VALORIFICAREA

MASELOR PLASTICE
CURS 11
 Recuperarea materialelor plastice din
deseurile post consum poate conduce
la economisirea de ţiţei, (materia
primă de bază) şi a unei părţi din
energia utilizată în procesele de
fabricaţie.
 Totuşi, acest lucru nu este atât de
simplu. Larga varietate a polimerilor
utilizaţi în prezent constituie un
obstacol major în ceea ce priveşte
reciclarea materialului plastic.
CLASIFICARE, PROPRIETĂŢI
 Masele plastice sunt acele substanţe chimice
formate din macromolecule sau polimeri de
provenienţă naturală ori obţinuţi pe cale
artificială, prin sinteză din petrol, gaze
naturale, cărbune
 Plasticul este uşor, deşi costurile sunt
mari, se consumă cantităţi mici de energie
pentru a fi fabricate din materii prime şi
au o valoare mai mică atunci când sunt
colectate în vederea reciclării.
 Plasticul are aceeaşi putere calorica
precum şi cărbunele, deci, dacă este
incinerat poate produce cantităţi mari
de energie dar emisiile (dioxine şi
cadmiu) sunt nocive şi, dacă nu sunt
controlate permanent pot afecta
sănătatea celor care muncesc la
incineratoare dar şi a cetăţenilor care
locuiesc în vecinătatea lor.
 Degradabilitatea deşeurilor
din mase plastice
 Degradarea se produce în funcţie de locul în care
acestea se găsesc, sub acţiunea independentă
sau concomitentă a următorilor factori :

Fig.2. Deşeuri din mase plastice supuse degradării cu ajutorul luminii

a). LUMINA, produce la deşeurile din mase plastice o
degradare fotochimică datorită acţiunilor razelor UV şi
IR, care fiind absorbite provoacă reacţii de oxidare şi
reducere.
 Degradarea fotochimică constă în reacţii de rupere a legăturii
chimice cu o nouă rearanjare a atomilor în molecule, procese
însoţite de modificarea gradului de polimerizare, de apariţia
legăturilor nesaturate şi uneori schimbarea compoziţiei masei
plastice.
 Fenomenele vizibile care se produc în urma
descompunerii fotochimice sunt : schimbarea
aspectului, matisarea, fisurarea, crăparea, ruperea,
fărâmiţarea.
 Datorită acţiunii luminii, deşeurile din polietilenă (PE) se
distrug în 2 – 3 ani, pe cândîn întuneric şi la temperaturi
obişnuite nu suferă nici o modificare.
Fig. 3. Deşeuri din mase plastice supuse degradării cu ajutorul apei
 Ca urmare a degradării deşeurile din
mase plastice îşi modifică importante
caracteristici din care :
 limita de alungire la rupere,
 modulului de elasticitate,
 rezistenţa la şoc,
 rezistenţa la izolaţie,
 capacitatea de reflexie,
 rigiditatea dielectrică, care scad, în
timp ce pierderile dielectrice şi
absorbţie la infraroşu cresc.
Poluare cu mase plastice
 Calităţile maselor plastice şi avantajele lor
 Penetrarea polimerilor practic în toate domeniile
de activitate se datorează unor calităţi şi avantaje
particulare în raport cu celelalte materiale.
Acestea sunt următoarele :
polimerii prezintă o mare varietate

sortimentală şi consecinţă acesteia, o mare

diversitate a caracteristicilor mecanice şi
chimice.
materialele de sinteză posedă

proprietăţi ce nu coincid cu cele ale

materialelor naturale, iar plasticitatea lor
permite obţinerea unor forme altădată
imposibile;
 masele plastice se caracterizează prin
facilitarea şi diversitatea procedeelor de
prelucrare (punere în formă), în condiţiile
unei productivităţi ridicate în raport cu
materialele tradiţionale.

 masele plastice permit obţinerea în serii

mari de fabricaţie a pieselor de diferite
dimensiuni, rigide sau flexibile, cu pereţi
groşi sau subţiri, colorate sau transparente.
Astfel, pentru fabricarea unei butelii de apă
minerală din PET se obţin proprietăţi de 10.000
butelii / oră în raport cu 500 butelii / oră când
acestea se realizează din sticlă;
 masele plastice se caracterizează prin costul
energetic redus al sintezei şi transformării
lor în produse (tabelul 2).
Tabelul 2

1 kg de material Cost energetic

[kw/h]
aluminiu 74
otel 14
sticla 8
hârtie 7
polimeri 5
Fig. 3. Capace de calitate obţinute din materiale plastice
 Inconvenientele utilizării maselor plastice
Utilizarea maselor plastice nu este însoţită
numai de avantaje. Ar fi greşit să credem
că, datorită dezvoltării accelerate a cererii şi
producţiei de produse din materiale plastice,
acestea ar putea substitui, chiar şi parţial,
produsele realizate din materiale
tradizionale (oţel, ceramică, sticlă, lemn,
etc.).
Există o serie de inconveniente care
limitează domeniul de aplicare a
produselor din mase plastice, aceste
inconveniente fiind prezentate în cele
ce urmează în ordinea importanţei lor:
 masele plastice, cu puţine excepţii, prezintă
proprietăţi de rezistenţe mecanice relativ
modeste ceea ce exclude utilizarea lor
pentru piese la care solicitările mecanice
sunt importante.
 În tabelul 3 sunt redate principalele caracteristici
mecanice ale diferitelor materiale metalice,
anorganice şi polimerice.
 Totuşi, dacă se iau în considerare proprietăţile
mecanice raportate la greutatea lor şi nu la
volum, comparaţia nu mai este atât de
defavorabilă polimerilor ;
 masele plastice, contrar materialelor
tradiţionale, nu sunt auto sau
biodegradabile.
 Tabelul 3
Material/Proprietăţi ρ [kg / dm3] E τ [Mpa]
[Gpa]
oţel 7,87 212 500

aluminiu 2,7 71 270

sticlă 2,54 72 3400

poliester 1,4 1,2 550

polietilenă 0,93 0,2 15

polistiren 1,05 3,4 50

polibutadienă 0,91 0,00 60

2
 PRINCIPALELE TIPURI DE DEŞEURI
DIN MASE PLASTICE
 Metode de identificare şi analiză a
deşeurilor din mase plastice
 Dată fiind larga varietate a deşeurilor din
mase plastice, precum şi cantităţile din ce
în ce mai mari ale acestora, în ultimul timp
colectarea, reciclarea şi procesarea
acestora a devenit o problema acută.
Astfel, mari cantităţi de deşeuri ocupă
însemnate suprafeţe de terenuri, iar
respectivele deşeuri prezintă o mare
rezistenţă faţă de factorii naturali de
degradare.
Fig.4. Poluare cu mase plastice
 Prin injectare se obţin cele mai variate obiecte de uz
casnic, jucării, ustensile de laborator sau repere pentru
diferite tipuri de maşini. Acoperirea hârtiei, metalelor sau a
altor materiale cu filme de politilenă protejează suprafaţa
acestora împotriva diferiţilor agenţi de degradare.
2. Polipropilena
În prezent, ea se foloseşte în majoritatea
sectoarelor industriale. Se remarcă utilizarea
ca filme, fibre, monofilamente şi piese
injectate. Cantităţi însemnate de polipropilenă
se întrebuinţează sub formă de materiale
plastice armate cu fibre de sticlă, fibre de
azbest sau sub formă de compounduri cu
diverşi aditivi.
3. Policlorura de vinil
 Din policlorura de vinil se obţin două tipuri

particulare de materiale plastice şi anume

dure şi plastifiate.
 Produsele plastifiate se înmoaie la

temperaturi mai joase şi conţin plastifianţi,

stabilizatori, pigmenţi, lubrifianţi şi
materiale de umplutură, etc.
 Se pot prelucra uşor obţinându-se tuburi,
folii, izolaţii pentru cabluri electrice,
furtunuri sau alte produse flexibile. Din
polimerul neplastifiat, care are în compoziţie
stabilizatori, lubrifianţi, pigmenţi şi alţi aditivi, se
obţin ţevi, tuburi, piese pentru construcţii, plăci,
panouri ondulate, etc.
 Obiecte din policlorura de
vinil

4. Poliacetatul de vinil
Poliacetatul de vinil este incolor şi transparenţa
produsului depăşeşte pe cea a sticlei.
 Polimerizarea în soluţie conduce la obţinerea
lacurilor, care se folosesc ca atare sau cu adaos de
nitroceluloză şi plastifianţi. Acestea se folosesc în
industria chimică, alimentară sau a încălţămintei.
 Polimerizarea în suspensie permite obţinerea unui
produs care se utilizează la sinteza alcoolului
polivinilic sau sub formă de soluţie, ca adeziv.
 Ca liant şi adeziv se foloseşte în industria
lemnului, poligrafie, la închiderea
ambalajelor, în industria textilă şi pielărie

Poliacetatul de vinil
 RECICLAREA ŞI VALORIFICAREA DEŞEURILOR

DIN MASE PLASTICE

 Deşeurile din mase plastice se pot valorifica

şi recicla prin diferite mijloace şi procedee
tehnologice cum ar fi : incinerarea, reciclarea
hidrotermică, prelucrarea prin injectare,
extrudare – în vederea obţinerii unor repere
sau semifabricate.
1. Incinerarea deşeurilor din mase plastice
Reciclarea hidrotermică a deşeurilor din mase plastice
în reactoare cu pat fluidizat

În figura 3 se arată etapele proceselor de reciclare

hidrotermică a deşeurilor din PVC :

PVC decantare
deşeu Recuperare
HCl Recuperare
energie

Tratare
hidrotermică

Deşeuri HCl
solide
Vapori
apă energie
Ape
reziduale

Fig. 9. Etapele procesului de reciclare hidrotermică a deşeurilor din PVC

Instalaţie reciclat mase plastice
 IMPACTUL ASUPRA MEDIULUI, NOI PESPECTIVE
DE GESTIONARE ŞI VALORIFICARE A DEŞEURILOR DIN
MATERIALE PLASTICE
Deşeurile din mase plastice trebuie colectate selectiv în
pubele, containere depozitate în spaţii special amenajate şi
evacuate periodic.

Fig.10. Colectarea preselectată a deşeurilor din materiale plastice

 Impactul maselor plastice asupra mediului
 Mii de păsări mor în fiecare an datorită
creşterii alarmante a poluării cu mase
plastice din Marea Nordului, indică un
raport citat de publicaţia The Scotsman.
"Poluarea cu mase plastice este o
problemă cronică din Marea Nordului.
Dumnezeu ştie de unde vine tot plasticul.
În stomacurile păsărilor au fost găsite de
la baloane până la cartuşe de puşcă. Dar
cel mai frecvent s-au găsit bucăţi de
plastic neprelucrat", a declarat Mark
Grantham.
 Plasticul în cifre
În 2002, consumul mondial de mase plastice se
ridică la peste 150 de milioane de tone, iar valoarea
afacerii depăşea 120 de miliarde de dolari.

Industria plasticului ajungea să rivalizeze din plin

industria metalului. Faţă de 1950, consumul
mondial a crescut de 30 de ori. Aproximativ 4% din
producţia anuală de petrol e folosită ca materie
primă în industria plasticului şi încă 3-4 procente
pentru obţinerea produselor.

Cea mai mare parte din producţia mondială de

plastic se transformă în deşeuri poluante.
Ambalajele din plastic ajung primele la groapa de
gunoi sau, în cazurile fericite, la centrele de
colectare.
 La nivelul Uniunii Europene, datele din anul 2004
privind deşeurile de ambalaje arata că, din 13
milioane de tone de ambalaje de plastic generate,
doar 3 milioane au fost reciclate.

Ambalajele de plastic nu sunt separate pe tipuri de

materiale, dar se apreciază că deşeurile de tip PET
reprezintă circa 3% din cantitatea de deşeuri de
ambalaje. Conform datelor Asociatei Producătorilor
de Plastic din Europa, la fiecare oră, pe bătrânul
continent se reciclează 1.296.000 butelii PET.
Q/A