de decantare, 4-staţie de
epurare şi dozare, 5-
6 7 bazin de amestec, 6-
efluent ape epurate, 7-
emisar
Epurarea chimicã urmãreşte în special coagularea
nãmolurilor având la bazã precipitarea chimicã care
constituie un procedeu industrial de tratare cu
coagulanţi ce mãresc depunerile gravimetrice reducând
cantitãţile de suspensii şi coloizi cu 60…85%.
Pe lângã operaţia de precipitare chimicã, frecvent utilizatã,
intervin şi o altã serie de procese chimice ca, de exemplu:

 Neutralizarea, sau corectarea indicelui pH, operaţie care

se aplicã apelor uzate acide sau alcaline evacuate din
diferite întreprinderi industriale;
 Schimbul ionic, bazat pe însuşirea unor substanţe –
schimbãtori de ioni – de a schimba ionii din soluţia cu acre
vin în contact şi în care nu se dizolvã;
 Epurarea mecano-biologicã
Epurarea biologicã, ce urmeazã treptei mecanice, se
bazeazã pe activitatea unor microorganisme care
mineralizeazã substanţele organice din apã în prezenţa
oxigenului.
Epurarea mecano-biologicã poate fi realizatã prin douã
grupe mari de construcţii în care epurarea se poate
produce în condiţii apropiate de cele naturale – câmpuri de
irigaţii, de infiltraţii(figura 2.3)
- iazuri biologice – din care se colecteazã apele de
drenaj şi se varsã ca ape epurate în emisar şi
construcţii în care epurarea biologicã se realizeazã în
condiţii artificiale
– filtre biologice şi bazine cu nãmol activ(figura 2.4).
 1

3 4

5
6

Figura 2.3- Schema epurării mecano-biologice în câmp de

infiltraţie
1-influent, 2-epurare mecanică, 3- câmp de infiltraţie, 4-câmp de
irigaţie,5- ape de drenaj, 6-emisar
 ECHIPAMENTE PENTRU SEPARAREA FAZELOR
 În apele uzate se găsesc prezente diferite materiale
sub formă de:
 corpuri mari (cârpe, metale, gunoaie, pietre mici,
beţe, crengi, etc.),
 suspensii abrazive (nisip, pietriş, etc.),
 suspensii de natură minerală sau organică,
 suspensii coloidale (particule de mici dimensiuni
care nu se depun gravimetric).

 Datorită efectelor negative pe care le au asupra

echipamentelor mecanice din staţiile de epurare
(coroziune, abraziune sau chiar distrugerea agregatului)
se impune reţinerea acestora chiar de la intrarea în
staţie.
3.1. Echipamente pentru reţinerea corpurilor mari

 Reţinerea şi îndepărtarea suspensiilor grosiere se

realizează în construcţii (grătare) şi echipamente mecanice
amplasate la intrarea apei în staţie.
3.1.1 Grătare

Grătarele sunt destinate reţinerii corpurilor mari, circa

3...5% din totalul suspensiilor transportate. Ele se
execută din bare profilate, paralele şi echidistante,
îndepărtarea reţinerilor de pe grătar se face manual
sau mecanic.

Fig.3.1.Formele
uzuale ale secţiunii
barelor
 Barele se execută din vergele metalice rotunde, profil
pătrat sau lat etc. (fig. 3.1), cu grosimi diferite.
 In staţiile de epurare cu debite de peste 10 000 m3/zi se
prevede la intrare un grătar cu bare rare având rolul de a
proteja grătarul des (fig. 3.2).
 Grătarele rare au barele distanţate la 80... 150 mm, cu
înclinarea de 30°... 45° faţă de orizontală pentru a uşura
curăţirea, care de obicei se face manual.
 Înclinările cu unghiuri mici prezintă avantajul unei
reduceri a pierderii de sarcină şi acela al unei mai
uşoare curăţiri, dar au dezavantajul unor suprafeţe de
aşezare mai mari.
Fig. 3.2. Grătar curăţat mecanic cu greblă rotativă:
1 – dispozitiv de antrenare; 2 – dispozitiv de curăţare automat; 3 – grătar
rar; 4 – curăţător de grătar; 5 – jgheab pentru evacuarea reziduurilor; 6 –
grătar des; 7 – batardou.
 Grătarele dese (fig. 3.3) au barele plasate la distanţe 'de
40. . . 60 mm pentru curăţirea manuală şi de 16... ...20
mm în cazul curăţirii mecanice, aşezate înclinat la
60°.. .70° faţă de orizontală în sensul de curgere al apei
uzate pe canalul de aducţiune.

Fig.3.3. Grătar des

pentru reţinerea
suspensiilor:

1 – influent; 2 – stavile;
3 – grătar; 4 –
batardou la ieşire.
Decantoare pentru amestecuri eterogene lichid- lichid
(florentine)
La distilarea miscelei, în industria uleiului, rezultă
vapori de solvent şi apă. Pentru recuperarea
solventului se utilizează decantarea amestecului
solvent-apă obţinut după condensarea vaporilor.
În acest scop se utilizează decantoare verticale a căror
înălţime să asigure un timp suficient pentru depunerea
fazei cu densitate mare.
Decantoarele florentine au construcţii cilindrice cu
partea inferioară conică (fig.3.25). Amestecul se
alimentează prin conducta1 aproape de nivelul de
separare a celor două faze. Faza cu densitate mai mică
se ridică deasupra fazei cu densitate mai mare.
Fig.3.25 Decantorul florentin
Q/A