I.3.2.

Procedura de adoptare a hotărârilor Guvernului

Sediul materiei este reprezentat Regulamentul privind procedurile, la nivelul
Guvernului, pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de documente de politici
publice, a proiectelor de acte normative, precum și a altor documente, în vederea
adoptării/aprobării, aprobat prin H.G. nr. 561/2009 ( M. Of. nr. 319 din 14 mai 2009).
Astfel, potrivit art. 15 alin. (1) din Regulament, proiectul de hotărâre este elaborat de
ministerul sau de ministerele care urmează să o pună în aplicare și să răspundă pentru ea,
promotorul având obligația de a supune simultan proiectul consultării publice, potrivit Legii
nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică, și consultării prealabile
interinstituționale. După finalizarea acestor proceduri, proiectul de hotărâre va fi avizat de
autoritățile publice interesate în aplicare. Ministerul Justiției va fi ultimul care va aviza
proiectul pentru legalitate. Acest din urmă aviz nu este necesar dacă actul administrativ are
caracter individual ce privesc situațiile prevăzute în art. 20 alin. (8) din Regulament (
Regulamentul privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea și
prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative,
precum și a altor documente, în vederea adoptării/aprobării, aprobat prin H.G. nr. 561/2009.):
„numiri și revocări din funcție, stabilirea unor date, aprobarea de indicatori tehnico-economici
de investiții, aprobarea bugetelor de venituri și cheltuieli ale operatorilor economici și ale
instituțiilor publice, pentru cazurile prevăzute de lege, si a rectificării acestora, acordarea de
ajutoare financiare și de urgență, alocarea de fonduri de la bugetul de stat, suplimentarea
bugetelor instituțiilor publice din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului, din
Fondul de intervenție la dispoziția Guvernului, precum si din Fondul Național de dezvoltare,
aprobarea finanțării de proiecte și acțiuni din fondurile pentru promovarea imaginii externe a
României, aprobarea stemelor pentru județe, municipii, orașe si comune, atestarea domeniilor
publice ale unităților administrativ-teritoriale.”.
Ulterior, Secretariatul General al Guvernului se va adresa Consiliului Legislativ în
scopul obținerii unui aviz de specialitate cu privire la conținutul și condițiile de formă ale
proiectului. Acest aviz reprezintă o „condiție de legalitate constituțională”a adoptării actului
normativ. Consiliul Legislativ este reglementat de legea fundamentală, în art. 79 – „Consiliul
Legislativ este organ consultativ de specialitate al Parlamentului, care avizează proiectele de
acte normative în vederea sistematizării, unificării și coordonării întregii legislații. El ține
evidența oficială a legislației României”. De asemenea, prin lege, se poate specifica
necesitatea avizelor altor autorități publice, cum ar fi Consiliul Superior al Magistraturii,
Consiliul Economic și Social. (Cristian Ionescu, p. 1115)
 După obținerea avizelor necesare, proiectul de hotărâre va fi dezbătut și adoptat în
cadrul unei ședinte a Guvernului. Adoptarea hotărârilor se face „în prezența majorității
membrilor săi, prin consens, iar dacă nu se realizează consensul, hotărăște prim-ministrul”
(Art. 38 alin. 1 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ – publicat in m. Of. nr.
555 din 5 iulie 2019.

I.3.2. Aspecte privind intrarea în vigoare a hotărârilor Guvernului

Articolul 108 alin. (2) din Constituție dispune: „Hotărârile și ordonanțele de Guvern
se semnează de primul-ministru, se contrasemnează de miniștrii care au obligația punerii lor
în executare și se publică în Monitorul Oficial al României. Nepublicarea atrage inexistența
hotărârii sau a ordonanței. Hotărârile care au caracter militar se comunică numai instituțiilor
interesate”.
Astfel, textul constituțional prevede regula semnării hotărârilor Guvernului de către
prim-ministru și a contrasemnării acestora de către miniștrii care au obligația de a pune în
executare hotărârea. Aceste forme procedurale sunt concomitente emiterii sau adoptării unui
act administrativ. Semnarea este o condiție de validitate și se va realiza de către de către
conducătorul autoritării publice – prim-ministru, iar contrasemnarea se va face de către „alte
persoane, funcționari publici sau personal contractual, care au participat la elaborarea actului
și care garantează pentru validitatea sa”. ( Vedinas, tratat, p. 230)
În ceea ce privește expresia „miniștrii care au obligația punerii lor în executare”, în
doctrină au existat controverse în legătură cu persoane care intră în această sferă. Profesorul
Iorgovan a afirmat faptul că legiuitorul consitutant a avut în vedere doar membrii Guvernului,
nu și alți demnitari, cum ar fi secretarii de stat sau conducătorii unor instituții administrative
centrale autonome. Practica semnării hotărârilor de către subsecretarii de stat, introdusă de
către Guvernul condus de Nicolae Văcăroiu (1992-1996) este una neconstituțională doar dacă
lipsesc semnăturile ministrilor. (Antonie Iorgova, p.406)
În ceea ce privește publicarea hotărârilor Guvernului, aceasta se va face în Monitorul
Oficial al României, Partea I (art. 38 alin. 3 Codul administrativ)
Sancțiunea pentru nepublicare constă în inexistența hotărării Guvernului, sancțiune
prevăzută, de asemenea, pentru decrete și ordonanțe. ( Vedinaș, Drept administrativ. Curs
universitar, ed. a X-a, revăzută și actualizată, ed. Universul Juridic, București, 2017).
Deși regula presupune că actele administrative individuale se comunică numai
persoanelor interesate, textul constituțional nu distinge între caracterul normativ și individual
al Hotărârilor care trebuie publicate în Monitorul Oficial. ( d. C. mata, vol 2, p. 57).