Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Treapta mecanică este plasată în partea anterioară a stațiilor de epurare a apelor uzate și
are scopul de a extrage prin procedee fizico-mecanice impuritățile grosiere (care mai sunt
denumite corpuri mari), suspensiile granuloase (nisip și pietriș), suspensiile ușoare (în special
grăsimi și uleiuri), suspensiile decantabile precum și suspensiile nedecantabile aduse în urma
unui tratament adecvat în stare decantabilă, din apele supuse tratamentului.
Prin extragerea și îndepărtarea din fluxul de apă uzată încă de la intrarea în stația de
epurare a unor categorii de impurități cu influență negativă asupra bunei funcționării a stației,
așa cum sunt în special suspensiile grosiere și suspensiile granuloase, se asigură o protecție a
tuturor echipamentelor și instalațiilor stației împotriva unor fenomene deosebit de negative cum
ar fi uzuri prin abraziune sau coroziune, înfundări, deformări sau chiar distrugeri ale unor instalații
și echipamente.
Categoriile de obiecte tehnologice din treapta mecanică, plasate în succesiunea fluxului
tehnologic tipic al stațiilor de epurare clasice sunt: instalațiile de sitare, deznisipatoarele,
separatoarele de grăsimi, instalațiile de coagulare-floculare și decantoarele primare (care poartă
denumirea de primare din cauză ca se găsesc în treapta mecanică, care este prima treaptă a
stației de epurare. De menționat că în afară de instalația de coagulare-floculare, care este o
instalație chimică auxiliară, toate celelalte categorii de instalații lucrează după principii mecanice
(sitare, decantare, flotare) de unde și denumirea de treaptă mecanică pentru această treaptă
primară a stației de epurare.
1
Curs 5
Actualmente, tendințele pe plan mondial, sunt ca instalațiile de sitare a apelor uzate să
fie agregate complexe, mecanizate, și în cele mai multe cazuri, cu funcționare automatizată (care
nu necesită deloc sau necesită o cantitate redusă de forță de muncă umană) care pe lângă
separarea și reținerea impurităților grosiere, realizează și spălarea, (uneori mărunțirea),
deshidratarea, compactarea și evacuarea reținerilor în pubele sau containere, prezentând
procese de lucru sigure și deosebit de igienice.
Organele principale de lucru ale instalațiilor de sitare sunt suprafețele active de reținere
a impurităților (care în general dau chiar denumirea instalației de sitare). Suprafețele active de
reținere tipice ale instalațiilor de sitare sunt suprafețele active de tip grătar (formate din rețele
de bare paralele și echidistante, la care spațiile de trecere ale apei uzate sunt sub formă de fante)
și suprafețe active de tip sită (formate din împletituri de sârmă, țesături textile sau table perforate,
având spațiile de trecere ale apei uzate sub formă de ochiuri) pe care, la trecerea curentului de
apă uzată brută, se realizează separarea și reținerea suspensiilor grosiere din fluxul de apă uzată.
Pentru ca procesul de reținere și separare a impurităților să se desfășoare corespunzător este
necesar ca permanent în timpul funcționării suprafețele active să fie păstrate curate
(neînfundate) prin îndepărtarea continuă sau secvențială a impurităților reținute. De menționat
că pentru sitarea apelor uzate menajere se utilizează cel mai frecvent suprafețele active de
separare de tip grătar, dar există și unele cazuri de instalații de sitare care au suprafețele active
de separare de tip sită.
2
Curs 5
constituie într-o rezistență hidraulică) apare o pierdere de sarcină hg [m col apă] (în figura 5.2 se
poate identifica pierderea de sarcină ca fiind diferența dintre nivelul fluxului de apă uzată din
amontele respectiv avalul suprafeței active a grătarului) care se poate determina cu următoarea
relație:
𝑣2
ℎ𝑔 = 𝜉 ∙ 2𝑔𝑡 (5.1)
în care: ξ – coeficientul local de rezistență la trecerea apei prin grătar care se determină cu
formula lui Kirschmer (vezi relația 5.2):
vt [m/s] – viteza de trecere a fluxului de apă uzată prin fantele suprafeței active de
reținere, cu valori recomandate între 0,6 – 1 m/s la debitul de calcul [STAS 12431-86];
g [m/s2] – accelerația gravitațională, (g = 9,81 m/s2 în zona noastră geografică).
3
Curs 5
Formula lui Kirschmer pentru determinarea coeficientul local de rezistență la trecerea
apei prin grătar este următoarea:
4
𝑠 3
𝜉=𝛽∙ (𝑐) ∙ sin 𝛼 (5.2)
Relația 5.1 este valabilă numai în cazul unei curgeri laminare a fluxului de apă uzată prin
suprafața activă de reținere a grătarului (Reg < 10000).
Referitor la figura 5.2 trebuie spus că, în principiu, în stațiile de epurare a apelor uzate
toate obiectele tehnologice constituente trebuie să fie prevăzute în cantitate dublă (un anumit
număr de obiecte active și tot atâtea de rezervă) și că toate obiectele tehnologice succesive să
poată fi conectate între ele și să poată fi izolate prin intermediul unor stavile (batardouri) în
scopul efectuării unor intervenții fără oprirea fluxului de apă uzată supusă tratamentului (în
figură se observă că instalația de sitare este prevăzută cu două grătare, unul activ și unul de
rezervă și că fiecare grătar poate fi izolat prin intermediul stavilelor sau batardourilor amonte 1
și a stavilelor sau batardourilor aval 2).
După modul de curățare a suprafeței active a grătarelor, acestea se pot clasifica în:
- grătare cu curățare manuală;
- grătare cu curățare mecanică;
Curățarea mecanică a suprafeței active de separare a grătarelor, pe lângă faptul că asigură
condiții corespunzătoare de curgere a fluxului de apă uzată prin instalații de sitare, evită
formarea de depozite de gunoaie cu mirosuri neplăcute. Mai mult, prin asigurarea unei curățări
mecanice a suprafețelor active de separare a grătarelor se creează posibilitatea automatizării
procesului de lucru al instalațiilor de sitare, mecanismele de sitare având o funcționare
intermitentă comandată de valoarea pierderii de sarcină pe grătar, prin aceasta realizându-se
economie de forță umană de muncă. În figura 5.4 este prezentată schema de principiu a unui
grătar cu curățare mecanică, suprafața activă 1 a grătarului fiind raclată de un sistem de greble
(piepteni) care agăță și antrenează impuritățile reținute către un jgheab de evacuare 3.
4
Curs 5
- grătare curbe cu suprafața activă netedă;
- grătare cilindrice cu suprafața activă netedă;
- grătare plane cu suprafața activă profilată;
- grătare cilindrice cu suprafața activă profilată.
După mișcările suprafeței active și organelor de curățare, grătarele se pot clasifica în:
- grătare cu suprafața activă fixă;
- grătare cu suprafața activă mobilă;
- grătare cu organe de curățare a suprafeței active fixe;
- grătare cu organe de curățare a suprafeței active mobile;
În general grătarele cu suprafața activă plană sunt de regulă fixe, fiind prevăzute cu
organe de curățare mobile care raclează suprafața activă efectuând mișcări de translație sau
mișcări de rotație, în timp ce grătarele cu suprafața activă profilată sunt de regulă mobile,
efectuând mișcări de translație, rotație sau secvențiale, fiind dotate de regulă cu organe de
curățare fixe, care desprind impuritățile reținute pe suprafața activă a grătarului și o dirijează
spre jgheaburile de evacuare.
Instalația cu sită conică rotativă este constituită (vezi figura 5.5) din toba cilindrică 5,
prevăzută cu suprafață filtrantă din pânză, care este acționată în mișcare de rotație de către
motorul electric 8, transmisia cu curele 7 și cuplajul 6. Influentul 1, constituit dintr-o suspensie
bifazică este proiectat prin pompare în interiorul tamburului conic (prin gura de alimentare 4),
faza lichidă trecând prin pânza filtrantă a tamburului fiind colectată și evacuată prin jgheabul de
evacuare 2, în timp de impuritățile solide care rămân pe suprafața interioară a pânzei filtrante a
tamburului sunt evacuate în jgheabul de colectare 3. O astfel de instalație se pretează la epurarea
provenite de la abatoare.
Instalația cu sită vibratoare este constituită (vezi figura 5.6) dintr-un tambur cilindric
5
Curs 5
vertical în interiorul căruia se găsește suprafața de separare 5 de tip rețea cu ochiuri, care este
antrenat în mișcare oscilatorie circulară prin intermediul mecanismului cu excentric 4. Influentul
1 (suspensie apoasă) este proiectat pe suprafața de separare, faza lichidă trecând prin rețeaua
de ochiuri și fiind evacuată prin jgheabul 2, în timp de particulele solide reținute pe suprafața de
separare sunt îndepărtate prin jgheabul 3 datorită vibrațiilor.
Instalația cu site de tip Coandă (vezi figura 5.7) care sunt compuse din mai multe panouri
3 formate din bare orizontale cu profil special care formează interspații (fante) cu dimensiuni în
gama 0,125 – 2,5 mm, dispuse la înclinații diferite față de orizontală, din ce în ce mai mici pe
cadrul 1. Principiul pe care se bazează funcționare sitei este efectul de alipire a unui jet de lichid
la profilul de-lungul căruia se face curgere denumit efect Coandă, după numele savantului care l-
a descoperit. Influentul de suspensie apoasă de particule solide, care este introdus prin pompare
în instalație prin conducta 2 astfel încât la intrarea la partea superioară a panourilor să aibă o
viteză de 1,2 – 1,4 m/s, va curge de-a lungul panourilor, căpătând accelerație din cauza înclinării
acestora. Apa se separă de particulele solide prin alipirea la profilul barelor panourilor, particulele
solide continuându-și curgerea de-lungul panourilor. Pe panoul inferior materiile solide își
încetinesc cursul datorită micșorării înclinației față de orizontală și se scurg prin jgheabul de
evacuare 5. Apa separată prin fantele panourilor este evacuată din instalație sub forma
efluentului clarificat 4.
6
Curs 5
7
Curs 5
trebuie să fie colectate, în vederea refolosirii și în vederea protejării mediului ambiant.
Echipamentele mecanice utilizate în acest scop se bazează pe proprietatea de adeziune
diferențiată a apei și materiilor sub formă de peliculă la suprafața organelor de separare.
Principial un echipament de colectare a materiilor sub formă de peliculă la suprafața apei
este constituit dintr-un număr de organe de colectare prin adeziune (de tip disc, tambur sau
bandă continuă) care sunt imersate în apa pe care este formată pelicula. În figura 5.9 este
prezentată schema de principiu a unui separator cu disc care este compus din mecanismul de
antrenare 1 a discului în mișcare de rotație, discul 2, răzuitorul 3 și jgheabul de colectare 4.
Debitul de materie plutitoare colectată prin adeziune depinde de proprietățile materialului
colectat (vâscozitate, densitate, tensiune superficială), de geometria organelor de colectare
(diametru, grosime), de numărul de organe active de colectare, de unghiul de contact a organelor
de colectare cu apa pe acre se formează pelicula, de grosimea peliculei, etc. De menționat că
astfel de echipamente cu baterii de discuri sunt utilizate pentru îndepărtarea peliculelor de petrol
de pe apă (maree negre) și recuperează petrolul cu un conținut rezidual de apă de maxim 3%.
5.2. Deznisipatoare
În apele uzate urbane se găsește o cantitate semnificativă de suspensii de natură
anorganică cu structură granuloasă care poartă numele generic de nisip. Nisipul este introdus în
apele uzate în special prin intermediul sistemului de canalizare stradal unde ajunge, prin acțiune
eoliană și prin intermediul precipitațiilor, de pe terenuri și drumuri.
Particulele de nisip conținute în apa uzată au o acțiune deosebit de agresivă asupra
tuturor instalațiilor și echipamentelor din componența stațiilor de epurare a apelor uzate cu care
intră în contact putând produce uzarea prin abraziune a conductelor și canalelor, deteriorări ale
echipamentelor mecanice, înfundări și alte neajunsuri. Este deci evident că nisipul trebuie
îndepărtat din apa uzată cât se poate de devreme în cadrul fluxului tehnologic al stațiilor de
epurare, și din această cauză, instalațiile de deznisipare sunt plasate de regulă în treapta
mecanică, imediat după instalațiile de sitare. Trebuie menționat faptul că materialul depus în
deznisipatoarele stațiilor de epurare a apelor uzate urbane conține pe lângă nisip și mici cantități
de substanțe organice (putrescibile) care îi conferă acestuia un ridicat grad de nocivitate
(constituie focare de infecție), acesta neputând fi valorificat ca atare ci numai după o curățare
prealabilă.
În general deznisipatoarele sunt utilizate pentru separarea din apele uzate a particulelor
de nisip cu dimensiuni mai mari de 0,2 mm.
Clasificarea deznisipatoarele se poate face după mai multe criterii, și anume: după
8
Curs 5
direcția de curgere a apei, după modul în care se realizează circulația apei în instalație, după
modul cum se evacuează nisipul din instalație și după modul de combinare cu alte obiecte
tehnologice ale treptei mecanice.
Instalațiile de deznisipare cele mai frecvent întâlnite în stațiile de epurare a apelor uzate
urbane sunt deznisipatoarele propriu-zise orizontale longitudinale, cu curgere laminară
(gravitațională sau forțată) și cu evacuare mecanică sau hidraulică a nisipului sedimentat care se
construiesc în două variante reprezentative și anume: deznisipatoare longitudinale cu secțiune
parabolică și deznisipatoare longitudinale cu secțiune dreptunghiulară. În deznisipatoare viteza
curentului de apă uzată supus procesului este cea mai ridicată dintre toate tipurile de instalații
de sedimentare ale stației de epurare și din această cauză (0,1 – 0,3 m/s) și din această cauză,
pentru menținerea preciziei de reținere a nisipului în instalație, în condițiile variației debitului
curentului de apă uzată care parcurge instalațiile, este necesară cuplarea acestor variante de
deznisipatoare cu echipamente care stabilizează viteza de curgere a apei uzate, echipamente
care totodată se constituie în dispozitive de măsurare a debitului curentului de apă care le
parcurg. În acest sens, deznisipatoare longitudinale cu secțiune parabolică se cuplează cu canale
Parshall, în timp ce deznisipatoare longitudinale cu secțiune dreptunghiulară se cuplează cu
deversoare proporționale.
Deznisipatoarele longitudinale cu secțiune parabolică cuplate cu canale Parshall cu
9
Curs 5
evacuare mecanică/hidraulică a nisipului sunt compuse din următoarele subansambluri
principale (vezi figura 5.10): compartimentele de deznisipare (poziția I), canalele Parshall (poziția
II), podul rulant de colectare a nisipului (poziția III), sistemul de evacuare și spălare a nisipului
(poziția IV) și jgheaburile drenante longitudinale pentru deshidratarea nisipului (poziția V).
Compartimentele de deznisipare sunt construite din beton având pereții 1 de formă
parabolică (sau o formă cât mai apropiată de aceasta) în zona de curgere a apei (vezi figura 5.11)
și verticali deasupra zonei de curgere a apei. De-a lungul părții inferioare a compartimentelor
sunt prevăzute rigolele centrale 2 de colectare a nisipului. În cazul în care deznisipatorul are
sistem de colectare mecanică a nisipului, în partea dinspre amonte a fiecărui compartiment sunt
prevăzute bașele 3. În cazul în care deznisipatorul are sistem de colectare hidraulică a nisipului,
bașele nu sunt necesare.
apa
A
curata
Sectiunea A - A
1
A
10 IV 11 3 8 9 6 5 III V 12 2 I 4 II
apa
curata
10
Curs 5
scop în care în această zonă este prevăzut căminul 4 în care se fac măsurătorile.
Podul rulant de colectare a nisipului este compus din platforma 5, sistemul de rulare 6,
sistemul de antrenare 7 care asigură deplasarea podului rulant și după caz, cu lopețile racloare 8
dotate cu mecanismele de poziționare 9, la sistemele de colectare mecanică a nisipului sau cu
agregate de pompare sau cu instalații cu sifoane, la sistemele de colectare hidraulică a nisipului
(în acest din urmă caz, amestecul de nisip și apă este preluat din rigola de colectare a
deznisipatorului prin intermediul unor conducte de absorbție prevăzute cu sorburi și apoi
evacuat în lungul jgheabului drenant longitudinal adiacent deznisipatorului prin conductele de
evacuare fixate pe podul rulant). Un pod rulant poate deservi simultan unul sau mai multe
compartimente de deznisipare. Dacă podul rulant deservește concomitent mai multe
compartimente de deznisipare, atunci acesta este prevăzut cu organe de colectare/colectare –
evacuare a nisipului pentru fiecare compartiment în parte, poziționate corespunzător și care pot
fi comandate independent.
Sistemul de evacuare și spălare a nisipului, care echipează deznisipatoarele cu colectare
mecanică a nisipului, preiau hidraulic nisipul colectat în bașele din amontele compartimentelor
de deznisipare prin intermediul unor agregate de pompare 10 și îl introduc în instalația de spălare
11, unde acesta este curățat de particulele și impuritățile fine de natură organică, după care este
evacuat prin intermediul unui sistem de conducte 12 în jgheabul drenant longitudinal amplasat
paralel cu compartimentele de deznisipare, în vederea deshidratării.
În cadrul stațiilor de epurare moderne sunt prevăzute instalații de spălare și deshidratare
a nisipului în agregat cu instalațiile de deznisipare, care au rolurile de îndepărtare a impuritățile
organice și de deshidratare a nisipului separat, obținându-se un nisip curat, inert din punct de
vedere microbiologic, care poate fi valorificat sau evacuat în mediul ambiant fără nici un pericol.
hc Ao
brig hrig
11
Curs 5
Secţiunea A - A
L
7 6 3
B
hc H hr
hav
2 5 4 III 8 1 I II
A A
9
12
IV 7 10 11 V
12
Curs 5
compartimente de deznisipare, podul rulant este echipat cu sisteme de colectare/colectare –
evacuare a nisipului poziționate corespunzător pentru fiecare compartiment de deznisipare în
parte și care pot fi comandate independent.
În cazul în care compartimentele de deznisipare sunt dotate cu sisteme de colectare
mecanică, nisipul este strâns în bașele din amontele compartimentelor de unde este evacuat prin
pompare prin intermediul unor pompe 9 aflate în cămine adiacente bașelor și evacuat prin
sistemele de conducte 10 în jgheaburile de deshidratare 11. În anumite cazuri sunt prevăzute și
instalații de spălare 12 în care, înainte de evacuarea în jgheaburile de deshidratare, nisipul este
spălat în scopul îndepărtării particulelor de natură organică.
În practică mai sunt întâlnite și deznisipatoare orizontale tangențiale la care curentul de
apă uzată supus procesului este introdus tangențial într-un bazin de deznisipare cu formă
circulară în secțiune orizontală. Avantajul unui astfel de deznisipator este acela că în acest caz
nisipul se separă din apă atât câmpului gravitațional dar mai ales câmpului centrifugal creat prin
dirijarea curentului de apă într-o mișcare de rotație.
În figura 5.13 este prezentat un deznisipator tangențial la care curentul de apă introdus
tangențial în bazin este antrenat în mișcare de rotație prin intermediul paletelor rotative 7 care
sunt acționate prin intermediul motoreductorului 8 prin arborele 6. Nisipul se separă din curentul
de apă preponderent din cauza câmpului centrifugal creat, se decantează pe peretele lateral al
bazinului, de unde se scurge gravitațional în bașa centrală 13. De aici este absorbit prin sistemul
air-lift 1 și evacuat pe platforma de drenaj 5 în vederea deshidratării.
13
Curs 5
separare prin flotație a impurităților care aderă la bulele de aer formând agregate cu densitate
mai mică decât a apei și care se acumulează sub formă de spumă la suprafața apei. Astfel au fost
construite și iau din ce în ce mai multă amploare sistemele combinate de deznisipare și separarea
grăsimilor (vezi figura 5.14) care sunt compuse din deznisipatoare longitudinale cu insuflare de
aer la care se atașează canale laterale de formare a peliculelor de spumă (în special materii grase
floculate).
Fig. 5.14. Sistem combinat de deznisipare prin insuflare de aer și separarea grăsimilor
14