I.

FONDUL DE GARANTARE PENTRU PLATA CREANȚELOR SALARIALE

Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale a fost constituit prin Legea nr. 200/2006 privind
constituirea și utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanțelor salariale 1.

Scopul creării sale a fost acela de a asigura plata creanțelor salariale ce rezultă din contractele
individuale/colective de muncă încheiate de salariați cu angajatorii împotriva cărora au fost
pronunțate hotărâri judecătorești definitive de deschidere a procedurii insolvenței și față de care a
fost dispusă măsura ridicării totale sau parțiale a dreptului de administrare (angajatori în insolvență). 2

Apariția Fondului de garantare pentru plata creanțelor salariale este strâns legată de procesul de
aderare al României la UE. În ceea ce privește politica socială, s-a impus implementarea Directivei
Consiliului 80/987/CEE astfel cum a fost modificată prin Directiva 2002/74/CE.

Ca urmare, Parlamentul României a adoptat Legea nr. 200/2006. Prin aceasta, legiuitorul a urmărit
crearea unui instrument instituțional pentru plata creanțelor acelor salariați ai căror angajatori sunt
supuși procedurii insolvenței și activele acestora nu sunt suficiente nici măcar pentru plata creanțelor
privilegiate sau există disponibilități, dar plata acestora s-ar face după un interval prea mare de timp
pentru a fi suportabil de către salariați.

Capitolul II din Directiva 80/987/CE3, denumit „Dispoziții privind instituțiile de garantare”, dispune
faptul că statele membre trebuie să ia toate măsurile necesare pentru asigurarea plății creanțelor
salariale neachitate ale lucrătorilor salariați care rezultă din contracte de muncă sau raporturi de
muncă, inclusiv, în cazurile prevăzute de dreptul intern, compensația pentru încetarea raporturilor de
muncă de către instituțiile de garantare.

Modalitățile de organizare, finanțare și funcționare a instituțiilor de garantare sunt stabilite de

statele membre.

Cu toate acestea, trebuie respectate o serie de principii:

 Patrimoniul instituțiilor trebuie să fie independent de capitalul de exploatare a

angajatorilor și trebuie să fie constituit în așa fel încât asupra acestuia să nu poată fi
pus sechestru în cursul unei proceduri în caz de insolvență;

1
M. Of. nr. 453 din 25 mai 2006.
2
S. Panainte, Dreptul individual al muncii. Curs universitar, Ed. Hamangiu, București, 2017, p. 227.
3
Directiva din 20 octombrie 1980 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la
protecția lucrătorilor salariați în cazulinsolvabilității angajatorului, consultată pe https://eur-lex.europa.eu/legal-
content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:31980L0987&from=ro, la data de 20 martie 2020.
  Angajatorii trebuie să contribuie la finanțare, în măsura în care aceasta nu este
acoperita integral de către autoritățile publice;

 Obligația de plată a instituțiilor există independent de îndeplinirea obligațiilor de a

contribui la finanțare.

Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale este gestionat de către Agenția Națională
pentru Ocuparea Forței de Muncă, prin agențiile pentru ocuparea forței de muncă județene și a
municipiului București, denumite agenții teritoriale – art. 10 din Legea nr. 200/2006.

ATRIBUȚIILE AGENȚIILOR TERITORIALE

Agențiile teritoriale au următoarele atribuții 4:

 primesc, examinează și soluționează cererile privind plata creanțelor salariale ce rezultă din
contractele individuale de muncă și/sau contractele colective de muncă;

 stabilesc cuantumul creanțelor salariale cuvenite salariaților și efectuează plata acestora;

 recuperează debitele create în condițiile prezentei legi, altele decât cele provenind din
contribuțiile la Fondul de garantare;

 reprezintă interesele Fondului de garantare în relațiile cu instituțiile administrației publice

centrale și locale, instanțele judecătorești, societăți sau organizații;

 efectuează schimbul de informații cu instituțiile competente din statele membre ale Uniunii
Europene sau ale Spațiului Economic European.

PRINCIPIILE FONDULUI DE GARANTARE

Principiile Fondului de garantare sunt prevăzute în art. 3 din Legea nr. 200/2006. Acestea sunt 5:

1) Principiul contributivității – se constituie pe baza contribuțiilor datorate de angajatori;

2) Principiul obligativității – angajatorii au obligația de a participa la constituirea Fondului;

3) Principiul repartiției – fondul realizat se redistribuie pentru plata drepturilor salariale

datorate de angajatorii în stare de insolvență;

4) Universalitatea obligației de plată a creanțelor salariale, indiferent de îndeplinirea sau

neîndeplinirea obligației de contribuție a angajatorului;

5) Fondul de garantare este independent de resursele gestionate de instituția de

administrare;

4
Art. 11 din Legea nr. 200/2006 privind constituirea și utilizarea Fondului de garantare pentru plata
creanțelor salariale.
5
S. Panainte, op. cit., p. 227.
 6) Acesta nu poate face obiectul măsurilor asigurătorii/executării silite.

CATEGORII DE CREANȚE SUPORTATE DIN RESURSELE FONDULUI DE GARANTARE

Din Fondul de garantare a creanțelor salariale vor fi suportate următoarele 6:

 Salariile restante;

 Compensațiile bănești restante, datorate de angajatori pentru concediul de odihnă

neefectuat de salariați, dar numai pentru maximum un an de muncă;

 Plățile compensatorii restante, în cuantumul stabilit în contractul colectiv de muncă

și/sau în contractul individual de muncă, în cazul încetării raporturilor de muncă;

 Compensațiile restante pe care angajatorii au obligația de a le plăti, potrivit

contractului colectiv de muncă și/sau contractului individual de muncă, în cazul
accidentelor de muncă sau al bolilor profesionale;

 Indemnizațiile restante, pe care angajatorii au obligația, potrivit legii, de a le plăti

pe durata întreruperii temporare a activității.

Suma totală a creanțelor salariale suportate din Fondul de garantare nu poate depăși cuantumul a 3
salarii medii brute pe economie (cuantumul salariului mediu brut este cel comunicat de Institutul
Național de Statistică în luna în care s-a deschis procedura) pentru fiecare salariat. 7

Creanțele izvorâte din raporturi de muncă, plătite în cazul falimentului, potrivit legislației în vigoare,
se diminuează cu sumele achitate din Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale. 8

În situația în care se pronunță închiderea procedurii de insolvență, ca urmare a redresării

angajatorilor, aceștia sunt obligați să restituie sumele suportate din Fondul de garantare, în termen
de 6 luni de la pronunțarea hotărârii de închidere a procedurii. Hotărârea de închidere a procedurii
va fi notificată de îndată de judecătorul sindic agenției teritoriale de ocupare a forței de muncă în a
cărei rază se află sediul, domiciliul sau reședința angajatorului. În cazul în care angajatorii nu restituie
de bunăvoie sumele suportate din Fondul de garantare, agențiile teritoriale vor proceda la acțiuni de
executare silită.9

RESURSELE FINANCIARE ALE FONDULUI DE GARANTARE

Resursele financiare ale Fondului de Garantare sunt 10:

6
Art. 13 alin. (1) din Legea nr. 200/2006.
7
Art. 14 alin. (1) si (2) din Legea nr. 200/2006.
8
Art. 16 din Legea nr. 200/2006.
9
Art. 17 și art. 18 din Legea nr. 200/2006.
10
Art. 5 din Legea nr. 200/2006.
  sumele care se distribuie Fondului de garantare, conform art. 220^6 alin. (4) lit. a din Legea
nr. 227/2015 – Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, din contribuția
asiguratorie pentru muncă – „Din contribuția asiguratorie pentru muncă încasată la bugetul
de stat se distribuie lunar, până la sfârșitul lunii în curs, o cotă de 15%, care face venit la
Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale (...)”;

 venituri reprezentând dobânzi, majorări de întârziere pentru neachitarea în termenul de

plată a contribuției la Fondul de garantare, precum și din alte sume provenite din surse
admise de lege.

 sume provenite din recuperarea debitelor create în condițiile prezentei legi, altele decât cele
provenind din contribuțiile la Fondul de garantare.

Resursele financiare astfel constituite sunt destinate în exclusivitate pentru finanțarea categoriilor de
creanțe salariale prevăzute de Legea nr. 200/2006, precum și pentru finanțarea cheltuielilor de
gestionare a Fondului de garantare.

PROCEDURA

Cuantumul creanțelor salariale se stabilește și se plătește de către agențiile teritoriale, la cererea

scrisă a administratorului/lichidatorului angajatorului în insolvență, la cererea formulată de salariații
angajatorului ori de organizațiile legal constituite ce reprezintă interesele acestora. 11

Aceste cereri vor fi însoțite de documente care atestă că împotriva angajatorului a fost pronunțată o
hotărâre judecătorească definitivă de deschidere a procedurii de insolvență și a fost dispusă măsura
ridicării totale sau parțiale a dreptului de administrare. 12

Atunci când cererea este formulată de salariații angajatorului în insolvență sau de organizațiile ce
reprezintă interesele acestora, trebuie să notifice în scris administratorul sau

11
Art. 19 alin. (1) din Legea nr. 200/2006.
12
Art. 19 alin. (2) din Legea nr. 200/2006.