Sunteți pe pagina 1din 3

Gramatica limbii române

De la Wikipedia, enciclopedia liberă


Jump to navigationJump to search
Gramatica limbii române constituie un ansamblu de reguli care descriu formele
corecte de modificare a cuvintelor românești și a îmbinărilor acestora în propoziții.
Obiectul de cercetare este, așadar, structura gramaticală a limbii,
respectiv morfologia și sintaxa.

Cuprins

 1Istoricul gramaticilor descriptive și normative ale limbii române


 2Lista altor gramatici vechi ale limbii române
 3Gramatici moderne
 4Gramatici comparative
 5Gramatici structuraliste
 6Gramatici transformaționale
 7Bibliografie
 8Legături externe

Istoricul gramaticilor descriptive și normative ale limbii


române[modificare | modificare sursă]
 Cea mai veche gramatică a limbii române (ms. rom. BAR 583) este Gramatica
rumânească a lui Dimitrie Eustatievici (1757). A fost editată de N. A. Ursu în 1969.
 Prima gramatică a limbii române scrisă în limba latină este Institutiones linguae
valachicae, alcătuită în jurul anului 1770 (ms. aflat la Kalocsa, în Ungaria). A fost
editată în 2001 de Gheorghe Chivu.
 Cea mai veche gramatică a limbii române (tipărită) este Elementa linguae daco-
romanae sive valachicae a lui Samuil Micu și Gheorghe Șincai, Viena, 1780.
 Cea mai veche gramatică a limbii române tipărită în Țara Românească este cea
a lul Ienăchiță Văcărescu, Observații sau băgări de seamă asupra regulelor și
orânduielelor gramaticii rumânești, publicată concomitent la Râmnicu Vâlcea și
la Viena, în 1787.
 Primul tratat important (prin concepția fonetică și prin simplificarea scrierii
cu alfabetul chirilic) al gramaticii limbii române a fost publicat de către Ion Heliade-
Rădulescu, Sibiu, 1828.
 Cea dintâi gramatică istorică a limbii române a fost scrisă de Timotei
Cipariu, 1854.
 Prima gramatică științifică a limbii române a fost Gramatica română a lui H.
Titkin, Iași, 1891.
Lista altor gramatici vechi ale limbii
române[modificare | modificare sursă]
 Gramatica ieromonahului Macarie (ms. rom. BAR 102), 1772
 Ioan Piuariu-Molnar, Deutsch-walachische Sprachlehre, Viena, 1788
 Radu Tempea, Gramatica românească, Sibiu, 1797
 Paul Iorgovici, Observații de limbă rumânească, Buda, 1799
 Ion Budai-Deleanu, Fundamenta grammatices linguae romaenicae seu ita dicta
valachicae, Lvov, 1812
 Constantin Diaconovici-Loga, Gramatica românească pentru îndreptarea
tinerilor, Buda, 1821
 Alexandru Lambrior, Gramatica română, Iași, 1892
 Alexandru Philippide, Gramatica elementară a limbii române, Iași, 1897

Gramatici moderne[modificare | modificare sursă]


 Iorgu Iordan, Gramatica limbii române, București, 1937
 Alexandru Rosetti și Jacques Byck, Gramatica limbii române, București, 1943
 Gramatica limbii române, vol. I-II, București, 1954; ediția a II-a, revăzută și
adăugită, 1963 (coordonator Alexandru Graur)
 Mioara Avram, Gramatica pentru toți, București, 1986
 Gramatica limbii române, vol I, Cuvântul, vol II, Enunțul, București, Editura
Academiei Române, 2005, coordonator Valeria Guțu Romalo (ediție revizuită, 2008)

Gramatici comparative[modificare | modificare sursă]


 Prima încercare a unei gramatici comparative a limbii române a făcut-o Ioan
Manliu cu lucrarea Gramatica istorică și comparativă a limbei române pentru cursul
superior, (1894)

Gramatici structuraliste[modificare | modificare sursă]


 Iorgu Iordan, Valeria Guțu-Romalo, Alexandru Niculescu, Structura morfologică a
limbii române contemporane, (1967)
 Valeria Guțu-Romalo, Morfologia structurală a limbii române, (1968)
 Maria Manoliu-Manea, Sistematica substitutelor din româna contemporană
standard, (1968)
 Georgeta Ciopmec, Constantin Dominte, Valeria Guțu-Romalo, Clement
Mîrza, Emanuel Vasiliu, Limba română contemporană, vol. I (red. acad. Ion
Coteanu), (1974)
Gramatici transformaționale[modificare | modificare sursă]
 Emanuel Vasiliu, Sanda Golopenția-Eretescu, Sintaxa transformațională a limbii
române, (1969)
 Gabriela Pană Dindelegan, Sintaxa transformațională a grupului verbal în limba
română (1974)

Bibliografie[modificare | modificare sursă]
 Elena Barborică, Mirela Teodorescu, Liviu Onu, Introducere în filologia română,
București, Editura Didactică și Pedagogică, 1972
 Istoria lingvisticii românești, coordonator: acad. Iorgu Iordan, București, Editura
Științifică și Enciclopedică, 1978
 Gheorghe Constantinescu-Dobridor, Mic dicționar de terminologie lingvistică,
București, Editura Albatros, 1980
 ***, Gramatici din secolele XVIII-XIX aflate în colecțiile speciale ale Bibliotecii
Naționale a României 1917-2017, Biblioteca Națională a României, București, 2017

Legături externe[modificare | modificare sursă]


 Ghid practic al Departamentului de limba română din Direcția Generală Traduceri
a Comisiei Europene
 Puțină gramatică, 15 noiembrie 2009, Oana Rusu, Ziarul Lumina

S-ar putea să vă placă și